GREEN

COALITIA PENTRU O ROMANIE VERDE, INTEGRA SI PROSPERA Proiectul Platformei-program

Tragedia Romniei La douzeci de ani de la schimbrile din 1989, Romnia este o ar devastat. Activele au fost nstrinate aproape total, industria a fost pus pe butuci, datoria extern crete periculos. Cleptocraia autohton i-a nsuit o bun parte din avuia naional. Statul, ros de corupie, birocraie, incompeten i neputin, cedeaz ruinos n faa capitalului speculativ i a rechinilor deghizai n investitori strategici.

La nivelul administraiei locale domnesc haosul i ineIiciena, n timp ce aparatul central supradimensionat este din ce n ce mai greu de Iinanat. Au fost ignorate in mod Ilagrant fundamentele sociale i etice ale dezvoltrii durabile. Au fost calcate in picioare traditiile stramosesti; nesimtirea consumerista a inlocuit discernamantul, cumpatarea si smerenia, Domenii cu care altdat ne mndream, de la cercetare i nvmnt pn la sport i cultur nregistreaz regrese catastrofale. A fost ravasita familia traditionala romaneasca. Nu s-a investit nimic

spre beneIiciul generaiilor viitoare. n loc s Iie gospodrit cu chibzuial, Romnia este exploatat cu nesbuin. S-a uitat c resursele naturale, odat risipite, sunt imposibil de recuperat iar chipul omului, odata desIigurat, isi pierde posibilitatea de a se deschide catre aproape in duh de adevar si libertate. Prea muli dintre cetenii Romniei i-au pierdut ncrederea n ara n care triesc, n aproapele lor i chiar n ei nii. Asistm la o profund criz de identitate i la o deriv existenial, datorate pierderii speranelor i a reperelor morale. Pe zi ce trece crete numrul celor crora nu le mai pas de trecutul i tradiiile rii lor, care i neag rdcinile, nu-i gsesc rostul i temeiul n Romnia actual i se dezintereseaz de viitorul ei. Prea muli dintre compatrioii notri se descurc alegnd soluii facile, satisfacii personale imediate. n felul acesta rezolvarea problemelor reale este mereu amnat, ducnd la o agravare continu a situaiei.

Criza ca oportunitate: schimbarea paradigmei economice i culturale

Criza actual nu este o simpl criz de cretere, dup a crei depire ne vom putea ntoarce, uurai, la vechile obiceiuri. Criza actual este una de sistem, marcnd sfritul unui model de economie i de societate: capitalismul neoliberal bazat pe practici monopoliste i Iinanciar-speculative, sprijinit de o cultur a excesului i hiperindividualismului.

Este un model inaugurat n anii 80 de Margaret Thatcher n Marea Britanie i de Ronald Reagan n Statele Unite. Nu vom putea, ns, iei cu adevrat din criz dect dup ce ne va Ii clar modelul de economie i, n plan mai larg, de societate a viitorului. Fr un model de dezvoltare sustenabil si o reintregire spirituala a neamului nostru nu vom iei cu adevrat din criz, pentru c vom reveni iar i iar n mediul toxic care a declanat-o. n Romnia, ordinea economic i politic postcomunist s-a construit amatoristic, n afara unei arhitecturi morale i n lipsa unor standarde riguroase de competen. Au fost nclcate att normele tradiionale ale chibzuinei romneti, ct i fundamentele economiei i politicii dintr-un stat civilizat, dreptatea i profesionalismul. Pentru a contracara entropia resurselor economice i sociale, epuizarea ultimelor rezerve de energie i de optimism, pentru a opri distrugerea valorilor i a tradiiilor noastre sntoase, pentru a reface solidaritatea nationala, se impun msuri hotrte. Acum, cnd un sistem falimentar chiar a dat faliment, avem o ans istoric s schimbm paradigma. Sintagma schimbarea paradigmei implic: schimbarea radical a termenilor n care au loc dezbaterile privitoare la economie n Romnia; adoptarea unor practici economice i sociale bazate pe dezvoltarea durabil;

 strategii distributiste de diseminare a proprietii productive, cu rdcini n gndirea socio-economic a lui Nicolae Iorga, Ion Mihalache, Virgil Madgearu, G.K. Chesterton i Hilaire Belloc, dar adaptate noii economii practicate deja n rile occidentale avansate (SUA, Marea Britanie, Danemarca, Canada, cu precdere n regiunea Quebec etc.). A schimba paradigma impune coagularea unei a treia forte menita sa refaca tara devastata de actiunea conjugata a capitalismul cleptocratic autohton i a capitalismul dezastrelor de sorginte neoliberal. Nu pim n necunoscut, nici nu o lum din nou pe drumul utopiei i al experimentului; pim pe calea sigur a competenei i a omeniei, a ntrajutorrii i a reciprocitii, cu un obiectiv clar n fa: propirea rii i mplinirea omului ca persoan n toate laturile vieii sociale i economice o Romanie verde, integra si prospera. Romnia care va rezulta n urma schimbrii de paradigm va Ii complet diferit de cea dinaintea crizei. n mod cert, o tranziie va avea loc. Ea poate Ii relativ lin sau extrem de dur. Dac vom elimina barierele care-i stau n cale, tranziia va Ii relativ uoar. Dac vom prefera s folosim toate resursele care ne stau la ndemn pentru a mai crpi actualul sistem falimentar, nu va mai putea Ii evitat o catastrof.

Arii de actiune si obiective generale

1) Familia
La temelia Romaniei romaneasca. trebuie sa stea familia traditionala

Familia este ntruchiparea perfect a unitii n diversitatea

persoanelor, universul interpersonal al angajarii reciproce, locul unde persoana se deIinete pe sine n relaie cu ceilali i principala comunitate care se interpune ntre individ i stat. Iata de ce considerm familia fundamentul Romaniei integre si prospere, unitatea de baza a economiei sale civice. O deIinitie sugestiva a familiei romaneasti traditionale ne-o ofera Mircea Platon in A Treia Forta. Romania profunda: acel poligon de slefuire a Iiintei sub privirea atenta a matusilor si rudelor vagi dar intime, acel loc de deprindere a bunelor maniere, acel loc unde inveti sa primesti un om in casa cum se cuvine, nu cu saleuri cumparate de la colt, si nu cu pahare de plastic, acel loc unde inveti valoarea semitonului, a soaptei, a ingandurarii, a tandretei, acel mic univers pe care copilul nu-l paraseste doar pentru a deveni un alt consumator narcisist si pragmatic, ci o persoana care sa aIirme realitatea lumii, nu sa o diminueze prin rau

n economiile si societatile de tip liberal i socialist/neocumunist, temelia este actorul economic, individul-unealta, izolat sau pierdut ntr-o mas de oameni inform, ca n comunism. Intr-o astfel de ordine socio-econimica, familiei i revine un rol secundar , Iiind redusa la valoarea ei economica de furnizoare de resurse umane, consumatori si sclavi pe plantatii n ultimii douzeci de ani, att statul ct i sectorul marilor companii au ncovoiat spatele familiei, unul cu impozite i hruieli birocratice, cellalt cu ritmuri epuizante de munc. Au fcut ocolul lumii cazurile tinerilor corporatiti romni mori de atta trud pe plantaiile transnaionalelor. Din cauza lipsei de oportuniti din ar, mii de familiti au luat drumul pribegiei lsnd n urma lor ogoare nemuncite i copii cu ochii n lacrimi. Ce pre au oare copiii care s-au sinucis de dorul prinilor? Spre deosebire de economia neoliberala, economia civica pe care o

propunem, nu mai trateaz familia drept un element neesenial, de multe ori chiar stnjenitor, ceva ce ine de orele de dup munc, nu i mai relativizeaz importana i nu o mai batjocorete prin inacceptabile lrgiri de sens, ci o repune n drepturi i n stima care i se cuvine. Amintim faptul ca familia este cadrul, prin excelen, de manifestare a economiei druirii, economia iubirii care i-a oferit Iiecruia dintre noi lucrurile eseniale (dragostea, limba, credina, valorile morale, cei apte ani de acas) fr s cear nimic n schimb. Vom milita ca familia sa-si recapete controlul asupra invatamantului de stat. Scoala romaneasca de astazi functioneaza doar cu scopul de a scoate pe banda rulanta tineri socializati meniti sa devina viitori sclavi fericiti. Ne pronuntam impotriva abordarii tehnocratice a invatamantului romanesc, a separarii, dupa vechile tipare industrialiste, a educatiei de invatamant, a familiei de economie si de scoala. Lumea contemporana se indreapta catre o reintegrare a lor (dupa cum o arata si studiile unor reputati ganditori precum Allan Carlson, Adam K. Webb, ori Philip Blond in John Medaille, Ovidiu Hurduzeu, Economia libertatii, Bucuresti, Logos, 2009). Educatia nu se face exclusiv in scoala publica, ci, mai ales, in familia restransa si in familia mare, comunitatea socio-economica organica extinsa (satul, parohia, cartierul) Educaia n spiritul economiei civice i a valorilor noii societi, n special n etapele iniiale de implementare a noii paradigme societale, va trebui s Iie asigurat printr-o campanie susinut de diseminare prin mass media, campanie adresat n special tinerilor. n paralel, curriculum-ul naional va trebui s Iie rapid adaptat i mbogit pentru ca nvmntul s formeze tinerii n spiritul valorilor i practicilor civice.

Vor Ii eliminate din scoli, necinistea, violenta si drogurile. In prezent copiii sunt sexualizati de mici si educati sa gandeasca numai in termeni de success material, de teapa, tun, sa Iie vedete sau sa Iie buni la invatatura ca sa poata pleca afara . In lipsa parintilor reali (plecati la munca sau inclestati in patimile lumii moderne), copiii cad pe mana pseudoparintilor, a tatucilor de tot soiul: de la organisme ale statului la corporatii, maIioti, bande, retele de prostitutie. Tatal nostru care esti in Ceruri nu isi mai gaseste chipul si asemanarea in patriarhul de alta data, ci in maIiotul cinic care isi trimite copiii la produs . (Mircea Platon) Suntem de acord cu aIirmatiile deputatului Carmen Axenie (Observ ca noi educam indivizi si nu persoane care maine-poimaine vor intemeia familii. Aici e marea hiba a invatamantului nostru, ca nu are sau nu mai are viziune sociala, nu pune familia in centru) si sustinem propunerea ei de introducere a invatamantului la domiciliu ca una dintre formele de educatie a copiilor. Scoala de acasa presupune, in Romania, o economie civica prospera. Ace a sta a r p e r m ite ta ta lu i sa - si p oa ta su stin e f a m ilia ca m ic proprietar-producator si o reabilitare simbolica a familiei traditionale, a femeii casnice. Nu poti face scoala acasa cu doi parinti corporatisti, traind in traIic si vorbind cu copiii pe mobil. Vom aduce parintii acasa pentru ca parintii sa-si poata aduna copiii de pe maidanele reale sau virtuale. 2) Economia civica, o economie a proprietarilor. Sa ne intoarcem acasa! si Sa Iim stapani in casa noastra!. Sa Iim proprietari chibzuiti ai resurselor naturale si energetice, proprietari ai pamantului si padurilor noastre, proprietari ai intreprinderilor mici, mijlocii si mari.

