STIINTA POLITICA AZI

1

1.1. Caracteristicile stiin ei politice. Delimitari conceptuale Precizari succinte: a) Identificarea oricarei stiinte se realizeaza prin: - domeniul de investigare - aparatul conceptual; limbajul specific - metodele utilizate in demersul cognitiv propriu
2

b) Stiintele despre procesele si fenomenele politice (ca oricare alta stiinta), se constituie dintr-un ansamblu sistematic si metodic de cunostinte rationale, sub forma de ipoteze si teorii, verificate direct sau indirect si predictibile despre o realitate (domeniul suspus investigatiei) care transcende aceste cunostinte.

3

Stiintele politice descopera faptele brute, le
stabilesc si fixeaza în limbajul specific ca date (fapte stiintifice) si, in temeiul acestor date, elaboreaz ipoteze si teorii a caror veridicitate este verificabila. De retinut!: Stabilirea si fixarea faptelor stiintifice, din perspectiva metodica, constituie dimensiunea descriptiva a stiintelor, iar elaborarea de ipoteze si teorii, dimensiunea sa teoretica.
4

a fost creat de Th.c) Se poate vorbi de o paradigma în domeniul stiintelor politice? Termenul ³paradigma´ (de care azi se face uz si abuz.Kuhn in timpul cercetarilor la Centrul de Studii Avansate de la Palo Alto intr-un scop precis: acela de a clarifica diferenta dintre stiintele sociale si cele naturale. fiind utilizat in locul termenului de teorie sau a termenului de model). 5 .

urmare a absentei consensului teoretic in aceste stiinte: ³Azi. Kuhn pentru paradigm : acela de a exprima cadrul conceptual în interiorul caruia se produce comunicarea intre toti subiectii (consensul in utilizarea termenilor). 6 . Kuhn a atras atentia asupra faptului ca în stiintele sociale termenul nu se justifica. De aceea.Sensul utilizat de Th. exista intotdeauna cineva care se opune´. Th. daca un savant vrea sa-si legitimeze teoria sau modelul ca realizare revolu ionara.

Mattei Dogan se intreaba: ³Exista in stiintele sociale exemple de revolutie paradigmatica posibil de comparat cu cele create de Copernic. este negativ. 7 . Darwin sau Einstein? Pot fi teoriile lui Keynes sau Parsons descrise ca paradigmatice? In stiintele sociale. ca de altfel si al celui ce a inventat termenul. progresul se petrece prin revolu ii paradigmatice sau prin procese cumulative? Exista cu adevarat paradigme in stiintele sociale?´ Raspunsul sau.In ³Sociologie politica´. Newton.

o lipsa de comunicare. exista o paradigma numai atunci cand o singura teorie testabila domina celelalte teorii si este acceptata de întreaga comunitate stiintifica. desi pot coexista mai multe teorii majore.Argumentatie: 1) daca in stiintele formale. ci se poate vorbi de o evitare reciproca. 8 . in stiintele sociale exista cel mult o confruntare intre mai multe teorii non testabile (in cele mai frecvente cazuri nu exista nici macar o confruntare. urmare a dimensiunii comunitatii stiintifice si divizarii acesteia in diverse scoli de gandire).

Lipsa de comunicare între contemporani este evident : Weber nu face nici o referire la Durkheim. Weber ± Spengler (dintre contemporanii lui Weber. desi criticat de Pareto. numai Karl Jaspers s-a referit la el). desi au lucrat. Weber ± Freud. nu exista comunicare intre: Weber ± Pareto. in parte pe aceleasi subiecte (relatia de autoritate. nu a facut nici macar o aluzie la lucrarile acestuia. 9 . Durkheim. religia).2.

Concluzia lui Dogan: Nu exista paradigma in stiintele sociale (si politice). Aici apare o alta problema: fragmentarea in stiintele politice si gandirea posibilitatii unei alte comunicari decat cea intraparadigmatica. pentru ca fiecare disciplina este «fragmentata». 10 .

cetate. domeniu exprimat prin etimologia cuvintelor polis. politeia (cb. obiectul stiintelor politice (domeniul de studiu) este fenomenul politic. guvernare). Dar: sfera planului politic s-a dezvoltat in evolutia sa. treburi publice. relatii politice puterea politica actiunea politica 11 .La general. oras-stat. = stat.gr. incluzand institutii politice cultura politica ideologii.

psihologia politica. administratia publica. ca instrument epistemologic pentru stiintele politice de ramura precum: sociologia politica. geopolitica. a politicului ca sistem. în sincronia si diacronia sa.Abordarea sintetizatoare. ca stiinta generala. apartine stiintei politice (politologiei. politicile publice etc). antropologia politica. teoria politica. relatiile internationale. biopolitica. a planului politic. 12 . cu structuri si functii proprii. stasiologia.

Aici apare primul element al fragmentarii: diversitatea modalitatilor prin care politicul se fenomenalizeaza geneza pentru constituirea unor stiinte politice noi. 13 .

inlocuit sau insotit sau depasit´ 14 . Chiar el sustine aceasta conceptie: stiinta politica este ³o stiinta ce realizeaza cunoasterea descriptiva. explicativa si prospectiva a fenomenului. care desemneaza ³institutia institutiilor´. Conceptia institutionala ± continua traditia antica si considera ca obiectul stiintelor politice este statul. referitoare la stat si la societati de acelasi ordin care l-au precedat.Marcel Prelot: din punct de vedere al unghiului de analiza. conceptiile politice pot fi grupate in 2 categorii: 1.

grupurile de interes.Prelot. J. sincronic vorbind. 15 .Jellinek. M. vastitatea sistemului politic nu poate fi ³inghesuita´ chiar si intr-un fenomen de amploarea complexei structuri institutionale care este statul. Sustinatori ai conecptiei institutionale: G.Dar: asemenea delimitare lasa neabordate ipostaze ale politicului exterioare statului. daca nu statul?´). A de Grozia. Apoi. societatea civila. relatiile politice. Dabin (³care ar putea fi obiectul unei stiinte ce se intituleaza politica. precum: partidele politice.

comportamente etc.a. Robson s. H. este mai greu de definit chiar decat statul. Dahl. Obiectul stiintei politice este un fenomen de o si mai mare influenta si complexitate: puterea (conceptia metarelationala).J. Duverger. actiuni. Sustinere: G. relatii. asimilat existential cu numeroase cauze determinative ale unor procese. Morgenthau. valori. G. Merriam. Catlin. Weber. C. M. Dar: fenomenul puterii. H.. W. Lasswell. M. R. 16 . Burdeau.2. Friedrich. C.

ca obiectiv esential pentru politologie. . . 17 . ca finalitate a oricarei actiuni politice.participarea la putere. raspunde mai adecvat spiritului analizei totale a poiticului. intrucat surprinde aspecte precum: .relatia de autoritate si legitimitatea acesteia .dobandirea autoritatii suverane i perpetuarea acesteia in spatii si in durate cat mai intinse.Totusi. analiza puterii. .gama de comportamente inchise.lupta pentru dobandirea puterii.conditionarea sau consecintele puterii .

18 . in timp ce prima varianta (institutionala n. este mai operationala. intrucat.‡ Analiza metarelationala (nucleu puterea).). Duverger ³lasa deschisa posibilitatea de a examina stiintific natura puterii in stat. stiinta politica ca stiinta a statului. inchide aceasta posibilitate´ (³Sociologie de la politique´).n. asa cum afirma M.

acopera o arie vasta a politicului.‡ Dar. ci si segmentul opozitiei neparlamentare. fenomen. forma de autoritate. efect comportamental. si aceasta conceptie isi are limite. proces. limitele privin din faptul ca puterea ca relatie. sisteme valorice disputate etc. relatiile politice interpartinice ce nu se afla la putere si nu o exercita). structura institutionala. cultura politica. In esenta. ea nu se poate substitui politicului (amintim aici aspectul ca sfera politicului cuprinde nu numai actul conducerii sociale. 19 .

‡ Alte opinii referitoare la obiectul stiintelor politice: . Easton ± studiu al repartitiei autoritare a valorilor si deciziilor in societate. ea analizand cu precadere ierarhiile politice care ³pot exercita monopolul utilizarii fortei prin constrangere´ (³Science politique et sociologie´) .Fr. 20 . . Bouricaud ± stiinta politica are drept obiect de studiu comunitatile complexe.D.Raymond Aron (³La science politique en France´) studiul structurii de autoritate .Talcot Parsons ± studiu al capacitatilor de control ale sistemului relatiilor sociale.

‡ In aceasta diversitate de conceptii, putem introduce o ipoteza sintetizatoare, una care sa ofere o circumscriere preliminara a conceptului stiintei politice care are ca obiect geneza, esenta i legitatea dezvoltarii politicului ca fenomen complex, dar si specific: ansamblul structurilor politicului.

21

Astfel, stiinta politica este preocupata de: - ansamblul laturilor ideologice, socialpsihologice (constiinta politica), psihologia si ideologia politica a grupurilor sociale, inclusiv manifestarea lor in actu, ca opinie publica); - aspecte relationale, scopuri politice interne si internationale; - elementele institutionale, statul, partidele politice, grupurile de interes; - formele si mijloacele actiunii politice individuale si organizationale;
22

- puterea politica si institutionalizarea ei; - functionarea specifica a politicului; politica ca activitate de conducere si organizare a vietii sociale; - componentele societatii civile, institutionale sau spontane; - impactul actiunii politice asupra socialului.

23

‡ Rezulta ca: existenta unui spectru atat de larg in care se manifesta politicul face dificila integrarea tuturor ipostazelor sale, din punct de vedere conceptual, gnoseologic si metodologic intr-o singura disciplina. Prin urmare, spre a evita riscul de a nu putea acoperi aceasta vastitate a ariei politicului, din politologie s-au desprins discipline autonome, care, prin cercet rile lor specifice indeplinesc sarcinile studiului politicului cu mijloace particulare.
24

Din punctul de vedere al statutului stiintelor politice, s-au conturat, prin confruntare, doua tendinte ce poarta amprenta modalitatii de definire a acestor stiinte: ‡ Stiintele politice sunt normative, prescriptive; ‡ Stiintele politice sunt pozitive. Prima tendinta subliniaza ca rolul stiintei politice consta in surprinderea a ceea ce trebuie sa se intample, deci, in detectarea unor norme pentru actiunea politica, in construirea unui ideal social si promovarea unei atitudini reformiste.
25

Tendinta se bazeaza pe abordari filosofice, istorice, juridice si este preponderenta in liberalismul clasic, insa, reflexe ale ei apar chiar si azi (liberalismul libertarian sustinut de Hayek, Popper, Nozik). Cea de-a doua tendinta (incepand cu sec. al XIX-lea) sustine ca stiinta politica trebuie sa fie preocupata de prezentarea si explicarea unor realitati factuale.
26

Moment evaluativ: a) Explicati relatia epistemé ± doxa; b) Explicati principiul neutralitatii axiologice (Weber) si raportul acestui principiu cu obiectivitatea imanenta a stiintei; c) Utilizand cunostintele de la Fundamentele filosofice ale dreptului, enumerati functiile stiintelor politice;

27

d) In baza unor caracteristici precum: specializarea, fragmentarea si hibridarea, dar si al existentei stiintelor de granita si al stiintelor interdisciplinare, stabiliti formula corecta din cele trei variante: - stiinte politice? - stiinta politica? - ambele variante?

28

Germania si Franta. 29 . celei americane..A.R.S.S.STIINTA POLITICA AZI CARACTERIZARE GENERALA ‡ Gabriel Almod si Bingham Pawel. trei defecte fundamentale: a) Provincialismul ± analiza politologica a sistemelor politice s-a concentrat indeosebi asupra unui numar restrans de sisteme din spatiul european si occidental. iar prin opozitie U.U. vizand doar marile democratii din Marea Britanie. imputau la sfarsitul anilor ¶50 stiintei politice in general. S. in special.

evolutia sistemelor. normelor si procedurilor. fara preocupari teoretice (ipoteze si generalizari.b) Descriptivismul ± studii centrate pe analize factuale. realizarea de comparatii explicite si riguroase etc). c) Formalismul ± acorda atentie excesiva variabilelor formale. limitandu-se doar la descrierea caracteristicilor sistemelor politice analizate. interactiunile dintre structuri. 30 . neglijandu-se functionarea reala a sistemelor politice. institutiilor. examinari concrete.

Pe scurt: cu cateva exceptii. .Comportamentismul introdus de David Easton ± orientarea stiintei politice pe directia teoretizarii si cresterii valorii stiintifice. stiinta politica a anilor ¶50 era ³fundamental eurocentrica. Acum se desprind doua directii: .cea a politicii comparate .Directia cu doua componente: . descriptiva i formalista´.cea a dezvoltarii politice Almond si Powell 31 .

prin teoria sa. iar atributul de politic nu poate fi considerat intrinsec tuturor acestor forme.ca puterea nu este singura forma de manifestare a politicii. ca exista mai multe forme de putere.Easton. 32 . va solicita raspunsuri la intrebari de tipul: Ce este politica? Ce este stiinta? Raspunsurile formulate prezinta importanta intrucat dovedesc: .

Pasquino ± referinte la existenta politicii in afara statului concluzioneaza ca acesta ³reprezinta o forma tranzitorie de organizare politica´ 33 . cooperare.Ca politica nu semnifica doar conflicte cauzate de putere.. ci si consens.Ca politica nu poate fi analizata doar prin raportare exclusiva la stat. .

preexistenta politicului si politicii prin raportare la stat. la nivelul organismelor internationale. .Sensul atributului tranzitorie vizeaza: .mentinerea politicului si politicii si in ipoteza in care va putea fi inlocuit cu alte forme de organizare politica.existenta politicii si in forme si niveluri organizatorice inferioare statului (in subsisteme ca cel de partid. . 34 . cel al intereselor organizate). .existenta politicii la niveluri superioare statului (raporturi interstatale. in planul relatiilor internationale). sindicat.

distinct de celelalte comportamente sociale. interpretat ca un ³sistem de interactiuni. prin care valorile urmeaza a fi atribuite unei societati in mod imperativ´ 35 .‡ Viziunea introdusa de Easton (1953) si impartasita chiar in anii ¶90 exprima tendinta politologilor in a deplasa accentul in stiinta si teoria politica dinspre stat catre sistemul politic devenit «locul politicii».

36 . iar stiinta politica are ca obiect analiza modalitatilor la care recurg sistemele politice pentru atribuirea imperativa a valorilor.Politica este inteleasa ca o atribuire imperativa de valori pentru societate.

grupuri. 37 . miscari.‡ Fundamentandu-se pe contributii antropologice. sondaje de opinie. organizatii). . simulari. sociologice si cibernetice in analiza conceptelor de structura si functie Easton isi orienteaza discursul catre comportamentismul politic caracterizat prin: . analize de continut.apelul la tehnici specifice precum interviuri.accentul pus pe necesitatea de a observa si analiza comportamentele concrete ale actorilor politici (indivizi. cuantificari rafinate.

analiza politica trebuie sa se orienteze exclusiv in directia comportamentismului. Stiinta politica purtatoare a viziunii comportamentiste se raspandeste mult in spatiul american. urmand o serie de obiective precum: a) Sa observe in comportamentele politice acele regularitati care pot fi exprimate in generalizari sau teorii cu valoareexplicativa si predictiva. 38 .Easton: pentru a deveni o stiinta.

pentru a-si pune la incercare capacitatea explicativa. la ³masurarea´ fenomenelor. d) Sa apeleze la cuantificare. c) Sa elaboreze tehnici de observare. de strangere. 39 b) .Sa le supuna verificarii. adica sa le confrunte cu comportamente si activitati asemanatoare. in intentia de a obtine o cat mai mare precizie. adica. in masura posibilitatilor. de inregistrare si de interpretare a datelor.

e) Sa faca deosebirea intre valori si fapte. 40 . f) Sa propuna sistematizarea cunostintelor dobandite in urma unei stranse conexiuni intre teorie si cercetare (³cercetarea care nu este dirijata de teorie poate fi nesemnificativa si teoria care nu este sustinuta cu date poate fi neproductiva´). in modul acesta. fara ca. tinand seama de faptul ca aprecierea etica si explicatia empirica implica doua tipuri diferite de afirmatii. sa i se refuze cercetatorului politic posibilitatea de a face ambele tipuri de afirmatii.

este important ca intelegerea si interpretarea comportamentelor politice sa preceada. orice efect aplicativ. 41 . h) Sa opereze in directia unei integrari in stiintele sociale.g) Sa se ia in considerare stiinta pura. pentru ca. in ceea ce priveste aplicarea cunostintelor. in mod logic. intrucat cercetarile in domeniul politic pot ignora concluziile care apartin altor discipline. numai cu riscul de a slabi validitatea si generalitatea propriilor lor rezultate.

42 .Recunoasterea acestei legaturi va face ca stiinta politica sa-si recapete pozitia pe care o detinea in secolele trecute si sa stea din nou in centrul stiintelor sociale.

este condus catre o imitare paradigmatica a stiintelor naturii. iar procesul de redefinire a politicii. inceput prin anii ¶20 ai secolului trecut.‡ Demersul introdus de Easton conduce la o ruptura epistemologica cu cercetarile si analizele politice intreprinse de catre cei care n-au apelat la principiile comportamentismului. 43 .

Intentia introducerii unui grad stiintific inalt a avut si rezultate perverse: cu toate ca stiinta acorda importanta elaborarilor teoretice. 44 . ajungandu-se la hiperfactualism (culegere dezordonata de date mai abundente si confuze. apreciere permanenta a unor fenomene neinsemnate). pentru multi analisti ajung sa predomine tehnicile fata de teorii.

Sipset atrage atentia asupra unui risc in fata caruia se afla stiinta politica: riscul pierderii autonomiei. referindu-se la gradul stiintific ridicat. al specificitatii in privinta obiectului si metodei. fiind invadata de alte discipline. indeosebi de economia politica.Totodat . 45 .

46 .politica conceputa ca ³atribuire de valori pentru societate´ trebuie sa vizeze fenomene tot mai numeroase si mai diverse.‡ Campul de analiza al stiintei politice se extinde. in fata unor noi provocari precum: .aparitia sferelor de influenta a statului asupra societatii civile (Keynesismul. . ³statul bunastarii´). crescand numarul de sisteme politice existente azi.

exemplificand prin studiile clasice despre partide (de la Ostrogorski pana la Mihels) si prin analizele referitoare la formule de guvernare (de la Friedrich la Finer). dar Pasquino vorbeste despre caracterul ³formalist´ al stiintei politice europene. 47 .au fost prezentate criticile lui Almond si Powell la adresa stiintei politice americane.««.

n. cel mai putin in Europa continentala.Explicatia privind acest caracter formalist in Europa: ³«totusi. fata de proceduri. mai putin descriptiva. se explica printr-un aspect particular al dezvolt rii istorice. fata de institutii. atentia sa (a stiintei politice n.) fata de suferintele formale. unde statul are o mai mare insemnatate decat in Statele Unite. 48 . mai putin etnocentrista (inclusiv europocentrista). Este necesara o abordare mai putin formalista. acolo unde intalnim o societate fara trecut feudal´.

Almond distinge intre: . .sisteme politice totalitare.sisteme politice pre-industriale. . luand drept criterii calitatea culturii politice si prezenta grupurilor in competitie (pluralismul).sisteme politice anglo-americane.sisteme politice continentale. 49 .‡ Astfel. .

Argumente: sisteme politice din Belgia. prin urmare. exclusiva). este vizibil entocentrismul (Lijphart respinge aceasta clasificare) 50 .Aceasta clasificare nu este nici exhaustiva. dar nu intra in nici o clasa (nu este o clasificare exhaustiva). Olanda si Scandinavia au atat caracteristici ale sistemelor anglo-americane. nici exclusiva. cat si caracteristici ale sistemelor continentale. putand fi repartizate in mai multe clase (clasificarea nu este.

la acest rezultat s-a ajuns «relativizand». confundand imitarea structurilor specifice ale regimurilor democratice cu raspandirea proceselor democratice: cele dintai au o istorie a lor si o specificitate de neclintit. politice si sociale ± care nu numai ca pot fi. dar chiar trebuie sa fie generalizate. voit sau nu etnocentriste. fara a acorda o intaietate unora in detrimentul altora.Evaluare: Text Pasquino ³In ciuda a numeroase studii. evitarea unor erori grosolane din trecut si recunoasterea diversitatii si diferentelor. prin analiza comparativa s-a reusit. uneori prea mult chiar. importanta si posibilitatea de punere in practica a democratiei. celelalte. daca se are in vedere crearea unui regim democratic´ 51 . in schimb. in stiinta politica. In mod paradoxal. contin elemente printre care apararea si promovarea drepturilor civile.

configuratie ce contine atat diferentele cat si asemanarile dintre sistemele politice). 52 .Insuficienta politicii comparate solicita un alt element: realizarea unui discurs riguros despre dezvoltarea politica (evidentierea istoriei devenirii diferitelor sisteme politice. a procesualitatii lor care a condus la o ³configuratie specifica´.

Paradigma dezvoltarii politice (Pasquino. Stei Rokkan). Dominguez. .Analiza politica comparata 53 .Modernizarea si dezvoltarea politica. se contureaza doua linii fundamentale pe care se axeaza stiinta politica: . Sola. Huntington. Din acest moment.

fenomen cauzat multifunctional: . dupa decolonizare si depasirea stadiului constructiei institutiilor. expansiunii de mare amploare ii urmeaza o descrestere numerica (si calitativa) a studiilor dedicate dezvoltarii politice.o reducere a disponibilitatii fondurilor pentru acoperirea cresterilor ridicate a cercetarilor de teren. . 54 .‡ Totusi.interes general scazut fata de tarile din Lumea a Treia.

cu atat sunt mai retinuti in formularea aprecierilor si comparatiilor. 55 . incepand cu anii ¶80 este cea a proceselor de tranzitie de la regimurile anterioare..situatia paradoxala creata in randul cercetatorilor: cu cat cunosc mai bine sistemele politice. .tema predominanta a analizelor. la regimurile democratice. totalitare si posttotalitare. domeniu de interes analitic si politic.

Huntington. este de retinut ca aceasta s-a extins la nivelul stiintei politice sub o dubla ipostaza: . sindicate. cat si asupra proceselor decizionale si realizarii politicilor publice. Morlino.a.ca metoda . birocratii). atat despre sisteme si subsisteme politice (partide. au elaborat studii comparative fundamentate.elaborari de continuturi Ex: Sartori. 56 . Lijphart s.‡ Privitor la politica comparata.

rezultate corecte.Solutia urmarita aceea de depasire a comportamentismului. prin cercetarile dedicate dezvoltarii politice si politicile comparate nu rezolva pe deplin problema diminuarii limitelor stiintei politice intrucat exista: . dar si unele rezultate confuze.multitudini de abordari. . 57 .diversitate de tehnici si metode. .

Prin urmare: Stiinta politica (in baza celor trei demersuri). Dar scade caracterul eurocentric. nu este nici mai unificata. a unei directii de cercetare uniforme. a unei singure teoretizari. fiind preocupata de teoretizari. nici unificabila sub acoperirea unei interpretari unice. stiinta politica fiind mai capabila sa sesizeze politicile non-occidentale. 58 .

De retinut!: Un domeniu atat de vast. care sa dea o directie sigura de interpretare. reviste nationale specializate sau reviste cu caracter interdisciplinar) face necesara (dar si dificila) alegerea unor criterii precise.000 cercetatori si cu numeroase spatii editoriale (carti. cu peste 20. 59 .

sa fie suficient de precise. Sunt necesare doua conditii in utilizarea acestor criterii: .sa fie elastice (spre a nu comprima diferentele). nu pot fi comprimate pana la estompare. . indeosebi cele nationale. diferentele existente si perpetuate intre sistemele politice. Fragmente ale comportamentismului sunt utilizate si azi in incercarea unificarii stiintei politice.Totodata. 60 .

Sustinem si noi ca un punct de pornire in acest demers l-ar putea reprezenta combinarea obiectivelor pe care Easton le atribuia comportamentismului cu cele cinci fragmente sustinute de R.Dahl in cautarea unitatii: a) cuantificarea. b) stiinta politica empirica. 61 . e) speculatia teoretica. c) apelul la istorie. d) raportul dintre policy studies si teoria generala in stiinta politica.

multe studii abunda in cuantificari. apelul la tehnici cantitative fiind uneori exagerat.a) Cuantificarea ± introducerea de tehnici cantitative pentru masurarea fenomenelor politice (care conduce la explicatii cuatificabile generate de o rigoare analitica). conducand la concluzii premature. fie ca risca sa ramana legate de analizele unui numar limitat de probleme. fie risca sa ofere raspunsuri precise la probleme prea putin relevante. Tehnicile cantitative. desi eficiente si indispensabile. daca nu sunt completate cu noile teorii. 62 .

63 .b) Stiinta politica empirica Comportamentul a solicitat (in mod pozitiv) cercetatorilor cautarea de regularitati comportamentale politice. elaborarea generalizarilor in baza regularitatii observate si verificarea generalizarilor elaborate.

de la Marea Britanie la tarile Scandinave.este mai adecvata decat in alte sectoare. insotita de culegerea de date. Asa s-a intamplat in aproape toate tarile ± de la SUA la Franta. de la fosta RFG la Italia. Finalitate: formularea unor teorii de nivel mediu asupra comportamentului electoral.Ex: sectorul electoral ± descrierea fenomenelor. 64 . chiar in serii ««. de strangerea si apoi de folosirea lor.

pe organizarea grupurilor sociale dintr-o tara sau din anumite regiuni. o unificare a stiintei politice.Sociologia ± care utilizeaza explicatii bazate pe statusul social. Se poate exemplifica cu: . analizele comportamentelor electorale au permis o integrare de nivel scazut. 65 .‡ S-a produs astfel o integrare totala. conform previziunii lui Easton? Raspunsul este complex: tehnicile statistice si analizele matematice.

.studii asupra organizarii partidelor.care formuleaza explicatii centrate pe modalitatea de formare a unor grupuri.tehnici de comunicare politica.metode prin care se realizeaza competitia electorala . O analiza fundamentata demonstreaza ca s-ar putea produce o crestere a eficientei acestor interpretari daca cercetarile nu vor fi completate cu: . 66 .. .Psihologia sociala ± care analizeaza procedeele individuale si de grup ale formarii optiunilor de vot.Istoria .

‡ Tehnicile empirice de cercetare se manifesta intr-o multitudine de variante: observatia (aleatorie sau sistematica). cercetarea de teren. culegerea. sistematizarea si prelucrarea datelor. sondajul de opinie. Evaluare: aspecte pozitive si negative corelate sondajelor de opinie. chestionarul. 67 . interviul.

‡ Dupa anii ¶80 stiinta politica empirica se orienteaza si catre analiza aplicata. deschizandu-se un nou sector de studiu ± cel de analize a politicilor publice. prezentarea aranjamentelor institutionale si a influentei lor asupra proceselor decizionale. evaluarea incidentei si a efectelor asupra deciziilor diferitelor aliante. individualizarea participantilor si a coalitiilor lor. Orientarea acestor studii vizeaza: analiza proceselor decizionale. 68 - .

69 . . doua riscuri legate de orientarea stiintei empirice catre analiza aplicata: .riscul interpretarii limitate a politicii. chiar istoriei acestor interactiuni. in mai multe sectoare. totusi. grupuri si asociatii. in mai multe medii nationale si internationale (riscul teoretizarii incomplete sau absentei teoretizarii). fara a se reusi obtinerea unor generalizari cu aplicabilitate in diferite contexte.Exista. perceputa ca ansamblu de interactiuni intre indivizi.riscul ancorarii in contingent. acordandu-se atentie redusa regulilor structurate si motivatiilor ideologice. experti.

c) Apelul la istorie ³In interesul sau. pentru a analiza ceea ce exista. cercetatorul comportamentist in stiinta politica a avut dificultati in folosirea sistematica a ceea ce a fost´ (R.Dahl) Avertismentul lui Dahl vizeaza in primul rand folosirea ± in analiza politica ± a materialului pus la dispozitie de catre istorie si mai putin recurgerea la metoda istoriografica. 70 .

St.temeiul proprietatii. Locke.intemeierea statului.Mill s.a. J.extinderea si functionarea corecta a democratiei reprezentative.d) Raportul dintre studiile politice si teoria generala in stiinta politica Clasicii: Machiavelli. 71 .crearea ordinii politice. . Hobbes.natura umana si libertatea. . . . Montesquieu.elaborarea unor teorii generale ale politicii. s-au preocupat de probleme precum: . .

raportarea la clasici permite fundamentari teoretice. 72 . Sartori). Dahl sustine necesitatea raportarii la teoretizarile anterioare si nevoia de teorii generale.Asemenea studii sunt utile si azi (Dahl. sugerand calea pentru dobandirea acestor obiective: apelul la economia politica. dar cu valoare interdisciplinara (³un studiu complementar. ca solutie complementara. care sa combine variabilele economiei cu cele politice´).

73 . atat ca stiinta a prezentului. cat si ca prospectie in functie de evolutiile sale anterioare.e) Speculatia teoretica Aceasta reprezinta un item de evaluare a evolutiei stiintei politice.

74 .cautarea celei mai bune forme de guvernare si a celei mai bune republici.Pasquino: pentru stabilirea evolutiei si locului stiintei politice in sistemul central al stiintelor este necesara redefinirea stiintei respective prin raportare la filosofia politica.cercetarea fundamentelor statului si justificarea (sau nejustificarea) fireasca. logica a obligatiei politice. . Filosofia politica este preocupata de: .

. 75 .. Din aceste componente. celorlalate lipsindu-le cel putin una din componentele esentiale pentru a pune bazele unei stiinte politice empirice.cercetarea naturii politicii si a distinctiei dintre politica si morala. doar ultima poate avea puncte de intersectie cu stiinta politica.analiza limbajului politic si metodologia stiintei politice.

76 .Ex: cercetarea celei mai pozitive forme de guvernare nu este non-evaluativa (dimpotriva!). e justificativa). cercetarea fundamentelor statului nu este explicativa (dimpotriva. cercetarea naturii politicii nu poate face obiectul vreunei verificari empirice posibile.

in state europene sau in SUA traditiile in stiintele politice se definesc prin raportare la unele componente fundamentale (³Politicul si stiinta politica´ p. utilizand metoda comparativa.‡ Diferenta intre stiinta politica si filosofia politica consta in aceea ca stiinta politica realizeaza o cercetare temeinica a fundamentelor empirice ale propriilor recomandari. Tema de studiu: Prezentare succinta a modului in care. 23-29) 77 .

DELIMITARI ALE DOMENIULUI POLTICIULUI Premisa: 1.II. Filosofia politica. Succint: politicul este un subsistem al ontisului social. 78 . la fel cu antropologia politica au vizat atingerea esentei politicului. dar si surprinderea diversitatii formelor care il evidentiaza. politica reprezentand modalitatile de fenomenalizare (prin actiuni) ale politicului.

Consecinta: Filososfia politica se identifica cu o filozofie a statului.Lowie vede in aceste teorii o reflectie centrata indeosebi pe stat conceptie unilaterala asupra guvernarii societatilor omenesti. considerand insuficiente datele rezultate din analiza societatilor asa-zis «primitive». 79 .2. Primii antropologi au denuntat etno-centrismul majoritatii teoriilor politice: R.

80 .Georges Balandier: antropologii moderni opun caracterul stiintific al cercetarii lor caracterului normativ al filosofiilor politice. valabilitatea rezultatelor lor concluziilor nedeterminate ale teoreticienilor.

Anchetele directe au condus la informatii etnografice care pun in evidenta o mare diversitate de forme politice «primitive». pana la statul imperial al incasilor din Peru). pana la statele traditionale ± unele. 81 .3. precum imperiul Mossi si regatul Banda. atat in spatiul american (de la grupurile de eschimosi. cat si in domeniul african (de la grupurile de pigmei si negri. inca supravietuiesc.

82 . se impune descoperirea si delimitarea domeniului politicului. Balandier distinge (din acest punct de vedere) doua categorii de autori/cercetatori: maximalisti si minimalisti.Cerinta: Daca marea varietate descrisa necesita clasamente si tipologii.

statul cu gruparea sociala care. Aceasta are referinte foarte vechi. Asemenea abordare apud Aristotel. poate exista. in definitiv prin ea insasi.Maximalistii ar putea avea ca deviza afirmatia lui Bonald: nu exista societate fara guvernare. identifica unitatea politica cu societatea globala. 83 . necuprinzandu-le pe toate celelalte si depasindu-le in capcitate. chiar in ³Politica´ lui Aristotel care priveste omul ca fiinta «in mod natural» politica si identifica.

84 . cu exceptia lui Max Weber (acesta distinge intre politica-anterioara statului si stat.Minimalistii neaga atribuirea unei guvernari tuturor societatilor primitive. statul fiind doar una ± deci nu unica ± din formele de manifestare istorica a politicii. aici se regasesc istorici si sociologi.

85 . R.Malinowski ± sustine absenta grupurilor politice la aborigenii australieni. asemanandu-le cu populatia Yurok din California. B. Redfield ± institutiile politice pot fi absente in societatile «cele mai primitive». MacLeod (unul dintre fondatorii minimalismului) analizeaza popoare pe care le considera ³lipsite de organizare politica si traind intr-o stare de anarhie´.Exemplificari: C.

86 . intrucat. Constatarea respectiva este cauzata de etnocentrism. fiind necesara o depasire a dihotomiei simpliste prin care societatile «tribale» sunt opuse societatilor cu guvernare clar constituita si rationala.Este edificator punctul de vedere exprimat aici de Balandier care atrage atentia asupra faptului ca numai in anumite situatii constatarea negativa are valoare absoluta. ea nu explica decat absenta institutiilor comparabile cu cele care guverneaza statul modern.

analizate de Smith sub un triplu aspect: . .ca sistem ce prezinta caracteristici formale.Unii antropologi considera incontestabil faptul ca sfera politicului incepe acolo unde se sfarseste cea a rudeniei.ca structura cu continut politic. . 87 . Apare un nou domeniu ± cel al societatilor lignajere.ca tip de relatie distinct de rudenie.

‡ In aceasta baza Smith considera viata politica atribut al oricarei vieti sociale si nu produsul unitatilor sau structurilor specifice. Atragem atentia asupra izvorului incertitudinilor si ambiguitatilor in definirea si delimitarea domeniului politic: acestea isi au sorgintea in fapte. demersuri si vocabularul tehnic al specialistilor. 88 . refuzand astfel distinctia rigida intre societatile cu stat si societatile fara stat.

b) tipurile de actiune ce contribuie la conducerea treburilor politice. politics si. c) strategiile ce rezulta din competitia indivizilor si a grupurilor.Termenul politic are mai multe acceptiuni: polity. prin urmare. policy. 89 . nu se pot face confuzii intre: a) modurile de organizare a guvernarii societatilor umane.

c) Definire prin modalitatile actiunii politice. b) Definire prin functii. d) Definire prin caracteristicile formale.‡ Se poate vorbi despre o confruntare a metodelor care conduc la urmatoarele tipuri de definire a politicului: a) Definire prin modurile de organizare spatiala. 90 .

in primul rand.acorda importanta deosebita criteriului teritorial. in sens restrans. Lewis Morgan) .a) Definirea prin modurile de organizare spatiala (Hery Maine. ale statului. domeniu politic fiind inteles. Acesta este un criteriu utilizat in majoritatea definitiilor organizarii politice in sens larg. 91 . ca sistem de organizare ce opereaza in cadrul unui teritoriu delimitat al unei societati politice. un spatiu ce cuprinde o comunitate politica.

Astfel.: . cat si prin aceea ca ea se desfasoara in cadrul unui teritoriu delimitat prin granite (activitatea politica realizeaza o separatie a interiorului si exteriorului).M.Weber caracterizeaza activitatea politica atat prin recurgerea la forta. 92 . .Radeliffe ± Brown ± vorbeste despre cadrul teritorial ca unul din elementele de baza ce definesc organizarea politica.

93 . pune accentul pe determinarea domeniului politic in functie de organizarea teritoriala. Schapera ± societatile simple organizeaza solidaritatea interna pe baza factorului de rudenie si a factorului teritorial.Lowie ± face afirmatii relative la compatibilitatea principiului de rudenie si a principiului teritorial.J. . in studiul de caz dedicat societatii segmentare Nuer din Sudan. .Evans ± Pritchard..

permitand controlul sau rezolvarea conflictelor. ‡ Balandier ± functii de conservare decizie conducere a treburilor publice 94 . ‡ Nader ± functiile politicului contribuie la supravietuirea fizica a societatii. functiile politicului asigura cooperarea interna si apararea integritatii societatii fata de amenintarile din exterior.b) Definire prin functii Intr-o sinteza maxima.

El considera ca doua caracteristici comune valideaza toate sistemele politice: . functii indeplinite in orice societate independenta.indeplinirea acelorasi functii de catre toate sistemele politice. prin recurgerea sau amenintarea cu recurgerea legitima la constrangere fizica.Almond ± defineste sistemul politic prin functiile de integrare si adaptare. nici una dintre ele nefiind insa ³total specializata´ 95 .aspectul multifunctional al tuturor structurilor politice. .

96 . .cele care privesc guvernarea ± elaborarea si aplicarea regulilor. confruntarea si adaptarea intereselor.cele care privesc politica inteleasa latosensu. ca fiind socializarea indivizilor si pregatirea pentru rolurile politice. comunicarea simbolurilor si a mesajelor.Almond distinge doua categorii de functii ale domeniului politic: .

intrucat functiile politice nu sunt singurele functii ce asigura ordinea sociala. .explicarea incorecta a dinamismelor ce asigura coeziunea societatii globale.lasa sa subziste o imprecizie. cum afirma Balandier. 97 .Dar: interpretarea functionala nu este suficienta. lasand fara raspuns «chestiuni fundamentale». precum: .

. este un sistem de actiune.c) Definire prin modalitatile actiunii politice Smith incearca sa evite confuziile si insuficientele metodologiei de analize.actiunea politica se opune actiunii administrative (actiunea politica este situata la nivelul deciziei si programelor. 98 . propunand.viata politica. in sinteza. in timp ce actiunea administrativa este destinata organizarii si executiei). urmatoarea formulare: . ca aspect al vietii sociale.

99 . iar cea administrativa. Prin ierarhizare. in diferite grade si pe baza unor reguli si norme stricte.‡ Precizand ca actiunea politica se defineste prin putere politica. Smith sustine caracterul segmentar al primei ± fiind exprimata prin intermediul grupurilor si persoanelor aflate in competitie si natura ierarhica a actiunii administrative ± ea organizand. conducerea treburilor publice.

existenta raporturilor ierarhic-administrative in sistemele lignajere. cel putin din doua perspective: . 100 . .In opinia lui D.Demersul implica un «postulat» .Demersul mascheaza «diferentele semnificative» intre sisteme politice diverse. trebuie formulata o critica privitoare la demersul lui Smith.Easton.

.Easton precizeaza ca sunt necesare cateva conditii pentru ca decizia politica sa poate opera: .instrumentele de sustinere a puterii.sistemele politice primitive .existenta unor cutume sau a unei legislatii. .formularea cererilor si reducerea contradictiilor. In aceasta baza el face distinctia devenita celebra intre: .mijloacele administrative de aplicare a deciziilor.sistemele moderne 101 .organismele de luare a deciziilor. . .

Definirea vizeaza metoda structurala: operare cu abstractizari si formalizari de rang inalt. 102 . oferind o viziune monista. functiile.d) Definire prin caracteristicile formale De retinut: incercarile anterioare de definire au in intentie evidentierea celor mai generale aspecte ale domeniului politic: granitele ce-l delimiteaza spatial. modurile de actiune.

. metoda structurata poate fi adaptata primului.fixeaza structurile in detrimentul dinamismului lor. iar puterea creaza un adevarat camp de forte. echilibrele raman vulnerabile.nu sunt consacrate sistemului de relatii sociale. 103 . unde competitia evidentiaza pluralismul. . De aici si dificultatile in definire prin metoda structurala. .prin caracterul monist al viziunii de analiza sunt dificil de adaptat la studiul nivelului politic.in distinctia dintre sistemul ideilor si sistemul politic real.Aceasta viziune monista se explica prin faptul ca: .

Astfel: 1. 2. a condus la o alta metoda de analiza. Societatile denumite cu guvernare minima si guveranare difuza se caracterizeaza prin cel mai inalt grad de incertitudine. ‡ 104 . Caracterul situational al functiilor.Balandier evalueaza demersurile din antropologia politica privind delimitarile politicului. numita situationala. inclusiv al celor politice. Este cazul lui Van Velsen care. in stidiul dedicat grupului tonga din Africa Centrala constata ca relatiile sociale sunt mai mult instrumentale decat determinante ale activitatii colective.

in ultima instanta. regulile generale de comportare sunt traduse in practica si sunt. iar compartimentele politice nu se manifesta decat in situatii specifice: ³alinierile sunt in continua schimbare´ 105 .Aceasta il conduce pe Velsen la elaborarea metodei pe care o numeste situationala. manevrate de indivizi in situatii particulare pentru a servi scopuri particulare. La populatia tonga. argumentul necesitatii acestei metode se gaseste in faptul ca normele. puterea nu este corelata pozitiilor structurale si nici grupurilor specifice.

ci si fata de cultura. cu cat integrarea culturala e mai putin avansata.3. justificativ de revendicari. cu atat integrarea politica e mai eficienta. Practic. 106 . de statut si de putere. Malinowski vorbeste despre rolul mitului si ritualului in justificarea revedicarilor in materie de drepturi. Granitele politicului nu trebuie trase doar fata de diversele categorii de relatii sociale. mitul si ritualul sunt considerate drept un limbaj furnizator de argumente.

acesta avand o componenta ideologica. cultul fertilitatii etc).Pentru Malinowski mitul reprezinta o carta sociala. cultul stramosilor. mitul este instrument sacru al puterii (cultul legat de regalitate. Ca si ritul. cat si de gestionarii aparatului politic. 107 . Functia justificativa a mitului este utilizata atat de aparatorii traditiei.

Dificultatile in identificarea politicului se . 108 4. Baladier are in vedere aici situatia in care se separa relatia existenta intre relatiile de productie ce guverneaza stratificarea sociala si relatiile de putere . Este cert ca de exercitarea puterii si autoritatii sunt legate privilegii economice (drept absolut asupra pamanturilor.regasesc si la nivelul fenomenelor economice. drept asupra pietelor etc) si anumite obligatii (obligatia ede generozitate si de ajutor). drept la prestatii de munca.

109 . Cum inepuizabila devine cercetarea sa.Concluzie: sfera politicului este aproape inepuizabila.

INTRODUCERE IN STIINTE POLITICE 1. 2. Regimurile politice Sistem politic si regim politic Clasificarea regimurilor politice Regimurile politice totalitare Regimurile politice autoritare 110 . 4. 3.

considerand lignajul ca avand caracter de sistem politic cu particularitati precum instabilitatea si simplitatea structurala. Sistem politic si regim politic 1953 ± D.1. 111 .Easton ± din ratiuni teoretice si pragmatice conceptul de sistem politic ‡ Elaboreaza un model «primitiv» al analizei vietii politice.

112 . determinand cerinte noi (feed-back). prin intermediul unor ³suporturi´ ± partidele politice. recepteaza cerintele formulate de mediu (inputs). Deciziile pot influenta sistemul. grupurile de interes si emite decizii. adopta politici guvernamentale. declanseaza actiuni (outputs).Sistemul. conform modelului.

‡ Easton surprinde si componentele mediului ce formuleaza cerintele: a) «intrasocietale» . cultura. 113 . b) «extrasocietale» .sisteme internationale (exterioare societatilor respective). structura sociala.sisteme nonpolitice ± economia.

intr-un sens larg ± ca ansamblu al elementelor vietii politice. .‡ «Sistemul politic» dubla conotatie: . precum si cu alte subsisteme ale sistemului social. rezultatul interactiunilor fiind adoptarea unei decizii cu caracter general. aflate in interactiuni directe.intr-un sens restrans ± ca ansamblu al interactiunilor dintre institutiile guvernamentale. 114 .

ideologiile. 115 . fenomenele. Astfel. formele de constiinta.‡ Reprezentand ansamblul vietii politice a societatii. traditiile din sfera politicului. institutiile. sfera celor doua concepte acoperind realitati factuale diferite ca intensitate. regimul politic. exercitarea si prezervarea puterii politice. ca element definitoriu al regimului puterii este regimul determinat de dobandirea. sistemul politic nu se identifica cu regimul politic. sistemul politic include actiunile comportamentale.

actional. regimul politic produce deosebiri esentiale in plan structural. 116 . calitativ. Sistemul politic subinclude regimul politic dar. axiologic.In sistemul politic este integrata intreaga arie a politicului si nu doar ceea ce intra in rezonanta cu puterea.

trebuie precizat ca secolul XX si primul deceniu al secolului actual se caracterizeaza prin conflictele dintre civilizatii. manifestate chiar in conflictele dintre democratii si totalitarism).‡ Notiunea de regim politic nu si-a pierdut nici actualitatea. 117 . nici utilitatea (chiar daca Philippe Bénéton vorbeste despre ³o anumita nesansa ce loveste azi notiunea de regim politic´.

Pe de o parte. intr-o contemplatie absoluta (varianta impusa de Platon). renuntand la orice capacitate critica (linia impusa de Marx). in acest mod. riscul realizarii excesive in societate. pe de alta parte. asupra sa opereaza un risc dublu. 118 . dar.‡ Hanah Arendt insista pe disputa intre punctul de vedere al stiintei si punctul de vedere al teoriei (³paradoxul retragerii si al apartenentei´ explicat de Jacques Taminiaux): ganditorul este constrans sa se retraga provizoriu dintr-o lume careia îi apartine. riscul extragerii totale.

numarul de guvernanti .criteriul binelui toate clasificarile erau normative si prescriptive 119 . ridicat la rangul de sistem. confundat cu dominatia. Se aveau in vedere: .2. Clasificarile premoderne erau preocupate deopotriva de caracteristicile regimurilor politice. cat si de meritele lor. Clasificarea regimurilor politice Politicul a fost identificat cu conceptul de putere.

de asemenea. ca un regim era. forme degenerate si corupte.Comentati: ³Era de la sine inteles ca trebuiau facute departajari. Filosofia antica stia sa deosebeasca o republica de o tiranie´ Jean Boudouin 120 . prin natura sa randuit dupa o anumita idee a binelui si a dreptatii. dar el suscita.

Stiinta politica este preocupata mai putin de a demonstra ca un regim politic este mai bun decat altul si mai mult de recunoasterea coexistentei regimurilor politice. de expunerea diversitatii societatilor politice si complexitatii societatilor istorice. b) unui sistem de criterii in baza carora sa se poata realiza ierarhizari.‡ In modernitatea tarzie o clasificare a regimurilor politice nu se poate face in absenta: a) unei unitati de masura cu valoare universala. 121 .

dezvoltand domeniul ³sociologiei constructiilor democratice´ ± analizeaza sistemul factorilor istorici. 122 .Guy Hermet. culturali. in timp ce altele manifesta fata de ea o ³intoleranta durabila´. economici si sociali care explica de ce ³inventia democratica´ s-a dezvoltat in anumite tari. religiosi. Istoria factuala pune fata in fata regimurile democratice si regimurile nedemocratice.

numarul regimurilor nedemocratice continua sa depaseasca pe cel al regimurilor democratice. in contradictie cu ceea ce s-a numit ³al treilea val de democratizare´.Regimurile nedemocratice La inceputul anilor ¶90. 123 .

7 32.Huntington Anul 1922 1942 1962 1973 1990 State democratice 29 12 36 30 58 State nedemocratice 35 49 75 92 71 Procentul domocratizarii 45.4 24.3 19.5 45.0 124 .

122 in 1973 si 129 in 1990).Observatii: . 125 .Huntington a luat in calcul doar statele cu peste un milion de locuitori ³constatandu-se variatii in privinta numarului statelor existente (64 in 1922.Fluctuatii majore in procentaj: nivelul ponderii procentuale a regimurilor democratice din 1922 este atins abia in 1990. 61 in 1942. 111 in 1962. .

concurentiale si semnificative). 126 .reducerea pana la eliminare a pluralismului politic.‡ Exista un larg acord asupra existentei a doua categorii de regimuri nedemocratice: .regimuri totalitare .regimuri autoritare Elemente comune: .criteriile de acces la putere si distribuirea puterii politice sunt bazate pe control si pe recurgerea la folosirea fortei (nu pe alegeri libere. .

precum in Spania si Portugalia) si un regim totalitar au durate mai reduse.Regimurile autoritare si cele totalitare reprezinta modalitati specifice de reglare a raporturilor de putere intre stat si societate. Din perspectiva duratei regimurilor politice. in unele state. este semnificativ de remarcat faptul ca. in timp ce un regim autoritar (chiar prelungit. regimul democratic odata instaurat se mentine fara intrerupere. 127 .

Analizele istorice dovedesc alte doua aspecte legate de regimurile nedemocratice: .este posibil ca acelasi sistem politic sa treaca printr-o frecventa succesiune de regimuri autoritare. puternice si opresive. 128 . chiar cu unele interferente democratice. . chiar daca in aparenta reprezinta constructii stabile.regimurile totalitare sunt regimuri fragile si precare.

Hannah Arendt ± ³Originile totalitarismului´ Acorda consistenta termenului ³totalitarism´. antropologie politica. stasiologie etc.Regimurile totalitare Universul regimurilor totalitare face obiectul studiilor de istorie. Borkenau si Neuman. teorie politica. sociologie. termen utilizat anterior de Mussolini (lui i se atribuie paternitatea). 129 .

Arendt face distinctie intre origini si cauze (ataca principiul cauzalit ii). ci are radacini sociale si culturale specifice. Imperialismul. .Lucrarea Hanei Arendt este prezentata in trei sectiuni: Despre antisemitism.Analizeaza originile. Totalitarism ± peste notiunile clasice de tiranie si despotism. 130 . particularitatile si paroxismele. dovedind ca totalitarismul nu apare pe un teren gol. Perspectiva fenomenologica introdusa de H. Sistemul totalitar.

‡ In ³La condition de lµhomme moderne´. dupa infrangerea militara a Germaniei si dupa accentuarea crizei din 1929. insistandu-se pe ideea ca totalitarismul se fundamenteaza in mutatiile produse la nivelul statelor nationale europene din perioada capitalismului modern. in aceasta tara au loc procese cu urmari extrem de grave precum: 131 . H.Arendt este preocupata de analiza originilor totalitarismului.

de familii si sociabilitati) in ³mase´ de indivizi atomiza i si instrainati (chiar insingurati).dezagregarea traditiilor.distrugerea vechilor structuri sociale. 132 .transformarea ³poporului´ (ca ansamblu concret de indivizi si de grupuri. Germania este supusa deci «dezradacinarii» si «dezolarii» ceea ce creeaza premisele nazismului. . ..

133 . chiar daca elemente precum exacerbarea individualismului si dizolvarea traditiilor eclipseaza politicul.‡ H. insa trebuie insistat pe aspectul ca modernitatea nu produce in mod mecanic totalitarismul.Arendt este influentata in analizele sale de Martin Heidegger.

134 . Aceste resorturi sunt indisociabile. Omniprezenta ideologiei. Remodelarea societatii.a) b) c) d) Arendt face distinctie intre patru resorturi ale totalitarismului: Inscrierea intr-o necesitate istorica. Dominatia. disparitia sau estomparea unuia provocand degenerarea progresiva a fenomenului.

a) Inscrierea in necesitatea istorica Arendt face o distinctie importanta: cea dintre regimul totalitar si regimul arbitrar prin punerea in discutie a atitudinii fata de legea fundamentala. cat si cel stalinist par arbitrare din perspectiva juridica asupra respectarii dispozitiilor normative. de exemplu. 135 . un pur caracter declarativ. atat regimul nazist. fiind abuziv incalcate de statul totalitar. drepturile si libertatile proclamate. Astfel. constitutia stalinista din 1936 avand.

136 .Nu semnifica faptul ca nazismul si stalinismul (. Care este natura acestor legi? Asemenea legi sunt legile biologice ale naturii pentru nazism si legile sociale ale istoriei pentru stalinism. ca nu s-ar ghida in actiuni dupa legi preexistente.ca regimuri totalitare ±) se circumscriu arbitrariului.

interpreteaza legile istoriei si. Führerul are ca misiune interpretarea legilor naturii din care deduce ce este bun si sanatos pentru poporul german. pornind de la ele.Comentati: ³Spre deosebire de Nero care canta din lira in timp ce Roma ardea. Hitler si Stalin sunt agentii supremi ai unei necesitati istorice.i privilegiul initial de a traduce in practica aceasta necesitate istorica. arogându. elaboreaza reguli de actiune aplicabile imediat societatii sovietice si miscarii comuniste internationale´. in schimb. 137 . Stalin.

Amenintarea totalitarismului devine realitate in momentul in care ³o viziune milenarista asupra istoriei e asociata cu vointa de a transforma radical ordinea sociala´ 138 .

nu evolueaza obligatoriu catre o administratie coercitiva. ca un ansamblu fictiv de idei. chiar pasiuni. Ex: ideologia conceputa ca o reprezentare a lumii. 139 . atitudini.b) Omnipotenta ideologiei Sensul termenului ideologie utilizat de Arendt este altul decat cel devenit dominant. ea devine totalitara doar daca se integreaza intr-un sistem de explicatii global si stiintific al lumii. Diferentele sunt deopotriva necesare si importante deoarece nu orice model ideologic include elemente coercitive.

Astfel: . . solicitandu-se exterminarea lor in numele unei ³necesitati vitale´.Ura fata de evrei este periculoasa in sine. 140 . in numele unei legi universale a istoriei. in conceptia lui Arendt devine ideologie atunci cand este inscrisa si propagata printr-un discurs coerent. adica atunci cand dobandeste caracter militant in edificarea societatii fara clase. dar.Propagarea idealurilor socialiste si comuniste devine ideologie atunci cand se trasforma in actu.

arogându. definitia ³consubstan ial totalitarismului´ prezinta caracteristicile: . . 141 .i preten ia c poate explica ³totul´.formeaza un sistem de interpretare a lumii definitiv. atât evenimente trecute. cat si viitoare.Astfel.îsi aroga caracterul irecuzabil si infalsificabil inca din momentul constituirii.

. avand capacitatea autodotarii cu coerenta interna. de a integra in permanenta contradictia intr-un proces logic. mecanismul fiind preocupat de limitele sistemului de interpretare si nu de continutul acestuia. Ea nu greseste niciodata si este deasupra realitatii. 142 .prezinta un logicism intrinsec.Definitia data de Arendt ideologiei. se apropie de cea data de Popper gandirii dogmatice.

«patologice» imbracate de regimul nazist si cel stalinist. 143 . o suprarealitate ce sfarseste prin a le inchide pe amandoua in propriile sale logici.‡ Ideologia este considerata de Arendt a fi exact ceea ce pretinde ca este: logica unei idei. ³Ea este un al saselea simt sau chiar un suprasimt care da o orientare precisa cuvintelor si actiunilor. Ea nu inceteaza sa impuna realitatii o lume fictiva. Ea explica in mare parte formele «delirante».

Arendt. pe anularea controlului social asupra puterii de stat. pe denuntarea si dezagregarea politicului. 144 . fara a contesta actiunea unei vointe de dominare radicala specifica totalitarismului. insista asupra ³naturii informe´ a acestuia.c) Remodelarea societatii Interpretarile majoritare ale nazismului si stalinismului ca regimuri totalitare identifica totalitarismul cu dominatia absoluta a statului asupra societatii. asupra dezorganizarii structurilor de incadrare statala traditionala. insistand pe aspectele legate de destructurarea societatii civile.

Putere si Popor.d) Dominatia Totalitarismul propaga iluzia transparentei sociale. dovedita prin distrugerea metodica a parlamentelor. .Se produce o disolutie a oricarui spatiu public si privat. 145 . partidelor. iluzie justificata logic in intoleranta fata de orice autonomie si in negarea pluralitatii. bisericilor. asociatiilor (a oricarei structuri susceptibile de a face o diferenta in mijlocul «noii simfonii ideologice»). sa faca sa existe o identitate intre Sef.Dominatia totala este instrumentul prin care puterea se asimileaza in cea mai mare masura cu societatea. .

dominatie in actu in momentul in care nimeni nu i se mai opune. independenta fata de orice opozitie. dominatia cvasitotala a dictatorului. deportarile fasciste.- - - Dinamica sistemului totalitar este reflectata de: epurarile staliniste. epurari ce se declanseaza in momentul in care puterea dictatorului nu se mai simte amenintata. cand teroarea a devenit totala. 146 . de a crea vinovati si de a-i extermina. capacitatea diabolica a regimului de a inventa si reinventa (permanen a) du mani.

‡ Exista totusi limite ale dominatiei totale si implacabile (abateri de la formele clasice de autoritate publica). 147 . discursul public.vocatia puterii totalitare: aceea de a incerca sa reduca gandirea. puterea actioneaza conform esentei regimului si nu cedeaza in fata arbitrariului.. la interesele sale.

in baza analizei weberiene a sefului carismatic.locul central ocupat in interiorul structurii puterii de catre Führer sau de catre «conducator». Arendt sustine ca in ambele cazuri conducatorul este considerat intruchiparea unei vointe superioare ± vointa rasei germane pentru Führer si vointa poporului pentru «conducator». 148 .Arendt are in vedere doua fenomene aflate in conexiune indestructibila: .

iar organismele de elita formeaza anturajul protector al sefului.Extrema diseminare si fluiditate a organizarii. Daca fascismul lui Mussolini reactiveaza ideea hegeliana a statului. H. «garda pretoriana a noului regim». nazismul si stalinismul pulverizeaza statul prin dedublarea sistematica a structurilor de incadrare ale indivizilor. fictiva cu poporul.Arendt respingand asemanarea regimului de acest tip cu un mecanism omogen. Dedublarea: organismele de fatada mentin o legatura.. 149 . in general.

150 . proliferarea instantelor de executie. motivul sau final este «miscarea». desemnarea permanenta de noi obiective vizand antrenarea maselor intr-un fel de miscare permanenta.Argument: ³Daca regimul totalitar are ca principiu ideologia si ca natura teroarea. ea insasi tinzand spre implinirea promisiunilor naturii sau ale istoriei´. cultul sefului.

adica l-au radicalizat in forme fara precedent in istorie. insa aceste regimuri l-au impins pana la paroxism. ea sustine ca genocidul n-a fost inventat de regimurile totalitare. 151 . Astfel. urmare a distinctiei pe care Arendt o face intre «raul radical» si «raul banal» in analiza regimului totalitar.Mai multi autori surprind unele deficiente ce apar.

152 .Caracterul institutionalizat si permanent al lagarelor de concentrare.Fenomenul concentrational din regimul nazist si stalinist prezinta o singularitate data de: . ulterior aceasta extinzandu-se la persoane nevinovate (³singura vina rezida in apartenenta la rase considerate inferioare si daunatoare´). .Concentrarea vizeaza pentru inceput opozantii politici.

folosirea unei ratiuni tehniciste si instrumentale avand drept scop «fabricarea masiva si dementiala a cadavrelor». . 153 .Universul concentrational se caracterizeaza printr-o «alianta monstruoasa» intre ideologie si industrie. in timp ce sute de mii de muncitori calificati sunt concediati´.Lagarele nu indeplinesc vreo ³functie aparenta´.. Arendt criticand teza utilitara conform careia ³multiplicarea lagarelor avea ca scop aprovizionarea industriei germane cu o mana de lucru ieftina´.

Se dovedeste «inutilitatea omului»: uciderea persoanei morale din om.Nota: Caracteristica de sinteza a fenomenului concentrational nazist si comunist atesta ³idealul social exemplar al dominatiei totale in general´. «Raul banal» . a individului singular. reducerea sa la ³starea de animal´.procesul lui Adolf Eichmann (³Eichmann la Ierusalim´) Studiul: ³Un raport asupra banalitatii raului´ 154 .

acesta acceptandu-l cu scop manipulatoriu: acela de a crea perceptia ca el construieste un regim nou si puternic (regimul lui Mussolini este autoritar.Neumann demonstreaza prin includerea nazismului in regimurile totalitare (inca din 1942) ca fenomenul totalitarismului precede razboiul rece si nu este legat de el.Hayek.Controverse asupra conceptului de ³totalitarism´ a) Spiro si Schapiro: conceptul ar fi inutilizabil. nu totalitar). la fel Fr. indreptat impotriva regimurilor comuniste. . produs al razboiului rece. .Opozantii lui Mussolini l-au lansat. 155 .

Claude Lefort si indeosebi Raymond Aron. Carl Friedrich.Claude Lefort ± trebuie retinuta ideea circumscrierii totalitarismului unor perioade mai largi. .Karl Popper ± totalitarismul nu este apanajul exclusiv al modernitatii. propagandu-se dincolo de «momentele sale neurotice». .b) Interpretarile ³rectificatoare´: Karl Popper. isi are radacinile intelectuale in matricea originala a tuturor «societatilor inchise» pe care o contine filosofia lui Platon. 156 .

doar cat conducatorii sunt in viata. dimpotriva. Eric Voegelin ± considera ca totalitarismul este analog in sfera politicului cu ceea ce reprezinta unele religii in sfera spiritualului. 157 . are tendinta de a asimila nazismul si stalinismul cu «religiile seculare» care pretindeau ca aduc salvarea maselor dezmo tenite si a popoarelor umilite.³Reprezentarea fantastica a unei societati unice nu se manifesta pe perioade scurte. Imitandu-l pe R. ea supravietuieste conducatorilor carismatici si continua sa imbrace forme politice si sociale singulare´.Aron.

tip ce contine si elemente asemanatoare descrierilor arendtiene. cat si divergentele cu opiniile lui Arendt. Convergente . 158 . Aron construieste ceea ce este numit de sociologi «tipul ideal» al regimului totalitar. ‡ Discipol al lui Max Weber.b) Raymond Aron ± ³Democratie si totalitarism´ isi exprima atat convergentele.Notiunea de totalitarism este acceptata: considera indreptatita inventarea unor categorii noi pentru a exprima ceea ce nu putea fi studiat din perspectiva experientelor precedente ale despotismului.

care-si asuma in fiecare moment monopolul elaborarii deciziilor. .Monopolul asupra tuturor mijloacelor de comunicare. de informare. 159 . careia nici o persoana nu i se poate sustrage.Elementele «tipului ideal» de totalitarism sunt: .Existenta unui partid monopolist. ideologia ± ratiune de stat este singura ideologie oficiala. omniprezenta. de presa. .Impunerea unei ideologii ridicata la rangul de ratiune de stat. propaganda avand rolul determinant in suprimarea tuturor libertatilor de gandire.

in conditiile in care opozitia este suprimata.Aparatul represiv care. pus in miscare. dar manifestat total in stalinism. existent mai putin in sistemul nazist. se transforma inevitabil intr-un instrument al terorii..Controlul statului asupra activitatilor economice si sociale. eficienta sa este tot mai mare. 160 . .

