You are on page 1of 67

BAZELE ECONOMIEI DE PIATA

TREBUINŢE ŞI RESURSE

TREBUINTE ŞI RESURSE

 TREBUINTELE pot fi:
 naturale sau înnăscute (mostenite
genetic)- în marea lor majoritate legate
de capacitatea de supravietuire a
individului;
 dobândite (însusite) ca urmare a
influentei exercitate de schimbările
societal-economice asupra fiecărei
generatii;

TREBUINŢE ŞI RESURSE

Piramida trebuintelor
Autoactualizare

Acumulari sociale, culturale,
religioase

Trebuinţe societale

Trebuinţe legate de securitate

Trebuinţe fiziologice

Fig. 2.1. Piramida lui Maslow

capacitatea de a prevedea anumite pericole. siguranta (inexistenta pericolelor). de recunoastere a eului 5.TREBUINŢE ŞI RESURSE 1. îmbracaminte. 4. 3. trebuintele fiziologice (hrana. de afiliere si de satisfacere a relatiilor interumane. etc) 2. trebuintele legate de securitate si siguranta: de adapost. trebuintele legate de autoactualizare . trebuintele legate de stima. nevoile societale. etc.

3.TREBUINŢE ŞI RESURSE Trăsături: 1. O trebuintă va fi acoperită numai după ce au fost acoperite. situate pe acelasi palier sau pe paliere superioare. 4. . O trebuintă odată satisfăcută nu generează în mod automat aparitia si implicit nevoia de acoperire a unei alte nevoi. 2. partial sau total trebuintele situate pe nivelurile de ierarhizare inferioare. cu atât satisfacerea lor este mai dificilă . Cu cât nevoile se situează pe un palier mai ridicat. Există dorinta înnăscută a individului de a încerca să parcurgă satisfacerea tuturor nivelelor de ierarhii ale trebuintelor.

etc. infrastructurile economice. • Resursele umane cuprind atât resurse primare .ale actiunii sociale practice care sunt utilizabile. cunostinte.stocul de învătătură.TREBUINŢE ŞI RESURSE Resursele economice : totalitatea elementelor.omul cu calitătile si capacitătile sale fizice si intelectuale . premiselor. pot fi extrase si sunt efectiv utilizate la producerea si obtinerea de bunuri. directe sau indirecte . .cât si cele derivate. • Resursele materiale includ atât resursele naturale primare cât si pe cele derivate (adică rezultate din acumularea si folosirea resurselor primare):materiile prime si materialele derivate din acestea. potentialul inovational. echipamentele si tehnologiile de fabricatie. etc.

TREBUINŢE ŞI RESURSE
 Legea raritătii resurselor : volumul, structura si
calitatea resurselor economice se modifică într-un
ritm mai scăzut decât ritmul de crestere a
trebuintelor umane. Ca atare, entitătile economice
vor trebui să utilizeze resursele limitate de care
dispun pentru a acoperi cât mai deplin trebuintele
societătii respective.
 Utilizarea unui anumit tip de resursă pentru obtinerea
unui bun sau serviciu înseamnă neutilizarea acelei
resurse pentru obtinerea celorlalte bunuri sau servicii
la producerea cărora concură.
 Orice utilizare ineficientă a unor resurse în
producerea unui anumit bun sau serviciu sustrage
resursele respective de la posibile utilizări eficiente în
scopul producerii altor bunuri si servicii.

TREBUINŢE ŞI RESURSE
Factorii de productie: Resursele rare (limitate) de
care dispune societatea si pe care le utilizează, prin intermediul
firmelor, în scopul producerii bunurilor si serviciilor destinate
satisfacerii trebuintelor
 economistii clasici (Jean Baptiste Say, David
Ricardo) : munca, natura (pământul) si
capitalul.
 in literatura de specialitate contemporană :
munca, natura (pământul), capitalul,
managementul, întreprinzătorul, progresul
tehnic, antreprenorul, informatia, etc.

