You are on page 1of 35

AUTISMUL

Definitia autismului

Este o tulburare de dezvoltare care afecteaza grav
abilitatile de interactiune sociala,comunicare,
capacitatile cognitive,sistemul afectiv si
dezvoltarea unor comportamente repetitive

Generalitati
• Cuvantul ‘’autism’’provine din lb.greaca ‘’autos’’=pt sine insusi, indreptat catre sine
• Autismul face parte din TSA:-autism
• sindrom Asperger
• sindrom Rett
• tulburarea dezintegrativa a copilariei
• tulburarea pervaziva de dezvoltare
• Se numeste spectru pt ca afecteaza mai multe paliere ale dezvoltarii
individului:comunicare,limbaj,gandire,comportament,atentie, motricitate etc
• Denumirea de autism a fost data pt prima data in anul 1943 de catre Leo Kanner
• Prevalenţa la băieţi este de 4 ori mai mare decît la fete. Tulburarea apare în aceeaşi
măsură în familii aparţinînd tuturor culturilor, claselor şi conditiilor sociale,
indiferent de nivelul de instruire al părinţilor.

responsabile de apariţia autismului. urmarea unei tulburări globale de dezvoltare. Există însă dovezi stiinţifice clare ale faptului că simptomele autismului au multiple cauze de natură neurobiologică. Cu toate aceste evidenţe ale unor anomalii la nivelul ceierului în autism.Cauze • nu s-a descoperit o cauză specifică a autismului. pe de-o parte. fiind. autopsii sau scanări ale creierului. au fost sugerate diverse regiuni ca fiind locurile afectate. Pornind de la investigaţii neurochimice. . încă nu există un acord privind zona (zonele) care ar fi afectată. Totuşi puţine diferente specifice au fost descoperite în creierul persoanelor cu autism. a unor disfuncţii ale diferitelor sisteme şi funcţii ale sistemului nervos central.

. însă fără să fi fost descoperit un tipar al acestora specific pentru autism sau o mai slabă coordonare între diferite regiuni ale creierului. La nivel funcţional s-au arătat anomalii ale EEG. nici una dintre aceste supoziţii nefiind pe deplin validată.Cauze • La nivel structural a fost sugerat că creierul persoanelor cu autism este mai mare şi că există anomalii la nivelul cortexului. peptide şi de serotonină. nivel ridicat de opoizi. amigdală şi cerebel. că ar exista anomalii structurale şi celulare în hipocamp. La nivel chimic (din analiza sîngelui şi a urinei. întrucît nu se poate studia creierul în mod nemijlocit) s- au emis ipoteze privind disfuncţionalităţi la nivelul neurotransmiţătorilor.

avînd ca subiecţi gemeni cu autism. După Fombonne riscul ca un frate/soră al/a unui copil cu autism să aibă o tulburare din spectrul autismului este de 5-8%.3% dintre fraţii copiilor cu autism au tulburări pevazive de dezvoltare. iar 2. lucru confirmat prin studii ulterioare.9% autism atipic. 69% după Bailey-1995). că gradul de concordanţă în autism este mult mai mare în cazul gemenilor monozigotici decît al celor dizigotici (91% după studii din 1989 ale lui Steffenburg şi altii.a. de exemplu. Sau că între 2-5% dintre copiii cu autism au un frate sau o soră cu autism. în mod special tulburări de limbaj (Bolton şi Rutter. după Szatmari (1993) 5. S-a demonstrat. 2. 1990. Există şi o rată mai crescută de apariţie a altor tulburări la fraţii copiilor cu autism. Studiile de pionierat ale lui Bernard Rimland (1964). Bolton.Cauze • Factori genetici trebuie luaţi în consideraţie în cele mai multe cazuri de autism.1994) sau incapacităţi sociale (Macdonald s. După Bolton şi altii (1994) care au studiat 153 fraţi ai 99 de copii cu autism. 1989). au sugerat influenţe ale factorului genetic în apariţia autismului.9% dintre aceştia aveau autism. .