Aron. sociologia lui Max Weber. 161 . pentru R. ‡ Prima divergenta ± problema genealogiei fenomenului totalitar. Ca si Arendt. ‡ Divergenta privind modul in care Arendt descrie înrudirea dintre nazism si stalinism (marxizant).Divergente Provin din formatia celor doi autori: fenomenologia germana pentru Hannah Arendt. nu se manifesta pentru distinctia dintre «origini» si «cauze». pastreaza principiul cauzalitatii reduse. Aron refuza explicatiile deterministe. dar spre deosebire de ea.

prin gravitate. intre regimurile totalitare.pozitie rectificatoare analiza a genocidurilor secolului al XX-lea Distinge. al XXlea (masacre planificate si perpetuate de catre stat) diferenta dintre genocid si societatile genocidare.Specificul masacrelor genocidare ale sec.Yves Ternon ± ³Statul criminal´. . ca societati in care: 162 . despotisme si dictaturi. totalitarismul ± tara a secolului al XX-lea.

.Produc o politie politica si un aparat militar consacrat expansiunii geopolitice. ..Puterea produce genocidul Statele totalitare sunt expresia societatilor genocidare. 163 .Produc un partid unic. .Statul dispune liber de viata cetatenilor sai.

Ideologia. rezumata intr-o conceptie asupra lumii. in centrul careia se plaseaza seful. . prin care statul asigura si mentine influenta sa asupra tuturor activitatilor sociale.In opinia lui Ternon. 164 . prin care statul controleaza absolut omul. propunand sloganuri. emitand profetii si denuntand comploturi. prin care castiga masele.Teroarea exercitata de politia secreta. . fiind constienta ca a abandonat lumea veche si valorile ei normative. teroare ce consolideaza puterea regimului totalitar. cinci instrumente sunt esentiale statului totalitar: . . elita ce a acaparat puterea. .birocratia.Propaganda.Elita.

«dusmanii obiectivi» care nu sunt niste inamici reali. regimul nu inceteaza sa tot dea peste noi si noi obstacole. ci produsele fantasmelor sale. 165 . pe «criminalii fara crime». fara nici un beneficiu. In aceasta cautare a «dezolarii». sa lichideze cu milioanele de insi in intregime nevinovati in raport cu sine.Comentati: ³ In progresia sa catre universal.

evreiesc .camodgian (Rwanda. Burundi) si genocidurile din fosta URSS. 166 .armenesc . Nota Explicati de ce utilizati pluralul pentru genocidul din fosta URSS.‡ Ternon surprinde genocidurile secolului al XX-lea .

în care campeaza marea majoritate a regimurilor moderne ale planetei´ 167 .Regimurile autoritare Alain Rouquie (autor de studii asupra dictaturilor militare din America Latina) ³Între statul de drept si statul religios se întinde o mla tin vast .

Aron isi dovedeste insuficienta. urmare a fragilitatii si contradictiilor sale interne. manifestare a unei diversitati de societati politice. cel mai reticent la schimbari. este cel mai bine reprezentat azi in lume. b) Autoritarismul ± ca model politic. 168 .Asumtii: a) Binomul democratie liberala ± stat totalitar analizat de R. conducand la o reactie a autoritarismului. dar si in declin.

care sa explice acele societati care nu pot fi incadrate in componentele binomului aronian . 169 . ‡ Diversitatea situatiilor autoritare face dificila descoperirea unor trasaturi comune prin care sa se realizeze o identificare a regimului autoritar ca model politic.c) Dezvoltarea notunii de autoritarism presupune un demers dificil intrucat: ‡ Exista o mare varietate de regimuri autoritare.

‡ Definitia acceptata ± Juan Linz (se raporteaza la regimul lui Franco in Spania. care nu sunt bazate pe o ideologie clar articulata. dar sunt caracterizate de mentalitati specifice. ulterior extinzand continutul definitiei si la alte forme de autoritarism). dar in fapt mai degraba previzibile´ 170 . cu exceptia unor momente din dezvoltarea lor. isi exercita puterea in limite slab definite in plan formal. in care nu exista o mobilizare politica la baza si la scara mare. si in care un lider. in care clasa politica nu da socoteala pentru faptele savarsite. sau uneori un mic grup. Regimurile autoritare reprezinta ³sisteme cu pluralism politic limitat.

171 . intr-o oarecare masura circumscrise´.numar extrem de redus al organizatiilor autorizate care mentin si exercita puterea politica.‡ Analiza necesita nuantari 1.organizatiile autorizate sunt «legitimate» de catre lider.organizatiile ³au sfere de autonomie recunoscute. . caracterul limitat provenind din urmatoarele aspecte: . Pluralismul politic inteles mai mult ca o pluralitate de organizatii. .

172 .. . a competitiei pentru cucerirea sustinatorilor) si absenta modalitatilor prin care sa se evalueze reprezentativitatea conduce la perceptia regimurilor autoritare ca imobile in esenta lor.Absenta competitiei (electorale.Nu se manifesta forme de competitie intre organizatiile autorizate.

Aceste organizatii sunt exonerate de raspundere in fata ³bazei´ (electoratului).2. Sintagma ³clasa politica nu da socoteala de faptele savarsite´ derobarea de raspundere a organizatiilor carora li se permite mentinerea in viata politica. exonerare generata de structurarea interna ierarhica. 173 .

. ci desemnati (cooptati) dintre cei care: .sprijina regimul autoritar. .Pasquino 174 . este atribuita in mod pur birocratic. Comentati: ³puterea coboara de sus in jos si. a cooperarii´.Raspunderea fata de ³baza´ este inlocuita cu raspunderea fata de structurile superioare.demonstreaza loialitate. pe baza vechimii rolului. G.sprijina liderul. conducatorii organizatiilor nefiind alesi. in cel mai bun caz.

birocratia statala .biserica catolica . Sunt tipic autoritare: . cat si in functionalitatea lor.‡ Autoritarismul caracterizeaza si institutiile.asociatiile de interese care continua sa existe (urmare a bunavointei celor ce detin puterea) 175 . atat in organizarea.institutiile militare .

c) exista deosebiri prin raportare la pluralismul democratic. 176 .Evaluare: in baza criteriilor utilizate in selectarea conducatorilor organizatiilor (adeziunea la regim. b) exista deosebiri fata de regimul totalitar (se va avea in vedere caracterul monist al acestuia). [rar] competentele personale) stabiliti daca: a) exista un consens al unei ³baze´ in selectie. respectul pentru lider.

tocmai libera competitie intre grupurile care se nasc spontan si care se transforma in responsabilitate in fata membrilor si a celor care vor sa adere la ele´ 177 . urmariti textul: ³Pluralismul democratic va fi mereu ± cel putin la nivelul principiilor.Pentru sprijinirea demersului. dar adesea si in practica ± nelimitat. dar remedierea va fi de obicei. responsabil. concurential. Ar putea exista distorsiuni.

3. regimuri totalitare. ce presupune interpretari autorizate. cu o logica constrangatoare. care ofera o lectura uniforma si angajata. Mentalitatea = ansamblu de credinte codificate in orice masura. caracterizate de o ideologie riguros articulata). 178 . Apare distinctia intre ideologie si mentalitate: Ideologia = sistem de gandire codificat. rigid. ³fara oracole investite cu un rol specific´ (Linz). Regimurile autoritare sunt bazate pe mentalitati specifice (vs. mai flexibile si cu o oarecare ambiguitate interpretativa.

Fundamentul mentalitatii autoritare este reprezentat de triada traditionala Dumnezeu ± patrie ± familie. cu nuantele tipului de religie in care se constituie autoritarismul. 179 .

De retinut: ‡ Regimurile autoritare ± in majoritatea lor ± nu au o ideologie riguroasa. sociale. culturale si religioase) si la o puternica baza nationala. in multe cazuri mitica. ‡ Exista mentalitati asemanatoare. mentalitatile lor reprezentand diferente semnificative: ele se construiesc si se consolideaza prin raportare la un sistem de traditii (politice. indiferent de timpul si spatiul in care fiinteaza asemenea regimuri. 180 .

deopotriva. .Prezenta mentalitatilor in cea de-a doua categorie.Prezentei ideologiilor rigide in prima categorie de regim al puterii. regimurile autoritare si cele democratice este acceptata si din unghiul de vedere al: . 181 . in regimurile democratice. . a ideologiilor si mentalitatilor (in mare parte).Absenta.‡ Delimitarea neta intre regimurile totalitare.

de idealurile si de valorile regimurilor respective.Pentru regimurile democratice. de procedurile. 182 . intrucat. Este cert ca abordarile nu pot fi exclusiviste intrucat. cat si de existenta unei ideologii (nu insa de tip coercitiv). concluzia trebuie nuantata: ea trebuie precizata in functie de regulile. dincolo de ideologie si de mentalitate. se afla combinatii complexe de etici democratice bazate pe drepturi. in regimurile democratice se poate vorbi atat de existenta unor mentalitati.

.acceptarea competitiei reglementate si a rezultatelor competitiei.acceptarea si recunoasterea unor conflicte si a compromisurilor intre o pluralitate nelimitata de actori politici. mentalitatea de tip democratic se exprima si se fundamenteaza prin: . 183 .Astfel. .toleranta pentru diversitati.

remarcile noastre vizeaza: . solidaritatea. . spiritul legii etc.continua reformulare a ideologiei.caracterul neimpus ³de sus´ al ideologiei democratice.In privinta existentei ideologiei democratice. dreptatea. . caracterul variat al ideologiei). in functie de dorintele cetatenilor (flexibilitatea.formarea ideologiei in jurul unor valori precum libertatea. egalitatea. idealul democratic. 184 .

185 .4. cu exceptia unor momente din dezvoltarea lor´. Mobilitatea se manifesta diferentiat/regimuri politice. Absenta mobilizarii politice ± ³nu exista mobilizare politica la baza si pe scara mare. diferentele fiind date de scopul dar si de tipul mecanismelor mobilizarii.

fie incurajeaza si favorizeaza participarea politica (spontana). dar si in proprii cetateni.Scopul mobilizarii politice a cetatenilor in regimurile democratice atingerea valorilor specifice acestor regimuri. prin proceduri indirecte. o face posibila si practicabila. participarea politica a cetatenilor este spontana si. 186 . fie. in baza increderii regimului in sistemul de valori. promovarea si protejarea lor.

dar si de a forma un om nou´ (o mobilizare caracterizata prin frecventa.‡ Daca pentru regimurile democratice sursa mobilizarii politice o reprezinta ³baza´. intensitatea si dispunerea spatiala fiind minime. la nivelul regimurilor totalitare mobilizarea este impusa ³de sus´. raspandire geografica si continuitate maxima). ea reprezentand o stare permanenta: ³o revolutie permanenta cu scopul de a schimba societatea. caracterizand doar unele momente ale evolutiei lor. 187 . mobilizarea politica este doar o exceptie. ‡ Pentru regimurile autoritare.

cand «remotivarea» sustinatorilor regimului devine nu doar oportuna. intrucat energia disponibila trebuie canalizata spre infrangerea opozitiei.momentul provocarilor interne (diversiunea) sau externe (ingerintele). .Care sunt acele momente? Se disting doua. fiecaruia fiindu-i corespondente unele intentii ale regimului. . 188 . dar si pentru atragerea de sustinatori. ci si necesara.in faza de instaurare.

si prin incapacitatea lor (de natura organizatorica) de a mobiliza mase mari. un regim autoritar renunta la intruniri grandioase. mentine. in mod deliberat. 189 .Evaluare ³Totusi. un grad scazut de interventie politica in societate. favorizeaza si uneori incurajeaza refugierea in viata personala. difera de regimurile totalitare tocmai prin rezistenta lor (de natura ideologica). regimurile autoritare. in general. Odata rasturnat. depolitizeaza masele. chiar in varietatea lor.

in general. regimurile totalitare cer o angajare continua. puternica si intensa.Dimpotriva. asteapta de la cetateni sa dedice politicii tot sau aproape tot timpul liber. impun o mobilizare frecventa. chiar daca uneori trebuie sa se adapteze la manifestari de consens pur formale si rituale´. 190 . in toate sensurile cuvantului. Îsi propun sa fie regimuri de mobilizare. Si se tem de scaderea tensiunii sustinatorilor si. a populatiei. sterg granitele intre privat si public.

sau. 191 .5. Existenta unui lider. dar mai degraba previzibile´ In exercitiul puterii politice autoritare. in cele mai multe cazuri (cel putin pentru inceput) cu elemente carismatice. a unui grup restrans ³care îsi exercita puterea in limitele slab definite in plan formal. Majoritatea regimurilor autoritare depind de figura fondatorului lor. exista o componenta pesonalizata foarte puternica. uneori.

autoritarismul slabit. Ex: dupa regimul Salazar din Portugalia. Crizele de succesiune pot conduce: . 192 . .fie la disparitia regimului.Consecinta: dependenta regimului autoritar de existenta liderului fondator face extrem de dificila mentinerea regimului dupa disparitia liderului. chiar daca obiectivele îi sunt redefinite. s-a mentinut doar intre anii 1968-1974. deschizandu-se adevarate crize de succesiune.fie la o slabire a acestuia.

