You are on page 1of 20

COORDONATOR

:
Prof. Farmacist: Dodenciu Elena
ABSOLVENT:
Bălă Anca Maria

Introducere
 Medicamentul reprezintă orice compus chimic pur sau
produs complex, care datorită acţiunii exercitate asupra
organismului, poate fi folosit pentru diagnosticul,
prevenirea, tratamentul şi ameliorarea bolilor.
 Intoxicaţiile acute medicamentoase ocupă un loc
important în patologia umană. Printre medicamentele
incriminate curent în aceste intoxicaţii sunt
benzodiazepinele, barbituricele, antidepresivele,
neurolepticele. Uneori apar intoxicaţii cu diverse asociaţii
medicamentoase de deprimante ale sistemului nervos
central.

. care sunt dependente de doză și de proprietățile farmacodinamice ale medicamentului. cum ar fi: uscăciunea gurii. hipotonicitate digestivă. sindrom astmatic sau chiar insuficiență cardiacă saua ritmii. constipație. blocarea excesivă a SNC.Efecte secundare și toxice ale medicamentelor asupra organismului  Aceste intoxicații pot avea efecte secundare asupra organismului.  Există și o serie de efecte adverse toxice. Acestea se manifestă prin tulburări funcţionale sau leziuni la nivelul diferitelor aparate şi sisteme. somnolență.

. Apar la doze mici. Ambele pot avea diferite tipuri de reacții alergice.Intoleranța  Ca o reacție adversă la aceste efecte apare intoleranța. farmacodinamic inactive de medicamente.  Reacţiile alergice la medicamente sunt efecte nocive datorate intervenţiei unor mecanisme imune. care poate fi congenitală sau dobândită. în funcție de mecanismul de producere.

 Tratamentul manifestărilor de tip alergic indică: oprirea urgentă a administrării medicamentului. cu o frecvență de manifestare în continuă creștere.  Șocul alergic medicamentos reprezintă cea mai gravă formă de reacție adversă. adrenalină sau corticosteroizi administrate i. . utilizarea de medicamente antialergice (antihistaminice H1. lent). Există 4 tipuri de reacţii alergice în funcţie de mecanismul de producere: reacții de tip I (anafilactic). reacții de tip II (citotoxic).v. reacții de tip III (mediate prin complexe imune) și reacții de tip IV (mediate celular – întârziate).

care pot pot confirma dacă semne și simptome.) . s-au dezvoltat o serie de metode de investigare a sensibilității la medicamente. există următoarele modalităţi:  anamneza atentă a bolnavilor. sunt cauzate de alergii.  Ca metode de investigare a manifestărilor de tip alergic. cum ar fi strănutul.Metode de investigare a sensibilizării la medicamente  În timp. respirația șuierătoare și eruptiile cutanate.  teste cutanate (intradermoreacţie etc.).  teste in vitro (test de hemaglutinare pasivă etc.

. fiind nevoie de creşterea dozei pentru obţinerea aceloraşi efecte. care poate fi de specie sau de grup.Toleranța  Atunci când eficacitatea medicamentului scade în urma administrării repetate.constă în scăderea efectului medicamentului în urma administrării repetate.  dobândită .  Toleranţa poate fi de două tipuri:  înnăscută (congenitală). putem vorbi despre toleranță și este necesară creșterea dozei pentru a determina acelaşi efect terapeutic ca la începutul administrării.  Mecanismul de producere poate fi cel mai frecvent farmacocinetic sau farmacodinamic.

particularităţile psiho-somatice individuale.  Aceasta poate fi psihică sau fizică. fiind determinată de următorii factori: mediul socio-cultural al persoanei. . caracterizată prin necesitatea constrângătoare de a folosi un anumit medicament. În urma unui consum excesiv de medicamente fără justificare terapeutică poate apărea dependența. utilizarea de substanţe care produc farmacodependenţă. care este definită ca o stare de intoxicaţie cronică a organismului.

a părului de animale de casa. b. reducând sau prevenind manifestările clinice. . d. inițial. eliminarea alergenului pe cât posibil. tratamentul nespecific în bolile alergice vizează combaterea modificărilor fiziopatologice prin mijloace care acționeaza patogenic sau simptomatic. ca desensibilizare specifică (hiposensibilizare). tratamentul antialergic specific sau imunoterapia specifică cu alergen. c. măsuri de igienă ca: păstrarea curățeniei pentru diminuarea acarienilor. cunoscută.Medicația antialergică  Terapia antialergică are la bază câteva principii generale: a. etc.

Se folosește foate rar în alergia medicamentoasă. alergia la veninul de insecte. oculoconjunctivitele.  Manifestările clinice care beneficiază de ITS sunt cele respiratorii (rinita. astmul). . urticaria. Imunoterapia specifică (ITS) presupune identificarea alergenului și constă în administrarea la bolnavul alergic în doze crescute a unui extract alergenic în scopul obișnuirii (tolerării) de către organism a alergenului cauzator de boală.

 Terapia nespecifică a bolilor alergice sau cu componentă alergică cuprinde o serie de grupe de medicamente care influențează eliberarea și fixarea mediatorilor:  a) antihistaminice  b) antiserotoninice  c) adrenalina (antagonist fiziologie al histaminei)  d) corticosteroizi  e) inhibitorii degranularii mastocitare  f) imunodepresive  g) psihotrope.  Utilizarea acestor clase de medicamente reprezintă o alternativă extrem de viabilă. . avantajoasă prin efectele favorabile și extrem de constante în terapia antialergică.

boala serului. In astmul bronşic.Histamina și antihistaminicele H1  Indicaţiile terapeutice ale histaminei:  în scop diagnostic pentru evidenţierea unei anacidităţi histaminorefractare. rinită alergică. antiparkinsonian. chiar somn unele.  pentru desensibilizare nespecifică în unele boli alergice (se administrează la început doze infime.  Se indică în diferite forme de alergie – urticarie. apoi în doze progresiv crescânde timp de cca 3 săptămani).  Alte efecte: deprimă SNC producând somnolenţă. edem Quincke (edem angioneurotic). şoc anafilactic efectele sunt slabe. anticolinergic periferic. .  în afecţiuni reumatice local prin iontoforeză (produce hiperemie). efect antivomitiv.  Antihistaminicele H1 sunt medicamente care au efect antialergic.

diaree. hiperemia tegumentelor). anemie hemolitică). somnolenţă. vome. tulburări de concentrare. mai frecvent după aplicaţii locale . ameţeli. voluntare sau accidentale. constipaţie) . agranulocitoză. Fenomenele dominante sunt somnolenţa sau somn până la comă şi acţiuni de tip anticolinergic (midriază.  Antihistaminicele H1 mai produc : tulburări digestive (hiporexie. tulburări sanguine (leucopenie. tahicardie. care sunt în general uşoare şi dispar după întreruperea tratamentului. .  Deprimarea SNC se manifestă prin astenie. Antihistaminicele H1 produc relativ frecvent efecte adverse. reacţii alergice. hiposalivatie.  Antihistaminicele H1 pot provoca intoxicaţii acute.

insomnie. Exemple de Antihistaminice H1  Prometazina (Romergan)  Indicații: în rinite. anxietate. dispeceri. alergice. prurit anal sau vulvar.boala serului. urticarie. . în vomă. Pentru acțiunile central ca medicație preanestezică. Nu se asociază cu alcool.  Se contraindică la şoferi. boala serului. Rău de mare şi altitudine. migrenă de origine alergică.  Contraindicaţii: Sensibilitate la preparat. manifestări pruriginoase. Hiperemia gravidelor. Înţepături de insecte. eczema.  Cloropiramina (Nilfan) – Indicații: conjunctivita alergică. dermatoze alergice (prurit. Astm bronşic. eczeme. urticarie. şoc anafilactic (preventiv şi curativ). neurodermite).

dermatită de contact. eritem solar.: rinita vasomotorie. pruritul. eritemul medicamentos. înţepături de insecte. alergii medicamentoase. neurodermită.R. dermatită herpetiformă. blefaroconjunctivita cu eczemă palpebrală.  Clemastina . urticaria. profilaxia şocului transfuzional. sclerita recidivantă. astm bronşic. medicaţia preanestezică.  În chirurgie: spasm bronşic produs de narcoză inhalatorie. colită mucoasă.În dermatologie: urticarie acută şi cronică. profilaxia răului de mişcare. neurodermită.  Reacţii adverse: somnolenţă şi oboseală la doze mari. migrenă.  În O. dermatozele alergice. coriza de fân.Indicaţii: Rinita alergică şi vasomotorie.  În medicina internă: boala serului. .  Contraindicaţii: Sarcina (se administrează numai în cazuri excepţionale). eczeme exantematice. reacţiile anafilactice.L.  În oftalmologie: procese alergice oculare (conjunctivita foliculară cronică). Prurit. Clorfeniramina .

mame care alăptează şi copii.  Desloratadina (DCI) . conjunctivite alergice. diaree. hiperemia conjunctivală și hiperlacrimația. dermatite de contact. uscăciunea gurii. faringită.  Reacţiile adverse raportate la doza recomandată sunt reduse şi constau în somnolenţă. oboseală. amețeli.Indicații: Rinita alergică sezonieră și perenă. iritaţii. urticaria idiopatică. pruritul. vomă. urticarie.Indicaţii: Rinite alergice. reacţii alergice acute datorate unor toxiinfecţii alimentare şi înţepături de insecte. ameţeală. somnolență. cefalee. dureri abdominale. Cetirizina . uscăciune a gurii şi disconfort gastrointestinal. cefalee. tahicardie.  Contraindicaţii: Sarcină.  Efecte adverse: Greață.  Contraindicații: Hipersensibilitatea la preparat . . vârsta sub 2 ani. stare de agitaţie.