tulburări metabolice.şi perinatal trebuie luate în consideraţie. deşi cei mai buni ‘candidati’ fiind cromozomii 7q. sunt prezente anomalii la nivelul genei Neuroligin care ‘spune’ axonilor cum să crească. Aceştia nu sunt responsabili de apariţia tulburării. scleroza tuberoasã. 2q. şi nici un mediu familial nefericit. infecţii pre. tusea convulsivă). intoxicaţii timpurii. fenilcetonuria).sau perinatale (rubeola. organice sînt responsabile de apariţia autismului şi nicidecum părinţii. neurofibromatoza. . 16p. sau o traumă emoţională a mamei sau a copilului sau vreun alt factor psihologic. negenetici. cauzele biologice. Interacţiunea dintre potenţialul genetic şi mediul biologic la nivelul pre. sau stresul mamei în timpul sarcinii. implicaţi în apariţia autismului. • Aşadar. • Există şi alţi factori. aşa cum a afirmat Bettleheim.Cauze • În prezent se consideră că sînt implicate 15 sau chiar mai multe gene (fără să fi fost confirmată o anumită genă sau un grup de gene specifice). cromozomul X. 10-15% dintre cazurile de autism pot fi asociate cu anumite anomalii cromozomiale şi boli genetice (X fragil.

• Acest lucru explica faptul ca nu exista autisti identici.Cercetari • In prezenta exista o serie de cercetari desfasurate la Institute for Brain Science din Seattle in colaborare cu School of Medicine din San Diego care au combatut teoriile conform carora intreg creierul autistilor este afectat ci doar anumite zone din creier. • Afectarea apare sub forma unor pete/petice in diferite straturi corticale grupate pe zone. ca nu toti au aceleasi paliere afectate(diferite persoane diagnosticate cu autism prezinta dizabilitati si particularitati in functie de zonele afectate • Prezinta fenotipuri autiste ci nu intreaga simptomatologie .

000 personae diagnosticate cu autism .Obama a aprobat pt programul national de combatere a autismului AUTISM CARES fonduri in val de 1.• In 2014 B.3 miliarde dolari pt anii 2015-2019 • In Ro nu exista o statistica insa se presupune ca at exista cca 30.

aceasta din urma incluzand fobia sociala. La fel si copiii. Totusi. iar in cazul persoanelor cu autism. • Copiii cu autism isi exprima anxietatea sau nervozitatea in diverse moduri care sunt tipice si pentru copiii care nu sufera de autism. sindromul de panica si fobii specifice (cum ar fi aceea de zgomote puternice sau de paianjeni). Adolescentii cu autism sunt cei mai predispusi la anxietate. ruperea hartiei sau a hainelor) . aceste reactii interne includ deopotriva si accentuarea comportamentelor repetitive si distructive (cum ar fi. de exemplu.Alte boli/tulburari asociate cu autismul: • Aproximativ 30% dintre cei diagnosticati cu ASD sufera simultan de anxietate. anxietatea sociala – frica de persoane noi. pot produce reactii de tensiune musculara si dureri de stomac. anxietatea de separare. Anxietatea profunda produce senzatii interioare de tensiune ce pot accelera ritmul cardiac. de situatii sociale noi – este comuna copiilor si adultilor cu autism.

Studii recente au relevant faptul ca ADHD si ASD au factori genetici comuni. impulsivitate si hiperactivitate. ceea ce explica prezenta asociata a ADHD la copiii cu autism. • Simptomele clasice ale ADHD includ probleme cronice legate de neatentie. .Alte boli/tulburari associate autismului: • ADHD • Multi dintre copiii care sufera de autism se lupta adesea si cu simptomele ADHD. ce pot fi usor confundate cu simptome propriu-zise ale ASD.

ceea ce face ca tulburarea obsesiv compulsiva sa fie adesea confundata cu ASD.• Tulburarea obsesiv compulsiva (OCD) • Comportamentele repetitive si interesul obsesiv pentru ceva anume se numara printre principalele simptome ale autismului. • studiile arata faptul ca OCD este mai frecvent in randul tinerilor si al adultilor cu autism decat in randul populatiei in general .

de obicei. Simptomele schizofreniei apar. in general. de asemenea. ceea ce inseamna o rata dubla fata de cea din randul populatiei. Exista. la copii ele fiind foarte rare. studii care arata ca autismul si schizofrenia au adesea radacini comune . odata cu trecerea la varsta adulta.• Schizofrenia • Studii recente arata faptul ca schizofrenia afecteaza aproximativ 2% dintre persoanele cu autism.

