You are on page 1of 12

COMPETENȚE ANTREPRENORIALE

FORMATORI:
BOLOGA GABRIELA, BUTACI CASIAN-VALENTIN

Oradea, 2018

1/19
Structura cursului

 M1: Cunoștințe generale despre antreprenoriat


 M2: Înființarea și organizarea afacerii
 M3: Planul de afacere pentru crearea și/sau
dezvoltarea afacerii
 M4: Finanțe antreprenoriale
 M5: Legislație și resurse umane
 M6: Dezvoltare durabilă
2/19
Cunoștințe generale despre întreprinderile mici

1. Generalități despre întreprinderile mici

2. Profilul antreprenorului

3. Industrii creative

4. Exemple de inițiative antreprenoriale


3/19
Cunoștințe generale despre întreprinderile mici

În România, domeniul întreprinderilor mici şi mijlocii este reglementat în principal


de Legea 133 din 20 iulie 1999 privind stimularea întreprinzătorilor privaţi pentru
înfiinţarea şi dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii.

Conform prevederilor acestei legi, întreprinderile mici şi mijlocii care îşi desfăşoară
activitatea în sfera producţiei de bunuri materiale şi servicii, se definesc, în funcţie
de numărul mediu scriptic anual de personal, după cum urmează:
până la 9 salariaţi: microîntreprinderi;
între 10 şi 49 salariaţi: întreprinderi mici;
între 50 şi 249 salariaţi: întreprinderi mijlocii.

4/19
Cunoștințe generale despre întreprinderile mici

În teoria microîntreprinderilor intră persoanele juridice care îndeplinesc


cumulativ, de la 31 decembrie anul precedent, următoarele condiţii:

a) sunt producătoare de bunuri materiale, prestatoare de servicii şi/sau desfăşoară


activitate de comerţ;
b) au de la 1 până la 9 salariaţi inclusiv;
c) au realizat venituri reprezentând echivalentul în lei de până la 100000 euro
inclusiv;
d) au capital integral privat.

5/19
Cunoștințe generale despre întreprinderile mici:
Caracteristici ale întreprinderilor mici

Dificultăţile majore apar din următoarele cauze:


i. probleme de constituire (în primii unu-doi ani de activitate: găsirea de
clienţi, dezvoltarea de produse etc.);
ii. probleme de consolidare (în următorii doi-trei ani: găsirea de personal,
delegarea autorităţii, controlul întreprinderii);
iii. probleme de expansiune (în faza următoare: găsirea de finanţare, concurenţa
pe piaţă cu întreprinderi mult mai mari).

6/19
Cunoștințe generale despre întreprinderile mici :
Caracteristici ale întreprinderilor mici

Din dimensiunile mici ale acestor întreprinderi decurg mai multe „minusuri“:
număr mic de angajaţi;
resurse financiare limitate;
un colectiv de conducere restrâns, compus mai ales din asociaţii firmei; în foarte
multe cazuri, aceştia învaţă „din mers“ care sunt principalele probleme pe care le
presupune activitatea economică;
un sector de activitate destul de restrâns economic şi geografic;
spaţii de activitate care nu sunt în totalitate corespunzătoare tipului de operaţiuni
desfăşurate.

7/19
Cunoștințe generale despre întreprinderile mici :
Caracteristici ale întreprinderilor mici

Cele mai grave probleme cu care se poate confrunta o afacere mică pot fi sintetizate în lista
de mai jos:
1) Echipa managerială – de cele mai multe ori doar întreprinzătorul – nu dispune de competenţele
necesare într-un număr de domenii-cheie. Cazul cel mai întâlnit, poate, este al inginerului care
începe să se confrunte cu probleme de finanţare, promovare, vânzare.
2) Întreprinzătorul nu are timp să ducă la îndeplinire multe din sarcinile complexe pe care le va
presupune evoluţia întreprinderii, iar din cauza resurselor financiare limitate, nu poate să recruteze
personalul calificat în rezolvarea acelor probleme. Este o experienţă comună multor întreprinderi
ca echipa managerială să-şi consume mult timp cu „stingerea incendiilor“ şi să nu acorde
suficientă atenţie aspectelor legate de dezvoltare.
3) Întreprinzătorul reacţionează la probleme atunci când apar şi mai puţin încearcă să le prevadă
şi să planifice măsuri profilactice.
4) De regulă, întreprinderile mici nu au experienţa necesară pentru a se dezvolta dincolo de
graniţele sectorului de activitate. Se apreciază că procentul exporturilor în cifra de afaceri a
întreprinderilor mici este, de obicei, mai mic de 1%.
5) Profunda implicare a întreprinzătorului face ca judecata obiectivă să fie adesea dificilă.
8/19
Cunoștințe generale despre întreprinderile mici :
Caracteristici ale întreprinderilor mici

Dincolo de aceste probleme, întreprinderile mici deţin şi o serie de atuuri care, exploatate
eficient, pot înlătura multe din minusurile aduse de caracterul limitat al resurselor acestor
întreprinderi:
1) deciziile pot fi luate mai rapid fiindcă structurile sunt mai simple iar întreprinderea îşi
poate schimba repede direcţia de acţiune pentru a valorifica oportunităţile mediului;
2) odată luată o decizie, aceasta poate fi mai repede pusă în aplicare iar rezultatele pot fi
vizibile mai rapid în comparaţie cu o întreprindere mai mare;
3) relaţiile dintre întreprinzătorul-manager şi angajaţi au şansă să fie mai echitabile iar
comunicarea poate fi destul de directă; relaţiile profesionale tind să fie mai flexibile, ceea ce
ar putea avea un efect benefic asupra moralului angajaţilor (mediul profesional fiind mai
destins);
4) mediul de muncă are şanse să fie mai bun, angajaţii reuşind să vadă mai repede şi mai clar
care sunt rezultatele muncii lor; acest aspect se poate transforma într-un factor motivator
foarte puternic, mai ales pentru a încuraja angajaţii să vină cu idei;
5) întreprinzătorul-manager este aproape de clienţi şi de piaţă, în general, acest fapt
permiţând o reacţie mai rapidă la schimbări.
9/19
Cunoștințe generale despre întreprinderile mici :
Caracteristici ale întreprinderilor mici

6) răspuns rapid la solicitările clienţilor, posibilitatea clienţilor de a discuta cu însuşi


managerul întreprinderii (situaţie bine apreciată de aceştia);
7) clienţii sunt trataţi în mod egal, indiferent de statutul şi bugetul lor, fapt care, de regulă,
nu este valabil şi în întreprinderile mari în care o solicitare a unui client este repartizată unei
persoane mai mult sau mai puţin experimentate, în funcţie de mărimea profitului implicat
8) o întreprindere mică are mai multă disponibilitate pentru clienţii săi, dedicând mai mult
timp relaţiilor publice (fapt, de asemenea, bine apreciat de clienţi);
9) varietatea proiectelor (în funcţie, desigur, şi de obiectul de activitate). Dacă în
întreprinderile mari proiectele se aleg, de regulă, în funcţie de profitul pe care îl aduc, o
întreprindere mică poate accepta orice proiect interesant, fapt ce conduce la stimularea
creativităţii angajaţilor săi şi evitarea monotoniei.
10) întreprinzătorul-manager are posibilitatea de a practica el însuşi activitatea de care este
pasionat şi pentru care este pregătit.
10/19
Analiza calităților necesare unui antreprenor

a) Abilitati pesonale
Înainte de a-şi pune în aplicare ideea, fiecare întreprinzător trebuie să-şi definească propriul
DATA: D - dorinţe, A - aptitudini, T - temperament, A - atuuri.

Cunoaşterea de sine
Prima enigmă pe care trebuie să o dezlege viitorul întreprinzător (prima etapă a cunoaşterii de
sine) se regăseşte în întrebarea: „Care sunt motivaţiile pentru a dezvolta o afacere proprie?“
Printre răspunsurile posibile sunt şi cele de mai jos. Fiecare răspuns este însoţit de sfaturile
corespunzătoare.

Gustul puterii. Atenţie la voinţa menţinerii acesteia cu orice preţ!


Dorinţa de a depăşi obstacole. Prudenţă însă! Întreprinzătorul trebuie să ştie să se oprească
înainte de a-şi atinge pragul de incompetenţă.
Dorinţa de libertate. Aici nu trebuie uitat faptul că nimeni nu poate acţiona singur la nesfârşit.
Dorinţa de a obţine profit. Această dorinţă trebuie temperată cu evaluarea riscurilor financiare.

A doua etapă a cunoaşterii de sine constă în răspunsul la întrebarea: „Care sunt propriile calităţi
şi defecte?“
11/19
Analiza calităților necesare unui antreprenor

b) Competenţe profesionale

Un aspect foarte important pentru reuşita unui demers antreprenorial îl reprezintă existenţa
atuurilor tehnice solide pentru domeniul în care dorește să-şi dezvolte activitatea.

Unui întreprinzător îi sunt necesare un spirit deschis, o dorinţă de progres legată de calităţi
de combatant, o mare capacitate de muncă, o forţă de rezistenţă fizică şi o competenţă atât în
meseria sa, cât şi în utilizarea instrumentelor de management.

c) Existenţa unui anturaj-suport

12/19