You are on page 1of 19

Student: Martoiu Andreea-Diana

Specializare: RISE III

care a dominat politica Americii în decursul Războiului Rece. Bush a declarat că doctrina strategică de îngrădire (containment) a inamicilor. La 1 iunie 2001. a fost abandonată și că a venit timpul ca Statele Unite să atace preventiv alte țări pe care președintele le consideră amenințătoare. președintele american George W. .

care a fost numit Operațiunea Eliberarea Irakului de către Statele Unite ale Americii. Invazia Irakului din 2003 a avut loc între 20 martie și 1 mai și a dus la începerea Războiului din Irak. în maximum 2-3 săptamani”. se vor preda la prima ocazie”. “Cei care l-au tolerat pe Saddam la putere. inclusiv structurile militare.  Oficiali sus-puși din administrația de la Washington. precum “Regimul lui Saddam se va destrăma rapid. au “pregătit” publicul american și l- au convins pe președinte să aprobe invazia prin prezentarea anticipată a unor scenarii optimiste cu privire la derularea războiului. . susținători indârjiți ai invaziei Irakului. se vor debarasa de el imediat după declanșarea conflictului armat și că soldații americani vor fi primiți de irakieni ca eliberatori”. “Conducerea lui Saddam se va prăbuși ca un castel de cărți de joc”. “Militarii irakieni vor refuza sa lupte.

fiind depășit ca importanță numai de atentatele de la 11 septembrie 2001 de la Washington DC și New York. . Invadarea Irakului a reprezentat unul din cele mai importante evenimente politico-militare ale deceniului trecut.  Irakul s-a profilat ca o țintă a unei intervenții din cauza a două aspecte foarte importante pentru decidenții americani în acel moment – programele irakiene privind dezvoltarea unor arme de distrugere în masă și riscul ca o armă de distrugere în masă să ajungă în mâinile rețelei Al Qaeda sau poate al unei alte organizații teroriste.

A fost un război agresiv. s-a considerat că Războiul din Irak a fost o acţiune penală în sensul propriu al cuvântului. spre beneficiul companiilor americane de petrol. . și pentru modul cum Saddam Hussein ignorase și sfidase de-a lungul timpului eforturile americane și ale aliaților Washington-ului de a-l forța să renunțe la aceste programe. lansat fără cea mai mica provocare şi în ciuda opoziţiei în masă din Statele Unite şi pe plan internaţional. inclusiv arme nucleare. În acelaşi timp s-a întărit poziția Statelor Unite în Orientul Mijlociu şi s-a îmbunătăţit poziţia sa în detrimentul celorlalte mari puteri rivale.  De fapt. El s-a bazat pe minciuni cinice despre "arme de distrugere în masă" care au fost servite audienţei internaţionale. Irakul devenise notoriu pentru programele sale ce vizau dezvoltarea de arme de distrugere în masă. A fost un exerciţiu de jefuire internaţională care a vizat sechestrarea controlului uneia dintre cele mai bogate țări în petrol din lume.

» . răsturnarea regimului Saddam va permite participarea populației irakiene la guvernare. să îi civilizăm pe fraţii noştri cu pielea de culoare închisă. Deci filosofia lui Bush este cea colonialistă. din perioada victoriană: «Trebuie să civilizăm lumea. a doua cauză care a determinat intervenția a reprezentat-o planurile complet nerealiste ale administrației privind tranformarea Irakului într-un stat democratic: chiar dacă intervenția nu va stârni afecțiune sau simpatie. va elimina sancțiunile debilitante și va promova democrația în regiune. Pe lângă așa zisa dezarmare a regimului lui Saddam Hussein.

Zeci și sute de mii protestează vehement în Europa. în țările musulmane.  Bombardarea Bagdadului este descrisă ca un foc de artificii impresionant.  Demonstrații antiamericane zilnice continuă în străinătate. Posturile americane de televiziune prezintă insistent invazia Irakului ca un razboi de eliberare și amplifică eforturile “umanitare” ale coaliției.  În afara țării. propaganda Washingtonului nu a reușit să convingă multă lume. în America Latină și în Asia. .

 Televiziunile au arătat devastarea creată de explozia unei bombe americane într-o piață din Bagdad în care 58 de civili au fost uciși. declara deschis că. Revolta arabilor față de președintele Bush și invadatorii americani a ajuns la apogeu. americanii au pierdut orice speranță să normalizeze relațiile cu arabii. Iordania și Arabia Saudită. Televiziunile și presa din țările arabe prezintă războiul din Irak într-o versiune complet diferită. în urma bombardării populației civile și a suferințelor cauzate de SUA în Irak. .  Chiar și “prietenii” Americii din țările arabe “pro-americane”. precum Egipt. Ele relatează detaliat “atrocitățile” și “masacrele” invadatorilor și sugerează că America intenționează să-i extermine pe arabi.