• n Suedia As-a realizat cel mai mare studiu din lume despre originile genetice ale autismului (date colectate de la 2 milioane de oameni între 1982 şi 2006). în procesul de formare a ţesutului nervos. • Eric Courchesne a studiat numărul celulelor nervoase din creierele unor băieţi cu vârste cuprinse între 2 şi 16 ani. în condiţiile în care cercetările precedente acordau eredităţii o importanță mult mai mare. Anomalia apare încă din timpul vieţii intrauterine. Sand Diego School of Medicine şi Allen Institute for Brain Science din Seattle a examinat 25 de gene din cele şase straturi diferite ale cortexului cerebral. comportamentul social. considerate responsabile de apariţia autismului şi au concluzionat că afecţiunea creierul este sub forma unor “petice” în straturile corticale. prezente mai ales pe lobul frontal şi cel temporal. • Un nou studiu (Velázquez. 7 dintre ei fiind diagnosticaţi cu TSA şi 6 cu dezvoltare tipică şi a concluzionat că subiecţii autişti aveau cu 67% mai mulţi neuroni în cortexul prefrontal. • O echipă de cercetători ai Universităţilor din California. în funcţie de zonele cerebrale afectate. Galán. demonstrându-se faptul că genele sunt la fel de importante ca factorii de mediu în rândul cauzelor autismului. comparativ cu ceilalţi copii examinaţi. Aceast studio explică particularităţi diferite ale persoanelor diagnosticate cu TSA. atenţia. 2013) arată că atunci când creierul unui copil autist nu este implicat în nicio activitate cognitivă produce în medie cu 42% mai multă informaţie decât creierul unui copil non-autist. comunicarea. • 7 . Cortexul prefronatal este implicat în funcţii cum ar fi limbajul.

Modifi cările EEG au fost prezente la toţi copiii diagnosticaţi cu autism şi epilepsie. abilităţilor sociale şi a jocului. dar şi la cei care nu prezentau clinic episoade critice. Protocolul de studiu a inclus: examenul clinic general şi neurologic. înregistrarea EEG. În studiu au fost incluşi 34 de copii cu vârste cuprinse între 2 ani şi 5 luni-13 ani. Examenul neurologic a evidenţiat hipotonie musculară la 19 (55.12%.88%) pacienţi.70%) dintre copiii cu autism evaluaţi. Modifi cările de tonus muscular şi de refl exe. au infl uenţat favorabil atât dispoziţia. Scopul acestui studiu a fost de a evalua incidenţa şi caracteristicile anomaliilor evidenţiate la examenul neurologic. diminuarea refl exelor osteotendinoase la 21 (61. fi ind reprezentate de anomalii neepileptice în 29.58%) şi anomalii ale mersului la 5 (14. prezenţa mişcărilor stereotipe la 24 (70. Crize epileptice au prezentat 9 copii.76%). comportamentului.41% din cazuri şi de tip epileptic în 44. prezenţa crizelor epileptice şi/sau anomaliile EEG la copiii cu autism. crizele şi descărcările epileptice au fost comune la copiii cu autism. atenţiei.• Autismul este o afecţiune pervazivă de dezvoltare care se poate asocia cu diferite probleme neurologice. pe lângă controlul crizelor. cât şi comportamentul. diagnosticaţi cu autism. . evaluarea limbajului. QI. Abordarea terapeutică a epilepsiei în autism a constat în administrarea de medicamente antiepileptice care. caracteristicile clinice ale crizelor epileptice. Rezultatele studiului actual demonstrează că evaluarea EEG este importantă la aceşti pacienţi.

agresiv. • cei care au autism si paralizie cerebrala au un risc de epilepsie de 20% la un an. Uneori diagnosticul de epilepsie este usor de stabilit deoarece crizele sunt evidente. Riscul este cu atat mai mare cu cat copilul are retard mental sau paralizie cerebrala. Datele din literatura sunt urmatoarele: • cei care au doar autism. 15% la 5 ani si 25% la 10 ani. 35% la 5 ani si 65% la 10 ani. dar epilepsia poate aparea si la adult.• Epilepsia este cea mai frecventa boala neurologica care se asociaza cu autismul. In timp ce in populatia generala doar 1-2% din copii fac epilepsie. • cei care au autism si afectare severa a intelectului si dezvoltarii riscul de epilepsie este de 5% la 1 an. este agitat. . Aceste modificari ale activitatii electrice cerebrale pe EEG semnifica existenta unor crize epileptice subclinice. Diferenta intre aceste manifestari se face cu ajutorul unui EEG care corect ar trebui sa fie efectuat si in somn. • Riscul de aparitie al bolii este mai mare in primii 3 ani de viata si la pubertate. este cu retard psihic. si in stare de veghe. unele „crize mici” sunt destul de greu de diferentiat de ticurile motorii sau de stereotipii sau de alte comportamente anormale prezente in tulburarile din spectrul autist . prevalenta acestei boli la cei cu tulburari din spectrul autist este intre 5 si 38%. Un alt aspect important care ridica numeroase probleme este faptul ca multi copii cu tulburari din spectrul autist au modificari specifice crizelor epileptice pe EEG. Dificultatile sunt cu atat mai mari daca copilul are probleme de comunicare. riscul de epilepsie este de 2% pana la 5 ani si de 10% pana la 10 ani. Este important sa se identifice daca aceste manifestari sunt crize epileptice sau manifestari din cadrul tulburarilor din spectrul autist deoarece tratamentul lor este diferit. Alteori.

Daca copilul prezinta crize epileptice frecvente de la varsta mica este greu de spus daca autismul nu a fost secundar epilepsiei. Se stie faptul ca unele sindroame epileptice sunt asociate cu tulburari cognitive. stimularea vagala. tratamentul este ales in functie de tipul crizei. Daca un medicament determina modificari importante ale comportamentului sau ale somnului copilului el va fi schimbat. de limbaj.• Legatura intre epilepsie si tulburarile din spectru autist nu este deplin cunoscuta. de tolerabilitatea lui de catre pacient. • Afectarea lobului temporal din creier poate duce si la afectarea limbajului si la epilepsie si la autism. Exista o serie de boli cu transmitere genetica cum este scleroza tuberoasa Bourneville. Medicamentele cum ar fi: valproatul. oxcarbazepina. pot aparea orice fel de crize: • spasme infantilIn tulburarile din spectru autist. lamotrigina. sindromul Down in care pot apare si epilepsie si autism. elemente specifice si tulburarilor din spectrul autist. . topiramatul sunt bine tolerate dar administrarea lor trebuie supravegheata. interventiile neurochirurgicale. sindromul X Fragil. • Cercetarile recente au aratat ca mutatiile la nivelul unor gene cresc riscul de aparitie si al epilepsiei si al autismului. de reactiile adverse. • Nu exista crize specifice care sa apara in tulburarile din spectrul autist. Se pot folosi si alte medicamente nemedicamentoase pentru epilepsiile rezistente la tratament ca dieta ketogenica. levetirocetamul. comportamentale.

Simptome • 1. deşi sînt capabili de a fi afectuoşi. alţi indivizi pot fi foarte activ angajaţi în relaţiile sociale. însă într-un mod ciudat. .Tulburări la nivelul interacţiunilor sociale. • Dificultăţile pe care le au persoanele cu autism la nivelul interacţiunilor sociale cu ceilalţi reprezintă problema centrală a acestei tulburări (principalul simptom) şi totodată principalul criteriu de diagnosticare. • Unele persoane cu autism pot fi foarte izolate social. fără a ţine seama de reacţiile celorlalţi. Studiile arată că acest deficit este permanent şi este întîlnit indiferent de nivelul intelectual al pesoanei. altele pot fi pasive în relaţiile sociale sau foarte puţin interesate de alţii. unidirecţional sau de o maniera intruzivă. însă în felul lor. Toate aceste persoane însă au în comun o capacitate redusă de a empatiza.

• . .dar “bizari” (‘active but odd’).• grupul celor “distanţi” (‘aloof’).grupul celor “activi”.grupul celor “nenaturali” (‘stilted’). în care indivizii iniţiazã şi susţin contacte sociale.grupul celor “pasivi”(‘passive’). în care indivizii iniţiază contacte sociale. deşi unii acceptă şi se bucură de anumite forme de contact fizic. în care indivizii răspund la interacţiunea socială. este vorba adesea de o interacţiune unidirecţională. repetitiv sau le lipseşte reciprocitatea. atît cu străinii. însă într-o manieră foarte formală şi rigidă. • . unde indivizii nu iniţiază şi nici nu reacţionează la interacţiunea socială. forma mai puţin severă. Unii copii sînt ataşaţi la nivel fizic de adulţi. dar sînt indiferenţi la copiii de aceeaşi vîrstă. Acest tip de interacţiune socială se întîlneşte la unii adolescenţi şi adulţi înalt funcţionali. însă nu iniţiază contacte sociale. însă într-un mod ciudat. cît şi cu familia sau prietenii. forma severă de autism. • . aceştia acordînd puţină atenţie sau neacordînd nici o atenţie reacţiei/răspunsului celor pe care îi abordează.

