TESUTUL ADIPOS

TESUTUL ADIPOS DE DEPOZIT
tesutul adipos alb:     sursa de energie protectie mecanica protectie termica la frig organ secretor si endocrin

Hormonii secretati de tesutul adipos Leptina Rezistina Adiponectina Visfatina Estrogeni (estrona) TNFα IL-6

Tesutul adipos brun:  rol in termogeneza  posibil rol in disiparea excesului de energie (R β-3 adrenergici)  identificat la copii si in cantitate redusa la adulti (zona scapulara si subscapulara)

TESUTUL ADIPOS SI METABOLISMUL TRIGLICERIDELOR • ADIPOCITUL: functia majora de a stoca TG pentru utilizarea lor ulterioara ca substrat energetic (rezerva de energie a organismului) • TG: genereaza prin oxidare 9,3 kcal/g • Glicogenul: genereaza prin oxidare 4,1 kcal/g

ADIPOCITUL: LIPOGENEZA SI LIPOLIZA

ADIPOCITUL: LIPOGENEZA SI LIPOLIZA
La normoponderali, in conditii de echilibru caloric:  redistributie continua a TG intre tesutul adipos si restul corpului  procesul de lipoliza este egal cu procesul de lipogeneza → continutul de TG din adipocite nu se modifica

METABOLISMUL TRIGLICERIDELOR LA OBEZI
• ADIPOCITELE:
abdominale (viscerale): mari, rezistente la insulina, sensibile la catecolamine (R β2↑) subcutanate: mici, sensibile la insulina, mai putin sensibile la catecolamine (R β2↓)

• INSULINEMIA SISTEMICA: mai mare in obezitatea
abdominala comparativ cu cea gluteo-femurala (extractia hepatica a insulinei din vena porta este mai redusa in obezitatea abdominala)

• Consecinta: ↑ concentratiei de AGL in vena porta, mai ales la indivizii
cu obezitate abdominala (efectul antilipolitic al insulinei < efectul lipolitic mediat de catecolamine)

Consecintele cresterii concentratiei plasmatice de AGL
• Cresterea captarii hepatice de AGL⇒  ↑ continutului de TG în ficat (steatoza hepatica)  ↑ gluconeogenezei hepatice → hiperglicemie → hiperinsulinism  ↑ sintezei hepatice de PAI 1, fibrinogen, CRP = mediatori ai starii proinflamatorii si protrombotice  ↑ eliberarii hepatice de VLDL-TG ⇒

• ↑ cantitatea de TG la nivelul muschiului →insulino-rezistenta
musculara • ↑ LDL plasmatice prin conversia VLDL în IDL si apoi LDL, cu ↓ HDL • ↑ apoptoza celulelor β pancreatice • ↓ transportului glucozei la nivel muscular → insulinorezistenta • ↓ transportului glucozei la nivel adipocitar → insulinorezistenta → ↑ eliberarea de AGL

TESUTUL ADIPOS CA ORGAN ENDOCRIN
• ADIPOCITUL secreta numeroase proteine:
Cu rol autocrin şi paracrin local in tesutul adipos Cu acţiune la distanta, pe organe precum muschiul, pancresul, ficatul, SNC

Leptina Adiponectina Rezistina Vispatina TNF - α Il - 6

LEPTINA
• Proteina cu 167 aa; gena ob • Se secreta pulsatil, cu un ritm circadian (varf noaptea şi nadir dimineata) • CONCENTRATIA PLASMTICA se coreleaza pozitiv cu procentul de grasime corporeala • EFECTE:  controlul G corporeale si balantei energetice, prin: - efect asupra comportamentului alimentar (ingestia de alimente); - efect asupra cheltuielii de energie (termogeneza)  controlul functiei de reproducere. • Traverseaza bariera sange – creier si se leaga de R specifici - hipotalamici: nucleul arcuat, nc. dorso-medial, nc. ventromedial, nc. premamilar ventral; - trunchi cerebral: nc. tractului solitar, substanta neagra, aria tegmentala ventrala.

LEPTINA SI COMPORTAMENTUL ALIMENTAR
= actiune anorexigena, prin actiune la nivelul nucleului arcuat, care: - mediaza actiunea semnalelor leptinei, insulinei, ghrelinei - contine - neuroni POMC: stimuleaza - neuroni NPY/Ag RP: inhiba MC4-Rs (receptori melanocortin – 4) hipotalamici (nc. PV) si extrahipotalamici (nc. motor dorsal al vagului)  Deficitul de leptina  Mutatii ale genei receptorului leptinei  Mutatii ale genei MC4-Rs ↓ cresterea aportului alimentar obezitatea hiperglicemie rezistenţta la insulina la nivel muscular, tesut adipos si hepatic

LEPTINA – alte efecte
 Promoveaza captarea glucozei la nivelul tesuturilor, independent de insulina ≡ actiune antidiabetică  Promoveaza oxidarea AGL • adipocit: actiune antilipogenetica • tesut muscular ⇒↑ consumul de energie • ficat → scade sinteza VLDL-TG Rezistenta - adipocitelor la leptina ⇒↑ depunerii de TG - hepatica la leptina ⇒ - steatoza hepatica - ↑ gluconeogenezei

LEPTINA SI HIPOTALAMUSUL GONADAL
= factor permisiv (moderator tonic) pentru debutul pubertatii şi mentinerii functiei hipotalamo-hipofizo-gonadale • Deficitul sever de leptina ⇒hipogonadism hipogonadotrop

ADIPONECTINA
• Proteină cu 247 aa, produsa exclusiv în tesutul adipos alb • Receptori cu distributie diferita in tesuturi: ADIPO R1 şi ADIPO R2 EFECTE:  antidiabetice: - ↓ eliberarea hepatica de glucoza - ↑ sensibilitatea la insulina  antiaterogene: scade remodelarea vasculara aterogena: - inhiba activitatea endoteliala: ↓ efectul TNF α de exprimare a moleculelor de adeziune ⇒ ↓ acumularea de lipide în macrofage - creste nivelul de NO si favorizeaza efectul vasodilatator al NO - inhiba proliferarea fibrelor musculare netede şi a remodelirii arteriale - indirect: ↓ rezistenta hepatica si musculara la insulina ⇒ ↓ secretia hepatica de TNF α, CRP, PAI 1 si alte citokine proaterogene  de crestere a consumului de energie: - ↑ oxidarea AGL la nivelul musculaturii  comportament alimentar: ↑ eliberarea de CRH la nivel hipotalamic => actiune anorexigena

ADIPONECTINA SI OBEZITATEA
CONCENTRATIA PLASMATICA a adiponectinei: scazuta la indivizii cu exces ponderal, mai ales la cei cu obezitate abdominala; se coreleaza negativ cu rezistenta la insulina; creste dupa scaderea adipozitatii, mai ales viscerale; creste dupa administrarea de tiazolidindione care amelioreaza rezistenta la insulina. Administrarea de adiponectina recombinanta (experimentata la sobolani obezi si diabetici): - scade glicemia; - amelioreaza rezistenta la insulina.

REZISTINA
• Considerata hormon care leaga obezitatea de diabetul zaharat prin inducerea rezistentei la insulina. • La soarece: - nivelul de rezistina este crescut la cei obezi si cu rezistenta la insulina; - administrarea de rezistina recombinanta scade toleranta la glucoza si actiunea insulinei (ficat, muschi); - neutralizarea rezistinei la obezi cu insulino-rezistenta determina scaderea hiperglicemiei; - tiazolidindionele determina scaderea nivelului de rezistina la soarecii ob/ob si cei diabetici.

VISFATINA
• Adipocitokina secretata mai ales de adipocitele din grasimea viscerala; • Concentratie direct proportionala cu gradul excesului de tesut adipos. EFECT: activeaza receptorul insulinei prin alt mecanism decat insulina CONCENTRATIA PLASMATICA: 10% din cea a insulinei

ESTROGENII
 Estrona: - din conversia androstendionului sub actiunea P450 aromatazei; - al doilea estrogen circulant la femeie in premenopauza; - cel mai important estrogen la femeie in postmenopauza.

 Conversia androstendionului in estrona: - creste cu varsta si cantitatea de tesut adipos; - este mai mare in tesutul adipos gluteofemural comparativ cu cel abdominal

TUMOR NECROSIS FACTOR α
= proteina secretata de adipocite, dar si alte celule (ex. macrofage) EXPRESIA: - crescuta la nivelul tesutului adipos si muscular al pacientilor obezi; - se coreleaza pozitiv cu gradul obezitatii; CONCENTRATIA PLASMATICA: foarte mica → rol mai degraba paracrin EFECTE: 1. Tesut adipos si muschi: - inhiba lipoproteinlipaza; - scade activitatea kinazica a receptorului insulinei →insulinorezistenta. 2. Ficat: - blocheaza semnalul insulinic; - stimuleaza lipogeneza. 3. Vase sanguine: - efect proinflamator la nivel endotelial prin activarea macrofagelor si cresterea exprimarii moleculelor de adeziune → favorizeaza acumularea lipidelor in macrofage.

