You are on page 1of 47

Parodontiul marginal

Autor;Cernei Anna Gr.3205 ; Anul -2 Conducator: Ivasiuc Irina
Chisinau 2012

Tema:

Ipoteză de lucru
 Scopul acestui studiu a fost:
 Insusirea materialului descris;  Identificarea unui set de semne clinice subiective şi

obiective care să poata permite o orientare cât mai rapida în stabilirea diagnosticului de parodontopatie;  S-a urmarit şi decelarea unor parametrii (indici) care să surprindă cât mai exact statusul parodontal, necesitând însǎ un consum de timp cât mai redus posibil.

 Parodonţiul cuprinde totalitatea ţesuturilor care

contribuie la fixarea dintelui în alveolă, lucru pentru care a fost numit "aparatul de susţinere" a dintelui.  Parodonțiul marginal PM: • țesuturile care asigură susținerea şi menținerea dinților în alveole  Functia parodontiului este de a amortiza, de a echilibra fortele ocluzale de impact.

subst adamantina Coroana Colul  R Spatiu integlobular Spatiul odontoblastic Pulpa cu vase si nervi Epiteliu gingival(statificat) Epiteliu de sustinere a d a c i n a Strat subtire propriu gingiei Periodontiu Cementul Canalul radicular(contine vaase si nervi) Osul alveolar .Reprezentarea schematică a unei secţiuni printr-un dinte şi prin aparatul de susţinere Dentina si tubii dentinali Smalt.

Structura parodonțiului marginal Parodonțiul superficial(de înveliş) → Gingia • Epiteliu • Corion • Ligamentele supraalveolare  Parodonțiul profund (de susținere) → Parodonțiu funcțional • Cementul radicular • Desmodonțiul • Osul alveolar .

care vin în contact direct cu suprafața dintelui.  Şanțul gingival: • 1‐3mm adâncime clinică/ histologic mai mare .Parodonțiul marginal superficial  Epiteliul gingival: • Extern • Intern • Joncțional‐ joncțiunea epitelială  Inserția epitelială: • celulele epiteliului joncțional situate mai apical de baza şanțului gingival.

Structura parodonțiului  ŞANŢUL GINGIVAL  MARGINEA GINGIVALĂ LIBERĂ  ŞANŢUL MARGINAL LIBER  GINGIA FIXĂ  JONCŢIUNEA MUCOGINGIVALĂ  MUCOASA ALVEOLARĂ .

Periodontol 1961 32:261 . Orban F.69 mm  -Inserția epitelială 0. • Gargiulo A..07 = 2. Dimensions and Relations of the Dentogingival Junction in Humans. deci minim 2mm.9 mm Înălțimea biologică: suma dintre inserția epitelială şi inserția conjunctivă: 0. J. Adîncimea şanțului gingival  -Epiteliu sulcular 0.. Wentz F. Marginea gingivală a unei restaurări protetice va respecta această valoare fiind deci situată 2mm minim coronar față de inserția conjunctivă.97+ 1.04.

.Gingia  Gingia sau mucoasa gingivala face parte din tesutul care inconjoara dintii si ii sustine.iar pe cealalta de osul alveolar.  Gingia este atasata pe o parte de cimentul dintelui(invelisul radacinii). insa este mai palida decat mucoasa alveolara.  Gingia are o culoare putin mai intensa decat mucoasa cavitatii bucale.numit si parodontiu de invelis.

santul format intre dinte si gingie se numeste sulcus  .Gingia este dispusa in trei zone:  .  . de forma triunghiulara .papila interdentara.partea de la baza dintelui. .portiunea dintre dinti.care se desprinde de acesta .margine gingivala libera.portiunea atasata de cimentul radicular gingia fixa(înãltimea intre 1–9 mm).

Aspecte clinice .

gingia sangereaza cu usurinta.are o culoare mai rosie si este inflamata (gingivita). . Gingia sanatoasa are o culoare roz - palida.iar papilele interdentale au capatul ascutit.precum si pierderea dintilor.In momentul in care se imbolnaveste.  In stadiile avansate ale bolii (parodontita) gingia se retrage de pe dinti si sunt posibile pierderi din masa osului maxilarului.

Parodontita juvenila (desmodontaza) .