• 2. • Problemele de comunicare se manifestă la persoanele cu autism atît în componenta verbală cît şi cea nonverbală a comunicării. Tulburări la nivelul comunicării verbale şi nonverbale. .

sînt prezente şi la copiii cu autism. de atenţie comună/ împărtăşită (joint attention. • Persoanele care nu comunică verbal nu dezvoltă în mod spontan alternative de comunicare.sistemul Picture Exchange Communication Sistem/ PECS. a da un obiect unei alte persoane. tipic pentru copiii obisnuiţi. Acest comportament presupune indicarea cu degetul către un obiect (alternînd privirea între obiectul respectiv şi adult) . fotografii. shared attention). cuvinte scrise. pentru a căpăta ajutorul unei alte persoane în a obţine un obiect. Astfel. un eveniment sau de a arăta /da cuiva un obiect pentru a împărtăşi interesul pentru acel obiect.) . Copiii cu tulburări din spectrul autismului nu dezvoltă în mod spontan acel comportament. pictograme.• Comunicarea pre. copilul considerîndu-i pe ceilalţi ca agenţi ai acţiunii. comenta ceva despre un obiect. • Comportamentele de cerere (“requesting skills”). el poate utiliza contactul vizual împreună cu alte gesturi pentru a indica o jucărie care nu-i mai e la îndemână sau care nu mai merge. ex. însă în scopuri instrumentale sau imperative. de a spune. Acestea trebuie să fie învăţate să folosească un sistem alternativ de comunicare (limbajul semnelor. întinzînd mîna spre obiectul dorit sau luînd mîna adultului şi ducînd-o spre obiectul dorit.şi nonverbală • Problemele de comunicare apar la vîrste foarte mici (prima copilărie).cu intenţia de a-l obţine. obiecte-simboluri.

neologismele.• Comunicarea verbală • Se estimează că 30-50% dintre persoanele cu autism rămîn funcţional mute de-a lungul vieţii. de ex. fără să surprindă nuanţele. dar şi semantic şi pragmatic. idiosincraziile. debitul şi ritmul vorbirii sau accentul pot fi anormale. repetarea de versuri aliterate ori de reclame comerciale) ori un limbaj metaforic (un limbaj care poate fi înţeles clar doar de către cei familiarizaţi cu stilul de comunicare al individului). par să nu înţeleagă că o conversaţie ar trebui să determine un schimb de informaţii sau că o există are anumite ‘reguli’ ce trebuie respectate (a asculta partenerul. în special în ceea ce priveşte aspectele sale pragmatice. a ‘construi’ pe ceea ce se spune. pe care tind să le interpreteze literal. specific: pot fi prezente ecolalia imediată sau întârziată. adică nu dezvoltă un limbaj cu ajutorul căruia să poată comunica. Pentru persoanele cu autism este foarte dificil să aleagă şi să menţină un anumit subiect de conversaţie. au dificultăţi în a răspunde adecvat unor cerinţe indirecte. Cei care au limbaj încep să vorbească. probleme la nivelul formal al limbajului (fonetic. de asemenea. în timp ce alţii pot fi aparent foarte fluenţi în vorbire. sintagmatic. Structurile gramaticale sunt adesea imature şi includ folosirea repetitivă şi stereotipă a limbajului (de exemplu. voce monotonă sau piţigăiată. repetarea de cuvinte sau expresii indiferent de situaţie. . Chiar şi cei cu autism înalt funcţional sau sindrom Asperger au probleme de limbaj. nu reuşesc să-şi adapteze comunicarea la contexte sociale variate. inversiunea pronominală. Au. etc. etc). de regulã. prozodic.înălţimea vocii. a aştepta să-ţi vină rîndul să vorbeşti. vorbire “cîntată” sau cu ascensiuni interogative la finele frazelor). mai tîrziu şi o fac într-un mod neobişnuit.

le ajutăm să-şi diminueze şi comportamentele problemă care apar cel mai adesea datorită dificultăţii sau a incapacităţii persoanei de a-şi comunica nevoile. în general. limbajul corporal al celorlalţi. dorinţe . inabilitatea de a înţelege expresiile faciale. probleme în înţelegerea comunicării şi dificultăţi serioase în înţelegerea şi împărtăşirea emoţiilor celorlalţi. adică tot ceea ce presupune angajarea într-o interacţiune socială reciprocă şi susţinerea acesteia. • Indiferent de abilităţile verbale. atunci cînd sunt abordate verbal şi nonverbal de către ceilalţi. gesturile.• Reacţiile emoţionale ale persoanelor cu autism. indiferent de modalitatea de comunicare folosită. sunt de cele mai multe ori inadecvate şi pot consta în: evitarea privirii. persoanele cu autism au. • Ajutând persoanele cu autism să înveţe să comunice.