TREBUINŢE ŞI RESURSE
1. MUNCA
Omul este, în acelasi timp, subiect si obiect al activitătii
economice, în calitate de purtător al trebuintelor
care trebuiesc satisfăcute prin intermediul ei si de
executant al procesului productiv în care are loc
combinarea resurselor materiale si non materiale în
scopul satisfacerii trebuintelor
In unitatile economice cererea de fortă de muncă se
determină în functie de următorii factori:
- tipul de activitate desfăsurată de firma
respectivă;
- nivelul productivitătii medii si marginale a
muncii;

W = Q/L unde: W= productivitatea medie a muncii Q= cantitatea de productie obtinută L = cantitatea din factorul de productie fortă de muncă utilizată( nr. de lucrători. număr de ore muncă.TREBUINŢE ŞI RESURSE Productivitatea medie a muncii exprimă cantitatea de bunuri si servicii obtinută de un lucrător într-o perioadă de timp determinată. etc) .

Wmarg = Q1. număr de ore muncă.Q0/L1 .L0 unde: Wmarg= productivitatea marginala a muncii Q= cantitatea de productie obtinută L = cantitatea din factorul de productie fortă de muncă utilizată( nr.TREBUINŢE ŞI RESURSE Productivitatea marginală reprezintă sporul de productie obtinut de pe urma cresterii cu o unitate factorului muncă. etc) . de lucrători.

exploatabile si inexploatabile.P0 .Q0 / P1. NATURA Natura cuprinde toate resursele brute utilizate la producerea bunurilor economice: pământul si resursele minerale ( resurse certe si resurse ipotetice. WPmarg = Q1. regenerabile si neregenerabile respectiv partial regenerabile) Productivitatea medie a pamantului exprima eficienta medie a factorului de productie pamant utilizat în activitatea economica Wpmed = Q / P unde : Q= productia obtinuta P= suprafata de teren utilizata Productivitatea marginala a pamantului exprima randamentul ultimei unitati de teren atras în activitatea economica si se determina ca raport între variatia absoluta a rezultatelor exprimate în unitati fizice sau monetare si variatia obtinuta a suprafetei de teren.TREBUINŢE ŞI RESURSE 2.

.TREBUINŢE ŞI RESURSE 3. CAPITALUL Sensuri:  sumă de bani aflată la dispozitia unei persoane fizice sau juridice = capital financiar  stocul de bunuri economice destinate utilizării imediate sau ulterioare în cadrul procesului productiv în scopul obtineri de noi bunuri sau servicii = capital real sau tehnic.

capitalul circulant reprezintă acea parte a capitalului real care se consumă în întregime în decursul unui singur ciclu de productie si care trebuie înlocuit cu fiecare nou ciclu ( materii prime. semifabricate.care reprezintă acea parte a capitalului real materializată în clădiri. materiale de bază.TREBUINŢE ŞI RESURSE Capitalul real: a. echipamente si utilaje de folosintă îndelungată.  uzura fizică : depreciere fizica a capitalului  uzura morală : îmbătrânirea capitalului b. energie. etc.capital fix . combustibil. ) . care participă la mai multe cicluri de productie si îsi transmit treptat valoarea asupra bunurilor sau serviciilor la a căror producere participă.

Definiţi noţiunile de trebuinţe şi resurse? 2.TREBUINŢE ŞI RESURSE Intrebari pentru evaluare: 1. Cum a prezentat Maslow trebuinţele? 3. Definiţi noţiunile de capital fix şi capital circulant? . Enumeraţi şi definiţi factorii de producţie? 4.

.  reflectă efortul făcut de întreprinzător cu procurarea factorilor de producţie. COSTUL PRODUCTIEI  Costul producţiei reprezintă totalitatea cheltuielilor corespunzătoare consumului de factori de producţie efectuate în scopul obţinerii de bunuri şi servicii. distribuţia produsului finit sau a serviciului respectiv  element concret pe care se fundamentează formarea preţului unui bun sau serviciu. lansarea lor în procesul productiv.

Costul de oportunitate 4. Costul total : fix si variabil 6. COSTUL PRODUCTIEI Tipologia costurilor: 1. Costul marginal . Costul incremental 5. Costuri implicite 3. Costul mediu : fix si variabil 7. Costuri explicite 2.

Costuri implicite:valoarea factorilor de producţie deţinuţi şi utilizaţi de către agenţii economici pentru care nu au plătit nimic (munca proprie. Costuri explicite (contabile):care se regăsesc în calculele efectuate privind cheltuielile efectiv contractate. efectuate şi plătite printr-o anumită sumă de bani B . COSTUL PRODUCTIEI A . capitalul sau terenul proprietate personală) fără a-i înregistra în costul explicit şi fără a-i cuantifica într-o expresie monetară costul economic =costuri explicite+implicite .

Costul incremental : creşterea costului total ca urmare a aplicării unor strategii manageriale noi. . Costul de oportunitate (costul alegerii ratate sau costul şansei) : este definit prin valoarea unui bun sau a unui serviciu la care s-a renunţat în favoarea unui alt bun sau serviciu. COSTUL PRODUCTIEI C . etc. desfăşurarea unei campanii publicitare pentru produsele care constituie obiectul de activitate al firmei. fără ca această creştere de cost să aibă ca efect creşterea producţiei obţinute. D . introducerea unor noi linii de fabricaţie.

3. creşterea productivităţii muncii în condiţiile menţinerii constante a nivelului salariului nominal. care permit obţinerea de randamente superioare cu costuri scăzute. scăderea cheltuielilor de transport şi distribuţie prin amplasarea. 4. 6. obţinerea factorilor de producţie la preţuri scăzute. eliminarea pierderilor generate de aplicarea defectuoasă a unor tehnici de producţie sau de desfacere a bunurilor. în conformitate cu cerinţele tehnicii moderne. 2. . 5. acolo unde acest lucru este posibil. utilizarea unor utilaje performante. asigurarea unei corelaţii optime între nivelul de calificare a forţei de muncă şi elementele capitalului tehnic utilizate de către aceasta în cadrul procesului productiv. COSTUL PRODUCTIEI Căi de reducere a costurilor ( unitare şi totale) : 1. a unor puncte de producţie în apropierea pieţelor de desfacere.

Costul total: 1.amortizarea ). COSTUL PRODUCTIEI E. . iluminatul general şi încălzitul unităţii .costul total fix: componentă a costului total care nu se modifică odată cu modificarea volumului producţiei (chirii .dobânzi bancare. salariile directe plătite personalului de conducere şi administraţie.

proporţional cu evoluţia uzurii fizice şi morale. COSTUL PRODUCTIEI Metode de amortizare: 1.calculată prin includerea în costuri. a unei cote de amortizare de până la 50 procente din valoarea de intrare a mijlocului fix respectiv si diferenta pe perioada ramasa in cote liniare.5 ( durata normată mai mare de 10 ani). amortizare elastica -amortizare degresivă . Scade odata cu invechirea.calculată prin multiplicarea cotelor de amortizare liniară cu unul din următorii coeficienţi:1.Mica la inceput si mare la sfarsit.0 (durata normată 5 şi 10 ani). -amortizare regresivă . -amortizare progresivă . în primul an de funcţionare.Mare la inceput si mica la sfarsit. 2.5 (durata normată 2 şi 5 ani). amortizare liniară 2.calculată prin aplicarea unor cote regresive asupra valorii de amortizat. 3.2. . amortizare accelerată .calculată prin aplicarea asupra valorii de inventar a unor cote în progresie aritmetică sau geometrică.

) 3 . CT= S + K + Kc unde : S = costurile salariale Kf= costurile aferente consumului de capital fix. ca sumă a costului total fix cu costul total variabil.amortizarea Kc= costurile capitalului circulant ( materiale ) . etc. distribuţia. costul total se calculează pentru întregul volum al producţiei.componentă a costului total care se modifică în funcţie de modificarea volumului producţiei (materiile prime şi materialele. COSTUL PRODUCTIEI 2 . cheltuielile privind asigurările sociale. salariile lucrătorilor direct productivi. transportul. energia electrică şi termică necesară desfăşurării procesului de producţie. după formula : CT= CTF + CTV Costul total se poate calcula şi pornind de la cheltuiala efectuată cu fiecare factor de producţie în parte.costul total variabil .

