PATOLOGIA ORBITEI

ANATOMIA ORBITEI

Orbitele sunt două cavități osoase situate la limita dintre neurocraniu și viscerocraniu.

Orbita adăpostește: globul ocular (1/3 din spațiu) și capsula sa (Tenon), mușchii
extraoculari și fasciile lor, grăsimea orbitară, artera oftalmică cu ramurile ei, venele
orbitei, limfaticele, nervii cranieni I,II,III,IV,V și VI și nervii vegetativi.

Septul orbitar delimitează anterior orbita și crează o barieră între pleoape și orbită,
delimitând afecțiunile orbitei în pre și retroorbitare.

Pereții orbitei sunt:
a. Peretele superior – alcătuit din osul frontal și aripa mare a sfenoidului. (la nivelul osului frontal
se descrie fosa glandei lacrimale)

b. Peretele medial- alcătuit dinspre ant spre post din 4 oase: apofiza frontală a maxilarului, osul
lacrimal, lama orbitară a etmoidului și corpul sfenoidului.
c. Peretele inferior este alcătuit din trei oase: fața orbitară a maxilarului, osul zigomatic și palatin.
d. Peretele lateral este cel mai gros și mai rezistent și este alcătuit din două oase: zigomatic și
aripa mare a sfenoidului

2 mm. .Poziția normală a GO în raport cu baza orbitei se apreciază clinic prin măsurarea distanței dintre marginea externă a orbitei și vertexul corneei (cu rigla sau exoftalmometrul Hertel). Valorile normale sunt 12-20 mm. Exoftalmia reprezintă o protruzie anormală a globului ocular. iar diferențele între cei doi ochi – max.

AV.antibiotice general . ale urechii medii (mai ales la copii). . Tratament: .fără exoftalmie și chemozis .uneori ptoză.durere palpebrală . Etiologie: .rezolvarea cauzei care a generat infecția. edem periorbitar.diseminări hematogene. febră.CELULITA PRESEPTALĂ Este un proces inflamator-infecțios care interesează țesutul subcutanat al pleoapei și structurile periorbitare situate anterior de septul orbitar. tegumente calde). de tip inflamator (eritem. .comprese calde local . .traumatisme (plăgi. înțepături de insecte ) suprainfectate cu stafilococcus aureus sau streptococcus pyogenes. orjelet) extinse.edem palpebral unilateral.infecții ale tractului respirator superior. . . motilitatea oculară sunt normale. reacția pupilară. Semne și simptome: .infecții locale (ex.

orbitară.chirurgie lacrimală. foarte voluminos.exoftalmie dureroasă. astenie .propagare hematogenă în septicemii.postchirurgical: . cefalee. limitarea mișcărilor globului ocular.traumatisme care penetrează septul orbitar . . . .febră.CELULITA ORBITARĂ Este o infecție bacteriană acută a țesuturilor moi ale orbitei (în spatele septului orbitar). . dentară. .celulita preseptală.scăderea AV.sinuzita etmoidală (afectează tipic copiii și adulții tineri) .infecții endogene: extensia infecției de la structuri periorbitare: . edem palpebral roșu- violaceu. stare generală alterată. Simptome și semne clinice: . congestie conjunctivală .abcese dentare. dacriocistită.durere oculară și perioculară intensă. chemozis. Etiologie: .

neuropatie optică edematoasă. septicemie.CELULITA ORBITARĂ Complicații: . .abcese cerebrale.depistarea și tratarea cauzei.ocluzii vasculare postcompresie (OACR. .meningite . .oculare:.orbitare: .risc vital prin meningită purulentă.endoftalmită.- .drenajul chirurgical al colecțiilor purulente care nu răspund la tratament (sinusuri infectate.intracraniene: . Tratamentul celulitei orbitare are caracter de maximă urgență. . atrofică .antiinflamatoare steroidiene . . OVCR). abcese subperiostale sau intracraniene .tromboză de sinus cavernos .Tratamentul infecției orbitare și complicațiilor: -general: -antibiotice .cu spitalizare în serviciu de boli infecțioase.abcese subperiostale. De rapiditatea și corectitudinea instituirii tratamentului depinde prognosticul bolii. Tratament. mai ales etmoidale.

