Moldova și rezistența în

munți
Chiriac Mihaela – elev
clasa a X-a
Liceul Tehnologic Paul
Bujor Berești
Prof îndrumător –
Constantin Carmen

cu întregul cortegiu de abuzuri care a urmat. a fost descoperită după 1989. Ocuparea României de către Armata Roşie spre sfârşitul celui de-al doilea război mondial. cum a mai fost numită. fără legitimitate în ochii populaţiei. Rezistenţa armată anticomunistă din România sau „rezistenţa din munţi". Cauzele acestui fenomen se găsesc în contextul istoric de la jumătatea şi de la sfârşitul anilor 1940. aplicarea măsurilor care vizau transformarea în spirit sovietic a statului şi societăţii. impunerea la conducerea ţării a Partidului Comunist şi a sateliţilor acestuia. au fost cauzele majore ale apariţiei fenomenului rezistenţei armate anticomuniste. .

În prima fază a rezistenţei statul încă nu era deplin controlat de comunişti. . pot fi depistate două etape ale rezistenţei: 1944-1947 şi 1948-începutul anilor 1960. Faza a doua a rezistenţei s-a desfăşurat în condiţiile existenţei statului totalitar. existând forţe care se opuneau „înroşirii" depline a puterii. ceea ce făcea situaţia anticomuniştilor cu atât mai grea. Fără a exista o delimitare rigidă. inclusiv prin perfecţionarea instrumentelor represive. care făcea demersuri accelerate de controlare a teritoriului şi populaţiei.

S-au conturat 14 zone de rezistenţă. Crişana. Vrancea. Cea de-a doua fază. Munţii Făgăraş-versantul nordic. Moldova. Arad. nordul Transilvaniei. Oltenia. Transilvania centrală. dar şi al izolării grupurilor de partizani. Muntenia şi Dobrogea. a stat sub semnul durităţii confruntărilor armate şi a amplorii represiunii. care a început în 1948 şi a durat mai bine de un deceniu. . Banat. Munţii Apuseni. Rezistenţa din această perioadă s-a manifestat îndeosebi în regiunile montane şi împădurite ale României. în care s-au remarcat diferite formaţiuni anticomuniste: Bucovina. Munţii Făgăraş-versantul sudic şi Munţii Iezer.

implicate în acţiuni de gherilă. dar şi câteva înarmate. şi în această provincie a României aveau să ia fiinţă mai multe organizaţii şi grupuri anticomuniste. Grupări importante s-au dovedit a fi cele conduse de Vasile Cămăruţă şi Vasile Corduneanu. fără de care supravieţuirea lor ar fi fost problematică. cele mai multe subversive. organizaţia „Frontul Patriei" şi „Centrul de rezistenţă" de la Uturea. dacă nu imposibilă. . Chiar dacă în cea mai mare parte Moldova nu oferea condiţii favorabile unei mişcări de partizani. Toate aveau susţinători în localităţi.

naţional-liberali sau oameni fără apartenenţă politică. În Curbura Carpaţilor. Grupul Ion Paragină a apărut în 1948. profesori. în zona Panciu. grupul a fost distrus în octombrie 1949. Câteva organizaţii au avut programe politice. mai precis în Vrancea. învăţători. Infiltrat de Securitate. au făcut instrucţie militară şi au stabilit contacte utile în eventualitatea declanşării unui conflict între sovietici şi occidentali. ca urmare a iniţiativei unor legionari. mai mult sau mai puţin articulate. preoţi. Partizanii au realizat manifeste şi un ghid de luptă (Manualul haiducului). au activat la începuturile regimului comunist două formaţiuni importante de partizani. Membrii formaţiunii erau studenţi. în vreme ce altele urmăreau destul de confuz opoziţia la comunizare. mici comercianţi sau ţărani. elevi. au adunat armament. dar curând s-au alăturat şi naţional-ţărănişti. .

.

Locuitorii din Vrancea istorică. Aşteptau şi ei .să se schimbe situaţia. deznădăjduiţi la sfârşitul anilor 1940.ca mai toţi românii şi est- europenii . erau supuşi la impozite grele şi erau agresaţi zilnic în felul lor încă arhaic de organizare socială. . deoarece principalele surse de existenţă . dispuşi a urma pe cineva cu un proiect cât de cât coerent de înlăturare a regimului comunist.munţii şi pădurile . să le vină un ajutor de undeva. chiar şi cu preţul izbucnirii unui nou război. Vrâncenii erau oameni simpli. altfel spus „să vină americanii".le fuseseră confiscate („naţionalizate"). munteni cu puţine legături cu lumea. dar cu un curaj vecin cu nebunia.

Trei Scaune şi Râmnicu Sărat . Insurgenţii au preluat controlul localităţii doar la Bârseşti. iar familiile lor maltratate. A existat un program de trecere simultană la acţiune în cele trei judeţe amintite în noaptea de 23/24 iulie 1950. intelectuali. fiind executat în 1956 . mai mulţi rebeli fiind ucişi. Victor Lupşa s-a predat după câţiva ani. funcţionari. originar din judeţul Trei Scaune. S-au înregistrat ciocniri cu Securitatea. ofiţeri deblocaţi şi studenţi.Putna.cuprinzând sute de persoane. Organizaţia a avut nuclee în trei judeţe . ceea ce a atras intervenţia rapidă şi brutală a Securităţii în toate satele în care au fost depistate nuclee ale organizaţiei. sute de persoane arestate. iniţiată de Victor Lupşa. În acest context a apărut organizaţia „Vlad Ţepeş II". dar şi muncitori. Procesele (au existat 18 loturi cu peste 300 de inculpaţi) s-au soldat cu condamnări la moarte şi ani grei de detenţie. mai ales ţărani.

.

vol. CNSAS. 1. pp. Manualul haiducului .Bucureşti. 219-227. -Totalitarism şi rezistenţă. pp.cod de instructaj al organizaţiei de rezistenţă „Paragină". Liviu Burlacu. Laura Vlădoiu-Stancu. . 2001. în vol. Liviu Burlacu (editori). 2002. teroare şi represiune în România comunistă.Laura Stancu. în „Arhivele Securităţii". Organizaţia de rezistenţă „Paragină" în atenţia Securităţii". 146-153.