etc. stereotip. etc. agitarea obiectelor. jocul simbolic cu obiecte sau cu oameni nu se dezvoltă în mod spontan ca la copiii obişnuiţi. Copiii mai înalt funcţionali au stereotipii mai complexe. Jocul acestora este repetitiv. lovirea a două jucării între ele. săritul ca mingea sau de pe un picior pe altul. luînd forme mai simple sau mai complexe. repertoriu restrîns de interese şi comportamente • La copiii cu autism jocul imaginativ. scrîşnitul dinţilor. • Forme mai simple: învîrtirea jucăriilor sau a unor părţi ale acestora. scopul fiind autostimularea. lovirea capului. umblatul de-a lungul unor linii.• 3. unghiuri. zgîrierea unor suprafeţe. Alte activităţi stereotipe pot fi: mişcarea degetelor. pipăirea unor texturi speciale. legănatul. Tulburări la nivelul imaginaţiei. . mormăitul repetitiv sau producerea altor sunete. rotirea sau privirea obiectelor care se rotesc.

subiecte (ex. sticle de plastic). în multe cazuri punînd aceeaşi serie de întrebări şi aşteptînd aceleaşi răspunsuri (cei care au limbaj). interese şi preocupări speciale pentru anumite obiecte (ex. Adesea orice minimă schimbare într-o anumită rutină este deosebit de frustrantă pentru persoana cu autism. care devin preocuparea de bază şi singurul subiect despre care este persoana este interesată să vorbeascã. a unor obiecte (ex. repetarea unei fracţiuni ciudate de mişcare corporală.. cifre . fluturi.• ataşarea de obiecte neobişnuite. . acelaşi aranjament al mobilierului acasă sau la şcoală. acelaşi ritual înainte de culcare. maşini de spălat) sau teme. bizare. ). dinozauri. fără vreun scop anume. astronomie. capace de suc. colecţionarea. de ex. producîndu-i o intensă suferinţă. păsări. • Lipsa imaginaţiei duce şi la tipare comportamentale rigide de tipul rezistenţei la schimbare şi a insistenţei pe rutina zilnică. aliniatul sau aranjarea obiectelor în anumite feluri. insistenţa în a urma exact acelaşi drum spre anumite locuri. fără vreun scop anume. mersul trenurilor.

absenţa evidentă a reacţiei emoţionale). Poate exista o absenţă a fricii ca răspuns la pericole reale şi o teamă excesivă de obiecte nevătămătoare. reducerea volumului atenţiei. . ş. comportamente autoagresive (ex. De asemenea.• Lipsa imaginaţiei duce şi la tipare comportamentale rigide de tipul rezistenţei la schimbare şi a insistenţei pe rutina zilnică. consumarea de poduse necomestibile.. accesele de furie. de ex. hiperestezie la sunete sau la atingere. în special la copiii mici. repetarea unei fracţiuni ciudate de mişcare corporală. rîs sau plîns fără un motiv evident.) sau tulburări de somn (ex. Pot exista răspunsuri neobişnuite la stimuli senzoriali (ex. Adesea orice minimă schimbare într-o anumită rutină este deosebit de frustrantă pentru persoana cu autism. lovitul cu capul ori muşcatul degetelor.. acelaşi aranjament al mobilierului acasă sau la şcoală.. impulsivitatea. al mîinii sau al încheieturii mîinii) şi. pot exista anomalii de comportament alimentar (ex. producîndu-i o intensă suferinţă. deşteptări repetate din somn în cursul nopţii. cu legănare).. un prag ridicat la durere. Pot fi prezente anomalii ale dispoziţiei sau afectului (ex. acelaşi ritual înainte de culcare. insistenţa în a urma exact acelaşi drum spre anumite locuri. agresivitatea. limitarea dietei la cîteva alimente. fascinaţie pentru anumiţi stimuli). reacţii exagerate la lumină sau la mirosuri. • Persoanele cu autism pot avea o gamă largă de simptome comportamentale care includ hiperactivitatea.a..

. deşi unii copii pot copia acte de joc simbolic). dar acestea pot suferi modificări de natură şi intensitate la o altă vîrstă (ex. dar care rămîne totuşi în cadrul manifestărilor specifice sindromului autismului. la vîrsta copilăriei cea mai vizibilă manifestare a afectării imaginaţiei este lipsa jocului de rol. Unele manifestări pot fi mult mai accentuate la o vîrstă (ex. dar pot varia şi de la o etapă de dezvoltare a aceluiaşi individ la alta.• Manifestările clinice ale tulburării la nivelul imaginaţiei sînt foarte variate de la un individ la altul. conducînd la un alt profil clinic al persoanei. la vîrsta adultă este mai vizibilă incapacitatea de a înţelege intenţiile şi emoţiile celorlalţi).