193 . ci produsul situatiilor pe care el (liderul) a stiut sa le evalueze si sa le foloseasca prin calitati. virtuti si sansa.‡ Crizele de succesiune si dificultatile transferului de putere îsi au cauzele in mediul politic al propulsarii liderului: liderul autoritar nu este produsul unei organizatii care sa-i mandateze exercitarea puterii si care sa numeasca un succesor din interiorul ei.

dificultatile majore fiind absorbite de aceste organizatii. depasirea crizelor se poate realiza. ci doar existenta unei oligarhii constituita in jurul liderului autoritar: acolo unde exista un partid unic bine organizat si structurat. 194 .Daca liderul este produsul unor organizatii (liderul de tip militar. ‡ Sintagma ³mic grup´ utilizata de Linz nu vizeaza existenta partidului unic. se regasesc si tendinte totalitare. liderul sustinut de fundamentalismul islamic).

Comentariu: ³Partidul unic este unul din instrumentele principale pentru obtinerea si exercitarea puterii politice in regimurile totalitare. Eventuala constructie a unui partid bine structurat care monopolizeaza puterea semnaleaza tentativa trecerii de la un regim autoritar la un regim totalitar´ 195 .

Caracterul limitat al arbitrariului face ca actiunile liderului sa fie exercitate indeosebi in limite previzibile: 196 . Aceasta nu presupune inexistenta limitelor (ca liderul ar actiona printr-o exercitare arbitrara totala a puterii). cat si legile organice lasa o mare flexibilitate de actiune.Limitele exercitarii puterii liderului autoritar sunt slab definite in plan formal in sensul ca atat constitutiile.

Liderul se raporteaza la existenta unui pluralism politic limitat este cert ca acesta va fi constrans sa-si circumscrie actiunile de exrcitare a puterii in functie de configuratia pluralismului politic (raspunsul liderului la sustinerea pe care i-o asigura pluralismul politic este tocmai acceptarea unor limitari in decizie. a unor «granite operative». 197 .

fie in ampla configuratie a organizatiilor autoritare. care ar rezista.Comentariu: ³Puterea liderului nu va reusi sa ajunga niciodata complet arbitrara. 198 . pentru ca ar da posibilitatea la prea multe contralovituri. fie in cercul restrans al colaboratorului liderului. care s-ar simti amenintate in limita lor de autonomie´.

Cehoslovaciei (dupa ³Primavara de la Praga´).Evaluare: Ce rol are teroarea in instaurarea si mentinerea regimurilor nedemocratice? Vor fi avute in vedere exemplele: Chinei (perioada Mao) Ungariei (dupa 1956). Poloniei (dupa aparitia Sindicatului ³Solidaritatea´). URSS (dupa Stalin). Romaniei (dupa Gheorghe Gheorghiu Dej) 199 .

aparute dupa al doilea razboi mondial.regimurile fasciste. ca presupuse «democratii dirijate de sus» (Indonezia din timpul lui Sukarmo. Pakistanul). . .regimurile autoritare modernizatoare (Mexicul si Turcia in jurul primului razboi mondial). 200 .regimurile de etatism organic cu o puternica prezenta a elementelor clerico-fasciste.regimurile autoritare. .In 1975 Linz identifica sase regimuri autoritare: .

La acestea se adauga regimurile traditionale de tip sultanic.regimurile de presupus socialism african sau islamic. 201 . ci cele post-staliniste).regimurile autoritare post-totalitare comuniste (nu cele prezentate in urma caderii comunismului.. .

regimurile sultanice 2.Doua studii de caz: 1. catre sultanism. regimurile post-totalitare ‡ Analiza weberiana. 202 . prin descrierea patrimonialismului explica sultanismul: Puterea traditionala se orienteaza catre patrimonialism. iar printr-o extindere extrema. in conditiile in care detinatorul puterii dispune de un aparat administrativ (si militar) exclusiv personal.

regimul din Republica Dominicana (epoca lui Trujillo). intrucat se obiectiveaza operational in actualitate. insa ea nu prezinta doar importanta istorica.‡ Multa vreme categoria sultanismelor a fost considerata a fi de relevanta marginala. in perioada Duvalier (tatal si fiul). 203 . Exemple: regimurile din Haiti. Republica Centraficana (Bokassa).

Iranul (in timpul ahului) Coreea de Nord (Kim Il Sung si azi). Uganda (Idi Amin Dada) Nicaragua (Somoza) Zairul (Mobutu) Irakul (Sadam Hussein) Care este situatia Romaniei in Epoca Ceausescu? 204 .Filipine (Marcos).

.Caracteristicile sultanismelor ± raportate la elementele definitiei lui Linz Aceste tipuri de autoritarisme .nu au ideologie bine elaborata si coerenta.nu au o mentalitate distinctiva. . ideile liderului (in multe cazuri prezentate in volume). 205 . fiind cele care definesc limitele acceptabilitatii si variabilitatii pozitiilor politice din interiorul regimului.nu necesita nici o forma de mobilizare a supusilor.

se elimina orice diferenta intre privat si public in ceea ce priveste sfera de activitate si sfera de proprietate a liderului. . a familiei acestuia si grupului restrans de colaboratori..distrug orice forma de pluralism preexistent instalarii la putere a «sultanismului». chiar si colaboratorii apropiati fiind oricand indepartati (puterea discretionara a liderului).arbitrariul si capriciile liderului au o sfera vasta de manifestare. . 206 .

sultanismele nu permit nici un fel de tranzitie catre democratie. de contextul in care acesta a actionat pentru dobandirea puterii.prezinta caracteristici particulare si distincte legate de figura liderului. aceste regimuri sfarsesc fie prin moartea liderului (prin moarte naturala sau prin asasinat).. 207 . fie printr-o lovitura de stat militara (daca fortele armate sunt mai puternice si mai organizate decat militia personala a sultanului). . . dinamica si transformarea regimurilor sultanice sunt diferite de cele definite drept regimuri autoritare clasice.structura. de obicei. intrucat.

ca varietate a regimurilor autoritare nu sunt manifestari politice fara nici o legatura cu originea lor: totalitarismul. mobilizarii si leadership-ului. ± post-totalitarismul matur 208 . Regimurile post-totalitare. regimurile totalitare pot evolua catre trei subcategorii ale studiului post-totalitarismului: ± post-totalitarismul initial. Functie de caracteristicile pluralismului. ale ideologiei.2. ± post-totalitarismul inghetat.

el ³ s-a transformat intr-unul birocratic si a devenit adesea colegial´.‡ Post-totalitarismul initial ± regimurile de acest tip contin aspecte statice pentru pluralism. intrucat nu mai este fondatorul regimului. ideologie si mobilizare si elemente dinamice pentru leadership. De retinut: Acesta nu mai poate fi carismatic. 209 .

Evaluarea posibilitatii tranzitiei si a ritmurilor sale presupune raportarea la doi martori de control: .³dezghetarea´ controlului partidului asupra societatii.Post-totalitarsmul inghetat ± superior celui initial pe scara intensitatii schimbarilor. 210 . el presupune. . susceptibila de a se organiza in grupuri si asociatii´. Atributul de «inghetat» vizeaza mentinerea aproape intacta a mecanismelor proprii de control.dinamica aparitiei grupurilor si asociatiilor. in plus ³tolerarea unor activitati critice ale societatii civile.

se produc schimbari la nivelul caracteristicilor de baza. realizata. se extinde NOTA Tranzitia catre regimul democratic devine posibila in momentul in care partidul accepta sa intre in competitie cu alte forte politice si sociale. mobilizarea ± in mare parte. Astfel. tot mai tolerat.In post-totalitarismul matur. exceptie facand rolul partidului. insotita sau scoasa din uz de aparitia elementelor tehnocratice. neopluralismul social. ideologia devine «repetitiva» si «irelevanta». 211 .

teama de a fi distrus. 212 . in puterea organizatorica.excesul de incredere a partidului. . urmare a increderii in puterea mijloacelor proprii. competitia reprezentand alternativa acceptabila a momentului. ce-i asigura stabilitatea si iluzia consensului dobandit prin conformism.Acceptarea competitiei intervine in doua situatii contradictorii: .

partinic post-totalitare emergent consumata ritualica birocraticcolegial sultanice disparut arbitraritate manipulate personalizat 213 .Analizati comparativ tabelele: a) Caracteristici ale regimurilor nedemocratice Regimuri autoritare Pluralism Ideologie Mobilizare Leadership limitat neutralitate minimala fondator totalitare inexistent rigida. puternica raspandita carismatic.

b) Caracteristicile regimurilor post-totalitare Post-totalitarism initial Pluralism Ideologie Mobilizare Leadership inexistent osificata sporadica. ritualica inghetat emergent golita abandonata matur tolerat cu elemente tehnocratice terminata de partid birocratic-colegial birocraticcolegial 214 .

Bibliografie: pp 86-98 din A. Puterea politica si regimurile politice. 215 .Gorun.

definindu-se prin rolul ± de regula ± esential pe care organizatiile de tip militar il indeplinesc direct in aceste state. indeosebi in state din America latina.Regimurile militare Exprima profilul majoritatii regimurilor autoritare instituite dupa cel de-al doilea razboi mondial. 216 .

Esential de retinut! Pozitia armatei in cadrul pluralismului limitat: armata nu mai prezinta doar unul dintre grupurile ce configureaza. in mod autoritar. regimul autoritar nici nu se poate instala. fara de care ratiunea existentiala a regimului nu poate fi conceputa (fara armata. pluralismul limitat si neresponsabil. ea devine grupul dominant. 217 . nici nu se poate mentine).

definit ca interventia militarilor in viata politica (referinte la garnizoanele ce se razvrateau la periferia Romei imperiale si care procedau de asa maniera. ‡ Samuel P.Pe cale de consecinta. fie ca sunt constranse in a exercita acest rol. incat comandantul lor sa ajunga imparat). organizatiile militare fie ca acceptau un rol de guvernare direct sau explicit. Huntington vorbeste despre pretorianism. 218 . datorita importantei lor specifice in regimurile autoritare.

Huntington identifica trei forme de pretorianism: a) pretorianismul oligarhic b) pretorianismul radical c) pretorianismul de masa 219 .

Decizia de interventie a militarilor in sfera politicului ± atunci cand aceasta interventie se produce ± este subordonata unui scop particular («limitat»): obtinerea unor privilegii in privinta statutului propriu si a carierei militare. 220 .‡ Pretorianismul oligarhic se caracterizeaza prin elementele delimitate in manifestarea puterii politice: puterea politica se limiteaza la camarile si clanuri.

221 .caracterul temporar al ocuparii functiilor si portofoliilor .‡ O caracteristica a pretorianismului oligarhic. . o reprezinta si nivelul de violenta scazut.caracterul neorganizat al opozitiei civile . pe langa existenta camarilei si elementelor militare si preluarea pe perioada scurta a demnitatilor guvernamentale (in coexistenta cu civilii).lipsa de mobilizare a sustinatorilor si masurarea riscului de catre opozanti.

CongoLeopodville. Volta Superioara si Nigeria ± state ce se adauga regimurilor pretoriene mai vechi.Centraficana. 222 .Pretorianismul este corelat decaderii politice: juntele si loviturile de stat. Dahomey. Togo. revoltele militare si regimurile militare au reprezentat. in opinia lui Huntington. precum cele din Algeria. Fenomenul pretorianismului se extinde in anii ¶50 si ¶60in Asia de Sud si de Sud-Est si in state din Africa (Ghana. R. fenomene permanente in societatile latino-americane si aproximativ de aceeasi densitate in Orientul Mijlociu. Sudan si Congo-Brazaville).

care sunt cauzele interventiei militare in politica tarilor in curs de modernizare? .care sunt consecintele interventiei pentru modernizare si pentru dezvoltarea politica? 223 .Apar doua intrebari fundamentale legate de interventiile militare in politica supusa modernizarii: .