Precizri terminologice Economie civic sau distributism sunt diferite nume pentru o cale (a treia, diferit i de capitalism, i de comunism) de organizare i dezvoltare a societii, cu accent pe binele comun (i nu pe proIitul obinut oricum), pe altruism (i nu pe egoism), pe cooperare (i nu pe competiia nesntoas), pe dreptate i echitate social (i nu pe injustiie i inegalitate). Modelul oferit de economia civic nu este unul exclusivist ci unul mixt, n sensul c nu toat economia va trebui s Iie alctuit doar din Iirme mari i trusturi multinaionale sau numai din Iirme mici i din asociaii de tip cooperatist. Va exista un sector de stat n economie, vor exista Iirme mari, autohtone, strine i multinaionale. Exist i vor exista oameni care vor prefera s Iie salariai n sectorul public sau privat. Poate c, prin fora exemplului oferit de Iirmele mici i de cooperative, numrul salariailor va scdea tot mai mult, majoritatea constituind-o proprietarii-productori. Numele de distributism nu trimite la distribuirea bunstrii/bogiei din modelele socialiste, ci propune o ct mai larg distribuire a proprietii productive. Proprietatea nu desemneaz o proprietate abstract concretizat, s spunem, n aciuni, n equity instruments sau alte scheme speculative; n contextul economiei civice, acest termen desemneaz proprietatea productiv, posesiunea Iizic i folosirea concret a pmntului, uneltelor i cunotinelor. Proprietate productiv este considerat i capitalul real, Iizic, capabil s produc n mod responsabil i sustenabil. Economia civic presupune rspndirea larg a proprietii productive, ceea ce conduce la piee libere i la dezvoltarea contiinei profesionale i a responsabilitii ceteneti.

Mutualizare este un termen folosit frecvent n noile economii civice pentru a desemna organizarea sau convertirea unei ntreprinderi comerciale ntr-o form care s permit controlarea ei de ctre angajai i clieni, care devin acionari direci (stakeholders).

Dezvoltarea durabil i producia la scar mic Este greit teza marxist potrivit creia doar producia de scar asigur obinerea unui nivel de trai ridicat. Mica proprietate productiv, productorul mic i mijlociu creeaz o economie local sustenabil i diversiIicat. Producia la scar mic este ideal din punct de vedere economic ntruct asigur: a) armonizarea cererii cu oferta; b) a produciei cu consumul; c) protecie mpotriva ciclurilor economice i Iluctuaiilor extreme ale preurilor; d) un progres organic, nespectaculos dar continuu, sustenabil. n general, mica Iirm este mai inovativ i mai eIicient dect marea corporaie opereaz cu costuri mai reduse, iar veniturile ei sunt curate i nete, n vreme ce corporaia irosete resurse umane, materiale i Iinanciare. Inconvenientele din trecut ale Iirmelor mici sunt n mare parte anulate n societatea informaional, care asigur accesul generalizat la cunoatere i documentare. Producia la scar mic este ideal i din punctul de vedere al solidaritii deoarece: a) are rdcini adnci n comunitate; b) folosete preponderant resurse locale i se preocup de mediul

nconjurtor; c) beneIiciul, proIitul rmne pe loc, n comunitate, Iinannd dezvoltarea. O comunitate n cadrul creia prosper Iirmele de familie sau asocierile (cooperativele) locale este una lipsit de asperiti sociale, nivelul de trai este relativ egal iar membrii ei vor mprti valori similare solidaritatea nsemnnd cooperare n atingerea unor scopuri comune dar i a unor obiective proprii. Noi sustinem ca rspndirea ct mai larg a proprietii productive i a condiiei de ntreprinztor este condiia primordial pentru ca producia la scar mic s devin un motor al dezvoltrii durabile, precum n regiunea Emilia-Romagna din Italia. Clari:icri ideologice Rspndirea larg a proprietii productive este parte integrant a tradiiei antreprenoriale americane, a republicii micilor proprietari, stabilit de Thomas Jefferson i James Madison la nceputul veacului al XIX-lea. Timp de dou sute de ani micile afaceri au fost o prim surs de bunstare n Statele Unite. Tot ceea ce este caracteristic i fermector n cultura european se datorete supravieuirii unei economii la dimensiuni umane. Pn n 1950 chiar i centralizata Fran a fost o societate format din mici ferme i ateliere. Romnia interbelic era un regat respectat i admirat al micilor proprietari. Procesul de distrugere creatoare a afacerilor mici i independente, de nlocuire a micilor Iirme de marile lanuri sau concernele transnaionale nu a fost nici Iiresc, nici sntos, aa cum vor s ne conving susintorii utopiei neoliberale. A fost consecina neprevzut i nedorit a mecanismului dereglementrilor iniiate prin decizia politic a Administraiei Reagan, copiat de conducerile altor mari economii dezvoltate, de a relaxa legile antimonopol. Se

acceptau consolidrile monopoliste n credina c ele vor duce la bunstarea consumatorului deoarece se vor livra bunuri mai ieftine. Dup numai o generaie, o astfel de abordare a dat natere n SUA la o criz economic fr precedent, la cea mai mare concentrare a puterii economice de la J.P. Morgan i J.D. Rockfeller ncoace, la pierderea unor ntregi sectoare industriale i a milioane de locuri de munc bine pltite, la stagnarea salariilor (nu au mai crescut n termeni reali din 1970), la invadarea pieei americane cu produse made in China din ce n ce mai proaste i mai scumpe. n Marea Britanie i n ri precum Romnia situaia este i mai dramatic. Ce-i de fcut? n lumea occidental se iau msuri radicale pentru restaurarea republicii micilor proprietari i trecerea la un nou model economic. De exemplu, Administraia Obama a iniiat un fond de 30 de miliarde de dolari pentru bncile din comuniti dispuse s mprumute micii ntreprinztori, n efortul de a crea noi locuri de munc i a ajuta economia nc fragil; cu sprijin federal s-a demarat un proiect-pilot, modelul Cleveland, o asociaie de cooperative pe model Mondragn. Dei organizarea iniial este de tip top-down, ea a strnit admiraia lumii cooperatiste din SUA i poate Ii un model pentru Romnia, unde iniiative de organizare cooperatist la Iirul ierbii sunt puin probabile, pentru nceput, pe scar larg; United Steeworkers, cel mai mare sindicat din SUA, a ncheiat o nelegere cu cooperativele Mondragn pentru nIiinarea de cooperative n sectorul metalurgic din SUA i Canada. Acestea sunt doar cteva iniiative majore din SUA din ultimul an. Economia civic se deosebete att de neoliberalism/neoconservatorism ct i de ideologiile neomarxiste (diviziunea dintre neoconservatorism i neoliberalism este fals, cci ncearc s stabileasc diferene acolo unde ele nu exist). Economia civic presupune dezvoltarea durabil i activitile sustenabile, pentru c sunt pornite i organizate la nivel local i calibrate la

scar uman. Neoliberalismul predic subsidiaritatea, dar sfrete ca i socialismul: reduce pluralitatea, centralizeaz i concentreaz la vrf capitalul, oportunitile, deciziile i beneIiciile. Economia civic promoveaz vecintatea; legat prin multiple legturi organice de comunitate, este realist i chibzuit. Precum marxismul, neoliberalismul este utopic i milenarist, idolatrizeaz o Iiciune transcendent, aa-numita pia liber global, menit s amalgameze toate particularitile regionale i naionale n spaii Iluide i omogene. Neoliberalismul se adreseaz omului nou, acel homo oeconomicus care l- a nlocuit pe homo sovieticus. Acesta este individul fragmentat i izolat ce-i urmrete doar propriile scopuri. Obinut prin inginerie economic i social, el funcioneaz n chip de unealt. Homo oeconomicus este mijloc pentru realizarea unor agende politice sau economice. Considerat resurs uman, el este exploatat ca marf sau ca surs de proIit. Economia civic aplic n toate domeniile principiul antropologic fundamental al omului ca persoan. Ea urmrete respectarea demnitii i autonomiei cetenilor n toate laturile vieii sociale, de la alocaia pentru nou- nscui pn la asigurarea unui venit drept. Combinnd spiritul trokist al revoluiei permanente cu individualismul exacerbat, neoliberalismul/neoconservatorismul i ideologiile neomarxiste promoveaz mereu distrugerea creatoare n viaa economic i social. (Distrugerea creatoare este cellalt nume al nostru, pe care l folosim att n plan intern ct i n afara granielor. Drmm vechea ordine n Iiecare zi, din lumea afacerilor i pn n cea a tiinei, literaturii, artei, arhitecturii, din domeniul

cinematograIiei pn n cel al politicii i justiiei, declara neoconservatorul Michael Ledeen.) Distrugerea creatoare decimeaz tradiiile, comunitile organice, asocierile locale There is no such thing as society (Societatea nu exist), spunea Margaret Thatcher i creeaz o societate atomizat i instabil, dominat de tensiuni sociale i de relaii conIlictuale. Economia civic nlocuiete distrugerea creatoare, pus n scopul unui progres nesustenabil, care nu ine cont de realitile concrete, prin dezvoltarea durabil; relaiile violente i conIlictuale cu cele de cooperare i ntrajutorare, individualismul exacerbat, care absolutizeaz drepturile individuale i pornirile egoiste, prin personalism, n care interesul personal este urmrit cu responsabilitate i armonizat cu cel al comunitii. Neoliberalismul este o economie utopic (John Cassidy). n schimb, n forme mai mult sau mai puin asemntoare, economia civic a funcionat n trecutul nostru (cooperativele interbelice ale rnitilor lui Ion Mihalache) i funcioneaz, nIloritoare, n diferite coluri ale lumii. S amintim doar cteva exemple: Remarcabila economie civic pe principii distributiste a cooperativelor Mondragn din ara Bascilor, cu cei 100.000 de lucrtori-proprietari i 50 de ani de activitate ncununat de succes; Economia civic a Emiliei-Romagna, unde 40% din PIB provine de la Iirmele ce funcioneaz n sistem partenerial i asociativ; Cele 15.000 de mici ntreprinderi din Toscana, cu mai puin de cinci lucrtori Iiecare, unite ntr-o reea Ilexibil de producie, care fabric esturi pentru industria internaional a modei; Succesul ESOP-urilor americane, al programelor de microcreditare din ntreaga lume (cea mai cunoscut instituie de microIinanare pe

principii distributiste Iiind Grameen Bank); Sistemul cooperatist de distribuire a energiei electrice n zonele rurale ale Statelor Unite, considerate nerentabile i deci neinteresante pentru marile companii; Programul pmnt pentru rani al Taiwanului, care, urmnd o strategie distributist, a reuit ntr-o singur generaie s scoat ara din srcie lucie i s o aduc la nivelul unei puteri de prim rang. n planul ideilor, modelul economiei civice poate s nfrunte cu succes cele mai bune teorii pe care le ofer neoliberalii/neoconservatorii i socialitii. n planul realitii, neoliberalismul a mers din eec n eec n timp ce economia civic a mers din triumf n triumf. A fcut-o ns fr emfaz, cu smerenie, dezvoltndu-se organic i chibzuit. Economia civic promoveaz cu asiduitate valorile naionale romneti i reorienteaz sistemul educaional ctre acestea i ctre o remoralizare a societii. Dezvoltarea unei perspective romneti i a unor puncte de vedere proprii i pozitive asupra societii, economiei, istoriei poporului romn i relaiilor internaionale, ncepnd cu cele din aria geograIic imediat, nu poate Ii dect beneIic ntr-un mediu global n care sursa valorii economice conteaz. Mai mult, economia civic duce la ntrirea coloanei vertebrale n relaiile cu partenerii internaionali, organizaiile i forurile din care Romnia face parte. Sfera etic-economica Economia civica implic echilibrarea societii i a economiei n spiritul unui trai demn i drept i al unei societi organice. elul ei este dezvoltarea unor persoane libere i a unui popor ncreztor n capacitile sale. Pentru aceasta este nevoie ca principiul omului ca persoan i nu ca resurs uman s guverneze toate domeniile vieii economice, sociale, politice.

Economia civica urmrete respectarea demnitii persoanei n toate laturile vieii sociale i economice, de la alocaia pentru nou-nscui pn la pensie, de la educaie pn la ngrijirea sntii. Bunstarea este privit prin prisma sntii organismului social, sntate afectat de concentrarea capitalului i, n consecin, a puterii, precum i de nedreptate n distribuirea produsului muncii. Economia civica (distributista) este un sistem de practici economice in care proprietatea este folosita in primul rand pentru producerea de bunuri si servicii necesare care servesc persoana-in-comunitate. O gospodarie taraneasca trebuie sa produca hrana iar taranul sa Iie un producator agricol si nu cel care urmareste doar sa-si vanda cat mai repede pamantul dezvoltatorilor. O fabrica trebuie sa faca proIit din producerea de bunuri reale nicidecum din vinderea activelor unor fonduri speculative sau unei mari corporatii care o va inchide si vinde bucata cu bucata. O banca trebuie sa Iinanteze activitatea productiva si nu schemele speculative. Privit din perspectiva distributista, intre micul editor, micul librar si speculantul la bursa exista o imensa diferenta. Primii creeaza valoare pentru ei insisi, familiile lor si comunitate in timp ce speculantul nu face decat sa extraga valoare fara sa creeze nimic in loc. Distributismul privilegiaza in mod net investitiile productive in folosul persoanei-in-comunitate si descurajeaza, prin toate mijloacele legale, investitiile speculative care sifoneaza bogatia creata de altii sau de natura. (cazul Rosia Montana). Astfel se produc nu numai bunuri materiale necesare unui trai prosper, ci si un bun intangibil pentru supravietuirea comunitatii: stabilitatea sociala. Economia civica i propune s asigure stabilitatea, echilibrul i

sustenabilitatea economic prin mijloacele pieei libere. Prin pia liber, nelegem o pia competitiv care este stabil i

sustenabil datorit faptului c proprietatea productiv este larg rspndit n societate. Aceasta nseamn c producia oricrei mrIi este rspndit ntr-un numr de Iirme mici i mijlocii suIicient de mare pentru ca nici una s nu aib puterea de a stabili sau inIluena arbitrar preurile. Toate accept preurile i nu le impun. Precondiia numrului vast de Iirme este un fundament al teoriei economice clasice, nclcat prea adesea n economiile lumii de azi. Economia civica este un sistem de micro-proprietati. Intr-un sistem distributist, vor Ii predominante atelierele, Iirmele de familie si micile gospodarii si ferme agricole; in cazul entitatilor mari, cum ar Ii caile ferate, utilitatile publice sau bancile, acestea vor Ii mutualizate, adica vor Ii organizate intr-o forma care sa permita controlarea lor de catre angajati si clienti care devin actionari directi (stakehoders) O pia cu adevrat liber combin logica proIitului cu beneIiciile sociale. n modelul capitalismului slbatic este perfect valabil s Iii interesat numai de proIit, fr s ii cont de consecinele sociale ale goanei dup bani i putere. Economia civica este o economie participativ, n care proIitul este realizat n cadrul unui model de responsabilitate social. Ne opunem cu hotarare deplasarii puterii economice de la nivelul persoanei la cel al marilor organizatii impersonale (stat, corporatii) sau al oligarhiei unde are loc o uriasa concentrare a capitalului si a proprietatii. Ca obiectiv strategic, un viitor stat distributist isi va propune Iixarea conditiilor necesare sa coboare puterea (sa o distribuie) la nivelul micului proprietar-producator, caramida societatii, de a carui bunastare depinde intregul ediIiciu social. Este un obiectiv care necesita o actiune hotarata in plan legislativ, Iinanciar, al educatiei institutiilor de stat si a schimbarii mentalitatii, Numele de distributism nu trimite la distribuirea bunstrii/bogiei

din modelele socialiste - "distribuirea" socialista este de fapt o "redistribuire" artiIiciala - ci propune o ct mai larg distribuire a proprietii productive. Sistemul economic trebuie sa promoveze valorile persoanei-in- comunitate. O economie civica isi propune sa intareasca acele comunitati situate cat mai aproape de persoana, in primul rand familia si comunitatea locala, care trebuie sa Iie in mare parte auto-suIiciente si capabile sa se guverneze singure. Distributistii considera ca proprietatea, subsidiaritatea si sustenabilitatea sunt fundamentele pe care se poate cladi o economie civica. n acord cu principiul proprietii, ncurajam deinerea de mijloace de

producie de ct mai muli membri ai societii, asigurnd astfel condiiile pentru o real autonomie economic a persoanei i pentru bunstare. n acord cu principiul subsidiaritii, ncurajam micile proprieti productive i pe micul productor. Aceasta conduce la imbunatatirea gradului de ocupare a fortei de munca nu prin ingrosarea numarului bugetarilor sau al salariatilor de la Iirmele multinationale ci prin incurajarea formelor asociative si a IMM-urilor. In toate economiile avansate sectorul IMM-urilor aduna cel mai mare numar de angajati. Subsidiaritatea presupune ncurajarea localului i descentralizarea deciziei, mutnd centrul de greutate dinspre guvernul central spre comunitile locale, ncurajnd diversitatea n unitate o singur naiune, o multitudine de comuniti, milioane de persoane. n acord cu principiul solidaritii, ncurajam modelele i iniiativele asociative i cooperatiste, mutnd centrul de greutate al vieii economice i sociale dinspre indivizii i entitile aIlate ntr-o concuren distructiva spre persoane care coopereaz n reea sau n diferite forme de asociere, comune bunstarea Iiind numai unul dintre ele. Tot in urmrind scopuri

interesul solidaritatii sociale, nu ezitam sa proclamam ca obiectiv Iinal

stabilirea unor limite legale care sa impiedice acumularea proprietatii in mainile catorva. Astfel de limite sunt in interesul unei societati al carei sistem economic ar Ii orientat catre producerea de obiecte si servicii menite sa satisfaca nevoile reale ale omului. (Thomas Storck, Un nou drum pentru economie?) n acord cu principiul sustenabilitii, distributistii ncurajeaza exclusiv proiectele de dezvoltare i politicile publice care nu presupun epuizarea resurselor i degradarea mediului, ci contribuie la ridicarea calitii vieii i ofer garanii c nu vduvesc generaiile viitoare de posibilitatea dezvoltrii. Acest principiu are implicatii nemijlocite n privinta contracararii entropiei resurselor si a prosperitatii economice obtinuta pe baze durabile; sa nu uitam ca nici munca, nici capitalul nu pot suplini resursele consumate sau risipite. Intrucat lucratorul este o persoana, el nu poate Ii tratat ca o marfa, resursa umana sau ca un sclav. Acolo unde exista forta de lucru salariala, militam pentru un salariu echitabil si o rata a dobanzii echitabile (din moment ce dobanda este salariul capitalului.) In ceea ce priveste companiile mari care activeaza in Romania, se impune participarea nemijlocita a lucratorilor la beneIiciile create de produsul muncii lor. In acest scop, cerem dezvoltarea imediata a unor solutii legisltative pentru programe de participare la beneIicii si acordarea de actiuni la aceste companii dupa modelul ESOP (Employee Stock Ownership Plan) din SUA. Militam pentru democratizarea accesului la credit-ul productiv Este imperios necesara inIiintarea unei retele de banci populare cooperatiste si uniuni de credit. CEC-ul trebuie sa Iie recapitalizat si transformat in motorul Iinantarii unei noi ordini distributiste. Incurajam economiile informale si domestice, ne- sau partial monetarizate (subzistenta si semi-subzistenta, trocul si alte forme de economie

informala) intrucat ele reduc treptele intermediare dintre productie si consum. Capacitatea de a-ti asigura nevoile de consum cu propria forta de munca, cu pamantul propriu si cu propriile unelte nu poate Ii distrusa de recesiune sau de decizia marilor corporatii de a inchide fabricile din Romania si a le muta in China. Productia la scara mica, intr-o economie locala diversiIicata, este ideala pentru coordonarea stabila intre cerere si oferta. Drept urmare, incurajam Iirmele de apartament, pe micul meserias si agricultura de subzistenta care aduce la piata sau la colt de strada un portbagaj de rosii si cateva oua proapspete dar si industriile de lux (in Occident) bazate pe ucenicie, pe meseriile artizanale precum croitor, cizmar, bijutier. In loc sa Iie distruse, acestor forme de economie informala si locala, le trebuie asigurate conditiile necesare sa prospere si sa contribuie in mai mare masura la binele comun. Modelul distributist al economiei civice este perfect compatibil si incurajeaza dinamicile parteneriale de tip open source si peer to peer. Dezvoltarea continu, echilibrul macroeconomic i un mediu de afaceri atrgtor nu mai trebuie lsate la voia ntmplrii sau a hotrrilor guvernamentale schimbtoare (de la un mandat la altul sau chiar, n cadrul aceluiai guvern, de la un ministru la altul). Este necesar alctuirea unei strategii naionale pe termen mediu i lung, cu obiective i termene precise n urma consultrii factorilor politici, a sindicatelor, patronatelor, asociaiilor profesionale i a societii civile n general. Dezvoltarea durabil nu poate Ii asigurat dect prin armonizarea intereselor la nivel naional i prin consecven n urmrirea lor. Romnia trebuie s se axeze, cel puin la nceput, pe ceea ce tie s fac cel mai bine. Dac aceasta nseamn agricultur i cteva industrii selectate cu atenie i discernamnt numai dintre cele care s-au dovedit a Ii competitive, atunci de acolo trebuie pornit.

Promovarea anumitor domenii prioritare alese cu grij, dup consultarea specialitilor cu privire la conjunctura actual i la evoluiile previzibile, va detepta interesul pentru ele i va atrage capital. Chiar dac nu se vor face investiii direct de la buget, guvernul le poate sprijini politic prin msuri Iiscale sau vamale. De exemplu, statul poate crete taxele vamale pentru produsele pe care hotrte c Romnia trebuie s le produc intern. Aceasta trebuie s se ntmple pro-activ, chiar atunci cnd bunul nu se produce deloc n Romnia, i cere mult discernmnt i talent n negocierile cu partenerii externi. Ca strategie i politic industrial, trebuie urmrit stabilirea industriilor prioritare pe care s se axeze economia Romniei pn n 2015, iniial, i apoi pn n 2020. Pe zi ce trece, devine mai stringent alegerea acestor domenii, a unor industrii viabile (auto)sustenabile i, mai ales, eseniale pentru Romnia. Acesta este un proces continuu, setul (3-4 industrii tratate preferenial) urmnd a Ii revizuit la intervale de civa ani. Rezultatul va Ii dezvoltarea unei economii n perfect acord cu speciIicul naional. n stabilirea prioritilor criteriul hotrtor va Ii sustenabilitatea economic, evalund metodele de producie, nivelul consumurilor, reziduurile generate i gradul de poluare. Mecanismele pentru evaluarea i proiectarea proceselor de producie i/sau a sistemelor de servicii axate pe o strategie a prioritilor ambientale (precum paradigma EPS, Environmental Strategy Priority, folosit de Volvo, de exemplu) pot aduce contribuii majore n acest sens. Procesul dinamic de selecie, monitorizare i ncurajare a capacitilor rii, urmrind fr echivoc interesul Romniei, se pliaz n mod natural pe schimbrile economice din restul lumii, ncepnd cu rile din Estul Europei i sfrind cu partenerii din cellalt capt al lumii.

n acelai domeniu al politicii industriale, economia civic va favoriza (v. John Mdaille): Modurile Ilexibile de producie i manufacturare care se pot adapta rapid de la o linie de producie la alta sau de la un produs la altul, n conformitate cu cererea; Echipamentul de uz general, multifuncional, n locul echipamentului destinat realizrii unui singur produs (no unitaskers); Producia de bunuri cerute de pia i nu producia masiv de bunuri aruncate ulterior pe pia (demand-pull i nu supply-push); Lanuri de aprovizionare locale i procurarea de materiale i componente de provenien local sau din zone ct mai apropiate; Larga distribuire a proprietii productive i administrarea transparent a unitilor economice (open-book management; documentele contabile i cele referitoare la performan, ca i rezultatul controalelor Iinanciare ale unei uniti economice sunt accesibile tuturor lucrtorilor-proprietari); Procese de producie scalabile, care funcioneaz att la nivel mic (Iirm de familie) ct i la nivel mare (uzin, fabric). Industriile verzi trebuie s Iie locomotiva dezvoltrii industriale a Romniei n acest mileniu. n Romnia, toate proiectele din economia verde ar trebui s Iie dezvoltate n regim cooperatist. Exist un motiv ntemeiat pentru aezarea acestor noi industrii pe baze cooperatiste. Sectorul privat, nici n Romnia, nici n alte pri, nu mai este dispus s-i asume riscuri acolo unde nu exist un ctig sigur i imediat. Aici se vd avantajele modelului distributist de afaceri versus modelul axat pe proIit. Sectorul distributist din Romnia (cooperative, IMM-uri) ar Ii cel mai potrivit pentru industriile verzi ntruct nu ar urmri proIitul maxim, nu ar

trebui s-i plteasc managerii cu un salariu nesimit, nu ar avea un consiliu de directori care s dea socoteal unor acionari care sunt de fapt fonduri speculative de aiurea. n plus, riscul este mprit ntre toi lucrtorii-proprietari i, n caz de eec, ocul este mult amortizat. n sectorul produciei industriale, nu va trece mult vreme i ntreprinderile private care funcioneaz dup vechiul sistem se vor lovi de expansiunea produciei n parteneriat (peer to peer). i n Romnia, ca i n alte ri, vom asista la o explozie a formelor cooperatiste de producie relocalizat. Este vorba de o economie la scar uman o economie webcentric a garajelor hightech, a microfabricilor i a microntreprinderilor. O economie pe modelul Emiliei-Romagna, unde mici ateliere lucreaz n reea, producnd n mod distributist, printr-o cooperare ntre egali. Dezvoltarea acestui model de producie i distribuie este ns mpiedicat de formele centralizate ale antipieelor neoliberale contemporane. Rolul economiei civice este de a nltura aceste constrngeri i de a sprijini noile forme parteneriale (care includ colaborarea de tip open source, distribuia pe Internet, accesul la platforme comune i unelte high-tech relativ ieftine, de mici dimensiuni i uor de mnuit). Profesionitii care lucreaz n cadrul acestor organizaii parteneriale au marele avantaj c ideile lor trec direct n producie, nu au nevoie de Iinanare i nici de utilaje mari. Economia civic duce la dezvoltarea pieelor locale prin colaborare local. Vom incuraja unitile de desfacere (de la magazinul de la colul blocului pn la marile lanuri comerciale) s se aprovizioneze cu produse agricole locale sau autohtone, capitalul pstrndu-se astfel n comuniti i Iiind investit napoi, n bunstarea localnicilor. Propagarea acestui efect al rspndirii bunstarii pe scar larg este un el declarat al economiei civice. (Guvernul va trebui s iniieze o larg i intens campanie mediatic de educare i redeteptare a spiritului

naional i a responsabilitii civice sub deviza Cumprai lucruri romneti!) Economia civic urmrete mbuntirea ocuprii forei de munc nu prin ngroarea numrului bugetarilor sau al salariailor de la Iirmele multinaionale (importante, fr nici o ndoial, dar nu i suIiciente pentru a asigura creterea stabil i sigur a avuiei naionale) ci prin ncurajarea formelor asociative i a IMM-urilor. n toate economiile avansate sectorul ntreprinderilor mici i mijlocii adun cel mai mare numr de angajai. Nu avem, prin urmare, a ne teme nici de Iirmele de apartament, nici de micul meseria, nici de agricultura de subzisten care aduce la pia sau la col de strad un portbagaj de roii i cteva ou proaspete. Dimpotriv, trebuie s le ncurajm, s le crem condiii ca s prospere i s contribuie n mai mare msur la binele general. O consecin imediat a economiei civice asupra mediului de afaceri este favorizarea formrii i capitalizrii organizaiilor asociative/cooperatiste. In noua economie civic trebuie descurajat demutualizarea acestor organizaii i sancionarea nsuirii private a valorii create n comun. Organizaiile de tip asociativ vor contribui, n plan local, ntr-o msur hotrtoare la sincronizarea cererii cu oferta. Att producia ct i Iinanarea sunt stimulate prin acest fel de ntreprinderi ceea ce o persoan sau o organizaie nu poate face singur este posibil prin asocierea n scopuri de producie, desfacere, Iinanare etc. Pentru acumularea de capital autohton si investirea lui, vor trebui ncurajate bnci locale (populare, mutuale, cooperatiste). Una din concluziile cele mai evidente ale crizei economice actuale este c naionalitatea capitalului are importana. Iat de ce propunem crearea unui

fond care s Iinaneze nIiinarea de organizaii civice la nivel local, de entiti asociative sau de companii de interes comunitar. Finanarea s-ar putea face Iie din sumele aIlate la dispoziia fondului, Iie prin atragerea unor investitori particulari. (Recent, primul ministru al Marii Britanii, David Cameron, a anunat nIiinarea unui asemenea fond, numit Big Society Bank.) Economia civic bine articulat contribuie la stvilirea exodului forei de munc, Iizic i intelectual, din ar pe cel puin dou ci: dezvoltarea economic sntoas duce la creterea nivelului de trai, iar diseminarea proprietii productive ntrete legtura cu comunitatea local i cu ara n general. Mergnd mai departe, economia civic urmrete i atragerea romnilor din strintate napoi n ar prin programe prefereniale (de exemplu, bazate pe punctaj, ca n Canada, sau pe cunotine i educaie, ca n SUA) i repatrierea i reintegrarea lor n domeniul muncii asociaionale sau al IMM-urilor. n plan legislativ trebuie luate urgent msuri pentru: 1) schimbarea sistemului actual de impozitare, care favorizeaz Iirmele mari i descurajeaz Iirmele mici; 2) reducerea birocraiei din relaia Iirmelor mici cu statul (raportri, aprobri, controale); 3) sincronizarea legislaiei din domeniul Iirmelor asociative (cooperaie) cu cea european; 4) stimularea prin lege a legrii calitii de proprietar de aceea de productor. Ocrotirea produciei i a competiiei interne att prin legi antidumping ct i prin decizii guvernamentale menite a ncuraja dezvoltarea comerului intern este obligatorie. Exportul i importul vor constitui astfel faetele naturale ale unei economii care se poate ine pe propriile picioare, rezultat n urma unei

dezvoltri economice organice, naturale, i nu ca efect forat al unor hotrri arbitrare, de genul exporturilor excesive din anii 80 sau al importurilor nesbuite de dup 1990. Strns legat de aspectele asociaionale este dezvoltarea unui cadru legislativ pentru ntrirea IMM-urilor pe modelul Small Business Act (SBA) din SUA sau pe formulele propuse de UE. IMM-urile sunt un factor beneIic i n economia Romniei, continund o tradiie i potrivindu-se cu felul de a Ii al romnului. O politic profesionist de ncurajare a IMM-urilor (prin eliminarea taxei forfetare, uurarea i ieftinirea nregistrrii noilor afaceri, reintroducerea modului de impozitare la alegere, pe proIit sau pe cifra de afaceri, dezvoltarea unei infrastructuri de investiie n IMM, chiar a microIinanrii) poate avea efecte beneIice att pe termen scurt ct i pe termen lung. n ceea ce privete companiile mari care activeaz n Romnia, o economie civic impune participarea nemijlocit a lucrtorilor la beneIiciile create de produsul muncii lor. Se impune, prin urmare, n perspectiva imediat, dezvoltarea unor soluii legislative pentru programe de participare la beneIicii i acordarea de aciuni la aceste companii, dup modelul ESOP (Employee Stock Ownership Plan) dezvoltat n SUA. Aceste msuri pot constitui primii pai n difuziunea bunstrii n societatea romneasc de pild, guvernul poate ncuraja companiile mari n atingerea unei inte de tipul 15 n 15, 15% n proprietatea lucrtorilor pn n anul 2015. Ne pronuntam pentru stoparea privatizarii intreprinderilor care ne-au mai ramas. In privinta eIicientizarii intreprinderilor de stat, sustinem strategia enuntata de acad.dr. Yvan Allaire si prof. dr. Mihaela Firsirotu care include printre altele, privatizare partiala prin listare la bursa in care statul are controlul votului printr-o minoritate de blocaj si/sau detine ceea ce se numeste a golden share ( statului are dreptul de a interveni si bloca actiuni speciIice cu

care nu este de accord, ca de exemplu: vanzarea intreprinderii, delocalizarea productiei, fuzionarea cu o alta intreprindere, taieri masive ale costului fortei de munca. Privatizarea ar putea lua forma unei vnzri catre angajati, angajaii devenind astfel proprietari ntr-o structur cooperatist; sau, n lipsa capitalului i/sau Iinanrii pentru achiziie, ar putea lua forma unei licene de operare de ctre angajaii-francizori. n ambele cazuri, dincolo de dimensiunea preului obinut pentru privatizare, statul poate reine o parte minoritar din punctul de vedere al distribuiei proIiturilor dar redutabil din punctul de vedere al controlului (de exemplu, aciuni prefereniale, preferred stock) la companiile n chestiune, astfel nct s poat aciona n cazuri de neperforman. (Un exemplu n acest sens este Bobs Red Mill, o companie de mare succes de desfacere a produselor agricole de nalt calitate din Portland, statul Oregon, SUA, n care angajaii, avnd un program ESOP foarte bine pus la punct i un drept de veto, au preluat compania. Firma ar Ii putut atrage preuri de multe ori mai mari de la investitori elul proprietarilor a fost ns acela de a-i face proprietari pe angajai, cei care sunt de fapt cheia naltei performane. Exemplele similare abund.)

3) Mediul si hrana
Pledoarie pentru mancarea sanatoasa Pledoaria pentru mancarea sanatoasa este, de fapt, un apel pentru recastigarea autonomiei si libertatii noastre. In comunism, am fost sclavi Iiindca eram mai tot timpul Ilamanzi. Ani de zile ne-am sfasiat intre noi pentru ca EU, si nu TU,sa prinda o bucata de cascaval si un litru de ulei peste cota . Infometarea populatiei Romaniei din timpul comunismului a exacerbat instinctele achizitive,

nepasarea fata de nevoile aproapelui, egoismul, conformismul si lasitatea. Un popor Ilamand nu poate Ii nici generos, nici liber si nici constient de propriile interese. Infometatii nu sunt martiri, de regula, sfarsesc prin a saruta mana care le mai arunca, din cand in cand, cate-o ciozvarta. In momentul in care stapanii detin controlul asupra hranei supusilor, puterea lor devine absoluta. Incepe teroarea. In ultimii douazeci de ani, situatia noastra nu s-a schimbat radical. Ne-am transformat din proletari Ilamanzi in consumatori pasivi, care beau si mananca pe veresie. Socialismul creea in mod artiIicial foamete propriu zisa, capitalismul global creeaza in mod artiIicial foamea de bani si iluzii. Atat comunismul cat si globalismul ne impiedica sa Iim proprietarii unei surse de hrana si de adapost; comunismul, ne- o lua cu japca, globalismul ne permite sa avem acces la hrana si adapost doar prin intermediul camatarilor (creditul oferit de banci) Sursa de venit monetar a devenit astfel mai importanta decat sursa de hrana. O intreaga tara a renuntat sa mai produca painea cea de toate zilele, bunuri si servicii reale. In schimb, toti alergam de nauci dupa bani. Timp de douzeci de ani ne-am hranit cu iluzia prosperitatii Iinanciare. Ne-am monetarizat existenta, ne- am vandut pe doi lei pamanturile mostenite de la strabuni, noi insine ne-am vandut, marfa ieftina, in speranta iluzorie ca vom aduna bani. Am uitat ca hrana sanatoasa, spirituala si trupeasca este adevarata bogatie. Foamea noastra de bani a inlocuit foamea de libertate si de dreptate sociala. Considerand ca Banul este alfa si omega vietii omului, i-am admirat pe cei care au facut bani peste masura si i-am uitat pe nevoiasi. Din moment ce doar banul conteaza, nu am mai ingenunchiat smeriti in fata icoanei. Ne-am inchinat lui Mamona. Din moment ce totul se vinde pe piata libera, ne-am vandut tara, bucata cu bucata. Degeaba tunam si fulgeram acum impotriva baietilor destepti, ei sunt creatia noastra; inainte de a Ii devenit cosmarul nostru, baiatul destept fusese pentru noi un model de conduita, omul de admirat, cel care a stiut sa se descurce in Vajnica Lume Noua. Ne-au trebuit 20 de ani sa ne dam seama cat de viermanoasa a fost o astfel de gandire, si tot 20 de ani, ca sa recunoastem cinstit ca marul cel

oaches din Turcia si rosia impecabila din civilizata Olanda, n-au nici un gust. Intre timp, am distrus sistematic sursele noastre de dezvoltare sustenabila; ca sa mascam gaura din avutia nationala si din suIletul nostru, am exacerbat la maxim iluziile. Tot asteptandu-i pe straini sa investeasca, sa ne lucreze pamanturile cu tractoarele lor uriase, am lasat pamantul parloaga. In loc sa inIigem barbateste in brazda lama plugului, am inIipt tarusul cu semnul FOR SALE. * Am permis o separatie totala intre bani si hrana, si chiar am justiIicat acest fapt ca Iiind drept progres. Astfel, ni s-a inoculat conceptia propagata si de conducatori ignoranti, care par a o crede ca daca avem bani, vom avea si mancare. Este o conceptie eronata care conduce la distrugerea agriculturii si a hranei, cu nimic diferita, si la fel de daunatoare, precum ideea ca lumea se conformeaza dorintelor noastre si ca putem Ii oricum am vrea noi sa Iim. (Wendell Berry) * Dar a venit criza si iluziile noastre s-au prabusit. Ne-am dat seama ca am ramas si fara bani si fara mancare sanatoasa, iar imprumuturile camatarilor sunt la fel de toxice ca si alimentele cu aditivi chimici vandute prin retelele de distributie globala (hipermarketurile). Cand tataie de la tara nu ne-a mai umplut portbagajul cu produse iar mamaie nu a mai putut sa ne creasca nepotii, am constatat , ingroziti, ca am ramas si fara sateni tineri si vigurosi. De data asta, chiar nu mai are cine sa mulga, la propriu, Joiana romaneasca. * Prea multe otravuri a inghitit Romania! Intr-o lume toxica, a manca sanatos devine un act de responsabilitate personala si civica; o declaratie de independenta fata de hrana moderna; o detoxiIicare Iizica ( a trupului) si etica ( a mintii ce a fost intoxicata mediatic). O iesire din ignoranta si apatie. Zi de zi, trebuie sa luptam pentru sanatatea copiilor si familiilor noastre. O

batalie care va Ii castigata deIinitiv doar atunci cand vom Ii reusit sa restauram sanatatea economica, socio-politica si spirituala a tarii. In mod cert, mancarea nesanatoasa ne imbolnaveste; dar boala trupului este simptomul imbolnavirii suIletului si alterarii caracterului nostru. Suntem trupuri si suIlete suferinde intr-o societate bolnava. Dar orice boala are un leac. Nu o sa ne vindecam dintr-o data. Nici nu vom putea peste noapte sa starpim microbii si sa eradicam maladiile societatii noastre . Sa incepem cu pasi mici, cu Iiecare gest al existentei noastre cotidiene. Dupa un timp, vom continua cu pasii de gigant al unei miscari de solidaritaritate nationala. * Nu vom lasa hipermarketul, micromarketul si alti raspanditori de otravuri (junk si fast food) sa ne hraneasca familiile . Nu are statul bani?! Vom cere impozitarea hranei lipsita de valoare nutritive, a apei indulcite tip cola, a chiftelei jupuite, a chipsurilor si a altor dulceturi fabricate spre deliciul sclaviilor fericiti (in SUA, 30 de orase mari au in plan sa impoziteze junk-food, un ministru francez a propus triplarea taxei pe cola etc. ). Impozitarea alimentelor-gunoi ar reduce dramatic consumul lor iar banii obtinuti ar putea Ii folositi pentru sprijinirea gospodariei taranesti de subzistenta (pe cale de disparitie). Cand are de ales, orice parinte prefera puiul din curtea bunicilor celui crescut cu hormoni si antibiotice in fabrica de animale. Daca vrem cu totii puiul lui Mamaie si nicidecum puiul american sau unguresc, de ce n-am obliga clasa politica sa se supuna vointei populare? No free trade! cand este vorba de sanatatea populatiei. * Nu va lasati amagiti de mancarea ieftina! Nu exista mancare ieftina decat cea obtinuta si pregatita in gospodaria proprie. Mancarea ieftina este o iluzie creata de agricultura industriala prin externalizarea adevaratului cost al alimentelor produse de acest sistem. SUA = mancare ieftina= o treime din cetatenii diabetici sau prediabetici, 33% din copiii si adolescentii sufera de obezitate. Sol si

biodiversitate distruse, ape poluate pe suprafete intinse, depopulare rurala in proportii catastroIice. Mancarea ieftina si televizor, sedativ pentru mase. * Nu vom acceptat cultura de mall sa tina loc de educatie pentru copiii nostri. Proastele obiceiuri alimentare se dobandesc in copilarie. Cu atat mai mult cele spirituale. Daca acum pustii prefera prajitura din reclama TV, prajiturii de casa, pe Harry Potter , lui Fat Frumos, Halloween-ul, sIintelor Sarbatori de Craciun, mai tarziu vor renunta la sarmalele de acasa pentru shaorma de pe strada si sandwich-ul din caf-barul corporatist. Adoptarea fast-food-ului vine la pachet cu Ilexibilitatea morala si pierderea principiilor sanatoase. Potentiatorii de gust ne fac sa pierdem gustul libertatii. Stimulatorii de apetit si aromele artiIiciale ne creeaza dorinta de a ramane robii consumului. Ce daca sunt sclav?, mi-a replicat o tanara, Atata timp cat am bani , totul e OK. E-urile morale, tinerii le inghit in doze homeopatice sub forma cool a spontaneitatii, creativitatii si personalitatii mele. Putini isi dau seama ca in Vajnica Lume Noua altcineva alege in locul lor. Acesta este sensul lui my choice, mon choix Tanarul crede insa ca-i Dumnezeu. Sunt ceea ce sunt, ii sopteste o reclama pentru Nike. Treziti-l la realitate! * Mancarea noastra cotidiana este marturisitoare. Toate aspectele existentei noastre biologice, sociale si spirituale sunt prezente in felul in care ne hranim. Ce si cum mancam spune foarte mult despre valorile si credinta noastra. Cand singura preocupare este sa supravietuiesti, mananci orice si oricum. Infuleci un sanvis pe fuga si bei o cafea. Singura ta grija ta este sa ajungi cat mai repede la scarbici sa nu dai motiv patronului sa te dea afara ( 19% din americani isi iau masa in masina) Daca insa iti pui intrebarea oare care-i sensul vietii adevarate? - mancarea

devine act de comuniune, mancare stramoseasca in care se intrupeaza istoria, credinta si traditiile acestui popor. Pledoarie pentru agricultura traditionala Daca agricultura taraneasca va avea un viitor in Romania, acest viitor va depinde foarte mult de vointa si capacitatea noastra de a reveni la o viziune agrara si crestina asupra lumii. Mai suntem inca fascinati de industrialism a carui prezenta se face simtita in agricultura prin marea ferma de tip industrial. Inca de pe timpul comunismului ne minunam la auzul povestilor despre vacile olandeze care dadeau zeci de litri de lapte, despre fermele americane cu mii de tone de porumb la hectar si priveam cu dispret la Joiana bunicilor. Seara, venita de la pasunat de pe izlazul communal , biata vaca dadea si ea cativa litri de lapte. Dar ce lapte! Departe de a Ii o binefacere pentru omenire, minunile agriculturii industriale s-au dovedit a Ii un dezastru. Toate promisiunile ei sunt iluzorii. In primul rand, s-a dovedit ca agribusiness-ul este incapabil sa supravietuiasca pe piata libera fara masive subventii de la stat. Fermele industriale de crestere a animalelor pompeaza hormoni si antibiotice intr-o asemenea masura incat poricii si vitele n-ar mai putea supravietui sub cerul liber. Ne-am mandrit mult timp cu marele combinat de cresterea porcilor de la Timisoara fara sa ne intrebam care sunt consecintele ecologice si rentabilitatea pe termen lung, ca sa nu mai vorbesc de aspectul umanitar, al acestor fabrici de animale. Astazi putini sunt cei din Romania care se opun cultivarii plantelor modiIicate genetic , si mai putini se opun cultivarii plantelor oleaginoase pentru biocombustibil. In viziunea industriala asupra agriculturii, ogorul, fanetele sau animalele sunt considerate resurse care pot Ii exploatate pana la epuizare, ca in industria extractiva. In SUA industrializarea fortata a agriculturii a creat un adevarat dezastru a

carui proportii de abia acum incep sa Iie simtite.. Fermierii americani si familiile lor numara mai putin de 2.5 milioane de suIlete, cu 91% mai putin decat cifra din 1940; fermierul de rand are de obicei 65 de ani, este cam pantecos din lipsa de exercitiu Iizic. De cele mai multe ori il vom intalni nu pe camp ci intr-un birou, in fata computerului, vanand noi subventii si scutiri de impozite sau jucand la bursa din Chicago. Douazeci pana la 40% din veniturile fermierilor care practica agricultura industriala provin din subventiile de stat. Si, desigur, cele mai mari subventii le primesc cele mai mari ferme. De fapt, sistemul de subventionare a agriculturii industriale este un mod de a sprijini cu bani publici giganticele corporatii transnationale din domeniul agricol. Politicile guvernamentale si nu ineIicienta au distrus in SUA mica ferma de familie, asa cum , in Romania, agricultura taraneasca si satul romanesc au fost distruse de comunisti si nu de catre o pretinsa inapoiere a agriculturii traditionale. Americanii, ca si comunistii, au intretinut cultul tractorului, a agriculturii mecanizate. Tractorul simbolizeaza trecerea de la o agricultura bazata pe energia solara gratuita la una dependenta de combustibili fosili si o lunga linie de furnizori. Daca acest tip de agricultura este astazi falimentar in SUA, agricultura practicata dupa metode traditionale ramane inIloritoare. Cel mai concludent exemplu ni-l furnizeaza comunitatile Amish. Practicand o agricultura strict traditionala, fara mecanizare de tip industrial, comunitatile Amish au trecut cu success prin toate crizele. Ferma industriala are un singur avantaj. Foloseste mai putina forta de munca. Nu se ia insa in consideratie faptul ca, mai putina forta de munca in agricultura inseamna mai multa mecanizare care cere o enorma cantitate de energie neregenerabila. De fapt, daca ne gandim mai bine, nu se economiseste nici macar forta de munca. Cand un fermier foloseste un tractor care trage dupa el o combina pentru a recolta graul, acel fermier utilizeaza forta de munca urbana din raIinariile de petrol si din industriile extractiva, siderurgica si constructoare de

masini. Daca agricultura de tip industrial n-ar Ii subventionata si fermierii ar trebui sa plateasca toate aceste costuri, ineIicienta sistemului ar deveni evidenta. Sistemul de tip industrial de producere a alimentelor din SUA consuma zece calorii de energie fosila pentru obtinerea Iiecarei calorii de energie inmagazinata in hrana. Industrialismul este o paradigm moarta. Este foarte eIicient in a extrage energiile inmagazinate in sol, subsol, in apa, aer, plante, animale si oameni dar nu ofera stimulente pentru ca aceste energii sa se reconcentreze, sa se adune la un loc pentru a Ii reutilizate in viitor. Sistemul industrial-tehnologic este interesat doar de investitiile extractive, adica investeste doar in mijloacele de exploatare fara sa investeasca in resursele regenerabile, in cele care asigura viitorul. In sistemul economic actual, majoritatea investitiilor, inclusiv cele din agricultura, sunt evaluate in termeni de valoare prezenta neta, nicidecum valoarea pentru generatiile viitoare. Acest mod de gandire multi dintre noi il considera normal. El este insa o anomalie. Industrialismul nu-i altceva decat o patologie a spiritului uman. In SIintele Scripturi, cultura care se apropie cel mai mult de industrialismul contemporan este cea a Egiptului faraonilor. In Vechiul Testament, in Deuteronomul, Egiptul este numit in mod sugestiv cuptorul cel de Iier. Este arhetipul biblic al unei societati industriale. Ce facea Egiptul? Ardea energia ieftina furnizata de sclavi, masina industriala a acelor timpuri. Bogatia adunata la varful piramidei era fabuloasa. Acest Egipt al Faraonului divinizat nu mai cunostea limite, el consuma pana cand a ajuns sa se consume pe el insusi. Dumnezeu a intervenit si l-a pedepsit. Societatea pe care poporul lui Israel urma sa o constituie trebuia, in planul divin, sa se opuna valorilor cultivate de Egiptul bolnav. Egpitpul era o societate ierarhizata, totalitara cu o agricultura centralizata sub controlul statului. Sta scris in Iesirea: De aceea egiptenii sileau inca si mai

strasnic la munca pe Iii lui Israel. Si le faceau viata amara prin munci grele, la lut, la caramida si la tot felul de lucruri de camp. De ce mentionam toate acestea? Le amintim Iiindca noi n-am iesit inca din cuptorul de Iier, suntem supusi paradigmei economiei industriale, gandim in termenii unei civilizatii care exploateaza atat resursele naturale cat si Iiintele omenesti pe o scara nemaicunoscuta in istoria omenirii. Trebuie sa iesim din cuptorul cel de Iier al industrialismului si, in speta, al agriculturii industriale si sa revenim la agricultura traditionala. Astazi, pentru Romania renasterea agriculturii traditionale ar Ii mana cereasca. SIintele Scripturi ne spun ca hrana, inainte de orice, este expresia domniei lui Dumnezeu asupra creatiei si a iubirii sale fata de oameni. Este un semn al prezentei lui Dumnezeu: Iata eu le voi ploua paine din cer. Episodul biblic al manei ceresti exprima semniIicatia adanca a agriculturii traditionale. Hrana nu este un produs ci un dar de la Dumnezeu de care trebuie sa ne ingrijim cu atentie. Daca anul acesta se fac rosiile si dovleceii si grau, sau nu se fac, depinde pana la urma de vrerea lui Dumnezeu. Acest lucru il stie orice taran dar l-a uitat agricultura industriala. Agricultura traditionala exista in cadrul unei economii smerite care tine cont de limite. O agricultura care intelege ca noi toti existam in cadrul unei alte economii economia lui Dumnezeu de la care toate ne vin. Este vorba de Marea economie a creatiei, asa cum o numeste Wendell Berry, un celebrul scriitor agrarian din SUA. In aceasta economie totul se leaga, este interconectat, totul creste intr-o imensa Biserica. Agricultura traditionala este smerita, stie sa se se conformeze Marii Economii a lui Dumnezeu. In Iiecare zi taranului i se ofera marturii multiple ale bunatatii si puterii divine, de la germinatia semintelor pana la cresterea holdelor si sanatatea vitelor. Cand taranul este smerit, are credinta, si respecta si creatia lui Dumnezeu, el stie ca nu are de ce sa se teama de greutati. Cand vorbim de viitorul agriculturii traditionale romanesti, trebuie sa ne referim in primul rand la aceasta agricultura smerita si la relatia ei cu Marea

Economie divina. Economia socialista, ca de altfel si cea capitalista, nu era smerita, rupsese legatura cu Marea Economie a lui Dumnezeu, considerandu-se ea insusi singura economie posibila. Atat comunismul cat si capitalismul degenerat de astazi nu au facut decat sa se raspandeasca ca o pecingine in cadrul plinatatii salasluite de Dumnezeu si sa talhareasca lumea create de El. Parte a industrializarii socialiste, agricultura stiintiIica de pe vremea comunismului nu avea haturi, nu avea limite. A ravasit satele si a secatuit pamantul. Dupa 1990, agricultura noastra ar Ii putut sa cunoasca o mare renastere. Din pacate, multi tarani si majoritatea orasenilor nu continuat sa neglijeze Marea Economie, sa nu-i respecte limitele si sa nu-si asume responsabilitatile pe care le aveau fata de ea. Autoritatile statului au continuat sa fetisizeze sistemul de agricultura industriala, asa zisele elite intelectuale au dispretuit taranimea iar taranii si-au luat lumea in cap, au parasit ogoarele si au plecat in Occident unde au devenit proletari agricoli. Printr-o politica premeditata de falimentare a agriculturii romanesti, taranul a fost obligat sa-si abandoneze rolul sau traditional de iconom al Proprietarului divin, altfel spus a renuntat sa mai protejeze si sa administreze creatia lui Dumnezeu. Nu subventiile vor salva satul romanesc, ci restaurarea iconomiei, a relatiilor taranului cu Dumnezeu, cu natura si cu semenii lui de la sat si de la oras. Aceasta restaurare a relatiilor stricate nu se face in vorbe, ci prin masuri si fapte concrete. O agricultura smerita nu se poate dezvolta armonios decat in cadrul unor multiple si diversiIicate economii agricole locale. Aceste EAR-uri ar trebui sa devina un obiectiv prioritar al statului din mai multe motive. Ele ar furniza tarii hrana de calitate care este un factor-cheie in asigurarea starii de sanatate Iizice; ar asigura autonomia alimentara a Romaniei si una dintre bazele productiei pentru export; ar imbunatati in mod substantial ocuparea fortei de munca prin relocalizarea ei in zonele rurale; ar pastra traditiile si valorile romanesti si ar promova solidaritatea sociala. Economiile agricole locale nu exista separate, ele sunt parteneriatul dintre persoana si familie, familie si vecini (comunitate locala) , dintre comunitate locala si regiune, regiune si natiune, natiune si comunitatea de destin a natiunilor. In plan economic, lucrator si Iirma, Iirma si comunitate, sat si oras

(regiune), regiune si natiune, natiune si vecinii ei. In plan religios, parteneriatul (relatia simfonica) dintre membrii Bisericii. * Am lasat in mod expres la urma una dintre cele mai importante masuri de salvare a agriculturii traditionale, si anume, restaurarea increderii in principiile si actiunile cooperatiste. Fara cooperative si alte forme de asociere similara, agricultura traditionala romaneasca va pieri si, odata cu ea, si satul romanesc. SIintele Scripturi, SIintii Parinti, intreaga experienta istorica a crestinismului pune cooperarea intru Hristos drept fundament al societatii. Cooperarea crestina respecta trei mari principii. Resursele sunt impartite in mod voluntar asa incat Iiecare sa-si aiba asigurate necesitatile de baza. Al doilea principiu se refera la luarea deciziilor intr-un mod care sa previna concentrarea puterii si bogatiei in cateva maini. Al treilea principiu se refera la faptul ca legile comune sunt aplicate intr-o maniera care maximizeaza responsabilitatea personala. In agricultura romaneasca, precum si in alte domenii, se pot forma asociatii cooperatiste care sa functioneze pe o baza crestina. Le-am putea numi fratii economice. Fratiile economice crestine ar putea colabora fara probleme cu cooperativele seculare. Un exemplu celebru ni-l furnizeaza cooperativele Amishilor din SUA. De exemplu, cooperativele Green Field Farms (ale amishilor), care aplica restrictii religioase clare, au fost recunoscute si s-au infratit cu Organic valley, cea mai mare cooperativa de produse biologice din SUA. Chiar daca nu se ajunge la formarea de asociatii cooperatiste strict crestine, este foarte important ca Biserica ortodoxa sa imbratiseze principiile cooperatiste iar principiile sustenabilitatii sa Iie traduse in termenii eticii crestine si asociate valorilor de smerenie, infranare, jertIire, modestie, cumpanare, daruire. Trebuie sa ne reeducam sa functionam din nou in cadrul Marii Economii divine. Suntem creatii ale lui Dumnezeu, care ne-a dat in dar persoana noastra, familia din care facem parte si aceasta tara si de toate acestea trebuie sa avem

grija pentru a raspunde dragostei sale nemarginite. Trebuie sa restauram circuitul daruirii si a solidaritatii fara de care circuitul capitalului reduce intreaga realitate la proIit si relatiile interumane la tranzactii comerciale intre niste straini.

Pledoarie pentru nationalismul verde

Pe 14 ianuarie 1994, Herman E. Daly, senior economist al Bncii Mondiale, a propus patru remedii radicale pentru reformarea venerabilei instituii. Discursul, care a nsoit cererea sa de demisie, a lansat o viziune inovatoare asupra globalizrii i trecerii la o economie sustenabil. La acea vreme, ideile lui Daly au fost primite cu suspiciune. Acum, ns, cuvintele sale se dovedesc profetice. Puini mai pun la ndoial justeea soluiilor celui care este considerat n prezent unul dintre cei o sut de vizionari care ne pot schimba viaa. Dintre propunerile pe care Daly le-a naintat Bncii Mondiale, cea de-a patra mi-a atras atenia n mod deosebit. O voi cita aproape n ntregime: Renunai la ideologia integrrii economice globale prin comerul liber, mobilitatea capitalului liber i cretere bazat pe export i favorizai o orientare mai naionalist, care caut s dezvolte producia domestic pentru pieele interne ca prim opiune, recurgnd la comerul internaional doar atunci cnd acesta se dovedete a Ii n mod clar mai eIicient. n prezent, interdependena global este gloriIicat drept un bine axiomatic. Calea regal spre dezvoltare, pace i armonie este considerat a Ii cea prin care Iiecare ar urmrete s cucereasc nencetat pieele celorlalte naiuni. Cuvntul globalist are conotaii politice corecte, n vreme ce naionalist a ajuns s Iie peiorativ. S-a ajuns att de departe nct consider necesar s ne reamintim c Banca Mondial exist pentru a servi

interesele membrilor ei, care sunt state naiuni, comuniti naionale nicidecum indivizi, corporaii sau chiar ONG-uri. Nu are o cart care s serveasc o singur lume fr frontiere, viziunea cosmopolit a integrrii globaleModelul comunitii internaionale, de la baza instituiilor sistemului Bretton Woods (FMI i Banca Mondial, nota trad.), este cel al comunitii comunitilor, o federaie internaional de comuniti naionale care coopereaz pentru a rezolva problemele globale conform principiului subsidiaritii. Nu este modelul cosmopolit al ceteniei globale directe ntr-o singur comunitate mondial integrat fr intermedierea statelor naionale. A globaliza economia prin tergerea frontierelor economice naionale prin comer liber, mobilitatea liber a capitalului sau cel puin prin migraiile necontrolate nseamn s rneti n mod fatal unitatea major a comunitii (statul naiune, nota trad.) care este capabil s duc la ndeplinire politicile dedicate binelui comunGlobalismul cosmopolit slbete graniele naionale i puterea comunitilor naionale i subnaionale, n timp ce ntrete puterea relativ a corporaiilor transnaionale. Din moment ce nu exist guvern mondial capabil s reglementeze capitalul global n interes global, i din moment ce att necesitatea i posibilitatea unui astfel de guvern nu sunt de dorit, va Ii necesar s facem capitalul mai puin global i mai naional. tiu c acum (1994, nota trad.) acest lucru este de nenchipuit, dar luai-l drept o prezicere peste zece ani cuvintele i conceptele cele mai n vog vor Ii renaionalizarea capitalului i nrdcinarea n comunitate a capitalului pentru dezvoltarea economiilor naionale i locale, nicidecum truismele actuale legate de cretere generat de exporturi i stimulat prin orice fel de ajustri necesare pentru a crete competitivitatea global. Competitivitatea global (de obicei un slogan menit s amoreasc gndirea) reIlect nu att o productivitate crescut a proceselor de valoriIicare a resurselor ci o competiie bazat pe micorarea standardelor menit s reduc salariile, s externalizeze costurile ambientale i sociale i s exporte capital natural la preuri mici n chip de venit. Cu ocazia celebrrii celor cincizeci de ani de activitate, Banca Mondiala ar trebui s reIlecte n mod profund la cuvintele, date uitrii, ale unuia dintre fondatorii ei, John

Maynard Keynes: Simpatia mea se ndreapt spre cei care minimizeaz, mai degrab dect spre cei care accentueaz la maxim ncrengtura economic ntre naiuni. Ideile, cunotinele, arta, ospitalitatea, cltoriile acestea sunt lucruri care trebuie s Iie internaionale prin natura lor. Dar bunurile s Iie produse acas ori de cte ori este posibil i convenabil i, mai presus de toate, Iinanele s rmn n primul rnd naionale. Nu tim n ce msur a aplicat Banca Mondial propunerile lui Herman E. Daly. Aa dup cum a prevzut acesta, ntre timp dezvoltarea sustenabil a devenit, cel puin n teorie, fundamentul politicilor de dezvoltare naional. Astzi asistm la un conIlict, nc mocnit, ntre susintorii dezvoltrii durabile i cei ai globalizrii Iinanciare i corporatiste. Pe de-o parte, aparatul propagandistic al globalismului continu s slbeasc prin toate mijloacele sale statul naional, s denigreze pe fa sau pe ascuns ideologiile i politicile care susin interesele comunitilor naionale. Pe de alt parte, n ultimul timp, globalismul s-a vopsit n verde, se vrea eco, se arat prietenos fa de local i etic. Campania de nverzire a globalizrii galopante nu este dect o operaiune de inducere n eroare a opiniei publice i de slbire a vigilenei organismelor democratice din statele naionale. ntrebarea pe care i-o punea Herman E. Daly n 1999, n discursul su la primirea premiului Sophie dac Banca Mondial i Fondul Monetar Internaional nu mai vor s serveasc interesele rilor membre, atunci cror interese servesc ele? este mai actual ca oricnd. Ne-o punem mai ales noi, romnii, cnd constatm cu groaz cum suveranitatea Romniei se evapor pe zi ce trece cu concursul FMI-ului i al servitorilor acestuia, clasa politic autohton. La rndul nostru, i ntrebm pe cei care au parafat acordul cu FMI-ul: Ce ctig statul romn obligat s vnd pachetul majoritar de control la aproximativ 150 de ntreprinderi publice, inclusiv strategice, cum ar Ii cele din domeniul energetic? Ce ctig romanul de rnd obligat s munceasc n condiii de sclavagism salarial dup noul cod al muncii, mai Ilexibil, impus de FMI i acceptat fr crcneal de guvernani? tim c FMI-ul, prin creditarea Romniei, i bag n buzunar peste 150 de milioane de euro. Ne sunt necunoscute ns sumele imense

pe care le vor ctiga fondurile speculative, corporaiile transnaionale i oligarhii locali de pe urma spolierii n continuare a capitalului natural i uman al Romniei.Dar oare ct va mai dura jaful? Va dura atta timp ct n Romnia nu vor exista fore politice, civice i spirituale hotrte s-l opreasc. Oameni competeni, narmai cu o ideologie naionalist care s spun: Stop! Pe aici nu se mai trece! Dar astzi naionalismul mai este oare o ideologie credibil? Se mai poate construi n baza lui o argumentaie solid care s dezamorseze soIisticria corporatist i globalist care ne este servit n chip de eviden irefutabil? Nu numai c naionalismul rmne o ideologie viabil, dar ea este singura capabil s promoveze att interesul naional ct i pe cel al omenirii n condiiile mileniului III. Noul naionalism, pe care noi l numim naionalismul verde, este ns bazat pe alte valori, urmrete alte scopuri i se desfoar n circumstane istorice complet diferite de cele ale perioadei interbelice. Dac vrem s vorbim de aIiniti, atunci va trebui s le cutm acolo unde ne ateptm mai puin. Exist o continuitate evidenta intre vechiul naionalism, imperialismul militarist i globalismul de astzi. Cele trei ideologii aparin vechii paradigme n care voinele individuale (a insului monadic sau a statului naionalist/imperialist) intrau ntr-o competiie acerb pentru dominaie. Printr-o pervertire a cretinismului, puterea lui Dumnezeu, conceput ca voin i raiune, se transfer individului i statului naional (agregatul centralizator al voinelor individuale). Globalismul urmeaz vechea logic a darwinismului social. Companiile transnaionale, fondurile speculative, statele globale puternice i slujbaii lor, oligarhii i politicienii locali nu sunt animai dect de voina individual de putere tradus n voina de a maximiza proIitul pe spinarea juctorilor mai slabi din noua ordine mondial. Privatizarea i globalizarea scrie Ilie erbnescu sunt simple baliverne vnturate de cei puternici spre a-i supune i subjuga pe cei slabi S-a vzut de la o pot ce minciun gogonat este asta cu globalizarea! Fiecare juctor important a uitat de globalizare i s-a concentrat pe capitalul propriu: mari companii proprii din sectorul Iinanciar-bancar sau chiar din sectorul industrial Problema este c naionalismul economic s-a manifestat i se

manifest ntre globalizatori Acetia au putut Ii naionaliti pentru c mai au pe ce i cu ce! Dar cei deja globalizai nu mai dispun de nimic altceva. Timp de douzeci de ani, Romnia a jucat dup cum i-au cntat neocomunitii i glocalitii (globalitii, plus politrucii i oligarhii locali). Am fost integrai pentru a Ii dezintegrai. A fost dezintegrat economia naional i odat cu ea coeziunea social i spiritual a unui ntreg popor. Nu mai dispunem de nimic altceva dect de credina n Dumnezeu i de puterea refuzului. Dar ce-ar trebui oare s refuzm? n primul rnd, s refuzam s gndim i s trim n termenii vechii paradigme, aa dup cum ni s-a dictat n ultimii aizeci de ani. Dac vom continua s ne globalizm, s urmm aceeai logic dezastruoas, sfritul Romniei este aproape. Glocalizai, vom asista neputincioi la completa distrugere a: 1) capitalului natural (pduri, resurse minerale, biodiversitatea Ilorei i faunei etc. Afacerea Roia Montan i acceptarea cu braele deschise a culturilor de plante modiIicate genetic nu sunt dect avanpremiera a ceea ce va urma); 2) capitalului uman printr-un nvmnt neperformant i imbecilizare mediatic (Romnia va Ii furnizorul european de sclavi pentru muncile de jos i pentru implanturile romneti ale transnaionalelor); 3) identitii naionale i spirituale. Distrugerea identitii naionale va Ii pasul premergtor dezintegrrii teritoriului naional. O populaie amorf creia i s-au extirpat instinctele identitare nu va opune nici un fel de rezisten. Ni se va reproa c un astfel de scenariu este prea pesimist. Iar ca argument suprem, vom primi asigurarea c nu ne vor lsa ei s murim. Ei Iiind cei care ne sap n prezent mormntul! Romnia nu este ns o ar de hoi, lai i oligofreni. A nceput deja marea evadare, Iizic i mental din Matrixul glocalist. Romnii se trezesc la realitate. Nencrederea, apatia i indiferena cetenilor notri nu sunt stri congenitale. Ele sunt cauzate de un sistem care i-a fcut neputincioi i le-a rpit una cte una speranele.

Printre evadaii din Matrix se numr i naionalitii verzi, oamenii care neleg c Romnia a urmat un model nesustenabil de dezvoltare. n loc de ciorovieli sterile, ei propun msuri hotrte pentru a contracara att entropia resurselor economice i sociale ct i epuizarea ultimelor rezerve de energie i speran. S nu-i confundm cu acei ecologiti verzi pe dinafara, rosii pe dinauntru, cu extremitii de dreapta sau de stnga, cu socialitii, cu neoliberalii i cu adepii altor isme! Nu sunt o elit ocult, nici populiti salvatori ai neamului i nici biei detepi care vor s-o mai pun de un PJ (partid al jefuitorilor). Sunt oameni normali, i ntlnim n toate domeniile de activitate. Ceea ce-i unete n primul rnd este noua viziune asupra dezvoltrii viitoare a Romniei. Ei vd renaterea Romniei prin trecerea hotrt la economia civic, rspndirea larg a micii p r o p r i e t i p r o d u c t i v e , d e zv o l t a r e d u r a b i l , p r o f e s i o n a l i s m i ntrajutorare.Promoveaz un model romnesc de economie civic diferit att de neoliberalism/neoconservatorism ct i de ideologiile neomarxiste (diviziunea dintre neoconservatorism i neoliberalism este o fars, cci ncearc s stabileasc diferene acolo unde ele nu exist). Economia civic a naionalismului verde crede n dezvoltarea durabil i n lucrurile sustenabile Iiindc acestea sunt pornite i organizate de la nivel local i construite la scar uman. Agricultura sustenabil, cu focalizare pe agricultura ecologic, i industriile verzi trebuie s Iie locomotiva dezvoltrii durabile a Romniei n acest mileniu. Naionalitii de vi nou militeaz pentru ca smna industriei verzi din Romnia s se dezvolte pe solul fertil al economiei civice. Ei vor veghea s nu se ncalce i s Iie aplicate principiile generale ale dezvoltrii durabile, cum ar Ii: o producie nesustenabil nu poate conta drept capital; alocarea optim a resurselor umane i naturale trebuie s Iie n concordan cu scara optim la care trebuie s se desfoare activitile economice small is beautiful; diversitatea este parte integrant a unei societi sustenabile; perspectiva intergeneraional: generaiile prezente au obligaii fa de cele viitoare; respect fa de limite; sustenabilitatea ca principiu organizator reIlectnd interconectivitatea stabilit

ntre problemele i preocuprile ecologice, economice i sociale. Mai presus de toate, naionalitii verzi susin o ampl reform moral. n acest context este foarte important ca economia civic s Iie mbriat de Biserica ortodox iar principiile sustenabilitii s Iie traduse n termenii eticii cretine i asociate valorilor cretine de smerenie, nfrnare, jertIire, modestie, cumpnire, druire. Sunt de evideniat paralelele i echivalenele dintre economia civic i economia druirii susinut de Biserica ortodox. Nu exist nici o incompatibilitate ntre cele dou economii, ambele sunt teo-centrice. Suntem creaii ale lui Dumnezeu, care ne-a dat n DAR persoana noastr, familia din care facem parte i aceast ar i de toate acestea trebuie s avem grij pentru a rspunde dragostei Sale nemrginite. Trebuie s restaurm acest circuit al druirii economia darului este cea mai veche, potrivit antropologului Marcel Mauss fr de care circuitul capitalului reduce realitatea la proIit i relaiile interumane la tranzacii comerciale ntre strini. nelegnd c economia civic i naionalismul verde acioneaz spre binele su i al rii, romnul i va suIleca mnecile i va trece la treab. Vom Ii uimii de entuziasmul ce-l va nsuIlei, ct de repede i de bine va Ii restaurat din temelii Romnia n sfrit, Romnia noastr.

Concluzii
Societatea ca simfonie pluripersonal n lume, ordinea economic bazat pe inginerii Iinanciare, practici

maIiote i monopoliste, dominant pn mai ieri, s-a prbuit. Din Argentina (unde muncitorii au preluat i repus n funciune fabricile falimentate de oligarhi), pn n Emilia-Romagna (cu economia ei de mici ntreprinderi n reea), ara Bascilor (unde prosper economia distributist), Marea Britanie (unde Phillip Blond, consilier al primului ministru a propus o adevarat revoluie distributist), SUA (cu explozia noului agrarianism i a formelor de asociere voluntar de tip cooperatist ncurajate de Administraia Obama), n nenumrate locuri de pe glob funcioneaz deja o nou economie. Este o economie n care ceteanul de rnd i recpt autonomia i demnitatea. Noul sistem se impune ca o adevrat a treia for. Nu este vorba despre o alt inginerie economic i Iinanciar, ci de un model grass roots, construit de la Iirul ierbii, animat de un spirit i de principii comune dar cu ntrupri diferite de la ar la ar. Noua economie civic a Romniei nu va mai veni la pachet de pe alte meleaguri pentru a Ii implementat creator sau original de cleptocraia autohton i de investitorii strategici de aiurea. De data aceasta, modelul economic i social este made in Romania, gndit de adevrai profesioniti spre binele comun al romnilor i, deopotriv, al partenerilor notri europeni. tim prea bine dezastrul pe care l-a provocat rii economia de comand a comunismului. n perioada tranziiei am simit pe pielea noastr efectele terapiilor de oc, ale programelor de austeritate i ale privatizrilor frauduloase. Cu un stat anarho-tiranic slab, slugarnic i maIiot (dup caz) n relaiile cu plutocraia, cu Iirmele transnaionale i cu propria sa birocraie, autoritar, tiranic n relaiile cu simplii ceteni Romnia nu poate iei la liman mergnd pe drumurile btute de bandele de jefuitori. Este nevoie urgent de a treia cale i a treia for, a distributismului i a dezvoltrii durabile, a profesionalismului i ntrajutorrii. O cale curat, o for tare i dreapt. Nu putem avea un stat democratic fr o democraie economic. Aa cum cleptocraia are nevoie de un stat maIiot, cu politicieni corupi, i un sistem

economic dominat de concentrarea masiv a bogiei i puterii n minile ctorva entiti private tot aa existena micului ntreprinztor, a ranului, a micului proprietar, a omului normal este grav ameninat dac nu se desfoar n cadrul unui stat civic i al unei economii democratice. Odat ce va Ii fost nrdcinat economia civic, societatea romneasc va lucra ca o simfonie pluripersonal n care Iiecare persoan interpreteaz partitura sa, Iiecare aducnd o contribuie concret, Iiecare proIitnd de toi semenii si. Nencrederea, apatia i indiferena ceteanului romn nu sunt stri congenitale. Ele sunt cauzate de un sistem care l-a fcut neputincios i i-a rpit, una cte una, speranele. nelegnd ns c economia civic acioneaz spre binele su i al rii, romnul i va suIleca mnecile i va trece la treab. Vom Ii uimii de entuziasmul ce-l va nsuIlei, ct de repede i de bine va restaura din temelii Romnia Romnia noastr.