Tulburari de alimentatie - bulimia si anorexia

-

DEZORDINEA ALIMENTARA

Dezordinea alimentara poate fi definita, intrun sens, ca un abuz fata de sine.
Poate fi vorba doar de o vatamare a sanatatii , datorita abuzului de alcool sau droguri. Doua dintre aceste boli, anorexia si bulimia, apar din teama de ingrasare datorita mincarii in exces.

CAUZELE CARE DETERMINA DEZORDINEA

ALIMENTARA
Alimentatia dezordonata nu are numai o simpla cauza, sint mai multi factori care contribuie la aparitia ei:
- predispozitiile genetice ; - probleme metabolice si biochimice ; - presiunea sociala ( creata de moda ) ; - stres personal sau familial.

MODALITATI DE AUTOINGRIJIRE
-acceptati-va asa cum sinteti. Nu trebuie sa fiti sau sa semanati cu nimeni. Petreceti-va timpul cu persoane care va accepta asa cum sinteti. -mincati doar alimente nutritive. Concentrati-va asupra carbohidratilor (cereale, fasole etc.), legumelor si fructelor proaspete, carnii slabe. -mincati la ore regulate, fara sa sariti peste mese. -feriti-va de alimentele rafinate cum sunt faina alba si zaharul si eliminati hrana bogata in calorii - dulciuri, produse de patiserie etc. -faceti exercitii fizice moderate. - gasiti motivatii pentru toate actiunile voastre: munca, hobbiuri si mariti increderea si respectul de sine.

ANOREXIA NERVOASA

Generalitati

Anorexia nervoasa consta intr-o tulburare de alimentare cu implicatii fizice si emotionale. O persoana cu anorexie prezinta o greutate mult sub limita greutatii standard, impunandu-si limite foarte drastice pentru cantitatea de alimente care are voie sa o consume, deoarece prezinta o imagine distorsionata a corpului, neputand sa-si mentina greutatea corpului in limite normale, temandu-se de castigul in greutate. Anorexia pe termen lung sau formele grave pot duce la infometare, alterarea importanta a starii de sanatate si chiar la deces. Anorexia poate deveni o boala cronica, chiar daca este posibila recuperarea completa cu un tratament adecvat.

Cauze Se poate dezvolta printr-o combinatie de factori declansatori: biologici, psihologici si sociali. Persoanele cu anorexie prezinta un nivel crescut de serotonina, ce poate duce la aparitia unor manifestari comportamentale anorexice ca si retragerea sociala si reducerea apetitului alimentar.
Implicatia genetica poate reprezenta o mica pondere a cauzei. Alti factori includ cateva trasaturi de personalitate precum si presiunile sociale si culturale. Evenimentele stresante din viata ca si mutatul, decesul unei persoane dragi, pot declansa anorexia.

Simptome Simptomele frecvente si actiunile corelate cu anorexia nervoasa includ: - frica intensa de a castiga in greutate ; - restrictia consumului de alimente sau al unor anumite tipuri de alimente ; - greutate mai mica decat 85% din greutatea standard corespunzatoare inaltimii, (la un copil sau adolescent, pierderea sau necastigarea in greutate in timpul perioadei de crestere reprezinta un motiv de ingrijorare) - aprecierea propriului corp ca si supraponderal, desi are o greutate sub limita standard ( imagine distorsionata a corpului) ; - un program de exercitii istovitor ; - ascunderea alimentelor si eviarea abordarii subiectelor legate de tulburarile de alimentatie sau pierdere in greutate ; - unele persoane anorexice isi provoaca voma sau utilizeaza laxative sau diuretice pentru a pierde in greutate.

Semnele obisnuite ale anorexiei cuprind:
- greutate mica a corpului ; - constipatia si golirea incetinita a stomacului ; - par fragil, piele uscata si unghii friabile ; - sani micsorati ; - oprirea menstruatiei sau perioade lungi de amenoree ; - senzatia de frig, cu o temperatura a corpului mai scazuta decat in mod normal ; - presiune sanguina scazuta ; - bradicardie, mai putin decat 60 de batai pe minut ; - diminuarea sensibilitatii nociceptive (perceptiei durerii) ; - colorarea violacee a pielii de la nivelul extremitatilor (bratelor si picioarelor) datorita circulatiei ineficiente ; - edeme la nivelul mainilor si picioarelor ; - piele de culoare galben-portocalie, in special la nivelul palmelor si mainilor.

Mecanism fiziopatogenetic
Anorexia adesea debuteaza cu inceperea unei diete normale in scopul de a pierde cateva kilograme, dar aceasta dieta este depasita cand persoana devine obsedata de dieta si isi limiteaza aportul de alimente mai mult decat este sanatos.Restrictia de alimente nu se limiteaza de obicei numai la dieta ci si la nevoia de a controla ceva in viata; aceste persoane gasind un sens al puterii cand isi controleaza setea si foamea.Anorexicii devin retrasi social si isi perd interesul pentru lumea din exterior. Pe masura ce boala avanseaza, apar manifestari comportamentale irationale, ca si: -impunerea de reguli alimentare – de exemplu, eliminarea produselor de consum zilnic sau carnea, deoarece acestea contin multe calorii ; - creearea de ritualuri alimentare – mestecarea alimentelor de cateva ori ; - dezvoltarea unei aversiuni fata de mancare – teama de a castiga in greutate daca alimentul se consuma in intregime ; - pierderea senzatiei de foame ; -efectuarea de exercitii in mod excesiv, provocand leziuni ; - administrarea de laxative sau diuretice sau provocarea vomei datorita fricii de a castiga in greutate.

Deseori, alte afectiuni psihice debuteaza impreuna cu anorexia, ca de exemplu depresia, ingreunand tratamentul. Tratamentul precoce al anorexiei ofera cel mai bun prognostic de recuperare. Cu cat o persoana prezinta un comportament alimentar mai irational, cu atat este mai dificil de a-i implementa o perspectiva sanatoasa a nutritiei. Persoana care sufera de anorexie este de obicei examinata de medic pentru alte simpome corelate cu anorexia. Acestea pot include: - fatigabilitatea si apatia (lipsa de energie) ; - dureri abdominale si cateodata constipatie ; - amenoree ; - episoade frecvente de voma (chiar daca persoana nu recunoaste ca si le provoaca) ; - simptome ale depresiei ; - dureri articulare (cauzate de exercitii efectuate in mod excesiv sau de dezechilibrul hidroelectrolitic).

Consultul de specialitate Se recomanda consultul medical de specialitate daca o persoana : - prezinta refuzul de a se alimenta, canalizarea atentiei pe mentinerea greutatii ; -pierderea mare in greutate si continuarea pierderii in greutate; -frica intensa fata chiar si de un castig mic in greutate, aceasta interferand cu consumarea de preparate alimentare sanatoase ; - instalarea amenoreei, etc.

Medici specialisti recomandati : - medicul generalist ; - psihiatrul ; - psihologul ; - nutritionistul .

Tratament Toate persoanele care sufera de anorexie necesita tratament. Obiectivele tratamentului sunt de a restabili o greutate normala si un comportament alimentar adecvat. In functie de gravitatea bolii, tratamentul de initiere cuprinde in mod obisnuit: -restabilirea greutatii normale ; -acordarea de consiliere profesionala ; -acordarea de sfaturi de catre nutritionist, pentru a ajuta in stabilirea unor principii alimentare sanatoase ; - tratamentul altor afectiuni care apar asociate cu anorexia, -depresia sau afectiunile cardiace ; -tratarea infometarii ; -ingrijirea afectiva si dezvoltarea increderii in medic reprezinta o parte importanta a recuperarii .

BULIMIA NERVOASA

GENERALITATI

Bulimia este o tulburare de alimentatie, caracterizata de un consum alimentar excesiv. O persoana cu bulimie mananca o cantitate mare de alimente intr-o perioada scurta de timp, pentru ca apoi sa-si provoace varsaturi, sa se supuna unui exercitiu fizic exagerat, sa consume laxative, diuretice sau alte medicamente in scopul unei eliminari fortate a alimentelor.
Persoana afectata de bulimie pierde controlul alimentar in timpul unui astfel de episod de infulecare; apoi este cuprins de rusine, vinovatie si frica intensa de ingrasare si reia comportamentul excesiv, realizand un cerc vicios.

CAUZE Etiologia bulimiei nu este cunoscuta dar pare sa aiba legatura cu istoricul familial, influentele sociale (idealul unei siluete perfecte), precum si cu anumite tipuri de personalitate (care tind la perfectionism). Existenta unui parinte, sora sau frate care are bulimie, insa, poate fi doar una din cauze. Evenimente stresante precum divortul, schimbarea domiciliului, decesul unei persoane apropiate, pot declansa boala la persoanele predispuse.

SIMPTOME
- episoade recurente de apetit exagerat si consumul unor cantitati mari de alimente intr-o perioada scurta de timp (mai putin de 2 ore); - pierderea controlului alimentar ; - sentimentul de vinovatie dupa episodul de infulecare si frica intensa de ingrasare; - autoinducerea varsaturilor, efort fizic excesiv, folosirea de laxative, diuretice, sirop de Ipeca ;

- episoade recurente de mancat in exces, urmate de eliminarea alimentelor consumate care apar cel putin de 2 ori pe saptamana, timp de cel putin 3 luni ;

FACTORI DE RISC
Riscul aparitiei bulimiei nervoase este crescut in randul persoanelor care prezinta: - parinti, frati, surori, cu o tulburare de alimentatie sau care sunt supraponderali sau obezi; - istoric familial de tulburari psihice precum depresia; - istoric familial caracterizat prin abuz de substante medicamentoase; - un anumit gen de caracter/personalitate cu tendinta la perfectionism; - un ideal al conformatiei fizice cu greutate mica, gasinduse intr-o lupta continua cu valorile socio-culturale.

CONSULT DE SPECIALITATE

Atunci cand o persoana apropiata diagnosticata cu bulimie prezinta: - imposibilitatea de a elimina urina (retentie urinara); - palpitatii, batai ale inimii cu o frecventa mai mare sau mai mica decat in mod normal (tahicardie, bradicardie); - dureri abdominale intense, varsaturi sanghinolente (hematemeza), scaune negre, lipicioase cu aspect de smoala (melena). Toate aceste semne descrise anterior pot semnifica existenta unei hemoragii la nivelul tractului digestiv. Medici specialisti recomandati : - medicul de familie; - psihiatru; - psiholog - asistent medical - consilier autorizat de sanatate mentala - dietetician autorizat (se ocupa de tratamentul bolilor de nutritie).

TRATAMENT Tratamentul bulimiei nervoase include consiliere psihologica (inclusiv consiliere nutritionala) si cateodata medicatie antidepresiva. Tratamentul initial depinde de severitatea si durata bolii. Daca nu exista complicatii, tratamentul consta in: 1. Consiliere psihologica Se recomanda: - 3 mese si 2 gustari pe zi, cu evitarea altor diete; - diminuarea grijilor in legatura cu propriul aspect fizic; - reducerea elementelor responsabile de declansarea episoadelor de exces alimentar prin examinarea relatiilor interpersonale si a diferitelor emotii sau sentimente; - conceperea unui plan personalizat care sa ajute pacientul in recuperare ;

2. Medicatia Antidepresivele, precum fluoxetinul (Prozac), sunt cateodata utilizate in bulimie pentru a reduce numarul episoadelor de excese alimentare urmate de eliminare fortata, precum si pentru a atenua simptomele depresiei. Tinta terapiei comportamentale este: - renuntarea la grija exagerata asupra greutatii corporale si a aspectului fizic general; - consumul a 3 mese si 2 gustari pe zi, fara alte diete; - alcatuirea unui plan personalizat pentru recuperare si evitarea unor eventuale recaderi.

PROFILAXIE Nu exista nici o metoda cunoscuta de a preveni bulimia nervoasa. Exista mai multe modalitati ca adultii sa invete copii si adolescentii sa-si dezvolte o atitudine pozitiva asupra lor insasi si prin aceasta sa previna aparitia bolii. Dintre acestea amintim: - optica sanatoasa, pozitiva asupra sinelui precum si a celor din jur. Este important ca si copii sa-si ingrijeasca propriul corp si sa nu faca o legatura intre popularitatea caracteristica varstei si un aspect fizic caracterizat printr-o greutate mica. - optica sanatoasa in legatura cu alimentatia si exercitiul fizic. Nu este recomandata recompensarea sau pedepsirea copiilor cu hrana (santajul alimentar).

TULBURAREA DE ALIMENTATIE EXCESIVA

GENERALITATI Este o tulburare a comportamentului alimentar aparuta la femeile tinere anterior sanatoase, care dezvolta o teama aparenta de ingrasare. Bolnavul consuma o cantitate mare de alimente intr-un timp scurt (cateva ore), nu se poate opri din alimentare si nu poate controla ce si cat mananca. Dupa ghiftuire cu o cantitate mare de alimente, persoana in cauza este coplesita de vinovatie si disconfort. Problemele pe termen lung asociate cu acesta boala includ supraponderabilitatea sau obezitatea, precum si anumite complicatii care apar in relatie cu acestea si anume depresia. Simptomul predominant al bolii este pierderea controlului in legatura cu alimentatia. Bolnavul poate sa manance chiar si cand nu-i este foame sau pana la aparitia senzatiei de disconfort.

CAUZE Nu se cunoaste cauza exacta a acestei tulburari de alimentatie. Poate avea o agregare familiala (trasmitere genetica) sau ar putea avea legatura cu mentalitatea familiei asupra aspectului fizic.

DIAGNOSTIC Boala este diagnosticata printr-un examen fizic si o anamneza corecta. Sunt importante de asemenea intrebarile legate de sanatatea mentala a subiectului, in special atitudinea acestuia fata de aspectul fizic si alimentare.

FACTORI DE RISC Boala apare in adolescenta tarzie sau la adultul tanar si este mai frecventa la femei decat la barbati. Poate afecta pana la 2% din femei. Boala poate fi declansata de alimentare excesiva, anxietate sau de orice situatie tensionanta, simptomatologie care diminua in momentul alimentatiei. Un risc crescut il reprezinta: - subiecti cu parinti supraponderali sau obezi; - tendinta la perfectionism si nemultumirea in legatura cu propria imagine; - apartenenta la o cultura care apreciaza silueta.

SIMPTOME Boala poate fi diagnosticata cand se regasesc cel putin 3 din urmatoarele caracteristici: 1. Episoade alimentare caracterizate prin: - ingerarea unor cantitati mari de alimente intr-o perioada scurta de timp (de exemplu la fiecare 2 ore); - pierderea controlului alimentar in timpul fiecarui episod. 2. Cel putin 3 din urmatoarele: - ingestia rapida, compulsiva a alimentelor; - supraalimentare pana la aparitia unui disconfort suparator; - ingerarea unor cantitati mari de alimente, neinsotite neaparat de foame fizica; - izolare fizica in momentul alimentatiei (jena, rusine fata de anturaj); - pierderea respectului de sine, depresie, sentiment de vinovatie dupa ingestie

3. Epuizare psihica post alimentatie excesiva . 4. Episoade de alimentatie excesiva cel putin 2 zile pe saptamana si pentru cel putin 6 luni . 5. Episoade de supraalimentatie fara autoinducerea varsaturilor sau a exercitiului fizic excesiv. Boala asociaza perioade de restrictie alimentara asociate cu perioade de exces alimentar. Cateodata perioadele de exces alimentar nu sunt insotite de pauze alimentare. Pana la 33% dintre cei care sunt obezi au aceasta boala. O crestere importanta in greutate apare ca rezultat al acestor excese alimentare cronice, chiar daca acestea sunt insotite si de perioade intermitente de dieta restrictiva. Depresia, anxietatea sau alte tulburari anxioase apar frecvent asociate acestei tulburari, ceea ce face tratamentul si recuperarea mai dificila.

TRATAMENT Tratamentul consta in consiliere psihologica si uneori, administrarea de antidepresive. Este nevoie de o perioada lunga de timp pentru o recuperare completa. Majoritatea pacientiilor care sufera de aceasta tulburare de alimentatie nu cauta un tratament medical. O parte dintre ei intra in programe speciale de scadere a greutatii corporale dar nu trateaza cauza excesului alimentar. De obicei, un membru al familiei sau un prieten apropiat, convinge persoana in cauza sa caute tratament. Negarea precum si pastrarea secretului asupra bolii este frecvent intalnita si boala debuteaza de obicei inainte ca ea sa fie observata de anturaj. Tratamentul include consiliere profesionala, iar cateodata, tratament medicamentos. De multe ori, tratamentul este necesar si pentru alte tulburari precum depresia sau complicatiile asociate obezitatii.

CONSILIERE PSIHOLOGICA

Terapia cognitiv-comportamentala poate controla excesele alimentare si se poate asocia cu consiliere alimentara si eventual, integrarea intr-un program de scadere a greutatii corporale. Se incearca introducerea unei alimentatii echilibrate, precum si un control adecvat al greutatii, dezvoltarea unor obiceiuri alimentare sanatoase poate stopa excesele alimentare. TRATAMENTUL AMBULATOR (la domiciliu) Printre obiceiurile sanatoase care trebuie continuate acasa, amintim: - alimentatia regulata - 3 mese si 2 gustari pe zi; - dieta echilibrata; - evitarea sedentarismului si desfasurarea unei activitati fizice care sa ajute la pierderea greutatii in exces, dupa o discutie in prealabil cu medicul curant;

- cresterea respectului de sine, intarirea controlului psihic, renuntarea la sentimentul de vinovatie, petrecerea timpului cu persoanele apropiate; - este foarte important suportul familiei si ca acestia sa cunoasca anumite notiuni despre boala; - dat fiind faptul ca nu se cunoaste o metoda de a preveni aceasta tulburare de alimentatie este foarte important ca si copiii sa invete sa duca o viata sanatoasa, cu o alimentatie echilibrata si exercitiu fizic regulat.

MALNUTRITIA

GENERALITATI În urma unei alimentaţii necorespunzătoare, mai repede sau mai târziu, apar o serie de tulburări care perturbă sănătatea omului. Fenomenele care însoţesc dezechilibrele alimentare sunt cauzate de lipsa unei alimentaţii diversificate şi echilibrate sau de către un comportament alimentar dăunător. La baza dezechilibrului alimentar, stă adesea malnutriţia, atât în cazul subalimentaţiei (subnutriţiei) cât şi în acela a supraalimentaţie (supranutriţiei).

CAUZE Malnutriţia desemnează un dereglaj cauzat de privarea organismului de anumiţi nutrienţi esenţiali. Această tulburare poate fi de natură exogenă (malnutriţie alimentară) sau endogenă (malnutriţie cauzată de boli organice). Malnutriţia îmbracă 2 forme una de insuficienţă (subnutriţie) şi una de exces (obezitate). Malnutriţia endogenă are o evoluţie cronică şi, în mod direct sau indirect, este legată de un metabolism precar al proteinelor. Malnutriţia endogenă de insuficienţă este pronunţată în unele afecţiuni, aşa cum este uremia, în timp ce forma endogenă a malnutriţiei de exces, este frecventă în diabet.

Malnutriţia exogenă apare ca urmare a unei alimentaţie necorespunzătoare mai îndelungate, formele mai grave asociindu-se carenţei proteice (hipoproteinismului) de lungă durată. Malnutriţia exogenă de exces, cauzată de hiperalimentaţie, a luat o amploare deosebită în zilele noastre, fiind asociată cu stresul, cu lipsa mişcării, cu poluarea. Malnutriţia alimentară este un dereglaj complex, cauzat de privarea organismului de substanţe bio esenţiale, în special de proteine. Tulburarea apare fie ca o consecinţă a unei alimentaţii greşite, fie în urma unor afecţiuni care determină incapacitatea organismului de a utiliza elementele esenţiale din hrană.

MALNUTRITIA ALIMENTARA DE INSUFICIENTA Numită şi malnutriţie de aport, malnutriţia alimentară de insuficienţă este o subnutriţie propriu-zisă. În subnutriţie deoarece se mănâncă prea puţin, organismul resimte un declin cauzat în special de lipsa sau insuficienţa unor elemente esenţiale, mai ales aminoacizi esenţiali, acizi graşi esenţiali, glucide, minerale şi vitamine. Malnutriţia alimentară de insuficienţă se manifestă fie pe un fond de carenţă energetică (conţinutul în calorii a hranei nu satisface cerinţele energetice ale organismului), fie pe un fond energetic global corespunzător (caloriile din hrană acoperă trebuinţele energetice ale corpului). Din acest motiv, în subnutriţia alimentară de insuficienţă, trebuiesc urmărite ambele aspecte, şi anume atât bilanţul energetic, cât şi nutrienţii esenţiali la care organismul nu are acces (metabolismul intermediar şi metabolismul energetic).

Excluzând situaţiile sociale extreme (sărăcia, prizonieratul, naufragiul) precum şi pe cele de ordin medical (malabsborţia), principala "vinovată" a malnutriţiei alimentare de insuficienţă este anorexia. Simptomele malnutriţiei de aport sunt variate şi uneori grave, iar dacă nu se intervine la timp, viaţa poate fi pusă în pericol. Semnele care însoţesc tulburarea sunt specifice hipoglicemiei, hipoproteinismului, anemiei, hipocalcemiei, etc.. Ele se manifestă prin: slăbirea organismului (slăbirea este mascată de multe ori de un edem generalizat), migrene, depresie, scăderea tensiunii arteriale, astenie, ameţeli, tremurături, etc.. În malnutriţia alimentară de insuficienţă îndelungată se poate instala metabolismul de inaniţie, fenomen deosebit de periculos pentru organismul uman.

MALNUTRITIA ALIMENTARA DE EXCES

Malnutriţia alimentară de exces este tot o malnutriţie de insuficienţă, însă una mascată de un aport cantitativ alimentar peste normal. Caloriile din alimente depăşesc cerinţele organismului, iar multe substanţe nevaloroase sau chiar dăunătoare din hrană, pătrund în abundenţă în organism. Ca urmare a acestui fapt, corpul suferă de un deficit în compuşi valoroşi şi indispensabili care, fie lipsesc din hrană, fie sunt neutralizaţi de către prezenţa masivă a substanţelor neesenţiale.

Dintre compuşii fără valoare pentru organism, care pot induce deficite în substanţe esenţiale, amintim: acizii graşi neesenţiali (predomină în uleiurile rafinate sau în cele încinse precum şi în grăsimile de origine animală), glucidele cu absorbţie rapidă (apar în zahărul alb, în multe băuturi răcoritoare, produse de cofetărie, etc.), aminoacizii neesenţiali (sunt dăunători atunci când se consumă în exces carne, boabe leguminoase, mezeluri, caş, caşcaval, ouă). Organismul omului nu prelucrează abuzul de compuşi, ci, mai ales pe un fond caloric exagerat, caută să îşi facă rezerve, sub forma unor depozite de grăsime. Totodată, alimentaţia excesivă şi hipercalorică, suprasolicită diferite organe interne şi încarcă corpul de toxine. În aceste condiţii proliferează bolile civilizaţiei moderne (obezitatea, diabetul, afecţiunile cardio-vasculare, cancerul, etc.).

COMPONENTA PSIHICĂ A MALNUTRIŢIEI ALIMENTARE Malnutriţia alimentară, fie că este de insuficienţă, fie că este de exces, se leagă de cele mai multe ori cu o componentă psihică ce nu poate fi ignorată. Stresul, depresia, anxietatea, starea de nefericire, manipularea media, determină la multe persoane modificări în conduita alimentară, influenţând uneori chiar şi mecanismele foamei, cu consecinţe negative asupra sănătăţii.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful