You are on page 1of 15

METABOLISMUL

Definiții

Metabolismul reprezintă ansamblul transformărilor
fizico-chimice şi enzimatice ale compuşilor organici,
anorganici şi energiei într-un organism viu.
Metabolismul general este constituit de totalitatea
transformările pe care le suportă un nutrient de la
ingerare până la excreţie trecând prin etapele de
digestie, absorbţie şi metabolism intermediar.
Metabolismul intermediar
-reprezintă totalitatea reacţiilor enzimatice care au loc
într-o celulă vie pentru a-şi asigura energia şi
componenţi specifici necesari.
-este activitate orientată, coordonată superior, la care
participă sisteme multienzimatice corelate, care asigură
schimbul de materie şi energie dintre celulă şi mediul
său înconjurător.

Mai mult. Functiile metabolismului Metabolismul are patru funcţii specifice. 2.L. (Lehninger. acizi nucleici. Metabolismul intermediar cuprinde sute de reacţii enzimatice diferite.-asamblarea acestor elemente în proteine. Cu toate acestea. A. 3. 1987): 1.. forma şi funcţia căilor metabolice centrale pot fi înţelese relativ uşor. 4..-conversia substanţelor nutritive exogene în unităţi constituente sau precursori ai componentelor celulare macromoleculare. care dau impresia unei complexităţi dezarmante.-formarea şi biodegradarea biomoleculelor necesare diferitelor funcţii celulare specializate. lipide şi alte componente celulare. căile centrale ale metabolismului sunt foarte asemănătoare în majoritatea formelor de viaţă. ilustrate prin hărţi metabolice. .obţinerea energiei chimice din molecule combustibil sau din lumina solară absorbită.

care pot utiliza drept unică sursă de carbon CO2-ul. Clasificarea funcţională a celulelor Clasificarea celulelor în funcţie de forma chimică a sursei de carbon În funcţie de forma chimică a carbonului pe care îl iau din mediu. depind de produşii altor celule. . în timp ce. într-o formă redusă. în timp ce. – Celule autotrofe ("se hrănesc singure"). cum este glucoza. Celulele autotrofe sunt relativ independente. 2. relativ complexă. celulele animale şi cele mai multe microorganisme sunt heterotrofe.. Celulele fotosintetizante şi unele bacterii sunt autotrofe. din care construiesc scheletul de carbon al tuturor biomoleculelor lor organice. G. 1994) 1. care nu pot utiliza CO2-ul şi trebuie să-şi procure carbonul din mediu. celulele heterotrofe. celulele se împart în două grupe mari (Zarnea. – Celule heterotrofe ("se hrănesc pe seama altora").

care folosesc ca sursă de energie lumina. . 2.Clasificarea celulelor în funcţie de sursa de energie În funcţie de sursa de energie celulele se clasifică în: 1. care folosesc ca sursă de energie reacţiile de oxido-reducere. – Celule chemotrofe. – Celule fototrofe.

dacă îl au la dispoziţie. În plus. 3. care folosesc ca acceptor final de electroni. Ele folosesc oxigenul atunci când îl au la dispoziţie dar. care nu îl pot utiliza. sunt facultative dar. deoarece aceasta este calea cea mai economică de folosire a moleculelor combustibil. în locul oxigenului. molecule organice cu oxigen. Facultative. Cele mai multe celule din frunzele verzi sunt autotrofe fotosintetizante la lumină şi devin heterotrofe la întuneric. De exemplu. care pot fi atât aerobe cât şi anaerobe. pot utiliza ca acceptori de electroni anumite substanţe organice. în plantele superioare. . alte tipuri de molecule ca spre exemplu SO42-. Anaerobe. Clasificarea celulelor în funcţie de natura acceptorului de electroni 1. unele dintre celule au o mare flexibilitate metabolică. Nu toate celulele unui organism sunt din aceeaşi clasă. în special cele ale organismelor superioare. Majoritatea celulelor heterotrofe. care folosesc ca acceptor final de electroni oxigenul. Oxigenul reprezintă o otravă pentru organismele strict anaerobe. PO43-. Aerobe. preferă să utilizeze oxigenul. 2. în timp ce celulele rădăcinilor sunt heterotrofe. NO2-. celulele cu clorofilă din frunze şi din părţile verzi sunt autotrofe fotosintetizante. atunci când nu au oxigen.

nu mai sunt necesare. în aceste condiţii. aminoacizi. coli sunt chemoorganotrofe dar metabolismul lor nu este constant ele pot utiliza ca sursă de carbon atât glucoza cât şi diferite zaharuri.care ajung în organism prin aport exogen). Multe animale şi microorganisme nu-şi pot sintetiza anumite vitamine care trebuie. inclusiv omul. Spre exemplu celulele de E. Celula este scutită de lucrul metabolic pentru fabricarea enzimelor care. celulele de E. piridine. de asemenea pot folosi ca sursă de azot atât amoniacul cât şi aminoacizi. fiind numiţi aminoacizi esenţiali. glicerol. organismele vii şi celulele sunt interdependente nutriţional deoarece acestea nu pot sintetiza toate substanţele nutritive de care au nevoie şi prin urmare trebuie să folosească surse externe sintetizate de alte organisme (nutrienţi esenţiali. Spre exemplu dacă mediul de cultură conţine atât amoniac cât şi un complex de aminoacizi. organismele vii şi celulele vor alege sursele de nutrienţi care necesită cel mai mic număr de transformări deci cel mai mic consum de energie. organismele vii au o flexibilitate metabolică remarcabilă. etanol sau acetat. coli nu mai utilizează amoniacul. -principiul maximei economii. putându-se adapta tipului şi cantităţilor nutritive pe care le oferă mediul. colină sau alţi compuşi azotaţi. deşi aceştia trebuie să fie obligatoriu asiguraţi prin alimentaţie. Aplicarea unui astfel de principiu este posibil datorită existenţei unor sisteme de enzime reglatoare care coordonează fiecare etapă astfel încât efectul să fie maxim cu un consum energetic minim. asigurate din surse exogene. de asemenea. . sunt incapabile să-şi sintetizeze singure o serie de aminoacizi. Multe vertebrate. Transformări metabolice în celulele vii Principiile transformărilor metabolice: -interdependenţa nutriţională. -flexibilitatea metabolică.

provenite fie din mediu. lipide. proteine. Anabolismul sau faza de construcţie sau biosintetică a metabolismului are loc biosinteza enzimatică a componentelor moleculare necesare celulei: acizi nucleici. CO2. sunt degradate la molecule mai mici şi mai simple de tip acid lactic. Catabolism şi anabolism Noţiuni introductive Metabolismul se împarte în două faze fundamentale: 1. lipide. fie din rezervele nutritive proprii. Catabolismul şi anabolismul se desfăşoară în celulă simultan dar sunt reglate independent. pornind de la precursori simpli. de aceea se numeşte metabolism intermediar iar produşii intermediari rezultaţi poartă numele de metaboliţi. . care este conservată în moleculele de adenozin trifosfat (ATP) transportoare de energie. reprezintă etapa prin care macromoleculele nutritive. apă. NH3. Catabolismul sau faza degradativă a metabolismului. Biosintezele necesită aport de energie care este asigurat de ATP-ul generat în faza catabolică. În urma proceselor catabolice se eliberează cantităţi mari de energie chimică. 2. Metabolismul se desfăşoară în trepte. acid acetic. proteine). prin mai mulţi compuşi intermediari. relativ mari şi complexe (hidraţi de carbon-glucide. polizaharide.

acizii graşi sunt oxidaţi până la acetil SCoA.se formează molecule mici de precursori care sunt incluşi în ciclul acizilor tricarboxili (ciclul Krebs) care joacă un rol deosebit deoarece în funcţie de necesităţile organismului de la acest nivel sunt reglate atât procesele degradative fie sunt iniţiate cele de biosinteză astfel încât să se obţină compuşii şi energia necesară cu efort minim. 1962): Etapa 1 . . Etapa 1 . în care sunt oxidaţi la CO2 şi H2O. acizii graşi.elementele constitutive. Etapa 2 -convertirea diferiţilor produşi rezultaţi în etapa anterioară în intermediari mai simpli şi mai puţin variaţi. glicerolul. De exemplu. Etapa 3 . Putem spune că etapa a treia este o etapă comună atât catabolismului cât şi anabolismului –această cale este denumită cale amfibolică Etapa 2 . dezaminaţi şi oxidaţi formând aminoacizi specifici celulei. organizate în 3 etape principale (Figura 6-1). Cantitatea de energie eliberată este mare şi se stochează sub formă de ATP. anabolice şi amfibolice ale metabolismului Catabolismul este etapa de degradarea enzimatică a substanţelor nutritive (polizaharide. Etapele catabolice. lipide şi proteine) care se realizează printr-o serie de reacţii enzimatice consecutive. În etapa a 2-a are loc aminarea α- cetoacizilor formându-se α-aminoacizi. Polizaharidele (glucidele) sunt degradate la hexoze şi pentoze. In prima etapă α-aminoacizii sunt asamblaţi în lanţuri polipeptidice în funcţie de necesităţile celulare Toate procesele anabolice sunt consumatoare de energie aceasta este furnizată de moleculele de ATP. monozaharidele sunt asamblate în macromolecule specifice celulei cu funcţii specifice. V. biosinteza proteinelor se desfăşoara în următoarele etape în etapa a 3-a. α-aminoacizii. (Pintea. Cantitatea de energie degajată este mică. Anabolismul sau biosinteza are loc tot în 3 etape dar în sens invers catabolismului: Etapa 3 . Monozaharidele şi glicerolul sunt transformate în piruvat şi apoi în acetilcoenzima A (acetil SCoA).produşii din etapa anterioară sunt canalizaţi pe o cale catabolică unică. Această etapă este consumatoare de energie. proteinele în aminoacizi. aminoacizii sunt transaminaţi. lipidele în acizi graşi şi glicerol..precursorii formaţi anterior sunt transformaţi în elemente constitutive. α-cetoacizi şi amoniac.moleculele mari sunt degradate în unităţile lor constitutive. în cadrul ciclului Krebs. din compuşi simplii se sintetizează α-cetoacizii.

Transformări metabolice în celulele vii .

folosindu-se rute derivate. -calea catabolică şi anabolică dintre un anumit precursor şi un anumit produs reprezintă căi separate nefiind reversibile în totalitate. (Lehninger A. glicogenul este degradat la acid lactic de către o secvenţă constituită din 12 enzime. oxidarea acizilor graşi la acetil-CoA are loc în mitocondrii. provenite din etapa a doua. căile anabolice consumă energie de la ATP. în special în procesul de fosforilare oxidativă din etapa a treia. în care sunt implicate alte enzime şi alţi intermediari. 1987): -sunt mobile şi flexibile pentru a asigura interconexiunilor în reţeaua metabolică. în timp ce biosinteza acizilor graşi din acetil-CoA are loc în citoplasmă extra-mitocondrială. permite desfăşurarea independentă şi totuşi simultană a celor două procese. numită calea amfibolică. Din considerente energetice.. pe seama energiei libere furnizate de degradarea moleculelor combustibil. Spre exemplu. pentru a desăvârşi degradarea moleculelor mici.L. -căile catabolice produc energie din ADP şi fosfat care se stocheză în ATP. Etapele secvenţiale au câteva caracteristici deosebit de importante şi anume. -cele două căi sunt reglate independent. De exemplu. Ea poate fi folosită în sens -catabolic. organizarea în trepte fiind singura care satisface această condiţie. care se scindează în ADP şi fosfor. -etapa a treia este un punct de confluenţă. -căile catabolice şi anabolice se desfăşoară în celulă în locuri diferite. Caracteristicile etapelor secventiale metabolice Căile metabolice sunt constituite din secvenţe de reacţii consecutive catalizate enzimatic. sau poateanabolic pentru sinteza unor molecule specifice. accesibil ambelor căi. dintr-o varietate mare de compuşi se obţin în urma degradării acelaşi tip de componenţi. -căile catabolice sunt convergente. căile anabolice sunt divergente pornind de la aceeaşi compuşi prin biosinteze se obţine o varietate mare de macromolecule. Această cale centrală comună. -căile metabolice sunt organizate încât astfel cantităţile de energie eliberate şi consumate în anumite etape să corespundă cuantumului de energie liberă a legăturii fosfatului terminal din ATP. Biosinteza acestuia se face prin inversarea doar a 9 dintre cele 12 etape ale degradării. . celelalte 3 etape sunt omise din calea biosintetică. în diferite compartimente ale celulei. Separarea căii anabolice de cea catabolică. Invers. are o funcţie dublă. Principiul caracteristic pentru toate căile anabolice şi catabolice paralele sau corelate este dubla reglare.

la reacţiile de biosinteză. Electronii sau atomii de hidrogen sunt necesari pentru reducerea legăturilor duble la legături simple. . Prin procese oxidative se degajă energie sub formă de: .(Figura 6-6). Electronii sunt transportaţi enzimatic de la oxidările catabolice. la grupările sărace în electroni.L. Energia eliberată poate fi utilizată pentru: . electronii constituie un alt vehicul pentru transferul energiei chimice de la reacţiile catabolice. Transportul electronilor se face de către coenzime specifice. 1987) gravitaţionale).biosinteza unor molecule saturate. generatoare de energie.. La biosinteza reducătoare participă şi alte coenzime transportoare de electroni. colesterol). furnizoare de energie. .efectuarea unui lucru mecanic de transport al componenţilor prin celulă şi în afara ei. Figura 6-7 Ciclul NADP (Lehninger A. dintre care cea mai importantă este NADP (nicotin-amid- adenin dinucleolid fosfat). cum ar fi dubla legătură C-C sau C-O. -pentru noi biosinteze. forma de transport a energiei libere. 1987). consumatoare de energie în (acizi graşi. numite şi combustii fără flacără sau combustii lente. pentru deplasarea individului în Figura 6-6. creşte entropia sistemului. Ciclul energiei în celulele vii ansambu şi pentru creştere (învingerea forţelor (Lehninger A.L. cum ar fi flavin nucleotidele(FMN şi FAD).. -energie liberă care se depozitează sub formă de energie chimică în moleculele de ATP. NADP serveşte astfel ca transportor de electroni bogaţii în energie. de la reacţiile catabolice la reacţiile anabolice care au nevoie de electroni (Figura 6-7). Ciclul energiei în celule Oxidările biologice sunt combustii la temperaturi joase.căldură.

disponibilitatea substratului. Eficienţa enzimatică se modifică prin: reglare inversă (feed- back). Reglarea unei căi metabolice se face la diferite niveluri.. Viteza de biosinteză a componentelor celulare este şi ea ajustată în funcţie de nevoile imediate. Reglarea celulară a căilor metabolice În general. produsului (produşilor) şi cofactorului. Aceste necesităţi ale celulei se modifică de la un moment la altul. Controlul metabolismului se realizează prin controlul cantităţii şi activităţii catalitice. Nivelul 2 – reprezintă nivelul enzimelor reglatoare. (Pintea. toate aspectele metabolismului celular sunt dominate de principiul economiei maxime. Prin urmare. De exemplu. sub formă de ATP. celulele îşi sintetizează aminoacizii cu o viteză corespunzătoare vitezei de utilizare a acestora. V. 1962): Nivelul 1 –reprezintă nivelul local. de disponibilitatea energetică evidenţiată e raportul ATP/ADP. . neuroumoral. de disponibilitatea de coenzime controlată de produsul final de reacţie cu rol de inhibitor alosteric. viteza reacţiilor enzimatice este influenţată de pH-ul şi concentraţiile intracelulare ale substratului (substratelor). viteza catabolismului în celulă este controlată de necesităţile de energie ale celulei. Enzimele alosterice intervin în punctele de ramificare ale căilor metabolice.

Un alt nivel al reglării metabolismului în organismele superioare este exercitat de sistemul neuro-hormonal. Administrarea unei mici cantităţi de insulină repară aceste defecte. Represia sau inducţia pot privi nu numai anumite enzime izolate ci şi grupuri de enzime ale unei întregi secvenţe metabolice. cum ar fi scăderea biosintezei acizilor graşi din glucoza şi o producţie excesivă de corpi cetonici de către ficat. Reglarea celulară a căilor metabolice Nivelul 3 – reprezinta controlul genetic al vitezei de sinteză a enzimelor. numai sub acţiunea unui agent inductor. în aproximativ aceleaşi cantităţi. Exemplu: secreţia insuficientă a insulinei de către pancreas blochează transportul glucozei în celule. adică sunt derepresate. . ceea ce are o serie de efecte metabolice secundare. Genele care comandă sinteza enzimelor induse sunt represate şi devin active. tot un hormon pancreatic. care pot fi represate şi derepresate simultan. unde stimulează sau inhibă anumite activităţi metabolice. Sinteza lor este codificată de un set de gene consecutive de pe ADN. -Enzimele induse sunt enzimele care sunt sintetizate numai ca răspuns la prezenţa anumitor substanţe. Nivelul 4 . constant. O acţiune opusă insulinei o are glucagolul. Concentraţia enzimei depinde de raportul dintre viteza de sinteză şi cea de degradare a fiecărei enzime. -Enzimele constitutive sunt enzimele care sunt prezente în celulă întotdeauna. -Viteza unei secvenţe metabolice depinde de concentraţia formei active a fiecărei enzime din secvenţa respectivă. Hormonii elaboraţi de o granulă endocrină sunt mesageri chimici care ajung pe cale sangvină la ţesuturile "ţintă". sistemul endocrin. numit operon.

enzimele sunt asociate fizic şi funcţional. 1987): 1..sistemele multienzimatice simple. lanţul de enzime transportoare de electroni din celulele heterotrofe. 3. În organizarea sistemelor multienzimatice se pot distinge trei niveluri de complexitate.sistemele multienzimatice complexe asociate. practic. De exemplu. Intermediarii sunt. A. cele mai complicate şi mai organizate sunt cele asociate cu structuri mari (membrane. face parte din această categorie de sisteme multienzimatice. legate prin intermediari comuni. De exemplu. . cu moleculele independente. până la încheierea completă a secvenţei transformărilor. structuri supramoleculare mari. Sistemele multienzimatice Enzimele funcţionează secvenţial.L. 3- secvenţă. din structura . formând complexe multienzimatice-clustere-complexe care sunt greu disociabile. (Lehninger. ribozomi). .-simple. catalizând reacţii consecutive. molecule mult mai mici decât enzimele. Aranjarea enzimelor secvenţiale în complexe nedisociate are avantajul că reduce zona de difuzie a moleculelor substratului până la întâlnirea cu moleculele enzimelor. Intermediarii sunt legaţi covalent şi nu difuzează în afara complexului. Aceste enzime sunt legate de membrana internă a mitocondriilor şi fac parte. neasociate unele cu altele în nici un moment al acţiunii lor. enzimele se află în stare liberă în citoplasmă. Aceştia difuzează 1. sistemul multienzimatic al sintezei acizilor graşi din drojdie catalizează biosinteza acizilor graşi din molecule mai mici de precursori. 2- foarte rapid de la o enzimă la următoarea din complexe asociate –tip cluster. 2. cu enzime independente. având deci Figura 6-8. care transferă electronii de pe substrat la oxigen. astfel încât produsul primei enzime devine substrat pentru următoarea şi aşa mai departe. în general. Sistemele multienzimatice cuprind între 2 şi 20 de enzime care acţionează consecutiv.sistemele multienzimatice supramoleculare. Sisteme multienzimatice: o viteză de difuzie mult mai mare. în proces fiind necesară cooperarea secvenţială a şapte enzime diferite. .