fotofobie. lacrimare. senzație de corp străin. plasmocite. mastocite. Simptome: .Ulterior scăderea vederii. diplopie.la început nespecifice (discomfort ocular.se pot ameliora cu lacrimi artificiale. cu hipertrofia grăsimii orbitare și a glandelor lacrimale: → creșterea în volum a conținutului orbitar → creșterea presiunii intraorbitare. macrofage). . care produce hipertrofia mușchilor extraoculari.OFTALMOPATIA TIROIDIANĂ (BOALA GRAVES) Este o afecțiune autoimună asociată disfuncției tiroidiene. . infiltrația țesutului interstițial (cu limfocite. congestie oculară) .

keratopatie de expunere (sdr de ochi uscat) 3. bilaterală. 2. Retracția palpebrală: apare atât la pleoapa superioară. cât și la cea inferioară.tipic axială.scăderea progresivă a vederii centrale 5. Miopatia tiroidiană . nedureroasă. Neuropatia optică . drepți ). .OFTALMOPATIA TIROIDIANĂ (BOALA GRAVES) Semne clinice majore: 1. Exoftalmia . permanentă. Afectarea țesutului moale orbitar: . 4. Mobilitatea oculară este redusă prin edem sau prin fibroză.de tip restrictiv.edem palpebral și periorbitar .hiperemie conjunctivală (în zona de inserție a ms. chemozis .

APARATUL LACRIMAL .

De aici pleacă un conduct osos denumit canal lacrimo-nazal care se deschide în meatul nazal inferior. apos. ANATOMIA APARATULUI LACRIMAL Aparatul lacrimal a) componenta secretorie: 1)glanda lacrimală principală . Este situată în partea ant a orbitei în unghiul supero-extern . . Are o porțiune orbitară situată în fosa gl lacrimale și o porțiune palpebrală situată în profunzimea pleoapei sup. 2) Glandele lacrimale accesorii sunt situate în stroma conjunctivei fundurilor de sac (gl Krause) și a conjunctivei tarsale (gl Wolfring) Filmul lacrimal are 3 straturi: lipidic. mucos b) Compenenta excretorie – căile lacrimale încep cu punctele lacrimale sup și inferior și se continuă cu câte un canalicul lacrimal sup și inf ce se unesc într-un camalicul comun ce se varsă în sacul lacrimal.

ANATOMIA APARATULUI LACRIMAL .

absența din cavitatea nazală a fluoresceinei instilate în sacul conjunctival . . mai frecvent unilaterală . Cauze: . prin cateterism instrumental al acestora.inspecția ochiului și anexelor .episoade de suprainfecție: prezența secreției în unghiul intern al ochiului .stenoza canaliculară. Permeabilizarea căilor lacrimale. Coliruri cu antibiotice .lăcrimare persistentă.imperforarea membranei lacrimo –nazale Hasner . OBSTRUCȚIA CANALULUI LACRIMO .anamneză .sondajul căilor lacrimale (in scop diagnostic și terapeutic) Tratament: . care se poate deschide) .NAZAL Este cea mai frecventă afecțiune la nivelul căilor de drenaj .episoade de dacriocistită acută Diagnostic: . Tablou clinic: . apărută la nou născut. Masaj local (crează o presiune asupra valvulei Hasner.

Instilare de soluții colorate în fundul de sac lacrimal 2. Lavajul căilor lacrimale .Investigarea permeabilității căilor lacrimale 1.

Dacă se formează o colecție purulentă. În evoluție: . cu dureri spontane și la presiune . localizată în dreptul sacului lacrimal. uneori conjunctivită acută . Edem și hiperemie la nivelul tegumentului supraiacent regiunii sacului lacrimal .incizie si drenajul acesteia.deschiderea abcesului la piele (fistulizare) Tratament: .antiseptice local. . Clinic: . bine delimitată. sateliți (preauriculari și submandibulari) . Tumefacție cu caracter inflamator acut. de obicei secundară obstrucției ductului nazo-lacrimal. . Hiperemie conjunctivală la nivelul unghiului intern. .debut brusc. accentuată la presiunea sacului. Secreție purulentă la nivelul punctelor lacrimale. Antibiotice și antiinflamatorii administrate sistemic și local.adenopatia ggl. cu durere pulsatilă în unghiul intern palpebral . DACRIOCISTITA ACUTĂ Reprezintă infecția sacului lacrimal.extensie la țesuturile din jurul sacului lacrimal (peridacriocistită) . -spălături cu antibiotice a căilor lacrimale.

congestia. abces suborbitar.infecții endogene. m. . Cauze: . Adenopatie preauriculară dureroasă . cu durere severă unilaterală în regiunea orbitară superoexternă . Antibiotice și antiinflamatoare pe cale generală și local .exogene: . . .traumatism cu fractură deschisă a marginii superoexterne a orbitei. Consult interdisciplinar pentru stabilirea etiologiei sistemice . . sinuzite frontale).incizie și drenaj. Tumefierea.a. localizate (de vecinătate) sau sistemice (infecții bacteriene sau virale. Febră. afecțiuni inflamatorii) .infecții de vecinătate propagate la glanda lacrimală (erizipel. Tratament: . creșterea în volum a glandei palpebrale principale. Chemozis și hiperemie conjunctivală . a 1/3 externe. Clinic:-debut brusc. În cazul supurației. DACRIOADENITA ACUTĂ Reprezintă inflamația acută a glandei lacrimale. alterarea stării generale. . Devierea în ‶S″ italic a marginii pleoapei superioare. împăstarea pleoapei superioare.

PATOLOGIA PLEOAPELOR .

La unirea 1/6 internă cu 5/6 externă pe marginea liberă se află punctele lacrimale . sudoripare (Moll) și sebacee modificale (Meibomius). marginea aderentă ce corespunde rebordului orbitar și marginea liberă unde se inseră cilii. asigură o distribuție uniformă a lacrimilor pe suprafața externă a acestora și limitează cantitatea de lumină ce pătrunde în ochi. . În jurul cililor se deschid orificiile gl sebacee (Zeiss). a.facială. ANATOMIA PLEOAPELOR Pleoapele sunt structuri musculo-cutanate ce protejează globii oculari.angulară) ce provine din a carotidă ext și sistemul orbitar (a. Au vascularizație dublă: sistemul facial (a.supraorbitară) din artera carotidă internă . Inervația senzitivă provine din n oftalmic și maxilar sup iar cea motorie din n facial pentru m orbicular și n oculomotor comun pentru m ridicător al pleoapei sup. Ele sunt alcătuite din fața ant cutanată. două comisuri (internă/externă). fața post mucoasă sau conjunctivală. temporală a. .

tarsul este o condensare de țesut conjunctiv. • mușchiul ridicător al pleoapei superioare. se inseră pe cele două creste lacrimale ale peretelui median al orbitei. circular. foarte aderentă de tars. • mușchiul tarsal superior (Müller) și tarsal inferior. septul orbitar 4. mușchii palpebrali: • mușchiul orbicular. este inervat de nervul facial. ce conține glandele lacrimale accesorii și celule caliciforme. 3. de la suprafață spre profunzime. 2. țesut cutanat subțire. este inervat de nervul oculomotor comun.ANATOMIA PLEOAPELOR Pleoapele sunt alcătuite. conjunctiva palpebrală. nekeratinizat. este compusă din epiteliu scuoamos. 6. . lax și lipsit de țesut adipos. din următoarele straturi: 1. cu originea la apexul orbitei și solidar cu mușchiul drept superior. ce servește drept schelet pleoapelor. inervați de fibre simpatice. țesut celular subcutanat. dispus în jurul orificiului palpebral. care acționează ca un sfincter al fantei palpebrale. secretoare de mucină. 5. elastic și ușor mobil.

la pleoapa superioară ca efect al microftalmiei . ulcere corneene ENTROPIONUL CONGENITAL: -apare .ca rezultat al dezvoltării defectuoase a aponevrozei mușchilor retractori . care vor irita permanent corneea → eroziuni.TULBURĂRI DE POZIȚIE ȘI DE FORMĂ A PLEOAPELOR ENTROPIONUL Reprezintă răsucirea spre interior a marginii libere a pleoapei și a tarsului . Mai frecvent la pleoapa inferioară .tratamentul este chirurgical . Consecința: malpoziția cililor.la pleoapa inferioară.

proceduri chirurgicale de corectare a entropionului .tratament specific: denervarea ms. orbicular cu toxină botulinică .TULBURĂRI DE POZIȚIE ȘI DE FORMĂ A PLEOAPELOR ENTROPIONUL DOBÂNDIT . chirurgical. Involuțional (senil): . care determină scurtarea acesteia (în: infecții.tratament:. LC terapeutică . arsuri.scăderea tonusului musculaturii palpebrale . LC terapeutică.cea mai frecvent întâlnită formă clinică . Cicatricial: apare datorită unor cicatrici ale conjunctivei palpebrale. sindrom Stevens –Johnson) .enoftalmia de involuție . Spastic: apare prin contracția excesivă a mușchiului orbicular.cauze: .dezinserția mușchilor retractori ai pleoapei inferioare .tratament: lubrefianți. în prezența unei iritații / inflamații oculare . .lubrifianți ai corneei. traumatisme.

inocluzia fantei palpebrale (keratopatie de expunere) . Clinic: .pleoapa rulată spre exterior.hiperlăcrimare (epifora) . asociat cu sindroame malformative sau anomalii osoase subiacente. . cu eversarea punctelor lacrimale . Tratament: chirurgical.îngroșarea și hipertrofia conjunctivei ECTROPIONUL CONGENITAL Rar. Mai frecvent la pleoapa inferioară .TULBURĂRI DE POZIȚIE ȘI DE FORMĂ A PLEOAPELOR  ECTROPIONUL . reprezintă răsucirea marginii libere a pleoapei spre exterior .

tratament: lubrifianți oculari (lacrimi artificiale ziua.imposibilitatea închiderii pleoapelor (lagoftalmie) . orbicular .apare prin laxitate generalizată a structurilor pleoapei inferioare . Involuțional: . TULBURĂRI DE POZIȚIE ȘI DE FORMĂ A PLEOAPELOR ECTROPIONUL DOBÂNDIT .expunere conjunctivală și corneană . care determină hipofuncția / abolirea funcției ms.clinic:. Paralitic: apare în paralizia periferică de nerv facial. . tarsorafie (sutura porțiunii laterale a celor două pleoape) . e dat de cicatrici tracționale la nivelul structurilor superficiale ale pleoapelor (arsuri. infecții.cel mai frecvent . rezecții extinse pentru afecțiuni tumorale). unguente noaptea) închiderea pleoapelor cu benzi adezive noaptea. Cicatricial.tratament: chirurgical. .

Paralizia nv. AVC. tumori cerebrale) . mioză. postoperator) tratament :chirurgical PTOZA NEUROGENĂ –cauze: . manifestat prin: ptoză palpebrală. Afectarea fibrelor nv simpatice (simpaticul cervical) cu apariția sindromului Horner. midriază.se însoțește de strabism divergent. enoftalmie. anevrisme.tratament chirurgical (dacă ptoza e stabilă) . cu diferite grade de severitate .TULBURĂRI DE MOTILITATE ALE PLEOAPELOR  BLEFAROPTOZA: căderea pleoapei superioare. III (diabet. .unilaterală/ bilaterală. traumatisme palpebrale. cicloplegie .izolată/ asociată cu sindroame plurimalformative -DOBÂNDITĂ: PTOZA APONEVROTICĂ: forma clinică cea mai frecventă cauze: scăderea tonusului mușchiului ridicător al pleoapei (vârstnici. cu micșorarea fantei palpebrale -CONGENITALĂ: se manifestă de la naștere (deschiderea incompletă a fantei palpebrale) .