COSTUL PRODUCTIEI F . . Costul mediu : colectează toate cheltuielile efectuate de către un agent economic pentru obţinerea unei unităţi dintr-un bun sau serviciu.

costul mediu total CMTx= CTx /Qx unde : CMTx= costul mediu total pentru bunul x CTx= costul total (al întregii producţii pentru bunul x) Qx= cantitatea obţinută din bunul x CMT = CMF + CMV .costul mediu fix CMFx = CTFx/Q unde: CMFx= costul mediu fix pentru bunul X CTFx= costul total fix pentru bunul X Qx= cantitatea obţinută din bunul x 2. COSTUL PRODUCTIEI 1.cost mediu variabil CMVx= CTVx/Q unde: CM Vx= costul variabil mediu pentru produsul x CTVx = costul total variabil pentru produsul x Qx= cantitatea obţinută din bunul x 3.

respectiv n-1 bucăţi din acelaşi bun C marg =CTn-CTn-1 / Qn .Qn-1 unde:C marg= costul marginal CTn= costul total aferent cantităţii de "n" produse CTn-1= costul total aferent cantităţii de "n-1" produse Qn= cantitatea de " n " produse Qn-1= cantitatea de " n-1" produse . Costul marginal : reprezintă costul creşterii cu o unitate a volumului producţiei ca urmare a creşterii factorilor de producţie utilizaţi şi se calculează pentru fiecare unitate obţinută în plus dintr-un bun sau serviciu. respectiv n-1 bucăţi din bunul x la diferenţa dintre n . raportând diferenţa între costul total al producţiei pentru n . COSTUL PRODUCTIEI G .

COSTUL PRODUCTIEI Intrebari pentru evaluare: 1. costul fix. Prezentaţi principalele forme de amortizare? . Definiţi şi explicaţi costul de oportunitate şi costul incremental? 2. costul variabil? 3. Ce este costul marginal.

. alcătuită dintr-un grup de persoane organizate potrivit unor cerinţe juridice. economice. TEORIA FIRMEI Firma reprezintă o organizatie în jurul căreia polarizează subunităţi economice sub o singură conducere şi gestiune financiară . tehnologice şi manageriale care concep şi desfăşoară un complex de procese lucrative concretizate în producerea de bunuri şi servicii în scopul obţinerii unui profit.

segmente de piaţă în cadrul cărora au loc tranzacţii pe baze contractual-formale. . . stabilirea limitelor de preţ şi distribuţia veniturilor. .centre de decizie privind alocarea resurselor.spaţii geografice în care se desfăşoară activităţi economice care au drept rezultat producerea de bunuri tangibile sau intangibile destinate satisfacerii trebuinţelor umane. TEORIA FIRMEI .

. . le organizează în cadrul procesului de producţie şi apoi vinde producţia obţinută. .o entitate socială care desfăşoară în esenţă trei tipuri de activităţi : cumpără servicii productive. deschis şi operaţional în cadrul căruia inputurile (factorii de producţie) sunt transformate în outputuri (bunuri şi servicii).o entitate raţională care îşi desfăşoară activitatea în vederea atingerii unui scop bine definit. . TEORIA FIRMEI .un sistem socio-economic complex.un set de contracte pe care un agent central (antreprenorul) căruia i se încredinţează responsabilitatea de a conduce şi gestiona resursele de care dispune firma respectivă le încheie în vederea bunei desfăşurări a activităţii respective.

forma de organizare economică care se crează pe baza liberului consimţământ al unor mici proprietari individuali care desfăşoară activităţi similare. 3. grupează toate unităţile instituţionale ale căror activităţi constau în producerea de bunuri materiale şi servicii nonfinanciare destinate . TEORIA FIRMEI 1.întreprinderea (firma. 2. cooperativa .firma (gospodăria) individuală este unitatea producătoare al cărei patrimoniu aparţine unei singure persoane şi care foloseşte direct factorii de producţie de care dispune. compania).

fie de către un manager angajat.întreprinderea privată de familie . c.membrii familiei . iar conducerea este realizată fie de către proprietar. b. De regulă întreprinderea privată de familie este de mici dimensiuni. privat.este o persoană juridică ce se prezintă sub forma societăţilor comerciale. Întreprinderile publice îmbracă forma regiilor autonome şi a societăţilor comerciale. TEORIA FIRMEI a.patrimoniul ei aparţine în întregime sau în majoritate statului. cuprinzând pînă la 10 persoane. angajează salariaţi.întreprinderea privat asociativă .întreprinderea publică . .care sunt nu numai proprietari ci şi lucrători în cadrul acesteia.este acea formă de organizare a afacerilor în care proprietarul.

societatea pe acţiuni (denumită în unele ţări şi societate anonimă). TEORIA FIRMEI Societăţile comerciale 1.Joint Stock Company 3. Bestoten Vennoostchap (BV) 2. Komandit Gesselschaft. Limited Partnership . Societa a Responsabilita Limitata (SRL). societate cu răspundere limitată- denumiri concurente: Private Limited company (LTD). societatea în comandită-denumiri concurente: Societe en commandite.

