EDITORIAL
THE GREAT ZOMBIE DEPRESSION
R
etro eventually gives way to parody. Think about
it. The latest ‘80s movement is about to fall flat
on its face because no one can pop his pink
polo shirt’s collar for much longer than a year before
realizing how stupid it looks. The words “disco is back!”
are a punch line, but 15 years ago, they sent people in
search of designer bell bottoms. The transition from
serious high fashion to giggle-inducing is just part of
the underlying cultural understanding that you can’t
go home again. Despite the cyclical nature of western
culture, entropy finds a home in too many hearts to let
us repeat ourselves verbatim, and no throwback in the
world evades a comic gaze for very long.
But what about when someone creates a throw-
back complemented by a wink and a nudge? How can
you make fun of retro when it’s already making fun of
itself? Stubbs the Zombie: Rebel without a Pulse dared
me to answer that very question when I put on my
fedora and popped the CD into my Xbox last October.
I was able to get in touch with Wideload’s Matt
Soell, Stubbs’ creator, and talk game design, specifically
retro gaming. Of course, the first thing I ask him is when
Stubbs the Zombie was born.
“Wideload began life in early 2003,” he tells me.
“The initial incarnation consisted of three people - Al-
exander Seropian, Mark Bernal and myself. We had a lot
of conference calls because we didn’t have office space
yet, and Alex was still spending a lot of time at home
tending to his just-born first child. We’d been kicking
a bunch of ideas around but we hadn’t come up with
anything we really liked yet. After one conference call
on a Saturday morning, during which we all shot down
each other’s ideas, I was pacing around trying to will
a good idea into existence. Nothing was coming, so I
gave up and took a shower. That’s when the raw idea
for Stubbs came to me. I seem to have most of my good
ideas in the shower or in the car. Aspiring writers should
drive and bathe often.”
[...]“The Roaring Twenties were basically a big party
to which Stubbs was not invited, and the Great Depres-
sion was the aftermath in which Stubbs somehow got
stuck with the bill,” Soell says. “Just when he thinks his
life is finally turning around, someone blows a basket-
ball-sized hole in his gut and buries him in the middle
of nowhere. Twenty-odd years later, he wakes up in the
middle of a rich man’s city to discover that he’s still dead
and some whiny little punks are eating hot dogs on his
grave. It’s a pivotal moment for Stubbs, the point where
he realizes that he’s doesn’t have to let people walk all
over him anymore.”
[...]Stubbs did what so few games can: It let its
content shine right next to its gameplay. But the retro/
parody content didn’t just shine, it said something.
“One of the underlying themes in Stubbs - which I
lifted from Poe’s ‘Masque of the Red Death’ - is the idea
that you can’t build a wall big enough to keep entropy
out,” Soell says. “Andrew Monday doesn’t like poverty
and decrepitude and unpleasantness, so he builds a
city where luxury is a birthright and everyone can relax
because bad things only happen to lesser people in
lesser cities. Then Stubbs shows up, and he’s not just
poor and decrepit and unpleasant ... he’s undead. He
stands in direct opposition to everything Punchbowl is
about. And he wears a really ugly tie.”
A man with hubris meeting his nemesis isn’t a new
theme. Now, mash that into a zombie a movie where
the zombie isn’t a conformist and you’re treading on
unfamiliar territory. “There are a lot of games about
zombies attacking humanity, but in our game, the zom-
bie is the hero,” Soell says. If no examples come to mind,
think about the original Dawn of the Dead, where
everyday mall-goers turned into brain-eating zombies.
In Stubbs, the only non-conformist is a zombie; imagine
James Dean with green skin. However, for a reani-
mated noggin-chomper to be the least zombie-like
person in the world, Soell had to create a city full of ‘50s
automatons. “Having made that one crucial inversion, it
seemed natural to make a few more. Instead of setting
our grisly antihero in a gritty modern-day city, we put
him in a gleaming, sterile environment - the sort of city
that never really existed except in flights of fancy.”
[...] I ask Matt what our next demon will be.
“I don’t know what will be next. If you look back
at the things that inspired that kind of public outcry,
it seems like they bubble up from subcultures that
are already stigmatized to a certain degree,” he says.
“Punk rock, D&D, Lenny Bruce, hip-hop - or indeed any
musical form pioneered by African-Americans ... all of
them were easy to demonize because they came from
subcultures that were - and still are - actively denigrated
by the mainstream. At the risk of sounding pompous,
those who want to predict the cultural flashpoints of
tomorrow should probably look at the stereotypes and
prejudices they hold today.”
As our conversation comes to a close, I ask Matt
to gaze into his crystal ball and tell me how people will
perceive us 50 years into the future, since he did such a
great job of encapsulating the past. “In 50 years, these
will officially be the Good Old Days. Our technology
and culture will seem quaint to the point of amuse-
ment, but there will also be a sizable group of fogies
and blowhards whining that everything’s gone to hell
since then. And of course they’ll need something to
blame it on - but it won’t be videogames, it’ll be some-
thing new,” he says.
His last thought makes me think on the drive
home. When I make it into my apartment, I load up
Stubbs again, this time trying to keep up with all of
Soell’s deep references and stereotypes, only to find
myself unable to actually keep up with the game. I push
down my fedora, crank up the volume, and by the time
I’m dancing against Punchbowl’s chief of police, I’m
back at the top of my game. I guide Stubbs
through Matt’s world a while
longer before realizing it’s
2:00 a.m. and long past my
bed time. I put the game
back in its case and
decide to place it on a
bookshelf, away from
where I normally
store my
old games,
because this
one crossed a barrier;
it said something.
Joe Blancato
04|2010 LEVEL 3
CUPRINS

KiMO
1. STALKER: Call of
Pripyat
2. BioShock 2
3. Assassin’s Creed II

Koniec

24 BIOSHOCK 2
1. Assassin’s Creed II
2. StarCraft II
3. BioShock 2

SHATTERED HORIZON
52

cioLAN
1. STALKER: Call of
Pripyat
2. Assassin’s Creed II
3. StarCraft II

Marius Ghinea
40 S.T.A.L.K.E.R.:
CALL OF PRIPYAT
10 DE-A V-AȚI ASCUNSELEA
1. STALKER: Call of
Pripyat
2. BioShock 2 06 ȘTIRI INDIE
3. Assassin’s Creed II
SPECIAL 68 INDIE CRPGS

10 THE UNSEEN HISTORY OF THE STEALTH GAME RETRO

14 THE UNDEAD HAVE INVADED OUR GAMES... AGAIN 70 SYNDICATE
16 PAGINA INDUSTRIEI
FREE2PLAY
BOARD GAMES
72 MODS - MAKE SOMETHING UNREAL
18 ARMAGEDDON EMPIRES
Caleb HARDWARE
HANDS-ON 74 PREZENTĂRI PRODUSE
1. Assassin’s Creed II
2. StarCraft II 20 STARCRAFT II: WINGS OF LIBERTY 78 TEST COMPARATIV
3. STALKER: Call of LIFESTYLE
Pripyat REVIEW
80 CARTE
24 BIOSHOCK 2 81 FILM
32 ASSASSIN’S CREED II 82 JOCURI
36 ANNO 1404 84 FUN STUFF
40 S.T.A.L.K.E.R.: CALL OF PRIPYAT
MAGAZIN
50 SIMON THE SORCERER 5: WHO’D EVEN WANT
BogdanS CONTACT? 88 TOP 10 - DYSTOPIAN GAMES
1. Sony Vaio VPC- 52 SHATTERED HORIZON 90 GAMEDEV: LECȚIA NUMĂRUL TREI
F11Z1E
58 NEED FOR SPEED: NITRO 94 NOSTALGIC: GAMING ȘI PRESĂ DE JOCURI ÎN
2. BenQ M2700HD ROMÂNIA
62 NBA LIVE 10
3. Canon Legria HF 96 FORUM
S20 64 WHITE KNIGHT CHRONICLES
66 NECROVISION: LOST COMPANY 98 COLȚUL REDACTORULUI

4 LEVEL 04|2010 www.level.ro

 JOC FULL

Zombie, nemortul mânat de furie,

nelinişte, nebunie şi dragoste eşti
chiar tu, iar aventura începe cu
atacarea oraşul care a îndrăznit să de răspândite ca azi. Stubbs

Î
n anul 1933, Edward „Stubbs”
Stubblefield, un vânzător
ambulant, străbătea liniştit
un câmp din Pennsylvania
când a fost ucis cu brutalitate şi
îngropat undeva în pustietate.
După 26 de ani, Andrew Monday,
industriaş cu miliarde la portofel,
construieşte un orăşel utopic,
futurist, pe care îl denumeşte
Punchbowl. Din nefericire pentru
el, Monday şi-a construit visul
pe locul în care a fost îngropat
Stubbs, care se vede dintr-o dată
eliberat, înfometat şi mai presus
de toate transformat în zombie.
Jocul urmează paşii lui Stubbs
prin noua lume, ai unui anti-
erou a cărui naţie de nemorţi a
câştigat, de la o vreme încoace,
popularitate în lumea jocuri-
lor şi nu numai. În Stubbs the
te trezească din somnul etern. Dar the Zombie are la bază un
abia după o primă oră de joc, ce concept original, material-
se rezumă mai mult la un tutorial, izat într-un joc distractiv
povestea începe să prindă contur de jucat. În plus, schema
cu adevărat, echilibrul excelent de control este uşor de
dintre gameplay şi cut-scene- înţeles, atacurile sunt
uri cinematice împingând firul intuitive, iar muzica şi
narativ într-un mod cât se poate efectele sonore mai
de natural. mult decât reuşite. Este
Povestea este plină de person- limitat într-o oarecare
aje şi situaţii amuzante şi nu duce măsură, dar amuzant
lipsa câtorva răsturnări de situaţie şi provocator, iar în
surprinzătoare, însă nu vă vom afara unor probleme
dezvălui mai multe despre ea. Vă minore ce ţin de
rezervăm vouă plăcerea. engine, nimic nu
ar trebui să vă
Pe scurt, Stubbs the Zombie oprească din a-l
este un joc ciudat şi în acelaşi juca.
timp amuzant. Există ceva aparte
în a interpreta rolul personajului
negativ, fapt confirmat mai ales la
vremea lansării lui oficiale, când
jocurile cu zombie nu erau la fel

Tiberian Sun nulles re soluptis arunt quosseria
debit, senimagnate libusae voluptae nihit, si dol-
lamet liquisit faccatquam everspera.
VERSIUNE COMPLETA
Bioshock 2 nulles re soluptis arunt quosseria
debit, senimagnate libusae voluptae nihit, si dol-
lamet liquisit faccatquam everspera.
GAMEPLAY VIDEO
Armageddon Empires nulles re soluptis arunt
quosseria debit, senimagnate libusae voluptae
nihit, si dollamet liquisit faccatquam everspera.
The Haunted 3.0 Final nulles re soluptis arunt
quosseria debit, senimagnate libusae voluptae
nihit, si dollamet liquisit faccatquam everspera.
MOD
Discovery Channel Chernobyl: Life In The Dead
Zone nulles re soluptis arunt quosseria debit,
senimagnate libusae voluptae nihit, si dollamet.
DOCUMENTAR
Round 6, Snowball Studios nulles re soluptis
arunt quosseria debit, senimagnate libusae volup-
tae nihit, si dollamet.
CUPRINS DVD
Demo
Ad ut ulla dolorent volorru ptatiae rferferi aut
excepro tem elestis quo il illibus.
MODs
Buscipsam ium et harcit accus eaquia volorem
harum dendae cor aut et endia comnimi nverro
moloremporem aborem que a di doluptatur.
Gameplay Video
Olupit dolorendusae es dendi invent la nonseru
ntium, temolecus eum laborescia videbitem.
Versiune Completă
Tas cumet re ma velendia coreperis et anihitatiis
ius et lam inctat.
Documentar
Gia nos qui net hicienis nis quodit dus as quas
idebit omnia sum quam volest, esendelest et verae
nimporeium volorem sitatur mo omnis aceribus.
Film
Gia nos qui net hicienis nis quodit dus as quas
idebit omnia sum quam volest, esendelest et verae
nimporeium volorem sitatur mo omnis aceribus.

Making Of
Gia nos qui net hicienis nis quodit dus as quas
idebit omnia sum quam volest, esendelest et verae
nimporeium volorem sitatur mo omnis aceribus.

Extra
Level PDF / Imagini redacție luna martie / Level
VIDEO TUTORIAL FILM
DVD Finder.

04|2010 LEVEL 5
NEWS - PREVIEW
CD Media preia distribuţia
jocurilor marca Disney Interactive,
Square Enix/Eidos, Konami şi Koei
P ublisherii deţin un portofoliu extins
de titluri şi francize ca Toy Story, Han-
nah Montana, High School Musical (Dis-
ney Interactive), Final Fantasy, Batman
Arkham Asylum, Tomb Raider (Square
Enix/Eidos), Pro Evolution Soccer – pe
platforma Xbox360 şi PC – (Konami),
Ninja Gaiden, Dynasty Warriors (Koei),
WRC2010, SBK 09 (Black Bean Games),
produse care consolidează poziţia
deţinută de CD Media ca lider de piaţă în
ţările din Sud-Estul Europei.
Spiros Jamas, CEO al CD Media: “Noi
urmărim consolidarea strategiei pe piaţa
de jocuri video din Grecia şi Sud-Estul
Europei; vrem să avem acces la toate
genurile şi formatele. CD Media este deja
distribuitor oficial în Grecia şi în alte ţări
din Sud-Estul Europei pentru Ubisoft
Entertainment, Blizzard Entertainment,
Take2 Interactive, Capcom, Microsoft şi 1C
Publishing. Conjunctura actuală ne oferă
ocazia să iniţiem parteneriate cu lideri
mondiali din zona jocurilor video ale caror
produse se bucură de poziţii bune în topul
vânzărilor. Suntem încrezatori că acest
acord se va dovedi productiv pentru toţi.”
Test Drive Unlimited 2 anunţat
A tari ne informează că ne pregăteşte
Test Drive Unlimited 2. Jocul va fi
dezvoltat de Eden Games şi va fi lansat
la toamnă pentru PC, PS3, şi Xbox 360.
Jocul va oferi din nou opţiunile de per-
sonalizare a maşinilor şi a personajului,
dar spre deosebire de predecesorul său,
TDU2 va include un sistem de damage
al maşinilor, ciclul zi/noapte şi efecte
meteo.
Lara Croft reloaded
S
quare Enix şi Crystal Dynamics au
anunţat că vor lansa anul acesta un
nou joc al cărui personaj principal va fi
vestita domniţă Lara Croft. Dar de data
aceasta titlul jocului nu va mai avea în
componenţa sa cele două cuvinte care
au consacrat-o pe tânăra aventurieră,
deci...no more Tomb Raider. Noul joc se
va numi Lara Croft and the Guardian of
Light şi va fi lansat anul acesta doar prim
sistemele de distribuţie digitală.
Kane & Lynch 2: data de lansare
S quare Enix şi IO Interactive ne
informează că sequel-ul Kane &
Lynch 2: Dog Days va fi lansat la sfârşitul
lunii august. Mai exact pe 24 în US şi pe
27 în Europa, iar lansarea va fi simultană
pentru toate cele trei platforme (PC, PS3
şi Xbox 360). Jocul va include pe lângă
modul single player şi suport pentru
multiplayer (sună bine).
6 LEVEL 04|2010
D
isney Interactive Studios has
announced the development
of Disney Epic Mickey, an adventure-
platforming game with light role playing
elements for the Wii. The game stars
Mickey Mouse who has been re-imag-
ined for videogames by game designer
Warren Spector and his Junction Point
game development studio. In Disney
Epic Mickey, Spector, a life long Disney
fan, taps into Mickey Mouse’s rich
history along with the characters and
worlds brought to life by Walt Disney to
create an edgy and unexpected cartoon
adventure.
In the game’s fiction, a sorcerer
named Yen Sid creates a beautiful,
whimsically twisted world where
Disney’s forgotten and retired creations
thrive. Originally, the powerful sorcerer
fom “The Sorcerer’s Apprentice” in Walt
Disney’s 1940 film “Fantasia” was nick-
named “Yen Sid” by Disney animators, al-
though never named as such on screen.
In Spector’s game, Oswald the Lucky
Rabbit - Walt Disney’s first cartoon star
created in 1927 - becomes the earliest
inhabitant of Yen Sid’s Cartoon Waste-
land after Mickey Mouse is created.
Oswald makes the Cartoon Wasteland
comfortable for other retired characters
as they join him in this magical land.
Years pass, and as Oswald dwells in the
Cartoon Wasteland,
he becomes resentful
watching Mickey’s
popularity swell.
When Mickey curi-
ously stumbles upon
Yen Sid’s map, he
makes an innocent
yet terrible mistake
and inadvertently
devastates Oswald’s
comfortable world.
active Studios. “In addition to Warren’s
Eventually, Mickey’s mistake pulls him
lifelong love of cartoons, films and
deep into the mysterious Cartoon
comics, his visionary approach to game
Wasteland to face the destruction he
design and storytelling will make certain
unknowingly created.
that this heroic tale of discovery and
Players use the Wii Remote to wield
redemption resonates with Disney fans
magical
paint and
thinner to
re-shape
the world
around
them.
Paint’s cre-
ativity and
thinner’s
damag-
ing effect
give the
player robust tools and empowers
and gamers alike.”
them to make choices about how
“The core of this game is the idea
they move through the world. Each
of choice and consequence, and how
player’s decision to use
that defines both the character and the
paint, thinner or both
player,” says Spector. “By putting the
dynamically changes the
mischievous Mickey in an unfamiliar
world with consequences
place and asking him to make choices
that affect the environ-
- to help other cartoon characters or
ment, interactions with
choose his own path - the game forces
other characters, and even
players to deal with the consequences
Mickey’s appearance and
of their actions. Ultimately, players must
abilities.
ask themselves, ‘What kind of hero am I?’
“Having Warren
Each player will come up with a different
combine creativity and
answer.”
innovation with one of
the world’s most famous
characters takes Mickey
back to his creative roots
and allows fans to deepen
their engagement with
him as a character - espe-
cially in video games,” said
Graham Hopper, executive
vice president and general
manager of Disney Inter-
www.level.ro

Portal 2 anunțat
V eşti bune pentru fanii
Portal. Valve a anunţat
că va lansa Portal 2 “this
coming holiday season”.
Producătorii nu au oferit
detalii legate de joc, însă
Game Informer se pare că
a obţinut câteva, pentru că
în ediţia de aprilie a revistei
va fi prezent un articol
de 12 pagini, dedicat în
totalitate jocului în care vor
fi dezvăluite detalii legate de
“Portal 2’s new gameplay me-
chanics, storyline, and some
surprising new twists”.
BlizzCon 2010
B lizzard a anunţat că ediţia de anul acesta
a BlizzCon se va desfăşura în zilele de 22 şi
23 octombrie, locaţia aleasă fiind Convention
Center-ul din Anaheim, California.
Mike Morhaime, CEO Blizzard: “BlizzCon of-
fers us a great opportunity to meet with our players
and share our enthusiasm for gaming with one
of the most passionate communities in the world.
We’re looking forward to providing another great
show filled with entertainment, competition, and
the latest information about Blizzard Entertain-
ment games.”
Reclama
Modern Warfare 2 Stimulus Pack
S uferiţi de “mapatie”? Vreţi un remediu? Activision şi Infinity
Ward au găsit antidotul. Este vorba de Stimulus Package,
primul DLC pentru Modern Warfare 2, ce va fi lansat pe 30
martie. Acesta poate fi procurat pentru moment doar prin Xbox
Live la preţul de 1200 de puncte Microsoft sau 15 verzişori.
NEWS
Modern Warfare 2 - 25 Milioane
C ommunity managerul Infinity Ward,
nenea Robert Bowling, a anunţat
prin intermediul Twitter-ului că în acest
moment, Call of Duty: Modern Warfare 2
este jucat de 25 de milioane de jucători
unici. Acest număr îi include atât pe
utilizatorii de console(Xbox 360, PS3)
cât şi pe cei de PC, dar doar pe cei care îl
joacă online.
În plus, Robert Bowling a menţionat
că în cursul acestei săptămâni va
dezvălui detalii legate de DLC-ul pe care
îl pregătesc pentru MW2.
Primul DLC pentru AvP
S EGA au lansat pe 18 martie primul
DLC pentru shooter-ul Aliens vs
Predator. Acest DLC, Swarm Map Pack,
conţine patru hărţi ce au fost oferite
gratuit celor care au cumpărat AvP
Special Edition.
Cele patru hărţi sunt Docks, Machine,
Outpost şi Hive. Primele două vor putea
fi folosite în toate cele şase moduri de
multiplayer, iar celelalte sunt destinate
modului Survivor. DLC-ul a fost lansat
pentru PC, PS3 şi Xbox 360 şi costă 540
de puncte Microsoft sau 7 dolărei.
Mafia 2 - data de lansare
Î n sfârşit 2K Games s-a hotărât asupra
datei de lansare a mult aşteptatului
Mafia 2. După ce l-au amânat de două
ori până acum, prducătorii s-au decis să-l
facă disponibil pe 24 august în America
de Nord şi pe 27 august în Europa.
Deşi până în august mai au timp să-l
amâne din nou, să sperăm că nu se va
întâmpla.
Deep into the abyss...
NEWS
CD Media preia distribuţia
jocurilor marca Disney Interactive,
Square Enix/Eidos, Konami şi Koei
J ohn Hight, directorul departamentului
de dezvoltare al produselor de la Sony,
a dezvăluit într-un interviu pentru Giant-
Bomb, că întreg procesul de dezvoltare
a jocului God of War III a subţiat bugetul
companiei cu 44 de milioane de dolari.
Culmea e că, tot după spusele acestuia,
s-au încadrat şi în buget. Sunt curios
care a fost suma alocată iniţial pentru
realizarea jocului.
John Hight: “We are stamping discs
now, so we’re effectively done, just got a
couple of countries that we’re finishing up
on this week, and we’ve spent $44 million
on God of War III. Believe it or not, that’s
right within budget.”
DLC Exotic pentru NFS Shift
E A şi Slightly Mad au lansat pe 18
martie un DLC exotic pentru Need for
Speed Shift. Exotic Racing Series pack va
conţine şapte maşini şi circuitul Riviera.
Pack-ul va costa 800 de puncte Microsoft
sau 10 dolari şi va fi disponibil pentru
posesorii de Xbox 360 şi PS3.
Cele şapte maşini sunt: Alfa Romeo
8C Competizione, BMW M1 Procar,
GUMPERT Apollo, Honda NSX, McLaren
MP4-12C, Maserati GranTurismo S,
Mercedes-Benz SLR McLaren Stirling
Moss
Stagii pe Bune
A sociaţia Studenţi şi Profesionişti
IT&C (ASPI) lansează cea de-a
şasea ediţie a programului Stagii pe
Bune. Programul propune pla-
sarea studenţilor şi masteranzilor din
facultăţile cu profil IT&C în stagii de
practică, desfăşurate pe durata verii,
în marile companii din domeniul IT&C.
Studenţii se pot înscrie la stagii în
perioada 15 martie – 30 mai pe site-ul
www.stagiipebune.ro.
Programul Stagii pe Bune este me-
nit să completeze sistemul educaţional
universitar din România cu perioade
determinate de practică în companiile
mari din IT&C, cu scopul de a oferi
studenţilor abilităţile necesare pentru
a avea succes pe o piaţă a forţei de
muncă tot mai competitivă.
Stagii pe Bune este şi în acest an
programul oficial de stagiatură al celor
mai importante centre educaţionale
IT&C din România: Bucureşti, Timişoara,
Iaşi şi Cluj.
Ioana Posea, reprezentant ASPI:
“Ne aşteptăm la o rată de aplicare la
stagii mai mare decât în anii trecuţi,
motivată de contextul economic actual.
Studenţii încep să realizeze importanţa
unei pregătiri temeinice, care să le
asigure în viitor un loc de muncă stabil şi
recunoaştere profesională. De asemenea,
companiile pot sa valorifice acest mo-
ment şi să caute noi metode de scădere
a costurilor cu angajaţii şi de creştere a
eficienţei, una dintre ele fiind atragerea
stagiarilor în companie.”
Ediţia 2009 a programului Stagii
pe Bune s-a remarcat printr-un număr
constant de companii participante
şi stagii înscrise, în ciuda contextului
economic nefavorabil firmelor din
România. Un număr de 34 de firme din
domeniul IT&C au oferit studenţilor 275
de poziţii de stagiatură pe parcursul
verii, în Bucureşti, Timişoara, Cluj, Iaşi,
Sibiu, Braşov şi Constanţa.
În 2010, ASPI a decis extinderea
perioadei acordate înscrierii studenţilor
şi a stagiilor, programul fiind dema-
rat pe 15 martie, datorită numărului
mare de tineri dornici să participe la
program, să se familiarizeze cu mediul
şi modul de lucru al companiilor şi să
îşi completeze cunoştinţele teoretice
cu cele practice. “Nu este foarte simplu
să identifici şi să asiguri toate condiţiile
necesare desfăşurării unui stagiu într-o
companie. Pentru unele companii poate
fi un proces complex, iar pentru studenţi,
o perioadă mai lungă de înscriere a sta-
giilor înseamnă, bineînţeles, o ofertă mai
variată”, completează Ioana Posea.
Înscrierea în program este gratuită
atât pentru studenţi şi masteranzi, cât
şi pentru companii şi se poate face pe
site-ul www.stagiipebune.ro. Înscrierea
unei companii pe www.stagiipebune.
ro asigură înregistrarea unui numar
nelimitat de stagii, prezentarea pe site
a companiei, prezentarea pe site a
stagiilor înscrise şi mediatizarea stagiilor
înscrise prin intermediul newsletter-ului
InfoStagii.

Z ombies, zombies, everywhere
you look you’ll find zombies!
One of the biggest trends in hor-
ror movies and games currently
is going to be reinvigorated by
Capcom’s Dead Rising 2, the follow
up Keiji Inafune’s 2006 zombie
brawler Dead Rising. Instead of
the project being developed in
house at Capcom, Dead Rising
2 is in the capable hands of Blue
Castle Games, developers of 2K’s
The Bigs. Dead Rising was highly
original due to the fact that it was
a comedic spin on your average
everyday zombie game, so it’s no
doubt that fans of the original are
dying to get a hold of a new entry
in the series. Dead Rising 2 takes
place a couple of years after the
events of the first. Frank West, the
much loved journalist/protagonist
of the first is out, Chuck Greene,
former motocross champion is in.
The zombie virus that the original
was based around has spread
throughout the United States. The
story revolves around Chuck’s
escapades as he searches for his
missing daughter in Fortune
City, modeled after Las Vegas/
Atlantic City. Chuck will
also have to take part in a
depraved game show called
“Terror is Reality” as he tears,
chops, and brawls his way
through Fortune City. The
game will also carry over the
72 hour mode that the first
revolved around keep-
ing you on your toes
as you decimate tens
of thousands of zombies.
As far as what has happened
to Frank West, we aren’t really sure
at this point. But Capcom will be
releasing a bridge between the
two games on Xbox Live some-
time before Dead Rising 2 is re-
leased called Dead Rising: Case
Zero. The prequel will serve as a
method of connecting the two
stories and it will also give play-
ers a taste of DR2. In hopes of
improving the great gameplay
from the first, Blue Castle Games
have removed the photography
element from the original and look
to be implementing a weapon
creation element with duct tape
seeming to be very prevalent in
trailers and screens. Chuck looks
to have chainsaws strapped to just
about anything with duct tape.
Yes, it is extremely ludicrous, but
it is also very original. If there was
one thing that really made the first
game enjoyable, it was the vast
amounts of objects that could be
used to kill, so the addition of a
weapon creation system sounds
genius.
The developers claim that
the game is capable of having
6,000 zombies on screen at the
same time as
opposed to
the original
which
could
only display 800 at any given time,
giving the player the feeling that
they are truly in the middle of a
huge zombie apocalypse. Blue
Castle also promises a greater vari-
ation of missions, as the first had a
few moments of repetition mainly
with the escort missions. However,
the biggest addition to DR2 will
be a new multiplayer mode based
around the “Terror is Reality” game
show in which four players partake
in demented games involving
the destruction of zombies. The
gore-tastic minigames vary from
rolling over zombies in a massive
hamster ball, to seeing how many
pounds of zombie flesh you can
rack up on an antler helmet. The
multiplayer sounds like it has the
potential to be a great party game,
and looks much like a bloody twist
on American Gladiators.
It was just revealed that the
game will include 2-player online
co-op, who can think of a better
way to eradicate zombies than
with a buddy over Xbox LIVE.
Dead Rising 2 is shaping up
to surpass the original in
almost every way, boasting
more weapons, more zom-
bies and new multiplayer
modes; and improving
just about every single
aspect
of the
game. Let’s hope that the series
is in good hands with the young
studio that is developing it. DR2 is
quickly becoming one of the most
anticipated titles of 2010. Get your
chainsaws, motorcycles and duct
tape ready, because on August
31st, Chuck’s going to paint For-
tune City red.
NEWS
The Forgotten S ands amânat
A nunţat în luna decembrie anul
trecut, Prince of Persia: The Forgot-
ten Sands trebuia lansat în luna mai
concomitent cu premiera filmului Prince
of Persia: Sands of Time. Însă, se pare că
Ubisoft s-a răzgândit şi a împins data de
lansare în iunie.
Deocamdată această amânare se
aplică doar versiunii de PC a jocului,
cea pentru console fiind neafectată şi
probabil că va sosi în mai.
Jagged Alliance 3 în 2011
Ş tiu că multora dintre voi le-a plăcut
Jagged Alliance, aşa că acum aveţi
motiv de bucurie.
Nemţii de la bitComposer au
achiziţionat toate drepturile de la
Strategy First şi intenţionează să lanseze
jocul anul viitor. Dacă vor reuşi rămâne
de văzut. Eu sper să nu se grăbească.
Aşadar, dupa 12 ani de la lansarea
Jagged Aliance 2 vom avea o continuare.
Oh boy, oh boy, oh boy.
Lara Croft reloaded
S quare Enix şi Crystal Dynamics au
anunţat că vor lansa anul acesta un
nou joc al cărui personaj principal va fi
vestita domniţă Lara Croft. Dar de data
aceasta titlul jocului nu va mai avea în
componenţa sa cele două cuvinte care
au consacrat-o pe tânăra aventurieră,
deci...no more Tomb Raider. Noul joc se
va numi Lara Croft and the Guardian of
Light şi va fi lansat anul acesta doar prim
sistemele de distribuţie digitală.
Project E:st
C
ompania coreeana NHN Corporation
împreună cu producătorul Polygon
Games vor lansa un fantasy MMORPG
cu temă asiatică, realizat cu ajutorul
engine-ului marca Crytek, CryENGINE 2.
MMO-ul se numeşte Project E:st şi va fi
lansat în Koreea, dar şi în celelalte teri-
torii, inclusiv Europa şi US. Deocamdată
nu a fost devăluită o dată de lansare, dar
producătorii au menţionat că anul acesta
jocul va intra în stadiul de beta test.
Wook Jeong, CEO NHN: “The project
name, E:st, was selected to show the
commitment between NHN Corporation
and Polygon Games to develop the best
Asia fantasy game. We believe that the
high graphical quality realized with
CryENGINE®2, coupled with an immersive
storyline, will strongly appeal to gamers.”
Split/Second în mai
D isney Interactive Studios şi Black
Rock Studio ne informează că jocul
de racing Split/Second va fi lansat pe 18
mai în US şi pe 21 mai în Europa, pentru
PC, PS3 şi Xbox 360. Jocul a primit şi
un nou nume şi va fi cunoscut de acum
înainte ca Split/Second: Velocity.
04|2010 LEVEL 9
SPECIAL
The Unseen History of the Stealth Game
S
tealth games have always been a little different.
Where shooters offer wild, white-knuckled ac-
tion so fast you often don’t have time to think,
the stealth game delivers steady, slowly building ten-
sion. Where the RTS offers the strategic challenge of
controlling dozens of units at once, the stealth game is
generally about tactics in the small: two men, a knife,
and a couple of very important questions.
With a stealth game, your heart pounds and your
adrenaline flows because of what could happen next
as much as for what actually is happening now. Will
I make it to the next shadow in time? Will the guard
see me? The questions race through your mind as you
move through the maps, and then you freeze in your
hiding place and wait. You only know you were suc-
cessful when nothing happens: the guard continues
his patrol and you realize you’re sweating and squeez-
ing your mouse and holding your breath. Great stealth
gaming is something like a problem to be solved: the
emphasis is on thinking your way through a situation
10 LEVEL 04|2010
rather than just shooting everything that
moves.
Old School
It turns out that the stealth game is
as about as old as computer gaming itself.
When long-time gamers start talking about
their Apple IIs and their Commodore 64s, they
inevitably start talking about games like Cho-
plifter and Ultima, not to mention a little
game called Castle Wolfenstein. In Wolfen-
stein, players maneuvered through
level after blocky level, collecting
secret documents, avoiding guards,
stealing uniforms for disguises, and
drinking schnapps hidden in locked
chests. Silas Warner programmed the
game in 1981 for Muse Software, and he
knocked everyone’s socks off by includ-
ing actual voices: when soldiers spotted
the player, they shouted in German and when
they died, they screamed a satisfying death wail. In
short, it was a veritable feast of 8-bit goodness.
In what’s either a testament to Warner’s imagina-
tion or an indication of the stagnation of the genre,
Wolfenstein included features that are standard fare
for the sneakers of today. Despite the blocky visuals
that truly relied on the players’ imaginations to con-
nect the dots, players could search bodies, pick locks
and disguise themselves in order to avoid detection.
Careless play would also result in an alarm that would
put the whole castle on the alert. And in the sequel,
Beyond Castle Wolfenstein, the player was
armed with a dagger for true stealth kills.
Enthusiasts are also quick to point out that this game
inspired Id software’s John Romero and John Carmack
into creating Wolfenstein 3D. Although that iteration
wasn’t a stealth game, it did pave the way for their cre-
ating the Doom and Quake series, both PC landmarks
no matter how you look at it.
Sneaking with Snake
Of all the series discussed here, Metal Gear is by
far the longest-running, with a full twenty years under
its belt and games released on nearly every platform
from the MSX2, C64 and NES to the Game Boy Color,
PlayStation, PS2, PC and Xbox, not to mention an up-
coming installment for the PS3 scheduled for release
in 2007. It’s definitely a contender for longest-running
game series of any sort, and it has survived multiple
sequels in multiple incarnations, from a 2-D isometric
view to 3-D, 3rd person views, from stealth to shooter,
from turn-based collectible card game to digital
graphic novel.
Metal Gear first hit Japan on the MSX2 computer
back in 1987, picking up on the stealth mechanic
where Castle Wolfenstein left off. Instead of putting
the player in control of an expert warrior with a brace
of weapons and unlimited ammo, the first Metal Gear
revolved around a green operative code named Solid
Snake, who was deep inside enemy territory without
so much as a pistol for self-defense. The game shifted
the action from the wild firefights popular in other
games of the day to a controlled stealth mode which
required players to avoid confrontation whenever pos-
sible, at least until some of the more potent weapons
could be found and the boss enemies started crop-
ping up. Detection was based on a straight line-line-
of-sight mechanic: if the player passed in front of an
enemy, the game went into “Alert Mode” until either
all alerted enemies were killed or the player moved off
long enough to let things calm down. This early game
ramped up the stealth challenge by including security
cameras and sensors that could also set off alerts.
www.level.ro

Metal Gear truly
came into its own in
1998, when Metal Gear
Solid was released for
the PlayStation. Basically,
the gameplay of the new
version remained true to its
1987 roots, so much so that
some items popular in the
original were ported directly
into the sequel. Once again,
Snake could disguise himself
with a cardboard box and use
his cigarette smoke to reveal
laser alarm sensors. The game
also won much praise for its visuals
and for the fact that it ventured into
true 3-D territory with environments fully
modeled in three dimensions. While the
quality of the visuals and audio were
almost universally praised as “cin-
ematic” with a rich storyline, some
gamers registered their complaints
that the non-interactive cutscenes
overwhelmed the gameplay. [...]
Twenty years on and with
more titles in its catalog than
would be possible to mention
here, the Metal Gear franchise
shows no signs of slowing down.
With no fewer than three titles released in 2006 for
the PSP, including Portable Ops, one of the most
praised game for that handheld platform, Solid
Snake seems to have plenty of wind yet in his sails.
2007 will see the release of Metal Gear Solid 4: Guns
of the Patriots, which will not only feature plenty
of next-gen PS3 goodness, but also an “Old Snake”
rumored to be at the end of his career. And Konami
is in negotiations with Sony Pictures concerning a
Metal Gear Solid slated for release in 2008. Don’t
worry—although it doesn’t look like a director is yet
attached to the picture, it won’t be Uwe Boll. What’s
more, Hideo Kojima, designer and writer for Metal
Gear since the first installment, is credited so far as
the only writer of the screenplay.
Granddaddy Garrett
What can you say about the game that not only
defined the stealth genre for millions of PC gamers
but also added the word “taffer” to their vocabulary?
Released in late 1998, Thief: The Dark Project put
players in the shoes of Garrett, a young main raised
to be a master thief in a faux medieval world that
included a fair dash of steam-powered technology.
The game placed an evil religious cult at odds with a
secret guild of thieves with the wisecracking Garrett
caught between the two. It was followed in 2000 by
Thief II: The Metal Age and in 2004 by Thief: Deadly
Shadows, and although both are good
games, neither sequel really knocked it out
of the park with the general public like
the original did.
If Wolfenstein set the stealth
stage, Thief ruled the stealth
roost for years and set the
standard for stealth games to
this day. With Thief, Looking
Glass Studios added depth to
PC gaming. Garrett’s missions
required remain undetect-
ed, and often required him
not to engage enemies in
combat—although there
was a combat system, it wasn’t all
that well-developed and fighting
really wasn’t the most interesting
way to complete the missions.
Played on “expert” difficulty level,
some missions would result in
failure if the player killed any
character at all. This wasn’t just
some mindless shooter designed
to test players’ twitch skills. Like the
original Metal Gear before and
many stealth games to fol-
low, Thief was something
of a puzzle game: it tested
how well you could solve a problem with a limited
set of tools. The levels offered a series of moving
guards, monsters, and annoyingly placed torches,
and all Garrett carried to get around them was a bow,
the occasional potion, and his trusty blackjack. The
bow was an all-purpose tool of sorts, since the game
offered fire arrows, rope arrows (a grappling hook of
sorts), noisemaker arrows (to distract enemies), moss
arrows (which provided a soft, quiet surface to walk
on) and water arrows. The water arrows
often proved most useful, since
they could extinguish torches
to allow easier passage
through certain
areas, and the
game often
felt like an exer-
cise in managing a
limited supply of water
arrows.
Playing
a stealth game
well requires
patience. In Thief,
the wisest course of
action was often to wait
in the shadows and
watch for a bit to
determine the
guards’ preferred
SPECIAL
patrol routes. Patience also paid off when the player
thoroughly searched an area to find all possible
gold hidden throughout a level. The game tracked
the amount of gold found versus the total amount
hidden and served as a sort of score for dedicated
players. Some of the levels in the original game
were huge and offered a truly immersive experience
where you’d have to sneak quietly and patiently
through the rooms of a castle or halls of a dungeon
in search of a key or a shiny little something.
Thief brought one of the most important techni-
cal innovations to the genre: usable shadows. Up
to this point, stealth games relied on line of sight to
determine if the player was concealed or not. If the
player was in an NPC’s range of vision, the enemy
would go into attack mode. But in Thief, a player
standing still or moving silently in deep shadow
would be invisible even to a guard looking directly
at him. Coupled with the conceit of moving silently
while crouching, invisibility in shadows allowed for
undetected movement and has become a mainstay
of stealth games ever since. A glowing gem at the
bottom of the screen served as an indicator of how
visible the player was at any given time.
Dark Project also featured sound innovations
that are now common to games of many genres. It
was among the first to use sophisticated audio cues
to communicate game world information to the
player. The game provided great sound effects like
guard chatter and ambient sounds. Every surface that
Garrett walked on had a different sound, and subtle
effects like these really completed the illusion of a rich
world. And its use of 3-D positional audio really aug-
mented the effect. You didn’t have to see the guard to
know he was approaching. Current triple-A titles still
cite 3D positional audio as a selling point.
Unfortunately, the A.I. in the game was often less
than stellar, and Thief introduced an element which
has has become a standard device in many of the
stealth games that followed: the “I must be seeing
things” line. It’s an out that keeps the game going
once the player has been spotted
(or nearly so). If the player
can stay out of sight long
enough, the alerted
guard will
stand
04|2010 LEVEL 11
SPECIAL The Unseen History of the Stealth Game
down from alert status and say something like “Am I
going crazy?” and then go back about his business. It
generally makes no sense, but it’s pretty much one of
those improbabilities that make the genre much more
accessible for players who might not want to continu-
ally re-start missions after being spotted.
Plenty of players couldn’t get enough of the Thief
world—even with two sequels—and decided to take
matters into their own hands. The Thief modding com-
munity is still going strong, with new maps produced
for both Deadly Shadows and Metal Age throughout
2006 and into 2007. And of course there’s Thief 2x:
Shadows of the Metal Age, a complete, fan-generated
campaign that features thirteen new missions, new
weapons, and comes complete with cutscenes and
a brand new hero. Other modders were dying for multi-
player Thief, and Black Cat obliged them with the Thiev-
ery mod for UT. Black Cat (who also did the excellent
Alien Swarm mod for UT2004) is currently working on
“Nightblade,” a team-based multiplayer stealth game
set in a very Thief-like world. Although they’re working
with UT2004 right now, it looks like Nightblade might
move to UT3 when the new engine becomes available
to modders.
Of Terror, a Plague and JC
Deus Ex isn’t exactly a stealth game, but it isn’t not
a stealth game, either. When Ion Storm released
the game in the summer of 2000,
they created an open-ended
experience that al-
lowed the
player
12 LEVEL 04|2010
to define his or her own style. Playing as JC Denton
in a crumbling society rife with conspiracy and
competing factions, gamers were able to build a
character with skills ranging from pistol and rifle
proficiencies to medicine, computer hacking and
swimming. Coupled with a set of dialog trees that
would truly be at home in any RPG, this meant that
Deus Ex played differently for everyone who took
up its challenges and could certainly be played
in significantly different ways on successive play-
throughs. The game was followed in December
2003 by Deus Ex: Invisible War, but the sequel was
far from the critical and commercial home run that
was the original. The fact that the original hit so
many Game of the Year lists probably helped set an
unreasonably high standard for the sequel.
Of course, the mode we’re most concerned
with here is the stealth mode. [...]But playing Deus
stealth is the Commandos series, which placed the
Ex in a pure stealth mode required the player to forgo
player in control of a sneaky but powerful team of
these weapons and skills. The game offered a whole
commandos in a set of generic WWII situations often
different skillset for the stealth-minded player. For
(quite loosely) based on classic movies like The Bridge
instance, stealth players might develop the “Low-tech”
on the River Kwai, The Guns of Navarone and The Great
weapons skill, which would improve proficiency with
Escape. The Commandos series began in 1998 with
the baton and the electric prod. The prod was the
Commandos: Behind Enemy Lines and continued in
perfect high-tech replacement to Thief’s blackjack:
1999 with the standalone expansion Commandos: Be-
it incapacitated opponents without killing them.
yond the Call of Duty, but it was with the 2001 release
Likewise, stealth players would likely choose to up-
of Commandos 2: Men of Courage that the series hit its
grade their lock picking and electronics skills in order
peak. Sequels came and went, including Commandos
to bypass various types of physical and electronic
3: Destination Berlin, which wasn’t much more than
security without spending scarce disposable lock picks
a simplified version of Beyond the Call of Duty, and
or multitools from their inventory. [...]
Commandos Strike Force, which took the game into
the world of the first person shooter.
WWII? Of course! That’s right—the first four installments of
There’s no way that stealth gaming Commandos weren’t from the first- or third-person
could escape the perspectives. Nor were they the old isometric perspec-
influence of the tive from Wolfenstein or the early Metal Gear. The
single most perva- Commandos interface was more like that of an RTS,
sive setting for gaming with a context-sensitive mouse pointer, a menu of
on just about any platform. clickable icons, and a set of status indicators, all of
The first title that will which allowed the player to control a team of usually
likely come three to five unique characters at once. The player
to mind could give individuals a variety of orders, like moving
when to a location, crawling and attacking. There were also
thinking plenty of commands that came in handy for keeping
of WWII things stealthy: knocking on walls and throwing items
to distract the enemy, knocking out an enemy
guard and tying him up,
and moving
www.level.ro

items like barrels and bodies. Other commands were
related to the specific skills of a team member. For in-
stance, Natasha the secret agent was able to distract
and seduce enemy soldiers, making it easier for the
rest of the team to do its thing. Duke the sniper could
climb telephone poles for a better view of his targets.
And Lupin the thief was the only one who could
climb walls and make his way through certain tiny
gaps. By all accounts, Men of Courage was a tough
game with the emphasis placed on sneaking around
the enemy, distracting them, and disabling them
silently without alerting nearby reinforcements. To
make this a bit more manageable, the game showed
all enemies at all times without any “fog of war”
effect. It also displayed enemy lines of sight on the
terrain to help players keep their troops hidden. [...]
The Story of a Man Named Sam
It’s hard to believe that Ubisoft first released
Splinter Cell for the Xbox less than five years ago, in
November of 2002. The franchise has become a fix-
ture of stealth gaming, an icon of all that’s best in the
genre—and also of its shortcomings. [...] Aside from
being the game that seemingly can’t die, Splinter
Cell has always been an example of the stealth game
par excellence. Splinter Cell games generally require
the player to rely on staying out of sight rather than
using force, even though main character Sam Fisher
is armed with a nifty silenced pistol and scoped rifle.
Limited ammunition and much slower movement
when carrying a weapon at the ready both helped
make the use of force a bad choice, except as a last
resort. The first games in the series were especially
unforgiving, since any alarm that sounded during a
mission resulted in failure. This frequently resulted
in tough going, requiring heavy use of the PC ver-
sion’s save anywhere feature when sentries found a
poorly-hidden body or glimpsed Sam as he stalked
the shadows. And like the Thief series, Splinter Cell
features a visibility meter that gauges the amount of
light falling on the Sam at any given time.
Splinter Cell was also true to stealth form in that
its missions depended on scripted encounters and
triggers that meant the levels would be identical on
successive play-throughs. This meant that the single-
player campaign didn’t offer much replay value and
also that when players hit a rough spot, playing the
same sequence several times in a row would be a
very repetitive experience. Plenty of stealth games
fall into this trap, and the later entries in the Splinter
Cell franchise tried to alleviate the pain a bit by al-
lowing for multiple paths through an area, not unlike
Deus Ex. If one course of action wasn’t working,
players could look around and perhaps find a bit of
ductwork to enter or a pipe to shimmy up in order to
get a new angle on the problem.
Splinter Cell brought stealth gaming into the
21st century, so to speak, with both state of the art
SPECIAL
graphics and high tech in-game equipment. While focus definitely wasn’t on the killing and the action.
critics and players noted that some earlier games Gaming was clearly evolving into something new,
like Thief and Deus Ex didn’t live up to their graphical with a new kind of pacing in which players were
expectations even at the time of release, the Sam content to wait in place for a few minutes to ob-
Fisher vehicles have never faced such complaints. serve and examine a situation rather than jumping
The first two installments were built on the Unreal in, guns blazing. Now, of course, the stealth genre is
II engine and put its dynamic lighting and shadow known as a mainstay on just about every platform
capabilities to the test: Splinter Cell featured detailed and, as a look at upcoming games shows, designers
textures and character models, cool night vision and are still looking for ways to push its boundaries and
heat sensor effects, and all sorts of dynamic light and create the next “ideal” stealth experience. Whatever
shadow effects. Some of the game’s most memo- the future holds, stealth games have come a long
rable visuals involved things like neon lights and way over the years. This article barely scratched the
strong sunlight streaming into a dark, hazy rooms. surface of this wide-ranging genre and inevitably
One of its most impressive features were the curtains left out important franchises like the Tenchu and
that not only looked good, but were functional. Sam the Sly Cooper series, not to mention titles that
could hide behind them to avoid detection, and then aren’t primarily stealth games but include stealth as
when he moved on, the curtains would move with an important play element, like the Hitman series,
him, draping realistically over his shoulder, and then Chronicles of Riddick, and Syphon Filter, just to
fluttering a bit after he was gone. name a few. With titles like these making use of the
stealth mechanic in one way or another, it’s clear
Probably the biggest innovation that Splinter
that the genre’s influence clearly isn’t limited to
Cell brought to the stealth game was the addition of
games that call themselves “stealth.”
a multiplayer component with Pandora Tomorrow,
something players clamored for way back around
the time of the first Thief. Players who weren’t inter-  Jason Cisarano
ested in the canned experience of heavily scripted
single-player missions or who had simply beaten
the single-player campaign could now go on-line to
complete against live opponents. The multiplayer
allowed as many as four players to take up either the
role of agent or mercenary and compete in three
different gametypes: Neutralization, Extraction, and
Sabotage. Each game mode had different victory
conditions, but the primary mechanic
remained the same: heavily armed
mercenaries without stealth skills stand against a
team of spies with all the abilities and gadgets of
Sam Fisher and then some. In Double Agent, the max
player count was upped to six, and spies have only
their surveillance equipment and carry no of-
fensive weapons at all. Without a doubt, the
addition of multiplayer contributed
to Splinter Cell’s popularity
and helped breathe new
life into the stealth
game.
Final
Thoughts
When Thief
was first re-
leased, people
had trouble
knowing
exactly what
to call it. It
was first per-
son, and the player
carried a weapon, but the
04|2010 LEVEL 13
SPECIAL
The undead have invaded our games... again
A
h the zombie, that poor shuffling lump of
reanimated flesh — at once human and yet
utterly inhuman, a putrescent walking corpse
forever on the hunt for brains and yet altogether brain-
less no matter how much gray matter it consumes.
For the undead, living with us living human be-
ings is a pitiable conundrum — we loath them with a
visceral fervor … and yet we love them with an unshak-
able passion.
What more proof do you need of our bi-polar
love affair with zombies than this breaking news: An
invasion of undead video games has shuffled its way
onto store shelves and into game machines in recent
weeks and is sure to continue its spread in the weeks to
come… despite the fact Halloween is nowhere in sight.
On Friday, “Resident Evil 5” (for the Xbox 360 and
PlayStation 3) became the latest entry in a franchise
that helped pioneer and popularize zombie gaming.
Meanwhile, “Burn Zombie Burn!” launches on the
PlayStation Network March 26. And in April, “Left 4
Dead” — this winter’s zombie shooting hit for the Xbox
360 and PC — is scheduled to receive a fresh helping of
downloadable content.
But the outbreak seems
to have plagued the
innocent little Wii
14 LEVEL 04|2010
with an especially virulent zeal — “Dead Rising: Chop
Till You Drop” and “The House of the Dead: Overkill”
clawed their way onto the machine last month along
with “Onechanbara: Bikini Zombie Slayers.” Of course,
there’s also the iPhone. The App Store has been mauled
by games like “Zombie,”“Zombie Attack!”“Zombie
Invasion,”“Zombie Mansion,”“Zombieville USA” and, uh,
“Math Zombie” (no really).
A look at this growing plague and one can’t help
but wonder: Why the obsession with zombies? With
their personal hygiene issues and incessant mumbling
about braaaains, they seem to have so little to recom-
mend them. And yet, just when you think zombie
movies and zombie games are so, like, over … they
rise again to regain their status as our monster of the
moment.
Zombie you and me
Chet Faliszek, a writer at Valve who worked on “Left
4 Dead,” sums up our fascination like this: “They were
once us, but no longer.”
Indeed, zombies are so perpetually appealing be-
cause — grotesque as they may be — they really aren’t
so different from us. “Dawn of the Dead” left an indel-
ible mark on the movie-going masses in 1978 thanks
in part to the way it used the undead as a metaphor
for the living. Set in a shopping mall, the movie made
a wry statement about our insatiable hunger for stuff,
showing throngs of zombies tottering about the
sprawling shopping center as though trapped in an
all-too-familiar haze of mindless consumerism.
The 2006 Xbox 360 game “Dead Rising” picked
up that torch and ran with it, dropping players in
the middle of a modern mall infested with zombies.
Consumerist goods became weapons for fending off a
horrific horde of brain-eaters. The game was brought to
the Wii in February as “Dead Rising: Chop Till You Drop.”
And when you’re not too busy clubbing zombies over
the head with a guitar pilfered from the mall’s music
store, you might stop to wonder: Am I really so different
than these ghouls?
Practice, practice, practice
Faliszek offers up another explanation for the cur-
rent zombie game outbreak.
“I think with the pending zombie apocalypse,
people just want to get in as much practice as possible,”
he says.
Let’s face it, things on planet Earth aren’t looking
so good and one can’t help but wonder: Could zombies
be the next plague upon us? Better safe than sorry, I
say. And what better way to prepare than by playing
video games?
Personally, I’ve been using “The House of the Dead:
Overkill” to hone my reflexes and targeting skills. This
on-the-rails shooter (and throwback to the good ol’
arcade days) tosses zombies in your path at a brisk clip
and only those who are fast on the draw and steady
with the hand survive. Meanwhile, “Chop Till You Drop”
is schooling me on how to use everyday items found
at a mall to subdue the undead — shopping carts,
baseball bats and lawn mowers among them.
These rules are made for breaking
Hard-core zombie fans can be notoriously prickly
when it comes to their favorite monstrosity. Zombie
www.level.ro
 SPECIAL

“The House of the Dead: Overkill” is over-the-top fun and a good You never know what a “Resident Evil 5” zombie might do. It might
illustration of why we love zombies so much — because they have Zombies like shopping too. “Dead Rising: Chop Till You Drop” reminds try to choke you to death, or it might try to chainsaw your head off.
the ability to terrify us and make us laugh at the same time. us that the undead aren’t so different from the living after all. Either way, it has one thing on its infected mind - your brains.

purists, for example, believe that true zombies are not the over-the-top conventions of the 1970s grind-
capable of running. After all, zombies are reanimated house films and using them as the basis for some
corpses and thus logic (and rigor mortis) dictates that wickedly funny video gaming. Campy and gross in
they should move at no more than a limpy shuffle. the extreme, “Overkill” and its mouthy protagonists
But the great thing about zombie video games will have you guffawing as you blast zombies into
is — you never know what the undead might do. chunky nubs of flesh.
Games don’t just play fast and loose with the zombie Our favorite thing about “Left 4 Dead” — besides the smart and
funny writing — is the way it emphsizes teamwork. You won’t
rule book. They toss it out the window, chop it up into Guilt-free killing spree last long against the game’s unusual zombies unless you and your
little pieces with a chainsaw and set it on fire. Take buddies learn to play well together.
There are Nazis and there are zombies. And in
“Resident Evil 5” for example. These zombies don’t just
the case of the WWII shooter “Call of Duty: World at Here, playing nicely with our friends is the only way to
eat your brains, they swallow your entire head with
War” these two villainous gaming staples will soon triumph over our ghoulish enemies. And zombies or
tentacles that come spurting out of their mouths.
be joined as one. A new downloadable map pack no zombies, that’s something we could all stand to be
They also come after you with chainsaws and giant
launches tomorrow, giving players the chance to gun reminded of more often.
axes and sometimes take the form of shape-shifting
down hordes of, yes, Nazi Zombies.
piles of worms.
Hackneyed as it may be, zombies and Nazis have  Winda Benedetti
Meanwhile, “Left 4 Dead” thumbs its nose
landed starring roles
at zombie conventions by plaguing players with
in a great many video
zombies that explode and zombies that grab you
games over the years
with long rope-like tongues. And yes, most of these
because of one impor-
zombies move at a real swift pace.
tant thing: They offer
“Expanding the zombie menagerie and adding
players a chance to partake
more monster-like zombies helped us keep the
in a relatively guilt-free digital
gameplay fresh,” Faliszek says. But they did remain
killing spree.
true to some zombie standards, he says. “We wanted
“There are no zom-
to keep with their complete lack of humanity. They
bies with a heart of gold,”
can’t operate machinery. They don’t shoot back at
Faliszek points out. “When you
you. They can’t be saved.”
see a zombie coming at you,
you don’t need to ask what’s your
Horror and hilarity in one conve- motivation for shooting.”
nient package
Some sort of defensive mechanism must be at We’re all in this together
work in the deepest recesses of our brains, because
George A. Romero’s groundbreaking 1968
while zombies have the ability to trigger a wrenching
film “Night of the Living Dead” was a film not
state of horror in us, they’re also great for a laugh. And
only about the dead returning to flesh-eat-
what a beautifully twisted emotional package that is.
ing life but about the way living human
“Zombies Ate My Neighbors” got the gaming
beings are, ultimately, their own worst
chuckles rolling back in 1993, poking fun at the
enemies. And plenty of zombie films
cheesy horror films of the past. “The House of the
ever since have shown us humanity’s
Dead: Overkill” has continued that tradition by taking
propensity for falling apart when the
pressure is on.
But what I like about some of
our newest zombie games is the way
they teach us that when the walking
dead take over the planet, it’s time
to put aside our differences and
work together. Both “Left 4 Dead”
and “Resident Evil 5” have made
team play central to the game.

04|2010 LEVEL 15
PAGINA INDUSTRIEI
Simulatorism, Casualism şi alte lucruri
U
na dintre principalele probleme de care m-am
izbit în cariera mea de designer“wannabe”a fost
cea legată problema simulator vs“fun”. Cu alte
cuvinte, am aflat, în fine, că antonimul lui simulator este
“fun”, în acest univers casual. Ca o paranteză, nu am crezut
niciodată că un simulator de orice, inclusiv că e de viaţă
reală în cosmos sau de erou într-un joc fantasy, este opusul
lui fun, dar este doar o opinie a personală, care este greşită
din cauză că e complet diferită de a industriei de entertain-
ment americane.
Se pare însă că există mulţi oameni în industria de
jocuri care au un fel de alergie la modele naturale. Din câte
am citit şi am urmărit pe Internetu’ăsta mare, majoritatea
designerilor aplică modele naturale… err, design-ului lor
pentru că aceste modele naturale sunt familiare omului
de rând, adică te aşteptţi al ele să se întâmple, lucru care
te ajută să te concentrezi la aspectele de fun ale jocului.
Unde tragi linia între“inspiraţie din realitate”şi“arcade”e
o discuţie care ţine cont oarecum de target-ul căruia i te
adresezi.
Cert e că nu vei putea ca într-un joc de“simulare”
sau“arcade”auto, să faci maşinile să zboare prin cosmos,
pentru că nu are nici o treabă cu tema jocului. De
asemenea, din cauză ca maşinile alea circulă pe o şosea
virtuală cu culoarea asfaltului, nu poţi spune că ai în faţă un
simulator pentru că designerul ăla nebun a imitat culoarea
şoselei din viaţa reală. În aceeaşi ordine de idei, într-un
arcade oarecare, nu ar părea ciudat dacă ai vedea păsările
zburând cu burta’n sus, aşa“dea’n’pulea”sau în zig-zag-uri
în diagonală?
E adevărat că, fiind un fan de simulatoare de orice tip,
sunt mai dispus să mă folosesc mai mult de aceste modele
naturale. Pe de altă parte nu sunt obsedat de realitate la
nivelul la care nu mă pot gândi la altceva. Pur şi simplu
vreau să iau acea parte de fun care există deja, dovedită
în viaţa reală, şi să o aplic unui model virtual şi ulterior să o
filtrez. Mai departe pot gândi un model oricât de arcade,
pentru că zecimea aia de realitate îmi asigură un schelet
Sebastian “Locke” Bularca
(game designer, FunLabs; freelance gaming journalist)
Sincer, nu prea sunt multe lucruri de spus despre mine,
sau poate sunt, depinde de perspectivă şi de cine întreabă. Mă
cheamă Sebastian Bularca, cunoscut ca Locke de cei care au pus
vreodată mâna pe revista LEVEL.
Partea cea mai interesantă a vieţii mele, pe lângă aceea
cu cu cei 7 ani de Facultate de Medicină, până am ajuns în anul
5, a început o dată cu momentul în care am cunoscut-o pe Lara.
De acolo încolo s-a trezit bărbatul din mine care s-a apucat să
muncească în loc să facă o şcoală cu care oricum nu avea nici o
tangenţă.
Şi uite aşa am ajuns redactor, redactor şef adjunct, redactor
şef la Revista LEVEL şi în
prezent redactor la Computer-
games.ro. Am vreo 7-8 ani de
activitate în jurnalismul de
jocuri, timp în care am scris
peste 250 de articole.
În viitor voi face exact
acelaşi lucru, aşa că saga
continuă. Mai sunt încă foarte
multe de făcut şi de învăţat în
domeniu acesta. Nu e el foarte
bănos, dar e plin de satisfacţii.
16 LEVEL 04|2010
de gameplay pe care gamerul îl poate uşor intui. Iar când
pleci de la ceva care îţi e cunoscut, e mai uşor să avansezi
şi să înţelegi restul mecanicilor de joc, oricât de virtuale ar
fi acelea.
Pentru asta însă, trebuie să înţelegi cum funcţionează
minte gamerului. Să înţelegi că de multe ori e dificil
să încerci să-i impui mecanici, idei de gameplay, care
pierd complet sensul realităţii şi care solicită prea multă
abstractizare de la o minte umană. Trebuie să şti unde
tragi linie. Dacă nu şti, iese un joc care ţie ţi se pare poate
super-fun, dar în realitate, din cauză că nu eşti un“fun-guy”,
o dai în bară. Mai şi faci infarct când afli că jocul tău a luat 3
în review-uri.
Mă şi gândeam la jocuri super-fun, ultra arcade… sau
nu, gen World of Goo, că e un exemplu general valabil.
Jocul acela este o combinaţie de simulare extremă a
mecanicii solidelor cu un arcade extrem. Avem o lumea
fantastică, nişte bile colorate care au sau nu au minte şi
care se ajută una pe alta pentru a atinge un scop abstract,
indefinit, artistic chiar, prin metode fizice complexe. Mi se
pare exemplul ideal.
Aşadar, sunt de acord că simulările sunt… simulări, nu
neapărat jocuri. Istoria asta, aşa scurtă cum e, a demonstrat
însă că adevărul e undeva la mijloc. Şi că trebuie să ai grijă
cum gândeşti unele lucruri, cum le organizezi şi cum pui în
practică în final. Un joc e format din o mie de aspecte. Tot
istoria a demonstrat că o“mecanică de bază”strălucită e
degeaba fără un conţinut de calitate. Că grafica nu asigură
un succes garantat şi că poveştile sunt elemente hard-core
pentru un joc, pentru că foarte puţini le citesc. Însă dacă
vei combina aceste elemente într-un tot unitar, e imposibil
să nu scoţi ceva cat de cât. Lasă“sclipirea de geniu”! Aia e
prea scump de implementat şi oricum habar nu vei avea
dacă şi când va apărea.
Într-o altă ordine de idei, mai jos sunt nişte reguli
personale, unele chiar dăunătoare, dar sunt nişte principii
peste care nu vreau să trec:
1. Încerc să ofer ceva bun în schimb. Adică dacă
cineva plăteşte ca să se simtă bine, e datoria/obligaţia mea
să mă asigur că se va simţi bine.
2. Încerc să ofer ceva în plus. Adică mai mult
decât plăcere, încerc să ofer omului ceva de valoare, gen
informaţie, apreciere, respect, să-l ajut să-şi dezvolte un
“skill”, chiar să-şi găsească o vocaţie. Vorbesc serios, chiar
încerc asta.
3. Nu mă folosesc de gamer. Mă refer la instinctele
sale primare pentru a-l atrage spre acest joc. Adică, nu
încerc să-l fentez cu etichete frumoase pentru lucruri de
căcat.
4. Nu încerc să vând un joc. Ştiu că este anti-capi-
talism, anti-american etc. Dar serios, un produs de calitate
întotdeauna se va vinde. Io încerc să fac un joc fain, pentru
gamer, nu pentru publisher, reviewer sau mai stiu eu cine.
Pe termen lung asta iţi aduce respect şi realizare pe plan
personal, nu faptul că te laşi cumpărat în a te folosi de
bietul cumpărător sau publisher sau reviewer pentru nişte
avantaje de moment. În plus, treaba mea asta şi e. E treaba
altcuiva să vândă.
5. De la oricine e ceva de învăţat. Şi asta ştiu pe
pielea mea. Adică juma de oră în autobuz îmi dădea 5 idei
noi de articole. O sugestie“random”de la un programator
mi-a salvat de nu ştiu câte ori ziua. Chiar şi cele câteva idei
de la un om pentru care încep să am din ce în ce mai puţin
respect şi care este oarecum dincolo de baricadă, mi-au
deschis ochii asupra unor perspective foarte interesante.
6. Mă forţez din răsputeri să renunţ la EGO. Jocurile
sunt muncă de echipă. Meritul este comun. Şi m-aş urâ
totată viaţa dacă cineva ar avea o idee bună care ar trece
neobservată pentru că eu am considerat că ideea mea
este cea mai strălucită posibilă. În plus, mă uit la jocuri
făcute praf de ego-uri, gen HAWX, de la Ubisoft România.
7. Încerc să nu complic lucrurile simple ca să arăt
cât de inteligent sunt. În general prefer să simplific meca-
nicile de joc pentru implementare pentru că mă gândesc
că un lucru bine gândit nu necesită 200 de variabile.
Dacă le necesită, ori e simulator ori trebuie regândit. Asta
nu înseamnă că distrug experienţa jucătorului. Adică, o
mecanică atât de complexă încât nici eu nu o mai înţeleg
nu cred că va fi bună de lăsat în jocul final, pentru că va
necesita enorm de mut timp pentru a fi reglată. Ca orice
lucru, şi numărul de variabile într-o mecanică poate fi
infinit. Am ajuns şi la variabile, la variabile de reglare a
variabilelor, variabile de reglare a variabilelor de reglare şi
respectiv reglatori pentru matrici de variabile de unde se
extrag valorile pentru variabilele de reglare are variabilelor
de reglare a variabilelor. Asta numai pentru prima fază a
mecanicii premergătoare mecanicii principale a etapei de
gameplay în discuţie. And it sucks.
8. Încerc să fiu deschis la orice. Inclusiv la a modifica
sau schimba regulile astea sau la a adăuga noi reguli, în
funcţie de necesităţi. Nu îmi doresc să inventez nimic ci
doar să mă adaptezi şi să folosesc cât mai cu bun simţ ceea
ce e inventat deja.
9. Nu intenţionez să creez ceva orginal. Dacă o să
iasă ceva original, foarte bine. Scopul meu e să creez ceva
cool, ceva interesant, nu neapărat deosebit. Dacă voi reuşi
asta, o să fiu foarte mulţumit.
10. Încerc să împărtăşesc din experienţă. Nu mă
refer la ştiinţa design-ului. Sunt mulţi gen Mike Darga şi
alţii, care au blog-uri pe Gamasutra, mai deştepţi, mai
capabili şi cu mult mai multă experienţă decât mine.
Mă refer la experienţa de a a deveni designer. Asta mi se
pare fascinant. Drumul ăsta pe care am călcat, lucrurile
bune şi proaste cu care am luat contact, modul de lucru,
oamenii… E mult mai important zic eu pentru cineva
interesat de domeniu decât exact ceea ce faci. Munca
asta de designer este o sumă de experienţe care în final se
reflectă în produs.
Am încercat mai multe lucruri în viaţă, obligat sau
din pasiune. Şi vorbesc de sute de lucruri diferite, de la
electronică aplicată, reparaţii de calculatoare, meteorolo-
gie, astronomie, entomologie, filatelie, agricultură, navo-
modelism, medicină şi până la grădinărit, fierărie, zidărie
şi exploatare forestieră. În final m-am ales cu experinţă în
mai multe domenii, nimic canalizat, nimic precis. Singurul
lucru care mi se părea că l-am deprins mai serios a fost să
evaluez critic corect un joc şi să scriu despre asta. Chiar
mă gândeam la un moment dat, la ce m-ar putea ajuta o
cultură generală practică largă dar difuză, neţintită. Şi uite
ce am descoperit. Asta găsesc eu fascinant. Faptul că unele
călătorii te pot duce în locuri în care nici nu credeai că
există. De-aia apreciez eu faptul că au apărut blogurile. Poţi
“hackui”în experienţele altora cu un folos personal. Iar io
de-aia mi-am făcut blog. Să dau altora aceeaşi posibilitate.
Să ofer ceva în schimb, sau poate chiar în plus celor ce
m-au ajutat involuntar să evoluez ca şi om.
 Locke
www.level.ro
I saved the world today
REVIEW
PC X360
H
ow do you make a sequel to the illusion
of choice? However the developers of Bio-
Shock 2 chose to approach the produc-
tion of their watery follow-up, they were destined
to begin just as trapped within the framework of its
narrative inheritance as the former citizens of Rap-
ture are within their rusting cage at the bottom of
the Atlantic. Such was the power and significance
of that defining encounter with Andrew Ryan two
thirds of the way through the original BioShock.
BioShock was very much about Ryan - a philo-
sophical idealist who built a city at the bottom of
the ocean to house people “for whom work is our
wage”, where no god or government could find
or tax or spite them. BioShock 2 shifts from one
extreme to another, exploring the circumstances
that drew psychiatrist Sofia Lamb to the city and
the role she then played in Ryan’s downfall. The two
ideologues don’t have much in common, but they
do both act as catalysts for the events that befall
the rest of the cast, of whom you are one, while
another is a little girl named Eleanor.
Once upon a time, as Ryan’s Rapture fell apart
in the hands of mere men and women, opportun-
ists like the first game’s Frank Fontaine rose to
prominence in search of power. Through their
endeavours the population became addicted to
26 LEVEL 04|2010
PS3
genetic modifiers called plasmids, developed with pause the action momentarily to change your
help from a substance called ADAM. As the people loadout through quick-to-use radial menus. As a
needed more ADAM to keep on splicing, so the Big Daddy you have access to new weapons, too,
city gave birth to Little Sisters, fever-dreaming including a drill, a magnificent spear gun that
girls escorted by lobotomised bodyguards called pins enemies to walls by their appendages,
Big Daddies, who stalked the corridors of the city and a grenade launcher the size of a
collecting the drug from those who perished under filing cabinet.
its influence. You can also gather gene
tonics, which continue to act as
Expansionism status modifiers. Collecting
and perfecting an appropriate
BioShock 2 begins as you take control of one
of the first Big Daddies, a prototype called Delta,
who must find his way across the Rapture of 10
years later in search of Eleanor, the Little Sister
to whom he was bonded. Along the way he is
taunted by Lamb, who believes he is nothing less
than a threat to the future of humanity, and like his
predecessor in the first game the people he meets
on the way help to explain his past, while your
behaviour towards them has the potential to define
the future.
Once again you are equipped with plasmids
and standard weapons, but now you can use both
at once, loosing genetic powers with one hand
and regular projectiles with the other.
You can cycle between alterna-
tives in each category, or
www.level.ro
 REVIEW

You can still hack security cameras, turrets and “whirly

birds” using the new hack gun, which replaces the old pipe
mini-game.

the fight is over and a Little Sister is liberated, you

can choose to harvest her for ADAM immediately,
or you can adopt her instead.
Adoption allows you to seek out specific
corpses within the surrounding area and then
set your little friend down to gather ADAM from
them with her cute little syringe gun, and while
she does this you must use your wiles to defend
You don’t get to visit your old friends, but there is some excellent fan service hidden in the margins and some good jokes her from splicers driven to rage by the sound of
bottled up deep in the game.
the gathering. Far from repeating the frustrating
selection of these becomes a compelling balanc- contacts on the radio, and use a fairly intuitive missteps of the penultimate escort mission sec
ing act, where you plot to allow for sufficient map system to make sure you are scraping every tion of the first BioShock though,
offensive and defensive capabilities while also level thoroughly for consumables, novelties and these show-
enhancing your stocks of consumables, and in- tape recordings. downs are more
creasing the speed and safety with which you can in line with its
hack into Rapture’s security systems and vending Elixirul dragostei excellent siege
machines. sections, like
And, of course, for Little Sisters. You need the battle with
While the first game crisscrossed the city’s
ADAM yourself to continue splicing, which means Ryan’s forces
bathysphere network in search of impetus, the
liberating the new Little Sisters from their Big at the labs
sequel follows an old train line through other
Daddy companions. The Daddies ignore you until in Arcadia,
areas. You tour locations occupied by splicers and
you attack, and then they ignore everything else encourag-
other horrors, gather tools as instructed by your
until you are dead. The old archetypes return, ing you to
rushing and shooting and drilling lay down
you, supported by a new re- trip wires,
cruit, the Rumbler, who cyclones
attacks with a rocket and other booby traps and
launcher and use your considerable arsenal to defend rather
deploys pesky than attack.
mobile tur- Once your Little Sister has done her quota of
rets. Once gathering for a level, you can then return her to a
vent, where you are once again given a choice to
save or harvest. Saving her offers less ADAM, but
rewards down the line may be greater. Whatever
you decide, once you have helped a few Little
Sisters to escape from the area then Lamb sends
one of her foot-soldiers after you: a Big Sister.
Fast moving, skeletal
and aggressive, they
announce their
impending arrival
with a sequence of
banshee wails, giving
you just enough time
to locate a suitable
battleground where

04|2010 LEVEL 27
REVIEW Bioshock 2
Ce spun jucătorii de pe forumul Level:
Primul Bioshock a fost genial. L-am terminat de 2 ori o data
good, o data evil. Imi place sa merg asa incet, sa admir arhitectura ,
sa ascult jurnalele , muzica aceea veche. Iar din cate am jucat din 2 e
more of the same asa ca eu sunt multumit 100%. (lxx_wanted)
L-am jucat 3 ore si l-am dezinstalat. Jocul mi se pare plictisitor.
E foarte liniar, luptele sunt haotice si nu prea intelegi mare lucru
din ele cand te ataca toti aia din toate partile plus robotii aia care
stau de paza, FOV-ul e de tot *** (poate o fi de la casca aia de Big
Daddy), armele nu mi se par fun, povestea e ceva gen primul numai
ca in loc de Ryan e o femeie, locurile prin care treci sunt foarte
stramte si lipsite de ceva care sa iti atraga atentia (ocazional mai
dai de vreun loc deschis unde mai mult ca sigur urmeaza sa aiba loc
vreo lupta). Pe scurt, not worth the time invested to play it. Mass
Effect 2 ii da lectii la capitolul action cu toate ca are settingul ala
science fiction atat de generic si de derivativ. (FuzzyFuzzball)
Iniţial n-am vrut să-l joc. Mi-a plăcut prea mult primul ca să-i
pătez amintirea cu nenorocirea asta. Cel puţin asta răsuna pe interne-
turi, ca e nasol. Dar un prieten de piatră mi-a spus că a plâns la final.
„Boss, să salvezi toate Little Sisters, căci vei câca cărămizi!”. Apăi dacă a
curs din piatră apă, trebuie să fie ceva de capul lui.
Primul lucru ce-ţi sare-n ochi e grafica şi designul, care-s exact
ca-n primul. Ceea ce nu-i rău deloc, având în vedere că originalul a
excelat tocmai acolo. A trecut ceva vreme, tehnica a evoluat, dar nu
pot spune că arată rău.
Pe măsură ce-am avansat, am realizat că oi fi eu un primul Big
Daddy, dar cu 4 plumburi falice orice şnauţăr ce bântuie Rapture mă
poate pune cu casca pe labe. Asta m-a deranjat. Am înţeles, sunt un
prototip piele şi os, dar nici în halul ăsta. Buba trece pe măsură ce
avansezi, că precum pe Pământ, aşa şi-n Rapture: evoluezi. Plasmide
şmecheroase, Tonics, health bar lungit nenatural; Adam-ul e din
belşug, chiar de nu sondezi surorile - aşadar ai de unde alege. Eve la
tot pasul, deci ai şi cu ce să-ţi menţii focul din palmă.
Armele-s multe şi binevenite, că nu prea ai muniţie, aşadar va
trebui să te foloseşti de fiecare element din arsenal când năvălesc
splicerii ca-n L4D. Chestia asta se petrece când pui Sora să extragă
Adam din cadavrele care dispun de substanţa cheie din joc . În funcţie
de nivelul de dificultate, recoltarea durează mai mult sau mai puţin.
Jucând pe medium, muniţia mi-a ajuns exact până la finalul asaltului,
dar e nasol când apare Big Sister şi nu prea ai ce să-i bagi în cur. Sau
cap. Sora asta mare e un fel de bonă: după ce ai salvat toate minorele
din nivel, ea vine să te certe şi să-ţi îndoaie casca. Şi nu vine oricum, ci
foarte artistic. Sunete ascuţite şi flicăriri ale imaginii îi anunţă marşul.
Şi după cum am spus, e dificil de mierlit dacă n-ai sacoşa doldora de
muniţie.
Camera de research e prezentă şi e tare bună, că pe măsură ce
foloseşti diferite arme împotriva dujmanilor, câteva vor deveni mai
the terrain favours you. Or not.
Prea de toate
These new overlapping systems add greater
depth to the st andard gameplay loop, but initially
BioShock 2’s mechanics and level designs struggle
to stand out. Plasmids and weapons are different
but largely familiar ideas, while environments are
visually more detailed than their predecessors
but functionally not, and the setups they use are
equally worn: new splicers spawning to startle you
when you pass back through an area, or hidden
caches host to random side-stories caught on tape.
Even the fact that you are a Big Daddy isn’t really a
28 LEVEL 04|2010
eficace, în funcţie de inamic. După mine, cea mai tare chestie e
drill-ul, cu care practic rupi pe oricine fără prea mare efort. Mai ştii
mişcarea aia hardcore din primul, în care un Big Daddy venea cu toată
forţa spre tine şi te zbura-n pereţi? Ei bine, acum poţi face la fel. Te
simţi ca un buldozer, ceea ce în cazul celor 65 de kile ale mele e o
noutate. Mai greu cu combustibilul, că burghiul ăsta rumegă mai mult
decât o Dacie din ’74.
Povestea. Păi lungă spusă scurt, eşti primul Big Daddy şi umbli
brambura în căutarea propriei tale Little Sister[...]; jucaţi-l pân la final,
ultima parte e GLORIOASĂ. Ca minusuri pot să menţionez linearitatea.
În primul aveai o iluzie de libertate, în ăsta n-o ai nici pe aia. În unele
jocuri chestia asta deranjează, în altele e punctul forte. Aici nu e nici
cum, dar parcă se putea mai bine. Era să uit de hacking. E mai ok
decât în primul, dar cică daltoniştii au probleme serioase cu el. Io-s
discromat parţial şi nu m-a deranjat, dar sper că în următorul joc nu
vor băga Zuma ca minigame la hack.
Nota 8.2. Adică a fost mişto, dar nu l-aş rejuca. Pentru finalurile
alternative există youtube. (smokey)
Nu inteleg de ce toata lumea se plange de acest joc. Nu sunt un
fan Bioshock, dar acest sequel m-a surprins intr-un mod placut. Din But the pressure of repetition soon eases, and
punct de vedere al graficii nu s-a schimbat absolut nimic, jocul arata la the new, modified rhythm beds down well as you
fel ca si cel aparut in 2007, dar eu nu consider asta un minus deoarece
scratch around for the means to take down the
are un stil grafic diferit fata de alte jocuri si inca arata foarte bine (mai
next Big Daddy, then to fight through the next
bine decat multe altele care au aparut in 2009/2010).
Desi nu mai exista acel sentiment pe care il are Bioshock cand gathering, then to tackle the next Big Sister. The key
descoperi Rapture pentru prima oara, Bioshock 2 reuseste sa pastreze is the distinct combat situation each component of
o atmosfera tensionata. Acum joci ca un Big Daddy in cautarea unei the cycle represents: the meeting of two lumbering
Little Sister, cea cu care ai o “legatura”. Pe aceasta legatura dintre Big giants decided by brawn and evasion; the careful
Daddy - Little Sister se axeaza jocul. Exista si alte personaje foarte bine
planning and execution of a territorial defence; and
conturate dar nu zic mai mult pentru ca nu vreau sa dau spoilere.
the frantic scrabbling for sure footing and exclusive
Sunetul e iar la inaltime, cu melodii care te acompaniaza in timp
ce cauti de loot corpurile Splicerilor sau in luptele cu alti Big Daddies vantage points.
sau Big Sister. O, da, Big Sisters. Cei mai duri adversari pe care ii These clearly defined sequences comple-
intalnesti pe parcursul jocului. Din pacate stii mereu cand vin (in ment the ongoing battle against splicers - who are
momentul in care cureti un nivel de Little Sisters, fie ca le salvezi fie ca
themselves supported by new breeds, including
le dai harvest), ar fi fost interesant sa vina aleatoriu, ar crea o anumita
the extremely tough brutes - and the variety of
tensiune deoarece pentru a te lupta cu un Big Sister iti trebuie ceva
provizii de munitie/eve/med kits. circumstances carefully staves off boredom and
Dar capitolul la care Bioshock 2 exceleaza este gameplay-ul. Acum encourages you to experiment within your richer
poti avea arma + plasmid in acelasi timp. Armele sunt destul de difer- arsenal. This is something the new video research
ite si fun de folosit, la fel si plasmidele. Singurul lucru care devine mai camera also does, by allowing you to unlock new
iritant este harvest-ul de Adam, moment in care intri intr-un fel de
skills and increase capacities by rolling the film
“defend the area” mode. Plasmidele au 3 nivele, evoluand spre variatii
and then performing different takedowns without
mai puternice. Si sistemul de hacking este diferit, ceva mai simplu dar
tot a ajuns sa ma streseze spre final cand facusem hack la n vending repetition.
machines. Nu dau exemple de arme pentru ca e mai interesant sa le As you prowl through the streets of the excel-
descoperi pe parcurs, e un fel de mini reward. (teroristul) lent Siren Alley, or pore over the storied halls of
Fontaine Futuristics, you also realise that what’s
happening to you and to Rapture is more than a
change: after all, you became more powerful than footnote to these subtle but measured improve-
the Big Daddies in the first BioShock. ments in combat and exploration. On the contrary,
There are even occasions in the first few hours your violent encounters and treasure-hunting
of the game when you worry the absence of new are the foundations into which an excellent story
ideas may be terminal, as the developers seem is being laid: Lamb’s altruism may be an obvious
to rattle through almost exactly the same beats. counterpoint to Ryan’s rational self-determination,
There’s the city rising out of the gloom for the first but as one character points out in dialogue, Lamb’s
time in profile, there’s zapping a pair of splicers in vision for the city is more startling and abhorrent. It
a pool of water with your first dose of electro-bolt, takes you to far darker places.
there’s getting trapped in a room by the enemy, left Her senior lieutenants are often as interesting
to be disposed of by machinegun-wielding splicers and haunting as Ryan’s, to the extent that telling
only to escape more by luck than judgement. you who fulfils certain roles would do the game
a disservice. Those hoping for encounters to rival
Tacticos, îmi aprind un cartuș Sander Cohen’s residence at Fort Frolic, and calling
www.level.ro

Choosing which tonics to carry can be fraught. Sadly some of the more novel ones turn up a bit too late.
cards to match “the Iceman f***ing cometh”, may
return to the surface slightly disappointed, but not
much. And despite a few nods to the first game
that fans will appreciate, all this has been done
without recourse to pointless nostalgia either.
Where the developers take us back to the first
game more directly is in the discrete multiplayer
component, set prior to the fall of Rapture, where
you and other splicer test subjects pick loadouts of
weapons, plasmids and tonics, many of which must
be unlocked by ranking up in public matches, and
fight it out in arenas built from familiar locations
like the Farmer’s Market and Kashmir Restaurant.
Modes include standard deathmatch and team
games with BioShock embellishments: hackable
turrets allow you to master your surroundings,
while researching corpses confers attack bonuses
against that adversary, Big Daddy suits give you a
temporary run as a slower but more brutal enemy,
and in Capture the Sister there are Little Sisters to
fight over instead of flags.
As well as a ranking system that provides
bonuses when you cross certain experience
thresholds, the game also sets you various targets
such as achieving a certain number of melee kills,
which give you things to think about in between
and more impetus to experiment with different
loadouts as tools become available.
There is a narrative element to the multiplayer
component, too, but it would be an exaggeration
to call it story-driven, especially as the single-player
game’s revelations leave the minutiae of Rapture’s
downfall to gather dust in relative peace. It’s better
to think of BioShock 2 multiplayer as a fast-paced,
solid adaptation of the core combat system into a
multiplayer setting - BioShock flavoured, though
no more immediately memorable than other
recent unexpected multiplayer components like
Uncharted 2’s.
Mântuire
The single-player campaign is still the main
event. It will and should be damned for its long,
slow start, during which the game struggles to
make its intentions clear, but once past that the
developers find a new tempo that wrings just
enough extra quality out of the existing framework
to justify your patience, even if the game still feels
flat in the context of more daring and elaborate
sequels like Mass Effect 2 and last year’s Assassin’s
Creed follow-up. To its credit, once it does hook you
REVIEW
in it propels you forward with the same urgency as
its predecessor, and with just as much obsessive
compulsion to cover every last coral-encrusted inch
of rotting wood and drowning marble on the way.
Moreover, BioShock 2 arguably does escape
the shadow of that moment in Andrew Ryan’s office
two and a half years ago. Your passage through
Rapture may not be a matter of free will - a chal-
lenge someone surely ought to take up with this
series - but BioShock 2 argues even within the
strictures of fate that mercy and compassion or
bitterness and revenge ring loud enough to echo
through the lives of those who follow. The result is
a less openly provocative game than its predeces-
sor, and one that will capture less attention, but
while it may be damned for subtlety it is every bit
as deceptive, and perhaps that’s the greater of the
series’ illusions regardless of what else a BioShock
sequel might have become.
 Marius Ghinea
a l t e r n a t i v a
a l t e r n a t i v a
CALL OF CTHULHU: DARK CORNERS OF THE EARTH
Ei, așa, de-al naibii ce sunt, vă voi recomanda un adevărat shooter
survival horror, care se desfășoară la rândul lui într-un decor
marin: Call of Cthulhu: Dark Corners of he Earth. Acolo, frate, nu
te plictisești ever, duci lipsă de toate, de la muniție până la aerul
din plămâni și la sănătatea mintală. Inclusiv valoarea artistică
a elementelor vizuale este ridicată, iar povestea, simplă, dar
genială, inspirată din opera lui Lovecraft, nu te deranjează cu
locuri comune sau pseudofilozofii.
* LEVEL APRILIE 2006
BUNE: RELE:
 grafică îmbunătățită  repetitiv
 design de nivel și de muniție
 încărcat de balast filozofic
îmbunătățite
 prea bogat în resurse pentru
 povestea de final un survival horror
ELEMENTE DISTINCTIVE:
+ Grafică (Tehnic) + Sunet (Voce)
+ Grafică (Artistic) + Level Design
+ Sunet (Muzică) + Atmosferă
CONCLUZIE: Jocul ar fi doar un expansion pretențios de Bioshock, cu
câteva aspecte de gameplay îmbunătătțite, dacă nu ar
dezvolta treptat cea mai frumoasă reluare a temei „Tristan
și Isolda” de la Richard Wagner încoace. Cu un climax
de neuitat în final, probabil una din cele mai pline de
simțire secvențe din istoria jocurilor, povestea lui Tristan și
Isoldei se desfășoară într-un halucinant decor de musical
hollywoodian interbelic, în care mugetul disperat al unui
scafandru monstruos îți amintește mereu
de iubirea cea fără de moarte, dând un nou
înțeles cuvântului „rapture”.
Gen FPS Producător 2K Marin/China/
Australia Distrbuitor 2K Games Ofertant
9
GameShop.ro ON-LINE bioshock2game.com
CERINȚE MINIME: Procesor 3 GHz
Intel P4 Memorie 2GB RAM Accelerare 3D 256 MB
04|2010 LEVEL 29
REVIEW
PC
A
lthough point-and-click adventure games are
not as prominent as they once were in the
gaming industry, they seem to be making a
bit of a comeback. The classic Monkey Island series is
being re-mastered, Sam & Max is available on almost
every platform and indie effort Machinarium is garner-
ing critical acclaim. So when I discovered that Simon
the Sorcerer (a title I played in my youth) had a “fifth-
quel” coming out, I jumped at the chance to see how
the experience has evolved.
For those unfamiliar with the series, Simon the
Sorcerer follows the story of a teenager who stumbles
upon a magical world and, of course, has to help good
triumph over evil. Although it’s been a while since I
played, I remember loving the original game’s humor,
cynical hero and clever spoofs on fairy tales like the
Three Billy Goats Gruff and classic literature like The
Hobbit/The Lord of the Rings.
The gameplay stays true to past adventure
games- you can look around for useful things, pick up
certain objects, combine items in your inventory and,
of course, chat up a storm with other characters. While
navigating Simon through the world you’ll attempt to
solve puzzles with the items you find along the way.
Who’d Event Want Contact? follows the premise of
an alien invasion of the magical world Simon inhabits.
Not only do the aliens take over, but they also abduct
his girlfriend, Alix. It sounds trite, but that’s sort of the
point. Over the years, the magician has retained his
snarky nature, Swampling is still making his horrific
swamp soup and there are still parodies aplenty. The
new space theme means that this time around you
50 LEVEL 04|2010
should expect Star Wars references alongside the
standard fairy tales.
In general, the puzzles aren’t very difficult, but
I did get stuck at a couple parts in the story. If you’re
looking for more of a challenge, you might want to
give something like Machinarium a try. At a few parts
of the story you can choose how you want to solve
puzzles, i.e. you can make Simon be nice, or let him be
a complete jerk. Although these options are offered
as an incentive to replay the game, when I finished
I didn’t feel any urge to see the various outcomes.
Completing the story unlocks “alien outtakes,” which is
a fun bonus.
The first thing you’ll notice when you start the
game is how cringe-worthy the voice acting is, but
thankfully you can turn off the voices and switch to
subtitles. However, you will want to suffer through
the terrible voices near the beginning because of one
specific moment, which I won’t ruin for you. Overall
though, the game is much more enjoyable without
the voices.
I will admit that I have a superficial beef with
Simon the Sorcerer 5 -- the graphics. The backdrops
prove that this game could’ve been really beautiful,
but the 3D character models seem awkward and ugly
set against them. [...]
If you’re an adventure game enthusiast and are
yearning for something to play besides the clas-
sics, give Simon the Sorcerer 5 a try. The voices and
character designs aren’t exactly top-notch, but there’s
still a lot of fun to be had with Simon and his newest
adventure.
 Caleb
a l t e r n a t i v a
MACHINARIUM
Dacă vreți un joculete adventure deosebit, cu multă personali-
tate, fermecător, fără dialog și totuși mult mai expresiv decât
100 de titluri generice adventure laolaltă, trebuie să încercați
Machinarium, de la creatorul celor două aventuri Samorost. Vine
cu mici dezavantaje tehnice date de proiectarea lui în Flash și nu
are cine știe ce mecanici complicate de joc, însă vă va ramâne în
minte mult timp după ce-l veți fi terminat.
* LEVEL DECEMBRIE 2007
BUNE: RELE:
 migrarea către grafica cell-shaded  Simon e un american inspidi și
 fundaluri superbe, însuflețite bălălău, nu britanicul sadic plin de
de animații umor negru și sarcasm
 tehnic bine finisat, sistemul  voci submediocre, cu mici excepții
de help  umor slăbuț de tot, cu excepția
 multe animații reușite, unele autoironiei jocului
puzzle-uri inteligente, acum și  poveste slabă, personaje fade,
de dialog unele chiar detestabile
 Scufița Roșie se întoarce
ELEMENTE DISTINCTIVE:
+ Grafică (Tehnic)
- Voci
CONCLUZIE: Ăsta nu e Simon, cel pe care l-am cunoscut acum o
droaie de ani. E un impostor. Iar creatorii părții a
cincea au nimerit-o doar cu aspectele tehnice. În rest,
deși le-a zburdat imaginația, care n-a fost prea multă,
totul e neinspirat și multe chestii mici care
nici nu au ce căuta în lumea lui Simon. Vreau
înapoi spin-off-ul de Discworld!!! Who’d even
want “Who’d even want contact?!” ?! 7
Gen Adventure Producător The Games Company
Distribuitor The Games Company Ofertant The Games
Company ON-LINE simonthesorcerer5.com
CERINȚE MINIME: Procesor PIV 2 GHz Memorie
512 MB Accelerare 3D DirectX 9, Pixel Shader 2.0
www.level.ro
Fallen Angel
REVIEW
PC

T
he moon has exploded. Needless to say, Get depressurised and you’ll float away into the
that means only one thing: astronaut void, limp and dead. Melee strikes are one-hit kill,
deathmatch! Shattered Horizon is set in the too, so if you can get up close then you’re almost
not-quite-possible near future in which humanity assured a kill. My sidekick playing with me was
has been plundering the moon for its cheese, and regularly getting lost simply by being upside-
the resulting accident ends up blasting billions of down and not knowing where he was. The game
tonnes of rock into orbit. This means that thousands regularly feels like a test of your spatial aware-
of space workers are trapped up in the sky, with ness, and that’s even down to map- ping
just a broken moon and the remains of Earth’s by- the momentum of enemies
then-extensive space infrastructure to live on. Two and being able to predict
factions who were feeling a bit grumpy with each where you’ll next seem
other now see this as an excuse for open hostility, them after they disappeared
and fighting in zero-gravity commences. behind a row of floating
cargo-containers.
Gravitație zero What’s interesting about
suit damage is that it reduces
What we have here is a first-person shooter of
your ability to hear. Sound, you
the well-understood competitive multiplayer genus.
see, is simulated. This is a nod to
That said, the species itself is one of universal move-
the reality of no-sound-in-space,
ment: you’re free to cruise on all axes, spinning,
and also an acceptance of
strafing and swooping as you see fit. There is no
the fact that no sound in FPS
up and down: you’re in space. Shattered Horizon’s
combat would be enormously
clearest accomplishment is that of making that
problematic. What this means
zero-gravity control system intuitive and playable.
is that you can always hear your
Any FPS player will adapt to it in moments, even if it
own gun and your breathing,
does take a while to get a hang of the combat itself.
but you can only hear enemy
Movement is immediately comprehensible, and
weapons if your suit is fully
that counts for a lot in a game in which staying alive
powered up.
is a difficult task.
This ties into Shattered
Combat takes place around a series of space
Horizon’s other distinct feature,
facilities, where two teams perform recognisable
which is “silent running” - a
FPS tasks, such as capturing various points and
stealth mode and possible
holding them against the enemy for a set number
nod to hippie space-movie
of minutes. Respawning brings you in at a particular
of old. In this mode you are
point in the facility, as if you’d come zooming out of
slower and without sound, but
space, and then you have to navigate the facilities
you are also much more stealthy.
to make your way to combat. While you’re able to
What that means is that you’re not im-
move in every direction in your space suit, your ac-
mediately flagged up on the enemy
celeration is limited, so it’s not entirely realistic. That,
HUD, and therefore might get the
at least, stops you accelerating off into the depths
jump on less frosty players. I’ve
of space, which would otherwise be a danger. That’s
not really found it to be of any use
not to say you’re entirely free of any kind of anchor,
in my own play, but then I’m increas-
however, since you’re able to use your sticky/
ingly struggling to take on some of
magnetic boots to latch onto flat surfaces and walk
the ace players who inhabit the live
about.
servers, so perhaps I’m just not getting
Combat is fierce and brief. Weapons do a lot of
its best use.
damage to fragile space suits, and headshots count.
That said, I have certainly been able to get

52 LEVEL 04|2010 www.level.ro


some interesting kills with it - the HUD tags for
enemies track behind cover, allowing you to
follow them, and you can use silent running to
negate that. I’m just not sure it’s been developed
enough to really impact on hardcore players,
who seem to identify you in a blink and fill your
fishbowl space helmet full of blazing lead. (I’m
also a bit concerned that it leads to more friendly
fire incidents.)
Du-mă-n Lună
Aside from these unusual combat conceits,
the highlight of the game is the level design. The
arenas are all semi-realistic and clearly inspired
by real space infrastructure. Hell, one of the levels
is an adapted vision of the actual International
Sspace Station which currently inhabits our skies.
This stuff is like mana to me, as I’m a terrible space
junkie, and I’m sure it’s going to appeal to others
like me. We don’t get enough even vaguely “real”
space games, and so this is a special rarity to be
savoured.
What powers that design and enables the
prettiness is a fairly high-spec 3D engine. You need
a DirectX 10 card to even run the game, and the
high-end settings make for formidable reading on
the minimum specs blurb. I suspect the majority
of PC gamers who are likely to play this do actually
have said hardware, now, but it still seems like an
odd choice in these spec-restricted times. It’s also
interesting that the game is PC only, because this
is an odd occasion where I - a PC-centric gamer
- feel as if this makes perfect sense as a console
game. It’s exactly the kind of shooter I’d expect
to do okay on a console format.
The problem, then, is that this never feels
like quite enough game. Despite the zero-G
movement being fascinating, I don’t think that
actually translates into a combat experience that
The levels are completely beautiful throughout. Just don’t expect much variation.
REVIEW
Ce spun jucătorii de pe forumul Level:
“Jocul se desfasoara pe bucati din Luna de diverse marimi si forma,
multe fiind “scobite” si avand in interior mini-statii, de ce? nu stiu.
Gameplay-ul e slab... e un shooter banal, cine trage primul invinge;
totul se pretrece in impoderabililitate, asa ca nu ai timp si putinta sa faci
manevre de evitare a tirului inamic; da, te poti plimba pe suprafata lunii,
dar ce folos. Shattered Horizon e mai mult un exercitiu sa demonstreze
ca Futuremark stie sa faca si altceva in afara de benchmark-uri ce ruleaza
intre 0-10 fps-uri. Vizual arata nici bine, dar nici rau, nu prea ai ce vedea The entire game is like a complex spatial awareness test.
With snipers.
... luna si cam atat. A, este si Pamantul in background (si e desenat
destul de frumos). Pentru un joc in stadiul beta pare destul de finisat,
nu am vazut buguri si framerate-ul e mai mult decat decent; beta-ul
cuprinde doar partea de MP si am jucat doar un skirmish (a.k.a. team
dm); posibil sa cuprinda la lansare si o componenta SP, dar .. ar trebui
ca povestea sa fie extraordinara incat acest joc sa reziste mai mult de 10
min”. (zme-ul)
“Am fost şi eu în beta anul trecut. Mişto joc, dar e mort. Gîndiţi-
vă la el ca la un sim gen ArmA, nu ca la Counter-Strike. Learning
curve-ul e uriaş”. (user forumul CG)
Firefights are short and sweet in Shattered Horizon.
is any more interesting or rewarding that what we much else out there in the world of contemporary
face in gravity-bound worlds. There’s no single- shooters for Shattered Horizon’s unique game-
player element, and although it’s a genuinely world to deliver an essential purchase.
fun game, with ideas you’re not going to find  KiMO
elsewhere, it doesn’t feel like there’s enough depth
in the game as a whole to keep me interested. a l t e r n a t i v a
With more going on - space vehicles, classes,
a wider range of equipment - it might have left me
exploring for longer. As it is this is kind of game
that neither soaks up my general leisure time,
not leaves me yearning for a clan. I’ve enjoyed
my time messing around with it, but I don’t feel
compelled to return to the game for more serious
consideration, as I seem to with a whole bunch of
other multiplayer titles.
TEAM FORTRESS 2
I have to stress that there is a good deal I
Joaca în multiplayer n-a fost niciodată atât de distractivă până
like about this game. I know that a small army of la Team Fortress 2. Este amuzant, distractiv, viu colorat și deloc
derutant. Totuși, nu vă lăsați înșelați de straiele de măscărici.
FPS-space folk are going to get a huge kick out Munca în echipă este cruciala, iar greșelile nu se răsplătesc.
of it, but there’s simply not enough to genuinely
recommend it to the world at large. There’s too * LEVEL DECEMBRIE 2007
BUNE: RELE:
 controlul intuitiv  hărți și moduri de joc cam
 mecanica de joc puține
 acțiunea frenetică  cerințe mari de sistem
ELEMENTE DISTINCTIVE:
+ Grafică (Tehnic) + Level Design
+ Originalitate
+ Multiplayer
CONCLUZIE:
Shattered Horizon oferă ceva nou fanilor genului,
o experiență inedită de care nu ai cumă să nu-ți
amintești. Din nefericire, nu se poate bucura
oricine de el, având în vedere cerințele
8
mari de sistem.
Gen FPS Producător Futuremark Game Studios
Distribuitor Futuremark Ofertant store.
steampowered.com ON-LINE shatteredhorizon.com
CERINȚE MINIME: Procesor Intel Core 2 Duo
E6600 / AMD Athlon64X2 5600+ Memorie 512 MB
Accelerare 3D NVIDIA GeForce 8800GT
04|2010 LEVEL 53
HARDWARE Știri
Ne luăm oficial adio de la dischete
D ischetele de 3.5 inch se pregătesc
să-şi dea obştescul sfârşit, după ce
în ultimul deceniu au fost uitate în cele
mai întunecate unghere ale magazinelor
de electronice şi IT. Sony a anunţat că nu
va mai produce dischete din primăvara
anului 2011. Probabil că vor mai urma şi
alte companii, dintre puţinele care mai
livrează asemenea medii de stocare.
Dacă vă întrebaţi de ce din 2011 şi
nu mai devreme, răspunsul este simplu:
există încă doritori, cel puţin în Japonia
unde Sony a vândut peste 12 milioane
de dischete anul trecut.
Nvidia Verde – drivere unificate
pentru portabile
C ei care au fost nevoiţi să-şi reinstaleze
driverele video pe laptop şi nu mai
aveau discurile originale erau până
acum la mâna producătorilor de PC-uri.
Nvidia şi ATI se ţineau deoparte în toată
această problemă şi cei care aveau de
suferit erau utilizatorii finali. Noile drivere
Nvidia Verde vor fi compatibile cu orice
placă video din portabilele actuale şi vor
putea fi descărcate de pe site-ul oficial
Nvidia, având astfel parte de update-uri
periodice.
Nvidia oferă tehnologia CUDA pentru
procesare prin intermediul plăcii grafice
şi numărul aplicaţiilor care o suportă este
în creştere. Pe un laptop care nu are un
procesor extraordinar de performant,
orice ajutor la procesarea unor clipuri
video sau a unor imagini în Photoshop
este binevenit. Nu mai vorbim de faptul
că noile drivere Verde vor aduce sporuri de
performanţă în jocuri. Planurile de viitor
sunt şi mai mari. Odată cu lansarea noilor
plăci video cu arhitectura Fermi, Nvidia va
oferi un singur driver pentru desktop-uri
şi laptopuri, cu sau fără Optimus.
Frecventele procesoarelor AMD cu
sase nuclee in BIOS-ul Gigabyte
C onform update-ului de BIOS pentru
procesoarele AMD Thuban, lansat re-
cent de Gigabyte, modelul AMD cu sase
nuclee X6 1035T va fi tactat la frecventa
de 2.6GHz, X6 1055T va lucra la 2.8GHz
iar Phenom II X6 1075T va avea frecventa
de 3GHz. Phenom II X6 1075T se va
pozitiona mai jos, ca frecventa de lucru,
comparativ cu modelul Core i7-980X
de la Intel insa acest fapt nu reflecta
in totalitate diferenta de performanta
dintre acestea.
Procesoarele AMD cu sase nuclee
sunt construite cu ajutorul tehnologiei
de fotolitografiere pe 45 nanometri
si includ controler de memorie DDR3
integrat si 9MB memorie cache.
Noile modele AMD cu sase nuclee
sunt asteptate pentru luna aprilie atunci
cand mai multe detalii vor fi cunoscute
din surse oficiale.
74 LEVEL 04|2010
HD 5870 CU RACIRE VAPOR-X
S apphire isi consolide-
aza pozitia pe segmentul
placilor video high-end odata cu
lansarea unui nou model dotat
cu racirea Vapor-X. Nucleul grafic
al modelului SAPPHIRE HD 5870
2G este tactat la 925MHz iar
memoria grafica GDDR5 lucreaza
la 1225MHz (4.9GHz efectivi).
SAPPHIRE HD 5870 2G
Vapor-X foloseste aceeasi
tehnologie de bază dar este
comercializată cu vitezele
de clock standard: 850MHz
pentru nucleu si 1200MHz
(4.8GHz efectivi) pentru
memorii. Coolerul Vapor-X
A MURIT CREATORUL PRIMULUI PC!
H enry Edward Roberts, omul care în 1975 a conceput
primul PC comercial (MITS Altair 8800), a decedat ieri
la vârsta de 68 de ani. Vestea am aflat-o de pe blogul lui Bill
Gates care, alături de Paul Allen (celălalt co-fondator Micro-
soft), a mulţumit şi şi-a arătat aprecierea pentru acest adevărat
pionier al tehnologiei.
mentine temperaturi de operare
scăzute si operare silentioasă
contribuind la fiabilitatea
sporită.
Consumul de energie
electrica se ridica la 190 wati in
conditii de incarcare maxima si
coboara la numai 27 de wati in
modul idle.
LOGITECH Z323: SUNETUL CARE TE ÎNCONJOARĂ, LA UN PREŢ ACCESIBIL
C ând vine vorba de sunet la 360 de
grade, te gândeşti la ceva scump.
Nu este însă cazul noilor
Spre deosebire de boxele
standard, sistemul Logitech oferă
o acustică omnidirecţională şi o
boxe 2.1 Logitech uniformitate a sunetului pe un spaţiu
Z323, care îţi oferă o mai larg. Pentru confortul tău, Z323
astfel de spaţialitate include o mufă dublă RCA integrată
a sunetului la un preţ şi o mufă de 3,5 mm prin care să-ţi
extrem de prietenos. conectezi căştile, playerul muzical de
Sigur, soluţia este una reţea Logitech Squeezebox, o consolă
de birou, nu pentru de jocuri, playerul DVD sau iPod-ul.
împătimiţii decibelilor. Boxele Logitech Z323 se pot deja
Sistemul are o putere comanda din magazinele de profil, la
totală de 30 de Waţi RMS. un preţ recomandat de 219 lei.
Pe această cale, îi mulţumim şi noi lui Ed Roberts pentru
invenţia fără de care poate acum nu am fi putut redacta
această ştire de pe calculator ci la maşina de scris.
Comput-
erul Altair 8800
era înzestrat cu
un procesor Intel 8080 ce funcţiona la
o frecvenţă de 2 MHz şi putea executa
până la 500.000 de instrucţiuni / secundă.
Altair 8800 se comercializa în versiune
kit ce putea fi apoi personalizată cu plăci
de extensie, interfeţe seriale şi paralele şi
diferite module de memorie RAM (statice
şi dinamice, între 1K şi 4K). Din dotarea
calculatorului mai făcea parte o unitate
Floppy-disk de 8 inch. Limbajul de pro-
gramare folosit era Altair BASIC.
www.level.ro
 HARDWARE

NOUL SAPPHIRE HD 5550 ULTIMATE CU RACIRE PASIVA
S APPHIRE Technology a adaugat un nou model racit
pasiv la gama deja extinsa de placi grafice ATI. Seria
castigatoare de premii, ULTIMATE, reprezinta gama de placi
grafice SAPPHIRE Technology racite pasiv. SAPPHIRE HD
5550 ULTIMATE este o noua placa grafica ce are ca tinta piata
mainstream, impartind multe caracteristici interesante cu
cele mai noi serii high end.
Seria SAPPHIRE HD 5500 este proiectata pe cea mai
noua arhitectura de la divizia ATI din cadrul AMD, construita
prin procesul de 40nm. Sustine caracteristicile grafice avan-
sate ale Microsoft DirectX 11, si reda claritate video superba
si efecte vizuale consumand foarte putina energie electrica.
SAPPHIRE HD 5550 ULTIMATE este echipata cu 1GB de
memorie DDR2, nucleul fiind tactat la 550MHz, iar memoria
la 800MHz. Placa Sapphire dispune de 320 de procesoare
de flux si suport Microsoft DirectX 11 precum si accelerarea
aplicatiilor compatibile cu ATI Stream. PCB-ul este un design
original SAPPHIRE si tot sistemul grafic este racit de un
radiator special conceput, fara ventilator fiind astfel complet
silentios si usor de intretinut.
Acest model are ca iesiri DVI, HDMI si VGA, cea mai
flexibila combinatie de conexiuni pentru monitoare
si permitand monitoarelor ce poseda HDMI sau
televizoarelor digitale sa redea atat continut video cat
si audio printr-un singur cablu HDMI. Din moment
ce tehnologia de baza consuma putin nu este necesara
prezenta unei surse aditionale de energie transformand
aceasta serie in echipamentul perfect pentru actualizarea
sau contructia PC-urilor mainstream ce nu poseda surse
puternice.
Suportul CrossFire nativ permite ca doua sau mai multe
placi grafice sa fie folosite impreuna pentru performanta adi-
tionala pe o placa de baza adecvata, compatibila CrossFireX.
Pe seria HD 5500, CrossFireX este sustinut software de catre
TASTATURA LOGITECH G110 ESTE DISPONIBILĂ DE LUNA ACEASTA ÎN ROMÂNIA
Cele mai fierbinti noutati de la
NVIDIA
driver si nu este necesara nicio interconectare aditionala.
Ideal pentru aplicatiile media, SAPPHIRE HD 5550 dis-
pune de UVD (Unified Video decoder) reducand considerabil N VIDIA a lansat pe 15 aprilie, în
România, cea mai puternică unitate
de procesare vizuală cu un singur nucleu
incarcarea pro- cesorului si asigurand
din portofoliu – NVIDIA GeForce GTX
decodare
480, care face parte din noua serie de
lina pentru unităţi Fermi, alături de GeForce GTX
conţinutul 470. Placa video este capabilă de a
Blu-ray™ si randa mai mult de 746M pixeli/secundă
HD DVD, pen- la rezoluţie HD 1080p pentru a genera
tru codecurile imaginii la rezolutia de 5760×1080
VC-1 si H.264, pixeli.
si pentru fi- NVIDIA ofera o platforma deschisa
cu suport API şi un limbaj complet,
sierele Mpeg.
inclusiv CUDA C/C++, DirectCompute,
In aceasta
OpenCL, Java, Python, şi Fortran pentru
generatie, compatibilitate extinsă cu aplicaţiile
UVD-ul a fost accelerate pe GPU. NVIDIA GigaThread
imbunataţit facilitează comutarea de până la 10 ori
pentru a mai rapidă între procesarea grafică şi
pu- procesarea efectelor de fizică, permiţând
randarea efectelor compleze în timp
tea real. Aplicaţiile NVIDIA convertesc
mai mult de 400 de jocuri în formatul
de-
stereoscopic 3D, fără a necesita patch-uri
coda doua fluxuri
suplimentare. Alături de GeForce GTX
video HD 1080p 480, NVIDIA lansează şi GeForce GTX
simultan si pentru a 470, primele modele din seria de unităţi
afisa video HD la calitate de procesare vizuală – Fermi. Unităţile
inalta cu modul Windows vor fi disponibile începând cu data de 19
Aero activat. Capacitatea HDMI a fost de aprilie în reţeaua integratorilor şi parte-
asemenea adusa la versiunea HDMI 1.3a cu nerilor NVIDIA din România, printre care
suport Dolby TrueHD si DTS-HD Master Audio. Aceste se numără eMAG, IT Direct, PC Coolers,
PC Garage, RHS.
performante duc la un consum activ foarte mic iar folosind
“Suntem încrezători în succesul seriei
functia de Management Dinamic al Energiei se poate obtine
noi de unităţi de procesare vizuală NVIDIA
un consum de doar 10W in aplicatiile 2D sau in repaus. Fermi pe piaţa din România datorită
particularităţii comunităţii locale de
gaming, între care se numără unii dintre
cei mai împătimiţi şi mai experimentaţi
utilizatori la nivel mondial. De aceea

L ogitech aduce in Romania de luna aceasta noua tasta-
tura G110. Iluminarea din spate cu culori personalizabile
îţi permite să găseşti tastele corecte în întuneric. În plus,
poţi configura până la 36 de comenzi unice sau macro-uri
complicate pe tastele G programabile. Poţi folosi tasta
MR pentru a înregistra din mers macro-uri noi.
Sistemul audio integrat prin USB te ajută să
detaliezi strategia cu co-echipierii
sau să comunici cu inamicii. Portul
USB 2.0 de mare viteză permite
conectarea mouse-ului de joc pref-
erat sau a altor periferice, direct la
tastatură. Şi, pentru a evita ieşirea
accidentală din joc, poţi dezactiva
tastele Windows/Context Menu cu
modul de comutare game/desktop.
vom încerca să ne apropiem cât mai mult
de aceştia prin intermediul partenerilor
noştri,” a declarat Thomas Mertens, Sales
Director Central Europe în cadrul NVIDIA
Corporation.
GIGABYTE pregăteşte lansarea
competiţiei GO OC 2010
G IGABYTE anunţă lansarea în curând
a celei de a 3-a ediţii anuale a
competiţiei GIGABYTE Open Overclock-
ing Championship (GO OC). GO OC
2010 va avea loc în peste 33 de ţări
devenind astfel cel mai mare eveniment
de overclocking de acest tip din lume.
Overclockeri, este vremea să vă puneţi
armurile de luptă, bătălia este pe cale
să înceapă.
Anul acesta, GIGABYTE găzduieşte
în toată lumea calificări naţionale din
Aprilie până în Mai.[...] Câştigătorii
Have you ever made a mistake?

calificărilor naţionale vor concura apoi

Well, you have just made it.

Tastatura de gaming Logitech G110 este disponibilă de

în finalele regionale ce se vor desfăşura
luna aceasta în România, la un preţ de 339 Lei.
în Asia, China, Europa, America de
Nord şi America de Sud. Finala globală
a competiţiei va avea loc în Taiwan în
Septembrie 2010.

04|2010 LEVEL 75
HARDWARE Test comparativ

PLĂCI VIDEO ÎN TEST

L
orem ipsum dolor sit amet, consectetur
adipiscing elit. Praesent sodales ligula quis
est facilisis placerat. Ut venenatis justo
vitae quam aliquam ac rhoncus orci fringilla. Nulla
adipiscing facilisis malesuada. Vestibulum ut
elementum purus. Nullam porttitor laoreet lacinia.
Nullam accumsan placerat sagittis. Pellentesque
ullamcorper lacinia faucibus. Cras ullamcorper
varius neque, ut semper orci sodales eget. Vivamus
euismod aliquet facilisis. Maecenas sem eros, porta
in porta tristique, elementum non metus. Aliquam
erat volutpat. Etiam pretium convallis accumsan.
Curabitur malesuada, libero vel sollicitudin sagittis,
sapien lacus egestas ligula, eget malesuada libero
ligula quis ipsum. Integer porttitor lacinia diam eu
iaculis. Quisque sem odio, egestas non placerat
quis, eleifend in nunc. Suspendisse convallis blandit
auctor. Phasellus ornare suscipit laoreet. Maecenas
feugiat, neque mollis volutpat posuere, erat nunc
ornare ante, eu pretium neque est vel orci. Morbi ac
lorem ac nisi vehicula hendrerit sit amet quis leo.
Augue sed tellus sodales varius. Proin faucibus
tincidunt sem, et scelerisque enim euismod quis.
Etiam luctus, mauris ac ornare varius, enim lacus
condimentum libero, eget ullamcorper justo nunc
id ipsum.
 CristanS

SAPPHIRE TOXIC HD4850 BFG GEFORCE GTX 260 MAXCORE OC

sau VGA. Producătorul
este darnic și la capitolul
bundle software, oferind o
licență Advanced Edition
pentru 3DMark Vantage,
aplicațiaPowerDVD 7, un
disc cu CyberLink DVD
Suite și DVD-ul cu jocuri
Ruby ROM. Temperaturile
înregistrate sunt bune -
44°C înidle și 74°C în
sarcină la frecvențele de
675/2200MHz recoman-
date de producător, însă
funcționarea ventilatorului
B FG GeForce GTX 260
Maxcore OC reprezintă
la ora actuală cea mai
performantă soluție grafică
ce poate fi utilizată pentru
construirea unui PC pentru
jocuri cu cost de achiziție de
cel mult 2500 Lei.
Placa respectă design-
ul de referință. Ea folosește
bine cunoscutul cooler
NVIDIAdual slot prevăzut
cu ventilator turbionar
ce facilitează o evacuare
eficientă a aerului cald în

S apphire oferă o versiune
supratactată și cu soluțiede răcire
schimbată pentru soluția grafică Rad-
eon HD 4850.
Cooler-ul single slot standard
recomandat de AMD a fost înlocuit
cu unul ZalmanVF900-Cu. Atâtchip-
urile de memorie GDDR3, cât și
VRM-ul suntprevăzute cu radiatoare
separate, pentru a disipa mai bine
căldura produsă de aceste compo-
nente.Fluxul de aer este realizat de un
ventilator cu diametrul de 80mm, cu
turație fixă. Deși placa este dual slot
datorită cooler-ului utilizat, bracket-
ul ocupă un singur slot și conține
doiconectori DVI și unul TV-Out.
Pachetul oferă însăconvertoarele de
semnal necesare pentruutilizarea unor
display-uri ce folosesc interfețele HDMI
la 1800RPM indiferent de
gradul de solicitare al nucleului grafic
este puțin deranjantă.Potențialul de
overclocking este satisfăcător,chipset-
ul putând funcționa stabil la 720MHz.
Totodată, chip-urile de memorie
RAM pot fi tactate până la 2500MHz.
Sporul de performanță este vizibil în
toate aplicațiile rulate, iar temperatura
nucleului în sarcină a crescut cu numai
2°C.
CONCLUZIE
Sapphire Toxic HD4850 reușește
să ofere performanțe mai bune
decât în cazul altor implementări ale
acestui chipset datorită frecvențelor
mărite. Totodată, cooler-ul utilizat
asigură o răcire eficientă a nucleului
grafic,utilizatorul nefiind nevoit să îl
schimbe nici în cazul supratactării.
afara carcasei. Sintagma OC
apare în numele modelului deoarece
frecvențele au fost ușor mărite de
producător, cu 14MHz pentru nucleul
grafic și respectiv 54MHz pentru pro-
cesoarele unificate de shader. Bracket-
ul plăcii conține doi conectori DVI și
unul TV-Out. Din acest motiv, este
ciudată alegerea producătorului de a
livra un singur convertor de semnal în
pachet, acesta fiind DVI- to-VGA. BFG
nu oferă niciun fel de bundle software.
Temperatura nucleului grafic a variat de
la 45°C în idle până la 81°C în sarcină.
Ventilatorul nu a deranjat prin zgo-
motul produs în idle. În sarcină, acesta
devine ușor gălăgios, însă turația de
1845RPM nu ar trebui să deranjeze pe
nimeni în timpul unui joc. Potențialul
de overclocking este bun, iar scalarea
performanțelor pe măsură. Astfel, am
obținut frecvențele 730/1470/2400
MHz, ceea ce a condus la un spor de
performanță apreciabil în toate jocurile
rulate. Temperatura nucleului în sarcină
a crescut cu numai 6°C, însă nivelul de
zgomot a crescut considerabil datorită
unei turații a ventilatorului de peste
2400RPM.
CONCLUZIE
BFG GeForce GTX 260 Maxcore
OC se adresează exclusiv celor care
petrec mult timp rulând jocuri pe
PC și doresc un nivel cât mai bun de
performanță. Potențialul de over-
clocking poate determina și amatori
de overclocking să opteze pentru
acest model.

HIS H487QT512P

H IS comercializează sub codul H487QT512P mod-

elul HD 4870 IceQ 4+ Turbo 512MB.
Design-ul este cel specific familiei de plăci video
frecvențelor de 3D, chiar și în idle. Acest lucru nu ar
trebui să deranjeze însă prea mulți utilizatori. Nivelul
de zgomot produs de ventilatorul turbionar în sarcină
este însă destul de deranjant. Atingând o turație de
3442RPM, acesta produce un șuierat similar viscolu-
IceQ oferite de HIS. Astfel, la baza cooler-ului stă un lui. Potențialul de overclocking este bun, nucleul
radiator din aluminiu prevăzut cu două heatpipe- funcționând stabil la o frecvență de 820MHz, în timp
uri cu diametrul de 8mm. Fluxul de aer este oferit ce chip-urile de memorie pot fi tactate fără a obține
de un ventilator turbionar cu diametrul de 70mm. artefacte până la 4400MHz. Temperatura procesorului
Un al doilea radiator, de forma unei plăci metalice, grafic s-a apropiat în sarcină de pragul de 80°C.
asigură disiparea eficientă a cădurii produse de VRM CONCLUZIE
și de chip-urile de memorie video GDDR5. Pe lângă HIS HD 4870 IceQ 4+ Turbo 512MB este o
schimbarea soluției de răcire standard, producătorul placă video potrivită pentru pasionații de jocuri
a mărit și frecvențele de funcționare, de la 750/3600 ce îndrăgesc procedeul de overclocking, datorită
MHz la 780/4000 MHz. Pachetul se rezumă la cele performanțelor foarte bune oferite. Cu toate
două convertoare de semnal video, adaptorul de ali- acestea, nivelul ridicat de zgomot nu o recomandă
mentare și conectorul pentru realizarea configurațiilor utilizatorilor pretențioși în privința nivelului de
CrossFire. Primul lucru care se observă este păstrarea zgomot produs de unitatea centrală.

78 LEVEL 04|2010 www.level.ro

 HARDWARE

04|2010 LEVEL 79
 LIFESTYLE Carte
NOUTATI DE LA NEMIRA
2001: Odiseea Spatiala
de A rthur C. Clarke
“«Odiseea Spatiala 2001» este ro-
manul science-fiction chintesen-
tial - abunda in viziuni glorioase
despre viitor si intrebari filozofice
asupra locului omenirii in univers.
Clarke surprinde ca nimeni altul
spiritul stiintific si avantul intelec-
tual care au impulsionat omenirea
de-a lungul istoriei, de la omul
primitiv la cel intergalactic”. - Interzone
“Daca ai calatorit milioane de kilometri si milioane de
ani… daca ai ajuns in fata unei usi care a fost creata in
mod clar de cineva sau ceva mai presus de intelegerea
ta… daca ti-ar fi imposibil sa te intorci, dar in acelasi
timp ai fi ingrozit sa continui… daca ai sti ca deschizand
usa vei patrunde in necunoscut si daca n-ai avea pe
nimeni cu care sa te sfatuiesti… i-ai trece oare pragul?
2001 incearca sa ofere raspunsuri la unele dintre cele mai
fascinante si fundamentale intrebari din toate timpurile.” -
The Washington Post
“Stilul narativ direct si neutru, aproape stiintific, face
finalul cu atat mai surprinzator. Calatorind alaturi de David
Bowman si vazand cum granitele cunoasterii umane se
dilata, si apoi se spulbera in colb, veti atinge pe rand inca-
tusarea fascinatiei si veneratia fata de intelegere.” - Time
Sfarsitul Pamantului
de Lucius Shepard
“Proza lui Shepard aminteste de
escapadele sumbre ale lui Conrad,
de Zona crepusculara, […] de
yankeii imorali din existentialis-
mul periculos al lui Greene sau
Dosarele X, […] ca si de lumile
fantasy în descompunere ale lui
Swanwick si Gene Wolfe. […] O
antologie chiar mai buna decat
Vanatorul de jaguari!” - Fantasy & Science Fiction Magazine
“Viziuni gnostice, dimensiuni ascunse, salturi tempo-
rale, coborari in iad, patrule-fantoma si alte concepte din
lumea pulp-ului sunt revitalizate intr-o proza densa, cu
dialoguri si decoruri exceptionale.” - SFRevu
“A doua culegere a fictiunilor scurte ale lui Shepard
este la fel de fascinanta si impresionanta ca si prima,
Vanatorul de jaguari. Povestirile fac parte din matrita
Shepard standard, cu protagonisti dezabuzati, locuri
exotice si o seducatoare glisari în fantastic.” - Locus
Cartea cimitirului
de Neil Gaiman
“Un fantasy gotic modelat dupa
Cartea Junglei, cu un omagiu adus
en passant lui Harry Potter. […]
Prin juxtapunerea lumii mortilor
Etherlight
cu lumea viilor, Gaiman creeaza
un univers fantastic al carui erou
ajunge sa înteleaga valoarea
familiei”. - Bookmarks Magazine
“Precum un baton de ciocolata neagra de
Halloween, romanul este savuros, dulce-amarui Câștigă unul din cele cinci romane
si satisface deplin”. - Washington Post
“Gaiman a creat o poveste puternica,
surprinzatoare si uneori tulburatoare, despre
vise, fantome, ucigasi, tradari si familie.” - School
Library Journal
80 LEVEL 04|2010
T
ocmai am terminat “Poveste despre
Troica” de Arkadi şi Boris Strugaţki. Un
SF care nu prea e SF (pentru cei care
au umblat pe la administraţii financiare, au
participat la şedinţe nesfârşite sau au avut de-a
face cu oareşce contabili cu limbi şi creieri de
lemn, cu secretare, cu administratori,
preşedinţi de
colectiv sau de
multinaţionale) cu
şi despre birocraţie.
Şi nu numai. Am râs
cu lacrimi, după care
am plâns puţin (tot
cu lacrimi) dându-mi
seama că va trebui
să trec măcar o dată
prin faţa unei Troici
până mor. Amin. Ca să
folosesc limbajul atât de
drag funcţionăraşilor, “s-a citit, s-a râs, s-a plâns,
s-a consemnat pe level.ro”. Citiţi-o, că merită. Şi e
ieftină. După care puneţi mâna pe toate scrierile
fraţilor Strugaţki şi nu ieşiţi din casă până nu le
terminaţi. De două ori.
Şi fiindcă sunt cam în urmă cu lecturile (se
pare că în cazul meu există un sâmbure de adevăr
în afirmaţia “PC-ul te prosteşte şi te dă în primire
consolei”), mi-am propus să recuperez şi m-am
CE SE CITEȘTE PE FORUMUL LEVEL:
Căderea, de Albert Camus
Cu textul ăsta închei ciclul de opere ale lui
Camus și, ușor surprins, constat că este și cea
mai bună operă a sa. De departe! Premiza este
simplă, un anume mutulică este abordat de către
protagonistul și cel care se va confesa pe parcursul
scrierii - Jeap-Baptiste Clamence - într-un bar
din Amsterdam numit Mexico City. Ce urmează
sunt o serie de povești ale lui J-B care pun în
evidență zbuciumul intern al personajului și
încercarea lui de a-și găsi menirea călăuză pentru
a-și duce viața tihnit. Încă din primele pagini este
evidentă structura antitetică a operei(nu doar ca
o caracterizare a lui Jănel ci și exprimarea, dacă la
început este clar că se adresează cuiva, pe parcurs
asta se va pierde ușor și va lua mai mult forma
unui monolog), puterea reflectivă(temele tratate
pot foarte ușor reliefa ipocrizia din oricare) și ce
mi-a plăcut mie foarte mult, anume structura
romanului, narațiunea se petrece la persoana a
doua și, dacă la început o să fie puțin ciudat după
un timp o să te obișnuiești și o
să-ți placă (falsul aspect
de dialog ușurează
citirea; cel puțin eu
CONCURS găsesc dialogu-
rile mai facile
NEMIRA comparativ cu
lungi bucăți
descriptive
Adâncurile cerului - dar asta nu
de Vernor Vinge înseamnă
că îmi plac
Înscrie-te în contul tău
neapărat mai
de pe www.level.ro
(re)apucat de “Cele trei stigmate ale lui Palmer
Eldritch” de Philip K. Dick. În paralel cu Troica
strugaţkiană. Ea s-a terminat, săraca, dar pule-
tele de Eldritch încă îmi mai **** sănătatea. Deşi
consider că am ceva antrenament cu SF-urile lui
mister Dick, Philip K., lectura
cu înaintează cam încetişor.
Şi nu pentru că ar fi un SF
prost (unii îl consideră cel
mai bun roman al lui Philip
K. Dick, eu până acum l-aş
situa undeva sub Omul din
Castelul Înalt şi cu foarte
puţin peste Ubik), ci pentru
că Dick e Dick, romanele lui
sunt trip-uri, şi, ca de obicei,
omul ţine cu tot dinadinsul să-
ţi facă creierii muci. That’s Dick
being a dick on acid, vorba hipiotului din Berkley.
Dacă vreţi să-l urmăriţi pe Dick făcându-şi treaba
(adică fiind genial de paranoic şi jonglând cu reali-
tatea ca la balamuc) şi, ca bonus, amestecând ceva
teme religioase în trip-ul său, “Cele trei stigmate...”
e pentru voi. Am fost băiat cinstit şi n-am căutat
spoilere, dar mă aştept la un final care să mă facă
s-o recitesc, să văd exact ce detalii am omis şi ce
anume vrea omul ăla de la mine. That’s what i love
about Dick. Philip K. Dick, perverşilor.
 CioLAN
mult cele dintâi). Mai pe scurt, tratează condiția
umană și toate angoasele și frământările ce
sunt aduse la suprafață de examinarea ei. Nu
pot să spun că o văd ca o operă pesimistă ci mai
degrabă sobră, prin felul în care tratează probleme
universal prezente acolo - în orice colțișor - unde
se află gândirea omenească. Și respectând zicala:
‘’Esențele tari se țin în sticluțe mici’’, Cădere are mai
puțin de 90 pagini.
Eu unul m-am bucurat foarte mult de această
lectură, care ajunge să fie a treia operă pe lista
mea a capodoperelor de care nu m-aș putea lipsi.
Iar cei care au citit ‘’Platon și ornitorincul intră
într-un bar” vor găsi aici o surpriză plăcută. (mani)
L.A. Confidential, de James Ellroy
Un roman politist extraordinar plasat in Los
Angeles-ul anilor ‘50, fiind probabil cel mai cunos-
cut din seria L.A. Quartet datorita ecranizarii din
‘97. Romanul urmareste trei personaje centrale
si anume Ed Exley, Bud White si Jack Vinncenes
in lupta lor impotriva crimei. Intriga e frumos
construita, Ellroy reusind sa creeze personaje care
atrag deopotriva simpatia si antipatia cititorului
in functie de deciziile pe care le fac si modul de
abordare a situatiilor.
Umila mea parere imi spune ca e un “must read”
pentru orice pasionat de literatura politista. (Fular)
Martin Eden, de Jack London
Am citit Martin Eden si e probabil cel mai bun
roman ce l-am citit pana acum (celalalt fiind Moro-
metii :). Oricum, e usor sa te indentifici cu actiunile
si gandurile personajului chiar daca intamplarile
au loc acum o suta de ani, e bine scris si intr-o
maniera realista. (Stokkolm)
www.level.ro

N
u ştiu sigur dacă Georgie a
rămas în pană de fonduri sau
dacă se încearcă popularizarea
deja foarte popularului Star Wars în rân-
dul copiilor, cert este că 2008 ne-a adus şi
o animaţie din celebrul univers.
Acţiunea este plasată undeva
între episoadele I şi II, în toiul Războiului
Clonelor. Tânărul Anakin, depăşind statutul
de băieţan-padawan, şi-a călit neonul
în maţele roboţilor de-a lungul luptelor
câştigate alături de mentorul său, Obi-Wan
Kenobi. Forţa i-a crescut, ca şi ambiţia de
a deveni cel mai Jedi dintre toţi. În timp
ce eroii despre care v-am vorbit luptau
pe o planetă îndepărtată, fiul mafi otului
intergalatic Jabba the Hutt este răpit.
Consiliul Jedi vede în asta ocazia
perfectă de a-l îndulci pe reptilianul
gigantic, salvându-i plodul şi propunându-
i semnarea unui tratat de liberă trecere a trupelor
Republicii prin teritoriile controlate de acesta.
Lucrurile nu sunt însă niciodată simple, mai ales cu
toţi complotanţii Sith care mişună prin Univers...
Printre altele, personajul lui Anakin este foarte
bine portretizat, mai ales că ajunge în (iniţial)
nedorita postură de a lua sub aripă o tânără
Padawan, Ahsoka Tano, iar relaţia dintre cei doi
revelează noi faţete ale eroului. Animaţia este
CE SE VIZIONEAZĂ PE FORUMUL LEVEL:
De l’autre cote du lit
L-am vazut intamplator pe HBO. Un film foarte
bun si educativ, in care tot apare un basset
batran. Dupa figura lui, bietul caine vrea sa plece
mai repede de-acolo, ca pare tare plictisit. De
fapt astia nu sunt caini pe care sa-i freci sa stea
nustiucum pentru ca nu ti-a iesit scena din prima
si vrei s-o filmezi de inca 20 de ori. Nu m-ar mira
daca le-a facut si-un pipi in mijlocul platoului in
semn de protest.
DAR filmul in esenta e bun. E vorba despre o
femeie care e nemultumita de viata de semi-
casnica si isi convinge sotul sa faca un schimb de
locuri de munca (el era patron de firma ce vindea
scule, pe nume Jailoutil, care se citeste j’ai l’outil
[fr], nu Jail outil [en]). De aici rezulta o perspectiva
foarte interesanta asupra vietii barbatului modern
care trage tare sa-si intretina familia, insa nu
apuca sa petreaca timp cu ea. De asemenea, fiind
frantuzesc, filmul include niste vehicole de politie
avariate. Restul concluziilor socio-psihologice va
las sa-l trageti voi. (agentul)
Vals Im Bashir (2008)
O animatie despre razboi, mai exact despre
incercarile unui fost soldat israelian sa isi recapete
memoria la 20 de ani de la razboi (nu, nu a avut
accident, he just blocked things out). Asta e doar
un backstory pentru diverse alte povesti marunte
de razboi ale altor soldati, fosti camarazi de arme
sau prieteni din copilarie cu care discuta pe
parcursul filmului in incercarea sa de a isi aminti
razboiul, culminand cu propria revelatie despre
un anumit eveniment la care se face aluzie pe tot
de bună calitate şi realizată migălos (este foarte
Star Wars, ca să zic aşa), însă după mintea mea
nu reuşeşte prea bine să surprindă atmosfera şi
spiritul seriei. Nu o pot compara cu celelalte şase fi
lme, mai grav este că până şi serialul de animaţie
bidimensională mi s-a părut ceva mai bun.
Totuşi, fanii SW se vor bucura să mai devoreze
o porţie din sagă, iar copii care n-au mai auzit de
Yoda, Vader & Co. (care-or fi şi ăia?) vor deveni
parcursul filmului.
Fiecare din povestioare sunt super facute si
suprind foarte bine realitatile razboiului, nu exista
eroi in aceste povesti, exista doar pusti de 19 ani
care incearca sa nu moara.
Iar imaginea in sine este superb desenata, cand
a inceput filmu, am avut chiar impresia ca au fo-
losit rotoscopie cumva, mi-am dat seama repede
ca nu e cazul, dar in oricum, ideea e ca totul este
foarte atent desenat, iar directia artistica este
superba.
8.5/10 pentru cel mai bun film de razboi pe
care l-am vazut (in afara de Apocalypse Now
desigur). (Mărar)
Trois couleurs: Bleu
Prima parte din Trilogia Culorilor de Krzysztof
Kieslowski. Ce mi-a plăcut în mod special este
felul în care regizorul s-a folosit de muzică. Practic
filmul nu are deloc coloană sonoră, singurele
compoziţii muzicale fiind utilizate doar în scenele
expresive. Şi cu siguranţă sunt destule. Cred că
secvenţa de început, când Julie priveşte la televi-
zor înmormântarea e una din cele mai expresive
pe care le-am văzut vreodată. Excelent unghiul
de filmare care cuprinde doar gura femeii şi felul
în care muşchii se contractă, cum se formează
grimase de tristeţe, durere, dor.
Sunt curios de unde exact Albastru. Motivul
recurent al apei din film ar fi un motiv, steagul
francez ar putea fi altul, crudul emoţiilor la fel.
Mergând pe această idee Alb ar trebui să reprez-
inte inocenţa iar Roşul pasiunea.
Mă rog, cu siguranţa abia aştept să urmăresc şi
următoarea parte. 10/10 (sebas)
Film LIFESTYLE
brusc foarte interesaţi să vadă mai mult. Bine
făcut, dar cam uşurel ca intrigă şi atmosferă, Clone
Wars e un fi lm perfect pentru relaxare în week-
end şi ca leac împotriva plictiselii. Dacă vreţi „the
real thing”, trilogia iniţială vă stă la dispoziţie, fi e
ea remasterată sau nu.
 Caleb
An Education
Filmul prezinta in esenta dificultatile matur-
izarii si acele momente in care avem de facut
anumite alegeri definitorii pentru drumul pe care
vrem sa il urmam in continuare in viata. In cazul
de fata, povestea se concentreaza asupra unei
fete de 16 ani, studioase, impinsa catre Oxford
de catre un tata el insusi cam nesigur pe el. In-
tamplarea face sa-l cunoasca pe David, un boem,
pasionat ca si ea de pictura, muzica, filme si cam
tot ceea ce tine de cultura. De aici firul vietii ei ara-
ta ca un clopot gaussian; viata lui Jenny (numele
protagonistei) pare a fi intr-o ascensiune conti-
nua, ea invatand sa isi traiasca cu adevarat viata,
pentru ca apoi sa se spulbere acea frumoasa iluzie
in care ajunsese sa creada cu atata tarie.
Desi subiectul i-ar da posibilitatea, filmul nu
este atat de dur, pe alocuri chiar putand sa-ti
smulga cate un zambet. Jocul actorilor este foarte
bun; mentiune speciala pentru Mulligan, Molina
si, intr-o masura mai mica, Rosamund Pike sau
Peter Sarsgaard. Mulligan este inca una din acele
actrite care s-a simtit foarte naturala in rolul ei
(alt exemplu ar fi Anna Kendrick pt “Up in the
Air”), iar Alfred Molina ar fi meritat o nominalizare
la Oscar, performanta sa intrecand-o macar pe
cea a lui Matt Damon, basca ar fi fost o forma de
recunoastere a carierei lui; desi probabil un singur
astfel de caz e de ajuns pentru o editie (Christo-
pher Plummer).
De asemenea, s-a recreeat foarte bine atmos-
fera din anii ‘60, deci un plus pentru costume si
decoruri. Si ca o nota adiacenta, filmul te poate
duce cu gandul la “Patul lui Procust” sau alte
asemenea ilustrari a vietii boeme interbelice, ceea
ce desigur amplifica savoarea sa. 9/10 (omserios)
04|2010 LEVEL 81
LIFESTYLE Cine ce joacă?

ȘI VEDETELE SE JOACĂ Muramasa: The Demon Blade (Wii) schimbare, dar parcă nu s-ar atinge de ceva atât de simplu
precum un shooter sau un action. Vor ceva lejer dar destul
Demon Blade refuză să se explice. Te aruncă
FLORIN GROZEA de interesant, diferit. [...]
într-o vâltoare de motive şi basme culte
Joculeţul (ce ciudat că-i spun aşa doar pentru că e
Printre posturi pe japoneze, imaginaţi-vă un Spirited Away în
2D când de fapt mi-a luat 15 ore să termin numai prima
Twitter sau comen- universul Crouching Tiger, Hidden Dragon,
poveste) a fost o surpriză foarte plăcută care mi-a bucurat
tarii pe Facebook, şi te lăsă să-ţi creezi singur în minte propriile
Florin Grozea de la sufletul şi mi-a adus aminte de ce iubesc cultura orientală.
scenarii. Locaţiile de pe hartă seamănă mai
Hi-Q isi gaseste timp Numai faptul că imediat după ce am terminat prima parte,
degrabă cu un frugal rezumat al fiecărui al 2-a episod din-
si pentru jocurile pe satisfacţia dar şi bonificaţiile au fost atât de mari încât am
tr-o animaţie ciudată. Însuşire care, deşi aşa pare, nu e nici
calculator. Ma joc o pe departe un minus, poate şi pentru că toate miturile,
decis, deşi ştiam că mă voi plimba prin (aproape) aceleaşi
data pe saptamana, locuri, să încep pe loc povestea doi, spune destule pentru a
tradiţiile, locaţiile, intersectate aici vin dintr-o bază solidă.
cam doua ore, nu face acest 8 din 10 unul meritoriu.
e prea des. Imi plac mult Guitar Heroes, Jocul este antidotul perfect pentru cei care mâncând
RPG-uri pe pâine li s-a cam aplecat, şi simt nevoia de o  ncv
Rock Band si tenis, pe care le joc pe Xbox,
si Sims, pe care il joc pe calculator, a
declarat cantaretul. Strange Adventure in Infinite Space (PC) Eins, Zwei und so weiter). Scopul final este să exploraţi
Galaxia, să colecţionaţi artefacte cosmice, să întâlniţi forme
Strange Adventures in Infinite Space este un
CRISTINA DOCHIANU joculete simpatic foc, la fel de complex ca
de viaţă şi să le băgaţi lanterna în ochi şi aşa mai departe.
Totul în 20 de minute. Eu, ca un dolofan blând şi iubitor
Cand nu este foarte plot-ul unui episod Star Trek din vremurile
ocupata, Cristina de oameni şi extratereştri deopotrivă, voi răspândi Vestea
bune ale bătăiosului Kirk. Poate fi terminat în
Dochianu intra re- cea Bună în cele mai întunecate colţişoare ale Cosmosului.
maximum 20 de minute (fiindcă jocul trebuie
pede pe net si se Vom studia Scripturile la ceas de seară lângă gaura neagră
neapărat jucat dintr-o bucată, iar cum eu
joaca online. E mai la sunt o formă de viaţă trândavă, LP-ul ăsta îmi
stelară, vom boteza creştineşte planete, vom aduce pe calea
indemana asa, decat cea dreaptă xenopâgânii dintre stele. Acestea fiind spuse,
va lua ceva mai mult, acu’ primiţi doar un teaser) sau mai
sa stau sa instalez copiii mei, veniţi de luaţi dilitiu!
mult dacă veţi boteza planete cu numele cârciumilor de
jocuri si sa mai dau  CioLAN
si bani pe ele. Plus ca pe lângă şcolile voastre (eu am umplut Galaxia cu Ohaba
am o mare varietate de jocuri din care pot
sa aleg. Cand ma plictisesc de unul, trec CINE CE JOACĂ PE FORUMUL LEVEL: cezar-ului ce-i al cezarului. Am trait ore lua masuri extreme pentru ai multumi
la altul, ne-a spus blonda care prezinta bune de hack and slash ca la carte, si si apar imediat revolte daca nu te
Torchlight (PC) tocmai din cauza asta am continuat ocupi foarte serios de el si nu pierzi o
rubrica Sport de la Antena 1. Ea intra cel
Am pus mana pe el la insistentele sa-l joc. (RaptoR) gramada de timp sau risti sa renasca
mai des pe miniclip.com. vreun imperiu cucerit de tine...
unui prieten, la fel ca mine fan Diablo.
Prima impresie a fost destul de buna. SAW (PC) Si mai enervant e faptul ca atunci
Asemanarea cu Diablo ma asteptam Neasteptat de reusit acest joc. Este o cand iti moare Führerul s-a dus totul
DAN NEGRU sa fie enervanta, insa mi-am schimbat combinatie excelenta de condemned pe apa sambetei, te trezesti cu enspe
total parerea dupa 5 minute de joc. si manhunt. Jocul are atmosfera, te mii de teritorii care au loialitate mica,
Prezentatorul Acelasi sistem de combat, acelasi altele au loialitate mai mare... iti vine sa
simti in acele locuri bolnave si parasite,
emisiunii Te pui cu sistem de loot, acelasi inventar, set puzzleurile sunt foarte interesante, te arunci pe geam. Ideal ar fi sa-ti arate
blondele petrece dublu de arme, etc etc. Ce mai.. eram unele foarte greoaie, cu toate ca sunt jocul si de ce se intampla asta ca sa
ore in sir in fata in culmea fericirii. logice, fiind foarte complexe. O alta poti lua masuri dinainte.
Dupa insa... vreo 5 ore de joc am chestie interesanta e ca poti colecta De diversitate nu ma pot plange,
calculatorului, dat fiind faptul ca in momentul lansarii
inceput sa vad punctele slabe ale lucruri si iti poti construi capcane pt
unde butoneaza jocului, care nu erau in grafica sau in nimeni nu s-a plans de asta.
inamici, ai destule arme ce se uzeaza
de zor. Desi isi sunet, ci in storyline. Jocul, cu toate in timp (toate fiind melee inafara de Overall, e chiar un joc placut care
incarca bateriile ca e doar un hack&slash care iti stinge revolver si shotgun - fapt ce da un plus poate deveni extrem de enervant mai
la NFS, Dan Negru setea de click-uiala non-stop, are un de savoare combatului hand-to-hand). spre final, fapt pentru care se recoman-
storyline destul de cretin (da, cretin). Pacat de voice acting care e cam da un nivel de dificultate mare. La easy
sustine ca ramane fidel shooterelor. Joc
Nu vreau sa risc vreo critica din partea meh, in schimb povestea e demna de e aberant. (Piper)
la greu shootere, la care sunt rege. Imi cuiva insa jocul (chiar daca l-am jucat film sau poate chiar urmareste plotul
place sa joc counter strike atat in retea, doar pe “normal”) mi se parea destul unuia din filme (nu stiu sigur, nu am Lost Winds (WII)
cat si online, ne-a spus vedeta Antenei de simplu. Nu trebuia sa caut nimic, nu vazut decat Saw1). Un joculete foarte simpatic pt
1. Pe internet, Dan Negru obisnuieste sa trebuia sa folosesc nimic special. Recomand jocul , daca treceti de wiimote & nunchuck, titlu de lansare
foloseasca diverse pseudonime, cel mai Asa zisii bosi nu ieseau cu nimic prima jumatate de ora care e un fel pt wiiware. E vorba de un puzzle plat-
in evidenta fata de un grup de 10-20 de tutorial si e cam monotona, va va former care se remarca prin sistemul
folosit fiind timisoreanul 71. de inamici pe care-i inalneam mai tot prinde cu siguranta. (Kensky) inovativ de control al personajului- sau
nivelul. Tind sa cred ca si daca-l jucam mai bine spus personajele, pt ca pe
pe ultimul nivel de dificultate erau Medieval: Total War (PC) langa baietelul Toku mai e si vantul,
SERBAN, ANIMAL X cam acelasi lucru, si m-am cait pe la care, desi nu se vede, joaca un rol mult
jumatea jocului ca nu l-am ales. Foarte tare jocul, m-am gandit sa-l
Cand are timp, Serban de la Animal X joc din nou fiindca intotdeauna mi-a mai important decat Toku.
Pai, cand jucai Nightmare la Diablo Baietelul nu poate face altceva
prefera sa se joace pe Playstation, nu pe simteai nene... intrai cu frica in zona ur- placut harta politica, mi s-a parut de
tot rahatul cand au dat-o in 3d, desi decat sa se deplaseze la stanga sau la
calculator. De-a lungul timpului a incercat matoare, faceai town portal-uri la fiec- dreapta, de sarituri si puzzle-uri se ocu-
are pas, iti schimbai echipamentele cu probabil era nevoie pentru realism. Imi
mai multe jocuri place ca, spre deosebire de Medieval pa vantul- care se controleza prin mis-
resist-uri din boss in boss. In Torchlight carea wiimote-ului. Focul, apa, pietrele,
de strategie, de razboi, de actiune etc. 2:Total War spre exemplu, are ceva mai
aveam un singur echipament pe care-l dar si elementele de decor - frunzele,
Momentan sunt foloseam mereu. Ca sa nu mai vorbesc putin buguri in lupte, in schimb sunt
si destule neajunsuri. Unitatile intra hainele oamenilor, morile de vant si nu
intr-o faza in care de sistemul ala cretin de upgrade-uri. in ultimul rand baietelul, toate sunt “la
imi place mult Ajunsesem pe la level 25 sa am o arma in formatie si nu mai ies din ea, nici
macar atunci cand se angajeaza intr-o mila” miscarilor wiimote-ului.
Guitar Heroes, un joc cu aprox 1200 damage. Jocul e perfect pt relaxare - de la
Quest-urile mi se pareau foarte batalie. Are loading-uri de rahat cand
in care sunt un zeu dai escape, aproape cea mai enervanta gameplayul cerebral dar nu foarte
seci si lipsite de feeling-ul acela ca ai dificil la grafica si muzica linistitoare
al rock-ului. Virtual infaptuit ceva. Toate erau la fel, “mai parte a lui.
Ce m-a dezgustat la el in schimb totul este facut pt o experienta “chill”.
bineinteles!, ne-a coboara doua nivele, omoara boss-ul Al 2-lea se anunta a fi chiar mai bun-
povestit Serban X, revino pentru un reward”. e ca nu exista crowd control de nicio
culoare. Cand cuceresti un teritoriu numa sa fac rost de mia aia de puncte!
razand. Cu toate astea, trebuie sa-i dam (gabi619)
nu poti masacra populatia, nu poti

82 LEVEL 04|2010 www.level.ro

 Colțul jucătorului LIFESTYLE

Carcasa Lunii

La baza a stat modelul

Foxconn TLA-436, care arata...
cum arata. Modificari:
-bineinteles taiat panou lateral
15140 puncte la Snake (Nokia 1100)
pentru plexi
trimis de .chester (forum Level) -vopsita carcasa negru mat 90%
-panoul frontal desfiintat (am pus
o placa de plexi in loc)
-top-ul carcasei l-am decupat cu
o freza de 2,5’ pentru a scoate
butoanele de la fan controller(de
care sunt tare mandru cum a
iesit...iiiuuuuhhuuuu)
-in fata am bagat un vent de 120
blue led si jos in fata HDD la fel
tot unu de 120 blue led
-acum panoul frontal este o
Masterpiece a mea....decupat 2
gauri pentru cele 2 venturi si tras
stramp,dres de dama peste tot
panoul de plexi pentru ca arata
“Jucăriile” mele. urat numai cu gaurile asa goale
trimis de viezure (forum Level) ca sa spun...+ca tine si praful si nu intra in carcasa..
-ceva WM cat am putut eu de bine.....
-un neon blue
-rotite
-montat butoanele ON\OFF,pe care le-am pus langa
butoanele de la fan-control
-reintegrat unitatea optica.

Custom airbrush job pentru laptop.

trimis de cicioc (forum Art Airbrush) trimis de flopanu (forum MyGarage.ro)

04|2010 LEVEL 83
„Mittens rock”
FUN STUFF
PRODUCĂTORII DE LA ILLFONIC
ÎNCĂTUŞAŢI
V ineri seară, echipa de producători de la IllFonic
au avut parte de o experienţă nu tocmai plăcută.
Lângă clădirea în care este situat studioul lor din
Denver, se află un magazin de plante etnobotanice,
care fusese vizitat de curând de nişte oameni nu tocmai
binevoitori. Şi în timp ce băieţii de la IllFonic lucrau
de zor la jocul Ghetto Golf, o alarmă a fost declanşată.
În câteva minute au ajuns la faţa locului şi poliţiştii
pregătiţi să impiedice ceea ce s-a presupus a fi o
spargere.
Din păcate, pentru cei trei băieţi de la Illfonic
lucrurile au luat o turnură neaşteptată. Probabil din
prea mult exces de zel, poliţiştii i-au somat pe cei trei,
i-au poftit frumuşel afară din clădire, le-au pus cătuşele
şi au aşteptat liniştiţi sosirea unui alt echipaj. După ce
acesta a sosit, poliţiştii au aflat cu stupoare că au greşit
adresa, aşa că
au fost nevoiţi
să-i elibereze pe
producători.
Şi pentru
ca tacâmul să
fie complet,
tot incidentul
a fost surpins
de camerele de
supraveghere.
mini games
Moon Rush
E xistă o categorie aparte de oameni care decid să plece pe
Lună pentru că deja nu mai e trendy să mori în accident de
maşină pe Pământ. Tu faci parte din acea categorie, eşti un tip
aventuros, motive sufi ciente să-ţi iei tălpăşiţa şi să te în-scrii
în Marele Circ Lunar. (bine, ar mai fi o gagică însărcinată, un
tată nervos şi o puş-că agitată destul de mult pe Seliportul din
San Angeles, dar pe tine te doare fix în derier de asemenea
chestiuni. Te doare, că a nimerit bine moşneagul).
În fine, să trecem peste asemenea mici amănunte de
detaliu şi să ne concentrăm asupra unui lucru complet diferit.
Cursa. Îţi alegi maşina, îi faci plinul, pui un selentin local să-ţi
şteargă parbrizul şi te aliniezi la start. Regulile sunt simple:
goneşti ca un nebun, aduni cristale colorate cât e nevoie, tragi
în oponenţi (trag şi ei în tine, nu te speria) şi în obstacole şi te
rogi să nu mori pe traseu.
De fapt, stai, că de murit nu mori. Ţi se termină timpul.
Şi atunci te întorci obligat forţat pe Pământ, unde moşul din
primul paragraf te aşteaptă cu flori, că doar nu-i frumos să
mergi la înmormântare cu mâna goală.
Te-ai descurajat? Nu-i nimic, lasă că-ţi trece. În definitiv, tu
ţi-ai ales drumul, nu e nimeni vinovat că n-ai vrut să devii om
însurat. Poftim? Compasiune? Sincer, mă doare undeva. Da, şi
eu tot aşa am ajuns pilot.
http://www.miniclip.com/games/moon-rush/en/
84 LEVEL 04|2010
CUM SĂ SUPRAVIEŢUIEŞTI SFÂRŞITULUI LUMII
D acă te numeri printre cei ce cred că sfârşitul lumii este
aproape, cu siguranţă eşti interesat de eventualele
modalităţi de supravieţuire. Iată o soluţie care, la fel ca şi
restul din categoria “Escape Doomsday”, se pretează oame-
nilor cu foarte mulţi bani: un buncăr ultra-modern, dotat
cu filtre şi sisteme de ventilaţie performante, canalizare,
provizii alimentare suficiente pentru a asigura hrana timp
de un an şi multe altele. Investiţia costat 10 milioane de
dolari, dar compania care a construit buncărul (Vivos) speră
să amortizeze aceste cheltuieli în 2012.
Şansele ca afacerea să fie una de succes sunt chiar mari, ţinând cont de câţi nebuni cu bani trăiesc pe planeta
asta. Din păcate, buncărul poate găzdui doar 4000 de indivizi, adică un procent infim din totalul de dezaxaţi care
mişună pe pământ. Pardon, nebunii cu bani sunt de fapt excentrici.
WHAT GETS YOU BANNED FROM
XBOX LIVE UNTIL THE YEAR 9999?
A concerned parent has apparently
taken to the official 360 forums, look-
ing for an explanation as to why his son had
been banned from Xbox Live until the Year
of our Lord, 9999. Microsoft was only too
happy to oblige. “Would be helpful if some-
one could enlighten me as to why he has been
suspended until 31/12/9999 without notifica-
tion” reads the plea from user TC57UK. Xbox
Live enforcer XBLPET Whiskey was on-hand
to provide said notification.
MAFIA 2 ŞI PLAYBOY
Cab Driver D acă cineva m-ar fi întrebat care este legătura dintre
gangsterii anilor ‘50 şi revistele Playboy de atunci,
M -am plictisit de violenţa curselor lunatice şi am revenit
pe Pământ. Ca taximetrist. Am maşină, am cheia în
contact, am chef de muncă, să dăm bice cailor. Cailor-putere,
i-aş fi răspuns probabil că nenea Hefner cotiza cu o
parte din încasări şi cu un braţ de reviste la băieţii veseli
de la colţ, ca să nu se trezească peste noapte că i-a luat
bineînţeles. Cutreieri străzile, mai ciocăneşti caroseria, înveţi foc editura. Şi probabil că aş fi avut dreptate. Acum însă,
zona şi cauţi clienţi cărora li s-a pus pata. Da, au o pată la acel răspuns aş mai adăuga şi Mafia 2. De ce?
galbenă deasupra capului, să fie siguri că-i vezi chiar dacă eşti Păi se pare că 2K Games şi Playboy au pus de-o
sosia lui Stevie Wonder. colaborare. Mai exact, producătorii ne-au informat că
peste 50 de ediţii ale revistei
Am văzut primul client pe ziua de azi şi l-am luat repede.
din anii ‘50 vor putea fi
Mda, cam prea repede, că l-am luat pe capotă. Şi apoi pe
colecţionate în joc. Au luat
parbriz. Nu-i bai, că s-a ridicat. Aşa că l-am lovit din nou. Pe la această decizia tocmai
al treilea client m-am prins că nu trebuie să-i abordez direct. pentru că acţiunea jocului
Opresc în dreptul lor şi urcă singuri. Urmez săgeţile şi îi duc se desfăşoară exact în
la destinaţie. Preferabil vii, aşa că în-cerc să mă abţin de la perioada în care Playboy
chestii plăcute gen „călcat baba bârfi toare pe trecere”, „înjurat şi-a făcut apariţia
toţi tâmpiţii care merg pe contrasens – a, pardon, eu eram prima oară pe tarabele
pe contrasens” sau „ia să vedem cât de rău pot buşi maşina în vânzătorilor de presă
peretele ăla”. şi pentru că astfel vor
Dacă mă abţin, e bine. Adun bani, trec la nivelul următor, aduce un plus jocului
la capitolul rafina-
iar clienţi, iar tentaţii, iar maşina făcută zob (noroc de cutiile
ment.
alea cu reparaţii instant)… dar lasă, poate în fi nal ajung
Christoph Hartmann,
şofer în Beverly Hills şi terorizez seara copii emo şi virgini cu preşedinte 2K Games: “În timp ce majoritatea jocurilor
un celebru Are you talking to me? Talk to the hand! The hand cu gangsteri pun accentul numai pe acţiune, firul narativ
holding the gun! al jocului Mafia 2 cuprinde elemente ce evoca atmosfera
sofisticată a acelei perioade. Prin parteneriatul cu Playboy
putem adăuga un element unic de autenticitate jocului
cu ajutorul imaginilor de epoca ale revistei, care ilustrează
puternica influenţă pe care a avut-o Playboy asupra
culturii şi atitudinii acelei generaţii.”
Jimmy Jellinek, director editorial Playboy: “Acţiunea
din Mafia 2 se petrece exact în perioada în care Playboy
şi-a făcut apariţia pe piaţă, iar atitudinea şi stilul person-
ajelor din joc reflectă întocmai conţinutul primelor ediţii
ale revistei. Suntem încântaţi să aducem jocului acel ele-
ment de autenticitate, neegalat în categoria publicaţiilor
http://www.miniclip.com/games/cab-driver/en/ pentru bărbaţi.”
www.level.ro
 FUN STUFF

THERE ARE NO BLUE SHELLS IN

mini games
STARCRAFT KART
S nowball Penguin Arcade

S tarcraft II isn’t just about strategy! It’s also

about...kart racing. Everdraed, a participant in
the game’s beta, built this map and threw this little
race together to put a little more Mario Kart into
proceedings, going so far as to have in-race items
and “sweet ass go-kart” units. Blizzard’s Starcraft
II - normally a real-time strategy game - is currently
in beta, and will be out later this year for the PC and
Mac.
S ă recunoaştem: e nasol să fii angajat la Moş Crăciun.
Muncă până peste urechi (şi ai nişte urechi destul de
înalte, că doar eşti elf cu normă întreagă), zile libere în Ajun
ciuciu, stres cât încape de la umflatul ăla îmbrăcat în roşu
(roşu şi vânăt dacă ai avea măcar un metru jumătate şi un par
la îndemână)… ce să mai, eşti gata-gata s-o iei razna.
Cum psiholog nu-ţi permiţi, te descurci pe cont propriu şi
pui pe picioare un joculeţ care mi-era al naibii de drag în zorii
PC-ului de la noi, când vârful tehnicii era reprezentat de un
computer cu floppy mare şi monitor CGA.
Ai o bilă fermecată, gata să facă să dispară toate cutiile din
peisaj de cum le atinge (prima oară, a doua oară, depinde cât
sadism a avut level designerul), iar grija ta principală e să fii la
întâlnire şi s-o trimiţi iar la muncă. Ai scăpat-o în zăpadă? Na-
sol! Bila e albă, zăpada cam la fel, nicio şansă s-o mai găseşti.
Începi să cânţi „Dau viaţa mea/ pentru o bilă” şi dorinţa ţi se
împlineşte. Pierzi o viaţă. Şi după 5 minute pierzi şi bila. Bine
că Moşul e zgârcit şi nu plăteşte asigurări medicale pentru
anga-jaţi. Era nevoie doar de 5 dubioşi ca tine să-l bage în fali-
ment şi întreaga lume în surzenie, că aia micii ştiu să urle dacă
nu-şi primesc jucăriile preferate.
U n webcunoscut mi-a zis mai demult că e fan al pinguinului.
Bine, omul n-are habar o boabă de Linux (încă mai crede că
e margarină norvegiană), dar avea un fix cu găina asta polară. O
iubea, o venera, ar fi fost în stare să stea şi cloşcă pe un cuibar
de ouă dacă i-ar fi cerut-o vreo verişoară de-a lui Apolodor.
Dar de la iubire la ură e un drum foarte scurt, drum pe care
amicul l-a făcut cu ocazia unei excursii la Pol. Oficial, el pornea
într-un safari hibernal, în goană după vulpi şi urşi polari. Dar
cum Fram e niţel cam greu de găsit când eşti atât de tâmpit sa
încurci polii şi să ajungi în Antarctida, vânătorii de ocazie au ales
o altă fiară vestită pentru blana, colţii şi ghearele sale: ferocele
pinguin.
Au luat tunul, l-au încărcat bine cu gheaţa şi au început
să pândească orătăniile venite să facă plajă pe o banchiză de
nudişti. Poc! Primul pinguin a şi căzut în apă. L-a urmat al
doilea, al treilea, al cincilea (al patrulea a promis că se aruncă
singur în apă mai încolo, când nu-i va mai fi atât de lene) şi tot
aşa până când a îngheţat de tot arma.
Final, felicitări, şampanie, poze şi trei dileme: De ce toţi
pinguinii sunt mov? De ce behăie fix ca nişte oi şi, mai ales, ce
caută porumbelul ăla costumat în cioară atât de des prin cadru?
Nu mai e loc în Italia? Toată lumea ştie că porumbeii stau în
pieţele Romei şi aşteaptă hrană de la turişti, nu gheaţă-n guşă.
Să fie Mafia la mijloc sau încălzirea globală?

THIS IS HOW YOU PROMOTE AN ADULT

VIDEO GAME
http://www.flashgameden.com/snowball_

W ith a large bus. Adult computer game Shin Koi

Hime Musou ~The Legend of the Moé Com-
mander~ goes on sale on July 23 in The Land of
game_1423_1.html http://www.miniclip.com/games/penguin-arcade/en/

WORLD OF WARCRAFT EXPANSION HITS...THE

the Rising Sun. To whip players up into a frenzy, FAMICOM?
this large Shin Koi Hime Musou bus was spot-
ted cruising the streets of Tokyo’s geek mecca
Akihabara.
C hinese World of Warcraft players, bummed at the
challenges they face trying to play expansion Burn-
ing Crusade on a PC, could always lower their already-low
A month before this title is released, a non-
graphical expectations and play the game on a...Famicom.
adult Shin Koi Hime Musou will be released on the
That’s it, up top. World of Warcraft: The Burning Crusade, for
PSP. Maybe it’ll get a bus, too.
the Famicom. This version, created not by Blizzard but by
We should all get buses. Really.
pirates, eschews the series’ trademark online play for offline,
8-bit role-playing. And dare we say looks better as a result?
The “game” is for sale over on the Famicom World forums if
you’re interested. And if you’re not? The seller has some other
familiar-looking games that never actually appeared on the
Famicom either,
like Harvest Moon,
Tomb Raider and..
Everquest.

04|2010 LEVEL 85
FUN STUFF Easter Eggs

EASTER EGG HUNT

L
orem ipsum dolor sit amet, consectetur
adipiscing elit. Praesent sodales ligula quis
est facilisis placerat. Ut venenatis justo
vitae quam aliquam ac rhoncus orci fringilla. Nulla
adipiscing facilisis malesuada. Vestibulum ut
elementum purus. Nullam porttitor laoreet lacinia.
Nullam accumsan placerat sagittis. Pellentesque
ullamcorper lacinia faucibus. Cras ullamcorper
varius neque, ut semper orci sodales eget. Vivamus
euismod aliquet facilisis. Maecenas sem eros, porta
in porta tristique, elementum non metus. Aliquam
erat volutpat. Etiam pretium convallis accumsan.
Curabitur malesuada, libero vel sollicitudin sagittis,
sapien lacus egestas ligula, eget malesuada libero
ligula quis ipsum. Integer porttitor lacinia diam eu
iaculis. Quisque sem odio, egestas non placerat
quis, eleifend in nunc. Suspendisse convallis blandit
auctor. Phasellus ornare suscipit laoreet. Maecenas
feugiat, neque mollis volutpat posuere, erat nunc
ornare ante, eu pretium neque est vel orci. Morbi ac
lorem ac nisi vehicula hendrerit sit amet quis leo.
Augue sed tellus sodales varius. Proin faucibus
tincidunt sem, et scelerisque enim euismod quis.
Etiam luctus, mauris ac ornare varius, enim lacus
condimentum libero, eget ullamcorper justo nunc
id ipsum.
 Cristan

DOOM II
John Romero, the charismatic designer with the famous long hair, was the face of
Doom in more ways than one. While Doom II was still in production, a late-night
trip through the final level with “no clip” mode on revealed that someone in
the Doom offices had made Romero’s role with the game a little more sinister.
Although to defeat the end boss players shot at a large demon head affixed to
the wall, the actual damage was being done to a graphic--unable to be seen
during normal gameplay--of John Romero’s head on a stick behind it. To have the
last laugh, John Romero and the sound designer recorded Romero’s voice for the
demon, which said, “To win this game, you must kill me, John Romero.” However,
the voice was distorted and reversed so it wouldn’t be obvious. To witness this
egg in action, you must activate the no-clip cheat, as Romero did, and pay a visit
to his face up close and personal. The pixelated picture winces as each bullet
makes contact, until finally, after enough damage has been done, you complete
the game. This egg is particularly important because it was a classic example of
designer-fueled celebrity...as it might not have been as interesting if John Romero
weren’t a widely recognized character. (trimis de Gingirică)

Final Fantasy VII Diablo II

And that fever is ‘7777’, baby. If
you could get any or all three
of your characters reduced
to exactly 7777 health points
in Squaresoft’s seminal Final
Fantasy VII, you’d enter ‘Lucky
7s’ mode. In this mode, your
characters do 7777 points
of damage and you couldn’t
control or modify their attacks
until the end of the round. That
means, if you were unfortunate
Waaaaay back when, back during the original Dia-
enough to have this happen
blo era of the mid-90s, a rumour began that there
to your characters during a
was a hidden ‘cows’ level buried deep in the game
particularly vicious boss battle,
– a stage that only the most click-happy fans could
say during one of the Weapon fights, potentially you could get an unavoidable Game Over. During normal
unlock. It was, sadly, a lie. However, Blizzard does
circumstances, however, the damage you dealt far outweighed the risks. (trimis de Gingirică)
love its fans – so lo and behold the sequel, Diablo
II, does in fact contain a secret Cows stage. This
GTA San Andreas
one was triggered by collecting a specific item be-
Gant Bridge, San Andreas. The home of the Easter-Egg-That-Wasn’t in Rockstar’s last PS2 Grand Theft Auto entry.
fore beating the game and then entering a portal
The series has always taken a more literal approach to Easter Eggs – occasionally hiding chocolate eggs or small
to the alternate hell-cow dimension, where wave
images of eggs for players to stumble across. However, it seems someone was having a case of the cranky Mon-
days or something when the following was added to the top of Gant Bridge: “There are no Easter Eggs up here. after wave of angry cattle would come at you from
Good and Evil... Hell Wants You

Go away.”Yowch. (trimis de Gingirică) all directions. (trimis de Gingirică)

In the Eternal War between

Grim Fandango

In the Blue Casket, while on the microphone, say “Anyone know where I can find some tools”, and some of the
guests mention a ‘monkey wrench’, which is a refence to a certain part of Moneky Island 2. (trimis de Gingirică)

86 LEVEL 04|2010 www.level.ro

MAGAZIN Top 10

TEN GAMING DYSTOPIAS

F
or as long as humans have been trying to cre-
ate utopian societies, we’ve been mucking it
up terribly. Put someone in charge of a group
who promises to make everyone happy, fitter and
more productive, and you’ll have a totalitarian regime
on your hands by May Day. Creative minds like
George Orwell, Ayn Rand, Ray Bradbury and Aldous
Huxley have explored that idea extensively in fiction,
shaping our modern understanding of the dystopia
-- or anti-utopia -- along the way.
Videogames have proven especially adept at
presenting dystopian visions over the years, building
on the work of novelists, filmmakers and other art-
ists to bring a new level of experience to the topic:
immersion. It’s one thing to read about an all-seeing
government watching your every move, but it’s quite
another to feel its eyes on you as you move through
a virtual world. Walking through the remains of a
crumbling society and fighting for survival along the
way sure puts an exclamation point on the warnings
shouted from the pages of science fiction.
So which games have created the clearest and
most memorable visions of dystopia throughout the
medium’s relatively short life? What locations gave
us chills and haunted our dreams with nightmar-
ish visions of repressed freedoms and unchecked
alienation and fear? Our collection of gaming’s top
dystopias answers that question and raises some of
its own. It’s far from an exhaustive list, so let us know
what games you think deserve a mention in the com-
ments section below. Big Brother will be watching.
 IGN Staff

10. Final Fantasy VI - Balance/Ruin

One of the most acclaimed RPG stories ever, Final Fantasy VI finds a Nazi-like
regime seizing control of the empire. Led by Emperor Gestahl, the aptly-
named Gestahlian Empire has fused the powers of magic and technology
together and is using this “Magitek” to take over the world. A resistance
movement known as The Returners is fighting back. This conflict unfolds in
a steampunk world where traditions are clashing with the forward march of
technology. Final Fantasy VI was the first in this RPG series to move beyond
established fantasy settings into sci-fi and technology-driven societies.

9. Syndicate - Unnamed corporate nightmare

8. Jak 3 - Wasteland
So after saving the world in Jak 2,
Jak and Daxter are celebrated at the
beginning of the sequel…by being
banished to a place so horrible and
wretched it’s simply known as “The
Wasteland.” Those New World inhabit-
ants are a creative lot, aren’t they?
How this land got so barren is never
explained, but at least their uninhab-
itable terrain makes for some great
racing on the outskirts.
In the gritty world of Syndicate, you’re in charge of creating the dystopia
for a change. By controlling four corporate cutthroats in this old-school PC
game, you aim to gain territory, develop new weapons and technologies
and generally raise hell for your own gain. This is dystopia as its most cha-
otic and brutal. Tech and science have created monsters out of opportunists
and business-minded criminals, and you’re here to make sure the profits fall
to you.
7. Final Fantasy VII - Midgar
Like its predecessor, Final Fantasy VII eschews the medieval setting of previous games in the
RPG series in favor of a futuristic science fiction location. This time, the protagonists face a
mega-corporation that threatens to destroy the world with its overreaching plans to find a
“Promised Land” full of power-
ful energy. The Shinra Electric
Power Corporation, headquar-
tered in the dark, downtrodden
metropolis of Midgar, rules the
population with an iron fist
and keeps the population in
check with its military might.
The heroes of the story start
out essentially as terrorists
struggling to break Shinra’s
grip on the population. By the
end of the game, balance is
restored to the planet, but at
a terrible price.

88 LEVEL 04|2010
 MAGAZIN
6. Mirror’s Edge - Unnamed metropolis
Not every dystopia is a twist of grotesque, imposing architecture that houses jackbooted thugs. The un-
named city of Mirror’s Edge is a gleaming metropolis that actually looks like a high-functioning society.
Of course, that’s only a mirage. The twin rot festering within the city is the suppression of information
and omnipresent surveillance. Only through the French art of parkour (urban gymnastics) can this dysto-
pia be brought to its knees and the flow of information restored. However, like any fictional dictatorship,
a trade-off must be considered before laying the system low. Is the relative peace of a sinister police state
really worse than a city left to its own devices?

5. Deus Ex - Futuristic cyberpunk Earth

Sometimes a dystopian future isn’t as simple as one ruthless leader’s lust for 4. Beyond Good & Evil - Hillys
power. In Ion Storm’s futuristic PC game Deus Ex, the main character is thrust
Governments. They’re always oppressing folks and
into a world of ancient conspiratorial forces that together lead to a dark and
getting caught up in conspiracies. Beyond Good
terrible secret. This one has it all: cyberpunk hackers, Hong Kong gangsters,
& Evil tasked players with unraveling one such
Illuminati leaders, genetically engineered viruses and even a trip to Area 51. The
corrupt government that is cooperating with aliens
Earth imagined by developer Warren Spector
that are abducting innocents and siphoning their
and his team for Deus Ex is dark and
life force. It’s bad enough our heroine Jade has to
hopeless, and society is crumbling at
deal with forces from another planet, but she has
the edges. Only by penetrating the
to contend with her own oppressive government
depths of the conspiracy can you crack
as well. Set on the advanced planet of Hillys,
the façade and make the choice that
Beyond Good & Evil finds humans and anthro-
can bring humanity back into the light.
pomorphic animals living side-by-side, but their
existence is ever under bombardment from alien onslaughts.
This celebrated game managed to be fun while conveying mes-
sages both social and political.

3. Fallout 3 - Capital Wasteland

The year is 2277, and the area in and around Washington, D.C., has been a nuclear
wasteland for 200 years. By the time you emerge from a fallout shelter to search
for your missing father, the surface world has devolved into warring factions of
mutants, survivors and soldiers. At the top of the food chain sit the Enclave and
President Eden, who set themselves apart from the rest of the population as
genetic superiors who impose their totalitarian will. The world of Fallout is brutal
and dark, and its residents are either hollow shells who stopped caring long ago or
vicious opportunists who’d just as soon shoot you as sell you supper. No dystopian
gaming setting has given us such a sense of creeping desperation and despair.

2. BioShock - Rapture
Few videogames have presented as dark a dystopian vision as
BioShock, 2K’s atmospheric first-person shooter set in the failed
underwater utopia of Rapture. Built in the 1940s by industrial-
ist Andrew Ryan as a means to escape what he saw as the
oppression of the day, Rapture soon falls apart when scientific
advances in gene splicing lead to class warfare and economic
crises that tear the population apart. Drawing on classic
dystopian literature such as Atlas Shrugged and 1984, BioShock
raises questions about control, freedom, equality and power.
Also, it lets you shoot cool fireballs out of your hands.
1. Half-Life 2 - City 17
“Welcome. Welcome to City 17.” These are the words that greet Gordon Freeman as he’s whisked
from stasis and thrust into the world of Half-Life 2. But it’s hardly an inviting place. Humanity
lives under the watchful eye of the extraterrestrial Combine, and the paternalistic Dr. Breen has
stepped in to administer Earth on their behalf. His face adorns looming media screens, and his
voice is ubiquitous, cajoling the cowed citizenry into
submission. But the power of the “free man” is strong
among resistance fighters, many of whom see the
former scientist as a messianic figure. Although
the game takes you outside of the city and into the
surrounding countryside, the menacing spire of the
Citadel looms in the distance, a constant reminder of
the oppressive weight of the Combine’s rule.

04|2010 LEVEL 89
MAGAZIN Nostalgic
GAMING ȘI PRESĂ DE JOCURI ÎN
ROMÂNIA (partea I)
L
orem ipsum dolor sit amet, consectetur
adipiscing elit. Praesent sodales ligula quis
est facilisis placerat. Ut venenatis justo vitae
quam aliquam ac rhoncus orci fringilla. Nulla adipi-
scing facilisis malesuada. Vestibulum ut elementum
purus. Nullam porttitor laoreet lacinia. Nullam ac-
cumsan placerat sagittis. Pellentesque ullamcorper
lacinia faucibus. Cras ullamcor-
per varius neque, ut semper
orci sodales eget. Vivamus
euismod aliquet facilisis.
Maecenas sem eros,
porta in porta
tristique, elementum
non metus. Aliquam
erat volutpat. Etiam pretium
convallis accumsan. Curabitur malesuada, libero
vel sollicitudin sagittis, sapien lacus egestas ligula,
eget malesuada libero ligula quis ipsum. Integer
porttitor lacinia diam eu iaculis. Quisque sem
odio, egestas non placerat quis, eleifend in nunc.
Suspendisse convallis blandit auctor. Phasellus
ornare suscipit laoreet. Maecenas feugiat, neque
mollis volutpat posuere, erat nunc ornare ante, eu
pretium neque est vel orci. Morbi ac lorem ac nisi
vehicula hendrerit sit amet quis leo.
Pellentesque tristique
Augue sed tellus sodales varius. Proin faucibus
tincidunt sem, et scelerisque enim euismod quis.
Praesent sapien nulla, blandit sit amet imperdiet ac,
consequat vel diam. Curabitur tempus nibh nulla,
vitae dignissim metus. Sed sollicitudin semper
ultricies. Etiam luctus, mauris ac ornare varius, enim
lacus condimentum libero, eget ullamcorper justo
nunc id ipsum. Nam commodo volutpat dui vitae
volutpat. Suspendisse mattis tincidunt nulla, quis
aliquam felis ultricies consectetur. Aenean augue
felis, placerat sit amet ultricies pharetra, tristique
non velit. Suspendisse ultricies ornare massa, eget
condimentum eros consectetur et. Ut interdum
94 LEVEL 04|2010
sollicitudin justo, sit amet porttitor nisl faucibus
at. Vestibulum iaculis nulla vel lectus feugiat vitae
vehicula ipsum condimentum. Praesent malesuada
erat dui, at pretium purus.
Aliquam erat volutpat. Donec dictum lacus leo.
Vestibulum neque justo, ornare ac ultrices eu, ul-
lamcorper in quam. Aliquam posuere aliquam nisl,
a commodo sapien porttitor at. Donec eget lacus
non massa commodo condimen-
tum. Nam sit amet nulla eget
malesuada egestas sollicitudin.
justo ornare luctus. Vestibulum
Fusce vehicula, eros quis ultrices tincidunt,
ante ipsum primis in faucibus
magna mauris luctus risus, nec vulputate lorem dui
orci luctus et ultrices posuere
vel nunc. Pellentesque bibendum neque a urna
cubilia Curae; Vivamus mi nibh,
hendrerit consequat. Fusce nibh nisl, dapibus non
commodo vitae suscipit nec,
pretium nec, pretium a sem.
tempor et nisl. Proin sit amet urna
Donec tempus pretium varius. Mauris ligula
arcu, quis bibendum sapien. Ut
felis, luctus eget convallis eu, pellentesque vel arcu.
mauris tellus, malesuada ut fermentum ut, gravida
Quisque commodo sollicitudin diam, ut malesuada
ut diam. Vivamus scelerisque urna eros. Nam
felis dignissim ut. Donec euismod, metus vitae
imperdiet adipiscing ante at rutrum. Cras rhoncus
condimentum lacus, at laoreet odio eleifend at.
Morbi dapibus turpis eget mauris ultrices eu con-
dimentum augue aliquam. Donec blandit rhoncus
consequat. Sed lacinia tortor non felis tristique
gravida consequat nunc mattis. Maecenas ut tortor
metus, sit amet iaculis ipsum. Sed mollis vestibu-
lum lacus, at convallis erat scelerisque ut. Mauris
vitae tempor arcu.
Ut elementum lacus
Non tortor malesuada ullamcorper. Nulla ac
lectus at lorem consequat sodales ut eget est.
Pellentesque tincidunt ullamcorper nulla, non
scelerisque ligula accumsan vitae. Proin ac nulla
vitae leo pulvinar consequat. Class aptent taciti
sociosqu ad litora torquent per conubia nostra, per
inceptos himenaeos. Praesent vel tortor mauris, sit
amet pretium purus. Nullam pretium vestibulum faucibus elementum, tellus nulla consequat neque,
luctus. Proin leo metus, semper at cursus id, fringilla in tempor justo lacus et erat. Quisque porttitor
quis mauris. Phasellus ornare, lacus id pharetra enim vel lacus congue tristique. Quisque vel mi ul-
semper, mi tortor placerat urna, sed condimentum tricies est luctus suscipit sit amet porta sem. Morbi
risus eros id sapien. Maecenas ut sem a mauris feugiat posuere rhoncus. Mauris dignissim laoreet
fringilla faucibus. Aliquam erat volutpat. Sed sagit- leo. Nunc nibh diam, iaculis sit amet dignissim id,
tis lorem sit amet ipsum adipiscing vulputate. Nunc commodo vitae enim. Mauris ut ornare magna. Sed
nec mi odio. Suspendisse potenti. Ut sagittis elit
The Right Side.
et magna tincidunt porta. Fusce nibh nisl, dapibus
non pretium nec, pretium a sem.
 Cristan
www.level.ro
FORUM

DE PE FORUM ADUNATE
Despre raportul pc vs. console in
revista level
BgOld:
Pe de o parte, revista nu se numeste PC***** , pentru a reiesi de undeva ca s-ar ocupa doar
Sictirus: de jocuri ptr PC. Se ocupa de intreg fenomenul cuprins in cuvintul JOCURI. Aici intra pc-ul,
Jocul il am din alta revista . Revista o iau mai mult datorita jocului full nu neaparat consolele (inclusiv cele portabile), celular si pe unde or mai fi bagate jocuri. Nu cred ca exista
pentru continut in care de altfel se pune mai mult accentul pe console si nu pe un adevarat gamer care sa se limiteze doar la una din variantele de mai sus. Eu de exemplu
PC . Asa ca o sa sar revista luna asta. am si pe mobil o gramade de jocuri. Nu ma pot abtine sa nu butonez un joc toata ziua (pe
tramvai, pe la lucru si prin alte momente de ragaz, asta e trebuie sa ma simt conectat).

fr3ak4j:
Acelasi gand ma incerca-de a nu mai cumpara revista.prea multa mancare de consola, si pagini irosite. Jaunty:
Succes Level. Sper sa nu ajungeti la finalul la care a ajuns “concurenta”. Eu n-am consola si nici nu prea vreau. Nici pe mobil nu ma joc. Ceea ce
dupa unii pare sa insemne ca nu indragesc jocurile sau ca sunt un fals
gamer (ce-o fi aia?) [...]Si eu as fi in principiu (in practica, nu prea) de acord
cu Sictirus daca mi-ar pasa, insa revista ma intereseaza doar pentru
<Mitzah>: articolele unora. Nu joc mai nimic din ce se prezinta intr-insa.
Bayonetta, Dante’s Inferno, Darksiders, God of War 3, who cares? Mie doar God
of War 3 imi spune ceva, pentru ca l-am jucat pe primul cu ajutorul unui emulator
de PS2. Sunt destul de sigur ca sunt extrem de putini cei care cumpara revista ncv:
pentru jocurile de consola sau pentru jocurile de consola si jocurile de PC. Au fost Gasesc interesanta directia adoptata de majoritatea covarsitoare a jocurilor din ziua de azi, redata atat de bine de
procesate acele chestionare si e cerere mare de review-uri pentru jocurile de coloristica revistei, nici mai mult nici mai putin de 50 de pagini “dark” (de la pg. 20 la 69) care pot fi rezumate scurt si
consola? Ati lasat mai multe jocuri de PC pe dinafara, atat anul asta, cat si anul ordonat: killing, fantasy killing, explosive killing, SF killing, strategy killing, trekilling, metal killing, infernal killing, b. Killing,
trecut (in special in perioada noiembrie-ianuarie). brainless killing, about dead, flick killing... Durere. Interesant mi se pare si faptul ca toate jocurile prezentate nu au van-
dut impreuna mai mult decat jocul de la pagina 70, un joc vesel, cu mustaciosi si culori curcubitacee. Si nu in ultimul rand
nu pot sa nu gasesc interesanta “dezamagirea” celor cativa din zona. Acestia in loc sa se bucure de varietatea oferita
LorDClaus: de level, care cum necum le ofera o perspectiva destul de larga asupra a tot ce inseamna gaming-ul in general, urla ca
Cu durere in suflet inclin sa fiu de partea lui Sictirus.[...]Ma din gaura de sarpe ca nu e destule articole pentru jocurile de pc in revista. [...]Cateodata imi vine [...] sa nu mai fac nimic.
doare in cot de Wii, PS3 XBOX.Nu citesc articole de jocuri Ma chinui cu speciale, joc indie-uri, va povestesc despre cate 2-3 jocuri in acelasi articol, atrag (cum ma pricep si eu)
pe care nu le voi juca niciodata. atentia asupra altor laturi si altor fatete a ce inseamna si cum repercuteaza una alta. Si-o fac cu drag. Dar cateodata
simt ca nu merita. (ma intreb cum simt redactorii care nu scriu ca mine doar 3-4 pagini per numar). In loc sa va bucure
ca puteti sa va informati si despre jocurile la care nu puteti ajunge preferati sa cititi numai despre ce jucati voi sau pe
Sictirus: ce ati pus ochii, jocuri despre care oricum deja stiti foarte multe. In loc sa ziceti „ia sa vedem domne cum reuseste
Nu am nimic cu consolele . Daca as dispune de finante mi-as cumpara si eu dar cum nu nintendo asta sa scoata al 100-a mario si tot sa vanda cat alti zece la un loc”, nu mai puteti trai fara review-ul ala la
dispun zic pas [...] nu o sa inteleg niciodata de ce romanul alege intotdeauna calea cea mai grea PES, ca si cum s-ar fi schimbat regulile in fotbal si acum se joaca pe luna. Eu nu vreau un Level cum il vreti voi, si da si eu
cind ar putea sa o aleaga pe cea mai usoara . De ce incearca sa ii impace pe toti in citeva cumpar Level ca si voi, eu vreau un Level ca cel pe care tocmai l-am rasfoit, ba chiar de 2 ori mai complex. Vreau articole
pagini ale revistei cind e clar ca nu se poate . Multe jocuri care erau scoase pe mai multe peste articole, vreau Ghinea pe 10 pagini, vreau Locke si spatiu, dar si prezentari la jocuri de consola, de telefoane, de
platforme inclusiv PC au fost disecate tot pentru console pentru ca redactorul respectiv sala si mai ales la jocuri de care n-am auzit. Scandaluri, preturi, idei noi, noi directii, topuri, grafica, programare, salarii,
poate prefera consola. [...] Eu nu cred ca cei cu console nu ar fi bucurosi sa aiba revista lor la psihologie, etc. Le vreau pe toate, cu cap si pasiune. In nici un caz o revista cu ochelari de cal care nu stie decat recenzii
fel cum nu cred ca cei cu PC-uri nu ar fi bucurosi sa o aiba pe a lor. Nu o sa mearga niciodata pc... Nu stiu, poate sunt eu nebun.
sa impaci pe toata lumea . Eu nu stiu sa fi reusit cineva in domeniul asta. Tocmai din cauza LorDClaus, de unde stii (sau de ce nu speri) ca peste ani (sau luni) nu vei juca ce prezinta Level acum pe console?
asta, daca consolele au luat un asa avant mi s-ar parea normal sa aiba o revista a lor. Ei ar dau Sau faci parte dintre acei oameni fixisti care prefera sa rateze un joc bun/extraordinar doar pentru ca nu e pe
un ban pentru ce vor sa citeasca eu as da un ban pentru ce as vrea sa citesc. platforma preferata? Sau mai rau, printre cei care nu joaca decat ce a aparut ieri. Sa te intreb altfel, daca Level ar face
numai review-uri PC ai avea timp sa joci toate jocurile prezentate numar de numar? Sau te-ar interesa toate? Cred ca
raspunsul e nu. Atunci de ce nu gasesti mai interesant sa citesti si sa te informezi despre jocuri de calitate (sau macar
deosebite) pe care pe viitor poate le vei juca (fara a mai conta platforma). Din ce spui, chiar daca in general review-urile
la jocurile de PC predomina in level, ai prefera ca toate sa fie pentru aceasta platforma, indiferent daca jocurile sunt
Marius Ghinea: niste ciurucuri, decat sa citesti articole frumoase cu idei interesante cuprinse in recenziile jocurilor de console.
Ca sa imi spun si eu parerea in linia acestui nou topic, pot sa va dezvalui faptul ca Level nu a fost
niciodata facut cu mult cap si premeditare. Deci, nici dracu in redactia noastra nu sta sa coaca vreo
idee despre linia revistei - vezi, Doamne, nascind, eventual, ceva atit de evoluat precum o inclinare
voita catre console sau PC. Nu, bah, noi scriem pur si simplu despre ce ne vine. In ambele sensuri,
adica despre ce ni se scoala sa scriem pentru ca ne place, si/sau despre ce ne vine la redactie de la Caleb [The Chosen]:
distribuitori. Daca soarta si industria vor ca noua sa ne vina sa scriem mai mult despre jocuri de con-
Mda, aici si eu ma simt calcat pe coada[...]. Eu unul mi-am aruncat alocatiile pe Game Over si Computer Games
sola, asta iese la capatul liniei de asamblare a revistei. Pe bune. Si, ca orice oameni innebuniti dupa
(si cateva numere din PCG, dar nu mi-a prea placut stilul lor) chiar de dinainte sa am un PC, cand devenisem un soi
jocuri, indiferent de platforma, chiar nu ne intereseaza ce credeti voi despre proportia dintre PC si
de magician al BASIC-ului pe Spectrum, butonam pe Commodore si pe un Megadrive procurat ieftin si visam la
console in revista noastra, atita timp cit ea este in mod manifest una MULTIPLATFORMA, baaaah!!!
Doom, Warcraft, Cyberia sau Diablo. Dar nu m-a deranjat si nici nu am considerat ca ar trebui sa se apuce sa scrie
Ati vazut un dependent de droguri? Ati vazut cit de tare il doare-n pix de ceilalti cind are doar joace de Spectrum si C64. Citeam despre Dark Earth si visam - iar indeplinirea visului de a le juca pe propriul
nevoie de doza? Bah, daca eu vreau sa scriu despre ceva, daca simt nevoia sa bag un joc pentru un PC s-a intamplat mult mai tarziu. Unele mi-au depasit asteptarile, altele au palit comparativ cu produsul imaginatiei
articol, ma intereseaza fix pix pe ce platforma e, si un miliard dintre voi nu s-ar putea intromisiona mele, construit pe baza articolelor si fazelor pe care le citeam. Asa ca nu-mi pare rau de nicio revista de joace
in placerea mea pe criterii de platforma, culoare, timp de fermentatie sau cicoare cu cereale, ati cumparata vreodata (in afara de PCG, asta e... :) )
priceput asta? Nu cunosc alta ratiune editoriala a existentei unui articol, indiferent de platforma,
Tin minte ca mai demult existau tot felul se sali de jocuri, pline de console, PC-uri si alte nebunii. Intr-un fel sau
decit vrerea mea.
altul, se pare ca mai nou nu mai renteaza. Asa ca vechile adunari din salile de arcade si apoi de console si PC-uri,
Si stiti ceva? Asa sinteti si voi cind e vorba de jocuri. Tocmai de aceea este bine asa cum sintem ulterior Internet Cafe-uri au cam disparut, cel putin din ceea ce stiu eu. Si intr-un fel e pacat, fiindca acolo te puteai
- pentru ca reusim in mare masura sa fim o oglinda pe bune a realitatii jucatorului de aici si acum, intalni in carne si oase cu alti pasionati, se formau bisericute bazate pe preferinte (si probabil nivelul intelectual si stil)
nu o reflectare a unei scheme editoriale scremute in sedinte de marketing si management. Revista si era o treaba frumusica, uneori. Dar nu e nici vina noastra ca nu puteti merge la o astfel de sala cu X360 PS3 si Wii
e asa pentru ca sintem ca voi, cu acelesi placeri, bucurii, inclinatii, adictii ludice, si nimic nu va intra in sa degustati din titlurile dedicate lor sau chiar sa le inchiriati pentru o zi sau o saptamana. Pacat.
ordinea fireasca a acestui lucru, in afara de pierderea locului de munca.
Dar LEVEL a fost si categoric este multiplatform. Asa va si ramane. Scriem ce putem face rost, scriem abia
daca si cand putem face rost de vreun joc si scriem ce ni se pare interesant si ca merita prezentat. Si o facem cat
Marar: putem de bine.
[...]Dar da, Level-ul in principiu pune prea multe jocuri de
console. Nu ma refer aici la titlurile mari care TREBUIE brutalistu:
acoperite totusi, ca sunteti revista serioasa ce naiba, dar Brugner: Se petrec o multime de lucruri in gaming industry. Luna de luna, lucruri care merita acoperite in revista:
cand puneti chestii precum “Harvest Moon” sau “Lock’s
Parerea mea este ca nu numarul mare de jocuri de conferinte, interview-uri, proiecte, gaming dev, modding. Lucruri care merita mai mult de 2 randuri pe o
Quest”... Nu ma leg aici de titlurile mari care trebuie totusi
consola supara cititorii, ci spatiul mult prea vast acordat coloana de pagina. Si cum se face ca sunt zeci de jocuri, hai sa nu le zic bune, populare jocuri PC, ale caror
puse, problema e ca titlurile astea le faceti review-ul
in revista. Sincer, ar fi mai OK o prezentare mai sumara prezentari sunt amanate cu lunile de la lansare? [...] Bagati mai mult continut si NIMENI nu o sa se planga
imediat de la data aparitiei, dar cand vine vorba de King’s
a acestora. Nu zic ca nu sunt jocuri bune, frumoase, insa ca este acaparata revista de jocurile de console. Scadeti din numarul de jocuri/stiri/reportaje si bagati si
Arthur and Co. (parca a mai zis <Mitzah> cateva) le lasati
de multe ori am observat ca depasesc ca numar de pagini jocuri de console in tot 100 de pagini (+hardware si lifestyle) si or sa fie oameni bosumflati cu impresia ca
de izbeliste cateva luni bune. Sau cand va pica in brate o
articolele la jocurile de PC. Si cel putin pentru mine devine revista nu li se mai “adreseaza”. De cate ori poti sa recitesti un review la un joc pe care nu o sa il joci?
bijuterie precum The Void (stiu ca sunt moara stricata cu
plictisitor sa citesc 4 pagini despre un joc pe care probabil
jocul asta dar mi se pare reprezentativ) nici nu il terminati,
ca nu o sa-l “gamepad-esc” niciodata. Este suficienta o
de parca nu ar fi un joc care se termina in 10 ore.
prezentare de 1-2 pagini / joc de consola (indiferent de
gabi619:
“calibrul” sau). As prefera niste articole mai complexe
pentru jocurile de PC, eventual “cum se faceau pe vrem- O revista nu o scrii din principii, o scrii ca s-o vinzi unui
uri”, cu unele tips&tricks, prezentari de diverse chestii, si public tinta. Iar daca acel public-tinta e majoritar detina-
96 LEVEL 04|2010 unele mai subtirele pt jocurile de console... tor PC-only, atunci e normal sa faci niste rabaturi. www.level.ro
 FORUM

Despre Level Martie 2010

ripper~fgs:

Despre activision vs.

Un numar cat de cat bunicel, dupa parerea mea cireasa
de pe tort a fost GameDev as always. Astept cu nerab-
madalinw:
infinity ward dare articolele despre graphic artists, designers etc.
Nota pt Dark Void a fost, cum sa zic, corecta. Unii ar zice ca e prea
mica. Eu am jucat jocul si da, Koniec a avut dreptate, e bun ca se
dezinstaleaza repede. Pe undeva comparabil cu Necrovision care a luat
<Mitzah>: 0,8 (fain review).Mi-a placut ca a remarcat imediat ca datorita acelui
jet-pack personajul trebuia carbonizat de la brau in jos. Si am mai spus,
Asta nu era editia cu numarul 150? Parca intr-un an (1998 sau ca nu mi-a placut ca dumneata, Caleb, nu ai avut la dispozitie macar
1999) au fost 11 numere. No special stuff? 50 de pagini. Asta o spun ca un simplu fan care cumpara revista in
cartofu:
primul rand pentru felul in care e scris un review sau un preview. Si da,
haha, grea lovitura pentru numarul din decembrie 2009 a fost cel mai bun pentru ca a fost un
Activision daca schimba astia adevarat Caleb-fest. Nu pot sa nu remarc diferenta dintre dumneata
publisherul marvas: si Kimo de exemplu. Revista e buna, imi place in mare parte si cred ca
Coperta era previzibila, cat despre joc, MULT mereu e loc de mai bine.
Un_Zombie_Bun:
V-A MAI LUAT! Waytogolevelofromania!
Nu m-as lua dupa nici unii, e
clar ca ambele parti vor spune
ce le convine lor si nu neaparat
adevarul. Cauta o a 3-a si o a 4-a
CRISTAN:
sursa, poate ai mai mult noroc.
Dupa o scurta asteptare, iata-ne in fata celei mai recente creatii a studiourilor Level. Asteptarile erau destul de mari, in lumina promisiunilor facute
de producatori si a micilor schimbari din ultima vreme. Sa vedem, deci, daca episodul cu numarul 151 din cea mai longeviva franciza din lumea
jocurilor din Romania vine cu ceva nou sau a mers pe aceeasi reteta atat de folosita in precedentele iteratii.
FuzzyFuzzball:
Toate-s vechi si noua toate
Meh, producatorii astia (si cand zic “produ-
Din pacate, inca de la primul contact este evident ca noutatile lipsesc aproape cu desavarsire. Incepand de la box cover (complet lipsit de
catori” nu ma refer la cei care fac efectiv
inspiratie si originalitate, salvat in mod ciudat doar de paleta neobisnuita de culori) si pana la ultima litera a reclamelor de sfarsit, continutul statut
jocul, aia sunt developeri) sunt oricum niste
trezeste un puternic sentiment de deja vu. Micile schimbari sunt atat de subtile incat daca nu le cauti intr-adins, nici nu vei sti ca sunt acolo. In
jigodii mai mult sau mai putin. Pentru ei totul
mod paradoxal, cea mai mare inovatie este reprezentata de o sectiune cu tematica retro. Engine-ul prafuit, folosit de atata vreme, isi arata clar
se rezuma la bani. Din pacate sunt un rau
varsta, in ciuda celor cateva imbunatatiri aduse de-a lungul timpului; cu continut static si previzibil, aproape fiecare episod e aceeasi Marie cu…
necesar, putine fiind companiile care isi permit
aceeasi palarie.
sa se autofinanteze pe perioada de productie
a unui joc. Miezul
Campania single-player este impartita ca de obicei pe capitole, fara nicio surpriza (Stiri-Previews-Reviews-Lifestyle & Hardware), suplimentata
de cateva misiuni speciale accesibile inca de la inceput (Gamedev, Board Games, Free2Play, Retro). Filmuletul de introducere (creatie a lead
zme-ul: designerului) este searbad si nu reuseste sa-ti stimuleze interesul pentru ce urmeaza. Nici primul capitol, Stiri (la fel de arid ca si in precedentele
Deja ma plictisesc cand citesc episoade) nu face o treaba mai buna in a te introduce in atmosfera – din fericire avem optiunea de a sari direct la capitolul urmator, ceea ce va si
despre plecari de la IW. recomand. La Previews, gameplay-ul e ceva mai lin, cu cateva niveluri interesante (Metro 2033 si God of War 3), dar prezenta lor nu se justifica
pe de-a-ntregul deoarece este limpede ca sunt doar niste versiuni la scara mica ale unor niveluri ce isi vor face aparitia intr-unul din episoadele
imediat urmatoare.

Marar:
Dar miezul gameplay-ului si totodata punctul forte al seriei a stat intotdeauna in capitolul Reviews, iar acest nou episod debuteaza in forta.
Primul nivel si totodata cel mai asteptat este si cel mai mare si infatiseaza o lume vasta si bine realizata, insa dominata de culori sumbre si ploi
Cum sa te plictisesti? Eu simt de cenusa. Aproape nicio raza de soare pe intreaga durata de 10 pagini a nivelului, lucru ce vine in contradictie cu rating-ul neasteptat de luminos
o placere primara, primordiala, acordat la terminarea acestuia. Desi de obicei am incredere in inspiratia binecunoscutului level designer MG, de data aceasta imi permit sa pastrez
zme-ul: aproape erotica, cand vad ca unele rezerve eurogamerice si metacritice in privinta directiei artistice a nivelului.
anumite jeguri pe care le fac
Tu consideri ca cei de Celelalte niveluri din capitol se parcurg mai usor si ofera o experienta placuta si variata. Desi partile neplacute nu lipsesc (vezi nivelul Dark Void,
companii gen Activision mai au si
la IW sunt nevinovati, probabil una din glumitele interne ale producatorilor - „daca vrei sa ucizi un joc, arunca-l in groapa lui Koniec”), numeroasele aspecte pozitive le
repercusiuni negative REALE, nu
aici te cam inseli. Nu eclipseaza cu usurinta - Bayonetta, Venetica, Mario, Dante’s Inferno. Iar includerea unui setting precum cel din King Arthur este binevenita, chiar
doar niste nerd rage-uri inutile pe
le plang deloc de mila, daca tardiva fata de competitori. (Fac aici o paranteza pentru a semnala o neinsemnata dar amuzanta discrepanta intre ce se poate observa
niste forumuri.
pentru ca stiu exact la inceputul nivelului Dante’s Inferno si cele declarate de level deginer-ul CioLAN intr-un preview de prin noiembrie referitor la lecturarea operei
ce fac. lui Dante Aligheri; probabil o simpla licenta poetica). Totodata, salut revenirea unui mai vechi membru din echipa de productie, care si-a pus
amprenta asupra nivelului Star Trek.
Insa eforturile producatorilor se poticnesc serios la capitolele Lifestyle si Hardware, grefate in mod artificial langa celelalte niveluri. Cu toate ca
putem sari din nou peste aceste parti fara ca acest lucru sa afecteze gameplay-ul, prezenta lor continua in fiecare episod lasa un gust amar.
Marar: Macar daca ar fi integrate intr-un mod mai natural cu restul capitolelor. Ecranul ce anunta sfarsitul episodului vine izbavitor si reaprinde interesul
Nu sunt nici ei curati ca lacrima evident, si nici prea mult nu le plang gamer-ului printr-un sneak peek al continutului din episodului urmator. Sa fie primit!
de mila, fac shootere de razboi totusi, dar spre deosebire de politica Cireasa de pe tort
romaneasca, aici e clar cine e raul cel mai mare. Pacat ca aia 2 care au
Pe langa campania principala, Level ne ofera si o serie de misiuni speciale, foarte interesante, care insa nu sunt exploatate pe masura potentialului
fost concediati primii au ales sa se mute fix inapoi in ograda EA, mai
pe care il ofera. GameDev, Board Games, Free2Play si mai ales micul, dar genialul Retro reprezinta aditii solide, care au multe de oferit si pot fi
bine in tigaie decat in cuptor banuiesc... Dar totusi.
dezvoltate in directii multiple. Sa speram ca pe viitor aceste scenarii vor fi dezvoltate si imbogatite cu altele asemanatoare. De asemenea, discul
suplimentar din pachet ofera cateva bonusuri utile (jocuri full, MODs&patch), dar o mare parte din continut este de umplutura (demo, trailers,
media, shareware) si ar putea fi inlocuit, cu putin efort, cu lucruri mai interesante.
Errare cititorum est. Bah!
In ciuda obiectiilor ridicate de fani, numeroasele bug-uri si anomalii (news, gadgets, lifestyle, hardware) nu au fost reparate nici in acest numar.
Iar dupa semnalele primite de la producatori, este putin probabil sa se schimbe ceva si in viitorul apropiat. Ba mai mult, ignorand problemele mai
arzatoare, se pare ca alte probleme relativ neinsemnate ridicate recent de fani pe forum (discutabila prevalenta a unor aspecte consolistice), au
fost intampinate de producatori cu o neobisnuita si curioasa fervoare nuantata cu groase tuse de dureri organice. Este clar ca cineva de acolo a
fost inzestrat de Dumnezeu cu “darul exprimarii”.
---------------------
Alternativa: Eurogamer, RPS, Escapist
Concluzie: noutatile lipsesc aproape cu desavarsire, iar continutul trezeste un puternic sentiment de deja vu. Majoritatea nivelelor se parcurg usor
si ofera o experienta placuta si variata, iar misiunile speciale sunt o aditie solida. Fanii seriei vor gasi continut interesant, dar sa nu se astepte la
inovatie sau la o experienta lina, fara poticneli.
---------------------
Bune: Rele: Coperta: 7
* Unele niveluri de la Review (Caleb & * Lipsa de originalitate si inovatie Specials: 8
Ciolan in special) * Dark Void+Koniec Games: 7
* Misiunile speciale (mai ales Retro si * Lifestyle, Gadgets, Hardware Lifestyle & hardware: 5
GameDev) Bonus DVD: 6
* Culorile de pe coperta Impresie: 7

pe LUna ---------------------
Nota finala: 6.66
viitoare!

04|2010 LEVEL 97
 NEXT ISSUE
LEVEL ACUM 10 ANI

L orem ipsum dolor sit amet, consecte-

tur adipiscing elit. Cras condimentum
aliquam turpis ut aliquet. Praesent eu
pretium velit. Vestibulum mollis, velit
et ultricies elementum, quam neque

dictum neque, non feugiat elit ligula

porta eros. Etiam ornare lobortis dolor,
ut consequat lectus porta quis. Quisque
sagittis venenatis diam id mollis. Fusce
sed justo ac orci commodo scelerisque
vestibulum at nunc. Integer placerat
facilisis eros, eget iaculis nisi vestibulum
bibendum. pulvinar interdum. Donec
sagittis laoreet nulla, sed auctor velit
aliquet sit amet.
In mattis vulputate auctor. Aliquam
at mauris in metus tincidunt elementum
et vel turpis. Aenean quam metus, porta
ut bibendum eget, sagittis laoreet tortor.
Aliquam lobortis, lorem eu feugiat
egestas, metus lectus congue lectus,
vel semper urna lacus faucibus purus.
Quisque a nisi in elit tempus mattis id
eget arcu.
Augue sed tellus sodales varius. Proin
faucibus tincidunt sem, et scelerisque De-a soldățeii
enim euismod quis. Praesent sapien Am un prieten. Îl cheama cioLAN. cioLAN se joacă cu soldăței. De
nulla, blandit sit amet imperdiet ac, plastic. El le spune board games. Eu le spuneam jocuri cu soldăței și
consequat vel diam. Curabitur tempus râdeam de el. Îl și vedeam cu ei în vană, aliniați pe marginea căzii în linii
de atac bine puse la punct... Nu trebuie să vă spun că s-a supărat pe
nibh nulla, vitae dignissim metus. Sed
mine.
sollicitudin semper ultricies. Etiam luc- Dar iată cum săptămâna trecută, alți zevzeci au făcut greșeala de
tus, mauris ac ornare varius, enim lacus a mă invita la un board game party. Provider-ul de soldăței nu era altcine-
condimentum libero, eget ullamcorper va decât cioLAN, care promisese cu limbă de moartă că eu nu voi călca
vreodată la înghesuială de acest fel. Dar l-am fentat și prin subterfugii
justo nunc id ipsum. Nam commodo
pline de vicleșug, am fost printre cei patru fericiți care urmau să se
volutpat dui vitae volutpat. Suspendisse sperie jucând Arkham Horror. Recunosc că m-am dus pentru simplul
mattis tincidunt nulla, quis aliquam motiv de a face mișto și de a le mânca snacks-urile și bea Cola.
felis ultricies consectetur. Aenean augue După aproximativ o oră, sau poate chiar mai mult, de pregătiri și
după ce l-am văzut pe cioLAN mai grijuliu cu cărțuliile decât o mamă
felis, placerat sit amet ultricies pharetra,
cu primul născut, am pornit pe culoarele nemaibătute de picior de om
tristique non velit. Suspendisse ultricies întreg la cap.
Free will... in chains

ornare massa, eget condimentum eros
consectetur et. Ut interdum sollicitudin
justo, sit amet porttitor nisl faucibus at.
Vestibulum iaculis nulla vel lectus feu-
giat vitae vehicula ipsum condimentum.
După primele zece minute de joc, am fost extraordinar de surprins
să-mi dau seama că sunt și eu la fel ca ei. Un geek gata să
pornească într-un nerd rage la primul zar prost.
Îmi plac boardgame-urile. Sper ca cioLAN să
nu citească niciodată mugetarea asta. Va avea
material.
 Koniec

98 LEVEL 04|2010 www.level.ro