. se accentuează la oboseală. după minim 6 luni.uni/ bilaterală. cu micșorarea fantei palpebrale DOBÂNDITĂ: PTOZA MIOGENĂ cauze: miastenia gravis (tulburări de transmisie la nivelul plăcii neuromusculare) .contuzii/plăgi ale aponevrozei sau ms ridicător .chirurgical.rezolvarea afecțiunii cauzale .tumori. PTOZA MECANICĂ cauze: .TULBURĂRI DE MOTILITATE ALE PLEOAPELOR  BLEFAROPTOZA: căderea pleoapei superioare. . cicatrici palpebrale .tratamentul miasteniei gravis+ chirurgical in formele severe.intervenții chirurgicale la nivelul orbitei sau în sfera oculară tratament: .

scuame albicioase.tratamentul posibililor factori cauzali.vicii de refracție necorectate .prurit al marginii libere a pleoapelor .spălare mecanică a marginii libere a pleoapelor cu șampoane speciale .aureus. . . Poate fi determinată de : . INFLAMAȚIILE PLEOAPELOR  BLEFARITA .igiena pleoapelor .tratament local cu coliruri și unguente cu antibiotice și antiinflamatoare .alergii față de condițiile de mediu . inflamația marginii libere a pleopelor . ulcerații și necroze generate de suprainfecția marginii ciliare Tratament: .lăcrimare Obiectiv : eritem și hipertrofia marginii libere a pleoapelor.uscăciune oculară .factori hormonali . streptococ Subiectiv: -usturimi palpebrale.infecții: s.

. edem și hiperemie palpebrală. produsă de stafilococ.INFLAMAȚIILE PLEOAPELOR  ORJELETUL = inflamația supurativă a glandelor palpebrale (Zeiss.în faza de inflamație: comprese reci. . subiectiv: durere palpebrală accentuată la clipit . Meibomius). obiectiv: fenomene inflamatorii locale. tratament: .în faza de supurație: comprese calde.incizie și drenaj.+/. instilare frecventă de coliruri cu antibiotice antistafilococice . hipertrofia unei porțiuni din pleoapă (zonă centrată de un cil. smulgerea cilului la baza căruia s-a produs inflamația glandelor palpebrale. la baza căruia apare un punct de puroi). .

într-o zonă a pleoapei. . .fără semne de inflamație locală . Clinic: . granulomatoasă.apar noduli de consistență fermă. . . Poate surveni spontan sau ca urmare a cronicizării unui orjelet. INFLAMAȚIILE PLEOAPELOR  CHALAZIONUL = inflamația cronică. a glandelor sebacee Meibomius. Tratament: incizia și drenajul chirurgical al leziunii.

. NEVUSUL. angiom capilar plajă întinsă. ușor violacee. centrată de un pedicul vascular.TUMORI BENIGNE PAPEBRALE PAPILOMUL Forma’iune tumorală proeminentă.leziune galbenă.tumoră vasculară . ce dispare la presine .tumoră pigmentată.închisă la culoare. contur net. -poate fi sesil sau neregulat. roșie. neregulată. ANGIOMUL PALPEBRAL. moale-turgescentă la palpare . XANTELASMA – depozit de material lipidic. în regiunea internă a pleoapelor. ușor proeminentă. angiom cavernos – tumoră mai mare. plată sau proeminentă.

mai frecvent pe pleoapa inferioară și în unghiul intern . f rar metastaze .mai agresiv.progresie lentă. 2 tipuri histologice: .mai frecvent pe pleoapa superioară și în unghiul extern . cu extensie rapidă și potențial metastazant ridicat . determină metastaze.carcinom bazocelular -90% . Tumoră pigmentată. Cea mai frecventă tumoră malignă a pleoapelor .TUMORI MALIGNE PALPEBRALE  EPITELIOMUL PALPEBRAL . MELANOMUL MALIGN CUTANAT -cea mai gravă tumoră malignă a pleoapelor .carcinomul spinocelular – 5-10% .

Related Interests