Despre lumea captivilor.

Efectele încarcerării
Studenţi: Mocanu Oana-Maria
Porfireanu Manuela
Vasilache Bianca-Iuliana
 Viziunea sociologică

• Goffman (2004) apud. Durnescu (2009, p. 87)

defineşte închisoarea astfel: un loc în care îşi
desfăşoară activitatea un număr mare de indivizi cu
statut similar, despărţiţi de restul societăţii pentru o
perioadă de timp apreciabilă şi care duc împreună o
viaţă strict delimitată, reglementată oficial de către
instituţie.
 Viziunea sociologică
• Sociologul H. Zimbardo susţine faptul că structurile
distructive nu au nevoie de persoane rău intenţionate
pentru a aplica tratamente traumatizante celor aflaţi în
grija lor, astfel răul se naşte din structurile profunde
ale închisorii (Durnescu, 2009).
• De aici se înţelege importanţa activităţii asistentului
social în penitenciar care trebuie să recunoască toate
aceste aspecte specifice, pentru a nu-şi închipui că
aceasta se desfăşoară într-un mediu ideal (Durnescu,
2009).
 Viziunea sociologică
• Sociologul Goffman afirmă faptul că delimitarea de
exterior este dublată de o separaţie fundamentală
între grupul de instituţionalizaţi şi personalul de
supraveghere. Această separaţie are la bază o
comunicare autentică şi anume aceea dintre captivi şi
gardieni (Durnescu, 2009).
 Viziunea sociologică

Sykes vorbeşte despre superinţele resimţite de

către deţinuţi, pedepsele corporale aplicate înaintea
secolului al XVII-lea şi cele asemănate cu suferinţele
încarcerării secolului XX (Durnescu, 2009).
 Viziunea sociologică
În viziunea lui Sykes suferinţele încarcerării
secolului XX sunt:
 Privarea de libertate aici izolarea este dublă:
- în primul rând, captivii sunt izolaţi de lumea
exterioară;
- în al doilea rând, captivii sunt izolaţi în celule,
chiar în interiorul închisorii (Durnescu, 2009).
 Viziunea sociologică
 Privarea de bunuri şi servicii
- deţinutul este decăzut din poziţia sa economică,
iar tot ceea ce posedă el este fie confiscat, fie depus
spre păstrare pentru momentul liberării (Durnescu,
2009).
 Privarea de relaţii heterosexuale
- izolarea de soţie sau de prietenă şi încarcerarea
pe termen lung poate produce efecte psihologice şi
fiziologice deosebit de grave “castrarea figurativă a
celibatului involuntar” (Durnescu, 2009).
 Viziunea sociologică
 Pierderea autonomiei
- deţinuţii nu au dreptul să ia decizii personale sau
să aleagă;
- ordinele sunt doar comunicate, nu explicate;
- acest tratament dezumanizează adulţii şi îi
regresează la stadiul de copil (Durnescu, 2009).
 Viziunea sociologică
 Privarea de securitate
- adunarea în acelaşi loc a sute sau mii de
infractori nu poate să nu pună probleme de securitate,
cu toate măsurile autorităţilor (Durnescu, 2009).
 Viziunea sociologică
• Goffman identifică patru strategii principale de
adaptare personală la presiunile încarcerării:

Retragerea Tactica
situaţională inflexibilă

Convertirea Colonizarea
Viziunea sociologică
Frecvenţa
interacţiunilor
cu ceilalţi
deţinuţi sau cu
gardieni
Atitudinea
Leadership-ul faţă de
gardieni
Indicatorii
implicării
deţinuţilor în
viaţa societăţii
carcerale Controlul
Coeziune social
diferenţial

Gruparea şi
afilierea la
grup
Efectele psihologice negative ale
încarcerării
Studiile psihologice au introdus un nou concept
în interpretarea mecanismelor sau strategiilor
defensive ale deţinuţilor, şi anume cel de coping (cel
de a face faţă).
Mecanisemele de apărare în interiorul
penitenciarului devin contraproductive după libertate
Chiar şi după executarea pedepsei privative de
libertate fostul deţinut rămâne prizonierul acestor
mecanisme care acţionează în sens opus integrării
sale sociale sau famliale.
 Efectele psihologice negative ale
încarcerării
• Majoritatea soţiilor sau copiilor nu îşi recunosc soţii,
respectiv taţii
• Ei sunt descrişi ca fiind neimplicaţi, absenţi,
incapabili să-şi exprime sentimentele şi să relaţioneze
• Multe cupluri care au rezistat pe durata detenţiei se
destramă după momentul liberării din cauza
dificultăţilor psihologice sau emoţionale ale fostului
deţinut
 Efectele psihologicele pozitive ale
încarcerării
• În multe cazuri închisoarea este privită pozitiv pentru:
• Oferirea liberă a tratamentului medical şi
stomatologic
• Organizarea exerciţiilor fizice
• Calificarea profesională
• O parte dintre deţinuţi afirmă faptul că există o rutină
în spaţiul penitenciar
 Concluzii
• În lucrul cu deţinuţii, cel mai important principiu este
cel al voluntarismului;