You are on page 1of 40

SEMNE ŞI SIMPTOME ÎN

AFECŢIUNILE APARATULUI
DIGESTIV
• Durerea
• Disfagia
• Vărsătura
• Greaţa
• Hematemeza
• Melena
• Meteorismul abdominal
• Flatulenţa
• Tenesme
• Diareea
• Constipaţia
• Anorexia
• Regurgitaţia
• Scăderea în greutate
• Eructaţia
• Refluxul gastro-esofagian
• Icterul
• Ascita
Durerea
a) la nivelul cavităţii bucale:
- poate fi spontană sau provocată de ingestia de alimente (stomatite).
b) la nivelul faringelui:
- are caracter de constricţie, este localizată retrosternal (perforaţia
de esofag, esofagita postcaustică);
- pirozis - senzaţie dureroasă localizată retrosternal, cu aspect de
arsură exacerbată la ingestia de alcool şi lichide fierbinţi (reflux
gastroesofagian).
c) la nivelul stomacului:
- frecvent întâlnită în afecţiuni gastrice, localizată în epigastru, cu
iradiere retrosternal sau spre hipocondrul drept sau stâng;
- variază ca intensitate;
- orarul în raport cu masa (precoce sau tardiv);
- durata: ore, zile, săptămâni;
- periodicitate: alternează perioadele dureroase cu cele de acalmie în
funcţie de sezon (primăvara, toamna);
- este accentuată de alcool, alimente, condimente;
- poate fi calmată în anumite poziţii, cu medicamente, provocare de
vărsătură.
d) în afecţiuni ale intestinului:
- frecvent întâlnită dar nu obligatoriu;
- de obicei are caracter de crampă (colici intestinale);
- apare de obicei spontan;
- poate fi însoţită de meteorism abdominal sau diaree.
e) la nivelul abdomenului:
- are caractere diferite ("lovitură de pumnal" în perforaţia
unui viscer intraabdominal);
- localizată în funcţie de organul afectat;
- însoţită de greaţă, vărsături, diaree, constipaţie.
f) în afecţiuni ale ficatului, localizată în hipocondrul drept, de
intensitate variabilă.
g) în afecţiuni ale căilor biliare, localizată în hipocondrul drept,
iradiere în spate la baza hemitoracelui drept, spre omoplat, spre
umărul drept; variază ca intensitate.
h) în afecţiuni ale pancreasului este violentă, cu sediu în
epigastru, cu iradieri în hipocondrul stâng.
Disfagia

Se caracterizează prin dificultate la deglutiţie.


Poate fi determinată de:
- disfuncţia musculaturii esofagiene sau
faringiene (esofagită, paralizie de văl
palatin),
- stenoze esofagiene benigne sau maligne
(în tumorile esofagiene apare iniţial disfagie
pentru alimentele solide, ulterior în stadiile
fînale şi pentru lichide).
Vărsătura

• frecvenţă variabilă: - sporadice (ulcer gastroduodenal),


- frecvente (gastrită).
• orar: - matinale,
- postprandiale: precoce sau tardive.
• conţinut: - alimentare,
- bilioase,
- sanghinolente,
- fecaloide
• poate avea multe cauze de ordin fizic sau emoţional
• este întâlnită în majoritatea afecţiunilor digestive.
Greaţa

- precede vărsătura sau este de şine


stătătoare,
- este însoţită de paloare, transpiraţie,
hipersalivaţie, tahicardie, vertij,
- este o tulburare neurovegetativă
produsă prin stimulare vagală.
Hematemeza
• Reprezintă eliminarea de vărsătură cu
sânge, cu aspect caracteristic de "zaţ de
cafea". Sângele poate fi digerat sau
proaspăt (în efracţia de varice esofagiene).
Melena
• Constă în eliminarea de sânge prin scaun
căruia îi dă un aspect negru, "ca păcura",
lucios. Se va diferenţia de scaunul închis la
culoare al celor care iau preparate de fier,
antiacide care conţin bismut şi cărbune
medicinal sau după ingestia de preparate
cu sânge (sângerete), spanac, legume.
Meteorismul abdominal
• Este determinat de acumularea unei
cantităţi mari de gaze şi de tulburări în
emisia lor.
Flatulenţa
• Este prezentă mai ales în colopatiile de
fermentaţie în care cantitatea de gaze
produsă este mai mare şi se elimină
frecvent pe cale anală.
Tenesme - senzaţie imperioasă de defecaţie.
Diareea
• Se datorează creşterii peristaltismului intestinal. Se
caracterizează prin eliminarea frecventă de scaune
moi, apoase, însoţită de colici intestinale. Poate fi:
acută (în boli înfecţioase) sau cronică (în afecţiuni
biliare, endocrine, pancreatice, intestinale).
Constipaţia
• Se datorează diminuării tranzitului intestinal. Se
caracterizează prin rărirea ritmului de eliminare a
scaunelor, reducerea volumului şi consistenţei
acestora. Poate fi:
• - primară,
• - secundară (neoplasme rectale sau sigmoidiene,
afecţiuni neurologice).
Anorexia - constă în lipsa apetitului; poate fi
selectivă, numai pentru unele alimente (carne - în
cancer gastric) sau totală, pentru orice fel de
aliment.
Regurgitaţia poate fi cauzată de
obstrucţia esofagului (tumori) sau poate
fi rezultatul refluxului conţinutului
gastric. Reprezintă refluxul alimentelor
din esofag sau stomac în cavitatea
bucală fără efort şi neînsoţit de greaţă.
Scăderea în greutate apare de obicei în
cancerul gastric sau de colon.
Eructaţia - constă în eliminarea gazelor
din stomac prin gură ca urmare a
creşterii cantităţii de aer din stomac
(aerofagie, stenoză pilorică).
Refluxul gastro-esofagian - apare în special postprandial
fiind accentuat de ingestia de alimente în cantitate
mare, alcool, cafea. Dacă apare în somn există
pericolul aspiraţiei conţinutului gastric în căile
respiratorii.
Icterul - apare ca urmare a tulburării metabolismului
bilirubinei. Se manifestă clinic prin coloraţia galbenă a
tegumentelor şi mucoaselor.
Ascita - este urmarea acumulării de lichid în cavitatea
peritoneală şi se manifestă clinic prin mărirea în volum
a abdomenului. Se instalează progresiv şi nu este
însoţită de durere. Cel mai frecvent este expresia
sindromului de hipertensiune portală.
EXAMINĂRI PARACLINICE

• Examene de laborator
• Examene endoscopice: esofagoscopie,
gastroscopie, colonoscopie, recto-
sigmoidoscopie
• Examene radiologice
Examene de laborator

Sânge: enzime, proteine, utilizate pentru investigarea disfuncţiilor


hepatice, pancreatice şi a malabsorbţiei intestinale.
Intervenţii nursing: asistenta medicală va informa pacientul asupra
necesităţii tehnicii, modul de efectuare (puncţie venoasă), repaus
alimentar cu 10-12 ore înainte de teste (fosfatază alcalină, lipaze,
colesterol).

Urină: analiza urinei oferă informaţii despre funcţia hepatică şi biliară.


Bilirubina şi urobilinogenul sunt teste obişnuit efectuate pentru
evaluarea funcţiei hepatice, iar pentru evaluarea pancreasului,
amilazurie.
Intervenţii nursing: explicarea necesităţii efectuării tehnicii, a
modului de recoltare a urinei.
Materii fecale: examen macroscopic, microscopic,
chimic; oferă informaţii despre funcţia de digestie şi
absorbţie a aparatului digestiv.
Intervenţii nursing: explicarea scopului examinării;
instruirea pacientului referitor la necesitatea
respectării regimului alimentar cu 3 zile înainte şi
întreruperea tratamentului medicamentos care
influenţează procesele digestive şi tranzitul intestinal.
Pentru reacţia Adler - alimentaţia pacientului va fi lipsită
de carne, alimente care conţin sânge, fructe, legume
verzi, cacao, ciocolată timp de trei zile anterior
examinării.
Secreţia gastrică bazală: - se aspiră secreţie gastrică prin
sondaj gastric, pacientul va fi relaxat şi izolat de toate sursele
senzoriale ce pot stimula secreţia gastrică (miros de alimente,
prezenţa unor alimente, stres psihic, etc) pentru acurateţea
testului.
Intervenţii nursing:
- se informează pacientul referitor la necesitatea restricţiei
alimentare 12 ore, a ingestiei de lichide şi a fumatului 8 ore
înaintea testului,
- suprimarea tratamentului cu antiacide, colinergice,
anticolinergice, adrenocorticosteroizi cu 24 ore înaintea testului
(dacă tratamentul trebuie continuat se va menţiona acest lucru
pe buletinul de trimitere),
- efectuarea tubajului gastric,
- recoltarea secreţiei gastrice şi trimiterea probelor la laborator.
Testul de stimulare a acidului gastric:
- constă în măsurarea secreţiei de acid gastric la o
oră după administrarea unui stimulent al acidului
gastric (ex.pentagastrin - subcutanat); se
efectuează imediat după testul secreţiei acide
gastrice când se constată secreţie gastrică
insuficientă.
Intervenţii nursing:
- instruirea pacientului să nu mănânce, să nu bea,
să nu fumeze cu 12 ore înainte de test,
- informarea pacientului referitor la locul şi durata
examenului,
- testarea sensibilităţii la pentagastrin,
- suprimarea tratamentului medicamentos.
Analiza lichidului peritoneal:
- include aprecierea aspectului, conţinutului de
eritrocite, leucocite; examen citologic, examen
microbiologic; determinarea proteinelor,
glucozei, amilazei, fosfatazei alcaline,
- lichidul se recoltează prin paracenteză
abdominală.
Intervenţii nursing:
- măsurarea funcţiilor vitale din 15' în 15' în
timpul procedurii de recoltare,
- observarea unor semne ca: paloare,
transpiraţie, anxietate şi a semnelor şi
simptomelor specifice şocului, hemoragiei.
Tubajul duodenal - constă în recoltarea bilei A, B şi C
în vederea aprecierii proceselor patologice hepato-
biliare şi a permeabilităţii căilor biliare.
Intervenţii nursing:
- instruirea pacientului să nu mănânce în dimineaţa
examinării,
- pregătirea psihică şi fizică a pacientului,
- efectuarea sondajului duodenal,
- recoltarea bilei A, B şi C,
- notarea cantităţii de bilă obţinută pentru fiecare
mostră,
- trimiterea probelor la laborator imediat după
recoltare.
Biopsia hepatică:
- constă în recoltarea de ţesut hepatic pentru examen histologic,
- se efectuează cu anestezie locală sau generală,
- poate duce la confirmarea diagnosticului de hepatită cronică sau
ciroză. Necesită respectarea cu stricteţe a măsurilor de asepsie.
Intervenţii nursing:
- se informează pacientul în ce constă tehnica, de ce este necesară,
unde se desfăşoară, cât durează,
- instruirea pacientului să nu mănânce, să nu bea cu 4 ore înaintea
testului,
- aşezarea pacientului în decubit lateral stâng,
- pregătirea materialelor şi instrumentelor necesare efectuării
tehnicii,
- după tehnică este necesar repaus la pat 12-24 ore timp în care se
va observa locul puncţiei, monitorizarea funcţiilor vitale frecvent şi
cu regularitate. Este importantă supravegherea atentă a
pacientului pentru a sesiza orice manifestare apărută (durere,
alterarea stării generale, alterarea respiraţiei) şi care trebuie
raportată medicului. Pe perioada repausului pacientul va fi ajutat
în satisfacerea nevoilor de igienă personală.
Examene endoscopice: esofagoscopie,
gastroscopie, colonoscopie, rectoscopie
Examenele endoscopice:
- se efectuează cu endoscop (esofagoscop, gastrofibroscop, rectoscop,
colonoscop),
- permite vizualizarea directă a mucoasei tubului digestiv pentru diagnos-
ticarea afecţiunilor inflamatorii, ulcerative, tumori, polipi şi pentru
obţinerea de specimene biopsice.
Intervenţii nursing:
• pentru esofago-gastroscopie:
- se explică pacientului etapele efectuării tehnicii, locul unde se
efectuează, durata,
- se anunţă să nu mănânce, să nu fumeze în seara precedentă şi în
dimineaţa examenului,
- se avertizează pacientul că nu are voie să mănânce şi să bea timp de
6 ore după tehnică deoarece anestezia locală a faringelui, determină
deglutiţie cu dificultate,
- pacientul căruia i s-a prelevat biopsia este atenţionat să nu consume
lichide fierbinţi,
- se monitorizează funcţiile vitale timp de 12 ore după tehnică.
• pentru colonoscopie şi rectoscopie:
- explicarea tehnicii,
- cu o zi înainte regim hidric,
- în seara precedentă şi înaintea examinării cu 2-3 ore se efectuează
câte 2 clisme evacuatoare.
Examene radiologice
Radiografia abdominală:
- permite detectarea tumorilor, acumulării de gaze, afecţiunilor
abdominale,
- nu necesită pregătiri speciale sau îngrijiri posttehnică.
Radiografia cu substanţă de contrast:
a) examenul cu sulfat de bariu - permite detectarea stenozelor esofagiene,
ulcere, tumori, polipi, diverticuli, hernie hiatală, tulburări ale motilităţii.
Intervenţii nursing:
- explicarea tehnicii, scopul şi locul unde se desfăşoară,
- se anunţă pacientul să nu mănânce, să nu fumeze în dimineaţa
examenului,
- cu 1-2 zile înainte va consuma alimente uşor digerabile,
neflatulente,
- la indicaţia medicului în seara precedentă se efectuează o clismă
evacuatoare,
- se conduce pacientul la serviciul de radiologie,
- se prepară suspensia de bariu (150 grame sulfat de bariu se
amestecă cu 200-300 ml apă până la obţinerea unei paste omogene),
- sulfatul de bariu se administrează pe cale orală,
- la indicaţia medicului pacientul este readus la serviciul de radiologie
după 2, 8, 24 ore pentru a se urmări sub ecran evacuarea stomacului,
umplerea intestinului subţire şi a colonului,
- după 2 ore de la începutul examinării pacientul poate mânca.
b) colecistografia - reprezintă radiografierea veziculei biliare umplută cu
substanţă de contrast administrată pe cale orală.
Intervenţii nursing:
- explicarea tehnicii,
- administrarea cu 1-2 zile înainte a unui regim alimentar uşor
digerabil, fără alimente cu conţinut bogat în celuloză şi hidrocarbonate
concentrate,
- în ziua precedentă la ora 12 se administrează un prânz alcătuit din
ouă, smântână şi pâine cu unt sau 50 grame ciocolată,
- testarea toleranţei la Razebil (la ora 16 se administrează o tabletă
de Razebil care se dizolvă pe limbă; se supraveghează atent pacientul
pentru a observa semnele de hipersensibilitate la iod: roşeaţă, senzaţie
de arsură, furnicături, tahicardie, greţuri, ameţeli, stare de rău general),
- dacă nu apar aceste semne la 20'-30' se administrează celelalte
tablete în decurs de 5' (se poate folosi şi acid iopanoic),
- se aşează pacientul în decubit lateral drept timp de 30'-60',
- se conduce pacientul la serviciul de radiologie după 14-16 ore
când vezicula biliară se umple cu substanţă de contrast,
- după prima examinare radiologică se administrează prânzul
Boyden (două gălbenuşuri de ou frecate cu 30 grame zahăr sau 50
grame ciocolată) după care se efectuează radiografii în serie la 30', 60'
şi 90'.
În prezent, colecistografia nu se mai efectuează.
c) colangiografia - constă în radiografierea căilor
biliare (inclusiv colecistul) pline cu substanţă de
contrast administrată pe cale i.v.
Intervenţii nursing:
- explicarea tehnicii,
- efectuarea testării la Pobilan (injectare i.v.
a unui ml de substanţă şi supravegherea
pacientului pentru a sesiza apariţia semnelor de
hipersensibilitate la iod (roşeaţă şi edem al
feţei, cefalee, dispnee, greaţă, vărsături),
- dacă nu apar aceste semne se
administrează substanţa de contrast i.v. după
care se efectuează radiografiile.
d) tomografia computerizată - utilizată pentru
diferenţierea icterului obstructiv de cel neobstructiv,
identificarea abcesului, chisturi, hematoamele,
tumorilor şi pentru diagnosticul pancreatitei.
Intervenţii nursing:
- explicarea tehnicii,
- anunţarea pacientului să nu mănânce, să nu bea
după miezul nopţii înainte de efectuarea testului,
- este rugat să stea relaxat, să respire normal,
- la indicaţia medicului se administrează substanţa
de contrast i.v. şi se roagă pacientul să sesizeze imediat
apariţia unor semne ca: greaţă, vărsături, cefalee.
e) ecografia abdominală - este o metodă
neinvazivă care permite explorarea ficatului,
veziculei biliare, pancreas, splină, rinichi, vezică
urinară, prostată, uter, anexe, spaţiul
retroperitoneal.
Intervenţii nursing:
- explicarea tehnicii,
- anunţarea pacientului să nu mănânce în
dimineaţa examinării, să consume lichide mai
ales când se doreşte examinarea sferei genitale.
ALTERAREA ELIMINĂRII
INTESTINALE – CONSTIPAŢIA

• Factori etilogici
• Factori favorizanţi
• Caracteristici
• Obiective
• Intervenţii nursing
Este legată de:
- schimbări în stilul de viaţă,
- imobilitate,
- defecaţie dureroasă.

FACTORI ETIOLOGICI:
• malnutriţia,
• traumatisme vertebrale,
• efecte secundare ale medicamentelor (antiacide, fier, bariu, calciu,
anticolinergice, anestezice, narcotice),
• afecţiuni endocrine (anorexia nervoasă, obezitate, hipotiroidism),
• ileus,
• durere la defecaţie (hemoroizi, afecţiuni anale),
• scăderea peristaltismului legat de hipoxie (cardiacă, pulmonară),
• megacolon.
FACTORI FAVORIZANŢI:
• imobilitate,
• graviditate,
• stres,
• sedentarism,
• absenţa intimităţii,
• alimentaţie inadecvată,
• deshidratare,
• utilizarea frecventă a laxativelor,
• frica de durere la defecaţie.
CARACTERISTICI:
• scaune dure,
• scăderea zgomotelor ntestinale,
• eliminarea scaunului la 3 - 4 zile,
• senzaţie de presiune la nivelul rectului,
• durere la defecaţie.
OBIECTIVE:
• promovarea unei alimentaţii echilibrate şi a
unui regim de viaţă care să faciliteze o funcţie
intestinală adecvată,
• reducerea simptomelor prezente.
INTERVENŢII NURSING:

• identificarea factorilor cauzali (stres, sedentarism, spitalizare, abuz


de laxative, etc),
• promovarea măsurilor corective:
 asigurarea eliminării regulate (stimularea defecaţiei,
folosirea bazinetului, asigurarea poziţiei care să faciliteze
eliminarea, asigurarea intimităţii, stabilirea unui orar de
eliminare);
 exerciţii adecvate (efectuarea regulată de exerciţii fizice în
special cele menite să tonifice musculatura abdominală).
• eliminarea sau diminuarea factorilor cauzali:
 în cazul efectelor secundare a medicamentelor:
- administrarea de laxative uşoare după administrarea
orală de sulfat de bariu,
- eliminarea din tratament a antiacidelor care pot duce
la constipaţie,
- încurajarea mobilizării precoce cu ajutor dacă este
necesar, pentru a contracara efectele anestezicelor,
- evaluarea eliminării intestinale în cazul administrării
de narcotice (morfină, codeină) şi informarea
medicului asupra dificultăţilor legate de defecare.
 în cazul abuzului de laxative:
- aprecierea tipului, cantităţii de laxative utilizate,
- explicarea efectelor abuzului de laxative asupra intestinului
(scăderea peristaltismului şi a tonusului muscular),
- descurajarea consumului de laxative fără prescripţie
medicală,
- încurajarea utilizării altor măsuri (dietă, ingestie de lichide,
exerciţii, stabilirea unui orar regulat de eliminare),
- dacă alte măsuri sunt ineficiente se poate administra
temporar laxative uşoare.
 în cazul stresului:
- tehnici de relaxare.
 în cazul ingestiei inadecvate de lichide:
- încurajarea pacientului să consume o cantitate
corespunzătoare de lichide în funcţie de necesităţile
organismului.
• educaţia pacientului: explicarea legăturii între modul de viaţă şi
constipaţie.
Intervenţii nursing legate de imobilitate:

- evaluarea factorilor cauzali ai imobilităţii (traumatisme, afecţiuni acute


sau cronice, intervenţii chirurgicale, etc)
- promovarea măsurilor corective:
 alimentaţie echilibrată (fructe, cereale, legume); se discută cu
pacientul despre preferinţele alimentare şi eventualele alimente care nu
sunt tolerate sau produc alergii,
 ingestie adecvată de lichide (2000 ml/zi) în funcţie de preferinţe,
 stabilirea unui orar regulat de eliminare.
- eliminarea factorilor cauzali:
 în cazul fecalomului:
- tuşeu rectal,
- clismă.
 în constipaţia severă:
- supozitoare cu glicerină sau alte medicamente prescrise de
medic.
- educaţia sanitară
- explicarea intervenţiilor de prevenire a constipaţiei (dietă, exerciţii).
Intervenţii nursing legate de durere la
defecare:
- evaluarea factorilor cauzali (hemoroizi, fisuri anale, abcese
anorectale, etc),
- reducerea durerii rectale dacă este posibil şi instruirea pacientului
privind măsurile corective:
 creşterea ingestiei de lichide,
 creşterea aportului de alimente care conţin fibre vegetale,
 exerciţii fizice zilnic,
 aplicarea blândă a unui lubrifiant la nivelul anusului pentru
reducerea durerii,
 aplicarea compreselor umede în regiunea anală pentru a
preveni uscarea şi descuamarea pielii,
 băi calde.
- educaţia pacientului:
 învăţarea metodelor de prevenire a presiunii rectale care
contribuie la apariţia hemoroizilor,
 evitarea sedentarismului,
 alimentaţie corespunzătoare.
ALTERAREA ELIMINĂRII
INTESTINALE - DIAREE

• Factori etilogici
• Factori favorizanţi
• Caracteristici
• Obiective
• Intervenţii nursing
Este legată de efectele secundare ale unui
proces infecţios sau inflamator.

FACTORI ETIOLOGICI:
• afecţiuni digestive şi sindroame de malabsorbţie
(gastrite, ulcer, diverticuli, colite ulcerative, intoleranţă
la lactoză, colon spastic, intestin iritabil),
• afecţiuni endocrine şi metabolice (diabet zaharat, boala
Addison),
• sindromul Dumping,
• procese infecţioase (dizenterie, holeră, malarie, febră
tifoidă),
• cancer,
• uremie,
• tuberculoză,
• intervenţii chirurgicale pe intestin.
FACTORI FAVORIZANŢI:
• stres, anxietate,
• alimente iritabile,
• apă infestată,
• creşterea consumului de cofeină,
• chimioterapie,
• efecte secundare ale medicamentelor
(antiacide, laxative, antibiotice, preparate
cu hormoni tiroidieni).
CARACTERISTICI:
• scaune moi, apoase, volum crescut,
• creşterea frecvenţei eliminărilor,
• crampe abdominale,
• zgomote intestinale mai intense.
OBIECTIVE:
• eliminarea manifestărilor clinice,
• menţinerea echilibrului hidroelectrolitic,
• ameliorarea iritaţiei perianale,
• asigurarea unui aport nutriţional adecvat.
Intervenţii nursing:

• evaluarea factorilor cauzali (alimente alergice, dietă


corespunzătoare),
• eliminarea sau reducerea factorilor cauzali,
• asigurarea unei diete adecvate:
 dietă hidrică 24-48 ore,
 treptat se introduc alte alimente în funcţie de toleranţa
digestivă (carne slabă fiartă, brânză de vaci, supă de
legume, făinoase),
 după 4 - 5 zile alimentaţie naturală cu restricţie de lapte,
dulciuri concentrate, grăsimi, conserve, condimente),
 încurajarea ingestiei de lichide (cu conţinut bogat de sodiu şi
potasiu),
 evitarea consumului de lichide foarte reci sau fierbinţi.
• examen de laborator - coprocultură
• asigurarea igienei personale a pacientului (în special a
regiunii perianale)
• suport psihic al pacientului
• asigurarea condiţiilor optime de eliminare (bazinet)
concomitent cu asigurarea intimităţii
• educaţia pacientului:
 explicarea intervenţiilor necesare în cazul unor
viitoare episoade diareice,
 explicarea efectelor diareei asupra echilibrului
hidroelectrolitic,
 explicarea tehnicilor de reducere a stresului,
 explicarea intervenţiilor de ameliorare a
simptomelor.