You are on page 1of 26

In perioada postbelica destinul romanului romanesc se afla in stransa legatura cu factorul ideologic si politic.  In primul deceniu de dupa al 2-lea razboi mondial între 1950-1960,literature este „aservită" în totalitate regimului comunist şi înregistrează producţii ilizibile astăzi,compromise, respectând temele şi convenţiile epice ale momentului, schematismul ideologic,sub presiunea unei cenzuri totalitare.  In acest deceniu al puterniciei ideologizări, apar câteva romane care menţin legătura cu valoarea prozei interbelice şi anunţă diversitatea romanului postbelic: “ Bietul Ioanide” [de George Călinescu, 1953] a deschis pârtie pentru romanul citadin şi cel tipologic, Moromeţii [de Marin Preda, volumul I, 1955], pentru bogata proză dedicată lumii satului şi ignoratei complexităţi sufleteşti a ţăranului, „Groapa” [de Eugen Barbu, 1957], pentru prozele pitoreşti, de mediu exotic, „Toate pânzele sus!” [de Radu Tudoran, 1954], pentru romanele de aventuri, „Cronică de familie” [de Petru Dumitriu, 1957], pentru romanul tipologic, istoric şi de mediu.

 Apar acum romane despre anii '50.  Dintre aceste romane putem aminti:  ***„Moromeţii”. Anul 1964 înseamnă retragerea trupelor sovietice de pe teritoriul României şi. epocă rămasă în istorie sub o denumire ce-i aparţine lui  Marin Preda ca obsedantul decent. implicit începutul unei aşanumite perioade a„dezgheţului".care se manifestă inclusiv la nivel literar.volumul II (1967) de Marin Preda  ***„ Principele”(1969) de Eugen Barbu  ***„ Absenţii”(1970) de Augustin Buzura .

fie printr-o marcată subiectivitate auctorială. ar putea fi amintit Intrusul de Marin Preda (1968). promovat şi reprezentat de Albert Camus. şi o modernizare a romanului tradiţional. De asemenea. fíe prin apariţia unei literaturi a introspecţiei şi a analizei psihologice. ceea ce generează fie o proză a înstrăinării. Intre cele dintâi romane care au abordat tema înstrăinării. fíe una de factură psihologică. în acelaşi timp. ca în proza lui Nicolae Breban. are loc în această perioadă. ce are oarecare filiaţii cu existenţialismul literar.   . o recuperare a interesului pentru individualitatea şi pentru complexitatea naturii umane. Se produce.

sunt permise temele arhaice. pitoreşti.iar scriitorii au fost obligaţi să se descurce în hăţişul interdicţiilor absurde impuse de regimul comunist. De asemenea.a trilogiei lui Marin Preda:”Cel mai iubit dintre pamanteni”. „Tezele din iulie 1971” au reprezentat semnalul declanşării unui proces de redogmatizare a literaturii române.   . exotice. apărut în 1975.) Romanul politic atinge insa apogeul odata cu aparitia.prin intermediul lui Sorin Titel cu “Femeie iata fiul tau”(1983).in 1980.Orientarea catre romanul cu sugestii mitice si simbolice se accentueaza in anii ’80. dar şi alunecările în fantastic sau mitic pentru a evita alunecarea în realitatea imediată cu desăvârşire interzisă (un roman ilustrativ în acest sens este „ Lumea în două zile”de George Bălăiţă.

Mircea Horia Simionescu. Mircea Nedelciu.  Reprezentanţii Şcolii de la Târgovişte se disting prin cultivarea unei literaturi de factură ludică. Ion Bogdan Lefter). parabolică: livrescul . Nicolae Iliescu. „ Părul Berenicei”(1981) etc. ludicul. prin abordarea parodică. dar şi cărţile lui Radu Petrescu. Radu Petrescu.devine calea de delimitare de realul insuficient şi murdar. . Tudor Ţopa) şi „optzeciştii" (Mircea Cărtărescu. Ştefan Agopian.  Dintre scrierile prozatorilor Şcolii de la Târgovişte putem aminti ciclul „ Ingeniosul bine temperat” al lui Mircea Horia Simionescu. care iau forma jurnalului: „Ocheanul întors”(1977). Grupări literare influente în epocă destramă. Ioan Groşan. continuând astfel procesul de europenizare a literaturii române:Şcoala de la Târgovişte (Costache Olăreanu.calea de supravieţuire. Cristian Teodorescu.formă de autocontrol. convenţiile modernismului. Gheorghe Crăciun. jurnalul .

impunând o schimbare fundamentală la nivelul producerii şi al receptării textului literar. Scriitorii optzecişti constituie. Înzestraţi cu talent şi cunoscând evoluţia teoriilor literare în plan mondial. Şcoala de la Târgovişte îşi găseşte ecou în generaţia scriitorilor bucureşteni cunoscuţi sub denumirea de „optzecişti".  . au determinat depăşirea temelor şi a formulele artistice ale deceniilor anterioare. după generaţia interbelică. a doua generaţie cu vocaţie şi conştiinţă teoretică din literatura noastră.

cel mai cunoscut scriitor al ultimilor douăzeci de ani – „Visul” – variantă cenzurată (1989).etc. . tineri prozatori talentaţi aduc un suflu epic nou (Filip Florian. după căderea regimului comunist. liderul generaţiei sale.în 1990. Răzvan Rădulescu).Aripa stângă”(1996). apar. Mircea Nedelciu.„ Efectul de ecou controlat”(1981). „ Amendament la instinctul proprietăţii”(1983). Ion Manolescu.interviuri şi îl transpune în special in proză scurtă: „ Aventuri într-o curte interioară”(1979). Capodoperele lui Ioan Groşan – „O sută de ani la porţile Orientului”(1992) sau Mircea Cărtărescu. reeditată în ediţie completă cu titlul „ Nostalgia”. „Corpul”(2002) şi „ Aripa dreaptă”(2007). „Travesti”(1994) şi trilogia „Orbitor .   După anul 2000. teoretizează postmodernismul în articole.

cum sunt cărţile lui Nicolae Breban şi Augustin Buzura. romanul mitic. criticul literar Eugen Simion identifică mai multe tipuri de roman în perioada postbelică. prin care se remarcă Fănuş Neagu. eseul romanesc abordat de Alexandru Ivasiuc şi Paul Georgescu. In lucrarea „Scriitori români de azi”. proza optzeciştilor.R. Popescu. proza autoreferenţială. D. jurnalul de creaţie. Ştefan Bănulescu. la Eugen Barbu. între care: realismul psihologic. romane de analiză psihologică. postmodernistă. ilustrat de Marin Preda. romanul pitoresc şi baroc. metaromanul. . specii valorificate mai ales de prozatorii Şcolii de la Târgovişte.

relatia dintre individ si istorie nuanteaza tema sociala. Titlul . insa evolutia si criza familiei sunt simbolice pentru transformarile din satul romanesc al vremii.Morometii aseaza tema familiei in centrul romanului. Romanul este unitar deoarece reconstituie imaginea satului romanesc intr-o perioada de criza in preajma celui de-al Doilea Razboi Mondial. Romanul prezinta destramareasimbolica pentru gospodaria taraneasca traditional – a unei familii de tarani dintr-un sat din Campia Dunarii. Silistea-Gumesti. . Tema timpului viclean nerabdator.Realismul psihologic este ilustrat de primul roman scris de Marin Preda: ”Morometii”.

 Volumul este structurat in trei parti.taiatul salcamului si secerisul.care confera romanului caracterul de fresco.I n primul si ultimul paragraf al volumului.care se desfasoara pe parcursul verii.  Simetria compozitionala este data de cele doua referiri la tema timpului. cu actiune concentrata .cu trei ani inaintea izbucnirii celui de-al Doilea Razboi Mondial.  Actiunea primului volum este structurata pe mai multe planuri narative. Fiecare parte incepe cu o prezentare de ansamblu :masa. .  Cele trei parti confera echilibrul compozitiei.

 In primul plan se afla Morometii. Ilie Moromete incearca sa pastreze intreg cu pretul unui trai modest. macinata de nemultumiri mocnite.pentru al transmite apoi baietilor.Taran mijlocas. .pamantul familiei sale.  Un triplu conflict destrama familia lui Moromete: dezacordul dintre tata si cei trei fii ai sai din prima casatorie. o familie numeroasa.

si in acelasi timp impune un nou mod de viata. ironic. . Drama paternitatii se grefeaza pe contextul social-istoric. Agresiunea istoriei spulbera iluziile personajului:unitatea familiei. care aduce schimbarea ordinii cunoscuta a lumii. libertatea morala a individului. Marin Preda realizeaza cu personajul Ilie Moromete un tip de taran aparte in literatura romana: un spirit reflexiv. intelligent din acest motiv fiind numit de critica literara “taran-filozof”.pamantul. contemplativ.Banul este noua valoare care o inlocuieste pe cea traditional.

 Actiunea romanului se concentreaza asupra a doua momente istorice semnificative: reforma agrara din 1945 si transformarea “socialista” a agriculturii dupa 1949. Este prezentata viata rurala intr-o perioada de un sfert de veac de la inceputul anului 1938. . Volumul al 2-lea. pana la sfarsitul anului 1962.  Conflictul principal opune mentalitatea traditionala si mentalitatea impusa colectivista. se incadreaza in tema “obsedantului deceniu”. Personaje-reflector pentru cele doua mentalitati sunt Ilie Moromete si Niculae. structurat in cinci parti.

. al carui destin exprima moartea unei lumi. Ultima replica a personajului exprima crezul sau de viata . ”cel din urma taran” reprezinta conceptia traditionala fata de pamant si de familie. simbolizeaza stingerea unei lumi. Personaj exponential.  Moartea lui Moromete in finalul romanului.libertatea morala: ”Domnule…eu totdeauna am dus o viata independenta”.

Scriitorul infatiseaza aceasta perioada istorica in romanul “Cel mai iubit dintre pamanteni”. perioada maxima de o presiune totalitara comunista. . Romanul politic “Obsedantul deceniu” este o formula prin care Marin Preda desemna anii ’50.

 Fiind un roman complex.sentimental. sublimul si oroarea in iubire. politic. fresca unei lumi si analiza unui esec in dragoste. cronica de familie si spovedanie a unui invins. “Cel mai iubit dintre pamanteni” poate fi socotit un roman complet:social.familia. . psihologic. violenta relatiilor sociale. bucuria scrisului . acopera o vasta problematica: ”instrainarea de parinti. omul ca jucaria soartei.ura ca drog.tragedia fara tragic.pierderea religiei . eseistic.sensational si politist. ideologic.

 Relatarea intamplarilor din perspectiva unui individ aflat intr-o situatie limita este o conventie romaneasca care se utilizeaza frecvent in literatura si ea confera inca de la inceput impresia de autenticitate a confesiunii. in cea mai mare parte la persoana I.intelectual care asemenea eroilor lui Camil Petrescu isi problematizeaza si isi analizeaza cu luciditate existenta.  Romanul este structurat in zece parti. de Suzy Culala(“Ce mai faci tu cel mai iubit dintre pamanteni?!”). una dintre femeile iubite de catre personajul-narator.Victor Petrini. Titlul cartii se regaseste in roman intr-o declaratie de dragoste adresata lui Victor Petrini. cu mai multe capitole.professor de filozofie. .Intamplarile sunt relatate. din perspective personajului narator. la telefon.

universul rural si lumea citadina. de a infatisa artistic perioade istorice diferite.  Prin “Cel mai iubit dintre pamanteni”. cu lumea lor. Marin Preda a scris.epicul si confesiunea.  In cele doua romane prezentate . ”Omul e o divinitate inlantuita de puterea conditiilor”. Subiectul romanului este amplu. iar din aceasta perspectiva Victor Petrini este un personaj tragic. In prim plan se afla istoria lui Victor Petrini care isi reconstituie si isi analizeaza cu luciditate existenta. asemanarea altor personaje ale romancierului. afirmase Marin Preda. incat poate fi considerat un scriitor reprezentativ pentru diversitatea romanului postbelic de pana la 1980. in fond asa cum remarca Eugen Simion “romanul unei mari constiinte”.Marin Preda demonstreaza capacitatea de a aborda diferite tipuri de roman. . confruntat cu istoria. de a utiliza magistral atat naratiunea la persoana a III-a cat si la persoana I .

Atras in text de cautarea misterului legat de originea unor orfani crescuti la casa de copii in anii de dupa razboi. cu promisiunea descoperirii in final a secretului. avand ca efect” radicalizarea mentalitatii artistice si politice din deceniul 9”. experimental. Generatia 80 apare pe fondul unei crize acute a adevarului. manifesta ostentativ refuzul compromisului. perspectiva multipla care afecteaza coerenta povestirii au ca scop mentinerea lectorului in text. Aspectul polimorf. . fragmentarea.  Zmeura de campie de Mircea Nedelciu este unul dintre primele noastre romane postmoderne. al minciunii politice si al canonului cultural impus de ideologia si propaganda comunista si promoveaza un “realism al atitudinii fata de real. cititorul descopera “mecanismul” lecturii (metaromanul).

crescuti la orfelinat. dar este dezvoltata ca melodrama parodiata si “dezintegrata” ca final suspendat. pentru ca intre tinerii din anii ’70 si parintii lor este o ruptura. . O alta tema este necomunicarea intre generatii. Nu lipseste nici tema iubirii. Grintu si Gelu Popescu. lumea postbelica este o lume”orfana”. care isi cauta identitatea. tema fiului pierdut(drama populara). Radu A. copii pierduti de parinti in epoca tulbure de dupa razboi. fenomenul stergerii memoriei in context politic. Cautarea identitatii este tema care uneste destinele personajelor Zare Popescu. La modul simbolic. raportul dintre individ si istorie sunt insotite de tema povestirii si a povestitorului. imposibilitatea comunicarii dintre generatii. Cautarea originilor.

parodiere a conventiilor literare si provocare directa a cititorului. Estetica postmoderna aduce in roman deplasarea interesului de la epic “romanul fiind conceput ca un dictionar de obiecte.  O trasatura a romanului postmodern este automizarea subiectului si a perspectivei narative. cu capitole oranduite alfabetic fara a se supune cronologiei”. Metaromanul aduce dezvaluirea mecanismelor de producere a textului. expunere ostentativa a strategiilor si procedeelor narative si incalcare sistematica a regulilor constituitive ale operei.  Proza lui Mircea Nedelciu apartine unui postmodernism metafictional. auto-ironic si parodic. uneori prin comentariul ironic al naratorului. . caracterizat prin discontinuitate epica. Postmodernism prepoderent ludic.

 Femeia in Rosu . .”Orbitor”.  Romanul dupa 1990: Dintre romanele aparute dupa 1990 amintim:Femeia in rosu. scris de trei autori: Mircea Nedelciu. aceea a pluriperspectivismului. ci modul in care ele sunt percepute. aceeasi intamplare fiind inteleasa si relatata de fiecare data altfel pentru ca nu evenimentele in sine conteaza. Adriana Babeti si Mircea Mihaies si de capodopera lui Mircea Cartarescu. un factor determinant pentru alegerea formulei epice.preocuparile teoretice ale celor trei autori in domeniul prozei postmoderne constituie probabil.

.care sa istoriseasca o poveste asemanatoare celei din carte.  Romanul se constiuie intr-un metaroman prin implicarea autorilor in propia naratiune. in maniera postmodernista. autorii fac apel. cu spirit ludic si parodic la o intreaga serie de documente si strategii textuale si referinte livresti pentru a reconstitui povestea femeii in rosu. Ana Cumpanas . Intrepatrunderea dintre fictiune si realitate este sugerata de faptul ca in dictionarele de specialitate nu figureaza niciun film intitulat “Femeia in rosu” .devenind Ana Sage.nascuta in satul banatean Lunga si care ulterior emigreaza in SUA. in orasul Chicago. Subtitlul cartii roman retro(versiune) pledeaza deasemenea pentru tehnica inovatoare a pluriperspectivismului a unui puzzle narativ.  Folosind tehnica romanului sensational.

”  “E o carte-puzzle.multietajata[. Asa cum remarca Mircea Carturescu.. imediat dupa decembrie 1989 deschizand eclatant o noua epoca literara in proza romaneasca.in care alterneaza registre si tonuri narative de o neobisnuita bogatie si in care peticele intertextuale realizeaza un colaj in care nuantele diverselor epoci colizioneaza intr-un haos ordonat”.]. . in lucrarea Postmodernismul romanesc “Femeia in rosu apare simbolic.

 Prin toate acestea unele romane s-au impus. analiza psihologica sau notatie confesiva sub forma de jurnal. capatand astfel statutul de capodopere. . Asadar in perioada postbelica destinul romanului romanesc se afla in stransa legatura cu factorul ideologic si politic chiar si atunci cand adopta formule mascate de reflectare a lumii precum parabola ori sugestia mitica sau simbolica. In ciuda constrangerilor ideologice tipurile de roman cultivate dupa al Doilea Razboi Mondial acopera aproape toate genurile. Modalitatile narative traditionale sunt completate de cele moderne sau postmoderne precum discontinuitatea epica si temporala.