TEORIA FIRMEI 4. societatea cooperativă reprezintă o formă juridică întâlnită frecvent în Uniunea Europeană 6. Societa en nome collective 5. societatea în nume colectiv .denumiri concurente: Societe en nom collectif. partnership ( Marea Britanie ) . societatea civilă ( Franţa şi Olanda ) 7. Offnen Handel Gesselschaft.

TEORIA FIRMEI ALTE FORME: a. d. c. .formă de subordonare a diferitelor societăţi prin controlul participanţilor de către societatea anonimă pe acţiuni.concernele sau conglomeratele formate prin reunirea unor firme aparţinând unor ramuri diferite. gentlemen’s agreement firme care participă în cadrul unui tip de angajament în cadrul căruia îşi menţin autonomia însă îşi coordonează activităţile în scopul contracarării concurenţei şi a impunerii preţului pe piaţă.holdingurile . b.fuziunile .firma achiziţionează acţiunile uneia sau mai multor firme care îşi pierd independenţa.

Definiţi noţiunea de firmă? 2. Clasificaţi firmele în funcţie de criteriul instituţional? 3. Prezentaţi principalele forme de societăţi comerciale? 4. TEORIA FIRMEI Intrebari pentru evaluare: 1. Arătaţi ce forme complexe ale firmelor cunoaşteţi? .

El a subliniat mobilitatea crescută a cererii în raport cu oferta (producţia) printr-un exemplu semnificativ: "cumpărătorul se poate decide pe loc dacă doreşte să înlocuiască berea cu vinul. CEREREA ŞI OFERTA  Alfred Marshall in "Principles of Economics" (1890) a acordat o atenţie deosebită rolului jucat de cerere în cadrul sistemului economic. în timp ce trecerea de la producţia de bere la cea de vin presupune câţiva ani" .

Elemente specifice:  înclinaţia marginală spre consum  multiplicatorul investiţiilor şi legătura acestuia cu gradul de ocupare a forţei de muncă  relaţia dintre venit. CEREREA ŞI OFERTA John Maynard Keynes a demonstrat pe fondul crizei de supraproducţie din anii 1929-1933 rolul consumului individual şi a celui neproductiv în funcţionarea economiei de piaţă. Concluzie:efectele unei crize de supraproducţie pot fi diminuate nu prin reducerea ofertei. Solutia:intervenţia statului în creşterea cheltuielilor publice (chiar prin stimularea cheltuielilor de apărare) şi stimularea investiţiilor. consum şi investiţii. ci prin stimularea cererii. .

la preţul pieţei . bun economic sau serviciu ce se poate cumpăra într-o perioadă de timp dată. CEREREA ŞI OFERTA  Cererea este cantitatea dintr-o anumită marfă.  Mărimea cererii este determinată de preţ şi de venit .

 preferinţa consumatorilor. standardul de viaţă. a conjuncturii economice de ansamblu sau a situaţiei politico-economice..  modificările în nivelul preţurilor bunurilor substituibile.  anticipările consumatorilor privind evoluţia preţurilor.  puterea de cumpărare a celor ce formează cererea pentru un anumit produs. moda.  factorii de mediu .  existenţa sau inexistenţa bunurilor substituibile . a veniturilor. CEREREA ŞI OFERTA Factori care influenteaza mărimea cererii :  dimensiunea pieţei.

o scădere a cantităţii cerute. CEREREA ŞI OFERTA Relatia pret-cantitate ceruta Legea cererii : orice creştere în nivelul preţului unui bun ordinar (comun) determină. . în condiţiile în care celelalte elemente sunt menţinute constante.

CEREREA ŞI OFERTA Pret Q .

bunurile de lux : creşterea preţului unui bun generează o reacţie de creştere a cererii pentru bunul respectiv ca urmare a unor influenţe de natură comportamentală (oamenii vor dori să arate că îşi pot permite cumpărarea bunului respectiv. de regulă bunurile inferioare (nu toate bunurile inferioare sunt bunuri Giffen şi nici toate bunurile Giffen nu sunt bunuri inferioare) a căror cerere creşte în condiţiile creşterii generale a nivelului preţurilor. sau vor căuta să-i imite pe cei din jur care şi-au cumpărat şi ei bunul respectiv). 2.bunurile de tip Giffen (Robert Giffen) : tip special de bunuri a căror cerere se modifică direct proporţional cu modificarea preţurilor .: creşterea cererii pentru cartofi pe fondul creşterii generale a nivelului preţurilor cand oamenii vor renunţa la o anumită cantitate de carne (bun superior) şi vor consuma mai mulţi cartofi (bun inferior). Ex. CEREREA ŞI OFERTA Excepţii: 1. .

. CEREREA ŞI OFERTA Relaţia venit-cantitate cerută este de directă proporţionalitate în sensul că orice creştere a venitului generează o creştere a cantităţii cerute .

la un anumit nivel al preţului. CEREREA ŞI OFERTA Oferta este definită prin cantitatea dintr-un bun economic. . serviciu sau factor de producţie pe care un producător o produce şi doreşte să o vândă pe piaţă într-o perioadă de timp dată .

O creştere a preţului factorilor de producţie. . e/ mărimea profitului total şi a celui unitar. care determină creşterea costului unitar al bunului poate genera scaderea ofertei: b/ preţul bunului oferit pe piaţa respectivă şi pe alte pieţe. dar şi ca venit pe care l-ar aduce depunerea la bancă a capitalului bănesc corespunzător desfăşurării activităţii de producere a bunului care face obiectul ofertei. f/ rata dobânzii privită atât ca şi un cost. d/ rata profitului pe economie. c/ tipul de piaţă şi forma de concurenţă care se manifestă pe piaţa respectivă. CEREREA ŞI OFERTA Mărimea ofertei depinde de urmatorii factori: 1) din perspectiva producătorului: a/ preţul factorilor de producţie. g/ climatul social şi politic existent.

ceea ce îl va determina pe producător să reducă nivelul cantităţii oferite. utilitate şi calitate d/existenţa bunurilor substituibile. c/existenţa unui raport favorabil între preţ. e/ oferta de bunuri complementare şi evoluţia preţului acestora. b/ mărimea venitului nominal de care dispun consumatorii şi puterea de cumpărare a banilor. un preţ mare poate determina o scădere a cererii. din perspectiva consumatorului: a/ preţul produsului oferit. preţul acestora şi modificările care intervin în nivelul preţurilor acestor bunuri. . CEREREA ŞI OFERTA 2.

c/ concurenţa între consumatori . CEREREA ŞI OFERTA 3. din perspectiva producătorului şi a consumatorului a/ modificarea numărului consumatorilor şi al producătorilor şi a preferinţelor acestora. . b/ concurenţa între producători şi tipul de piaţă pe care acţionează în scopul desfacerii produsului respectiv.

CEREREA ŞI OFERTA Intrebari pentru evaluare: 1. Definiţi termenii de cerere şi ofertă? 2. De ce depinde marimea cererii? 3. Care sunt factorii care influenţează marimea cererii? 4. Care sunt factorii care influenţează marimea ofertei? .

alãturi de pãrţi. FORMAREA PRETULUI  Preţul exprimă cantitatea de monedă ce trebuie plătită pentru achiziţionarea unor bunuri materiale sau servicii în cadrul tranzacţiilor bilaterale de piaţă.” . obiect şi termen de livrare.  Dicţionarele economice definesc preţul ca fiind “expresia bãneascã a valorii recunoscute a unui bun economic” sau "element esenţial al contractului de vânzare-cumpãrare.

 Baza de formare a preţurilor se deplasează dinspre costul producţiei înspre utilitatea bunului sau a serviciului respectiv iar izvorul preţurilor îl constituie utilitatea marginală. instrumentul care permite alocarea optimã a resurselor dar şi a veniturilor. respectiv utilitatea totală a unui bun sau serviciu (şcoala marginalista) . purtãtorul principal de informaţii în legãturã cu evoluţia pieţei (neoclasici). este truda şi osteneala pentru obţinerea lui (Adam Smith )  Preţul reprezintã elementul fundamental de reglare a activitãţii economice. FORMAREA PRETULUI  Pretul real al oricãrui lucru este ceea ce îl costã în realitate pe acela care doreşte sã obţinã acel lucru.

valoare datã de timpul de muncã socialmente necesar producerii bunului sau a serviciului respectiv ( Marx) . a demonstrat cã la baza formãrii preţurilor se aflã două elemente de importanţã egalã: costul producerii bunului sau al serviciului respectiv şi utilitatea lui  Preţul reprezintã expresia bãneascã a valorii unui bun sau serviciu. fondatorul Scolii neoclasice britanice de la Cambridge. FORMAREA PRETULUI  Alfred Marshall.

instrumentul care permite alocarea optimã a resurselor dar şi a veniturilor. preţul reprezintã elementul fundamental de reglare a activitãţii economice. . purtãtorul principal de informaţii în legãturã cu evoluţia pieţei. FORMAREA PRETULUI  Pentru neoclasici.

preţul bunului sau serviciului respectiv pe alte pieţe. 1. nivelul preţului unui bun sau serviciu este influenţat de: . FORMAREA PRETULUI Factorii care determinã nivelul preţurilor sunt cererea şi oferta. .existenţa înlocuitorilor sau a substituenţilor apropiaţi şi preţurile acestora .puterea de cumpãrare a consumatorilor bunului sau serviciului respectiv. . . Din perspectiva cererii.utilitatea marginală şi totală a bunului sau a serviciului pentru care s-a stabilit.

preţul bunului respectiv practicat pe alte pieţe. consumul de factori necesari producerii bunului respectiv.costul producţiei.costul factorilor de producţie care concurã la obţinerea bunului respectiv. nivelul preţului depinde de : . . FORMAREA PRETULUI 2. . . Din perspectiva ofertei.

legatura intre piata factorilor si piata bunurilor si serviciilor . legãtura între economie realã ( a fluxurilor de bunuri şi servicii) şi economia monetarã 2. FORMAREA PRETULUI Funcţiile preţului  instrument sintetic de masura a valorii marfurilor  alocarea resurselor limitate de care dispun entitãţile economice în mod eficient.  liant între diferitele paliere pe care se desfãşoarã activitatea economicã: 1.

FORMAREA PRETULUI 1. fiecare de o putere economicã redusã.omogenitatea bunurilor-toţi producãtorii produc acelaşi produs.existenţa unui numãr infinit de mare de producãtori. fãrã diferenţieri în privinţa calitãţii sau a caracteristicilor funcţionale şi toţi consumatorii doresc sã cumpere acelaşi produs. . astfel încât sã nu poatã influenţa piaţa nici din perspectiva preţului nici din cea a cantitãţii oferite.Formarea preţului pe o piaţã cu concurenţã perfectã Trãsãturi ale pietei cu concurenţã perfectã : . . fiindu-le indiferent de cãtre cine a fost produs sau vândut. respectiv vânzãtori şi consumatori.

mobilitatea perfectã a factorilor de producţie. . . . FORMAREA PRETULUI . astfel încât orice producãtor sã aibã acces în orice moment la cantitãţile de factori de producţie (muncã sau capital) necesare desfãşurãrii activitãţii sale. altfel spus inexistenţa barierelor de intrare în competiţie .accesul nelimitat la informaţiile legate de bunul respectiv. de preţul lui sau al înlocuitorilor acestuia.intrarea şi ieşirea liberã pe/ de pe piaţã a firmelor. de costul producerii lui de nivelul din trecut şi de perspectivele evoluţiei preţului în viitor.

ca rezultat al interacţiunii dintre cererea şi oferta agregat. propriu pieţei cu concurenţã perfectã. ca rezultat al forţelor pieţei. se formeazã în mod liber. . şi reprezintã acel nivel al preţului la care are loc egalizarea cantitãţii cerute cu cea oferitã realizându-se astfel un volum maxim al vânzãrilor. FORMAREA PRETULUI Preţul de echilibru. spontan.

monopsonul 4. Formarea preţului pe piaţa cu concurenţã imperfectã Formele pietei imperfecte: 1. oligopolul 3. monopolul 2. FORMAREA PRETULUI 2. piaţa cu concurenţã monopolisticã .

respectiv vânzãtor. pentru un anumit tip de produs sau serviciu omogen.  absenţa produselor substituibile .1.  existenţa unor puternice bariere de intrare în ramurã .Formarea preţului pe o piaţã de tip monopol Caracteristici :  existenţa unui singur producător. FORMAREA PRETULUI 2.

 monopolul real .  monopolul artificial.datorită deţinerii uni brevet de invenţie care îi permite exclusivitatea producerii şi desfacerii unui nou produs sau serviciu. să ocupe o poziţie care să îi permită controlul asupra producţiei şi distribuţiei unui bun sau serviciu omogen.monopolul statului asupra unor activitãţi economice sau acordarea.legislativă a dreptului de a desfăşura un unumit gen de activitate în exclusivitate unei singure firme (care poate sau nu să aparţină statului). FORMAREA PRETULUI Formele monopolului :  monopolul natural (sau geografic) . pentru o perioadă limitată de timp. prin reglementări de natură instituţional.o firmă reuşeşte. . comercializarea şi preţul unui bun sau serviciu.este determinat de fertilitatea solului.o firmã producãtoare sau de un grup de firme care prin puterea economicã pe care o deţin reuşesc sã-şi impunã condiţiile de piaţã în ceea ce priveşte producţia. de poziţia terenului sau de deţinerea exclusivã a unor zãcãminte  monopolul instituţional.

Formarea preţului pe o piaţă de tip monopson  Piaţa de tip monopson este caracterizată prin existenţa unui singur cumpărător pe piaţa unui bun omogen (materii prime pentru ramuri industriale importante sau produse agricole) sau a celor de importanţă strategică deosebită (armament. care încearcă să ridice nivelul preţului bunului respectiv peste cel fixat de monopson. plecând de la premisa că atâta vreme cât monopsonul este dispus să achite un anumit preţ pentru acel bun înseamnă că acesta îi este necesar şi deci nu va putea să renunţe la procurarea lui .2. tehnică nucleară. etc) achiziţionate de către un singur agent economic. care este de regulă statul. FORMAREA PRETULUI 2.  monopsonul este limitat de reacţia producătorilor sau a producătorului bunului.

3. . FORMAREA PRETULUI 2. a cãror putere economicã este suficient de mare pentru a influenţa preţul de piaţã şi cantitatea vândutã pentru un bun economic sau serviciu omogen.Formarea preţului pe o piaţã de tip oligopol Oligopolul apare atunci când piaţa e dominatã de câţiva producãtori importanţi.

.adicã a unui preţ fixat sub nivelul costului de producţie. fixat la un nivel înalt. care sã fie respectat de toţi semnatarii convenţiei. numai cu condiţia ca aceasta din urmã sã accepte sã cumpere şi un al doilea produs al primei firme. FORMAREA PRETULUI Prevederile legislative vizeazã interzicerea urmãtoarelor tipuri de activitãţi :  încheierea de înţelegeri în privinţa preţului de vânzare. adicã vânzarea de produse identice la preţuri diferite unor clienţi diferiţi.  încheierea de înţelegeri conform cãrora o firmã va vinde un anumit produs unei alte firme.  folosirea unor preţuri discriminatorii.  folosirea preţului de dumping .

care deţine monopolul asupra producerii respectiv vânzãrii acelui produs.  fiecare produs are caracteristicile sale proprii (serviciile hoteliere. produsele electrocasnice. .  deciziile luate de către fiecare producător nu influenţează într-o măsură însemnată activitatea concurenţei. dar reacţiile tuturor agenţilor economici prezenţi pe acest gen de piaţă au consecinţe asupra profitului şi poziţiei pe piaţă a fiecăruia. etc).  pentru fiecare variantã a bunului existã un singur producãtor. staţiile de benzinã. de aceea acest tip de piaţã se aseamãnã. FORMAREA PRETULUI 2.4. Formarea preţului pe o piaţã cu concurenţã monopolisticã  se caracterizeazã prin existenţa unui numãr mare de producãtori (respectiv vânzãtori) care produc bunuri care nu sunt omogene dar sunt substituibile. dintr-o anumitã perspectivã cu piaţa de tip monopol. mãrfurile alimentare.

2. FORMAREA PRETULUI Intrebari pentru evaluare: 1. Definiţi noţiunea de preţ. Cum este influenţat preţul unui bun din perspectiva cererii şi a ofertei? 3. Care sunt principalele tipuri de pieţe cu concurenţă imperfectă? . Evidenţiaţi funcţiile preţurilor? 4. Cum se formeaza preţul pe piaţa cu concurenţă perfectă? 5.