La aceasta contribuie în mare măsură fibrele gingivale. gingia fiind bine ataşată pe dinte şi os. .Gingia  Consistenţa: este fermă şi elastică. Acest aspect dispare în jurul unor gingivopatii şi poate reapare după tratament.  Textura : prezintă aspectul granitat care e vizibil pe faţa vestibulară şi numai uneori palatinal sau lingual.

 Etapele principale ale unei afectiuni paradontale .

Gingia liberă(marginala)  Gingia marginală înconjoară coletul dintelui ca o linie festonată şi e cuprinsă între marginea liberă a gingiei şi fundul şanţului gingival. care corespunde în stare normală joncţiunii smalţcement.  Are o grosime de aproape 1 mm şi formează peretele mucozal(mucozal) al şanţului gingivo-dentar (sulcusul gingival). .

Şanţul gingivo-dentar  – spaţiu virtual cuprins intre gingia liberă şi suprafaţa dintelui ce comunică cu mediul bucal.Mai frecvent la nivelul incisivilor şi premolarilor mandibulari. . iar baza e închisă în epiteliul joncţional.Nu toţi indivizii îl prezintă.

 Aceasta limita muco-gingivală apare ca o linie orizontala ce nu totdeauna este vizibila şi cu atât mai puţin lingual şi palatinal. intim ataşată de os sau cementul radicular.  Constituie o zona de rezistenta impotriva tendintelor de retractie si deplasare ale marginii gingivale libere.rezultate prin periaj sau prin tractiunile exercitate de mucoasa alveolara si formatiunile subdiacente acestuia. între şanţul gingivo-dentar şi limita mucogingivală. .Gingia ataşată(fixa)  este prelungirea gingiei marginale libere spre mucoasa alveolară.

În realitate. Ele determină aspectul mai accentuat festonat al gingiei libere. există două papile – una vestibulară şi una orală unite printr-un col.  Papilele interdentare au formă piramidală mai ascuţită în zona frontală şi mai aplatizată în zonele molare. .Gingia interdentară  ocupă spaţiul de sub punctul de contact între doi dinţi.

g – ligamentul gingival . oral sau extern. jonctional care este zona cea mai profundã a santului gingival si stabileşte contactul între gingie şi dinte  Epiteliul de joncţiune    je – epiteliu de joncţiune e – gingia. c .cementu d – dentină. sulcular sau intern. ep. santului gingival. Topografic ->epiteliul prezinta 3 zone diferite: ep. ep.Morfologiia gingiei  mucoasa gingivalã este     formatã din epiteliu stratificat pavimentos si corion.

.

mentinerea troficitãtii tesuturilor parodontale.Functiile mucoasei gingivale . regenerare. procesul de exfoliere.reparatie. medicamente. . . productia de mucus.f.eliberare de enzime – fosfatazã. . mentine pH si participã la imunitatea localã.f. colagenazã. de mentinere a dintilor si participã la echilibrarea fortelor de masticatie ce se exercitã pe dinti. . de protectie fatã de agresiuni mecanice. cicatrizare. si microbiene .f. . emonctorialã – unele substante se eliminã prin mucoasa bucalã. procesul de regenerare.pãstreazã integritatea epiteliului. lizozim. chimice. termice. hormoni. sãruri. .f. . de rezsorbtie – permeabilitate fatã de substante hidro sau lipo solubile: alcool.

interpapilare – sprijinã gingia interdentarã.f. periosteo-gingivale – fixeazã gingia la periost. intercirculare – stabilizeazã dintii în arcade. .f.f. intergingivale asigura suport si contur pentru gingia fixã.f.f.f. . dento-gingivale – asigurã sustinerea gingivalã. . circulare – mentin conturul si pozitia marginii libere a gingiei. având diferite directii si functii: . .f.f.Sistemul ligamentelor supraalveolare  Este format dintr-o retea de colagen sub formã de fibre. . trans-gingivale – asigurã aliniamentul dintilor în arcade. . . . . trans-septale – mentin legãturile dintilor alãturati.f. alveolo-gingivale – fixeazã gingia pe os. protejeazã osul interproximal.

mezializarea fiziologică – Fixarea ligamentelor periodontale – Preluarea solicitărilor ocluzale . asigură erupția continuă.Parodonțiul profund  • Osul alveolar  • Lamina dura: formațiune lineară cu radioopacitate crescută radiologic ce înconjoară rădăcina dintelui  • Funcții: – Remodelare permanentă: apoziție/resorbție→contribuie la menținerea stabilității dintelui în alveolă.

majoritatea celulară. sinteza colagenului  • Fibrele desmodontale:  – Colagen‐53‐74%→grupate →ligamente periodontale:  Crestale oblice  Orizontale apicale  – Oxytalan‐puține  – Elastice‐ rare . nediferențiate. cu potențial înalt de transformare – Fibroblaşti.Parodonțiul profund  • Desmodonțiul:  • Celulele desmodontale: – mezenchimale.

 – Fibrele ligamentare au traseu ondulat în repaus şi se întind la solicitare ocluzală. cu rol de protecție.  • Nutriție  • Senzorială . sub controlul modulator al proprioreceptorilor parodontali.Parodonțiul profund  • Funcțiile desmodonțiului:  • Structurare/restructurare tisulară  • Preluarea solicitărilor ocluzale: – Sunt implicate toate structurile desmodontale. sensibili la poziția bolului alimentar/poziția mandibulei. tranformând forța de presiune ocluzală în forță de tracțiune asupra osului alveolar şi asupra cementului radicular.  Pragul sensibilității parodontale se modifică în condiții funcționale.

o mică porțiune din coroana dintelui. . care acoperă suprafața radiculară a dinților și. care se modificã si diferã cu vârsta si topografia.Cementul radicular  Este un tesut de tip conjunctiv. uneori.  Are o culoare alb-gãlbuie si o grosime initialã de 14 – 650 microni. cu grad ridicat de mineralizare.  Cementul este intrefața dintre rădăcina dintelui și desmodonțiul din spațiul dento-alveolar.

în 5-10% din cazuri . .Raportul topografic între smalț și cement poate fi:  cementul acoperă smalțul cervical în 60-65% din cazuri . lăsând o mică porțiune de dentină descoperită.  cementul vine în contact cu smalțul în 30% din cazuri .  cementul nu se întâlnește cu smalțul.

. . Fibrele de colagen sunt produse de fibroblaste.  Fibrele de colagen din cement (fibre Sharpey) sunt de douã feluri: -fibre interioare.înglobate în substanta fundamentalã calcificatã. iar cel secundar este de tip celular. produse de cementoblaste.Cementul este de douã feluri:  primar si secundar.fibre de suprafatã.  Ambele tipuri de cement au o matrice organicã care se calcificã si contin fibrile de colagen. Cementul primar este de regulã de tip acelular.

apã – 12 %. . sub formã de lamele si are rolul de a ancora fibrele ligamentare periodontale. Fibrele sunt înserate cu un capãt în cement si mineralizate la acest nivel. paralele cu suprafata radicularã. si substante organice.Cementul primar fibrilar sau acelular  – este depus în straturi succesive. Cementul acelular contine substante minerale pânã la 60 %.

acelular:  Substanța minerală a cementului este reprezentată de cristale fine. . Gradul de mineralizare a cementului este mai redus la vârste tinere și mai mare la vârstnici.Compoziția cementului fibrilar. aciculare de hidroxiapatită care formează 61 % în greutate (31% în volum) și apă 12 % în greutate (36% în volum).

.  În poțiunea mijlocie a rădăcinii cementul celular poate acoperi o porțiune de cement acelular depus anterior.Cementul celular secundar  este mai gros în zonele de furcatie a rãdãcinilor si la apex. este situat în jumătatea apicală a rădăcinii și la nivelul furcațiilor dinților pluriradiculari. Grosimea lui variază între 130-200 µm.  Cementul secundar.

stationate in lacune ale cementului. . dar matricea organică este mai bogată.Compoziția cementului celular:  Substanța minerală este mai redusă – 46% în greutate. fiind reprezentată de colagen tipul I (peste 90%) și III (cca 5%). glicoproteine și proteoglicani  Celulele caracteristice acestu tipcementocitele.

El se îngroase prin aditie de substantã fundamentalã si mineralizarea fibrelor Sharpey. compensând astfel eruptia dintelui.  Hipercementoza . .Cementogeneza  formarea cementului primar se realizeazã prin elaborarea de cãtre cementoblaste a matricei organice si mineralizarea fibrilelor de colagen. Cementul se depune permanent mai mult la apex si la nivelul furcatiei rãdãcinilor.  Cementoblastele vor fi înglobate în cement si se transformã în cementocite.este o îngrosare exageratã a rãdãcinii dintelui prin depunere de cement.