Unii copii se pot dezvolta normal pana la aproximativ 18-24 de luni și înregistrează apoi o regresie a competențelor și abilităților dobândite. deficiențele specifice acestor tulburări le vor face viața foarte dificilă. • Cu toate acestea. tulburările din spectrul autist vor fi prezente înainte de vârsta de trei ani și pot persista pe parcursul întregii vieți. iar altele nu). sociale și de limbaj ale copiilor înainte de primul an de viață al micuților iar peste 85% au observat aceste probleme înainte de vârsta de 24 de luni. În funcţie de momentul debutului autismului. • La naştere copilul este aparent normal. deși simptomele se pot îmbunătăți de-a lungul timpului dacă se aplică terapia potrivită. apatia şi dezinteresul faţă de ceea ce îl înconjoară. de la forme uşoare până la cele mai grave. în cazul majorității bolnavilor. lipsa zâmbetului ca reacţie de răspuns.• Autismul presupune o paletă de numeroase simptome. în primul an de viaţă se pot remarca lipsa mişcărilor anticipatorii atunci când sunt luaţi în braţe. • Această tulburare de dezvoltare se manifestă în mod evident în jurul vârstei de 2-3 ani. . Acestea variază ca intensitate şi apariţie (unele persoane pot prezenta anumite simptome. În urma studiilor s-a constatat că mai mult de jumătate dintre copiii care au fost ulterior depistați cu tulburări din spectrul autist au observat probleme de comportament. dacă acesta este precoce. • Cele mai multe dintre tulburările din spectrul autismului apar de patru ori mai frecvent la baieți decât la fete. în primul rând datorită lipsei sau întârzierii dezvoltării limbajului vorbit şi apoi datorită celorlalte deficienţe cum ar fi stereotipiile. absenţa contactului vizual sau dificultăţi în stabilirea relaţiilor sociale. La majoritatea copiilor.

Până la vârstă de un an copiii manifestă curiozitate.lipsa imitaţiei acţiunilor celorlalţi . acţionează şi gesticulează. • . Lipsa acestor manifestări normale. • . nu zâmbeşte şi nu are reacţii sociale.competenţe lingvistice întârziate sau regresia acestora.lipsa de interes pentru mediul înconjurător. a zâmbetului ar putea fi semne de avertizare ale unei tulburări din spectrul autismului. ar putea fi un semn precoce al prezenţei autismului. lipsa amabilităţii sociale.pică . copii cu autism cu vârstă de până în doi ani rareori răspund la numele lor. De asemenea.tendinţa de a consumă lucuri care nu sunt alimente • . Lipsa de reacţie.• Principalele simptome prezente la copii ale tulburărilor din spectrul autist întâlnite până la vârstă de doi ani ar putea fi: • . • .comportament social divergent. poate suferi de o tulburare din spectrul autismului. • . dificultatea de a avea contact vizual.deprecierea funcţiei motorii şi a coordonariii. Atunci când copilul nu foloseşte cuvinte unice până la 16 luni şi nu formează măcar propoziţii simple până la 24 de luni.

• .atracţia faţă de anumite modele.comportamente auto-stimulatorii( mişcări repetate ale corpului. .dificultatea manifestării afecţiunii. cum ar fi bătăile din palme.plâns şi ras fără nici un motiv aparent • -instinctul de conservare e redus – nu reacţionează la răni sau pericole. • . contactul cu anumite suprafeţe etc.lipsa jocurilor de imaginaţie şi a celor spontane • . dar nici nu doresc să îmbrăţişeze.neparticiparea la jocurile sociale şi dorinţa de a se juca singuri şi de a se izola • .modalităţi specifice şi neobişnuite de manifestare a furiei şi afecţiunii.lipsa de empatie • .comportament evitant şi dorinţa de izolare socială • . Nu doar că refuză o îmbrăţişare.modele repetitive şi stereotipe de comportament care pot afecta capacitatea dobândirii unor noi competenţe • . de exemplu. • -poate prezenţa probleme ale somnului şi ale alimentaţiei.postura neobişnuite ale corpului • . texturi şi mirosuri • . • .). balansarea corpului înainte şi înapoi. • .dificultăţi în utilizarea toaletei • . nu înţeleg semnificaţia gestului.

legănarea corpului. repetarea aceloraşi sunete.comportamente repetitive – simptome de baza ale autismului. sărituri şi răsuciri.• hiperactivitate • . rotirea în jurul propiului ax sau al unui corp mobilier şi orice alte acţiuni realizate în mod disfuncţional şi repetitiv. Toate aceste comportamente repetitive pot dobândi formă unor preocupări intense sau obsesii neobişnuite. alergatul în jurul camerei. simboluri. sunt comportamente că: mersul pe vârfuri.comportamentele repetitive neobişnuite care includ fluturarea aripilor. teme ştiinţifice etc. cuvinte sau fraze. aranjarea şi rearanjarea unor obiecte. Copii mai mari pot dezvoltă interes accentuat pentru cifre. . . fluturatul mâinilor.

. În contrast. arată către obiectele pe care le doresc sau arată cu degetul atunci când povestesc despre anumite obiecte.dificultăţile de comunicare atât verbală cât şi non-verbală. îşi manifestă dorinţele prin gesturi şi murmur.• intre manifestările care pot fi întâlnite la copiii cu vârstă de aproximativ 3 ani se numără: • . copiii cu tulburări din spectrul autismului. Copiii normali asociază un cuvânt sau două cu un obiect. refuză atunci când nu doresc unele lucruri şi îşi manifestă refuzul atât prin sunete cât şi expresii. răspund şi reacţionează când îşi aud numele. acordând puţine şanse celor din jur să comunice cu ei. acestea se vor deprecia. după vârstă de 2-3 ani. Alţi copii vor oferi interlocutorilor răspunsuri care nu au legătură cu subiectul de discuţie. Chiar dacă anterior au posedat comportamente specifice comunicării. iar alţii au tendinţa de a purta monologuri pe subiectele preferate. Unii copii vor combina cuvintele în moduri neobişnuite sau repetă în mod constant ceea ce aud (ecolalie).

sau le poate utiliza în mod bizar. . – loveşte cu jucăria sau o ţine în gură). nu înteleg sentimentele. tonul vocii şi expresiile metaforice. poate manevra în mod repetitiv o anumită parte a obiectului sau se poate juca cu un singur obiect. poate fi fascinat de reflexia luminii asupra obiectului. Totuşi. cu ajutorul terapiei vor învaţa să folosească limbajul vorbit şi pot învaţa să comunice. Copilul poate prezenta un interes atipic pentru obiecte sau se poate juca cu acestea într- o manieră imatură (de ex. El îşi poate focaliza atenţia asupra unei părţi insignifiante a jucăriei. emoţiile sau gândurile diferite de ale lor.• O altă dificultate a copiilor cu tulburări din spectrul autist este incapacitatea de a înţelege limbajul corpului. excluzându-le pe celelalte. prezintă dificultăţi în a percepe semnificaţia expresiilor faciale ale celorlalţi şi nu pot percepe lucrurile sau situaţiile decât din perspective proprii. • Copilul poate manifesta interes scăzut pentru jucării sau alte obiecte.

a. Uneori. De exemplu. încearcă să continue vechea activitate şi este dificil de sustras de la aceasta. Acest tip de comportamente apar cu precădere în situaţii frustrante pentru ei cum ar fi activitaţile noi. manifestându-se fie o hipersensibiliate. dând dovadă de anumite comportamente automutilante. o palmă poate trece fără a părea deranjantă pentru acelaşi subiect pentru care o măngâiere poate fi neplăcută sau un sunet banal. fie o reducere semnificativă a acuităţii senzoriale. incapacitatea de a-şi comunica nevoile spre a-i fi îndeplinite etc. fie reacţionează foarte intens la stimuli minori (dificultăţi perceptive).d. de o intensitate nu neapărat crescută poate declanşa o adevarată criză de furie (îşi acoperă urechile la zgomotul unui avion aflat la mare distanţă. poate insista să mănânce aceeaşi mâncare. Copilul rezistă activ la schimbările de rutină. să meargă pe acelaşi drum spre casă. Spre exemplu. Este de menţionat faptul că toate cele cinci pot fi afectate. să nu se schimbe nimic în mediul fizic care îl înconjoară s. El poate da semne de nemulţumire sau poate să se arate perturbat când rutina stabilită este modificată.m. Alteori însă prezintă insensibilitate la durere. al unui telefon sau chiar al vântului). persoanele cu autism pot prezenta agresivitate. îndreptată asupra lor înşişi sau asupra celorlalţi. .• Copilul cu autism are nevoie de foarte multă rutină în tot ceea ce face. • Copilul poate reacţiona inadecvat şi discordant cu stimulii: fie rămane indiferent.