You are on page 1of 18

Ecosistemul unei ape curgătoare

Ecosistemele acvatice se clasifică în ecosisteme de ape curgătoare (pârâuri. . printre care şi un important fluviu Dunărea. fluvii) şi ecosisteme de ape stătătoare (lacuri. Curentul şi viteza unei ape curgătoare sunt elementele principale care determină fizionomia acestui ecosistem şi componenţa biocenozei. Ţara noastră are o bogată reţea de ape curgătoare. râuri. bălţi. mări etc).

Apele curgătoare din ţara noastră aparţin uneia dintre cele două zone: • zona superioară sau zona păstrăvului (zona de munte şi colinară) • zona inferioară sau zona crapului (zona de şes) . Din acest punct de vedere ecologic. colinare şi de şes. stejar în amestec cu ulmi şi mesteceni. care se ancorează bine în solurile umede şi moi. fiecare având specie caracteristică de peşte. Din amonte spre câmpie se întâlnesc conifere. sălcii şi arini. cursul unui râu se împarte în zone longitudinale. râurile sunt: de munte. cu specii caracteristice zonei prin care curg. Cele mai multe râuri sunt însoţite de brâuri de pădure. fag. Ecosistemul unui râu După poziţia lor geografică.

Zona superioară Caracteristici ale biotopului – Substrat din bolovani şi pietriş (la râurile colinare apare şi nisip) – Viteză mare de curgere a apei (5-6 m/s la râurile de munte şi mai redusă la cele colinare) – Apă limpede. bogată în oxygen. cu temperatură relative scăzută – Frecvente cascade – Nu se depune materie organică din cauza curentului puternic al apei. .

păstrăvul. viermi. grindelul pe sub pietre. bibanul. crustacee bine fixate de substrat – Animale vertebrate: peşti (zglăvocul la malul apei. dintre amfibieni frecvent apar broasca verde. lostriţa. În râurile colinare. insecte tricoptere. molanul.vertebrate inferioare. pe unii peşti stau prinşi cu ajutorul unor ventuze chişcarii. . tritonul. iar dintre păsări se pot întâlni mierla şi codobatura. boişteanul în masa apei).Componente ale biocenozei – Plante: alge verzi şi muşchi de apă bine fixaţi pe pietre – Animale nevertebrate: melci. peştii caracteristici sunt: mreana.

Zona inferioară Caracteristici ale biotopului: – Substrat format din nisip şi mâl – Albie largă – Viteza apei mică. iar debitul mare – Apă tulbure – Cantitate redusă de oxigen în apă – Temperatura apei ridicată vara şi scăzută iarna (până la îngheţarea apei) – Depozite de material organic pe fundul apei .

ştiuca. precum şi numeroase păsări (care de obicei cuibăressc în luncile râurilor). –Animale vertebrate: peşti (caracteristici sunt crapul. broaşte. scoici. în mâl sunt viermi. cleanul). –Animele nevertebrate: animalele microscopice din masa apei formează zooplanctonul (protozoare. larve de insecte. viermi. . algele verzi microscopice formează fitoplanctonul. iarba-broaştei etc. crustacee). Plantele superioare sunt lintiţa. şerpi.Componente ale biocenozei: –Plante: în masa apei. melci.

mâl – Oscilaţii ale nivelului apei în funcţie de cantitatea de precipitaţii . Ecosistemul fluviului Dunărea • Caracteristici ale biotopului: – Albia propriu-zisă bine consolidată – Adâncimea medie de 10 m – Apă foarte tulbure – Pe fundul apei este mult nisip şi mai ales.

păstruga.• Componente ale biocenozei: – Plante: fitoplancton bogat – Animale nevertebrate: zooplankton dezvoltat. cegă). păsări (şoimul dunărean). plătică. biban. lin. melci. raci – Animale vertebrate: peşti (crap. şerpi de apă. ştiucă. scoici. Din Marea Neagră pătrund pentru reproducere: morunul. nisetrul. . somn. roşioară. scrumbie de Dunăre.

fapt ce determină absenţa vegetaţiei în zona de fund a lacului. în funcţie de vegetaţie. compoziţia apei. la fel ca şi râurile. lumina nu pătrunde în profunzime. mai multe zone. De la mal şi până în centrul lacului se delimitează. substrat. Biotopul unui lac este diferit în funcţie de altitudine. în general. întinderi adânci de apă în care. determinând o floră şi faună caracteristice. colinare şi de câmpie. suprafaţă. Toţi aceşti factori condiţionează viaţa într-un lac. După zona geografică lacurile. sunt: de munte. de multe ori. . Ecosistemul unei ape stătătoare Ecosistemul unui lac Lacurile sunt. adâncime.

evaporarea apei etc – Transparenţa apei depinde de cantitatea de materii organice şi minerale aflate în suspensie. unde temperature este variabilă şi o pătură inferioară. lacurile de şes au transparenţa scăzută – Concentraţia de oxigen variază: straturile de la suprafaţă sunt mai oxigenate decât cele din profunzime.• Caracterisitci ale biotopului: – Temperatura variază în funcţie de zona geografică şi anotimp. datorită ritmului zi/ noapte animalele din masa apei coboară ziua în adâncime şi revin la suprafaţă în amurg – Salinitatea diferă de la un bazin la altul (lacuri sărate. lacuri de apă dulce) şi chiar în acelaşi bazin în funcţie de precipitaţii. unde temperature apei este constantă (+4oC) – Lumina pătrunde în straturile superioare şi lipseşte în adâncime. iar lacurile de munte mai oxigenate decât cele de şes. de asemenea se diferenţiează o pătură superioară a apei. .

trestie. şobolani de apă . animale nevertebrate: parameci. lipitori. melci. şerpi de apă. păsări (berze. raci. ţânţari). animale vertebrate: broaşte. rogoz. larve de insecte şi insecte (libelule. raţe sălbatice.• Componente ale biocenozei: – Zona stufului este reprezentată prin: plante: papură. aflate la marginea lacului. stânjenei de baltă. stârci). săgeata-apei. hidre.

Zona plantelor plutitoare este reprezentată de plante fixate pe fundul lacului şi care au Frunze plutitoare (nufăr alb. mamifere (vidre în unele locuri). scoici. numeroşi peşti care sunt şi în masa apei din zona plantelor submerse (crap. cosorul. insecte. ştiucă. . şalău). Împreună cu algele verzi. nufăr galben). caras. raţe şi gâşte sălbatice). în largul lacului se găsesc plante plutitoare cum sunt lintiţa. animale vertebrate: broaşte. plătică. ciclopi). biban. otrăţelul de baltă etc. păsări (lişiţe. şerpi. păianjeni de apă. vara ele formează un covor verde la suprafaţa apei. animale nevertebrate: crustacee (dafnii. melci.

scoici şi unii peşti (mai ales somn). larve de insecte. . dar bogată în bacterii. care se pot desprinde şi pot fi purtate de valuri şi curenţi. melci.– Zona plantelor submerse (cufundate în apă) este populată de ciuma-apelor şi brădişor. – Zona de pe fundul apei este lipsită de plante. viermi.

Spre deosebire de ecosistemul unui lac. transparenţa şi oxigenarea apei unei bălţi sunt mult mai reduse. înregistrează la fel ca în ecosistemul unui lac. în schimb. unde vegetaţia se poate dezvolta. . Temperatura. Ecosistemul unei bălţi Bălţile sunt întinderi de apă mai puţin adânci decât lacurile în care lumina pătrunde până la fundul apei. diferenţe între cele două pături de apă: de suprafaţă şi de profunzime.

şalău. roşioară. altele sunt caracteristice numai bălţii. somn) . buhaiul de baltă). melci. caras. cu atât sunt mai mulţi peşti (crap. cu cât apa este mai adâncă. – La suprafaţa apei se pot vedea unele insecte (fugarul. mormoloci de broască. Componente ale biocenozei Multe componente ale biocenozei unei bălţi se regăsesc în ecosistemul unui lac. iar în apă scoici. crustacee (dafnii şi ciclopi). biban.

care pot muri (fenomenul se numeşte eutrofizare). iar materia organică depusă pe fundul apei este în cantitate mare şi necesită pentru descompunere mult oxigen. consumul acestuia afectează organismele din apă. . Vara apare des fenomenul de “înflorirea apelor” când plantele de la suprafaţa apei se înmulţesc foarte mult.

Sfârşit .