You are on page 1of 13

HEPATITA VIRALĂ A

RAŢELOR

Coordonator:
Osadci Natalia

Elaborat: Filimon Sava


Iavorschii Liviu
HEPATITA VIRALĂ A RAŢELOR

Este o boală infecto-contagioasă,


virotică, intalnită la bobocii de raţă
foarte tineri, cu caracter endemico-
epidemic şi evoluţie acută,
manifestată clinic prin tulburări
nervoase de tip paralitic, cu sfarşit
letal, iar anatomopatologic printr-o
hepatită exsudativ-necrotică.
ISTORIC, RĂSPÂNDIRE ŞI IMPORTANŢĂ.

Boala a fost descrisă pentru prima dată de Levine şi Hofstad


(1945) in SUA, după care aceasta a fost semnalată in
Canada, diverse ţări din Europa, India, Japonia etc.
Agentul etiologic a fost izolat de către Levine şi Fabricant
(1950).

Importanţa bolii este mare datorită faptului că produce


o mortalitate ce poate ajunge la 95%.
ETIOLOGIE

Virusul rezistă la pH 3,0,


Virusul se poate cultiva pe tripsină sau solvenţi
embrioni de găină şi de lipidici, la 50oC o oră, in
raţă şi pe culturi celulare fecale 37 de zile, la 2-4oC
renale şi de fibroblaste aproape 2 ani, la -20oC
embrionare de raţă, pe peste 9 ani, dar este
care, după pasaje inactivat la 62oC in 30 de
succesive, işi pierde minute, formalină 0,2-1%,
patogenitatea pentru sodă caustică şi hipoclorit
bobocii de raţă de sodiu 2%, cloramină
3% şi fenol 5%.
EPIDEMIOLOGIE

 Boala naturală se intalneşte numai la bobocii de raţă


de panăla 6 săptămani. Sensibilitatea cea mai mare se
constată la bobocii in primele 2 săptămani de viaţă, in
infecţia cu DHV tipul I, cand morbiditatea ajunge la
100%.

 In cazul infecţiei cu DHV tipul III, morbiditatea este


de 60%. Bobocii peste 6săptămani fac infecţii
subclinice. In condiţii experimentale au putut fi
infectaţi şipuii de găină, bibilică, gască, fazan, la care
mortalitatea este de 60-100% precum şi cei de
prepeliţă şi de curcă.
 Sursele de infecţie sunt reprezentate de bobocii bolnavi,
cei trecuţi prin boală care răman purtători de virus timp
de 8 săptămani şi de elementele mediului inconjurător
contaminate.
 Eliminarea virusului in exterior se face prin materiile
fecale şi secreţiile nazale, iar infecţia se realizează pe
căile digestivă, respiratorieşi mai rar pe cale cutanată.
Transmiterea virusului prin ou nu a fost confirmată.
 Boala apare brusc şi difuzează rapid in focar şi in afara
acestuia, in decurs de3-4 zile poate cuprinde intreg
efectivul.
 Durata epidemiei intr-un focar este de 5-8zile, dar poate
reapare la seriile următoare.
PATOGENEZĂ.
 Nu este incă bine conturată.Viremia se produce inaintea
apariţiei simptomelor, iar virusul poate fi izolat din
diferite organe interne şi fecale. In infecţia cu DHV tipul
III, acesta a putut fi detectat la 48 ore după infecţie, prin
IF in ficat, splină, rinichi, sacii aerieni şi pancreas, dar nu
in timus, bursa Fabricius, pulmon şi intestin.
TABLOUL CLINIC.
 Perioada de incubaţie este de 1-5 zile. Boala debutează brusc
prin pierderea vioiciunii, bobocii nu mai mănancă, raman in
urma cardului, după care se constată incoordonări in mers,
imposibilitate de deplasare, căderi laterale insoţite de
contracţii spasmodice sau răman cu picioarele intinse spre
inapoi(atitudine de focă) şi capul in opistotonus .

epistotonus, pedalări; hepatită cu


hemoragii punctiforme.
 Moartea se produce după 1-3 ore, in 95% din cazuri, la
bobocii in prima săptămană de viaţă şi de pană la 50% la
cei de 1-3 săptămani.
 La bobocii de 4-5 săptămani mortalitatea este mică sau
neglijabilă. Intr-un efectiv, pierderile prin mortalitate se
produc in 3-4 zile, cu cei mai mulţi morţi in a doua zi.
 In infecţia cu DHV tipul III simptomele sunt mai puţin
severe, iar mortalitatea este sub 30%.
TABLOUL MORFOPATOLOGIC.
Principalele leziuni sunt la nivelul ficatului şi constau
in mărirea in volum, de pană la două ori faţă de normal şi prezenţa a
numeroase hemoragii, la suprafaţă şi in parenchim, de dimensiuni
variabile, pe un fond icteric şi foarte friabil . Splina este, uneori,
mărită de 2-3 ori, rinichii sunt congestionaţi şi edemaţiaţi, iar
miocardul degenerat. La bobocii mai mari de 2 săptămani se
evidenţiază pericardită fibrinoasă, focare necrotice in ficat şi splină,
distrofie renală.
Diagnosticul.

Boala se suspectează pe baza datelor epidemiologice, clinice


şi anatomopatologice şi se confirmă prin examene de laborator
(histopatologic şi virusologic). Izolarea virusului se face din
omogenizat de ficat, prin inoculare la: bobocii de raţă de 1-7 zile,
s.c. sau i.m. reproducand boala şi moartea in 18-48ore; ouăle
embrionate de raţă (10-14 zile) sau de găină (8-10 zile), embrionii
mor in 24-72 de ore, respectiv 5-8 zile şi prezintă hemoragii pe tot
corpul, edem abdominal şi pe membre; culturi primare de ficat
embrionar de raţă (numai DHV tip I produce efect citopatic,
caracterizat prin rotunjirea celulelor şi necroze). S-a pus la punct şi
testul ELISA pentru evidenţierea DHV in fecale.
Diagnosticul diferenţial se face faţă de: salmoneloză - numai
pe baza
examenului bacteriologic; pesta raţelor - afectează şi păsările adulte, in tabloul
clinic apar şi tulburări digestive, hemoragiile sunt prezente in tot corpul, iar pe
mucoasa esofagiană şi cloacală apar membrane difteroide; ornitoză - sunt
afectate păsările mai in varstă şi evoluează cu tulburări nervoase, digestive şi
respiratorii.

Tratamentul.
Prognosticul. Este grav. Inexistent.
Profilaxie şi combatere.
Măsurile generale de prevenire a bolii vizează: achiziţionarea de ouă sau boboci din
efective indemne; aplicarea riguroasă a măsurilor de sanitaţie in adăposturi şi la incubarea
ouălor; evitarea creşteriibobocilor in ferme de raţe adulte etc.
Imunogenitatea vaccinului a crescut prin adsorbţia pe hidroxid de aluminiu şi adiţionarea
saponinei.
Vaccinarea se poate aplica şi la boboci folosind tulpini atenuate, administrarea
făcandu-se imediat după ecloziune, pe diverse căi: i.m., intranazal, oral, in membrana
interdigitală, prin aerosoli sau in apa de băut.
Poate fi folosit vaccinul „Hepavac”, care se administrează la raţele adulte
s.c. sau i.m., de două ori, la interval de 2 săptămani (a doua vaccinare se aplică cu
2-3 săptămani inainte de intrarea in ouat) şi la bobocii de o zi (de necesitate) in
doză de 0,5 ml, respectiv 0,2 ml.
In cazul apariţiei bolii, aceasta se declară oficial şi se instituie măsuri de
carantină de gradul III. Se procedează la izolarea funcţională a halelor şi a fermei
contaminate, iar dacă creşterea nu mai este economică, bobocii din halele in care
a evoluat boala se vor lichida. Bobocii proveniţi din efectivele matcă, nevaccinate,
vor fi vaccinaţi, iar in efectivele mici se poate recurge la serumizare, folosind ser
provenit de la raţele trecute prin boală sau hiperimunizate, in doză de 0,5 ml/cap.
In situaţia in care apare un focar primar, măsura cea mai indicată este de
„stamping-out”.