Psihoterapia

persoanelorvictime/agresor a:
viol, agrsivitate, vătămări
corporale. Devianța.

Motto: Psihoterapia ajută să

găsești harta spre sufletul tău
 Definiția devianței
DEVIÁNȚĂ s.f. (Psih.) Tip de conduită care se abate de
la regulile admise de societate.
Comportamentul deviant ca atare – semnifică deviaţiile
în sens negativ, antivaloric, de tipul a tot ceea ce este
denumit în termeni generici , comportament antisocial,
criminalitate sau infracţionalitate.
 Ca obiect al psihologiei
Comportamentul reprezintă reacţia globală (glandulară,
motorie, verbală, afectivă) – a unei persoane într-o
împrejurare dată.
Sistemul specific de referinţă pentru
comportamentul uman îl reprezintă situaţia sau contextul
social la care orice persoană răspunde prin acte, mişcări şi
gesturi vizibile, observabile, în strânsă corelaţie atât cu
particularităţile situaţiei, cât şi cu particularităţile şi trăsăturile
personalităţii sale.
Comportamentul deviant poate fi înţeles în
două moduri:

fie ca produs al incapacităţii

funcţionale a individului, datorată unor
deviaţii fiziologice sau anormalităţii
psihice;

fie ca rezultat al unui comportament

perfect normal, dar incompatibil, cu
standardele de normalitate de
grupuri.
 Observaţiile ştiinţifice propun o interpretare
diferenţiată a abaterilor de la normele sociale:

comportament
comportament aberant - se
deviant – se referă la
referă la aspectele
abaterile de la medico-
normele sociale; legale psihiatric
e sau
psihopatologice.
 Comportament deviant
Invariabil, dilema se concentrează în jurul întrebării: cât este
normal şi cât este patologic într-o infracţiune.
În aceste situaţii autorul unei infracţiuni este supus unei
expertize medico-legale, activitate care apreciază starea psihică
a personalităţii deviante prin precizarea diagnosticului şi
excluderea simulării, stabileşte trăsăturile esenţiale ale
personalităţii expertizate şi poziţionează stadiul evolutiv în care
se află tulburările comportamentale ale individului. În
eventualitatea că reliefarea trăsăturilor celui în cauză prezintă
forme de periculozitate socială sau de potenţă infracţională este
obligatorie instituirea unor măsuri de ordin medical, pedagogic
sau social-juridic, toate acestea vizând protecţia sa socială şi
corectarea propriu-zisă.
 Comportament aberant
Comportamentul antisocial sau infracţional când
se referă la aspectele judiciare, la abaterile şi
încălcările normelor juridice penale fiind definit ca
totalitatea manifestărilor individuale şi sociale care
se abat de la prevederile normelor pe care
societatea le instituie şi a căror respectare o impune
tuturor membrilor săi.
Gradul de periculozitate al unui
comportament antisocial depind în mare măsură, de
caracterul coercitiv sau dimpotrivă permisiv al
normelor sociale.
 Din punct de vedere psihologic, infracţiunea reprezintă o
manifestare comportamentală deviantă – ce constă în
încălcarea unor norme codificate de către societate,
manifestare cu conţinut antisocial, faţă de care se iau
anumite atitudini, prin aplicarea de sancţiuni penale .
 Definiția
Psihoterapia este un domeniu interdisciplinar, situat la granița
dintre medicină și psihologie. Este o modalitate
de tratament cuprinzător, deliberat și planificat, prin mijloace și
metodologii științifice, având un cadru clinic și teoretic, centrată pe:
reducerea sau eliminarea unor simptome
tulburări mintale sau stări de suferință psihosociale și/sau
psihosomatice
comportamente disfuncționale

Respectiv psihoterapia este o relație interpersonală

intenționată utilizată de un psihoterapeut cu formare de
specialitate cu scopul de a ajuta un client sau pacient
privitor la problemele sale de viață.
 Cine practică psihoterapia ?
În lume, psihoterapia este practicată de
psihologi, medici, psihiatri, asistenți sociali,
teologi, consilieri sau absolvenți de alte studii
superioare și care au formare în psihoterapie.
În România, psihoterapeuții sunt psihologi,
medici, psihopedagogi și asistenți sociali cu
formare într-o anumită școală sau metodă de
psihoterapie.
Orientări în psihoanaliză
centrată pe persoană/client Carl Rogers

terapia comportamentala (Skinner)

terapiile cognitiv/comportamentale (Aaron T. Beck, Albert Ellis),

terapiile cognitiv/comportamentale (Aaron T. Beck, Albert Ellis),

hipnoterapia (Milton H. Erickson)

psihodrama (Jacob Levi Moreno, psihoterapeut de origine română)

psihoterapia expresivă (incluzând art-terapia, terapia prin dans și mișcare,
drama terapia, meloterapia)
Psihoterapia persoanelor agresive
Psihoterapia persoanelor
agresive constă în
comportament asertiv.
Întrucît comportamentul
asertiv reprezintă calea de
mijloc între 2 extreme:
agresivitate și supunere.
 Comportament asertiv
Asertivitatea reprezintă o atitudine și o modalitate de a
acționa în acele situații în care oameniitrebuie să-și
exprime sentimentele, să-și revindece drepturile și să
spună nu cănd nu sunt dispuși să facă un anumit lucru.
Însă aceste se mai divizează in cinci tipui de
comportament:
 Conduita
non-
asertivă
Conduita
agresivă

Comportament
pasiv-agresiv

Stimul manipulativ

Comportament aseriv
 Comportament non- asertiv
Presupune desconsiderarea propriilor drepturi și supunerea
exagerată față de dorințele celorlalți. Subiecții nu-și exprimă
sentimentele și dorințele de care ceilalți nu au de unde să
știe și se cculpabilizează cînd vor sa ceară ceva. Aceștia vor
transmite celorlalți un mesaj care reflectă nesiguranța în
legătură cu ceea ce solicită, ear ceilalși vor avea tendinșa să
le desconsidere cererea. Persoanele cu tulburări anxioase,
fobii, depresii se comportă în general non asertiv. De obicei
aceștia își cerază imagine de persoane amabile, gata să facă
pe plac tuturor. Ei se tem săși expună deschis părerile de
teamă să nu deterioreze relețiile cu partenerul de care sunt
dependenți.
 Conduita agresivă.
Presupune comunicarea pe un ton autoritar și ostil a
propriilor dorințe.
Persoanele agresive sunt insensibile față de sentimentele
și drepturile celorlalți și încearcă să obțină ce vor prin
utilizarea forței.
 Comportament pasiv-agresiv
Oamenii de acest tip opun o rezisteță indirectă la
solicitările celorlalți, sabotînd indirect (ex. Angajatul care
consideră cășeful îi dă prea mult de lucru, nu se va
manifesta direct împotriva șefului, ci indirect, întîrziind la
serviciu). Și acewst tip de comportament este ineficient,
pentru că cează ostilitate și resentimente în rîndul
celorlelți.
 Stimul manipulativ
Persoanele care îi manipulează pe ceilalți obțin ce vor,
deoarece îi determină pe aceștia să se simtă fie
culpabilizați fie să simtă compasiunea față de ei.
Manipulatorii pozează fie în victime, fie în martiri. Această
metodă funcționează în situația în care persoanele vizate
nu înțeleg ce se petrece.
 Comportamenntul asertiv
Este cel corect și implică solicitarea propriilor drepturi
sau refuzul unor sarcini într-o manieră directă, simplă care
nu urmărește să-i nege, să-i atace sau să-i manipuleze pe
ceilalți. Comportamentul asertiv presupune respect și
considerație față de propria persoană și față de cei din jur.
 Tratament pentru un comportament
asertiv

 Jocul de rol
Interlocutorul trebuie tratat cu caln și privit direct în
ochi
Conștientizarea propriilor sentimente și dorințe
Recunoașterea propriilor drepturi
 Psihoterapia : vătămări corporale
Tulburare de stres posttraumatic
Evenimentele traumatice care sunt experientate direct includ,
dar nu sunt limitate doar la acestea, lupta armată, atacul
personal violent (viol, agresiune fizică, prădare, atac
banditesc), faptul de a fi răpit, de a fi luat ostatec, atacul
terorist, tortura, încarcerarea ca prizonier de război sau într-un
lagăr de concentrare, dezastrele naturale sau provocate de om,
accidentele de automobil /tren/aviatice severe ori a fi
diagnosticat cu o maladie care ameninţă viaţa. La copii,
evenimentele traumatice sexuale pot include experienţele
sexuale inadecvate din punctul de vedere al dezvoltării, fără
violenţă ori vătămare.
 A fi martor la evenimente include, dar nu se limitează la
acestea, asistarea la vătămarea gravă ori moartea nenaturală a
unei alte persoane datorată unui atac violent, unui accident,
război sau dezastru, ori vederea inopinată a unui cadavru sau
a unei părţi de cadavru.
Evenimentele experientate de alţii şi despre care a aflat
persoana afectată includ, dar nu se limitează la acestea: atacul
violent la persoană, un accident ori o vătămare gravă suferită
de un membru al familiei sau de o persoană apropiată; aflarea
ştirii morţii inopinate, subite, a unui membru al familiei ori a
unei persoane apropiate, ori aflarea faptului că propriul său
copil are o maladie care-i ameninţă viaţa. Tulburarea poate fi
extrem de severă sau de lungă durată, când stresorul este un
act premeditat (de ex., tortura, violul).
Tulburarea de stres posttraumatic
Elementul esenţial al stresului posttraumatic îl constituie apariţia
de simptome ca urmare a trăirii unui eveniment traumatizant, care
implică:
experimentarea personală directă a unei situații ce a implicat moartea
efectivă sau ameninţarea cu moartea, ori vătămarea serioasă sau
ameninţarea integrităţii corporale proprii;

faptul de a fi martor la un eveniment care implică moartea, vătămarea

sau ameninţarea integrităţii corporale a altei persoane;

a afla despre moartea violentă sau inopinată, despre vătămarea

serioasă, ori despre ameninţarea cu moartea ori vătămarea suferită
de un membru al familiei sau de o altă persoană apropiată.
Răspunsul persoanei la eveniment trebuie să comporte frica intensă,
neputinţa sau oroarea (sau, la copii, răspunsul trebuie să implice
comportamentul agitat sau dezorganizat)
 Simptomele TSPT

O persoană care dezvoltă o tulburare de stres

posttraumatic prezintă trei mari categorii de simptome:
 Retrăirea continuă a evenimentelor traumatice prin
gânduri, emoții, coșmaruri (simptome de retrăire)
 Încercarea de a evita voluntar sau involuntar tot ce i-
ar putea aminti de trauma suferită (simptome de evitare
și anestezie emoțională)
 Persoana se află frecvent în stare de alertă și
hipervigilență în lipsa unui pericol imminent (simptome
de hiperexcitabilitate)
 Intensitatea și durata tulburării de stres
posttraumatic sunt foarte variabile mergând de la
câteva săptămâni la ani de zile. Aproximativ
jumătate dintre persoanele cu simptome de stres
posttraumatic se reabilitează spontan în decurs de
unul-doi ani. În alte cazuri tulburarea se poate
croniciza.
 Posibilități de tratament

Revenirea la a fi ”la fel ca înainte”, ștergerea amintirilor

traumei sunt dorințe universale ale celor ce au trăit
experiențe dureroase. Dacă acest obiectiv e puțin probabil
de a fi atins, găsirea unui nou echilibru și integrarea
traumei în experiența de viață scopuri mai realiste.
 A consulta un psiholog sau un medic psihiatru este o decizie
personală care te-ar putea ajuta să mergi mai departe, să
scurtezi timpul în care rănile sufletești provocate de traumă vor
fi vindecate, să nu fii singur în acest proces. Metodele de
tratament ce pot fi folosite sunt:
Psihoterapia cognitiv-comportamentală
Tehnici de eliberare emoțională – EFT (Emotional Freedom
Technique)
Grupuri de susținere
Tehnica terapeutica Bowen
Recomandări pentru victime

nformați-vă
asupra tulburării
Nu vă izolați
de stres
posttraumatic

Fiți atenți la
Reluați-vă consumul
activitățile excesiv de
cotidiene alcool, tutun,
medicamente
Nu evitați să
vorbiți despre
evenimentul
traumatic
Violul, combătut prin psihoterapie

Violul, o infracţiune pedepsită de lege care se referă

la un act sexual care are loc împotriva voinţei unuia
dintre parteneri, provoacă pentru victime traume greu
de vindecat. Tocmai de aceea, psihologul Maria-
Cristina Oanea recomandă persoanelor care au trecut
printr-o astfel de experienţă vătămătoare să caute cu
repeziciune sprijin specializat. În caz contrar, şocul
emoţional violent se va preschimba în depresie şi, în
unele cazuri, va duce chiar şi la suprimarea propriei
vieţi.
 Categorii de violatori
Violatorii isi trateaza victimele folosind
amenintari, verbalizand cu dispret si elemente de injosire
a victimei. Faptuitorul nu cunoaste victima, insa sunt si
situatii in care victima este urmarita o perioada de timp
pana se ajunge la atacul propriu-zis.
Exista si o alta categorie de violatori numita categoria
violatorilor sadici, care ataca spontan, fara un plan in
prealabil, care ajung pana la acte de tortura si maltratare a
victimei sau la omor, la acestia din urma aceasta tendinta
are sanse mari de a recidiva.
 Victimele violatorilor

In general, persoanele alese ca victime ale

violatorilor sunt persoane docile, iar ca pondere, aproape
jumatate dintre victime sunt adolescente, uneori virgine și
lipsite de experiență sexuală. În multe din situații, victima
ezitî să facă plîngere la organele abilitate împotriva
faptuitorului, astfel multi violatori sunt în libertate. Există
mai multe elemente ce țin de mentalitate sau de nivelul de
dezvoltare psihică a persoanei traumatizate, ce conduc
la invinovățire și rușine, astfel fapta fiind ascunsă.
 Din cauza acestei tendințe de
culpabilizare a victimei, multe
persoane ce ar trebui să stea dupa
gratii sunt în
libertate, iar victimele luptînd
cu efectele psihice pe o lunga
perioada de timp sunt infricosate sa
ramana singure, devin anxioase,
sufera de depresie sau devin foarte
banuitoare fata de persoanele cu
care intra in contact.Persoana
violata este traumatizata psihic, iar
traumele pot dura toată viața.
 Sfaturi pentru persoana afectată
În primele zile după viol ar fi indicat să ceri ajutorul celor apropiaţi. Vei avea
nevoie. Nu te lăsa influenţată de emoţiile care le ai în acele momente, deşi ele
sunt atât de intense încât nu le poţi controla şi te blochezi. Pentru siguranţa
sănătăţii tale mergi la un medic specialist ca să te asiguri că nu te vei trezi şi
cu alte surprize pe viitor. Dacă ai curajul şi tăria să îţi denunţi persoana care ţi-
a făcut rău e foarte bine, asta în cazul în care nu iti este frică de o eventuală
răzbunare. Sunt şi anumite cazuri particulare în care violatorii sunt chiar
persoane din anturajul nostru, prieteni, cunoştinţe de familie sau chiar rude.
Uneori în astfel de cazuri şansele de a avea câştig de cauza la judecătorie sunt
ceva mai reduse decât în mod normal. Fără probe sau martori ei pot scăpa cu
basma curată de acuzaţii. Doar tu eşti în măsura să decizi ce vei face. Dacă
poţi să îl denunţi bine, daca nu, renunţă pentru liniştea ta sufletească. Însa e
periculos să îl laşi să scape, şansele ca el să recidiveze sunt destul de mari.
 Concluzie

În concluzie se poate de constatat că sociumul și

mentalitatea stau la baza comportamentelor
deviante ear acestea duc la delicvență care sunt
pedepsite legal. Dar victimele și citeodată
vătămătorii acestor comportamente sau situații
dificile deseori au nevoea de a apela la
psihoterapie. Pentru o reabilitare sau areveni la
norma socială acceptată de sociatate.
 Bibliografie
• http://www.consultanta-psihologica.com/psihoterapia-asertiva/
• http://psihocliniq.ro/tulburarea-de-stres-posttraumatic/
• http://www.consultanta-psihologica.com/violul-situatie-traumatica/
• http://www.graiul.ro/2015/07/30/violul-combatut-prin-psihoterapie/
• https://ro.wikipedia.org/wiki/Psihoterapie
• http://www.la-psiholog.ro/info/psihoterapie-comportamentala
• http://www.e-psiho.ro/articole/comportament-deviant
• https://www.sexsafe.ro/implicatiile-psihologice-ale-violului/