You are on page 1of 53

CHIMIOTERAPICELE ANTIBACTERIENE

I. Definiţie Chimioterapicele sunt substanţe capabile să distrugă sau să oprească multiplicarea diferitelor microorganisme patogene: bacterii, ricketsii, fungi, protozoare şi helmiţi. Chimioterapicele bacteriene sunt de 2 tipuri : de origine naturală (antibiotice) şi de sinteză ( chimioterapice propriu-zise). Există 3 condiţii pe care trebuie sa le îndeplinească un antibiotic: • microbul care produce boala trebuie sa fie în spectrul de activitate al antibioticului. • antibioticul sa pătrundă în formă activă la locul infecţiei. • trebuie să se ţină seama şi de reacţiile adverse ale antibioticului

Din punct de vedere al acţiunii asupra microbilor, se împart în : • • Bactericide – cele care distrug microbii Bacteriostatice – împiedică multiplicarea (de ex. Eritromicina, Tetraciclinele, Cloramfenicolul, Sulfamidele, Trimetroprimul).

Bactericidele sunt de 2 feluri : - de tip degenerativ – omoară microbii dacă aceştia se află în faza de multiplicare (de ex. Penicilinele şi Cefalosporinele). Nu se asociază bactericide de tip degenerativ cu bacteriostatice. - de tip absolut – omoară microbii indiferent de faza în care se află (de ex. Aminoglicozide). Acestea se pot asocia cu bacteriostaticele. Există chimioterapice care au fie efect bacteriostatic, fie efect bactericid, în funcţie de doză : la doze mici au efect bacteriostatic, iar la doze mari au efect bactericid.

II. Mecanism de acţiune 1. Inhibarea sintezei peretelui bacterian • Bacteriile au la exterior un perete celular cu rol în menţinerea osmolarităţii bacteriene. Există chimioterapice care împiedică formarea acestui perete (Peniciline şi Cefalosporine). Datorită inhibării sintezei peretelui şi mediului hiperton din celula bacteriană, se produce un influx masiv de apă până când bacteria se sparge. 2. Inhibarea funcţiei membranei celulare bacteriene • Prin acest mecanism acţionează antibioticele polienice (Amfoterina B, Nistatina) şi polipeptidice ; acestea pătrund în membrana celulară şi realizează nişte perforaţii prin care celula bacteriană pierde componente importante. Aceste antibiotice sunt bactericide de tip absolut.

Inhibarea sintezei proteice • Unele antibiotice se fixează reversibil de ribozomii bacterieni şi inhibă activitatea acestora. Alte medicamente se fixează ireversibil de ribozomi. • Exemple : Tetraciclinele. Efectul este bactericid. • Exemple : Aminoglicozidele (Gentamicina.3. . scot din funcţiune ribozomii respectivi şi microbii mor. efectul acestor antibiotice este bacteriostatic. Kanamicina. Neomicina). Lincomicina. pentru că nu mai este posibilă sinteza proteică bacteriană. bacteria nu se mai poate multiplica. Klindamicina. Deci. Cloramfenicol.

Inhibarea sintezei acizilor nucleici A. • La doze mici efectul este bacteriostatic. . Ciprofloxacina. Chinolonele (Acidul nalidixic. • Metabolismul proteic este tulburat. Există chimioterapice ce inhibă giraza. Ofloxacina).4. Există o enzimă numită girază care face ca genomul să ocupe un spaţiu minim în bacterie. sinteza proteică este alterată. iar la doze mari bactericid. de ex.

Rifampicina inhibă ARN polimeraza ADN-dependentă → nu se mai formează ARN mesager pe modelul ADN-ului cromozomial şi nu se mai sintetizează proteinele bacteriene. Există chimioterapice care acţionează specific asupra enzimelor legate de activitatea acidului nucleic. Prin administrarea acestor medicamente nu se mai sintetizează acid folic. Sulfamidele au structură chimică asemănătoare cu aminoacidul paraanimobenzoic care este folosit de microbi pentru a-şi sintetiza acid folic. Efectul este bacteriostatic. . ci un analog care este inactiv metabolic.• B. Specificitatea de acţiune este asigurată de faptul că ARN polimeraza AND.dependentă este diferită de cea umană. de ex. şi nu mai este posibilă sinteza acizilor nucleici. • C.

Beta-Lactamicele . Pivampicilina).Peniciline antistafilococice (Oxacilina) • .Amidinopeniciline (Mecilinam. Pivmecilinam) • . Clasificarea chimioterapicelor .Aminobenzilpeniciline (Ampicilina. Amoxicilina.Ureidopeniciline (Azlocilina) . a. Ticarcilina) • . Penicilinele pot fi clasificate în: • .III. carbapenemii şi monobactamii.după structura lor chimică de bază Antibiotice 1.în această grupă sunt incluse: penicilinele. • . cefalosporinele.Benzilpeniciline (Penicilina G) • .Phenoxipeniciline (Penicilina V) • .Carboxipeniciline (Carbenicilina.

Generaţia I (Cefalotina.Generaţia II (Cefamandola. Cefaclor) • . Cefalosporinele constituie în prezent cel mai larg şi mai frecvent folosit grup de antibiotice.Generaţia III (Cefotaxim. Monobactamii au ca principal exponent Aztreonamul. Cefazolina. . Ceftriaxon. d. Sunt în mod obişnuit împarţite în trei generaţii: • .b. Cefuroxim. Carbapenemii reprezentati de Imipenem. Meropenem. Ceftazidim) c. Cefalexin) • .

Azitromicina.Generaţia II (Gentamicina. MacrolideIe: Eritromicina. Claritromicina. Oxitetraciclina. Kanamicina. Amikacina) 3.Generaţia II este reprezentată de Doxicilină 4. 5. Rolitetraciclina . Aminoglicozidele sunt împarţite în trei generaţii: . Spiramicina. Sisomicina) . Tobramicina.Generaţia I (Streptomicina.• • • • • 2.Generaţia III (Netilmicina.Generaţia I cuprinde Tetraciclina. Tetracicline . Cloramfenicolul . Neomicina) .

6. Ansamicinele 10. Lincosamidele: constituie o grupă redusă de antibiotice din care fac parte Lincomicina şi Clindamicina. 7. Polipeptide ciclice 9. Griseofulvina . Glicopeptide: Vancomicina și Targocid 8.

acidul aminosalicilic .trimetroprimul .etambutolul .derivaţii imidazolici . Antibacteriene: . Antiprotozoare: Metronidazolul • • • • • • • • • .chinolonele 2.sulfamidele şi sulfonele .Chimioterapicele de sinteză 1.tolnaftatul 3. Antifungice: .izoniazida .nitrofurantoina .

o legatura amidică. ce poate fi desfăcută de unele enzime bacteriene numite β lactamaze → acidul penicilanic este inactivat. fiind descoperite înaintea lui Alexander Fleming.1. a cauzat o serie de intoxicaţii.sunt unele dintre primele antibiotice. . . în anul 1870. dar neputând fi purificată.radicalul R → are importanţă farmacocinetică. β – LACTAMICELE • Penicilinele . ce poate fi desfacuta de unele enzime bacteriene → amidaze. inclusiv mecanismul de acţiune.o legatură β lactamică. Nucleul comun explică proprietăţile comune ale penicilinelor. . Structură: . Ea acţionează în special asupra bacteriilor gram pozitive. de medicul englez John Scott Burdon-Sanderson.

Mecanism de acţiune : împiedică formarea peretelui bacterian. avȃ nd efect bactericid degenerativ. .

a. germenii gangrenei gazoase. Benzilpeniciline Înlocuirea radicalului R1 . spirochete şi actinomicete • sunt îndeosebi sensibili streptococii. 400. din structura acidului penicilanic. ui • există în două forme: potasică şi sodică • este un antibiotic bactericid faţă de cocii gram-poziti şi gramnegavi. gonococii. pneumococii. 1 mil. actinomicetele. Fl. bacilul carbunos. meningococii. spirochetele • majoritatea tulpinilor de stafilococ au devenit rezistente (stafilococi penicilinazosecretori) • efectul antibacterian este rapid şi de durată relativ scurtă .000 ui. cu benzil → Benzilpenicilina = Penicilina G. unii bacili gram-pozitivi.

meningita cu meningococ   Profilactic: .cu ocazia intervenţiilor pe intestin sau tractul genito-urinar (se asociaza cu streptomicina.la bolnavi cu valvulopatii care suferă intervenţii dentare (se asociază cu streptomicina) . kanamicina sau gentamicina) .Indicaţii: Infecţii cu germeni sensibili: pneumonie empiem pleural meningita cu pneumococ endocardita cu streptococ viridans (în asociaţie cu streptomicina sau gentamicina) .

/zi .i/zi la copii.i/zi la adulţi 400 . la 4-6 ore interval .6 .injecţii intramusculare .in infectiile grave.200. fracţionat.000 u.200 .000 . 000 .000 – 1.injecţii intravenoase sau în perfuzii intravenoase 1 . injecţii sau perfuzii intravenoase cu 10-50 milioane u.000 u.Mod de administrare: .i.

edem angioneurotic.leucopenie . şoc anafilactic .convulsii (la doze mari.reacţii alergice: urticarie (relativ frecvent).nefropatii (la dozele mari) . dermatita exfoliativă. inflamaţii articulare (rar).alergie la penicilină .folosirea în aplicaţii locale trebuie evitată (provoacă frecvent sensibilizare).prudenţă cȃ nd se administrează doze mari la bolnavi cu insuficienţă cardiacă (aport de potasiu) . .Reacţii adverse: .anemie hemolitică . febră.durere la locul injecţiei intramusculare Contraindicaţii: . intravenos) .trombocitopenie .

• se administrează 1 dată pe săptămȃ nă .Benzatin Bezilpenicilina (Moldamin): • se absoarbe mai greu de la locul administrării → realizează concentraţii serice mici pe durată foarte lungă • este puţin activă în tratamentul infecţiilor acute • se foloseşte în : .profilaxia infecţiilor streptococice la pacienţii ce au avut reumatism articular acut .în tratamentul sifilisului. pentru că realizează concentraţii constante pe termen lung de Penicilina G.

b. putȃ nd fi administrată pe cale orală. • Metabolizare: Penicilina V nu suferă o biotransformare decȃ t într-o proporţie foarte redusă. După absorbţie. • Excreţie: este excretată renal prin secreţie tubulară . penicilina V se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de 80 %. Ospen) Farmacocinetica: • Absorbţie si distribuţie: Penicilina V este o penicilină naturală acidorezistentă. Phenoxipeniciline (Penicilina V.

meningita Profilactice: • prevenirea recăderilor în cazul reumatismului articular acut • prevenirea endocarditelor bacteriene la pacienţii suferind de cardiopatie congenitală • nu se va utiliza penicilina V la pacienţii cu risc crescut de endocardită( purtatori de valve cardiace ) .Indicaţii: Terapeutice: • tratamentul infecţiilor uşoare cauzate de microorganisme sensibile la penicilină • nu se vor trata cu penicilina V urmatoarele afecţiuni pe durata fazei lor acute: pneumonia gravă. pericardita.

000 ui. 1.000 ui – 1milion ui la 4 – 6 ore • profilaxia RAA 800.Mod de administrare: • Cp.Ospen • de preferință pe stomacul gol • adulț i → 400.000ui/zi în 2 prize .000 ui – PenicilinaV • Cp.5 milioane ui . 500. 1 milion ui. 400.

durerile epigastrice . diareea. incluzȃ nd aici şi şocul anafilactic • greaţa. Contraindicaţii: • hipersensibilitate la peniciline  Reacţii adverse: • reacţii de hipersensibilitate de gravitate diversă. vărsăturile.

dar sensibilitatea germenilor este mai mică. fapt pentru care se mai numesc şi peniciline antistafilococice • acţiunea bactericidă faţă de stafilococul auriu este sinergică cu cea a aminoglicozidelor • spectrul antibacterian al oxacilinei este asemănător celui al penicilinei G. Peniciline antistafilococice Oxacilina • este o penicilină semisintetică • penicilinele aparţinând acestei grupe sunt eficace în infecţiile provocate de majoritatea stafilococilor.c. .

este de numai 30%. peritoneal şi sinovial • epurarea se face atât prin metabolizare (45% din doza administrată). după administrare orală. în principal prin filtrare glomerulară şi secreţie tubulară • oxacilina prezintă o inactivare destul de rapidă în organism .Farmacocinetică: • este relativ stabilă faţă de acidul clorhidric din stomac. astfel că biodisponibilitatea sistemică. pericardic. • oxacilina se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de 94. cât şi prin eliminare renală (30%). dar absorbţia intestinală este limitată. corespunzător unui timp de înjumătăţire de 30-40 minute • se distribuie larg în ţesuturi şi în lichidele pleural.2% • efectul este de scurtă durată.

limfadenite. pielocistite. endometrite • alte infecţii: osteomielite. otite externe • infecţii ale tractului urogenital : pielonefrite. plăgi şi arsuri infectate • infecţii ORL: abcese dentare. artrite purulente. enterocolite cu stafilococ. flegmoane.Indicaţii: • infecţii ale pielii şi ale ţesuturilor moi: dermatite. mastite. • în cazul endocarditelor sau al septicemiilor stafilococice se va recurge la tratament parenteral . furunculoze. antrax.

250 mg. 250 mg. 500 mg  Fl. 1 g  Durata tratamentului depinde de: • tipul şi gravitatea infecţiei • de răspunsul clinic al bolnavului la medicaţie  În infecţiile stafilococice severe. 500 mg. →Contraindicaţii: hipersensibilitate la peniciline şi cefalosporine Doze Adulţi Infecţii uşoare 500 mg la 6 h Infecţii severe 1 g la 6 h . tratamentul va dura minimum 14 zile.→Mod de administrare:  Cps.

Un alt tip de reacţie imediată poate să apară în intervalul 20 de minute .Reacţii adverse: Reacţii alergice . . bronhospasm. colaps vascular şi exitus. hipotensiune. Asemenea reacţii anafilactice sunt foarte rare.au fost observate două tipuri de reacţii alergice: imediate şi întârziate • Reacţiile imediate survin de obicei la 20 de minute de la administrare şi se manifestă prin urticarie şi prurit până la edem angioneurotic.48 de ore de la administrare şi se manifestă prin urticarie. laringospasm. prurit. febră.

mialgii. dureri abdominale.pot să apară şi simptomele unei tulburări gastrointestinale: greaţă.simptomele sunt cele caracteristice unui sindrom de tip boala serului. diaree. stomatită • Alte reacţii: agranulocitoză. erupţii cutanate . febră. urticarie.Reacţiile întârziate la peniciline apar după 48 de ore de la ingestie. vărsături. depresie medulară . uneori chiar după 2-4 săptămâni de la debutul tratamentului . artralgii. neutropenie.

250 mg.d. inj. Contraindicaţii: • alergie la peniciline • infecţii cu virusuri din grupul herpetic . manifestate la nivelul aparatului respirator infecţii ORL şi stomatologice infecţii digestive şi biliare infecţii renale şi urogenitale infecţii ginecologice infecţii ale meningelui septicemii şi endocardite. 1g • • • • • • • Indicaţii: infecţii cu germeni sensibili. 500 mg. Aminobenzilpeniciline Ampicilina Cps. Flac. 500 mg.

în infecţii uşoare şi medii 2 -4 g/zi la 6 ore. în mod excepţional şoc anafilactic manifestări cutanate: erupţii maculopapuloase tulburări digestive: greţuri. eozinofilie. în prize la 4-6 ore .• • • • • Reacţii adverse: manifestări alergice: urticarie. leucopenie. sau i.m. 6-12 g/zi i.în infecţii grave. per os . candidoze manifestări hematologice: anemie.. edem Quincke. dispnee.v. vărsături. trombocitopenie tulburări renale: nefrite interstiţiale acute Mod de administrare: • Adulţi: . diaree.

răni infectate • infecţii ale tractului genito-urinar: cistite. pielonefrite. empiene. tonsilite. avort septic . 500 mg. 250 mg.absorbţie digestivă superioară faţă de ampicilină Cps. bronhopneumonii. abcese. Indicaţii: • infecţii ale tractului respirator superior (sinuzite. abcese ale plămânilor) • infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi: arsuri.Amoxicilina . celulite. otite medii) • infecţii ale tractului respirator inferior (bronşite acute şi cronice.

2-4 g/zi .infecţii uşoare şi medii.Contraindicaţii: reacţie alergică faţă de orice tip de penicilină semnalate Efecte secundare: alergii frecvente Posologie: • Adulţi .infecţii grave. 250 mg la 8 ore .

e) Peniciline în combinaţii • Amoxicilină + Acid clavulanic ( inhibitor de betalactamază) – Augmentin. Amoksiklav → spectru lărgit cps. 625 mg. 1 g • Ampicilină + Sulbactam ( inhibitor de betalactamază) – Ampiplus. Unasyn .

2. utile în cazul în care antibioticele clasice nu sunt eficiente terapeutic. cât şi la cei sensibilizaţi la penicilină sunt considerate antibiotice de rezervă. • • • • • . CEFALOSPORINELE Cefalosporinele sunt : antibiotice semisintetice. bactericide şi cu mecanism de acţiune asemănătoare penicilinelor sunt rezistente la penicilinaza stafilococilor şi la unele enzime ale bacililor gram-negativi sunt inactive faţă de piocinic şi proteus. dar active pe cocii gram-pozitivi şi unele tulpini de germeni gram-negativi nu se vor administra bolnavilor sensibilizaţi la cefalosporine.

septicemiile.Indicaţiile terapeutice diferă în funcţie de generaţia din care fac parte: • Cefalosporinele de generaţia I sunt utile în infecţii cu bacterii Gram pozitive rezistente la peniciline • Cefalosporinele din generaţia a II-a sunt indicate în infecţii cu germeni rezistenţi la peniciline şi la cefalosporine de generaţia I • Cefalosporinele din generaţia a III-a se utilizează în cazuri grave cum ar fi infecţiile nozocomiale. eventual în asociere cu aminoglicozidele . meningite • Cefalosporinele din generaţia a IV-a sunt rezervate exclusiv pentru tratamentul infecţiilor nosocomiale şi a infecţiilor grave.

febră. durere).• • • • • • • Reacţii adverse: reacţii de hipersensibilitate . dozele de cefalosporine trebuie reduse. şoc anafilactic reacţii hematologice . vărsături.erupţiile cutanate maculo-papuloase.greţuri. . diaree reacţii adverse locale pot aparea la locul administrării ( flebită. urticarie. bronhospasm.neutropenie şi trombocitopenie nefrotoxicitate hepatotoxicitate . în insuficienţa renală moderată şi severă.se manifestă prin creşterea transaminazelor şi a fosfatazei alcaline reacţii gastro-intestinale .

împărţită în 3 prize.2 g/zi (în infecţii grave până la 4g/zi).a. Contraindicaţii: hipersensibilitate la peniciline sau cefalosporine . 500 mg Indicaţii: • • • • infecţii ale căilor respiratorii superioare şi inferioare infecţii ale căilor genitourinare (inclusiv gonoree) infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi infecţii ale ţesutului osos Mod de administrare: • Adulţi: 1. 250mg. Cefalosporinele de generaţia I Cefalexin cps.

Reacţii adverse: • reacţii anafilactice • tulburări gastrointestinale: greaţă. • foarte rar s-au observat apariţia unor leucopenii reversibile. diaree • erupţii maculo-papulare. trombocitopenii sau creşterea tranzitorie a transaminazelor . rash cutanat. neutropenii reversibile. vărsături.

sinuzita. laringita • infecţii ale tractului respirator inferior: bronşita acută şi cronică. .Cefadroxil cps. 500 mg • are acţiune bactericidă prin supresia sintezei peretelui celulei bacteriene • microorganisme extrem de sensibile la cefadroxil: streptococii beta-hemolitici. bronhopneumonia. pneumonia bacteriană. amigdalita. faringita. pneumococii şi stafilococii Indicaţii: • infecţii ale tractului respirator superior: otita medie acută şi cronică. 250mg.

salpingita • infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi : abcese. anexita. infecţii ale rănilor • infecţii osteo-articulare: osteomielita . impetigo. pielonefrita. erizipel. uretrita. prostatita. limfadenita. piodermie. furuncule.• infecţii ale tractului urogenital: cistita.

febră medicamentoasă. vărsături. modificări reversibile la încetarea tratamentului . nervozitate. durere abdominală. angioedem) • vertij. diaree. rar. glosită) • simptome dermatologice (prurit. trombocitopenie. dureri articulare sau.Mod de administrare: • La adulţii şi adolescenţii cu greutate peste 40 kg şi cu o funcţie renală normală se administrează 1-2 g Cefadroxil pe zi în doză unică sau fracţionate în două administrări egale Efecte secundare: • tulburările gastrointestinale (greaţă. eritem. somnolenţă • eozinofilie. leucopenie şi neutropenie. urticarie.

500 mg. 1.b.5 g Indicaţii: • infecţii ale tractului respirator inferior: bronşite acute şi cronice. uretrită gonococică necomplicată şi cervicită • infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi: furunculoze. pilodermite şi impetigo Contraindicaţii: . fl. 750 mg. 250 mg. sinuzite. amigdalite şi faringite • infecţii ale tractului genitourinar: pielonefrite. inactiv pe piocianic cp. cistite şi uretrite.hipersensibilitate la antibiotice din clasa cefalosporinelor . Cefalosporinele de generaţia a II-a Cefuroxim (Axetine.bactericid pe toţi bacilii gramnegativi. gonoree acută. Zinnat) . Zinacef. pneumonii • infecţii ale tractului respirator superior: otite medii.

vărsături. . în amigdalite. prurit. greţuri • reacţii alergice: erupţii maculo-papulare. bronşite acute sau cronice • în pneumopatii bacteriene: adulţi: 1.5g/zi. urticarii. în 2 prize. în 2 prize. sinuzite. febră • manifestări hematologice (hipereozinofilie) • creşterea tranzitorie a transaminazelor • nefrotoxicitate Mod de administrare: • se administrează după masă pentru obţinerea unei absorbţii maxime • Doza→ 500 mg/zi. faringite.Reacţii adverse: • tulburări digestive: diaree. otite acute ale urechii medii.

tulburări digestive. pneumococi. 500 mg. Klebsiella. respiratorii. Coli. E. în 3 prize . 250 mg. Cefaklor. cpr. urinare. 750 mg Farmacodinamică: • bactericid • activ pe stafilococi penicilinazosecretori. Ceclozone) • Cps. streptococi. piele Reacţii adverse: alergie.Cefaclor( Ceclor. nefrotoxicitate Mod de administrare: • oral→750 mg/zi. Proteus Indicaţii: infecţii ORL. cu eliberare prelungită 375 mg.

Pot fi împărţite în 3 grupe: • Cefalosporine “de extremă stȃ ngă’’ → active pe bacili gramnegativi şi pe coci grampozitivi → cefotaxim. Cefalosporinele de generaţia a III-a Sunt indicate pentru infecţii grave. ceftriaxonă • Cefalosporine “de centru’’→ active pe piocianic → ceftazidim.c. cefoperazonă • Cefalosporine “de extremă dreaptă’’→ active pe Bacteroides fragilis → moxalactom .

Cefotaxim ( fl. inclusiv gonoree • infecţii ale ţesuturilor moi • infecţii ale sistemului osteo-articular • septicemii • endocardite • meningite • . avȃ nd diferite localizari: • la nivelul tractului respirator • sistemului genito-urinar. 1g ) Indicaţii: Infecţii severe cu germeni sensibili la cefotaxim.

leucopenie. trombocitopenie tranzitorie) tulburari hepatice (creşterea tranzitorie a transaminazelor şi fosfatazei alcaline) nefrotoxicitate convulsii • • • • • • . colită pseudomembranoasă) hematologice (eozinofilie.Contraindicaţii: • hipersensibilitate la cefalosporine • femei în cursul sarcinii sau care alăptează Efecte adverse: reacţii alergice tulburări digestive (diaree.

Mod de administrare: tratamentul este individualizat în funcţie de starea şi evoluţia pacientului. • Adulţi .intramuscular sau intravenos. 1 g la 6-8 ore fără a se depaşi 12 g/24 ore .

Legarea de proteinele plasmatice este de aproximativ 90%. Farmacodinamică: . 1g. incluzând bacterii grampozitive. După injectarea intravenoasă produsul trece rapid în fluidele sistemice.are un larg spectru antibacterian. bacterii gramnegative şi multe anaerobe ca: Clostridium şi Bacteroidess.Ceftriaxon este destinat administrării parenterale. . .Ceftriaxon ( Cefort. Aproximativ 60% din doză este eliminată prin urină şi 40% prin bilă. Rocephin) fl. 500 mg. 2g Farmacocinetică: • Ceftriaxon este destinat administrării parenterale.

gonoree. leucopenie. Mod de administrare: • Adulţi şi copii (peste 12 ani): 1-2 g ca doză unică i.v. greaţă. colangită.reacţii locale alergice: eczeme. stomatite . osteite şi artrite.sau i. infecţii ale pielii şi a ţesuturilor subcutanate. mâncărimi .modificări hematologice: eozinofilie.Indicaţii: • infecţii ale tractului urinar. infecţii genitale. trombocitopenie.simptome gastrointestinale: diaree.m.R.L. septicemii. infecţii abdominale (peritonite. anemie hemolitică. şi stomatologice. . meningite. infecţii gastrointestinale). vărsături. infecţii O. Contraindicaţii: hipersensibilitate faţă de cefalosporine Efecte secundare: .

E. meningite Efecte secundare: • simptome gastrointestinale: diaree.Ceftazidim (Fortum) fl. neutropenie. Klebsiella. diluat în ser fiziologic. 1g Farmacodinamică: • activ pe Proteus. Salmonella. limfocitoză. Shigella. glucoză 510% . greaţuri. trombocitopenie • nefrotoxicitate în asociere cu aminoglicozidele şi diureticele Mod de administrare: • Adulţi : 3g/zi în 3 prize i. Stafilococ auriu Indicaţii: infecţii grave cu germeni sensibili.v. vărsături • modificări hematologice: eozinofilie. Coli.