You are on page 1of 23

Traumatisme

Entorsele
Definitie si caracteristici
 Leziuni traumatice la nivelul articulaţiilor, datorate
acţiunii unor forţe divergente, fără modificarea raportului
anatomic normal dintre suprafeţele intraarticulare.
 Accident comun datorat unei supratorsionari
 De obicei, entorsa afectează mai des membrele
inferioare, în special glezna.
 Poate fi insotita si de fracturi si atunci se trateaza
fractura
 Persoana accidentată are dureri şi mişcări reduse
 Articulaţia afectată se umflă.
Clasificare
Entorse:
- Usoare - întindere ligamentară
- Medii – ruptura ligamentara partiala,
diminuarea stabilitatii articulare
- Grave – rupere ligamentara totala,
stabilitate articulara complet compromisa
Simptomatologie
 Durere imediat dupa traumatism
 Tumefactie locala (se umfla articulatia )
datorita procesului inflamator local
posttraumatic
 Impotenta functionala imdeiat dupa
traumatism
 Echimoza apare dupa 24 ore de la
traumatism
 Entorsele gleznei se produc prin răsucirea forţată a articulaţiei tibio
— tarsiene cu lezare de ligamente. Fenomenul se complică atunci
când se fac smulgeri osoase, fisuri sau fracturi maleolare.
 În entorsele de genunchi se lezează în deosebi ligamentul intern şi
în cazuri mai grave ligamentele încrucişate.
 În articulaţia şoldului, entorsele se produc foarte greu, dar sunt
dureroase şi greu de tratat.
 Entorsele articulaţiilor coloanei vertebrale sunt extrem de rare, dar
foarte serioase.
 Entorsele degetelor nu au un caracter grav, se produc prin
supraextensie.
 Entorsele pumnului se produc prin mişcări violente, prin forţarea
articulaţiei în flexie, în extensie sau torsiune
 Entorsele cotului sunt fie contuzionale, fie provocate de căderi sau
eforturi violente (aruncări cu discul, suliţa, mingea, etc).
 În entorsele umărului, tendonul bicepsului poate ieşi temporar din
şanţul său, rupând ţesuturile bursei şi tecii tendinoase.
Evolutia ulterioara
 Cele usoare si moderate se vindeca bine,
fara a necesita vreun tratament deosebit
 Entorsele grave se vindeca bine cu
tratament de specialitate
 Daca nu, e risc sa apara sechele si chiar
recidive: unde ai avut o entorsa medie /
grava, articulatia e slabita si mai usor mai
apare o noua entorsa!
Primul ajutor în cazuri de entorse
ale gleznei
 – ridicaţi piciorul în sus;
 – aplicaţi un bandaj elastic strâns;
 – scădeţi temperatura prin aplicarea pachetelor
cu gheaţă pe bandaj;
 – repaus articular, prin imobilizare provizorie;
 – combaterea durerii;
 – limitarea edemului si a hemartrozei (sângerare
intraarticulara);
 – contraindicat masajul (poate agrava
leziunile partilor moi).
Luxatiile
 Leziuni traumatice la nivel articular,
datorate acţiunii unor forţe care produc
dislocarea capetelor osoase articulare
(deci pierderea raporturilor normale dintre
suprafeţele intraarticulare)
Clasificare
 a) L. recente (încă nu s-a instalat contractura
musculară);
 b) L. vechi (există contractura musculară);
 c) L. recidivante (sunt luxaţii cronice care apar din ce în
ce mai frecvent la aceeaşi articulaţie, producându-se cu
foarte mare uşurinţă, la microtraumatisme);
 1. L. complete (anatomia articulaţiei este distrusă,
capetele osoase migrând mult);
 2. L. incomplete, sau subluxaţii (doar unul dintre
capetele osoase se deplasează);
 I) L. simple;
 II) L. complicate (se asociază leziuni de vase, nervi ăi
chiar fracturi
Simptomatologie
 – durere: este foarte intensă, cu caracter
sincopal;
 – deformarea regiunii respective;
 – impotenţa funcţională: este
totdeauna prezentă în luxaţii
Primul ajutor
– o luxatie nu trebuie sa prinda apusul
soarelui daca a survenit ziua si rasaritul
daca a survenit noaptea;
– imobilizarea provizorie a segmentului
respectiv;
– combaterea durerilor;
– limitarea edemului şi a hemoragiei;
– transportul imediat la o secţie de
ortopedie
Luxatiile membrului superior
 - clavicula se luxează mai des la nivelul
extremităţii acromiale (luxaţia lui Galileu), decât
la extremitatea sternală;
 - humerusul, capătul proximal se luxează
frecvent în jos şi înăuntru şi mai rar în sus şi
înapoi;
 - cotul se luxează la extremităţile proximale ale
celor două oase ale antebraţului, cubitus şi
radius şi mai rar izolat;
 - la mână şi degete cele mai întâlnite luxaţii se
produc în articulaţia radio - carpiană
Luxatiile membrului inferior
 - capul femural se poate luxa mai frecvent înapoi;
 - la articulaţia genunchiului, tibia se luxează mai des înainte şi mai
rar înapoi. Au loc tulburări serioase, genunchi deformat, tumefiat, se
produc ruperi de ţesuturi moi de capsulă, vase sanguine, urmate de
revărsări seroase în articulaţie, meniscuri
lezate;
 - luxaţia rotulei (patelei) se produce când genunchiul este în
extensie; la unii indivizi, cu genunchiul în valg, contracţia muşchiului
cvadriceps este capabilă să producă luxaţia rotulei în afară;
 - în articulaţia gleznei, cea mai frecventă luxaţie este a astragalului.

 Luxaţiile coloanei vertebrale sunt destul de rare, dar foarte grave,


iar luxaţiile maxilarului inferior datorate traumatismelor se manifestă
prin reducerea mişcărilor mandibulei, îngroşarea vocii, gura
rămânând întredeschisă.
Leziunile muschilor
 Cele mai frecvente leziuni sunt rupturile
musculare, iar când leziunea este mai uşoară,
este cunoscută sub numele de întindere
musculară.
 sunt definite ca macrotraumatisme de origine
interna produse de o contractie brusca a unui
muschi, in anumite situatii favorizante.
 se datorează unor procese patologice diferite:
– spasme musculare,
– rupturi fine sau întinse de fibre sau fascicole
– reacţii inflamatorii, ca miofasceita recidivantă
Cauzele leziunilor musculare
 rupturile de fibre musculare se produc în urma unor
mişcări violente, bruşte, nefiziologice, nedozate sau
necontrolate
 eforturile bruste si violente fara o incalzire prealabila, in
conditiile unui climat rece si umed
 prezenta produsilor de catabolism (rezultati din travaliul
muscular), care produc o diminuare a elasticitatii
musculare si a coordonarii grupelor musculare, explicand
astfel aparitia leziunilor musculare din si spre sfarsitul
antrenamentului
 ruptura musculara, rezida din lipsa de sinergism intre
munca agonistilor si antagonistilor la inceputul si la
sfarsitul antrenamentului
Tipuri de leziuni musculare
 - fibrilara - sunt lezate cateva fibre;
 - fasciculara - sunt interesate cateva
fascicule ale muschiului;
 - fibrofasciculara - reuneste 1-2 fascicule
rupte ;
 - totala - leziunea intereseaza o buna
parte sau in totalitate corpul muscular
Simptomatologie
 durere vie cu caracter de arsura brusca,
 atitudine antalgica (adica va adopta o
pozitie in care durerea nu mai este atat de
intensa),
 prezenta unui punct dureros la palpare,
 tumefierea regiunii (umflarea),
 echimoza (vanataie) locala,
 aparitia hematomului
Localizari mai frecvente
 Muschii membului inferior
– cvadricepsului femural,
– biceps femural,
– aductorilor coapsei,
– tricepsului sural (solear si gemenii)

 Muschii membrului superior la nivelul


antebratului
Atitudinea terapeutica
 In primele 48 de ore se recomanda
– crioterapia (comprese reci, masaj cu gheata),
– calmante,
– medicatie relaxanta
 Dupa primele 48 de ore se efectueaza ecomiografie,
dupa care, in functie de gravitatea leziunii, se recomanda
– repausul segmentar cu sau fara imobilizare in aparat gipsat,
– mentinerea medicatiei relaxante 8-10 zile,
– aplicarea din ziua a 4-a a unguentelor cu enzime proteolitice.
– Fizioterapia
– dupa ziua a 8-a curenti diadinamici
– Masajul nu este recomandat in primele 15 zile
Evolutia
 sunt, in general, favorabile, daca sportivului i se
acorda asistenta medicala de specialitate si de
calitate din primele momente ale producerii
leziunii, iar reluarea antrenamentelor este
hotarata de medic (cu ajutorul ecomiografiei
care este singur ce poate spune daca fibra
musculara este recuperata in totalitate
 recidivele apar cand nu este respectata perioada
de repaus, antrenamentele sunt reluate, leziunile
in curs de cicatrizare se rup, iar rezultatul este
dublarea perioadei de inactivitate.
Contracturi musculare
 sunt stări de tonus exagerat persistent,
sau contracţii involuntare prelungite ale
unuia sau mai multor muşchi.
 La sportivi găsim contracturi în regiunile
traumatizate sau foarte obosite.
Crampele musculare
 sunt contracturi bruşte, dureroase şi se
produc mai ales în efortul intens.
 se pot produce şi în repaus în regiunile
mai puţin irigate sau dedesubtul unui
regiuni comprimate timp mai îndelungat
 Punctele - cheie asupra carora trebuie sa
se concentreze toti cei care nu vor sa fie
victimele unor astfel de accidente
neplacute sunt :
– incalzirea riguroasa la inceputul
antrenamentelor ;
– executia in forma corecta a exercitiilor ;
– concentrare maxima asupra miscarilor
executate.