VIRUSURI HEPATOTROPE

Hepatita virala = boala

infectioasa caracterizata prin
febra, stare generala modificata,
icter, astenie, inapetenta,
somnolenta
 CLASIFICARE VIRUSURI HEPATITICE

1. virusuri cu tropism primar hepatic:

v. hepatitei A (VHA) - picornaviridae
v. hepatitei B (VHB) - hepadnaviridae
v. hepatitei Delta (VHD) - virus defectiv asociat cu
VHB
v. hepatitei C (VHC) - flaviviridae
v. hepatitei E - caliciviridae

2. virusuri cu localizari secundare hepatice:

v. citomegalic
v. herpetic
v. rubeolos
v. Epstein Barr
VIRUSUL HEPATITEI A (VHA)
I Morfologie structura
Dimensiuni: 27 nm, fara invelis
ARN monocatenar cu sens +
Capsida icosaedrica compusa din 4 proteine (VP1, VP2 , VP3 ,
VP4 )
II. Structura antigenica
1 tip cu 1situs pentru atc. neutralizanti pe VP1

III. Rezistenta la agentii fizici si chimici

cel mai stabil enterovirus: rezista in fecale > 2 sapt.
distrus la: +370C (3 zile); +1000C (n. min.)
rezistent la: pH 3, solventi organici, detergenti neionici
inactivat de: UV, formol (2-4% - 5 si 1o/oo 3 zile),
betapropiolactona 0,03 %
sensibil la: ribavirin si amantadina
se conserva (ani de zile) la : -200C sau liofilizat
IV. Multiplicare
in citoplasma
adsorbtia pe receptori depinde: de pH si electroliti
patrundere prin viropexie (endocitoza)
decapsidare, eliberare ARN viral care are functie de
ARN m la ribozomi
translatia informatiei sinteza poliproteinei gigant
scindare succesiva = P1 din care apar VPO,VP3, VP1
(capsidare); P2 si P3 (replicaze si proteaze pentru
sinteza ARN cu catena apoi replicare catena +);
VPO este scindata in VP4 si VP2
asamblarea se face in reticulul endoplasmatic
durata ciclu 5-10 ore
V. Relatii virus celula gazda
1. Cultivare:
culturi de celule:
- crestere dificila: cult. ficat marmota, linii fetale
rinichi maimuta, Vero, diploide umane
- nu are efect citopatic
- uneori infectie persistenta
- identificare atg. v: IF, hibridizare ARN v.
Animale: cimpanzei, marmote (hepatita medie
fara icter , cu virus in ficat, bila, ser, fecale)
2. Patogeneza :
patrundere : pe cale orala
incubatia: 15-50zile
replicare intiala: orofaringe apoi sanguin; Viremia prezenta cu 2
saptamini inaintea icterului . Infectie intestinala +/- . Multiplicare in
hepatocit, excretie prin bila, apoi prin fecale (complexe IgA cu antigene
VHA. Inoculare intra venoasa la primate antigenele VHA se detecteaza 2
saptamini si in perioada acuta .
leziuni histologice: parenhim hepatic cu leziuni distructive/reparative
(hepatocite cu citoplasma destinsa, fara structura, nuclei mari). In jurul
zonelor de distrugere focare inflamatorii cu aglomerari de celule Kupfer
(fagociteaza resturi celulare.) limfocite, neutrofile si eosinofile.
eliminare virus: fecale cu n.zile inante si 7-10 zile dupa icter.
forme clinice: asimptomatice (90%); comuna: prodrom pseudogripal (1-
3 saptamini) cu febra, artralgii, astenie, stare generala modificata, greata,
varsaturi, +/- diaree, apoi icter cu urini hipercrome si fecale decolorate
(2-3sapt). Teste biochimice: crestere bilirubina, aminotransferaze (ALT
si AST), fosfataza alcalina, GGT. Revenire dupa perioada de stare.
- boala este autolimitanta, fara sechele, fara cronicizare
- forma cholestatica
- foarte rar: hiperacuta fulminanta (1%)
- mortalitate: 1,5% :(copii <6 ani); 0,4 % adulti
3. Imunitate :
umorala : atc IgM ,IgG si Ig A (neutralizanti anti capsidari ) apar la debutul bolii.
Complexele Atc Atg determina distrugeri celulare. IgM dispare dupa 2-12
saptamini , IgG persista indelungat.
celulara: prezente celulule K si limfocitele T citotoxice (CD8) elimina resturi
hepatocite
4. Diagnosticul de laborator :
produse patologice: materii fecale ,sange
a. examen direct:
- M. E. pe materii fecale in prima saptaptamina. a bolii. Diferentiaza de hepatitele C(non
A non B )
- detectia virusului in hepatocite (biopsie): IF, ELISA, M.E. doar in infectia experimentala
- ARN viral: hibridizare cu sonde ADN c su ARN ; RT-PCR
b. izolarea: culturi si infectia experimentala se folosesc rar
c. ex.serologic:
- dupa aparitia icter: detectie IgM (persista 10-12 saptamini); IgG (persistenta indelungata)
prin ELISA si RIA
d. teste biochimice :
- pigmenti biliari: ser (bilirubina > 5 mg o/oo); urina (urobilinogen >)
- citoliza hepatica: crestere transferaze serice (ALT, AST) si GGT chiar fara icter
- dezechilibrul proteinelor serice: crestere alfa, beta, gamma glob.; scaderea albumine:
inversare raport A/G
5. Epidemiologie:
Raspandire : universala
Evolutie : endemo - epidemica
sursa: omul bolnav
transmisie: fecal orala (conditii igienice
deficitare); favorizata de rezistenta virusului
in mediu exterior
contagiozitate: maxima in a doua jumatate a
incubatiei (max . 2 saptamini de la debut)
susceptibilitate: generala
imunitate: indelungata (toata viata)
6. Profilaxie:
a. pasiva:
imunoglobuline policlonale/specifice: 0,05 ml/
Kg corp - protectie 3 luni (75 80%)
b. activa vaccinuri:
inactivate (formol): v. din culturi ficat marmota ;
v. din culturi diploide umane (MRC5 - tulpina
HM 175), adsorbit pe hidroxid de Al: admin. 3
doze a 720 u ELISA ( 0 4 saptamini 6/12
luni; rapel 5 ani)
vii atenuate: folosire limitata
sintetice (peptide obtinute prin inginerie
genetica)
Virusul Hepatitei B (V.H.B)
- familia Hepadnaviridae (gen hepadnavirus) -
1. Caractere morfo-functionale
serul bolnavilor de hepatita are 3 tipuri de particule :
a. virionul complet (particula Dane): sferica, 42nm formata din:
nucleocapsida : aspect de centru dens cu contur hexagonal , 28nm
- genomul viral : molecula ADN circulara, 32 Kb, bicatenar/portiune mono
catenara, catenele inegale (L =lunga ; S = scurta; catena L sens negativ
cu intrerupere langa catena S = origine replicare). 4 gene (gena S
precedata de pre S1 si pre S2 = codifica proteina de suprafata/majora
HBs; gena C = codifica proteina HBc; gena P = codifica sinteza ADN
polimerazei ; gena X = sinteza proteinei initiatoare a replicarii ADN/Bx
- capsida (simetrie icosaedrica) proteine : HBc (core)/clivaj proteolitic =
proteina solubila Hbe si ADN polimeraza (reverstranscriptaza)
- invelisul viral = lipoproteic, contine proteina majora HBs si doua proteine
minore (PreS1 rol in atasare de hepatocit si PreS2 afinitate pentru
receptorul albuminic)
b. particule sferice (22nm ) formate din subunitati ale HBs
c. formatiuni filamentoase = agregate ale particulelor sferice
particulele sferice si filamentoase nu-s infectioase
concentratie virus si substructuri la bolnavi/purtatori = 10/ 9 /ml
3. Rezistenta la agentii fizici si chimici:
virus rezistent - in ser : 6 luni la + 300C , 10 ore la 600C , -200C = 15 ani
(infectant)
distrus (infectivitate): autoclavare (30 la +1280C); pH =2,4 (6 ore);
dezinfectante (permanganat K 1o/oo; formol 5%; glutaraldehida 2% la pH
8,4)
4. Multiplicare:
atasare de receptori hepatocit (de albumina serica)
patrundere prin endocitoza
replicare ADN viral (acumulare de atg HBc) etape:
patrundere in nucleul celular:
- suprarasucire ADNv, catena L (sens negativ) matrita replicare/polimeraza
cel II rezultind molecula ARN cu rol: ARN m ( transportat in citoplasma la
ribozomi si sinteza.: proteine virale = HBs , HBc , HBx si polimeraza
virala); ARN pregenomic integrat in structurile virale proteice
citoplasmatice
transcriere ARN v. pregenomic in ADNv. dublu catenar( ADN polimeraza
virala cu rol de revers transcriptaza)
nucleocapsidele mature se invelesc la membrana celulei, apoi virusul .
complet se elimina extra celular
uneori sinteze in exces: particule incomplete sferice/filamentoase fara ADN
(proteine HBs)
5. Relatii virus gazda
a. Cultivare:
crestere dificila: linii continui (carcinom
hepatocelular) cu acumulare de atg HBs, fara
efect citopatic
animale: infectii la cimpanzei, giboni, gorile
b. Patogeneza:
patrundere organism prin: solutii de continuitate tegumente/mucoase, manevre medicale invazive
(injectii, transfuzii , tratamente stomatologice, interventii chirurgicale )
replicare in hepatocit (ciclu 10-12 zile)
propagare virus : contiguitate celula/celula si sanguin, se invadeaza intregul parenchim, apoi viremie
masiva
incubatie: 6 sapt amini 6 luni
prodrom: febra, anorexie, slabire
debut: icter, urini hipercrome , scaune decolorate; detectie antigene . HBs si HBe, bilirubinemie >,
transaminaze > (hepatocitoliza)
evolutia bolii depinde de reactia gazdei (umorala si celulara):
- hepatita acuta: reactie intensa cu elim virala si a hepatocite infectate ; hepatita supraacuta fulminanta
(letala prin necroze hepatice intinse). Histologic: leziuni in parenchim (hepatocite balonizate cu contur
sters si nuclei mari), inflamatorii ( edem, infiltrate: neutrofile, eosinofile si activare celule Kupfer) si
regenerari (mitoze). Distrugerile > 65 % = letale .
- hepatita cronica (infectie persistenta): se asociaza cu raspuns imun slab , replicare continua a VHB si
toleranta imuna. Distrugeri limitate dar continui.
- Histologic:
hepatita cr. activa (necroze , inflamatie periportala) cu detectie de - atntigeneHBc si HBs (hepatocite) si
ADN v. (sange); hepatita cronica persistenta: hepatocitoliza focala si hiperplazie limfoida cu Atg.HBs
(intracitoplasmatic) si Anticorpi anti HBc (ser) . Vindecare in 2 ani .
mecanismele persistentei
- dupa vindecarea clinica Atg - HBs (sange) poate persista indelungat : 10-15% la adulti si 30-40% la
copii
- mod: dependent de gazda (varsta : sugarii 90%, adultii 10%); dependent de v. (ADN v. se
mentine in episomi sau integrat in ADN cromozomial al gazdei cu infectivitate redusa si episoade de
reactivare) cu prezenta de anticorpi anti HBc
purtatori asimptomatici (reactie absenta a gazdei): fara manifestari clinice, multplic. > si AtgHBs in
sange; cca 300 milioane purtatori in lume
c. Imunitate
raspuns umoral la :Atg HB, HBc si Hbe
- atc anti HBc : de tip IgM ( multiplicare activa , in faza tardiva a incubatiei , max in per de stare,
dispar convalescenta ; de tip IgG : la sf. per. de stare , max conv. , persista toata viata ; apar la
exprimarea atg pe suprafata cel infect.
- atc anti HBs : apar in conv . bolii autolimitante dupa disparitia atg.HBs ( per.= fereastra
serologica), se absorb pe supraf . cel impiedicind atasare de virioni , fac complexe cu atg ce elimina v.,
confera protectie la reinfectie
- atc anti Hbe : apar dupa disparitia atg. Hbe ( fereastra serlogica ) si se evid dupa aparitia IgM anti
HBc
raspuns celular:
- in hepatita experimentala (cimpanzei): acuta (limfocite T citotoxice active fata de atgHBc si HBs
asociate cu CMH I); cronica (purtatori): limfocite citotoxice reactioneaza (vitro ) cu atg HBc si
Hbe
atc. serici pot inhiba citotoxicitatea prin legare de atg HBs si pot in exces fav persistenta
d. Dignosticul de laborator:
p.p. : sange , tesut hepatic (biopsie)
ex direct (rar):
- preparate de tesut hepatic: atg HBc in nc hepatocite si atg Hbs in citoplasma prin IF si ELISA
- ser: particule Dane sferice sau filamentoase la M.E.
imunodiagnostic (evid. in ser a markerilor bolii):
- structuri antigenice sau componente virale in ordinea aparitiei: Atg HBs, ADN polimeraza v., AtgHBe ,
AtgHbc (foarte rar ser), ADN viral
- atc. serici: anti HBc IgM, HBc IgG, Hbe, HBs
- tehnici: ID, CIEF, RFC, LA, ELISA, RIA , hibridizare ADN, PCR, IEM,
detectie ADN polimeraza
- biochimie: ca la hepatita A
e. Epidemiologie:
Raspindire : universala
Evolutie : endemica, rar epidemica, purtatori cr: 10-15%
Grupe risc: consumatori droguri, hemodializati, homosexuali, personal
medical
Sursa de v.: omul (bolnav, purtator)
Transmisie: Atg HBs se gaseste in toate secretiile si excretiile (c. m
infectioase: sange, sperma, secretii vaginale); prezenta Atg Hbe creste
infectiozitatea
Cale de patrundere :
- transfuzii: sange, derivate (plasma, ser, trombina, fibrinogen, hematii conservate,
imunoglobuline)
- seringi, instrumentar, materiale consumabile, aparatura hemodializa
- solutii continuitate: rani, zgarieturi (teg, muc)
- infectie perinatala
- contact homo si heterosexual
Incubatie: 45- 180 zile (60-90) dependenta de conc v. si gazda
Transmisibilitate: sangele infectant n sapt. inainte de debut, in timpul bolii,
iar la purtatori ani (Atg HBs si Hbe)
susceptibilitate: generala
Rezistenta : depinde de prezenta atc. anti HBs ;solida
f. Profilaxie:
pasiva: imunoglobuline specifice (0,06 ml /kg corp sau 5ml
adulti) in primele 6-24 ore de la contact infectant; n.n. = 0,5ml
(24 ore ) din mame cu Atg HBs /AtgHBe
activa - vaccinare:
- preparate din plasma: conc mari Atg HBS nu se mai folosesc
(complexe imune cu risc de contaminare)
- tehnologie ADN recombinant: izolarea genei care codifica HBs
(enzime de restrictie), transplantarea genei (recombinare) in cel gazda
-vector (E. coli., Saccaromices cerevisiae, cel de mamifere).
multiplicare odata cu cel., izolare prin dezintegrare cel a atg HBs
urmata de purificare
transplantul poate contine si segm S si PreS 1 & PreS2 si
vectorul poate fi cel de mamifere (CHO celule ovar hamster)
- administrare: 3 doze a 0, 5ml in 2 scheme (1-2-3 luni, rapel I la 1
an, rapel II la 5 ani; 1-2-6 luni, rapel la 5 ani)
- contra indicatii: nu exista
- conversie: 93-95%
Virus Hepatitic B
Virus Hepatita
V. HEPATITEI DELTA (VHD)
virus defectiv - coinfectii sau suprainfectii
in hepatitele B (VHB = helper)
1. Morfologie structura:
particula sferica de 35 nm, centru dens, invelita:
- genom ARN monoc. circular (70% baze orientate pereche), nu
are secvente omoloage ADN VHB; proteina asoc si codificata +
atg D (nc. hepatocite , 2 forme: atg HD (27000 - rol in
asamblare) si
Atg HD (24000 - rol in replicare)
- invelis: de la VHB = proteina HBs si Pre S1/Pre S2
structura antigenica = 1 serotip
2. Multiplicare:
transfectia cu ARN -VHD in culturi (carcinom hepatocelular
uman) sau rinichi maimuta: VHB are rol helper la
ansamblarea genom VHD in proteinele de invelis VHB
in hepatocit se detecteaza: ARNv si catene ARN matrite
pentru ARN progen
3. Patogeneza:
patrundere ca VHB dar evolutia depinde de coinfectie sau
suprainfectie :
- la cimpanzeii infectati cu VHB si VHD: replicare in ficat a VHB, apoi
replicare VHD (simptomatologie bifazica). Atc actioneaza pe ambele
virusuri.
- suprainfectia = expunerea unui purtator VHB la o infectie cu VHD. La
interval de 2-6 saptamini apare hepatita acuta (VHB favorizeaza
replicarea VHD). Uneori VHD suprima replicarea VHB (interferenta)
evolutie: cronicizare desi apar atc IgM si IgG
evidentierea antigenelor HD: nucleu, citoplasma prin IF; ARN-VHD
(sange) prin hibridizare
VHD creste severitatea hepatitei B: 10-20% forme fulminante, 50-
90% cronicizare
4. Imunitate:
umorala:
- coinfectie-IgM fata de atg. HBc si anti atg HD in cateva zile de la debut
- suprainfectie: suprapunere markeri VHB cu VHD
5. Diagnosticul de laborator:
produse patologice = sange, tesut hepatic (biopsie)
a. examen direct:
atg .HD in nc. si citoplasma prin IF sau ELISA
b. imunodignostic (markeri):
ser :
- atg HD prin RIA, ELISA, Western blot
- atc. IgM si IgG anti atg HD: ELISA, RIA
- ARN-VHD: hibridizare (ADNc sau ARN-ARN)
- IgG durata scurta in coinfectie, dar in suprainfectie
IgM persista indelungat
V. HEPATITELOR NON A, NON B
= VIRUS C
 agentul infectios transmis parenteral similar
virusului hepatitei B
Incidenta : mare la toxicomani, hemofilici,
transfuzati
evolutie spre ciroza
virusul a fost identificat prin inginerie
genetica: din plasma infectata de la cimpanzei
(infectati cu produse patologice de la bolnavi)
s-a extras ARN v. Sinteza ADNc inserat pe
bacteriofag lamda 11 al E. coli, apoi sinteza
atg .virale identificate cu ser de convalescent
sau ser de cimpanzeu infectat
1. Morfologie structura
dimensiuni virus 50-60 nm, invelit
genom: ARN monoc. sens +., codifica: proteinele C
(capsidare), M (membrana) si NS1 - NS5 (nestructurale); 6
grupe de genotipuri (1si 4 rezistente la interferon si
ribavirina fata de 2 si 3)
capsida icosaedrica
invelis: 2 glicoproteine (E1 si E2)
10 genotipuri si 52 subtipuri
2. Patogeneza:
incubatie 4-6 sapt.
90% asimptomatice , doar crestere a transaminazelor
evidentierea tip C prin detectia atc anti VHC
seroconversie in 2-12 luni
50% se cronicizeaza, 20% evolueaza spre ciroza sau
carcinom hepatocelular
3. Diagnosticul de laborator:
a. Examen virologic si serologic :
examen direct:
ser: evid genom v. prin PCR ( 6 genotipuri , 1 si 4 rezistente
la interferon si ribavirin , 2 si 3 sensibile)
Evid IL-28 B : gena care intervine in imunitatea
antivirala ; 3 variante : CC ( sensib la trat) , CT
(intermediar ) , TT ( rezistenta )
imunodiagnostic:
evid. atc anti VHC (fata de atg. obtinute prin inginerie
genetica) prin ELISA confirmare Western blot, PCR si
RIBA (recombinant imunoblot)
transaminaze > si atc > mai mult de 6 luni = cronicizare
b. Biochimie : ca la hepatita de tip B
 TRATAMENT SPECIFIC
4. Tratament:
interferon alfa 2b: 50% scadere ARN si ameliorarea
functiilor hepatice sau / si
ribavirin
20% efecte bune de lunga durata
Noi tratamente in hepatita C( inhibitori de proteaza &
polimeraza):
- Victrelis (Boceprevir )
- Incivek ( telaprevir )
- Olysio/Sovaldi ( simeprevir ) in combinatie cu
- Daclatasvir ( Daklinza) active pe genotipurile 1,2,3,4.
EPCLUSA : sofosbuvir ( inhibitor de NS5B polymeraza +
velpatasvir ( inhibitor de NS5A polymerase)
- active pe HCV genotipuri : 1, 2, 3, 4, 5, sau 6
V. HEPATITEI E (caliciviridae)
- virus transmis fecal oral
- caractere morfofunctionale:
ARN sens , monoc.
dim: 27nm
neinvelit
- patogeneza:
poarta intrare: digestiva, asemanatoare hepatitei A
infectie severa la gravide (10 % decese)
mai frec la adulti tineri
infectie experimentala la primate (virusuri in hepatocite - IF)
nu se cronicizeaza
- epidemiologie:
sporadic, epidemic
raspindire: India, Algeria
sursa: om, cimpanzeu
cale: fecal orala
susceptibilitate: generala
incubatie: 15-64 zile
HEPATITA VIRALA POZE (I)
HEPATOCARCINOM