au creat instabilitate internațională primejdioasă. . Marea majoritate a vest-europenilor condamnă intervenția neprovocată a anglo- americanilor în Irak.  Bombardamentele zilnice masive și devastarea orașelor irakiene au provocat un sentiment de victimizare colectivă mult mai puternic decât ura pentru Saddam. invadând Irakul. Mii de arabi din țările vecine s-au oferit să lupte alături de irakieni împotriva invadatorilor străini și să se sacrifice în acte sinucigașe de rezistență. Moscova a acuzat SUA că. Chiar și șiiții care s-au năpustit să accepte alimentele aduse de camioanele coalitiei s- au exprimat cu ură și dispreț față de invadatori.  Percepția arabă este că invazia Irakului reprezintă un nou atentat umilitor al Americii de a terfeli demnitatea națională și onoarea arabilor.

vor avea exact efectul opus. O justificare importantă oferită de la Washington pentru invazia din Irak este că înlăturarea lui Saddam Hussein este esențială pentru slăbirea mișcării islamice militante și pentru diminuarea terorismului islamic. de fapt. victimizați și incapabili de a influența evenimentele care îi afectează direct.  Militanta islamică agresivă își are originea în frustrarea incomensurabilă a arabilor care se simt continuu umiliți. . Mulți analiști care cunosc bine Orientul Mijlociu susțin că intervențiile militare în forță ale americanilor nu pot diminua islamismul militant arab și că.

dar era vorba de muniție expirată complet inutilizabilă. la fel de inutilizabil în absența tehnologiei de îmbogățire. Pe toată durata ocupației americane au fost recuperate 500 de obuze de artilerie ce conțineau agenți chimici. și 550 de tone de yellowcake. rămășițele programului nuclear iranian. .

iar trupele americane nu au fost capabile să reinstaureze în mod eficient ordinea publică. . Lucrul acesta s-a văzut cel mai bine o dată cu eliberarea Baghdad-ului foarte rapid capitala Irakului căzând pradă anarhiei și jafului sistematizat. iar trupele de care dispuneau în teren erau insuficiente pentru a asigura securitatea populației. Cât despre planurile administrației de a crea un regim democratic care să genereze o serie de schimbări democratice în regiune acestea au eșuat în anarhie. insurgență și război civil. Deși victoria a fost obținută relativ ușor Statele Unite nu au planificat eficient și realist perioada post-conflict.

 Forțele americane și-au încheiat misiunile de luptă din Irak în ianuarie 2010 și au predat. și acesta pare a fi un capitol la care Irakul mai are de lucru. . majoritatea atribuțiilor de securitate. Însă securitatea este sprijinită de stabilitatea politică. până la plecarea lor definitivă.

 Relativ rapid după încheierea operațiunilor militare majore și ocuparea Irakului a izbucnit o insurgență de proporții. Insurgența a fost dublată de violență sectară. dar mai ales vieți omenești. . reaprinzându-se conflictele dintre șiiți și suniți sau dintre creștini și musulmani. care a înghițit resurse militare și politice. În mod ironic eliminarea regimului lui Saddam Hussein a condus la facilitarea instalării în Irak a grupării Al Qaeda care s-a lansat înt-o campanie furibundă de atacuri teroriste și violență sectară.

.

 La nivel global prestigiul Statelor Unite ale Americii a avut de suferit extraordinar de mult ca urmare a faptului că arsenalul de arme de distrugere în masă al Irakului s-a dovedit a fi o himeră. În plan regional ocuparea Irakului și eliminarea lui Saddam Hussein au avut drept consecință consolidarea poziției Iranului în regiune. iar alte sute de mii au fost răniți sau au devenit refugiați. „Eliberarea” de regimul lui Saddam Hussein a fost plătită scump de societate irakiană.  Războiul a scos la iveală vechile conflicte sectare și a aruncat societate irakiană în război civil. . Mai mult de 100000 de civili irakieni au murit ca urmare a insurgenței și războiului civil.

rezistența irakienilor retrași în orașe a fost mult mai dârză decât se așteptau liderii de la Washington și Londra. Irakienii nu i-au întâmpinat pe “eliberatorii” anglo-americani cu osanale și flori.  Inevitabil. În urma “victoriei”. Invazia Irakului a radicalizat liderii moderați din țările islamice și a mobilizat masele musulmane împotriva Americii. războiul va fi “câștigat” de coaliția anglo- americană. guvernanții actuali de la Washington au creat un val imens de antiamericanism pe arena internațională. Statele Unite ar putea avea dificultăți în restaurarea relațiilor cu aliații și riscă să se angreneze într-un coșmar postbelic costisitor și dăunător. Cu tot progresul impresionant al invaziei armate anglo- americane. .  Prin exercitarea neprovocată a puterii militare americane în Irak.

politici și strategici costurile invaziei Irakului au fost prea mari în raport cu beneficiile obținute. putea fi descurajat și ținut în frâu fără a fi nevoie de o intervenție militară. Saddam Hussein oricât de monstruos era. declanșarea Operațiunii Iraqi Freedom nu ar fi trebuit să aibă loc. În termeni umani. Invazia Irakului în 2003 este o lecție depre ce efecte pot avea în politica externă și în marea strategie fixismele ideologice. La un moment dat regimul său s-ar fi prăbușit. după cum arată evenimentele Primăverii Arabe. . hybris-ul politic. Concluzionând. informațiile neconcludente și proastă planificare.