INTERLEUKINA - 6
• Normoponderali: - IL-6 din tesutul adipos reprezinta aproape 30% din IL-6 circulanta; - IL-6 din muschii scheletici: creste in exercitii fizice. Obezi: nivelul circulant al IL-6 se coreleaza pozitiv cu gradul obezitatii

EFECTE: 1. Musculare: lipoliza si oxidarea acizilor grasi in timpul exercitiului fizic 2. Hiperglicemiant: - stimuleaza eliberarea de glucagon; - creste productia hepatica de glucoza - creste rezistenta periferica la insulina, prin perturbarea mecanismului de actiune a insulinei. 3. Inflamator vascular sistemic ( in sindromul apneei de somn concentratia plasmatica de IL-6 se coreleaza pozitiv cu complicatiile cardiovasculare).

DEFINITIA OBEZITATII = o conditie cronica caracterizata prin tezaurizarea in exces de masa adipoasa, care poate afecta starea de sanatate

PREVALENTA OBEZITATII
• • 1,1 miliarde de adulti supraponderali in toata lumea si aproximativ 312 milioane dintre ei sunt obezi (IOTF) În ultima decadă, prevalenţa obezităţii a crescut cu 10–40% în Europa .

Prevalenţa obezităţii în Europa Centrală şi Estică

Potrivit datelor din studiul Sephar, prevalenţa in România este de 37% in populaţia adultă

IMC 25-29,9 kg/m2 IMC >30 kg /m2

CUM ESTE CUANTIFICATA OBEZITATEA ? 1. Indexul de masa corporala (IMC, kg/m2) 2. Circumferinţa taliei (cm) 3. Procentul de grasime corporala

IMC
IMC= Greutatea (kg)

Inaltimea (m)²

Clasificare Subponderal Normal Supraponderal Obez I II III

IMC (kg/m2) <18.5 18.5-24.9 25.0-29.9 30.0-34.9 35.0-39.9 >40

CIRCUMFERINTA TALIEI
Circumferinta taliei Barbat Femeie Obez 94 (92) cm 80 cm Raportul talie/sold > 1 (0,9) > 0,8

RISC MARE

Obezitate centrală cauzată in principal de grăsimea viscerală.

Obezitate de tip inferior cauzată predominant de grăsimea subcutanată

OBEZITATEA
1. Hiperplazica: multiplicarea adipocitelor intre 12 – 18 luni 14 – 16 ani 2. Hipertrofica: cresterea depozitelor de trigliceride din adipocite 3. Mixta

Adult normoponderal: 35 miliarde adipocite 0,4 – 0,6 µg TG/adipocit Adult obez clasa III: 125 miliarde adipocite 0,8 – 1,2 µg TG/adipocit

FACTORII ETIOLOGICI AI OBEZITATII
genetic (40-70%)

neurologic şi psihologic

biochimic

mediul înconjurător

cultural şi psihosocial

.

FACTORI GENETICI
Responsabili de 40% din cazurile de obezitate, fiind conditionati insa de factori de mediu si comportamentali ai copilului Copiii cu parinti obezi au un risc de 2-3 ori mai mare de a deveni obezi Copiii obezi la 1-2 ani, fara parinti obezi au un risc de 8% de a deveni obezi la 21-29 ani Copiii obezi la 10-14 ani, cu cel putin un parinte obez au un risc de 79% de a deveni obez la 21-29 ani CAUZELE: Poligenice: interactiunea a >600 gene si regiuni cromozomiale Monogenice: putine si la un numar redus de pacienti • mutatii ale genei leptinei • mutatii ale R leptinei • mutatii ale genei proconvertazei 1 (PC 1) • mutatii ale genei POMC • mutatii ale genei R melanocortinei (RMC 4)

Obezitatea apare datorita balantei energetice pozitive pe termen lung
• Ingestia de kcal cu 5% mai mult decat consumul energetic induce intr-un an o crestere cu 5Kg a masei adipoase. • Ingestia zilnica de numai 8kcal in plus fata de consumul energetic determina in 30 de ani o crestere cu 10Kg a masei adipoase.

Fat Stores

CRESTEREA APORTULUI ENERGETIC
Uniformizarea alimentatiei, bazata pe produse concentrate si procesate, cu continut caloric ridicat Fast-food-uri, restaurante accesibile ca pret care promoveaza masa in oras, cu portii supradimensionate si asocierea mai multor alimente la o masa Mese neregulate, cu principala masa seara Obiceiuri alimentare vicioase familiale

FOAMEA SI SATIETATEA
Rezultanta integrarii la nivel hipotalamic a semnalelor de la organele periferice cu cele de la nivelul SNC, avand scopul de mentinere a homeostaziei energetice Neurotransmitatorii cerebrali cu efect: ► Orexigen: NPY (neuropeptid Y) AGRP (Agonti related protein) ► Anorexigen: catecolaminele (NE) serotonina CRH POMC CART (cocain and amfetamin related transcript) Sistemul endocanabinoid (CB): R CB1 si liganzii: anandamida si 2-arahidonicglicerol → stimuleaza foamea

Hormonii periferici ce regleaza aportul de energie
Efecte satiogene: colecistokinina (duoden, jejun) bombesina (intestin) enterostatin (intestin) apolipoproteina A IV (intestin) Efecte anorexigene: insulina PYY 3-36 (stomac, intestin) GLP 1 (glucagon-like peptide 1) (stomac, intestin) leptina (adipocit) Efecte orexigene: grelina (stomac) rezistina (adipocit)

CONSUMUL DE ENERGIE EEPA: 20% (15 – 30%) TEF: 10% REE: 70% (60 – 75%)
• EEPA: energy expended in physical activity • TEF: thermic effect of food (termogeneza postprandiala) • REE: resting energy expenditure (metabolism de repaus)

IMC SI RISCUL MORTALITATII

IMC si riscul mortalitatii (Callee EE si colab. Body mass index and mortality in a prospective cohort of US adults. N. Engl. J. Med 341: 1097, 1999)

COMPLICATIILE MEDICALE ALE OBEZITATII
Boală pulmonară AVC

Afectare hepatică

Boală coronariană Diabet Dislipidemie Hipertensiune Pancreatită Cancer

Boli ale colecistului Tulburari ginecologice

Osteoartrită

Flebită Gută

DIABETUL ZAHARAT TIP II
= consecinta insulinorezistentei la nivelul tesutului adipos, muscular si hepatic RISCUL DE DZ: - creste liniar cu IMC-ul: de la 2% la cei cu IMC 25-29,9 kg/m² la 13% la cei cu IMC>40 kg/m²; - se coreleaza pozitiv cu circumferinta taliei, pentru orice valoare a BMI; - este crescut la cei care se ingrasa in perioada adulta: cresteri cu 8-10 kg dupa 18-20 ani determina cresteri de trei ori a riscului de DZ, comparativ cu cei care se ingrasa numai 2 kg;

Legatura intre valoarea IMC şi riscul instalarii diabetului tip 2
100
Age-Adjusted Relative Risk
93.2

Bărbaţi
75 50
27.6

Femei
54.0 40.3 21.3 11.6 42.1

25 0
1.0 2.9 1.0 4.3 1.0 5.0 1.5

8.1 2.2

15.8 4.4 6.7

<22

<23

23 23.9

24 24.9

25 26.9

27 28.9

29 30.9

31 32.9

33 34.9

35+

IMC (kg/m2)

CRITERII DE DIAGNOSTIC AL DZ
• IFG (impaired fasting glucose): glicemie a jeun 100-125 mg/dl (5,6 – 6,9 mmol/l) • IGT (impaired glucose tolerance): glicemie > 140 mg/dl (7,8 mmol/l), dar sub 200 mg/dl (11,1 mmol/l) la 2 ore in cadrul OGTT. DIABETUL ZAHARAT: - simptome clasice + o glicemie intamplatoare >200 mg/dl; - doua determinari intamplatoare >200 mg/dl; - 2 glicemii a jeun >126 mg/dl; - glicemie >/= 200mg/dl la 2 ore in cadrul OGTT.

DISLIPIDEMIA
REZULTATUL:  rezistentei la insulina a lipoproteinlipazei: - lipoliza crescuta → creste fluxul de acizi grasi catre ficat → creste sintezei hepatice de VLDL-TG → eliberare crescuta de VLDL-TG in circulatie; - scade hidrolizarea TG la nivelul tesutului adipos, muscular si captarea AGL in celule.  conversiei VLDL in IDL si apoi LDL ;  scaderii formarii HDL.  Nivelul plasmatic al TG si LDL-Colesterolul se coreleaza pozitiv cu adipozitatea abdominala.

HIPERTENSIUNEA ARTERIALA
= se coreleaza direct cu IMC: TA creste cu 6,5 mmHg pentru fiecare crestere cu 10% a greutatii. MECANISME IMPLICATE: - secretia adipocitara de componente ale sistemului reninaangiotensina (angiotensinogen, enzima de conversie), mai ales in grasimea viscerala; - nivel plasmatic crescut al leptinei: → retentie hidrica; → activitate crescuta a sistemului nervos simpatic. - secretia adipocitara scazuta de adiponectina → scade productia si actiunea oxidului nitric → creste tonusul vascular

Cresterea ponderala duce la cresterea incidentei bolii coronariene
4 3
n = 115,818 t = 14 ani

Risc relativ

2 1 0

21 - 22,9

23 - 24,9

25 - 28,9

29 and more

IMC (kg/m2)
Willet WC at al. JAMA 1995; 273: 461-465

IMC SI MORTALITATEA CARDIO-VASCULARA

Relatia intre IMC si mortalitatea cardio-vasculara la barbatii si femeile din SUA nefumatori si fara boli preexistente (Kllin S.K, Romjin J.A – Obesity – in Williams Textbook of Endocrinology, 2008)

Cresterea ponderala duce la cresterea mortalitatii prin neoplasm
Procente peste greutatea normala
20%-29% 30%-39% ≥ 40%

Barbaţi colon, rect prostata Femei endometru uter cervix ovar colecist sân

– 1.37 1.85 1.81 1.51 – 1.74 –

1.53 1.33 2.30 1.40 1.42 – 1.80 –

1.73 1.29 5.42 4.65 2.39 1.63 3.58 1.53

SINDROMUL METABOLIC : IDF 2005
Factor de risc
Obezitatea abdominală (Circumferinţa taliei) Bărbaţi Femei TG HDL-C Bărbaţi Femei Tensiunea arteriala Glicemia bazală

Nivelul
CRITERIU OBLIGATORIU

>94 cm >80 cm >150 mg/dL <40 mg/dL <50 mg/dL >130/>85 mm Hg >100 mg/dL

FACTORI DE RISC PENTRU SINDROMUL METABOLIC
1. 2. 3. 4. 5. 6. Obezitatea, mai ales viscerala; Menopauza Sindromul ovarului polichistic; Hipogonadismul masculin; Greutatea mica la nastere; Antecedente heredo-colaterale.

RECENT: mutatii ale genei FATP4 (fatty acid bindingprotein-4) = “gena a sindromului metabolic”

SINDROMUL METABOLIC
Risc cardiovascular crescut:
dislipidemie HTA hiperglicemie status proinflamator: CRP, TNFα, IL-6 status protrombotic: PAI 1, fibrinogen, disfunctie endoteliala.

TRATAMENTUL SINDROMULUI METABOLIC
1. Scadere in greutate: - reducerea aportului caloric (dieta hipocalorica); - cresterea consumului energetic (activitate fizica); - schimbarea stilului de viata; - farmacoterapie: = sibutramina (Reductil, Lindaxa) – actiune la nivelul SNC ⇒ scade recaptarea serotoninei si NE ⇒ satietate; = orlistat (Xenical) - actiune la nivel intestinal: scade absorbtia TG consecutiv inhibarii lipazei pancreatice si gastro-intestinale; = rimonabant (Accomplia) – actiune la nivelul SNC: antagonist de receptor endocanabinoid tip 1. - chirurgie bariatrica

TRATAMENTUL SINDROMULUI METABOLIC
2. Tratamentul medicamentos al dislipidemiei. 3. Tratamentul medicamentos al HTA, BCI. 4. Tratamentul medicamentos al diabetului zaharat si complicatiilor lui. 5. Tratamentul rezistentei la insulina: - Biguanide – Metformin; - Tiazolidindione (agonisti ai PPARγ –Peroxisome Proliferator Activated Receptor γ ) – Rosiglitazona, Pioglitazona IN STUDIU: agonisti duali ai PPAR γ/α: Muralitazar,Tesaglitazar

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful