Empatia

Premise terminologice
Termenul de origine german , Einfühlung, a fost introdus în psihologie în 1906, de c tre Theodor Lipps. Potrivit concep iei lui Theodor Lipps, Einfühlungul reprezint un proces de cunoa tere i autocunoa tere psihologic , de proiec ie a propriilor tr iri afective asupra altora. Lipps l-a aplicat în domeniul esteticii i mai ales la în elegerea persoanelor. Ini ial utilizat conceptul se refera în primul rând la procesul imita iei motorii. Edward B. Titchener este îns cel care traduce no iunea de Einfühlung de la grecescul Empathea prin Empathy în 1909 ( en=în, pathos=suferin sau pasiune) în lucrarea sa Lectures on the Experimental Psychology of the Thought Processes . Continuându-l pe Lipps, Titchener a desemnat prin acest termen un amalgan de ilustra ii vizuale i kinestezice prin care anumite experien e perceptive erau posibile. Carl Rogers este cel care a acordat cea mai mare aten ie empatiei i a popularizat conceptul printre psihologii clinicieni, dezvoltându- i metoda de terapie nondirectiv . În psihologia francez , termenul i conceptul de empatie sunt introduse prin traducerea lucr rilor lui Rogers.

Defini ii ale empatiei
Wundt situeaz empatia printre procesele elementare de asimila ie. Empatia este un fel de proces de percep ie, caracterizat de transferul afectiv al unui con inut psihic esen ial în obiect; acesta este astfel asimilat subiectului i este atât de legat de el încât subiectul se simte în obiect (1874). G. Allport define te empatia, pornind de la o critic a teoriei lui Lipps, drept transpunerea imaginar a sinelui în gândirea, afectele i ac iunile altuia, notând c imitarea atitudinilor i expresiilor faciale ale celorlal i joac în via a de zi cu zi un rol mult mai important decât ne d m seama în general (1937). Carl Rogers, considerat cel mai influent teoretician al empatiei în domeniul psihoterapiei, afirma c a fi empatic înseamn a percepe cu acurate e cadrul intern de referin a altuia, cu toate componentele sale emo ionale i semnifica iile care-i apar in ca i cum ai fi cealalt persoan , dar f r a pierde condi ia de ca i cum . Perceperea cadrului de referin al altuia presupune un amplu proces cognitiv, emo ional, motiva ional, ca i profunde reac ii vegetative (1959). Mai târziu în 1975, Rogers a definit empatia ca un proces de intrare în lumea perceptiv a celuilalt, care ne permite s devenim sensibili la toate mi c rile afective ce se produc în el .

Mecanismul psihologic
Starea de empatie se insereaz cu necesitate în procesul cunoa terii interumane, fiind adesea condi ia necesar în elegerii psihologice a oamenilor, a comportamentului lor prezent, ca i a celui a teptat. Empatia nu este subordonat caracteristicilor pozitive sau negative specifice rela iilor cu cel lalt, ea le precede, le dep e te, le con ine. Marcus a sistematizat ipostazele sub care se prezint empatia: Fenomen psihic: situa ie în care se relev dimensiunea sa de fapt interioar , subiectiv în continu transformare. Proces psihic: ceea ce arat c are o desf urare plurifazic ce se întinde de la proiec ia eului pân la identificarea cu altul. Produs psihic: empatia se concretizeaz în retr irea gândurilor, emo iilor, ac iunilor celorlal i. Însu ire psihic : când ne apare ca tr s tur de personalitate, ca aptitudine a individului. Construct multidimensional de personalitate: care include toate aspectele men ionate la formele anterioare.

y y y y y

Teoria empatiei
P rintele spiritual al teoriei empatiei este considerat Theodor Lipps, care are meritul de a introduce termenul de empatie (Einfühlung) în psihologie. În cadrul teoriei empatiei, Theodor Lipps, surprinde mai multe feluri de empatie: A. Empatia general sau aperceptiv , care exprim capacitatea de a însufle i obiectele pe care le posed , de a le împrumuta o anumit ac iune. B. Empatia natural sau empiric , în baza c ruia cineva poate transpune în obiecte for a i activitatea proprie. C.Empatia dispozi iei, care asigur obiectivizarea propriei dispozi ii, asigurându-se proiec ia în obiect. D. Empatia de transpunere, care exprim transpunerea vie ii noastre suflete ti în ceilal i, în fapt, cunoa terea nemijlocit a propriei naturi psihice pe baza c reia se realizeaz proiec ia sa în ceilal i.

y y y y

Func iile empatiei
Func ia cognitiv : rezult din faptul c prin transpunerea psihologic în sistemul de referin al altuia se realizeaz un act de cunoa tere empiric a partenerului, act utilizat cu sau f r inten ie de orice persoan în rela ia interpersonal . Functia anticipativ a empatiei: rezult nemijlocit din func ia cognitiv i presupune efectuarea unei predic ii corecte a posibilului comportament al partenerului i implicit o anticipare a strategiei de comportament al celui ce empatizeaz . Func ia de comunicare: rezult din nevoia de empatie coroborat de cele mai multe ori cu nevoia de dialog, cu schimbarea temporar a propriei perspective cu a celuilalt, ca o condi ie a unei benefice comunic ri interpersonale. Func ia de contagiune afectiv a empatiei: rezult din implica iile nivelului de apropiere a eului cu partenerul prin care procesul de punere temporar în situa iile celuilalt atrage dup sine, fie chiar i prin apelarea la simpatie, un proces de contaminare a st rii celuilalt. Func ia performan ial : rezult din faptul c în anumite împrejurimi de via sau profesiuni empatia preia ipostaza de însu ire psihic , devenind aceea abilitate de a favoriza realizarea cu succes la nivel supramediu a unei activit i ce implic rela ii interpersonale.

Direc ii de cercetare a empatiei
Psihologii moderni au pus un accent deosebit pe descoperirea unor c i obiective de depistare i evaluare a fenomenului empatic, porind de la o viziune teoretic bine conturat , realizând cercet ri experimentale cu metode adecvate, în trei mari direc ii i anume: y O direc ie psiho-fiziologic , în care un fenomen psihic ca cel al empatiei a fost cercetat prin mijloace fiziologice, dezv luind o serie întreag de indicatori ap i s surprind un palier necon tientizat al conduitei empatice referitor la reactivitatea fiziologic . y A doua direc ie cea psihologic prin care acela fenomen a fost investigat cu probe specifice de detec ie a unor probe psihice ca imagina ia, afectivitatea, inteligen a social sau intui ia social , procese presupuse a interveni nemijlocit în declan area conduitei empatice. y O a treia direc ie consacrat în exclusivitate elabor rii unor scale adecvate de m surare a empatiei, care a asigurat, rela ia nemijlocit între teorie i metod în cercetarea empatiei.

Adev ratul salt calitativ în studierea fenomenului empatic se produce odat cu elaborarea i validarea testelor i scalelor de empatie, astfel rela ia dintre teorie i metod tinde s devin comprehensiv . Autorii implica i vor pleca de la defini ia integratoare a fenomenului empatic, de la suprinderea mecanismului s u procesual i de la efectul implicat în procesul empatic, de la analiza întregului fenomen complex pe care-l numim empatie i nu de la componentele adeseori, preluate separat, care-i asigur acestui fenomen mecanismului psihologic. Exist câteva probe considerate edificatoare, ilustrative pentru aceast a treia direc ie: testul Dymond de intui ie i empatie, testul de empatie al lui Kerr i Speroff, scala de empatie a lui Hogan, chestionarul de m surare a empatiei emo ionale a lui Mehrabian i Epstein.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful