Fenomele optice din natură care

se produc din cauza reflexiei,
refracţiei şi dispersiei luminii

Capitolul I

Reflexia luminii în natură

Partea a II-a

De ce este cerul albastru ?
De ce apusurile sunt roşii ?

Culorile luminii
• Lumina solară pare albă, însă de fapt este un amestec de
mai multe culori.
• Lumina albă se formează prin amestecarea tuturor radiaţiilor
monocromatice, radiaţii ale căror culori se observă foarte bine
în curcubeu. Această afirmaţie a fost demonstrată de către
Isaac Newton, care a folosit o prismă pentru a despărţi culorile,
deci pentru a forma spectrul optic al luminii albe. Radiaţiile
monocromatice se disting prin lungimile de undă diferite. Partea
vizibilă a spectrului porneşte de la culoarea roşie, a cărei
lungime de undă este aproximativ 780 nm, până la violet,
lungimea de undă a acesteia fiind 380 nm. Între cele două culori
întâlnim portocaliu, galben, verde, albastru şi indigo.

vapori de apă. picături de apă de dimensiuni mici. aerosoli din emisiile industriale sau din erupţiile vulcanice. dar mai poate conţine şi particule mici de substanţe solide. de exemplu praf. Culorile cerului Cerul (atmosfera terestră) conţine aer. cristale de gheaţă. .

Unele radiaţii luminoase (roşii şi portocalii) trec aproape nedeviate prin aer. se “izbeşte” de molecule şi praf. Însă cea mai mare parte a radiaţiilor albastre sunt împrăştiate în toate direcţiile. aceasta poate să o împrăştie într-o direcţie diferită de cea iniţială. În timp ce radiaţia solară trece prin aer. . Când radiaţia ciocneşte o moleculă de gaz.

portocalii şi galbene sunt împrăştiate de către moleculele din aer. cerul pare albastru. din moment ce vedem lumină albastră pretutindeni deasupra noastră. fiind împrăştiate pe toată suprafaţa cerului. .• În timp ce lumina se deplasează prin atmosferă. • Oricum. o parte din această lumină împraştiată ajunge la ochii noştri şi. Doar puţine raze roşii. multe dintre razele de lumină cu lungimi de undă mici (albastre şi chiar verzi) sunt absorbite de moleculele de oxigen. iar apoi sunt emise în mai multe direcţii. În orice direcţie ne-am uita. majoritatea razelor de lumină cu lungimi de undă mari trec direct prin aceasta.

În spaţiu nu este aer. Neexistând nimic care să producă împrăş- tierea luminii. ”cerul” pare întunecat. . aceasta se deplasează rectiliniu şi în consecinţă. negru.

• Culoarea albastră pală a cerului la orizont se datorează prezenţei prafului în atmosferă. . care va reflecta toate radiaţiile solare.• Culoarea albastră a cerului mai depinde de temperatura aerului. de turbulenţele din atmosferă. de cantitatea de vapori şi de praf din aer. unghiul de incidenţă al razelor solare iarna sau vara.

Cerul din timpul zilei (fără nori) este albastru deoarece moleculele din aer împrăştie mai multă lumină albastră decât lumină roşie. Când ne uităm la apusurile de soare vedem roşu şi portocaliu pentru că lumina albastră a fost împră ştiată în alte direcţii şi înlăturată din câmpul nostru vizual. .

. întâi în portocaliu. Aceasta se realizează datorită faptului că din ce în ce mai multe lungimi de undă scurte verzi şi albastre sunt difuzate. lumina trebuie să parcurgă un traseu mai lung până ajunge la noi. Culoarea soarelui pare să se schimbe. Majoritatea razelor este reflectată şi împrăştiată. Cu cât mai puţină lumină ajunge la noi direct. Din momentul când soarele începe să apună. Doar razele cu lungimi de undă mari rămân în lumina ce ajunge la ochii noştri. cu atât ni se pare că soarele este mai puţin strălucitor. apoi în roşu.

Apusuri roşiatice în zilele cu praf în atmosferă • Când poluarea este prezentă. • Deci. atmosfera conţine mai multe particule cum ar fi aerosoli cu diametre mai mari decât moleculele din gazele atmosferice. mai multe lungimi de undă intermediare ale luminii vizibile cum ar fi galben şi verde sunt împrăştiate pe lângă lumina albastră. . deci soarele pare roşu. • Ceea ce rămâne într-o cantitate mare este lumina roşie.

Cele mai spectaculoase apusuri se obţin atunci când aerul conţine multe particule mici de praf sau de apă. La privitor ajung o parte importantă din razele cu lungimi de undă mari. Cerul de lângă apusul de soare poate avea diverse culori. raze care nu s-ar fi îndreptat spre ochiul privitorului în condiţiile unei atmosfere curate. reflectate pe particulele din diferitele zone ale cerului. Aceste particule reflectă lumina în toate direcţiile. Din această cauză tot cerul pare roşu. roz sau portocaliu. .

Răsărit de soare Amurg roşu • După apusul soarelui sau înainte de răsăritul acestuia. Cauza o reprezintă reflexiile ultimelor raze solare (roşii) pe particulele de praf din atmosfera înaltă. Cele mai spectaculoase apusuri sau răsărituri de soare apar după erupţiile vulcanice foarte puternice. cerul prezintă o strălucire sub formă de arc. . a cărei culoare poate varia de la galben până la roşu.

însă este cunoscut ca dispersia (împrăştierea) Rayleigh – după Lord Rayleigh. lungimile de undă albastre sunt împrăştiate mai tare decât cele roşii. . Efectul Tyndall Primii paşi pentru a încerca explicarea culorii albastre a cerului au fost făcuţi de către John Tyndall în anul 1859. Corect se numeşte efectul Tyndall. El a descoperit că atunci când lumina trece printr-un fluid cu particule mici suspendate. care a studiat în detaliu acest fenomen câţiva ani mai târziu. Acesta a demonstrat următoarea teorie: cantitatea de lumină împrăştiată pe particulele mici este invers proporţională cu lungimea de undă la puterea a 4-a.

Cazul a fost în final rezolvat de Einstein în anul 1911. însă este o afirmaţie greşită. Până şi astăzi. unii oameni spun că aceasta ar fi cauza. ar fi o mai mare varietate a culorilor cerului în condiţii de umiditate şi ceaţă. . care a calculat formula împrăştierii luminii pe molecule.•Tyndall şi Rayleigh au crezut că albastrul cerului trebuie să fie cauzat de către particule mici de praf şi vapori de apă din atmosferă. rezultatele teoretice coinci- zând cu experimentul efectuat. Mo- leculele sunt capabile să împrăştie lumina deoarece câmpul electromag- netic al undelor de lumină induce momente electrice dipolare în mole- cule. Oamenii de ştiinţă de mai târziu au realizat că dacă aceasta ar fi adevărată. De fapt moleculele de oxigen şi azot din aer produc fenomenele de împrăştiere.

atunci se pune întrebarea: de ce culoarea cerului nu este violetă. În retină avem trei tipuri de receptori pentru culori : conurile pentru roşu. culoarea cu cea mai scurtă lungime de undă vizibilă. Dar un curcubeu arată faptul că rămâne o parte semnificativă de lumină indigo şi violet pe lângă albastru. deci este mai puţin violet în lumină solară. verde şi albastru. De asemenea. Restul răspunsului implică înţelegerea modului în care funcţionează aparatul nostru vizual. De ce nu violet? • Dacă lungimile de undă scurte sunt împrăştiate mai tare. Este o parte din răspuns. şi în plus radiaţia violetă este absorbită mai puternic de către atmosferă. . ochii noştri sunt mai puţin receptivi la violet. sistemul nostru vizual construieşte culorile pe care le vedem. Spectrul emisiei luminii de la soare nu este constant pentru toate lungimile de undă. În funcţie de cum sunt stimulaţi aceşti receptori.

Culoarea norilor .

Norii mai pot conţine în mod egal particule lichide non apoase sau particule solide. fum sau praf. de exemplu. incendii. erupţii vulcanice. din vaporii indus- triali. ce provin. aflate în suspensie în atmosferă. . De ce norii sunt albi? Norii sunt alcătuiţi din particule mici de apă în stare lichidă sau solidă (gheaţă) sau din ambele feluri de particule în acelaşi timp.

norii au aceeaşi culoare ca cea a luminii solare care îi “loveşte”. . altitudine unde devin vizibili. Particulele individuale din care sunt constituiţi sunt până la de 10 ori mai mari decât lungimea de undă a luminii vizibile. Apoi toate culorile sunt re- trodifuzate. Deci lumina roşie este difuzată la fel ca lumina albas- tră. Formarea norilor este datorată mişcării maselor de aer stabile sau instabile până la un nivel superior nivelului de condensare. În ansamblu. Difu- zia Mie este cea care explică de data aceasta culoarea lăptoasă a norilor: difuzia se aplică în acelaşi mod la toate lungimile de undă.

nuanţa albastră ex- plicându-se prin împrăştie- rea Rayleigh. No- rii care nu sunt luminaţi direct de către razele solare par a fi gri-albăs- trui.• La apusul soarelui. . norii reflectă culorile razelor solare ce ajuns pe ei.

Culoarea munţilor la orizont .

. Din această cauză. munţii mai depărtaţi au o culoare albastră mai deschisă decât munţii mai apropiaţi.Culoarea albastră a munţilor se explică tot prin împrăştierea Rayleigh. Privind munţii îndepărtaţi. la ochii noştri ajung mai multe radiaţii albastre împrăştiate decât atunci când privim munţii apropiaţi.

Lumina zodiacală .

• Chiar şi după sfârşitul amurgului astronomic o licărire difuză poate fi observată întinzându-se de-a lungul eclipticei. Căutaţi o luminiscenţă incoloră şi difuză. şi atinge cam 60 de grade stânga sus. . spre îngră. Aceasta este cauzată de lumina solară dispersată de praful din sistemul solar. întinzându-se de la lună până la centrul orizontului. • În imaginea din dreapta ignoraţi strălucirea de jos a cerului. pe verticală. Aceasta panoramă cuprinde cam 180 de grade mădirea de stele din de-a lungul orizontului.

în partea stângă a imaginii. Calea Lactee este vizibilă în partea dreaptă a imaginii. Lumina zodiacală este vizibilă în această imagine ca un con triunghiular de lumină. .

.• Lumina zodiacală este dată de particule fine de praf din planul elipticei şi este vizibilă din cauza împrăştierii luminii solare pe aceste particule. dar prezenţa luminii zodiacale după sfârşitului amurgului înlătură orice dubiu în legătură cu observarea ei. Strălucirea e maximă când particulele au un diametru cuprins între câţiva micrometri şi câţiva milimetri. • Mulţi oameni confundă lumina zodiacală cu crepusculul pentru că apar în aceeaşi zonă a cerului.

Aceasta este legată de lumina zo- diacală pe o porţiune şi mai discretă de praf. aceasta se va în- tinde de-a lungul întregului cer nocturn. numită Gegenschein (lumină antisolară). fiind foarte greu de observat. În punctul antisolar (acel punct de pe cer ce se opune soarelui) se găseşte o strălucire foarte subtilă. numită podul zodical sau panglica zodiacală. Din moment ce panglica de praf ce produce lumina zo- diacală înconjoară complet soarele. .

. lumina antisolară se vede cel mai bine.La miezul nopţii. când este mai sus pe cer.

Lumina antisolară se distinge de cea zodiacală prin unghiul de reflexie al razei incidente pe particulele de praf. . Mare parte din acest praf orbitează în jurul Soarelui în planul e- cliptic. lumina anti- solară este lumina Soarelui reflectată de praful interplanetar. • La fel ca şi lumina zodiacală. Intensitatea luminii antisolare este relativ sporită datorită faptului că fiecare particulă de praf este văzută pe lună plină. dar şi a geometriei retrodifuziunii care duce la interferenţa constructivă.

.• Interesant este că lu- mina zodiacală şi lumina antisolară pot fi văzute doar cu ochiul liber. şi nu prin instrumente optice cum ar fi binoclul sau telescopul. O parte din praful inter- planetar este vizibilă când particulele mai mari pătrund în atmos- fera pământului. din cauza mărimii şi a slabei străluciri.

În februarie şi martie poate fi observată în vest. iar ecliptica face cel mai mare unghi cu orizontul în aceste momente. Fotografie făcută cu 90 de minute înainte de răsărit. lumina zodia- cală este mai vizibillă dintr-o locaţie întunecoasă. în est. după apusul soarelui. Lumina zodiacală este observată cel mai uşor deoarece planul prafului face parte din acelaşi plan cu ecliptica. în noiembrie . sub cer senin. chiar înain- te de a răsări soarele. iar în octombrie. Din zonele de latitudini central-nordice.

deci este necesară o sursă continuă de noi particule care să menţină norul zodiacal. .• Efectul Poynting-Robertson face particulele să se deplaseze în spirală spre soare. şi a fost explicat pentru prima oară de Nicolas Fatio de Duillier în 1684. Praful cometar şi praful generat de coliziunile asteroizilor sunt responsabile pentru întreţinerea norului de praf ce cauzează lumina zodiacală şi pe cea antisolară. • Fenomenul de lumină zodiacală a fost investigat pentru întâia oară de astronomul Giovanni Domenico Cassini în 1683. În ultimul timp. de pe diferite nave cosmice s-a constatat că o parte importantă din structura luminii zodiacale o constituie panglicile zodiacale asociate cu rămăşiţe ale asteroizilor şi urme ale cometelor.

Razele antisolare .

. punctul antisolar se află deasupra liniei de orizont. la 180° de Soare. atunci punctul antisolar este sub linia de orizont. Dacă Soarele a apus. Dacă ne uităm în jos într-o zi însorită. umbra capului marchează punctul antisolar. Dacă Soarele este pe cer.

Punctul antisolar este punctul imagi- nar de pe bolta ce- rească opus Soare- lui. . Este punctul un- de razele anticre- pusculare par să se intersecteze. iar într-o noapte fără lună şi departe de luminile oraşului. este deobicei posibil să fie observat fe- nomenul Gegenschein (lumina antisolară).

. Un cer uşor ceţos ne oferă oportunitatea de a observa aceste raze.• Razele solare şi antisolare sunt cauzate de împrăştierea luminii în aerul care trebuie să conţină aerosoli (aerul nu trebuie să fie pur). Le căutăm pe direcţia opusă soarelui. care ar trebui să fie coborât (0-20° altitudine). • De asemenea. ar trebui să fie nori în vecinătatea soarelui pentru a distribui umbrele şi a crea razele. Acestea vor apărea ca nişte benzi roz de lumină contrastând cu cerul albastru.

cea mai ma- re parte a luminii dispersate care cau- zează aceste raze este propagată îna- inte.Razele antisolare se observă mai greu de- cât razele solare normale. Pot fi vizibile şi după apus sau înainte de răsărit. . când norii sunt atât de departe încât sunt sub orizont. Razele se disting mai uşor când norii care acoperă unele porţiuni ale cerului au marginile bine definite (nori cumulus).

.

edu/ScienceForum/ASF3/347.htm • http://arborsci.net/ • http://perso.meteo.kulgun. Bibliografie • http://www.auf.edu/(Gh)/guides/mtr/opt/air/sun.uk/ • http://www.alaska.net/Antarctica/AntarSky.com/am/publish/zodiacal_041706.gi.uiuc.html • http://www.gdargaud.sciencemadesimple.lsc.com/sky_blue.com/luxorion/menu-science.co.htm • http://www.fr/~brolis/docs/blue/blue.micheldesax.universetoday.allthesky.org/phenomen/cielbleu.wisc.com/CoolStuff/cool25.rxml • http://cimss.pixheaven.ch/index/index.C3.wikipedia.html • http://apollo.html • http://www.html .org/2006-Wikipedia-CD-Selection/wp/c/Cloud.html • http://www.astropix.C3.org/wiki/Ph%C3%A9nom %C3%A8ne_optique#Ph.ssec.edu/classes/met130/notes/chapter19/index.meteoros.html • http://www.HTM • http://ww2010.A9nom.atmos.html • http://astrosurf.C3.au/meteorology/section12.A8nes_atmosph.com/HTML/H_OTHER/ZLITE.htm • http://www.id-net.php?option=com_content&task=view&id=32&Itemid=76 • http://optics.edu/wxwise/class/optics.atoptics.htm • http://fr.de/indexe.html • http://www.asn.vsc.html • http://fixedreference.A9riques • http://www.html • http://www.com/atmosphere/atmosphere.htm • http://www.net/html/geoman/apprendre/ciel_bleu.

tehnoredactarea finală: prof. corectura.• Realizarea. completarea informaţiilor şi transcrierea în limbaj ştiinţific. documentarea şi tehnoredactarea iniţială: Mănescu Ioana Laza Laura Issabela Apostu Andreea Simona clasa a XI-a D • Coordonarea. Ioana-Mihaela Popescu Colegiul Naţional Unirea Focşani .