You are on page 1of 12

MĂNĂSTIREA PRISLOP

REALIZAT DE :IANCU RARES


ELEV IN CLASA A XI-B IN CADRUL LICEULUI TEORETIC “GRIGORE MOISIL”,TIMISOARA.
PROF. COORD. LAURA PAVELONI VOIAN.
INTRODUCERE
Mănăstirea Prislop este o mănăstire din România situată în
apropierea satului Silvașu de Sus din județul Hunedoara. De aproape
șapte secole, ea reprezintă unul din cele mai importante așezăminte
religioase ortodoxe din Transilvania,biserica sa, ce datează din secolul al
XVI-lea, fiind declarată monument istoric.(cu codul HD-II-m-A-03447).
Numărăndu-se printre cele mai iubite locuri de pelerinaj din
România, zeci de mii de oameni vin săptămânal aici, pentru a se ruga în
faţa mormântului părintelui Arsenie Boca.Veche din secolul XIV,
mănăstirea păstrează legende impresionante.
Au trecut mai bine de cinci secole de la prima atestare
documentară a mănăstirii Prislop, un document al monahului Nicodim,
considerat primul ctitor al bisericii. În acest timp, mănăstirea din Ţara
Haţegului a adunat în istoria ei o mulţime de legende şi mărturii
fascinante despre cei care au vieţuit aici.
SFÂNTUL
ÎMPUŞCAT DE
VÂNĂTORI
Una din primele relatări despre mănăstire a fost povestea călugărului Ioan de la Prislop, cel
care avea să fie canonizat în 1992 ca sfânt al Bisericii Ortodoxe Române. Călugărul a trăit la Prislop
în urmă cu cinci secole şi a săpat singur o chilie în stâncă, în pădurea din apropierea bisericii. A murit
însă înainte de a termina de dăltuit fereastra chiliei, împuşcat de vânătorii care l-au confundat cu un
animal sălbatic.
„Se spune că un tânăr pe numele Ioan, din satul Silvaşul de sus - în hotarul căruia se afla şi
Sf. Locaş - a părăsit casa părintească, s-a închinoviat în obştea călugărilor de le Prislop, ducând o viaţă
aleasă de rugăciune, împletită cu munca şi săvârşirea de fapte bune. După un număr de ani, dorind să
ducă o viaţă şi mai liniştită, retrasă cu totul de lume, a găsit un loc, ca la 500 metri de mănăstire, pe
malul prăpăstios al râului Slivuţ (Silvuţ), unde şi-a săpat singur cu mari nevoinţe, o chilie de piatră,
cunoscută până azi sub numele de "chilia" sau iarăşi "casa sfântului". Aici şi-a petrecut restul zilelor în
neîncetate rugăciuni şi ajunări, întocmai ca marii nevoitori întru cele duhovniceşti din primele veacuri
creştine. Dar a fost voia lui Dumnezeu ca viaţa lui îmbunătăţită să se sfârşească prea devreme. Spune
tradiţia populară că pe când îşi făcea o fereastră la chilia lui, doi vânători de pe versantul celălat al
prăpastiei l-au împuşcat, fără să ştie cine era. Aşa s-a săvârşit din viaţă Cuviosul Sihastru sau Sfântul
Ioan de la Prislop”, îl descria Mircea Păcurariu, autorul cărţii "Sfinţi Români", ediţia 1987. Chilia
călugărului a devenit loc de rugăciune pentru vizitatorii mănăstirii.
DOMNIŢA
ZAMFIRA
La mănăstirea Prislop se află mormântul şi piatra funerară a domniţei Zamfira,
fiica domnitorului muntean Moise Vodă Basarab. Lamijlocul secolului XVI, domniţa s-a
refugiat în Ardeal, după ce tatăl ei a fost ucis. A vizitat mănăstirea din Ţara Haţegului, iar
potrivit unor legende, după ce a băut din apa izvorului de la Prislop s-a vindecat de boala
de care suferea. Atunci, domniţa a decis să restaureze din temelii biserica şi să-i dăruiască
odoare scumpe şi „o icoană făcătoare de minuni”. Biserica mănăstirii Prislop şi povestea
domniţei Zamfira l-au fascinat pe istoricul Nicolae Iorga, care le-a descris în volumul
„Neamul Românesc în Ardeal şi Ţara Ungurească”, publicat în 1906.
MORMÂNTUL
PĂRINTELUI
ARSENIE
BOCA
La Mănăstirea Prislop ajung săptămânal mii de oameni din toate
colţurile ţării, iar cei mai mulţi vin pentru a se ruga la mormântul părintelui
Arsenie Boca. Duhovnicul a slujit la mănăstirea Prislop din anul 1948, după
ce fusese mutat din mănăstirea Brâncoveanu din Munţii Făgăraş.
Arsenie Boca s-a implicat în restaurarea monumentului, care a
devenit din 1950 aşezământ pentru maici. Din 1959, lăcaşul monahal a fost
transformat într-un azil de bătrâni, însă 17 ani mai târziu a redevenit
mănăstire. Părintele Arsenie Boca a fost înmormântat la Prislop în 4
decembrie 1989, iar mănăstirea unde se află locul său de veci a devenit un
loc de pelerinaj pentru creştinii din toate zonele ţării. Mulţi pelerini cred că
pot fi ajutaţi în problemele de sănătate sau familiale rugându-se la mormânt.
Pelerinii pot fi văzuţi aducând cu ei la mănăstire haine, fotografii sau alte
obiecte personale pentru a le atinge de crucea din lemn de la căpătâiul
monahului. Cel mai mare pelerinaj are loc în 28 noiembrie, când este
comemorat părintele Arsenie Boca.
Parintele Ghelasie, de la Manastirea Sfantul Dimitrie din Sighisoara, a
povestit intr-o carte intalnirea sa cu un colonel de securitate care a participat, la
sfarsitul anilor '40, la arestarea Parintelui Arsenie Boca.Colonelul i-a relatat parintelui
Ghelasie ca a fost martorul unei minuni savarsite de Arsenie Boca.
"Parintele era in genunchi in fata Sfintei Mese. Se ruga. Dupa ce s-o
rugat Parintele, l-am luat, l-am dus, l-am incuiat. Trei randuri de usi erau! Un rand de
gratii, un rand de usi de fier si un rand de usi normale. O cheie era la mine, una la
altul si a treia cheie la celalalt. Nu puteam unul fara de ceilalti doi sa intram! Gratii la
geam, peste tot gratii! L-am dus, l-am bagat pe Parintele acolo, l-am inchis. A doua zi
urma sa vina generalul, sa stea de vorba cu dansul acolo unde l-am inchis, la palatul
ala brancovenesc. Cand am venit a doua zi cu generalul, no, deschidem usa... si nu era
nimeni in camera. Camera goala! Vai de mine! Ne venea noua sa ne facem cruce! Noi
eram colonei de Securitate si ne venea noua sa ne facem cruce! Generalul ne
intreaba: „No, cum l-ati luat? Unde l-ati dus? Nu-i nimeni aici. E goala camera! No,
duceti-va si aduceti-l!" Noi eram disperati: De unde sa-l aducem? No, ne ducem
inapoi la manastire; unde sa ne ducem altundeva! Cand ne ducem la manastire,
Parintele era in slujba si tocmai spunea „Pace tuturor!" Noi intram pe usa si numai
pace nu aveam noi! Dar n-am avut voie sa-l luam, pana nu o terminat. L-am lasat, o
terminat Sfanta Liturghie, frumos, si apoi l-am dus".
• "A fi fericit înseamnă a-l face fericit pe celălalt".
"De la cârma minţii atârnă totul. Dacă nu ai ordine în minte nu poţi avea ordine în viaţă".
"Fără îndoială, la ziua Judecăţii nu vom fi întrebaţi ce-am citit, ci ce-am făcut; nici dacă vom vorbi cu dibăcie, ci dacă am trăit cum se cuvine”
MULȚUMESC !