Embriologic.3 mm. apare din sacul folicular.Desmodontiul  – ligamentul dento-alveolar are o grosime de 0.  Inteparea sacului folicular .

celule. fibre.Componentele desmodonțiului substanță fundamentală. vase și nervi. .

. . . .fibre oblice – se opun fortelor axiale (de masticatie).fibre interradiculare – fixeazã mai bine dintele. .fibre apexiale – se opun smulgerii dintelui din alveolã.fibre transseptale – previn pierderea contactului cu dintii vecini.Fibrele principale sunt dispuse în urmãtoarele grupuri:  . retin dintele la efort lateral. .fibre orizontale – la marginea      alveolei.fibre de oxytalan si reticulinice se gãsesc în jurul vaselor sanguine si în apropierea cementului.

Fibrele apicale se întind radiar. Fibrele orizontale .dispuse în unghi drept față de axul longitudinal al dintelui.cele mai numeroase și constituie suportul principal de susuținere a dintelui în alveolă. oblic sau chiar vertical de la vârful rădăcinii la osul înconjurător.Principalele grupe de fibre ale ligamentului periodontal  Fibrele crestei alveolare . Fibrele oblice . .aparțin ligamentului supraalveolar și se dispun interdentar. se întind de la     marginea osului alveolar spre cementul radicular.ușor oblice. Fibrele dento-dentare .

(D) Oblique (E) Apical (F)Interradicula r. . (A) Transseptal  (B) Alveolar     crest (C) Horizontal.

este alveola propriu-zisã a dintelui. lamina externã si lamina internã – lamele de os compact care delimiteazã procesul alveolar . osul intermediar spongios format din lamele osoase care realizeazã o structurã functionalã de dispersie a fortelor de masticatie (FO).Osul alveolar  Este acea parte a maxilarului si mandibulei. sub formã de prelungire osoasã apofizarã în care sunt fixati dintii. . deoarece este perforatã de vase si nervi.fata externã si internã. Osul alveolar este format din: lamina dura sau lama cribriformã.

Osul lamelar  este realizat de osteoblasti sub forma unor lame concentrice în jurul unui vas central. Între osteoane existã osul interstitial. în spatiu. apare ca un cilindru numit osteon. Mineralizarea osului se face prin depunere de hidroxiapatitã. dispozitie numitã os haversian. .

.

realizând septuri interalveolare care separã rãdãcinile dintilor alãturati sau septurile interradiculare. modelându-se astfel functional prin actiunea osteoblastelor si osteoclastelor. respectiv. . rezsorbtie. prin apozitie. ( de sustinere) Osul spongios sau trabecular  rãspunde la tractiunea si presiunea ce se exercitã de cãtre dinte.  Forma alveolelor urmeazã pe cea a rãdãcinii dintilor.

derivate înainte ca arteriola să intre în canalul radicular prin orificiul apical.cu ramificaţiile terminale pătrund prin orificiile laminei dura şi ajung în spaţiul desmodontal (ramuri perforante).  Aici. . în desmodonţiu ele se anastomozează cu vasele din zona apicală a desmodonţiului.Vascularizaţia parodonţiului  Vascularizaţia provine din artera dentară inferioară şi ramuri din artera maxilară internă care dau ramificaţii spre dinte  Ele se ramifică la rândul lor dând arteriole care intră prin orificiul apical în dinte şi ramuri către osul septal (arteriole intraseptale) care.

. Ed.Odontologie si Parodontologie.I: 1997. Chung KM. Periodontology 2000. Bucuresti-1977.Bibliografie:  Amar S.  MONICA TOADER-RADU . Didactica si Pedagogica. Ed. 1994:6: 78-87.”Viaţa medicalã Româneascã”. Ed. Bucureşti.II: 1998. Ed.DINTELE SI PARODONTIUL {1997} . Dumitriu Silvia.III: 1999. SEVERINEANU. Influence of hormonal variation on the periodontium in women.  Dumitriu HT.  V.. Paradontologie. Ed.

Va multumim pentru atentie! .