icter. amnezie. anorexie. . hepatită. vărsături. bronhospasm. tulburări digestive (greaţă.  Contraindicaţii: Hipersensibilitate la preparat. afecţiuni hepatice. confuzie. tahiaritmii supraventriculare. vertij. insuficienţă hepatică. tulburări vizuale. flatulenţă). depresie. uscăciunea mucoaselor. migrenă. agitaţie. bronşită. urticarie cronică idiopatică.Indicaţii terapeutice: Rinită alergică sezonieră şi cronică. vaginită. constipaţie. insomnie. lactaţia.. reacţii alergice. reacţii alergice la înţepături de insecte. dismenoree. dermatoze alergice pruriginoase. Loratadina .  Reacţii adverse: Cefalee. irascibilitate. conjunctivită. diaree.

 Atunci când eficacitatea medicamentului scade în urma administrării repetate. Nu au efecte evidente asupra reacţiilor alergice inflamatorii. care sunt în general uşoare şi dispar după întreruperea tratamentului.  În prescrierea antiH1 se va avea totdeauna în vedere efectele asupra SNC. putem vorbi despre toleranță și este necesară creșterea dozei pentru a determina acelaşi efect terapeutic ca la începutul administrării. . Influenţează predominant reacţiile alergice imediate. modificând mai ales tulburările de permeabilitate capilară.  AntiH1 nu influenţează procesul de sensibilizare. nu se opun reacţiei antingen-anticorp.  AntiH1 reprezintă un tratament simptomatic-patogenic al manifestărilor alergice.  Antihistaminicele H1 produc relativ frecvent efecte adverse.Concluzii  Tratamentul tulburărilor alergice este complex și poatefi specific și nespecific.

Preda I.. Oprean R. Stan T. Editura Medicală. Toxicologie.. Note de curs. 2007  Alecu M. Tratat de farmacologie. Editura Didactică şi Pedagogică.. Curs de Farmacologie. Farmacologie generală. Elemente de semiologie şi farmacologie. 2002  Bojiţă M..Bibliografie  Alexandrescu Lygia. Editura Intelcredo Deva. 1991  Cristea Aurelia Nicoleta. Editura Medicală. Bucureşti. Alecu Silvia. Oprean R.. Bucureşti.2. Roman L. 2005 . Timişoara. Editura Fundaţiei România de Mâine. Editura Medicală. 2002  Bojiţă M.. Bucureşti. Roman L. 2006  Cotrău M. Editura Didactică şi Pedagogică.. Kincsesz-Ajtay Maria. Săndulescu R. Săndulescu R. Popovici Marinela şi colab.. 1999  Cristea Aurelia Nicoleta. Bucureşti.. Popa Lidia. 2003  Cinca Rodica. 1998  Cristea Aurelia Nicoleta. . Analiza şi controlul medicamentelor Vol..Analiza şi controlul medicamentelor Vol. Reacţii alergice la medicamente.1. Editura Mirton.. Ediţia 1. Farmacologie. Editura Intelcredo Deva..

Ed. Iaşi.Farmacologie. Tg-Mureş. „Gr. 2001  Popovici Marinela. 2004 . 2000  Popovici Iuliana. Biofarmacie și farmacocinetică.  Fulga. C. Bucureşti. Editura Mirton.. Ediţia a III-a.. Pleşca Luminiţa.M. Vari C.. Ed. 2005.(red. U. Cucuiet Sorina ..M. Ed. Ana. 2007  Cuparencu B.F. Barac Beatrice. Editura Medicală. O.  Mungiu. Lupuliasa D. Cluj-Napoca. Maria Feszt G. Editura Medicală Universitară „ Iuliu Haţieganu” Cluj-Napoca. 2002. Toxicologie generală.N. Ioana Ana. Tehnologie farmaceutică.. Editura Callisto. Medicală Universitară “Iuliu Haţieganu”.E. Elemente de farmacologie fundamentală. Şuta..  Mycek H. 1995  Dogaru T.F. Chevereşan Adelina. Editura U.Popa”.).. I.. Lengyel Dana. D. Dumitraşcu. Timişoara. Maliţa Ioana. Farmacologie. Farmacologie Experimentală. Polirom.  Mureşan Ana. Actualităţi în farmacologie şi fiziopatologie. Medicaţia în boli cardiovasculare. Cluj-Napoca. 1998. Farmacologie ilustrată. Tg-Mureș. Şipoş Simona. Dacia 2002  Loghin Felicia. Măruşteri M. Ghid practic de farmacologie. 2004  Leucuţa Sorin.V.. Iaşi. Editura Dacia.. 1995.T.