Cauzele sunt testate succesiv, Huntington constatand ca multe dintre acestea sunt neconvingatoare, ele fiind, in diverse situatii, nu generatoare ale interventiei militare, ci concurente sau chiar contingente. a) Asistenta militara americana ± considerata drept factor semnificativ in dezvoltarea tendintelor armatei de a se amesteca in politica. Fenomenul este explicabil intrucat, un asemenea tip de asistenta ³incurajeaza independenta politica a armatei si îi da puteri in plus, mecanisme noi si o mai mare motivatie de a actiona impotriva liderilor politici civili´.
224

Dar: valabilitatea argumentului este contextuala; asistenta militara nu se poate considera cauza principala a interventiilor militare, intrucat: - cele mai multe state cunoscusera lovituri militare inainte de ajutorul Pentagonului; - participarea la cursurile Pentagonului a condus la asimilarea doctrinei anglo-americane privind suprematia civila si la o sporire a intelegerilor dintre militarii autohtoni si ofiterii profesionisti americani (o intelegere a democratiei);

225

- interventia in politica a armatei s-a produs atat in state care au primit ajutor american, sovietic, englez, francez, dar si in state ce n-au cunoscut aceasta asistenta; - abtinerea de la interventia in politica a fortelor militare caracterizeaza deopotriva state care au primit si state care nu au primit asistenta militara. Concluzie: ³Ajutorul militar i instructia militara sunt prin ele insele sterile din punct de vedere politic: ele nici nu incurajeaza si nici nu reduc tendintele ofiterilor militari de a juca un rol politic´.
226

b) Structura interna a armatei si originea sociala a ofiterilor ce participa la interventie. Cauze: constiinta functiei publice; abilitatea manageriala combinata cu pozitia ³eroica´, originea sociala ± apartenenta la clasa de mijloc sau clasa inferioara. Dar: motivatia intrarii ofiterilor in politica poate fi una data de idealurile superioare ale serviciului public, dar si una a castigurilor personale.

227

Apoi, situatiile de interventie sau non-interventie sunt valabile si in acest caz: - ofiterii inzestrati cu carisma, calitati manageriale, calitati tehnice si politice au intervenit in politica in unele state, in altele nu; - la lovituri militare au participat ofiteri proveniti din toate straturile sociale, pozitia lor sociala nefiind determinata; - unitatea si organizarea interna a armatei nu este o cauza esentiala pentru interventia in politica, existand o tendinta mai accentuata spre interventie acolo unde armata se caracterizeaza mai mult prin sciziuni, decat prin unitate.
228

Intrebare: care trasaturi ale institutiei militare dintr-o natiune inlesnesc implicarea ei in politica? este gresita. Explicatie: cele mai importante cauze ale interventiei militare in politica nu sunt militare, ci politice si nu reflecta trasaturile sociale si organizationale ale institutiei militare, ci structura politica si institutionala a societatii.

229

Concluzie: nu factori strict militari, ci factori care caracterizeaza sistemul politic si social genereaza interventia militara in politica. (politizarea excesiva a societatii) ³In astfel de societati, politicii îi lipseste autonomia, complexitatea, coerenta si adaptabilitatea. Toate tipurile de forte si grupuri sociale ajung direct angajate in politica. T ri care au armate politice au si Biserici politice, universitati politice, birocratii politice, sindicate muncitoresti politice si corporatii politice. Societatea, ca intreg, si-a iesit din matca, nu numai militarii´ S.P.Huntington
230

‡ Lipsa sau slabiciunea institutiilor provoaca interventia militara in politica: - coruptia vizeaza interventia averii in sfera politica; - pretorianismul ± interventia armatei - clericalismul ± participarea liderilor religiosi in politica. Conceptul de societate pretoriana o societate excesiv politizata, care presupune nu doar interventia militara, dar si a altor forte sociale in politica
231

Angrenarea bisericii in politica ..Implicarea oamenilor de afaceri in politica . In toate societatile grupurile sociale specializate se angajeaza in politica. sa amelioreze si sa modernizeze actiunea politica de grup». aceste grupuri par mai politizate tocmai ca urmare a absentei unor «institutii politice eficiente. Diferenta pentru ³societatile pretoriene´ este data de faptul ca.Politizarea universitatilor c) Absenta unor institutii politice eficiente. la nivelul lor. respectiv fragmentarea puterii politice.Sindicalismul politic .Politizarea armatei . capabile sa medieze. 232 .

nu exista nici o intelegere intre grupuri asupra metodelor legitime autoritare de rezolvare a conflictelor (lipsa consensului si lipsa reperelor care sa fie acceptate de catre toti). . 233 .Societatile pretoriene se caracterizeaza printr-o confruntare deschisa intre grupurile sociale. intrucat: .nici o institutie si nici un grup de lideri politici profesionisti nu sunt recunoscuti sau acceptati ca intermediari legitimi in moderarea conflictului de grup (criza de legitimitate). Acesta se manifesta.

Majoritatea actorilor politici sunt de acord asupra procedurilor ce trebuie folosite pentru solutionarea unor dispute politice.In baza analizei de contrast. ereditar.Functiile politice pot fi ocupate prin alegeri. respectiv pentru repartizarea functiilor si stabilirea strategiilor politice de perspectiva. 234 . pot fi evidentiate caracteristicile regimurilor politice institutionalizate: . . prin examene sau prin combinarea acestor procedee.

vot majoritar. 235 . existand o intelegere generala asupra regulilor si mijloacelor. grupurile participante la jocul politic obligandu-se in a respecta si utiliza aceste mecanisme. intrevederi...modul de rezolvare a disputelor se bazeaza pe alte mecanisme si proceduri: petitii. apeluri. consultatii. consens etc.

nu exista nici un fel de motivatie pentru ca un lider sau un grup sa faca concesii semnificative in stabilirea autoritatii. cat si functiile sunt usor castigate si se pierd la fel de usor. Aceasta fragmentare genereaza: . .‡ Faptul ca in societatile pretoriene lipsesc institutiiile politice conduce implicit la fragmentarea puterii. 236 .caracterul tranzitoriu al autoritatii asupra sistemului ca intreg. caracterizata indeosebi prin aceea ca atat autoritatea. .slabiciunea institutiilor politice.

specific societatilor pretoriene.‡ Transferul loialitatii (de la un grup social la altul). In lipsa unor proceduri acceptate. ³Fiecare grup foloseste mijloace care reflecta propriile sale capacitati si propria sa natura. bâtele incep sa cante». Comentati: 1. «cand nu se iveste nici o solutie. este pus in contrast cu extinderea loialitatii din societatile cu sisteme institutionalizate. Tehnicile de interventie militara sunt mai eficiente decat celelalte pentru ca. 237 . asa cum spunea Hobbes. grevele muncitorilor. Ciubucurile grase. demonstratiile multimii si loviturile militare. revoltele studentesti. toate aceste forme de actiune directa se gasesc pe scena politica.

(se studiaza paginile 105 ± 109 din ³Puterea politica si regimurile politice´. dar ei vor fi slab organiza i. În forme extreme. largeste orizontul unui om. într-un regim politic civic institutionalizat. omul politic de succes isi transfera pur si simplu identitatea i loialitatea de la un grup social la altul. Ascensiunea la ³varf. In societatile pretoriene .) 238 ... In formele mai putin extreme. el poate amenin a interesele boga ilor i aristocra ilor. îsi transfera loialitatea de la mase la oligarhie. un demagog populist poate aduna în jurul s u adep i. intr-un sistem pretorian il ingusteaz ´. indivizi care urca scara spre bogatie si putere. pur si simplu. poate fi votat in functii politice si apoi sa fie cumparat chiar de interesele pe care le-a atacat.2.

Pretorianismul radical s-a dezvoltat si din monarhiile traditionale centralizate care au avut un grad ridicat de legitimitate si eficienta pe toata durata în care participarea politica a fost limitata. ins nu toate pretorianismele radicale au fost. la origini. oligarhii pretoriene.Regimurile pretoriene radicale Ipoteza verificata istoric: Mai toate oligarhiile pretoriene dau na tere la regimuri pretoriene radicale. ‡ Institutiile politice ale monarhiilor traditionale centralizate isi dovedesc fragilitatea si rigiditatea in fata schimbarilor sociale ce genereaza cresterea participarii politice. 239 .

Consecinta: societatea evolueaza de la o ordine traditionala civila la una pretoriana radicala. iar aparitia acestor grupuri conduce fie la rasturnarea. fie la prabusirea regimurilor monarhice traditionale. ‡ O a treia sursa a pretorianismului radical ( pe langa pretorianismul oligarhic si monarhiile traditionale). Orientul Mijlociu si Asia de Sud a slabit sau a distrus complet institutiile politice indigene. in Africa.Rigiditatea institutiilor politice le face inadaptabile la situatiile in care clasa de mijloc accede in politica. 240 . este colonianismul occidental care.

din intelectualitatea educata în universitatile apusene. 241 . Se dezvolta o opozitie fata de colonialism. constituita din elitele locale si clasele mijlocii. opozitie ce se identifica cu independenta nationala si guvernul popular si incearca sa dezvolte organizatii de masa.Sursele traditionale de legitimitate sunt subsumate inclusiv în fazele în care colonialismul s-a manifestat sub forma unor conduceri indirecte întrucat autoritatea conducatorilor locali depindea clar de puterea statului imperialist.

Manifestându-se slabiciuni. ci pe cale ideologica si politica. chiar neputinta în randul intelectualitatii. deopotriva si cedata. in postcolonialism se ajunge tot la exercitarea puterii de catre ofiteri. independenta a fost cucerita. dar. 242 . contribuind la aceasta si o anumita mobilizare sociala slaba. De aceea.‡ Independen a nu putea fi cucerita pe cale militara (metropolele erau extrem de puternice).

Infruntand oligarhia. integrarea na ionala si. extinderea participarii politice. Mexic. . Ecuador. pe arii restranse. declanseaz lupta impotriva risipei de resurse. Turcia). 243 . Venezuela. Egipt.Rolul progresist si modernizator jucat de ofi erii militari in etapele timpurii ale moderniz rii politice este important deoarece: . Peru. Bolivia. iar in secolul al XX-lea in Chile. Orientul Mijlociu (Siria. a coruptiei si inapoierii. Guatemala.promoveaza reforma sociala si economica. El Salvador. Pakistan. Acest rol s-a manifestat la sfarsitul secolului al XIXlea in Brazilia.

pretorianismul radical se gasea pozitionat intre pretorianismul oligarhic (mentinut in societati mai inapoiate din America Latina si Orientul Mijlociu) si. Participarea politica a muncitorimii marcheaza inceputul trecerii unei societati pretoriene de la etapa ei radicala. 244 . aparut in Argentina sub forma peronismului (persistent in cele mai multe tari in curs de modernizare). la cealalta extrema.La jumatatea sec. pretorianismul de masa. al XX-lea. la cea de masa.

dar produs in Haiti ± 1946. guvern.Huntington vorbeste despre existenta a patru modele de relatii in cadrul actiunii de acest tip: 1. Chile. muncitorime vs. de doborare a guvernului (model rar. guvern si armata. 2. iar daca armata a castigat teren in fata guvernului. poate folosi conjunctura creata. 245 . 1966). situatie in care greva generala are aceeasi functie cu revolta studenteasca ± ea polarizeaza situatia. greva generala este invinsa prin actiunile concentrate ale guvernului. relatie in care actiunea politica esueaza in aproape toate cazurile. Venezuela ± 1958). muncitorime plus armata vs. angajandu-se intr-o actiune paralela (dar coordonata) cu muncitorimea. armatei si politiei (Peru 1962.

dar de sprijin a guvernului. muncitorimea chemand la greva generala si furnizand voluntari pe care militarii ce sustineau guvernul i-au inarmat). cazul in care armata initiaza actiuni directe de rasturnare a guvernului sustinut de muncitorime. cand un grup de militari s-a revoltat impotriva presedintelui Arevalo. muncitorime plus guvern vs. muncitorimea declara greva generala. pentru subminarea loviturii de stat (modelul din Mexic ± 1923 cand muncitorii l-au sprijinit pe Obregon impotriva rebelilor militari ce voiau sa-l indeparteze.3. armata. Guatemala ± 1949. 246 .

247 . Bolivia. situatie in care muncitorimea exercita presiuni asupra guvernului amenintand cu greva si dezordinea civila. [modelul ³democratiei prin violenta´] dominant in politica peruviana. guvernul este confruntat cu o alternativa: fie schimba politica. muncitorime vs. fie demisioneaza. Argentina. guvern vs. armata. dezordine ce poate determina armata sa rastoarne guvernul cu scopul reprimarii muncitorilor si restabilirii ordinei. dar se regaseste si in Ecuador.4.

clanuri Extinsa la clasele de mijloc Extinsa la sectoarele populare limitata Civile/militare Radical medie Militare/civile Circa un an De masa ridicata Regimuri militare Timp indelungat 248 . grupuri.Tipuri de pretorianism Pretorianism Participare Violenta Guverne Prezenta militara Scurta Oligarhic Limitata.

Bibliografie pp. Elitele politice. Regimurile politice. Editura: Presa Universitara Clujeana 249 .183-196 din Adrian Gorun (coordonator) ± Introducere in Stiinta politica. Participarea politica.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful