Diagnosticul imagistic al patologiei osteo-articulare

1

2

Tehnici de examinare

I .explorări radiologice
Radiografia „standard” Tomografia plană Arteriografia Tomografia computerizată Fistulografia Artrografia
3

Explorarea ultrasonografică 4 . .Explorarea I.Scintigrafia osoasă .II.explorări imagistice neradiologice.R.M .

examinarea radiologică:  Trebuie făcută în aşa fel încât să se evidenţieze atât structurile moi înconjurătoare cât şi să fie reliefate cât mai net detaliile structurale ale osului.1. 5 .

regiunile simetrice  6 .  Trebuie să cuprindă cel puţin o articulaţie a osului examinat .astfel se pot stabili modificări de poziţie îi ax ale osului.pentru că examenul radiologic este reprezentarea unei structuri tridimensionale trebuie făcută reconstrucţia în cele trei dimensiuni a leziunii. Trebuie făcută în cel puţin două incidenţe perpendiculare . Trebuie făcut în examinări bilateral .

Arteriografia – este iradiantă. este înlocuită de C. a studiului rapoartelor anatomice a regiunii explorate şi evidenţiază extensia de vecinătate a procesului patologic. Ea permite efectuarea unor manevre intervenţionale ( puncţii) atât în scop diagnostic cât şi terapeutic.   Tomografia plană – pentru leziunile mici este abandonată prin apariţia C.este o examinare complementară în investigaţia osteoarticulară – permite evidenţierea unor detalii de structură ale osului. 7 .T.T. Tomografia computerizată . putânde-se efectua şi reconstrucţii.

a mijloacelor de sustentaţie( burelete. meniscuri.este metodă invazivă şi este înlocuită de alte metode imagistice.  Fistulografia – constă în introducerea unui produs de contrast printr-un orificiu preformat comunicând cu o cavitate patologică apărută în leziune. etc) şi a capsulei articulare. Examinarea se face folosind substanţe de contrast pozitive (radioopace) sau negative (aer) care sunt introduse intraarticular . a suprafeţelor articulare. 8 . Permite evidenţierea precisă a traiectului fistulos cu toate caracterele lor în scopul rezolvării chirurgicale a acestuia. Artrografia – permite studiul detaliat al spaţiului articular.

Este utilă şi în diagnosticul distrofiilor osoase.. 9 .este deosebit de fiabilă în diagnosticul incipient al tumorilor maligne.explorări neradiologice:  Scintigrafia osoasă: .2. Metoda este repetabilă şi mai puţin iradiantă decât alte examene radiologice. dar mai ales în bilanţul lezional al metastazelor osoase.

atât în 10 reconstrucţia 2-D şi 3-D a regiunilor investigate.M este neiradiantă. studiul atât secţional în mai multe planuri. .R.Explorarea I. permite evidenţierea tuturor structurilor anatomice.

11 .Explorarea ultrasonografică  este fiabilă în studiul părţilor moi şi a articulaţiilor.

Celulele ţesutului osos sunt reprezentate de : – osteoblaste .70% din greutatea osului este dată de impregnarea în săruri de calciu a matricei proteice. săruri minerale şi celule.celule care au funcţie în proliferarea osoasă – osteocite – se formează prin maturarea osteoblastelor încastarate în matricea osoasă şi au rol de susţinere şi metabolic.o – osteoclaste – celulele responsabile de remanierea osoasă.Anatomie radiologică normală   Ţesutul osos este un ţesut conjunctiv dur. 12 . alcătuit dintr-o matrice proteică.

poate fi decelat în condiţii normale la copil. care dublează conturul osului la nivelul diafizei.   Tesutul osos poate prezenta două tipuri de os: ţesut osos compact – care radiologic se prezintă ca o opacitate în bandă cu contururi bine precizate. densitatea lui îl face invizibil în mod normal la osul adult. 13 . care delimitează între ele areole conţinând ţesut moale medular. În acest caz este decelată o opacitate liniară fină. ţesut osos spongios . regulată. de aceeaşi intensitate pe toată aria de proiecţie şi omogenă. regulate.format dintr-o reţea de lamele osoase cu dispoziţie tridemensională. Periostul este o structură conjunctivă care înconjoară osul. aparent anarhică.

La periferie este o zonă de ţesut osos compact care la diafiză se numeşte compactă şi se subţiază la nivelul epifizei se numeşte corticală.  După dimensiune oasele se clasifică în: -oase lungi -oase scurte -oase plate La un os lung se descriu două epifize şi o diafiză. Între cele două compacte se află canalul medular. 14 . legătura dintre ele realizându-se prin metafiză.

15 .

în interior având ţesut spongios. Aspectul oaselor diferă la adult de cel al copilului. 16 . Oasele scurte sunt învelite de un strat subţire de ţesut compact. ţinând de procesul de geneză şi dezvoltare pe care îl parcurg până la vârsta de adult.   Oasele plate sunt alcătuite din două straturi de ţesut compact între ele se delimitează os spongios.

la oasele lungi . apoi se sudează cu diafiza pe măsură ce copilul creşte. Singurul nucleu care este prezent la naştere este epifizar inferior al femurului numit nucleul Béclard. 17 . Ei apar treptat până la 12 ani. apofizele şi epifizele osoase .nucleele de osificare primară apar în perioada intrauterină . la naştere oasele sunt alcătuite din ţesut osos brut care se remaniază până la 2 ani când oasele au formă tubulară cu extremităţile rotunjite.se dezvoltă din nuclei secundari care apar după naştere.   Oasele se formează din nuclee de osificare primară şi secundară.

se osifică definitiv din punctele de osificare formate în membrana conjunctivă care evoluiază radiar. oasele late. calcaneului. uneori cuboidul. 18 .  oasele scurte se formează din nuclei de osificare – dintre aceştia sunt prezenţi la naştere – nucleii astragalului. care se dezvoltă prin osificare de membrană.

cu o grosime de 2-3 mm. Radiologic apare ca o bandă transparentă care se întinde pe toată lăţimea osului. cu contururi uşor neregulate. situat între viitoarea epifiză şi diafiză. dar bine precizate. creşterea în lungime a osului lung se face pe seama cartilajului de creştere . 19 .

Semiologie radiologică    Modificările patologice ţin de : .1. modificările formei osului 20 . modificările texturii osoase .2.

. mineralizare scăzută. fiind osteoporoza cu demineralizări.osteomalacie – tramă protetică normală.difuză.  21 .inflamaţii. care poate fi: – difuză – în afecţiuni sanguine.  creşterea densităţii este datorată creşterii trabeculizării şi a încărcăturii minerale. fracturi. . fiind în legătură cu o leziune precizată.  diminuarea densităţii poate fi :. tumori. metastaze localizată – ca proces reactiv în vecinătatea unui proces neoplazic. textura osoasă a) densitatea : încărcătura cu calciu a osului poate fi apreciată radiografic.localizată .osteoporoză.1. pierderea peste 30% devine vizibilă radiografic. rarefiere a traveelor osoase care au o încărcătură minerală normală. .

22 .

anfractuasă. în care lipseşte structura osoasă. raportul cu cartilajul de creştere sau articulare.suflată. policiclică . cu sechestru –fragment osos detaşat de osul din jur. central sau periferic .  procesul constructiv poate interesa spongioasa şi /sau corticala şi/sau periostul.omogenitatea. şterse. izolat vascular. 23 . îngustată. ovalară. b) structura de lacună. raportul cortico .sediul . se descriu . clară. cu densitate osoasă de regulă pătată . rarefiată .starea corticalei osoase vecie.forma – rotundă. Osteoscleroza este o plajă cu travee dense şi conţinut mineral crescut. 2. în contact cu o leziune inflamatorie.starea ţesuturilor din jur. deformarea localizată în funcţie de cauza care le-a generat. grosimea. neregulate . densificată. forma osului afectează lungimea.cu sau ruperea corticalei . diafizar. tumorală.medular. septată.contururile – dense. deci şi procesul distructiv-osteolitic reprezentat componenta minerală. metafizar.normală.epifizar. întreruptă  . calcificată în perete. Apoziţia periostală – neoosteogeneza subperiostală.dimensiunile .

transversal. complex . translaţia .angularea. dinţată. încălecarea.traiectul fracturii.deplasarea.Fracturile  1.suprafaţa fragmentelor. .netedă. rotaţia. oblic. 24 . Radiografia trebuie să precizeze focarul de fractură şi starea osului fracturat. spiroid.

Direcţia traiectului de fractură: 1 – transversal.fracturile oblice .fracturile longitudinale .produse prin torsiune.fracturile spiroidale . 5 – longitudinal 25 .Fracturile complete Direcţia liniei de fractură se apreciează în raport cu axul longitudinal al oaselor: . .4 – spiroid. .produse prin flexiune. 3. au traiect perpendicular pe axul longitudinal al osului.fracturile transversale .produse prin mecanism direct. . 2 – oblic.extrem de rare. linia de fractură poate fi dinţată sau regulată. reprezentând o variantă de fractură oblică.

deplasarea 26 .

Variante     fracturi prin tasare .mandibular.apar pe oasele spongioase (tipic pentru vertebre) fracturi parcelare . fracturi intraarticulare – genunchi. fractura pe os patologic. apofizele şi marginea oasoasă din vecinătatea articulaţiilor. temporo.interesează epifizele. 27 .2. cot.

3.Traiectul de fractură  este o linie transparentă pentru oasele tubulare şi plate şi o linie opacă pentru oasele spongioase. când mecanismul este prin tasare 28 .

29 .

Fracturile la copil    Fracturile în lemn verde. 30 . humerusul sau femurul. cu alunecarea blocului epifizar în raport cu metafiza şi apare când decolarea se însoţeşte de un traiect de fractură în metafiză. Fracturile obstetricale.4.traiectul de fractură se opreşte subperiostal la nivelul unei corticale şi pliază corticala opusă. produse în timpul naşterii interesează clavicula. Decolările epifizare pot fi pure. apar în diafize . aceste decolări pot afecta creşterea normală a osului.

31 .

geode. striuri. Controlul radiologic  . Calusul poate fi defectuos dacă are vicii structurale.5 . ulterior imaginea este tot mai densă cu dispariţia traiectului de fractură şi în final apariţia trabeculizaţiei şi modelarea calusului. Calusurile la copil se remodelează în cursul ceşterii. Evoluţia normală a formării calusului parcurge mai multe etape demineralizarea capetelor osoase. 32 . Când reducerea nu este corectă apare calusul vicios. care produce deformări şi scurtări ale membrelor.se face imediat după reducere şi imobilizare ca şi pe parcursul consolidării. cu o creştere aparentă a distanţei dintre oase . apare apoi o schiţă de calus palid cu mică zonă de calcifiere în jurul focarelor .

lărgirea şi condensarea suprafeţelor şi închiderea canalului medular. Mai este pseudartroza hipervasculară care poate fi apeciată prin lărgirea interliniului de fractură.6. Pseudartrozele  survin după imobilizări incorecte. vârfurile capătă aspect ascuţit. nu iau contact între ele şi apare pseudartroza flotantă. dacă fragmentele au rămas îndepărtate. 33 .

osteomielită ( după fracturile deschise)  osteonecroze aseptice (mai ales după fractura de col femural) .7.osteoporoza algică posttraumatică.  34 .  tulburări de creştere (după decolări epifizare) . Complicaţiile fracturilor se studiază pe radiografie :  osteită.Leriche .  sindrom Sűdeck.

infecţie pe cale hematogenă cu piogeni – în special stafilococul auriu. 35 .Osteite –osteomielite  Osteomielita . are predilecţie pentru regiunile metafizare ale oaselor lungi. dar orice os poate fi interesat.

uneori la un grup vertebral 36 (2). în această fază se face explorare scintigrafică. urmată de o osteoporoză pătată şi mici lacune. produce gibozitatea. pe radiografie se observă o demineralizare în focar. După trei săptămâni. reacţiile periostale se accentuiază şi se extind la întraga diafiză. cartilajul de creştere esre respectat. luxaţii ale şoldului. fără a fi afectat. . asociind artrita purulentă.Osteomielita acută  – la început se observă o întârziere a semnelor radiologice faţă de cele clinice.După două săptămâni de la debut. lacunele se înmulţesc. Se observă decolări epifizare. care are o opacitate crescută faţă de ţesutul osos afectat. confluiază şi izolează sechestre. Coafectarea cartilajului de creştere afectează ulterior creşterea. Atingerea vertebrală. Paralel. în paralel cu apoziţii periostale. Procesul distructiv se poate extinde la la toată diafiza . la sugar poate depăşi limita cartilajului de creştere şi să afecteze epifiza.

37 .

osul începe un proces reparator care-l îngroaşă. Sub tratament. Remanenţa unor focare active cronicizează boala. 38 . sechestrele se elimină. fiecare nou puseu includ aici modificări structurale. plombează lacunele. arhitectura osoasă este profund remaniată. Abcesele osoase fistulizează şi sunt întreţinute de sechestre. frecvent canalul medular se astupă.

Osteomelita cronică  netratată . 39 . cu izolare de sechestre şi amplificarea apoziţiei periostale ( aspect de „sicriu”). forma acută trece treptat în cronic. caracterizat prin creşterea distrucţiei osoase. În fazele de linişte se constată aspecte mixte distructive şi reparatorii.

obişnuit apare ca o lacună rotundă cu contur mai dens . are evoluţie torpidă.Osteomielita cronică de la început   osteoperiostita albuminoasă – procesul inflamator este subperiostal şi fuzează în părţile moi fără a afecta propriu-zis osul. conţinând sechestre. 40 . abcesul Brodie sau abcesul central are sediul metafizar.. este observat la adolescent.

41 .

fără reacţie periostală. fracturi deschise). Produce îngroşarea fuziformă a osului. Cel mai frecvent tiia se îngroaşă cu zone lacunare şi îngustarea canalului medular.flegmon.apare la adolescent. ostita hiperostozantă şi necrozantă. abces. . corp stăin. humerus.Osteitele prin agent extern – apar după leziuni inflamatorii ce vin în contact cu osul sau după traumatisme . 42 . tibie.femur.  osteita eburnantă – apare la copilul mare şi adolescent..

contur şters al linei condro-calcare cu îngroşarea liniei de calcificare provizorie şi dinţături spre epifiză. La oasele tubulare scurte se poate descoperi spina ventoza – falangă cu aspect suflat în porţiunea mijlocie. periferice. cu rarefacţie centrală. sub linia de osificare ţesutul de granulaţie sifilitic produce o linie transparentă caracteristică. 43 . mai ales la marginea internă a metafizei tibiale superioare. Sifilisul congenital produce Osteita sifilitică osteocondrita cartilajului de creştere. totuşi se constată periostita oaselor lungi. ca o linie fină ce dublează conturul osos. mai rar cu aspect stratificat. pot apare imagini lacunare.

mandibulă cu lacune ştanţate. vizibilă mai ales la oasele platefrontal.deformare în „iatagan” şi goma sifilitică. palatin. înconjurate de osteoscleroză. 44 terţiar dobândit . în special a tibiei. Sifilisul are semne comune cu sifilisul terţiar. congenital tardiv  Sifilisul afectează craniul şi oasele lungi. Se observă o hiperostoză cortico-subperiostală şi endostală. hiprostoză corticală. mai ales la tibia – în iatagan şi leziunile craniene ca în sifilisul tardiv şi gibozităţi prin atingere vertebrală.

45 .

46 .

Prin afectarea articulaţiilor vecine produc osteo-artrita.oasele scurte. osteită periferică hiperostozantă cu suflarea oaselor mici ale mâinii şi picioruluispina ventoza şi cu prezenţa unui sechestru osos central şi o îngroşare periostică.Osteita tuberculoasă  Evoluiază cu osteoartrită – apare la un os sub formele: ulceroasăla oasele plate. de cavernă. metafizele oaselor lungi. 47 .

uneori cu artrite. rubeola şi maladia incluziilor citomegalice prezintă mici benzi mai dense în regiunea metafizo. blastomicoza şi prin contiguitate – actinomicoza . Osteitele micoticehistoplasmoza.se asociază frecvent semne osoase distructive şi constructive de la nivelul diferitelor oase.aceste imagini dispar în câteva sâptâmâni. 48 .diafizară .Osteita din unele boli  infecţioase  intrauterine.

Tumorile osoase

Tumorile ososase pot fi benigne sau maligne primare sau secundare. I. Tumorile benigne sunt proliferări cu ţesut adult.

49

Tumori osteoformatoare

Osteomul – apare la adult şi se dezvoltă aproape în exclusivitata în oasele craniului, frecvent intrasinusal, având o structură densă de tipul compactei sau spongioasei, este bine delimitat, creşte lent, dar prin dezvoltare poate determina compresiuni.

50

Osteomul osteoid

apare la persoane tinere şi are sediul pe oasele lungi, în corticala diafizară. Pe radiografie observăm o mică lacună de câţiva milimetri, înconjurată de hiperostoză periferică importantă dată de scleroză osoasă şi de calcificare, când se dezvoltă în spongioasa unei epifize, dimensiunile sunt mari, iar reacţia perifocală este fără importanţă.
51

52 .Osteoblastomul benign  este o tumoră mai voluminoasă 5-6 cm cu sediul mai frecvent la arcurile vertebrale şi la oasele tubulare de la mâini. cu caractere structurale asemănătoare cu ale osteomului osteoid de unde şi numele de osteom osteoid gigant.

Există cazuri de exostoză multiplă cu dezvoltare la metafize. Evoluţia lui încetează odată cu creşterea. unică sau generalizată. Prin creştere produce deformări localizate. 53 . compresii şi poate degenera şi malign.Tumori cartilaginoase  Exostoza osteogenică – osteocondromul este un proces exofitic pediculat sau sesil cu producţie de os adult dependentă de cartilajul de creştere.

 Condroamele – formaţiuni cartilaginoase . 54 . care se dezvoltă frecvent la nivelul oaselor mici ale mâinii şi ale piciorului sub formă de encondrom sau eccondrom ( condrom periosric). ele sunt multiple şi de dimensiuni variate – condroame unilaterale – Ollivier. bine circumscrise. Când se dezvoltă în cadrul unei distrofii.

55 . suflă periostul dar nu îl rupe.tumoră epifizară cu aspect lacunar policiclic. cu mici opacităţi în interior şi înconjurat de un lizereu opac. Condroblastomul benign . transparent.

iar spre interior de o condensare osoasă. Fibromul desmoblastic al osului – determină o lacună în metafiză sau epifiză. Imaginea radiologică este de lacună rotundă sau ovalară. Spre exterior este delimitat de corticala suflată. ovalare. conturată de un lizereu dens.Tumori conjunctive    Fibromul neostenogenic. uneori cu contur policiclic cu mici cloazoane în interior.apare la tineri sub formă de imagini transparente cu sediu metafizar. intriorul fiind 56 cloazonat şi cu calcificări punctiforme. Fibromul condromizat – are originea în ţesutul conjunctiv şi produce cartilaj. cu contur policiclic. trptat evoluiază spre diafiză şi apoi dispare. sau aspect policiclic când se dezvoltă pe un os plat. cu axul vertical. .

cu stuctură remaniată. produc lacune şi suflare unilaterală a contururilor falangei. Corpul vertebral este uşor aplatzat. Tumorile glomice – în falange.Tumori vasculare   Hemangiomul – are sediul la corpul vertebral şi oasele craniului. aspect tigrat sau reţea. 57 . La oasele plate au aspect de rozetă. prin rarefiere şi îngroşare trabeculară.

58 . aproape de cartilajul de creştere. iar aria lacunară este compartimentată de septuri dând aspect de „ bule de săpun”. Osul este suflat cu corticala subţiată. Cloazonarea ţine de agresivitatea tumorii şi de frecvenţa puseelor evolutive.Tumora cu mieloplaxe  sediul este epifizar. conturul este policiclic.

este descoperit întâmplător prin producerea de fractură. suflă corticala. Nu depăşeşte cartilajul de creştere. 59 . Este bine conturat de o reacţie condensantă foarte fină spre osul spongios. oase plate. iar spre canalul medular este limitat de un contur dens sub formă de „păhărel de ou”. Chistul osos – catalogat distrofie şi are mare frecvenţă la copil. Se dezvoltă în metafiza oaselor lungi sau la nivelul oricărui os – calcaneu.

se extinde spre corticală pe care o rupe. 60 .II.Osteolitică începe prin lacună centrală rău delimitată care topeşte trabeculaţia.frecvent lângă genunchi şi are trei forme: . Tumorile maligne   Sarcomul osteogenic – afectează oasele lungi în regiunea metafizară. ridică periostul producând imaginea de „pinteni periostali” patognomonici de malignitate şi invadează părţile moi.

61 . Condensantă – în forma centrală determină o condensare în plajă cu contururi nedefinite. în forma periferică rupe corticala şi poate produce spiculi perpendiculari pe corticală . invadând osul. au plaje de condensare bilaterală şi simetrice.forma radiară . distruge corticala şi invadează părţile moi. la copii sub 15 ani se descrie osteosarcomul sclerozant multicentric. metafizele oaselor lungi.

 Liză malignă la nivelul humerusului cu fractură patologică. metastaze pulmonare  .Forma mixtă – cea mai frecventă 62 .

   Condrosarcomul este mai frecvent la pelvis şi la oasele lungi. Produce imagini lacunare policiclice. Cordomul este o tumoră litică ce atinge dimensini mari. circumferenţial osului. Poate rezulta prin transformarea malignă a unui condrom sau osteocndrom. Se dezvoltă pe sincondrom sfeno-occipital şi la sacro-coccis. cu sau fără septări. în foma periferică se manifestă ca o îngroşare în manşon. Fibrosarcomul – în forma centrală produce lacună ce se extinde rapid . În aria clară apar calcificări. conţinând uneori un pseudosechestru . 63 . ambele cu potenţial malign.şi prin invazia părţilor moi. ce rup corticala.

– Sarcomul Ewing – apare până la vârsta de 35 de ani – localizează la diafiză sau metafiza oaselor lungi sau clavicula.Reticulosarcomul –  – tumori ce provin din elementele reticuloendoteliale ale măduvei. bazin. ca şi la oasele platecoaste. Sarcomul ParKer şi Jackson – asemănător cu precedentul fără reacţie periostală . diafiza este decalcificată neregulat cu canalul medular lărgit şi apoziţie periostală sugestiv în „foi de bulb de ceapă”. 64 . mixt. omoplat. Realizează două forme : litic pur fără apoziţie periostală.

vertebrele afectate se tasează. Aglomerarea lacunelor dă aspectul de „tablă ciuruită” . Plasmocitomul(mielomul multiplu) se naşte din proliferarea celulelor plasmocitare care produc şi proteine Bence-Jones. fără condensare osoasă în jur. Mielomatoza decalcefiantă difuză –dă aspect şters scheletului. ştanţat. nu se pot identifica radiologic. geodele fiind foarte mici şi juxtapuse. erodează corticala dinspre canalul medular. 65 . dau aspect caracteristic perfect rotund sau ovalar. Plasmocitomul solitar o leziune unică. iar când ajunge la periferie nu suflă osul tubular.

oasele lungi prezintă apoziţii periostale fine în lungul diafizei cu spaţiu clor spre coorticală.centripete prin invazie din afară. . .Osteolitice . acute –canalul medular este lărgit .imagini intraosoase. vertebrelor.centrifug . prin contactul cu ganglionii limfogranulomatoşi. -2. coastelor. uneori se însoţeşte de condensare difuză a osului.Mixte –cele mai frecvente 66 -1. cronice – apare o osteoporoză difuză la nivelul craniului. bazinului. Leucozele –  Boala Hodgkin – determină la os aspecte . tibiilor.Osteoplastice. fără afectarea corticalei. . .insule de condensare.

Metastazele osoase  osteolitice sub formă de lacună bine delimitată. osul nu este suflat. lipseşte reacţia osoasă sub formă de condensare în jur. nu apare reacţie periostală.III. 67 .

cu aspect „vătos” sau o condensare difuză de tipul „oaselor de marmură”în metastazele cancerului prostatic. 68 . osteoplastică.fie sub formă de pete sau plaje de condensare.

Osteopatiile metabolice: 69 .Radiodiagnosticul distrofiilor osoase  I.

Craniul are aspect poros. Vertebrele sunt demineralizate. hemopatii. Osteoporoza generalizată are cauze multiple: . carenţiale. subţierea traveelor. juvenilă. apar deformări biconcave şi ulterior deformare cuneiformă (cifoză) şi formarea de osteofite. maladii digestive. re nale. idiopatică. Bazinul are transparenţă normală.poate fi primitivă –senilă. Oasele lungi au corticala subţiată. Se caracterizează prin rarefacţia trabecularizaţiei. cu aspect pătat şi textură nealterată. 70 . -secundară-endocrinopatii. fără a suferi deformări. scăderea mineralizării pe unitatea de volum osos.

care prin vindecare capătă linii de condensare pe contururi. Scheletul are transparenţă crescută cu aspect de „sticlă” în special la bazin şi rahis.este determinată de demineralizarea matricei proteice. Oasele suferă deformări. Apar linii de pseudofractură ce au sediul tipic la ramurile ischiopubiene. cele lungi se încurbează.steatoree cronică. ulterior cuneiformi. Fracturile incomplete pot întregi tabloul radiologic. coaste. corpii vertebrali devin biconcavi. 71 . col femural. Osteomalacia adultului. apare cifoza coloanei dorsale şi bazinul se transformă în „cupă” de carte de joc. care rămâne normală – apare după gastrectomii.

Rahitismul este osteomalacia copilului prin carenţă de vitamină D. Semnele radiologice constau în întârzierea apariţiei calcificării nuceilor de creştere, pecum şi leziuni tipice la nivelul cartilajului de creştere al oaselor lungi. Atingerea iniţială este vizibilă la extremitatea distală a radiusului şi cubitusului ; spaţiu diafizo- epifizar este crescut, linia de osificare este lărgită şi concavă, cu aspect franjurat, în timp ce la periferie periostul continuă neoformaţia osoasă. Nuceii de creştere sunt în întârziere. Întregul schelet este decalcifiat, corticala este subţiată, oasele craniene sunt papiracee, fontanelele întărzie să se închidă. Oasele lungi ale copilului ce merge se încurbează,pot apare fracturi „ în lemn verde”, coloana devine cifotică sau scoliotică, bazinul se deformează, coxa vara, toracele se deformează în „ carenă” toracele în „clopot”, coastele prezintă mătănii. După tratament linia de calcificare şi spaţiul clar metafizoepifizar se calcifică trptat. Oasele lungi, încurbate se remodelează treptat prin îngroşarea corticalei diafizare pe partea concavă.

72

Hipervitaminoza D; dă transparenţă osoasă crescută, condensare metafizară, calcificare ligamentară şi capsulară, nefrocalcinoză. Scorbutul ; avitaminoză C întălnit între 6-12 luni; osteoporoză difuza, corticala subţiată, epifize transparente înconjurate de o linie densă, densificarea liniei de osificare subcondrală cu o bandă transparentă metafizară, dezvoltarea de pinteni metafizari, fracturi metafizare, hematoame subperiostale. Hipervitaminoza A la copii ,hiperostoză corticală prin apoziţie periostală, defect de modelare a metafizelor, accentuarea maturării scheletului.
73

II. Osteopatiile endocrine

Hipofizare;
– Hiperpituitarismul ;- produce gigantismul la subiecţii în creştere şi acromegalia la adulţi. Şaua turcească sub efectul hipertrofiei glandulare, se măreşte. La craniu se produce o îngroşare a calotei, hipertrofia protuberanţei occipitale, hipertrofia sinusurilor frontale şi proieminenţa arcadelor sprâncenoase, prognatism şi deschidere a unghiului mansibular. Osele membrelor se îngroaşă, vertebrele cresc antero-posterior şi produc osteofite. Hipopituitarismul, înaintea vârstei pubertăţii, determină nanismul hipofizar ; diafize subţiri cu încetinirea creşterii; persistenţa cartilajelor de creştere până la vârsta adultă înaintată; întârzierea creşterii 74 bazei craniului, cu şa turcească mică; platispondilie.

Hipotiroidie . saua este balonizată.   Tiroidiene. Scheletul suferă o densificare osoasă. Se păstrează aspectul ovalar al corpurilor vertebrali si se produce cifoză. întârzierea creşterii şi maturării scheletului. dentiţia întârzie. la copii produce încetinirea creşterii şi maturării scheletului. Hipertiroidia – determină o accelerare a vârstei osoase şi staturale. Craniul neural şi facial este densificat . inclusiv închiderea prematură a suturilor craniene – craniostenoză 75 . fontanelele întârzie să se închidă. întârzierea osificării nucleilor de creştere . iar cei prezenţi sunt mici şi fragmentaţi.

localizate la craniu şi la diafizele oaselor lungi. Structura osoasă are aspect cu :.  Suprarenaliene . pe radiografia scheletului întâlnim osteomalacie şi osteoporoză generalizată. La falange se produc ancoşe subperiostale şi rezorbţii ale falangelor. . condrocalcinoză. Se poate complica cu osteonecroza aseptică a capului femural bilateral sau cu fracturi urmate de calusuri exuberante. hipercorticismul – boala Cushing postterapeutic – produce o osteoporoză a rahisului. deformări ale coloanei vertebrale. Paratiroidiene : hipertiroidismul produce osteita fibrochistică ( maladia Recklinghausen) cu un tablou radiologic complex.fracturi şi deformaţii osoase centrate pe imaginile lacunare. calcificări musculare. litiază sau nefrocalcinoză.manifestaţiile exraosoase. unele de dimensiuni foarte mari. a pelvisului şi a craniului. .lacune rotunde sau ovalare. 76 . uneori cu septuri interioare. suflă osul. mai evidentă alveolar.

Sindromul Albright. Sindromul Turner: apare la fetiţele pubere. cu distribuţie segmentară. care sunt scurte. Hipergonadismul determină maturarea prematură a oaselor şi oprirea creşterii. pete cutanate şi displazie osoasă fibroasă. se manifestă la fetiţe prin întârzierea maturaţiei sexuale. cartilajele de creştere rămân active. oasele se lungesc şi rămân subţiri. La schelet determină o disarmonie a metacarpienelor IV şi V. în hipogonadism. 77 .    Gonadice . sub formă de pseudotumori şi rezorbţie perifocală. şi excrescenţe metafizare pe partea internă a platoului tibial în formă de cârlig.

La tăblia externă a calotei craniene îngroşate apar spiculi perpendiculari. fosfor. cu corticale subţiri. Coastele pot fi suflate.Bi etc. Reacţiile periostozante ale craniului visceral – facies mongoloid produc obstrucţii ale sinusurilor maxilare. Toate sunt de tip condesant . III.      Anemia Cooley talasemia – rarefacţia osoasă poate fi de tip granular sau de aspect sticlos. cu lacune. La anemiile câştigate de tip Biermer. oasele tubulare de la mâini şi picioare sunt îngroşate. Drepanocitcza . de cauză profesională sau medicamentoasă. IV Osteopatii toxice. sau fluor.Chauffard – prezintă craniu în „turn” şi îngroşarea bolţii craniene cu imagini de spiculi osoşi – „păr de perie”.are osteoporoză difuză a craniului şi vertebrelor..se produc prin intoxicaţii cronice cu metale – Pb. 78 . metafizele deformate . Anemie hemolitică microsferocitară – Minkowski.au semne de hiperplazie eritroblastică şi sechelele infarctelor osoase. benzi metafizare subcondrale şi inele radioopace în jurul nucleilor epifizari. cu aspect de „perie” – apoziţii periostale radiare. Osteopatia din hemopatii .

 Radioiagnosticul displaziilor osoase I Osteocondrodispaziile. mai imortante fiind: – Nanismul tanatofor – prezintă radiografic craniu cu boltă mărită şi masiv facial mic. Sunt o serie de osteocondroplazii incompatibile cu viaţa. corpii verebrali aplatizaţi cu spaţii intervertebrale lărgite. aripile iliace mici. lăţite şi incurbate. oasele lungi sunt scurtate.sunt maladii osoase constituţionale de dezvoltare şi de creştere a osului şi cartilajului. Defect de creştere a oaselor membrelor şi/sau a vertebrelor. 79  .

80 . oasele lungi sunt scurtate. Acondrogeneza – corpii vertebrali lombari şi sacraţi nu sunt calcificaţi. încurbate şi prezintă pinteni metafizari. absenţa calcificării oaselor pubiene şi ischiatice. torace în „butoi”. Alte ostecondrodisplazii sunt incompatibile cu viaţa. astragalul şi calcaneul nu sunt calcificate.

Acondroplazia poate fi descoperită precoce. aripi iliace păstrate. Craniul este voluminos. Acondroplazia . cartilajul distal de creştere al femurului are formă de accent circumflex. nas în „şa” – prin îngustarea bazei cranului cu gaura occipitală mică. rahisul este deformat cu scurtarea pediculilor vertebrali şi are hiperlordoză cu orizontalizarea sacrului. epifizele puţin dezvoltate. Oasele lungi sunt scurte şi grosolane. metafizele lor sunt evazate. 81 . Trunchiul este destul de lung. aspectul clinic este de nanism micromielic. mâna cu aspect de trident. cu bose frontale şi parietale bombate.

Epifizele oaselor lungi sunt hipoplazicedar fără afectarea cartilajului 82 de creştere. cap diform. Uneori. gât şi tsrunchi scurte. – Displazia cleido. .de erupţie. bombarea foselor frontale şi persistenţa fontanelelor. epifize accesorii la metacarpiene şi falnge. în a doua copilărie.Caracteristă este vertebra tip Morquio care este turtită şi prelungită anterior. luxaţie posterioară a capului radial. Prezintă gambe şi antebraţe scurte. cu tulburări de dezvoltare ischio-pubiană şi a coloanei vertebrale.– Discondrosteoza – se manifestă mai târziu.mucopolizaharidoză IV care produce nanism disarmonios. metafile lăţite şi diafizele scurte.craniană – absenţa totală sau parţială a unei clavicule.epifizară cu etiopatogenie cunoscută. cu îngroşarea radiusului. – Boala lui Morquio este o displazie spondilo. de număr. uneori absenţa dentiţiei definitive sau anomalii dentare. stern proieminent. înfundarea carpului între epifizele radiusului şi cubitsului. lărgirea epifizei radiale în „tampon de vagon”.

83 .

cu partea anterioară atrofică) şi pumn caracteristic: epifizele radiusului şi cubitusului în cleşte. platispondilie cu vertebră Hurler ( plată. metacarpienele conice. Boala Hurler ( gargoilismul). condilii mandibulari concavi –gargoulism. produce nanism cu fizionomie grotescă mandibulă scurtă.este mucopolizaridoza I. oasele carpiene hipotrofice. Se caracterizează radiologic prin şa turcică largă. 84 .

85 . Dezvoltarea anarhică a ţesutului conjuctiv sau fibros – Displazia hemimielică – o proliferare a ţesutului condroosos la nivelul membrului inferior.II. – Maladia exostozelor multipleapare în a doua copilărie şi se manifestă prin apariţia exostozelor osteogenice (acoperite de cartilaj ) departe de cot şi aproape de genunchi. cu aspect sesil sau pediculat. prezente uneori la oasele lungi.

 Encondromatoza – dezvoltarea de multiple encondroame sub formă de imagini lacunare multiple diafizare. Oasele suferă o crştere peste normal. 86 .bine delimitate . epifizele sunt fragmentate.

produc scleroză perilezională şi travee osoase în interior în regiunea metafizo. 87 . acesta suflă osul.epifizară. Evoluţia încetează odată cu creşterea. O formă particulară este displazia izolată la nivelul mandibulei. Displazia fibroasă – dezvoltare în grosimea osului de mase de ţesut conjunctiv. La nivelul craniului pot apare şi aspecte condensate unilaterale (hemihipertrofe facială) sau bilateral – simetrică. Predomină unilateral. în interiorul cărora se dezvoltă ţesut osos la nivelul oicărui tip de os. Mai rar este descoperit la adult.

oasele lungi cu aspect de „ bambus” din cauza numeroaselor fracturi şi calusuri. vertebrele sunt biconcave. unele deja cu calus. spongioasa cu aspect de sticlă mată. Craniul este voluminos. dacă rămâne culcat calota se turteşte. punctele epifizare sunt însă normale. structurii corticale sau modelaj  Osteogeneza imperfectă congenitală. cu fracturi vizibile la naştere.displazie periostală. ochii proieminenţi. copilul rămâne pitic ce se mobilizează greu. corticală subţire. boala este mortală imediat după naştere. menton proieminent. 88 . Aspectul radiologic este caracteristic: oase subţiri. grilajul costal este plastic şi reduce din capacitatea respiratorie. Obişnuit . calota craniană are aspect de „coajă de ou” cu suturi largi.3) Anomalii ale densităţii.

Odată cu creşterea. Coastele sunt subţiri.Osteogeneza imperfectă tardivă – boala lui Lobstein. bazinul este „ în cupă” de carte de joc. leziunile se stabilizează persistă scerele albastre şi progresează surditatea. Se văd striuri orizontale care reprezintă calusuri şi fracturi recurente. Aspectul este caracteristic de „oameni de sticlă”. sclerotice albastre şi surditate tardivă. rahisul prezintă platispondilie. Copilul este normal la naştere dar odată cu mersul încep să apară fracturi la cele mai mici traumatisme. este familială şi ereditară. prezintă fragilitate osoasă. epifizele sunt normale. corticală subţire nemineralizată. Oasele lungi sunt gracile. 89 .

Osteopetroza - boala „oaselor de sticlă” boală ereditară se manifestă mai devreme sau mai târziu, cu tulburări de rezorbţie osoasă. Osul este foarte dens, fără structută, canalele medulare se obstruiază trptat, coastele sunt opace, corpii vertebrali au aspect de „ sandwich”, baza craniului se îngroaşă se închid orificiile, incusiv găurile optice, orbitele se îngroaşă, rezistenţa este redusă.
90

– Osteodisplazia metafizară – cap voluminos, îngroşare metafizară , diafize subţiri, corticală îngroşată. – Displazia diafizară – diafize lărgite „în fus”, baza craniului şi osul frontal sunt condensate. – Hiperostoza corticală infantilă – Caffey – la sugarii sub 3-5 luni cu condensări la nivelul diafizelor oaselor lungi cu aspect de dedublare corticală ( mandibulă , claviculă, cubitus) după care dispare şi se remodelează.

91

II. Alte displazii osoase –

Boala Paget – se caracterizează prin reconstrucţia completă a ţesutului osos; apare după 50 ani, afectează numai câteva oase sau chiar unul singur: bazin, vertebre, tibii, craniu. Modificările de structură constau din remaniere a osului la nivelul spongioasei şi compactei; îngroşare corticală prin apoziţii periostale şi endostale neregulate.Trabeculaţia este fibrilară, mai rară şi cu trvee mai groase, nerespectând arhitectura obişnuită a osului. Uneori se observă aspect pseudochistic, dar mai ales aspect „sămoşat” al osului caracteristică. Craniul are aspect condensat „vătos”. Bazinul mimează metastazele, dar se însoţeşte cu protuzie acetabulară. Vertebrele au aspect de „cadru”fiind mai voluminoase. Tibia este încurbată anterior şi cu fisuri pe corticala crestei anterioare .
92

93 .

metatarsienelor. Se manifestă prin degete hipocratice. după 40 ani. Localizarea în jurul falangelor metacarpienelor. iar radiologic prin manşoan osos peridiafizar gros de până la 0. subţiindu-se spre epifize. ca sindrom paraneoplazic. 94 .la bărbaţi peste 40 ani cu afecţiuni intratoracice.5 cm cu contururi neregulate. tăblia intrnă are aspect boselat şi diploia este îngroşată. Osteoartropatia hipertrofică pneumică. oaselor antebraţului şi gambei.  Hiperostoza frontală internă – apare la femei.

95 . el apărând fals lărgit prin deformarea nucleului epifizar la copil nucleul epifizar suferă fracturi intratraveale şi prăbuşiri ale corticalei epifizare colul osului se scurtează şi se lăţeşte. în interiorul lui putând apare geode şi chiar mici sechestre prin vindecare poate apare osteoscleroza şi artroza. la adult neexistând o perioadă predilectă.Radiodiagnosticul osteonecrozelor aseptice            Substratul fiziopatologic al necrozelor aseptice îl constituie stopul vascular. Modificările radiologice elementare sunt: spaţiu articular este întotdeauna păstrat. Agenţii etiopatogenici sunt varibili: microtraumatisme repetate embolii depresurizări brutale endocrinici – hipercorticism iatrogeni – tratament prelungit cu cortizon Vârsta de apariţie este prima decadă de vârstă la copil.

în condiţii de traumatism urmat de întreruperea irigaţiei osului. 96 . condilul femural. platoul tibial.boala chesonierilor. se fragmentează şi se poate rezorbi. osul are opacitate crescută. se deformează.Osteocondritele adultului   osteocondrita disecantă – la nivelul epifizelor capului femural. Osteocondrozele oaselor mici de la mână şi picior sunt rezultatul ischemiei prin microtraumtism repetat.

 Osteonecroza a capului dreapta aseptică 97 femural .Osteonecrozele copilului  Necroza aseptică a capului femural – boala Calvé.Perthes. afectează băieţii şi se soldează cu deformarea capului femural prin turtire.Leg. – la 6-12 ani.

Schlatter fragmentarea apofizei anterioare tibiale. 98 . Apofizita tibială anterioară – boala Osgood.

 Necroza aseptică de corp vertebral boala Scheuermann-afectarea este în regiunea toracolombară. cu hernii intraspongioase tasare anterioară şi cifoză consecutivă. 99 .

100 .

Patologie articulară 101 .

Axul articular care suferă abateri de la normal . Interliniul articular: Lărgirea . Epifizele :lama osoasă subcondrală poate fi subţiată parţial sau total. presupune lichid intraarticular la articulaţiile fixe şi rezorbţie osoasă la semimobile. Îngustarea.se face pe seama cartilajului articular Dispariţia – cele două epifize vin în contact. interliniul articular fiind încă trasat sau dispărut . 102 . ori chiar să se lase descoperit ţesutul spongios subiacent denivelată prin eroziuni îngroşată parţial sau global III. II. sau anchiloză. fiind modificări consecutive modificărilor articulare şi periarticulare.      I.

Afecţiuni articulare congenitale  Luxaţia congenitală de şold poate fi teratologică – asociată cu alte malformaţii sau displazie congenitală. deplasarea capului femural în sus şi lateral. Luxaţia poate fi un sau bilaterală. Se constată hipoplazia plafonului acetabular. măsurarea unor unghiuri. hipoplazia nucleului femural. Pe radiografia de faţă se delimitează linii şi puncte anatomice. 103 .

104 .

şolduri. 105 . „ piciorul strâmb congenital”.  Luxaţiile multiple congenitale. Redorile articulare congenitale. genunchi.cea mai obişnuită. coate se asociază şi cu alte anomalii osteo-articulare.

subluxaţie – păstrarea unui punct de contact între oase. factorii favorizanţi anatomici se vor căuta în luxaţiile recidivante.păstrarea contactului a două oase faţă de al treilea. luxaţia de cot . luxaţii simultane. 106 .fracturi.Radiodiagnosticul luxaţiilor    Radiodiagnosticul stabileşte: 1. pierderea totală a contactului celor două oase. 3.ex. 2.zisă . starea epifizelor. tipul de luxaţie luxaţie propriu. deslipiri epifizare.

Radiodiagnosticul afecţiunilor infecţioase  Osteoartrita T. în raport cu întinderea leziunilor ulcerative.B. dacă intervine sterilizarea se instalează o anchiloză completă sau parţială. neregularitatea capetelor osoase. demineralizarea şi leziuni distructive osoase subcondrale. ancoşe pericondrale. 107 . procesul eroziv continuă cu distrucţii osoase importante. Prin evoluţie capetele osoase sunt denudate de cartilaj. vin în contact unul cu altul.C imaginile incipiente constau în îngustarea interliniului articular.

108 .

cot etc . particular este modificarea de poziţie – prin distrucţia hemicorpurilor vertebrale apare cifoza angulară. osteoartrita şoldului osteo-artrita genunchiului 109 pot fi situate şi la pumn.B. sacro-iliac.C sunt: rahis (Morb Pott).     Lcalizări cele mai frecvente ale osteoartritei T.

distrucţiile articulare pot duce la anchiloză cu deformare articulară. După vindecare. Osteoartrita stafilococică – produce puroi în articulaţie cu demineralizarea epifizelor. 110 . distrucţia rapidă a capetelor. osoase urmate de subluxaţii. pensare articulară.

pensări articulare. intercarpofalangiene şi pumn. capetele metacarpiene şi epifizele falangiene. mâna este dezaxată faţă de antebraţ. În fazele avansate. demineralizare epifizară cu distrugerea cartilajului. eroziuni de suprafaţă ale corticalei care apar la stiloida cubitală. Se constată tumefiere de părţi moi articulare. se ajunge la anchiloza carpului. mai frecvent pe scafoid.Artropatiile inflamatorii  Poliartrita reumatoidă – semnele de debut apar la articulaţiile interfalangiene proximale. mici lacune punctate. mâinile sunt dezaxate faţă de metacarpiene. 111 .

112 .

afectează frecvent bărbaţii 5/1. 113 . In evoluţie caracteristic este aspectul de „bambus”. cifoză cu rigiditatea coloanei. osteoscleroza subcondrală cu benzi de condensare osoasă. celelalte discuri suferă atrofii. de profil corpurile vertebrale suferă o aliniere a conturului anterior. La articulaţia sacro-iliacă sunt 3 stadii. osificările ligamentare dau aspect de „şină de linie ferată”. anchiloza sacro-iliacă. debutează la articulaţia sacro-iliacă şi apoi coloana vertebrală. Spondilita anchilopoietică . de 20-40 ani . calcificări şi deformări. articulaţiile interapofizare posterioare cu osificare capsulo-ligamentară şi condensare a suprafeţelor articulare urmat de anchiloză. La coloana vertebrală. ştergerea interliniului şi falsa lărgire a lui.. sumaţia imaginilor de anchiloză a articulaţiilor posterioare dau aspctul de „ colonrte posterioare”.         sindesmofitele sunt linii fine ce dedublează marginea externă a discului intervertebral ca apoi să devină punţi osoaase între cele două corpuri vertebrale dă aspect de băţ de bambus. spondilodiscita apar eroziuni în partea anterioară a unui disc şi se termină cu bloc parţial.

114 .

genunchi. lacună pe os şi opacitate în părţile moi. caracteristic este tophul gutos. 115 .depozit de acid uric.  Artropatiile metabolice Guta – poliartrită cronică ce apare la picioare şi/sau mâini.

femural. . Vertebrele sunt 116 lărgite.Artropatiile trofice  Tabesul se manifestă prin îndepărtarea rotulei de femur şi pensarea spaţiului tibio. osteocondroză subcondrală. osteocondromatoză. osteofitoză marginală. platourile uzate. osteofite mici. spaţiile pensate.

 Siringomielia cu modificări litice epifizare în”baton de zahăr supt”. cu ascuţire a capeteor 117 .

cervical. pensarea discurilor. malnutriţie locală. osteofitoză marginală şi geode subcondrale. Localizarea frecventa este lombar . Artroza rahidiană. Caracteristica. osteofitoză marginală „cioc de papagal’ condensări ale platourilor. luxaţii posterioare ale nucleului pulpos. îngustarea spaţiului articular. 118 . spondilozele . tulburări statice.Artrozele   Sunt procese degenerative cu uzuri ale cartilajului articular prin microtraumatisme.

119 .

osteofite ce înconjoară capul femural. 120 . Subluxantă . pe sprânceana cotilului şi sub cotil.înafara osteofitozei externe apare şi intern cu dublarea fundului cotilului. capul femural are tendinţa de a fi expulzat.   artroza şoldului cu formele Incapsulată.

121 . pensarea spaţiului articular. artroza genunchiului – osteofitoza rotuliană. osteofite marginale femurale şi ale spinei tibiale.

apar geode supero. xantoame. şold.Periartritele  Scapulo humerală este cea mai frecventă. genunchi.apar calcificări periarticulare. tumori maligne articulare. spaţiul se micşorează. hamartoame. Tumorile articulare Pot fi : sinovioame. lipoame.extern în capul humeral şi tardiv osteofitoza inferioară a capsulei. Se mai poate descrie la cot. 122 . hemangioame.

DIAGNOSTIC IMAGISTIC ÎN SPECIALITĂŢI MEDICO-CHIRURGICALE Diagnosticul imagistic în neurologie . craniu/rachis  123 .

fără a folosi substanţe de contrast.se practică mai ales prin puncţie directă la nivelul gâtului.evidenţiază elementele anatomice şi imagini patologice – tumori. Mielografia.pentru studiul vascularizaţiei intra/extracraniană Angiografia carotidiană. 124 .se injectează în canalul spinal cervical substanţă de contrast care migrează în lungul întregului canal.T.Metode imagistice:       Radiografia simplă C.R. I.M Examinare Doppler transcranian / extracranian. hematoame. preferabil nonionică. vertebrală . a arterei carotide comune cu injectare de substanţă triiodată.

Arteriografie carotidiană 125 .

Mielografia 126 .

între oasele boltii sunt imagini fine opace – suturile între oasele: fronto-parietală.parieto.   se poate studia pe radiografia de profil : bolta craniană are la periferie diploia cu tăblia internă şi externă între care este ţesut spongios. mijlociu dominat de şaua turcică. 127 Antomie radiologică normală craniană . baza craniului are trei etaje cel anterior cu plafoanele orbitare. etajul posterior cu imaginile stâncilor temporalului cu orificiul canalului auditiv extern şi intern. O porţiune importantă o constituie regiunea celulelor mastoidiene pneumatizate.occipitală.

 masivul facial – mandibulă. piramida nazală 128 . articulaţia temporomandibulară.

sinusurile frontale. 129 . fosele nazale. cavităţile orbitare. mandibulele. maxilare.

T. Microcefalie 130 . se poate face C.Malformatiile craniului:  Macrocefalia şi microcefalia – examenul radiologic standard nu aduce informaţii suplimentare faţă de clinică.

clinic şi radiologic – dismorfism cranio-facial. Craniostenoza prematură. 131 .

Prin angiografie se evidenţiază modificările vaselor produse de tumoră.etc.Tumorile   Examenul începe cu radiografia standard ce poate evidenţia semne indirecte disjuncţia suturilor. Vascularizaţia anormală intratumorală poate fi dependentă de artera carotidă internă sau artera vertebrală şi uneori sugestivă pentru un tip de tumoră – exemplu meningiomul are o hipevascularizaţie moderată. impresiuni digitale pe calotă deformaţii ale şeii turceşti. eroziuni ale dorsumului selar. 132 . în timp ce glioblastomul are o vascularizaţie anarhică. sugerând topografia şi dimensiunile tumorii.

133 .

134 .

Scintigrafia pune în evidenţă tueorile hiperfixatoare sau afixatoare. 135 . Encefalografia gazoasă păstrează o serie de indicaţii în special   în tumorile ventriculare şi ale fosei posteriare. C.M. sistemul ventricular şi cisternele suferă deplasări şi deformaţii. cu precizarea topografiei şi dimensiunile lor.T şi R.N – se indică în diagnosticul tumorilor neurogene.

Angiografia este necesară pentru depistarea hematoamelor şi a efectelor hemoragiei asupra encefalului. 136 . hemoragiile cerebrale prin contuzii – se decelează prin radiografii de ansamblu şi incidenţe speciale. Aspectul fracturii poate fi liniar.Traumatismele  Fracturile craniene. Pentru inventarierea rapidă a leziunilor se preferă C. înfundări mari sau fracturi de bază de craniu. hematoamele epi sau subdurale.T.

Accidentele hemoragice meningiale Pot fi cauzate de anevrisme . Hidrocefalie precoce Se urmăreşte prin ecografie . amprente discale pe calotă.T se pun în evidenţă ventriculii cerebrali măriţi. turtirea şi atrofia dorsumului selar. Prin C. 137 . angioame. sau tromboze şi trebuie explorate complet prin angiografie/C.T. lărgirea suturilor.

138 .

139 . Mielografia arată îngustările canalului rahidian.Herniile discale  Pe radiografia simplă se observă pensări ale spaţiilor intervertebrale.

Este însoţit de meningomielocel. 140 .Spina bifida  Reprezintă un defect de sutură a lamelor apofizei spinoase la nivel lombar sau sacrat.

marcând participarea sistemului pneumatic la inflamaţia otico-antrală.L Otita medie acută. atingerea mastoidiană este cea care conferă tabloul radiologic. Infecţia rămâne localizată la casa timpanului sau otice.R.În această formă.atunci când mastoida a fost anterior sănătoasă şi o totală opacefiere în unghiul lui Citelli. labirint sau meninge. celelalte celule fiind doar voalate sau chiar normale .Diagnosicul imagistic în O. celulele din vecinătatea conductului auditiv extern sunt opacefiate. când inflamaţia evoluiază pe o mastoidită veche osteita mastoidiană se manifestă prin lipsa pereţilor celulari. sau difuzează la mastoidă. este asimptomatică radiologic la începutul evoluţiei. 141  . Radiografic.

142 .

 143 . Oteita cronică colesteatomatoasă . se pot constata osteolize parţiale sau totale a osicioarelor urechii medii şi eroziuni vizibile pe tomografii. cu distrucţia osului din jur. Radiografic se manifestă ca o lacună rotundă cu densificare la periferie. Otita medie cronică. Afară de eburnarea osoasă mastoidiană.colesteatomul este un fel de chist epidermoid ce distruge la periferie structurile osoase întâlnite. se rezumă la inflamaţia mucoasei şi/sau la un proces osteitic.

T. Traumatismele urechii Fracturile temporale se evidenţiază radiografic. Microfracturile cohleare şi vestibulare necesită tomografii speciale. se fac incidenţe diverse ghidate de simptomstologie. 144 . Pentru evidenţierea luxaţiilor şi fracturilor oscioarelor urechii medii sunt necesare tomografii speciale sau C.

jugulară.Radiografic se constată lărgirea golfului jugular şi extensia ulterioară la recesul hipotalamic. se constată lărgirea C.A.I. 145 .I cu subţierea contururilor sale. Tumora glomică timpano.cerebelos.mastoidiene sau pe prima porţiune a canalului lui Fallope.A.A.prezinto simptomatologie otalgică pură sau este asociat cu un sindrom de gaură ruptă posterioară perechii IX-XII.T este de preferat . – Neurinomul de facial (VII) produce o lacună deasupra găurii stilo. – Meningiomul distruge vârful şi marginea superioară a stâncii. Alte tumori ale unghiului ponto. Examenul C. – Neurinomul de trigemen (V ) produce o pierdere de substanţă osoasă la nivelul fosei ganglionului lui Gasser. şi unghiul pontocerebelos sau la exteriorul C.Examenul radiologic se face în mai multe incidenţe comparativ . Radiografia de bază de craniu evidenţiază lărgirea şi distrugerea marginilor găurii rupte posterioare.I).I. călare pe C..modifecările radiologice ţin de sediul său : interiorul conductului auditiv intern (C.    Tumorile benigne Neurinomul de acustic este o tumoră benignă cu punct de plecare teaca lui Schwann a ramului vestibular a perchii a VIII-a .A.

146 . Tumorile maligne Tumorile maligne – epitelioamele urechii externe beneficiază de examen radiologic în cazul tumorilor invazive de conduct. cu contururi neregulate. diagnosticul diferenţial este dificil de făcut cu supuraţiile cronice. Epitelioamele urechii medii produc leziuni distructive.

atrofii ale mucoasei foselor nazale.pe radiografii se urmăresc : anomalii de formă şi volum . îngroşări localizate sau difuze. îngroşări în lungul pereţilor osoşi . imagini mixte hidro-aerice. condensări. opacităţi parţiale sau totale ale sinusurilor. deformări . Patologie rino-sinusală     147 . cornetului. modificări ale scheletului. polipi în fosele nazale sau sinusul maxilar. hipertrofii de cornete. decalcificări sau distrucţii . îngroşări sau îngustări. septului.            Semeiologie radiologică . formaţiuni pseudochistice. opacităţi ale părţilor moi .

148 .În faza catarală nu sunt modificări radiologice. opacitatea devenind densă. Structurile osoase învecinate pot suferi eroziuni şi demineralizări.Infamaţiile :  Sinuzita acută – poate fi examinată radiologic în faza catarală sau supurată. La sinusurile frontale şi maxilare radiografiile în ortostatism pot evidenţia nivele hidro-aerice.În faza de secreţie seroasă sau purulentă apare un voal ce se intensifică.

149 .

în special la sinusurile maxilare se constată imagini polipoide datorate procesului inflamator cronicizat.dă imagine de îngroşare în chenar a conturului sinusal cu reducerea ariei de transparenţă . 150 .La sinusurile maxilare se pot dezvolta chisturi mucoase rezultate după retenţia secreţiei glandelor mucoasei după obstrucţia inflamatoare a canalelor glandulare. Sinuzita cronică .

aeric. revărsatul sinusal sanguin determină un voal. Fracturile nasului interesează atât oasele proprii cât şi septul.Semnele indirecte sunt date de colecţii hematice. o opacitate sau nivel hidro.Fracturile  Fracturile  – pentru evidenţierea traiectului de fractură este necesar a se practica incidenţe adaptate fiecărei regiuni. 151 sinusurilor . Evidenţierea lor se face pe radiografiile de profil care pot deplasările.

Corpii străini  Când sunt radioopaci se pot evidenţia la nivelul foselor nazale. sinusurilor maxilare (dinţi după extrcţii) sau oricare sinus posttraumatic. 152 . se însoţesc de supuraţii sinusale.

fiind de tip cortical sau trabecular. osteoame. adenoame. Osteomul este o formaţiune osoasă cu structură histologică de tip adult ce se întâlneşte mai mult în sinusul frontal. Radiografic apare ca o stuctură densă. celulele etmoidale şi sinusul maxilar.Tumorile  Fosele nazale – sunt sediul tumorilor benigne – papiloame. Radiografic tumorile produc opacefieri în locul transparenţelor normale şi pot fi diferenţiate numai pe baza distrucţiei osoase de vecinătate. 153 . Tumorile sinusurilor : –  Tumorile benigne – în special osteomul şi mucocelul şi alte tumori de o varitate în funcţie de structura histologică mai rare. şi maligne în spacial epitelioame.

Osteom sinus frontal 154 .

155 . maligne (epiteliomul şi sarcomul ) produc leziuni distructive ce şterg orificiile de la baza craniului. Tumorile maligne –ele se dezvoltă cu punct de plecare mucoasa sinusală . distrucţia pereţilor osoşi şi extensia la stucturile anatomice din jur. Tumorile cavumului – benigne ( lipoame. având ca sediu sinusul frontal.   Mucocelul – colecţie muco-epitelială organizată cu aspect de chist ce erodează pereţii osoşi cu care vine în contact. adenoame) care produc opacităţi mamelonate înaintea arcului anterior al atlasului. se manifestă radiologic prin opacefierea sinusului. celulele etmoide şi sinusul maxilar.

infiltraţii şi ulceraţii a părţilor moi. precizarea topografiei şi extensiei tumorii. Tumorle maligne produc vegetaţii .cartilaginoasă. Patologia laringelui     structurilor normale . 156 suprapuse . gradul stenozei. cointeresarea osteo.  Tumorile hipofarigo. Examenul radiologic urmăreşte: completarea examenului laringoscopic. în special pentru urmărirea extensiei inferioare.laringelui Tumorile benigne produc opacităţi C.

Ultrasonografia C.Diagnosticul imagistic în oftalmologie Metode imagistice:     Radiografia craniană.T I. 157 .M.R.

unele traiecte de fractură ale orbitei sau bazei craniului difuzează la canalul optic şi fanta sfenoidă. canalului optic sau fantei sfenoidale cu punct de plecare orbita sau fiind penetrante din endocraniu sau sinusurile feţei.T dă informaţii anatomo. Tumorile Produc leziuni ale pereţilor orbitari. C. Radiografia îşi păstrează importanţa în depistarea corpurilor străine.     Fracturile Traiectele de fractură sunt evidenţiate prin radiografii. Patologia căilor lacriale Se studiază folosind o substanţă de contrast iodată hidrosolubilă . 158 . Patologia globului ocular: Informaţii semnificative se obţin ultrasonografic asupra componentelor globului ocular.funcţionale.

159 .fibroame calcificate. chisturi calcificate. ultrasonografia transabdominală. doppler. etc.determină conturul organelor genitale interne cu ajutorul substanţei de contrast.M mamografia galactografia injectarea de substanţă de contrast în canalele galactofore.B.       I.G .C.S. imagistică intervenţională ecoghidată a sterilităţii. transabdominal.ginecologie Metode imagistice: radiografia simplă pune în evidenţă calcificările aparatului genital .R. leziuni T. histerosalpingografia H.  Diagnostic imagistic în obstetrică.

160 .

Histerosalpingografie.S. imagine lacunară la nivelul uterului. fibroleiomiom.S.G apar imagini lacunare de dimensiuni variabile.la H. şi I.    Polipii uterini dau lacune sesile sau pediculate.G.M. Cancerele.S. La H. iar după 24 de ore (proba Cotte) lipiodolul pătruns în peritoneu mulează tumora. Fibromiomul .G trompele încojoară exteriorul unui fibrom. mergand până la amputarea unei părţi din cavitatea uterină. 161 Tumorile uterine: . în dezvoltarea subseroasă se obţin informaţii U. neregulate.cu dezvoltare submucoasă dau imagini lacunare la H.R.T. Informaţii complementare sunt date de C.S.

Fibroleiomiom 162 .

163 . formaţiuni dentare din chisturile dermoide.ecografia a înlocuit explorările invazive.Tumorile ovariene  Pe radiografia abdominală simplă pun în evidenţă prezenţa calcificărilor ovariene.

Diagnosticul sterilităţii prin H. inflamaţii şi sechele ale acestora.S. de cauze multiple ( anomalii. tumori) se caracterizează prin H.S. Permeabilitatea trompelor este atestată de revărsarea substanţei de contrast după 24 de ore în peritoneu (proba Cotte). 164 .G.G  Lipsa permeabilităţii căilor genitale feminine.

165 . multiplă. inserarea placentei. prezentaţie. morfologia fetală cu diagnosticul antenatal al malformaţiilor. cu indicaţia de întrerupere a sarcinii la malformaţiile neviabile.Radiodiagnosticul în obstetrică  Ecografia permite urmărirea evoluţiei sarcinii – sarcina unică. poziţie.

imagini ce merg de la o creştere difuză a opacităţii până la imaginea unui abces.  Mastita .Patologia netumorală a glandei mamare  Maladia fibro-chistică- proliferarea benignă a stromei sânului se manifestă prin opacităţi rotunde sau lobulate . 166 .

Patologia tumorală  Patologia tumorală  lipomul 167 .

 fibro.adenomul  chistul 168 .

Toate dau imagini opace unice sau multiple, bine delimitate rotunde sau policiclice înconjurată de o imagine netă periferică semn de benignitate, la mamografie, ecografia aduce informaţii despre consistenţa tumorii.

169

Tumorile maligne

Semne directe: - opacitate neregulată, stelată în ţesuturile vecinate cu prelungiri în ţesuturile vecine; opacitate rotundă sau ovară cu contururi neregulate fără prelungiri; pseudochist; opacitate difuză a întregii glande cu îngroşare cutanată şi subcutanată .

170

Semne indirecte – îngroşarea tegumentului, retracţiile pielii, ombilicarea mamelonului; calcificările extrem de fine, pulverulente sau sub formă de bastonaşe în opacitate. Tumorile intracanaliculare benigne sau maligne se evidenţiază prin galactografie se traduc prin lacună, dilataţii canaliculare şi stop a substanţei de contrast.

171

Glandele care beneficiază de investigaţie imagistică sunt : hipofiza.R.M Angiografie. suprarenala. tiroida.S I. 172 .Diagnosticul imagistic în endocrinologie      Metode imagistice: U.

173 .

174 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful