SF.

ATJRELITJ AIJCIJSTIN
EPISCOPI]L HIPPONEI

LIBERUL ARBITRU
TREI cAntI

CARTEA |IVTAT
pusd intrebarea: De unde, rdul, se tn "or", etplicd ce tnseamnd a fo.ce rdu Si, apoi, se aratd cd faptele rele ale oamenilor purced din Liberul arbitru al uoinle.i, de oreme ce mintea nu este de nimeni constrdnsd sd serueascd libi.doului, care domneSte tntru toatd. fapta rea.

l. -

Este, oare, Dumnezeu autor

al ureunui rdu?

1. E(vodius).: Spune-mi, ro6pr-te^, daci nrr cumva Dumnezeu este autorul rdului? A(ugustinus).: I1i voi spune, dacS-mi vei fi Iimurit pe deplin despre care rdu cauli, anume, sd afli. Cdci obignuim sd numim r6ul in doud moduri: unul, cdtd zicern cL neqti4e a fScut rdu; altul, cAnd, cd s-a suferit ceva rdu. ,Eu.: Despre
amAndoud doresc s5 qtiu. Aug.: Dar, dac6 qtii sau crezi cd Dumnezeu este bun, qi, intradevdr, nici nu este legiuit altfel, nu
face r5u: iar6qi, dacd i] mirturisim pc Dumnezeu ca just, cici qi a o nega pe asta cste sacrileg, precum atribuie celor buni premii, aga celor r5i, suplicii; care suplicii sunt, desigur, rele pentru cei

c&re le pitimesc. Dreptaceea,

daci nimeni nu ispiqegte injust

pedepsele, ceea ce este necesar sd cledem, din moment ce credem universul condus de Divina Providenfi, autorul acelui prim gen de rele nu este, in nici un chip, Drrmnezeu, al acestuia secund, irrs5,

Eu.: Altul este, prin urmale, autorrrl acelui rdu, al ciruia s-a fi Dumnezeu? Aug., Este. desigur: cici nu se poate face fird nici rm autor. Daci, ins5r, tauli sd afli cam cine este el, nu
este.

dcmonstrat a nu

se poate spune: circi nu este neqtine anume, ci ficcare rdu este autorul faptei sale rr:le. De unde, daci te indoicqti, ascultd ceea ce s-a spus mai sus, anume, t:6 faptele rele sunt pedepsite prin justilia lui Dumnezeu. Cdci n-ar fi just pedcpsite, dacd n-ar fi fdcute pnn voin151.

Sf.

Aureliu Aupustin, Liberul arbitru

Cartea

intdi

63

2. Du.: Nu qtiu dac5 cineva, care nu va fi fost invilat de la altul, poate sE picdtuiascS: ceea ce, dacd este adev5rat, cat eu sd aflu cine, oare, s[ fie cel de la care vom fi-nvdfat sd pbc[fuim. Aug.: Sor:ofi tu cE disciplina2 este, ea, ceva bun? Eu.: Cine s-ar incumeta sE spunb ci disciplina este un rdrr? Aug.: Ce, dacd nu-i nici bine, nici r5u7 Eu.: Mie mi se pare un bine. Aug.: l-ctarte bine; gi, dac6, intr-adevir, prin ea este datd sau excitatd gtiinfa, atunci nimeni nu invald nimic decAt numai prin disciplinS: sau tu gAndegti altfel? Ev.: Eu sunt de pdrere cE prin disciplini nu se inva16 decAt numai bunele. Aug.: Yezi, prin urmare, ci relele nici m[car nu se inva!5; cici disciplina nu se numegte decAt numai de la a invdfa de la altuls. Ev.: De unde sunt, prin urmare, ficute de cdtre om, dacd nu-s inv[fate? Aug.: De acolo, poate, ci s-a intors gi s-a ilrstrdinat pe sine de la disciplini, adicd de la a inv5ja. Dar fie cd este asta? fie orice altcevq fiindci disciplina este un bine, qi disciplina este numit5 de la a trvd1a, este invederat faptul c6 relele nu pot fi, in absolut nici un caz, inv51ate. Dacd, intr-adevdr', s-ar invd1a, ar fi confinute in disciplini, gi asdel, nu va mai fi un bine disciplina; ea
cste, irs5, curn tu insuli o corunz\ un bine: prin urrnare, nu se irrvalE relele, qi-l cauli in zadar pe cel de la care invildm a face rdu; sau, dacd relele se inva]i, se firvald spre a fi evitate, nu f6cute. Dintru care, a face rdu nu-i nirnic alta, decAt numai a devia de Ia disciplini.

3. Ev.: Ba, eu socot, pur gi simplu, ci sunt doui discipline; una, prin care inv[!6m sd facem bine, alta, prin care invS!6m sA facem rdu. Dar, cum intrebasegi, dacd disciplina este' ea' oare, un bine, amorul binelui insugi a tArdt intenliunea mea sd am in vedere doar acea disciplinS, care este de a face bine, de unde am rSspuns c5 este un bine: acum, insd, iau seama cE este o alta, pe care, departe de orice dubiu, o confirm cd este un rdu qi al cdrei autor caut eu sd-l afht. Aug.: Nici mdcar inteligenla+ nu o socoli numai Ei numai un bine? .Eu.: Pe ea o socot astfel intrutotu] bun5, incAt nu vid ce ar putea fi mai prestant in om; gi nici nu aq fi zis, irr nici un chip, c5 poafe fi
rca o anume inteligentd. Aug., Ca, cAnd cincva inva!6, va putea, daci nu infelegc, s[ ]i se pard lic invSlat?.8u.: Nu va putea absolut deloc. Aug.: Dacd, intr-adevdr, toatd inteligenla este Lruld, gi nici <:ineva, cal'e nu inlelcge, nu invald; oricinc, care inval6, face bine: r:ici fiecine, carc inva!6, in{elege: 9i fiecine,

Sf.

Aureliu Aueustin, Liberul

arbitru

Cartea intdi

65

care infelege, face bine: oricine caut5, prin urmare, autorul prin care inva!6m ceva, caut5, intr-un cuvAnt, autorul prin care face bine. lnceteazd,, dreptaceea, a voi s6 investighezi nu qtiu ce inv6!5tor r[u. Cdci, dacd este r5u, nu este invd]itor: dac6
este inv[fdtor,

nu este r[u.
e,mdnunt, de unde este rdul, ce
sd

ll. - Mai tnainte de a se cerceta-n

trebuie crezut despre Dumnezeu,

mdrturisesc cd noi nu invildm sd facem riu, spune-mi, acum, de unde facem rirt. Aug.: Tu ridici acea chestiune, care, incd adolescent, m-a chinuit vehement gi, frimAntat, m-a impins gi m-a aruncat la ereticis. Cddere, prin care aqa am fost lovit qi strivit de atAtea inlSnluiri de judecSli paradoxale ale unor fabule degarte, incAt, dacd iubirea gdsirii adevdrului nu mi-ar fi oblinut sprijinul divin, nu mA puteam ridica de acolo gi nu puteam

4. Ev.: Ei bine, fiindcd m5 constrAngi indeajuns

respira nici mdcar in insdqi prima libertate de a cduta. $i, intrucAt cu mine s-a terminat. fdrd inqeldtorie, si m[ elibercz de aceastd chestiune, eu o voi dezbate impreun5 cu tine, in acea ordine, in care am reuqit, urmAnd-o de la sine, sE scap. Fi-ne-va, intr-adevdr, Dumnnezeu intr-ajutor qi ne va face sd-nlelegem ceea ce credem, Cici suntem atotcongtii de noi cb linem pasul prescris de profetul carele spune: Dacd nu oe{i fi crezut, nu ueti tnlelege (Isai., YIl,9, sec. LXX)6. Credem, ins6, ci toate, cele ce sunt, 6unt de la Unul Dumnezeul gi, totugi, cd Dumnezeu nu este autorul pdcatelorT. Tulburd, ins5, spiritul, dacd pdcate]e sunt de la acele suflete, pe care Dumnezeu le-a t,:reat, sufletele acelea, ins5, de la l)umnezeu, in ce mod picatele nu se raporteazh, intr-o cAtugi de micd misur5, la Dumnezeu? 5. Eu.: Acum s-a spus limurit de c5trc tine ceea ce mi mrrnceqte-ndestul pe mine, cugetAnd, gi m-4 constrAns qi m-a tras la aceasth cSutare. Aug.: b-li tale de spirit gi crede ceea ce t:rezi: nimic nu se orede mai bine, chiar dacd rdmAne ascunsd
t:auza de ce esto aqa. C6oi a flrgeta optim despre Dumnezeu este atotadr:viratul exordiu al pictdlii; Ei nici nu cugetd optim despre

lil neqtine, care nu-I- crede omnipotent gi dintru nici o particul5 r:omutabil; qi, intradevdr, creator al tuturor <relor bune, cdlora El

Sf.

Aureliu Aueustin, Liberul arbitru

Cartea tnt6,i

67

insuqi le este mai prestant; qi, de asemenea. rector al t,turor acelora pe care le-a creat; gi cE nu s-a ajutat, intn-r a crea, de nici o natur6, p.""r- urrul care nu qi-ar fi suficient sieqi. De unde se face ci pe

ioate dintru nimit: le-a creat; dintru Sine, insd, nu a creat, ci a niscut Ceea Ce este egal Sieqi, pe Carele-L numim Unicul Fiu al

lui Dumnezeu, pe Car deplin, il numim Vir Dumnezeu, prin Care ficute. Acestea fiind
acest mod:

Dumnezeu, spre inlelegerea acelui lucm, pe care cauli s6-l afli, in

lll. -

Natura rd.ului, dintru libidou.

6. Cau1i, desigur, sd afli de unde facem r5u: trebuie,

cines este, cui sd nu i se pard fapte rcle? Aug.: Spune, aqadar, mai intAi, de ce socoli a fi rdu adulteriul; sau fiindcd legea se opune a-l faoe?.8u.: Nu, desigur, nu de aceea este un r6u, fiindc6 oprit prin lege; ci, de aceea este oprit prin lege, fiindcd este ".t" un riu. Aug.: Ce, dacd cineva ne-ar critica, exagerAnd ceJ judecdm delectafiunile a are, cd noui, pe el un r[u gi a qi infelege, oamenilor, de-a nu ne rdmAne decAt a recurge la autoritatea legii? CSoi qi eu cred, dimpreund cu tine, qi cred nestrimutat, 9i le 9i strig tuturor popo.relol qi neamurilor cI trebuie sd cleadd cd adulteriul Lst" u.t r[u; dar, aoum) punem la cale sd qtim qi sd linem atotferm, qi inr;d inlelegAnd, ceea ce primim prin credinlS' i in stare, 9i d5-mi un rdsPuns, Cum tu, oalc, ci adultcriul este un prin r'du, fiindcd tocmai pe el nu aq r6u. mea. Orit;ine ii face, insi, altuia voi s

Sf.

Aureliu Augustin, Liberul

arbitru

Cartea

tntdi

69

ceea ce nu ar voi sd i se facd siegi, face, desigur, riu. Aug.: Ce, dac[ cuiva 5,sta ii este libidoule, ca s-o ofere altuia pe sogia sa,

induri cu plicere a fi corupt de cdtre acela, fa!6 de a cdruj solie rAvnegte sI aib6, Ia lAndu-i, o ing6duin!5 similar[, pare-!i-se, oare, lie cd nu face nimic riu? Eu.'. Ba, dimpotliv5, foarte mult. Aug.' Dar Ssta nu pS,cdtuiegte prin acea regul[: cdci el nu face ceea ce nu vrea si indure. Dreptaceea, !i-e de cSutat altceva, de unde si dovedegti cd adulteriul este un rdu. 7. Eu.: Prin aceea mi se pare un riu, fiindc5 am vdzut ci
qi oamenii sunt adeseori condamnali pentru aceastd crim6. Aug.: Ce, n-au fost, oare, oamenii, adeseori, condamna,ti pentru fapte drepte? Revezi, ca si nu te trimit la alte cdrti, ins[qi acea istorie care este superioard prin Divina Autoritate: vei gdsi, iat5, cAt de riu trebuie sd simlim despre Apostoli gi despre to,ti martirii,

daci ne-ar conveni cE i4diciul cert al faptei rele este

condamnarea, de vreme ce tofi aceia erau judecali demni de condamnare pentru confesiunea lor', Dreptaceea, dacd tot ceea ce este condamnat este un rdu, era un r[u, in acel timp, qi a crede intru Christos, qi a mirturisi insEgi credinla: daci, insd, nu tot ceea ce este condamnat este un rdu, caut5. altceva, de unde sd ar51i ci adulteriul este un rilu. Dv.: Nu gdsesc ce s5-fi rdspund. B. Aug.: Poate cd libidoul este, prin urmare, in adulteriu, rSul: dar, cAt timp cauti rdul in afarb de ceea ce, de-acum, se poate vedea in faphrl insugi, tu induri strAmtor[ri. Cdci, ca si inlelegi cd libidoul este riul in adulteriu, dacd cineva, cui, chiar sd nu-i fie datd facultatea de a se culca impreun6 cu solia altuia, e totuqi limpede, intr-un anume chip, cd el iqi doreqte asta, gi, dacd i-ar sta in putinfd, ar avea de gAnd s-o facd, el nu este mai putin riu, decAt dacd ar fi surprins asupra faptului insuqi. Eu.: Absolut nimic nu este mai invederat gi vdd cd nu mai e nevoie de-acum de-o lungd cuvAntare, ca si md convingi despre homicid qi sacrilegiu qi, incaltea, despre toate pEcatele. E, intr-adevir, clar c5, in tot genul de a face rdu, nu mai domind nimic alta inafara libidoului.

Sf.

Aureliu Augustin, Liberul

arbitru

Cartea

intdi

7'l'

lY. -

Obiecpie de.spre

homicidul comis din teamd. Ce

este

cupiditatea culpab ild.

9. Aug.: $tii tu, oare, cd libidoul insugi este numit, cu alt nume, cupiditate? Eu.: $tiu. Aug.: Ce, s,tcoli cd intre aceasta 9i teamd nu-i nici o diferenfi, sau, ci existi vreuna? Ers.: Ba, dimpotrivb, socot c5 ele se deosebesc foarte mult in de sine' Aug.: Cred ci de aceea o socoti, fiindci cupiditatea apropriaz5, teama indep5rteaz6. Eu.: Aqa-i, Precum zici. Aug.: Ce, daci, prin urmare, negtine va fi ucis un om nu din cupiditatea aproprierii weunui lucm, ci temindu-se sd nu i se intAmple weun r6u, Ssta nu va fi, oare, homicid? Ev.: Va fi, desigur, dar fapta aceasta nu-i, prin asta, lipsitd de dominaliunea cupiditSlii; c6ci cine, temAndu-se, ucide un om, doreqte, vezi bine, sd trdiascd fird team6. Aug.: $i !i se pare gie un bine mic a trii fdrd teamS? -Eu.: Este un mare bine, dar aceasta nu-i poate, in nioi un chip, proveni acelui homicid, prin crima sa. Aug.: Nu intreb ce i-ar putea proveni, ci, ce anume doreqte el insugi; cdci doregte, cu siguranlE, binele, cel ce doreqte o via16 liberd de team6; 9i, in aceste imprejurdri, aceastd cupiditate nu trebuie culpabilizat[: altfel, ne culpabiliz[m toli amatorii binelui. $i suntem, incaltea, constrAnqi sd mSrhrrisim c[ existd un homicid, in care nu poate fi g5sitd dominagiunea acelei cupiditSli rele; gi va fi fals faptul c6, in toate picatele, intrucAt sunt rele, dornneqte libidoul; sau va exista un anume homicid care sE poat6 a nu fi picat. Eu.: Dacil homicidul inseamnd a ucide un om) atunci el se poate intAmpla uneori fdrd pdcat: cdci mie nu mi se par a picitui, cAnd ucid omul, nici soldatul, pe duqman, nici iudecdtorul sau executorul s[u, pe rdufdcdtor, nici cui, poate, fdri voie sau imprudent, ii scap5 lancea din mAnd. Aug.: Asimt: numai cd acegtia nu sunt numili, indeobqte, homicizi. Prin urmare, rSspunde-mi, numai, dacd pe cel ce gi-a ucis stdpAnul, din partea cdruia se temea pentm sine de grele schinguiri, il socoli de prcnumirat in rAndul acelora care ucid omul astfel, incAt, intr-adevdr, nu meritd numele de homicizi..Eu.: Ved cE Ssta.diferd cu multul fa15 de aceia: cdt':i aceia o fac fic prin legi, fie nu imprltriva lcgilor': crima 6stuia, ins6, n-o aprobd nici o lege.

Sf.

Aureliu Augustin, LiberllL arbitru

Cartea tntdi

73

gi pe asta. Aug., CAnd stiPAnul

cupiditate, de cdtre serv, el nu culpabil[. Dreptaceea, nu ne-am este acest omor un r[u' Cdci s

buni, ci chiar gi tuturor rdilor:

se deosebesc mult, insd, prin faptul buni doie." asta, indepdr-tAndu-gi amoml de Ia acele lucruri care nu se lasd a fi alrrte fdr'E perioclul dc a lc pierde; riii, insd, intrucat le irrcumbd sx-gi infrupte, cu seculitate, bucuria dintr-u cle, se muncesc din rasputeri s5 inlSture impedinlentele 9i duc, de accea, o via!5 nelegiuite qi scelerat5, carc se numegte mai bine moarte . Eu.: int revin in oli qi inci mi bucur foarte ci am inleles mdr:al ce inseamnE acea cupiditate culpabila, care sc numeqte libiclou. Care, ar;um, se aratd a fi amorul acelor lucruri pe care le poater, invtlluntar, pierde oricine'

cI

cei

Sf.

Aureliu Augustin, Liberul

arbitru

Cartea

intdi

75

Y.

Obiecpiunea

a doua, despre uciderea, prin legile umane licitd, a unui om care etercitd uiolenla.

11. De aoeea, haide, acum, si cercetdm, de f-e pe plac, dacd gi in sacrilegiile pe care Ie vedem, pe cele mai multe, comise din superstilie, domind libidoul. Aug.: Bagd de seamd sd nu fie prea-n pripS: c.5ci rnie mi se pare de l[murit, mai intAi, dac5, intr-adev[r, este ucis, fie pentru viafi, fie pentru litrertate, fie pentru pudici,tie,

absolut fdrd nici un fel de libidou, fie duqmanul tibirAtor, fie asasinul insidiator. .Eu.' in ce mod ii pot eu socoti lipsigi de libidou pe dgtia, care se bat la culite pentm acele lucruri: pe care Ie pot, in pofida voinlei lor, pierde, sau, dacd nu le pot, de ce este necesar sd se ajung5, pentru ele, pAnE la moarte de om? Aug.: Nu-i, prin urmare, just6 legea care le di potestatea qi c6lStorului, ca sE nu fie el insugi ucis de cdtre acela, sd-l ucidi pe Lrtm, qi oricdmi birbat qi oricdrei femei, de a-l omori, dacd pot, inainte de comiterea pAngiririi, pe oricare pAngiritor violent tibdrAt asupra-le. Cdci soldatului i se chiar pomncegte prin lege sd-l omoare pe dugman; omor, de la care, dacd se va fi ablinut, igi va ispaqi pedepsele din
partea comandantului. indrdzni-vom, oare, sd zicem cd aceste legi sunt injuste sau c5-s, mai degrab[, nule? CEci mie nu mi se pare a fi lege cea care nu va fi fost justd. 72. Ev.: Eu o vid destul de-nt6ritS-mpotriva unor astfel de aarzepe insSgi legea, care a dat,ln acel popor, pe care-l conduce, Iicenld unor fapte rele mai mici, ca sd nu fie comise unele mai mari. CIci este, i.ntr-adevd-r, cu multul mai blAnd aJ fi ucis pe cel ce niv6legte asupra vielii altuia, decAt pe cel care qi-o apiri pe a sa. $i-i cu multul mai crrd ca un om sd indule, impotriva voinfei sale, pAngirirea, decAt a fi ucis cel de cdtre care este folositd acea forld de c5tre cel impotriva cdruia se munceqte sd gi-o foloseascd. Ac;um, intr-adevdr, soldatul, ucigAndu-gi duqmanul, este plinitorul legii: de aceea el gi-a indeplinit uqor, f5rd nici un fel de libidou, oficiul sdu. Apoi, ins5qi legea, care a fost datd intru apdrarea poporului, nu poate fi invinuitS de nici un fel de libidou. Iar, daci cel care a dat-o, daci a dat-o din porunca lui Dumnezeu' adici, ceea ce l-a sfdtuit eterna justrlie, a putut face asta lipsit de
absolut orice libidou: dacd. insd. el a stahrat asta printr-un oarecale

Sf.

Aureliu Augustin, Liberul arbitru

Cartea tntdi

77

a^sta, neapirat necesar a i se supune prin libidou acelei leg; cdci o lege bund poate fi dati gi de cdtre unul care nu este bun. lntmcAt, fiindc.5 veni vorba, daci cineva. ajuns la o potestate tianicS, ia ul prel de la altcineva" ciruia ii este de folos una ca asta, ca si hotdrascd cd nu-i este nimdnui ingdduit, nici chiar in scopul cdlsdtoriei, si rdpeascd o femeie, legea nu va fi, totuqi, din acest motiv, o lege rea, fiindcd a dato acel nedrept gi corupt. Se poate, prin urmare, a i se supune, f[rd nici un fel de libidou, acelei legi, care, in scopul apirdrii cetd{enilor, por-unceqte ca forfa ostild sd fie respinsd prin aceeaqi firr!6: qi asta se poate spune despre toti slujbaqii, care sunt supuqi, prin drept ,si pozitie, oricE,ror potestdti. Dar, legea fiind ffu6 cusur) nu vdd, il nici r;n chip, crrm pot fi fdr6 cusur acei oameni: cdci, vezi bine, legea nu-i constrAnge pe ei sd ucid5, ci le-o lasd in potestate. $i, astfel, le sti lor in putere ca rrimenea sE nu ucidd pentru acele lucruri, pe care le pot, in pofida lor iryile, pierde, qi, din aceastd cauz6., nu trebuie sd le iubeasc.d. in privinla viefii, poate, cineva ar sta la-ndoial6, daci intradevir, nu-i.poate fi, in nici un chip, Iuatd suflctului, in timp ce este ucis corpul; dar, dacS-i poate fi luat5, este de disprepit, dacd nu poate, nu-i nimic de temut. In privinla pudicigiei, ins6, cine va mai fi stAnd la indoiala, din moment ce este o virtute, de ce anume sd fie, ea, statorniciti irr spiritul insuqi, de r-rnde nici ea insdqi nu poate fi smulsd de citre pAngfitorul violent. Orice avea, agadar, de gAnd si ripeascd acela care este ucis, asta nu-i totul in potestatea noastrS: de aceea nu inpleg in ce mod trebuie numit al nostru. Dreptaceea, nu resping, desigur, Iegea care permite a fi uciqi al'de'dgtia, dar nu gdsesc, in ce

libidou, nu devine, prin

mod, sE
ce cauli

ii

apfu' pe cegtialalg-i, care ucid.

13.Aug,: Cu multul mai pulin pot eu sd-mi dau seama, de tu apS,rarea oamenilor pe care nici o lege nu-i line de rLi. Eu.: Niciuna, desigur, dar dintre legile acestea, car.e apar qi

sunt legiuite de cdtre oameni: cdci nu gtiu dacd nu cumva nu sunt socotiti vinovali de weo lege mai puternicS gi atotascunsd, din mriment ce nu existd nici un lucru pe care sd nu-l administreze l)ivina ProvidenfS. ln ce m,rd sunt, intr-adevir, dup6 ea, liberi dc picat dqtia, care, pentm acele lucruri, oarc se cuvin dispreguite, s-au pdtat cu sAnge omenescT Mie mi se pare, prin urmare, qi ci lcgea aceasta) care este sr:risd pentru conducerea poporului,

Sf.

Aureliu

Au?ustiU!'*grl9tbtby-

Cartea

tntdi

permite astea pe drept, qi, gi ci Divina ProvidenlS le rizbunS. Cici aceastd lege a poporului iqi asumi sd pedepseasc5 cele ce

--f2

sunt de ajuns pentru concilierea pdcii printre oamenii nepriceputi gi cAte pot fi domnite de citre om. Acele culpe au,
insb, potrivite, alte pedepse, fa!6 de care singuri inlelepciunea poate s5 ne libereze. Aug.: Latd gi aprob aceast5, oricAt de neincheiatd gi mai pu{in perfectd, totuqi, credincioasd ql vizAnd ceva mdre!, distincgre a ta. Cd.ci 1ie 1i se pare c[ aceastd lege, care e dati spre conducerea cet6filor, concede qi las[ nepedepsite multe, care sunt, totugi, r[zbunate de cdtre Providenta Divin5; qi pe drept. Dar, nici, fiindcd legea omeneascd nu Ie face pe toate, nu trebuie, intr-adevir, dezaprobate, de aceea, toate cele
pe care Ie face.

Yl. - Legea eternd, moderatoarea celor umane. Nopiunea legii

eterne.

14. Sd discernem, dar, dacS-1i place, pAni unde trebuie sE fie r[zbunate faptele rele prin aceastd legc, care infrAneaz6
popoarele, in viala asta: mai apoi, ce anume r'dmAne sd fie pedepsit de Providenla Divin6, mai inevitabil qi sccret. -Eu.: Doresc, numai daci s-ar putea ajunge la limitele unui atAta de mare lucrrr: cici aqa ceva eu socot infinit. Aug.: Ba, ai, mai degrab6, curaj 9i strdbate,

int5rit prin pietate, c[ile ra]iunii. Cici nu-i nimic atAt de abrupt qi de dificil, care sd nu devinS, cu ajutorul lui Dumnezeu, atotneted ii ntot qor. $i, suslinupi intrr El insuqi qi de la El insuqi rugAndu-ne stdruitor dc ajutor, sd cercntdm, astfel, ceea ce am hot[rAt. $i, mai intAi, r5spunde-mi, aceastd lege promulgatS in scris este, ea, oare, de ajutor oamenilor ce-Ei trdiesc aceastd vialL. Eu.: E-nvederat, r:6ci dintru acegti oameni cttnsistS, in special, popoarele qi cct61ile. Aug.: Ce, oamenii inqiqi qi popoarele aparfin, ei, oare, aceluiaqi gen de lucruri, incAt sd nu poat6 sd moard sau si se schimbe gi sunt absolut eterni, sau sunt, intr-adcvdr, schimbdtori ;i au fost supugi timpurilor? Eu.: Cine s-ar indoi cd acest neam oste-ntnrtotul schimbdtor qi supus timpului? Aug.: Dac6' poporul cstc, prin urmare, bine moderat gi grav, qi custode atotdiligent al interesului comun) in sAnul cdmia, fiecare cAntdreqte minor ar'rrtul privat fald de al'utul public, nu este, oarel pe drept dat6 legea

Sf.

Aureliu Augustin, Liberul arbitru

Cartua intdi

81

prin care si i se ingdduie insuqi poporului si-gi creezc sieqi magistralii prin care sd-i fie administrat bunul sdu, adic6, cel public? Ev.: Pe drept, desigur. Aug.: Apoi, dac5, depravat pu{in cAte pu1in, acelaqi popor preferi binelui public binele privat gi are un sufoagiu venal gi, compt de cdtre cei ce iubesc onorurile, incredinleaz5 unora din sAnul s[u, ticdlogi gi p6ta]i de crirne, cArmuirea, oare, nu pe drept, iardqi, oricare bdrbat bun, care se va fi ivind atunci, de foarte mult in stare, ii poate lua acelui popor potestatea acordlrii onorurilor qi s-o incredinleze arbitrului cAtorva buni sau qi chiar numai al unuia singur? .Eu.: $i asta, pe drept. Aug.: CAnd aceste doud legr par a-qi fi, agadar, astfel contrarii, incAt prima dintre ele atribuie poporului potestatea acord[rii onorurilor, a doua i-o ia, gi cum aceastaT a doua, este astfel dati, incAt s[ nu poatd, in nici un chip, exista, simultan, amtrele, in at:eeaqi cetate, zice-vom noi, oare, cd weuna dintre ele este nedreaptd gi ci nu trebuia nicidecum datir? Eo.: in nici un chip. Aug.: S-o numim deci, dac[-ti place, temporal[, pe aceastd lege care, cu toate cd este justd, poate fi, totuqi, in timp, pe drept, schimbat6,. Ev.: S-o numim. 75. Aug.: Ce, mirifica lege, care se numeQte suprema ratiune, clreia i se datoreaz5 pururi supunere gi prin care riii meriti via!6 mizer6, bunii, fericit[, prin care, intr-un cuvAnt, aceea, despre care am zis c.5 trebuie numitS. temporald, e, pe drept, datd gi-i, pe drept, schimbatd, poate-i-se, ea, oare pdrea indiferent cdrui inteligent, non incomutabilS gi non eternd? Ori, poate-se, oare, pirea injust cd riii-s miseri, bunii, insd, fericili; sau ca Lrn popor just gi grav s5-gi creeze el insuqi magistlalii, disolut, ins5, qi tic[loqit, sd fie lipsit de aceastd licenlS? ,Eu.: Vdd cd aceasta cste legea eternd qi incomutahild. Aug.: Socot, totodat[, cd tu vezt cE, chiar gi in cea temporal5, nu este just qi legitim nimic, pe (iare oamenii s5 nu gil fi derivat dintru aceasta eternS: c5.ci, dac5, intr'-un anume timp, acel popor a atribuit, pe drept, onorurile, intr-altul, iar5qi, tot pe drept, nu le-a atribuit, aceastd vicisitudine temporalS a fost, intru cAt este just6, trasi dintru ucea eternitate, prin care este pururi just ca poporul grav sE rxrnfere onorurile, uguraticul sd nu le confere, sau lie !i se pare r.rltfel? -Eu.: Asimt. Aug.: Pin urmare, ca sd explic, pe cAt sunt ln

Sf.

Aureliu Augustin, Liberul arbitru

Cartea int6.i

83

noui imprimatS, aceasta-i prin care este just si fie toate

atotrAnduite: tu, dacd socoli altfel, arat-o. Eu.: N-am cu ce sd md impotrivesc gie, rostitorului adevirului. Aug.: Cum, aqadar, legea aceasta, dintru care sunt variate toate acelea tempora.le intru ocirmuirea oamenilor, este una, poate fi, oare, de aceea variatS, in weun mod, qi ea insdqi? Eu.: Inleleg ci nu poate nicidecum:

stare, pe scurt,

in cuvinte, noliunea legii eterne, care ne-a

fost

gi, intr-adevir, nici o forf6, nici o-ntAmplare. nici o surpare a realitilii nu va fi ficut niciodati si nu fie adevdrat cd toate-s atotrAnduite.

Yll. - in ce mod omul

este

este, dintru eterna lege, atotrdnduit. A gti mai bine decdt a trdi.

76.Aug.: Haide sE vedem, acum, omul insugi, in ce mod este, atoh6lduit intru sine insuqi, cdci dintm oamenii asociagi printro singuri lege consisti poporul; care lege este, aqa cum am spus, temporalS. $i spune-mi dar:i 1i-e atotcert cd tu trdieqti. I?u.: Ce ag putea, intr-adevir, rSspunde mai cert decAt asta? Aug.: Ce, pop, oare deosebi, micar, ci una este a tr[i, alta, a gti cineva cd trdieqte? -Eu.: $tiu, desigut c[ nirnenea nu gtie cd el triiegte, decAt numai trditorul, dar ignor dac5 tot tr6itorrl gtie sau nu cE el triiegte. Aug.: Cdt ag lr'ea ca, precum crezi,tot aga sd gi gtii cd dobitoacele-s Iipsite de raliune; repede ar trece disputa noastri de la aceeastd chestiune; dar, fiindcd zici cE tu nu qtii, iqti o lung6 discugie. Iar faptul nici nu este, intr-adevir, astfel, incAt, ocolindu-I, sE ni se ingdduie sd pagim spre ceea ce tindem, fdrd o atAta conexiune a rationamentului, cAtd simt cd e de trebuinfd. Spune-mi, prin urrna-re, cum vedem, adesea, fiare imblAnzrte de citre oameni, nu numai corpul fiarei, adici, ci gi sufletul astfel subjugat omului, incAt ii slujegte voinlei lui, printr-un anume simldmAnt gi obiqnuintd, dac6 1i st) pare cd poate, ilr lreun mod anume, s5 se intAmple ca weo fiari, oricAt de sdlbaticS, fie prin ferocitate, fie prin corp, fie chiar, prin vreun simt oarecare, foarte aprigS, sd lncerce, la rAndul ei, s[-gi subjuge sieqi omul, cum multe-s in stare, fie prin fo45, fie pe furig, sa-i ucidi lui corpul. Eu.: Consimt cd, in rrici un chip, nu poate si se intAmple una ca asta. Aug.: Bine fbarte: dar, iar5qi, cum e-nvederat cd omul este uqor intrecut, prin
el,

9I4l@

c*t""wai

17.,8u.:

Nu mai am nici un dubiu: du_te_ncotro

Sf.

Aureliu Augustin, Liberul arbitru

Cartea intd.i

87

totugi, ,stiinla nu poate fi niciodatS rea. Aug., in nici un chip, socot, decAt numai cAnd, trasferAnd cuvAntul, zicem gtiin{d in locul experienfei, c6ci a experimcnta nu este totdeauna un

bine; precum a experimenta supliciile: aceea, insd, care este numitl propriu gi pur qtiin!6, fiindci se dobAndegte prin raliune gi inte[igentd, cum anume poate fi, ea, rea? -Eu.: lin qi aceastd diferen!5: infSliqeazS-le pe celelalte. UIII. - Raliunea, prin care omul este superior dobitoacelor, trebuie sd domine Ei-n sine tnsuSi.
18. Aug.: Asta-i ceea ce vreau sd zic, c5, orice este asta, prin care omul este mai presus de dobitoace, fie cd se numeqte minte, fie, spirit, fie, mai drept, amAndoud (cici pe amAndou5 Ie intAlnim in Ci4ile divine), dacd domin6 gi poruncegte tuturor celorlalte, dintru care consistd omul, atunci este omul atotrAnduit. Vedem, intradevSr, cd noi avem multe comune, nu numai cu dobitoacele, ci chiar qi cu arborii qi plantele, cici a extrage alimentul corpului, a creqte, a da naqtere, a fi in vigoare le vedem ca dar pAni qi arborilor, care sunt cupringi intr-o anume via16 infimS: a vedea, insd, qi a anzi, qi a simli cele corporale prin miros, gust qi pipdit, observdm gi recunoaqtem cd pot gi dobitoacele, qi, cele mai multe, chiar mai acut decAt noi. Adaug6 for{ele, vigoarea qi fermitatea membrelor, plomptitudinea qi suplelea miqcdrilor corpului, toate acestea, prin care, pe unele dintre ele le intlecem) pe unele le egal6m, dc cdtre unele suntem chiar intlecu{i. 'fotuqi, genul insuqi al lucrurilor ne este sigur comun cu dobitoacele: in fine, a rAvni plScerile corpului qi a ocoli neplScerile e intreagd activitatea vielii sSlbatice. Sunt altele anume, care nu mai par compatibile cu sdlbiticiunile, qi nu-s, totugi, culmea nici in omul insursi,

precum a glumi

judec[ atotdrept despre natura uman6, le judecd infimul

omului" Apoi, amoml laudci qi al gloriei gi dorin{a de a domina, (:arel cu toate t;5 nu-s proprii dobitoacelor, nu trebuie, totugi, socr>tit cE noi suntem, prin nesalul acestor lucruri, mai buni rlecAt bestiile. Cdci gi acest apetit, cAnd nu estc supus ratiunii, ii face pe cei nefericiti. Nimeni, ins6, nu s-a gAndit sd se punS

,si a

rAde: ceea ce-i omenesc, desigrr; dar', oricine

Sf.

Aureliu Augustin, Liberul arbitru

Cartea int6,i

89

pe sine mai presus de orice altceva prin nefcricire. CAnd ra{iunea dominS, aqadar, miqcdrile sufletului, omul trebuie numit rAnduit. Cici nu trebuie numitd rAnduiald dreaptS, sau nu trebuie numit[ absolut deloc rAnduiali, unde maibunele se supun mairelelor: sau nu ti se pare? Eu.: -E-nvederat. Aug.: llaliunea aceasta) prin urmare, sau mintca, sau spiritul, cAnd stipAneqte miqcirile irafionale ale sufletului, in om domnegte firegte, ceea cdreia dominalia i se datoreazd prin acea lege, pe care am descoperit-o a fi etern6. Eu.: Inteleg qi te urmez.

lX. -

Dosebirea prostului Ei inpeleptului, dintru dominapiunea sa

seruitutea min,tii.
19. Aug.: Cum omul este, prin urmare, constituit gi rAnduit astfel, nu !i se pare, oare, lie \elept? .E'u.: Nu qtiu cile poate sd mi sc pard mie om inlelept, dacS nu pare acesta. Aug.: Cred, iarigi,

tu mai gtii gi faptul cd mulli oameni sunt progti.,Eu.: Asta-i, desigur, destul de cunoscut. Aug.: Da4 dac6 prostu-i contrariul inleleptului gi, din moment ce pe inlelept l-am descoperit, inlelegi, desigur, de-acum cam cine-i gi prostul. -Eu.: Cui nu-i e limpede cd acesta este, intru care mintea nu are suprerna potestate. Aug.: Ce-i, aqadar, de zis, cAnd omul este afectat astfel, cd-i lipseqte lui
cd rnintea, sau, deqi-i inl5untru,

ci

ea este lipsitd de dominagie? -Eu.:

Asta, mai degrab6, pe care-ai adiugat-o la urmi. Aug.:'lare-aq rnai rtea eu sd aud de Ia tine prin ce dovezi anume gi-ai insuqit cd mintea, care nu-qi exercitd principatul siu, se aflS inlSuntrul omului. -Eu.: Bine-ar mai fi, de-ai voi sd iei asupra-1i rolul acesta, c[ nu mi-e uqor a susline ceea ce-mi impui. Aug.: !i-e uqor sd-1i rrminteqti mdcar cd am spus, cu pulin mai nainte, in ce mod slujesc lrcstiile imblAnzite qi domesticite de citre oameni; ceea ce, precum ne-a demonstrat rafionamentul, ar suporta, la rAndul lor, gi oamenii r1c la ele, daci nu le-ar fi mai presus prin ceva anume. Asta, ins5, rr-o gdseam in corp: astfel, r.;um apdrea a fi in suflet, nu am g5sit r,rrm altcum ar putea fi ntmitd decAt raliune) care, dupi aceea, rrc>am amintit cd a fost numitd gi minte, gi spirit. Dar; daci una-i rnintea, alta, r'atiunea, inscamnd cert cd numai mintea se poate lirl,rsi de ragiune. Dintru care rezultd faptul anume cd ccl care are rrr[iune nu poate fi lipsit de minte. Eu., irni amintesc pe#ect asta

9i-4yt4*e"gqn,!'l!qrlgrOtt

y-

Cartea

tntdi

91

imblAnzitori sau chiar pdstori, sau vic;ari, sau aurigarilo, cirora,

ta.

tuturora, le vedem supusS vita-rnblAnzitd qi prin a c[ror

e-nvcderat

Aug.: Iatd c5 ai, Prin unnare,

c[ omul are in

sine

esigur, in sine; ei fac, intr-adev5r,

veni

in minte

ce

si

r6sPund.

X.

- Mintea nu-i constrd.nsd

de nimeni, sd-i serueascd libidoului'

20. Dar si-ntrefesem altelc' C[ci s-a dovedit, de-acum, gi cd

viciu, incAt vitutea, cu cAt este mai bund 9i mai sub[im6, cu atAt este mai fermd gi mai de nc-nvins? Eu-: Cine se va fi-ndoit? AW': Nici un spirit vicios nu invinge, plin urmarc, spiritul armat prin virtnte. Eu.: E-atotadevdrat. Aug': Nu mai socot, de-acum, ci tu

Sf.

Aureliu Augustin, Liberul

arbitru

Cartea

intd.i

93

virtute. Eu.: E-atotevident. Aug.: Ce, spiritul just gi mintea, custodiindu-gi dreptul propriu qi imperiul, se poate, oare, si rdstoarzre din tron o alti minte, domnitoare prinh.o egalS echitate gi virtute, qi s-o subjuge libidoului? Eu.: in nici un chip: nu numai din cauza aceleiaqi excelente in amAndoud, ci chiar gi prin faptul
cd va declina, mai ilrt6i, de Ia justipe gi va deveni vicioa^sd mintea, care se va sforla sd o seducd pe alta, qi, prin insugi acest fapt, va fi

rnai infirm5. 21. Aug.: Bine-ntelegi; de aceea rimAne, de pog-i, si rdspunzi, dacd gi se pare cumva ci existd ceva anume, mai prestant decAt mintea ralionalS gi-nleleaptS? Eu.: Nimic, socot, inafara lui Dumnezeu. Aug.: $i-a mea-i sentinla aceasta. Dar, fiindcd problema-i grea, qi nici nu-i oportun, acum, cercetat5, incAt si devinE cunoagtere, sd fie, ea, linut5 printr-o cAt mai robustl credin!5, ca s[ ne fie integrd tratarea diligentd gi atent6 a acestei
chestiuni.

Xl. - Mintea,
pedepsitd.

seru;nd

din liberd uoin{d libidoului,

este

just

in imprejur6rile actuale, putem, intr-adevdr, qti c5, oricare si fie natura aceea, cdreia-i este datul s6-i fie superioard minfii impodobite de virtute, nu se poate, in nici un chip, sd fie injust5. Dleptaceea, nu ea, desigur, degi are potestatea, constAnge mintea si-i serveascd libidoului. ,Eu.: Pe-asta nu-i absolut nimeni sd n-o mdrhrriseascd firi nici o tdriginare. Aug.: RimAne, prin urmare, c5, fiindcd nimic, din ce-i este egal sau mai presus minlii imp[rilitoare gi stdpAne a virtulii, nu o face pe ea sclava libidoului, datoriti justiliei, nimic, insi, din ce-i este inferior, nu poate face asta, din cauza infirmitdlii, precum ne invaf6 r:cle ce au fost intre noi lSmurite, nimic, din cele c;Ate existS, nu scduc;e mintea a fi soala cupiditSl-ii, decAt numai gi numai propria liberul arbitru. -Eu.: Nu vdd nimic si rdmAnd atAt de H"::"".:t 22. AuS.: Llrmeazd acum cd ti se pare just ca ea sd-qi ispdqeascd pedepsele pentru un atAta de mare picat. Eu.: Nu p()t nega. Aug.: Cum adic6? Trebuie ea, oare, socotitd micd,

Sf.

Aureliu Aupuatin, Liberul arbitru

Cartea tnt6.i

95

insSgi aceastd pedeapsS, t:5 o domini libidoul gi, spoliatd de opulenla viltu{ii, o tArdgte, sdlacd qi lipsit6, acum aprobatoare a celor false in Lrcul celor adevirate, acum chiar, apdr[toarea,

acum dezaprobatoare a celor ce inainte le aprobase, qi, nu mai pu{in, pribugitd in altele false; acum refinitoare a asensiunii sale qi, de cele mai multe ori, temdtoare de rationamentele limpezi; acum disperatd in privinta intregii gisiri a adev[rului gi adAnc lintuitS-n tenebrele prostiei; acum opintit6-n lumina de-a inlelege qi iariqi prdbuqitS-n ostenealS: cum, intre timp, acel imperiu al cupiditSlilor se-nfurie tiranic gi tulburS, prin varii qi contrarii furtuni, intreg spiritul omului gi viala, ici, prin team6, colo, prin dorin16, ici, prin anxietate, colo, prin degarti qi fals6 bucurie, ici, prin chinul pierderii lucrului indrigit, colo, prin ardoarea dobAndirii celui neoblinut, ici, prin durerile injuriei primite, colo, prin torfele rizbundrii; din toate pd4ile o poate constrAnge avarilia, risipi Iuxuria, inrobi ambilia, umfla superbia, torhrra, invidia, lenea, inmormAnta, incipifAnarea, strdmura, izbi supunerea) qi cAte nenurn[rate altele frecventeazd gi muncesc imperiul acelui libidou; putem noi, totuqi, considera, oare, nul5 aceastd pedeapsS, pe care, cum vezi, toli, care nu-s strAns alipili inlelepciunii, e necesar s-o indure? 23. Du.: Mare, intr-adevdr, judec eu cd este aceastd pedeapsd qi absolut just6, dacd cineva, aqczatl de-acum, in sublimitatea inlelcpciunii, va fi ales s[ coboare de acolo qi sE slujeascd libidoului, dar este incert, dacd poate fi cineva, care, sd fi voit, fic s[ r,oiasci, sd facd asta. OricAt il credem, intr-adevir, pe omul, atAt dc pcrfoct zidit de citre Dumnezeu gi aqezat in viala fericit5, sd fi fost cdzut, el insuqi, de acolo, la necazurile vielii muritoare, plin plopria-i voin15, tohrgi, degi 1in asta cu atotfermi credin1d, nu am ajuns inc6 la ea prin inlelegere, fapt a cdrui diligentd cercetare, daod abum o socop' de amAnat, o faci impotriva voinlei
mele.

Xll. -

Pedepsele oiepii muritoare le-ndurd

pe drept cei care slujesc

libidc,ului, chiar dacd n-au fbst nicicdnd tnlelepli. 24. Adevdrul invederat, care mi miqcl cel mai mult pe mine, de ce, adic6, sd-ndurim, anume, atotcruntele pedepse de acrcst fel,

If. A*"lio AyTttin, Lib"r"l

tfiittu

Cartea intdi

97

niciodatS,-nfelepli, ca sd fim considerati a le suferi pe merit, din cauza pdrisirii fortdre{ei virtutii 9i alegerii servitulii sub libidou, in nici un chip nu !i-aq fi conoes cd trebuie amAnat, f6rd sd-l dezvdlui disputAnd, dacd te gin puterile. Aug.: Lqa o rosteqti pe asta, ca gi cum ai gti absolut limpede cd noi n-am fost nicicAnd infelepfi: cdci iei in seamd doar timpul de cAnd ne-am ndscut in aceastd via{i. Dar, cum inlelepciunea este in spirit, dacd, inaintea conso4iului acestui corp, va fi trdit sufletul intr-o anume altd viatd gi trditu-va-fi, el, oare, inlelept, oarecAnd, e o mare-nt."bu"", ,r1 mare secret, qi-i de scrutat la locul sdu: gi, totugi, nici ceea ce avem acum la-ndemAni nu-i impiedicat, de aceea, sd fie dezvbluit, pe cAt posibil.

noi, care,-n mod cert, suntem progti, gi nici n-am

fost

Nu qtiu. Aug.: Sd

25.

e vointi7 Eu.:

asta n-o stirr. acum inainte.

f'at;: dar spune, intAi, dacd simpi.tu, sau nu, cd ai qi bun6. voinfd. Ev.: Ce este buna voinld? Aug.i Yoinla prin care dorim sd trdim tJrept qi onest qi s-ajungem la-nlelepciunea supremi. Acum, vezi

dacd nu wei cu
, dacS-ndrdznegti,

: Nu neg nimic

trumai rrrgu-te, irr wdo

umcd eu am nu
qi bund voinld

Socoti tu, oare. 5, in cump6nir voluptdlile corpului, sau toate l)umne'zeu de aceastd sc;eleratd rr,.huirrrdm. prin rrrmare- putin

qlrA*"ti" A"g*tir,Lib"r"t "rbr!r"

Cartea

intdi

99

aceasti bund voinld, zic, in comparalie cu care sunt atotabjectc --

de una maxim6.

noastri este, fie si ne-nfrupt prin urmare, orAnduit ne lipsim, aici, de acest atAta de mare Cici ce a fost l5sat liber in voin16 atAta, oricine, cAnd o are bund, are, in mod cert, ceea ce trebuie cu
26. Aug.: Acum vezi, preflrm socot, cd in voinla

foarte uqor sd le piardS, 9i nici nu Ie are de-ndat6 ce voieqte, este

rle nefericire. -Eu.: Asimt.

XIII. - Pin uoinld ne petrecem Jbicild uiapa, prin uoinld, neferit:itd' 27. Aug.: Ia, acum, searna, dac6 pruclenla nu fr se pare, ea, qtiinla lucrrrilor de dorit gi de ocolit' -Eu.: Aga mi se pale' Aug'' il", ti.i, nu este, ea, oare afecliunea sufletului, prin care disprepim

Sf.

Aureliu Augustin, Liberul

arbitru

Carteo

tntdi

101

r.irhrtea prin care

i se atribuie fiec5mia ceea ce i se cuvine? Eu.: N-am nici o altd noliune a justiliei. Aug.: Oricine, avAnd, prin urmare, buna voinld, despre a cirei excelenlE r'orbim deja de mult, qi<>ml,r[liqeaz[, mai presus de orice, cu iubirea, pe ea, unica,

decAt care nu are, deocamdat[, nimic mai bun, prin ea se-ncAntS-ndesine, prin ea, in sfArqit, se-nfrupti qi se bucurS, considerAnd-o gi judecAnd-o cAt de mare-i gi cum nu-i poate fi salvati sau rdpitd fdrd voia lui, vom putea noi, oare, s5 ne-ndoim cd el se-ncontreazd tuturor lucrurilor care-s inamicii acestui unic bine? Eu.: E absolut necesar sd se-ncontreze. Aug.: SocotimuJ, oare, nedotat cu nici un fel de prrden1d, pe el, care acest bine il vede de dorit gi, de ocolit, pe toate acelea, care-i sunt acestuia inamiceT -Eu.: Mie nu rni se pare, in nici un chip, si fie cineva in stare, f[rd pruden!6, de una ca asta. Aug.: Drept: dar de ce sd nu-i atribuim acestuia gi tiria? Vezi bine c[ nu se poate ca el si le iubeascd gi si le prefuiasci mult pe niciunele dintre cele ce nu-s in potestatea noastr[. Or, ele sunt iubite prin voin!6 rea, cdreia este necesar sd-i reziste. precum inamicei atotiubitului siu bine. Crrm, insd, nu le iubegte pe acestea, el nu le plAnge, pierdute, qi le dispreluiegte-ntrutotul, ceea ce s-a zis gi s-a conces c6 este lucrarea tdriei. .Eu.: S5 i-o atribuim, desigur, cd nu-nfeleg pe cine I-ag putea numi, mai cu adevirat, tare, decAt pe acela, care, cu sufletul calm gi impicat, se lipsegte de acele lucruri, pe care nu depinde de noi nici si le cAgtigdm, nici s5 le pdstrlm, (Eea ce s-a dovedit cE el face in mod necesar. Aug.:Ei, bine, vezi acum, daci temperanta, cum ea este virtutea care infrAneazd libidourile, am putea-o, oare, instrdina de eI? Ce-i, ins5, atAt de inamic bunei voinle preoum libidoul? Dintru care, inlelegi cu siguran!5, cd acest iubitor al bunei sale voinle rezistil, cu orice chip, gi se-ncontreazir libidourilor, qi, de aceea, este, pe drept, numit temperat. Eu.: ContinuS: asimt. Aug.: RdmAne justilia, care nu prea v[d cum s6-i lipseascd acestui om. Cdci, cine are gi-ndrigeqte buna voinld, qi cum s-a spus) se pune-n calea celor ce-i sunt ei inamice, nu se poate s6-i voiascS, nicidecum, cuiva riul. RezultS, prin urmare, ci nu-i face nimdnui nedleptate, ceea ce nu poate, in nici un chip, decAt numai cine-i va fi atribuit fiecdruia ceea ce i se cuvine: aceasta, insd, i1i amintegti precum socot, cd hr ai

Sf.

Aureliu Augustiq Liberul arbitru

Cartea tntdi

103

aprobat-o, cAnd ziceam cd line de justilie. Eu.: Eu imi amintesc qi mdrturisesc c6, in acest om, care prefuiegte mult ,si-ndr[geqte buna sa voin16, sunt dovedite hrspatm acele virtuli care au fost, pulin mai inainte, descrise, cu asentimentul meu, de cdtre tine.

28. Aug,: Ce ne impiedic5, prin urmare, si concedem cd viala lui este l5udabilil? Ev.: Nimic absolut; ba, dimpotrivS, toate ne-ndeamnd gi ne constrAng chiar. Aug.: Ce, poate-se, oare, in weun mod oarecare, a nu judeca de evitat viala nefericitFr? Du.: Ba, judec, intr-adevir, din tot sufletul, qi socot cd nu-i de fdcut nirnic alta. Aug.: Daq de bun5 seamd, pe cea l6udabil6 n-o socogi,

nicidecum, de evitat. Eu.: Mai mult chiar, o socot de dorit intr-adinsul . Aug.: Nu-i, prin urmare, nefericitd viala care-i lSudabilS? Eu.: Asta rens.ltd., vezi bine. Aug.: Nu-1i mai rimAne, pe cAt socot eu, nimic greu s6 asimli cd aceea anume, care nu-i nefericitS, este viala fericitS. ^Eu.: E-atotinvederat. Aug.: Eqti, prin urnare, de acord c6-i fericit omul iubitor al bunei sale voinle gi, fa!5 cu ea, dispreluitor a tot ceea ce se poate numi un bun anume, a cdrui pierdere se poate-n-tAmpla chiar gi cAnd rimAne voinfa de{inerii lui. .Eu.: De ce n-ag fi de acord, de weme ce cele de mai sus, pe care le-am conces, o impun cu necesitate? Aug.: Bine-nlelegi: dar spune, rogu-te, a indrdgi buna sa voin![ 9i a o prefui atAta de mult, cAt s-a spusT nu-nseamni asta, oare, chiar buna voin15 ins6gi? Eu.: Adevdrat zici. Aug.: Dar, daci pe acestal judec6m, pe drept, fericit, nu-i, oare, pe drept, nefericit cine-i de-o voinld contrarS? Eu.: Atotdrept. Aug.: Care-i, prin urmare, rnotiyul sd mai socotim de pus la-ndoial5, c6, chiar dacd n-am fost nicicAnd in{elep{i, prin voin15 ne dobAndim, totuqi, qi ne petrecem o viald l5udabili gi fericitS, prin voin![, una ruginoasd Ei nefericitSr2? Eu.: M6rhrrisesc cd s-a ajuns aici, prin fapte certe gi absolut imposibil de negat. 29. AW.: Mai ia tu, numai, searna gi la alta: cici cred ci tu pdstrezi in memorie, care anume ziceam ci este buna voin15: cdci cu opinez, incaltea, cE ea a fost, intr-adev5r, numiti aceea prin r;are dorim sd trdiln drept gi onest. Eu.: Aga-mi amintesc. Aug.: Pe tceasti voin{d, prin urmare, dacd o indragim gi-o imbrdgigdm prin insSqi aceeagi hund voinld qi o punem tnaintea tuturor lur;rurilor, J)o care nu fiindcd voim le putem retine, in mod consecvent,

Sf.

Aureliu Augustin, Liberul

arbitru

Cartea

intAi

105

Iocuiesc, precum ne inva1d ratiunea, spiritul nostr-u acele virtuti, pe

care a le avea inseamni tohrna cu a trdi drept qi onest. De unde ci oricine voiegte sd trdiascd drept qi onest, dacd, fali cu bumrrile fecitoare, voiegte ca el sd voiascd asta, dobAndegte un atAta

rezultd

de mare lucru printr-o atAta de mare facilitate, incAt pentru el

,Eu.: liio spun rdspicat cd abia mn abgin sI nu strig de bucurie, c6t de repede mi sa dezvdluit atAta de mare bine, intro irrvoiald atAta de uqoar'5. Aug.: Ei, bine ins[qi aceastd ]rucurie, care se nagte prin
nu.nseamnS. nimic alta a avea ceea ce a voit, decAt doar irrsuqi a voi13.

dob6ndirea ace-chi bine, cSnd inalfi uqor, gi liniqft, gi constant spiritul, se numegte viala fericitS: dacd nu cumva tu socofi cd a t5i fericit e alta decAt a te bucura de bunurile adev[rate gi sigure. .E'u.: Aqa simq intocmai.

){N. - De ce pu{ini ajung, prin

unrx)re2 fenr:t{i, cdnd togi wiesc sd

fb.

30. Aug.: Drept dar il crezi tu. oare, pe careva dintre oameni cd nu voiegte gi nu doregte, cu orice pre!, viata fericitd? -Eu.: Cine

sd se-ndoiascd cumci

tot omul o voiegte? Aug.: De ce

n-o

(ieea ce rlii nu voiesc. Dreptaceea, nu-i de loc de mirare ci oamenii nefericip nu dobAnesc ce voiesc, adicd, viala fericitd. Cdci nu voiesc, pe de altd parte, ceea ce-i este ei insotitor qi fdr[ de car.e nu-i rrimeni demn de ea, nici n-o atinge nimeni, adicd, a tr6i drept. Acca.sta a dovedit-o, intr-adevir, printr-o stabilitate incomutabild,

aga, precum o primesc, o merit6: acum, nu gtiu ce repug-nan1d, gi, dacd n-o scurtdm atent, tinde sE perturbeze atAt de fermul gi, nopfi intoegi, atAt de bine pdzitul rationament de mai .r.. i.r ." *od ,rrrrri" indurd, intr-adev6r, cineva, prin vointS, o viafi nefericiti, cum absolut nimeni nu voieqte sd trdiascd nefericit? Sau, in ce mod anume iqi dobAndegte omul, prin voinfd, o viald fericiti, cum atAt de mulli sunt nefericili, gi toli voiesc s5 fie fericiti? Sau se-ntAmpli prin faptul c5' una este a voi bine sau r[u, alta, a merita ceva prin bund sau rea voin15? Cdci cei ce sunt fericili, care se cuvine si fie chiar gi buni, nu-s de aceea fer.icili, fiindci au voit sd triiascd fericit: intmcAt pe-asta o voiesc pAnd qi riii; ci, fiindc[, drept,
exist6,-ntr-adevdr, o

nefericitS, gi

dobAndesc, prin urmare, toli? Cici am zis gi s-a convenit intre noi cd oamenii o cAqtigi pe ea prin voin!5, tot prin voinld, gi pe cea

ci

Sf.

Aureliu Augustin, Liberul

arbitru __

Cartea

int6.i

107

mirifica lege etern6, la a cirei considerare este deja timpul sd ne reintoarcem, intrucAt meritul consistd in voin!6; in fericire, insd, gi-n nefericire, premiul qi supliciulla. $i, astfel, cAnd zicem cd oamenii sunt nefericili prin voin!5, nu de aceea zicern, fiindcd voiesc sd fie nefericili, ci fiindcd sunt intr-acea voinld, pe care, chiar fdr[ voia lor, e necesar. s-o urmeze nefericirea. De aceea nu vine-n contradiqie cu ralionamenhrl de mai sus, ci toli voiesc sd fie fericili gi nici nu pot; cici nu voiesc toli si trdiascd drept, voin![, singura cireia i se datoreazd viala fericit5: doar daci nu ai cexa a spune contra acestora. Eu.: Eu, cu-adevirat, nimic.
XY.

Legea eternd,

bgut temporald tntru cine Ei cdt sunt tn uigoare.

31. Dar sd vedem inc6-n ce mod anume se referi acestea la acea chestiune propusi in legiturd cu cele doud legi. Aug.: Fie: dar spune-mi, mai intAi, cine indrdgeqte si trdiascd drept qi se qi incAntd prin asta asdel, incAt nu numai c6-i este lui drept, ci chiar qi dulce gi pldcut, iubeqte, el, bare, gi are atotscumpS aceastS, lege prin care vede ci bunei voinle ii este atribuitd via{a fericitd, celei

rele, nefericita? Du.: Iubeqte absolut, gi inci vehement: cici, urmAnd-o pe aceasta insSqi, trSiegte el astfel. Aug.: Ce, cum o iubegte pc asta? iubegte el, oare, ceva mutabil qi temporal, sau ceva stabil gi sempitern? Dts.: Etern, desigur, gi incomutabll. Aug.: Ce, cei care, perseverenfi in vointa rea, doresc, cu toate acestea, si fie fcricili, pot, ei, oare, iubi aceastd lege, prin care unor astfel de oameni Ie este, pe merit, dat5 ca ra'splati nefericirea? Ev.: in rrici un chip, socot. Aug.: Nu iubesc ei, oare, nimic alta? Eu.:Ba, dimpotrivS, multe; acelea, adic5, intru dobAndirea qi re{inerea cdrora persisti reaua voinld aceea. Aug.: Sunt de p6rere cd tu zici averile, onorurile, voluptSlile gi frumselea corpului, gi toate celea, pe care pot gi, voitori, sE nu.le dobAndeascS, qi, nevoitori, sd Ie piard5. Ev.: Ele insele-s. Aug.: Crezt tu, oare, cum le vezi supuse volubilitSlii timpului, cd sunt ele eterne? Eu.: Cine, fie qi atrtodement, ar simli-o pe asta? Aug.: Cum este, prin urmare, uutoinvederat cd unii oameni sunt iubitorii lucrurilor eterne, tlfii, ai celor temporale, gi, cum s-a convenit cE sunt dou[ legi, rrna eternS, alta temporali, qi, dacd qtii oeva despre echitate, pe r:are dintre ei ii judeci supuqi legii etcrne, pe care, celei temporale?

Sf.

Aureliu Augustin, Liberul arbitru

Cartea tntdi

109

.Eu.: Socot cb-i foarte la-ndemAnd ceea ce-ntrebi;

cici pe cei fericifi in vederea iubirii celor eternc ii socot a trii sub legea eternd, celor nefelicili, ins5, li se impune cea temporalS. Aug.: Drept judeci, numai sd lii nestr[mutat ceea ce-a dentonstrat-o, de-acum, invederat ratiunea, cd nu se poate ca cei ce-i servesc celei temporale s[ fie liberi fald de cea eternil de unde am spus-o c.5

sunt reproduse toatel5 care sunt juste gi sunt just variate: cei care, prin buna voinfd, stiruie neclintit alipigi legii eterne, inlelegi, preoum pare, indeajuns, cd nu duc deloc lipsa celei temporale. Eu.: fin ceea ce ztci. 32. Aug.: Poruncegte, prin urmare, legea eternd si se departe amorul de cele temporale gi, purificat, sE se-ntoarcd, el, la cele eterne. .Eu.: Poruncegte, vezibine. Aug.: Ce crezi tu, mai apoi, ci porunce$te cea temporalS, decAt ca pe aceasta, ce pot fi numite, in timp, ale noastre, cAnd oamenii li se atageazS. lor prin cupiditate, sd le posede prin acel drept, prin care s5 fie pdstratl pacea qi societatea uman5, cAt poate fi ea pistratd intru aceste lucruriT Ele sunt, ins6: intAi qi-ntAi, corpul qi cele ce se numesc bunurile lui,

bunelor arte, qi de aceea de preluit mai mult; in parte,

maineinsemnatele. Libertatea, apoi, care,-ntr-adevdr, nu-i una adeviratd, decAt numai a fericililor gi a statornic-ataqalilor legii eternel dar acum amintesc acea libertate, prin care se socot pe sine liberi, cei care nu-i au domnitori pe oameni gi pe care o doresc cei care vol sd fie eliberati de sub oamenii domnitori. Pirinlii, apoi, fralii, sogia, copiii, rubedeniile, vecinii, familiarii gi oricare altii sunt legali de noi printr-o necesitate oarecare. IarSgi, c:etatea) care, intr-un ruvAnt, se obignuiegte sd fie finutd-n loc de maic6, onorurile, chiar, gi laudele qi ceea ce se numegte-ndeobqte glorie populari. Averea, in cele din urmd, nume unic, prin care
sr.rnt cuprinse toate cele cdrola Ie suntem pe drept stdpAni qi asupra cdrora credem cd avem putinla de a Ic vinde qi a le ddrui. in .r mod anume ar:ea lege atribuie, dintre toate acstea, fiecdmia ce i se cuvine,

precum sin6tatea integrS, asculimea simlurilor, puterile, frumsefea, gi oricare mai sunt ele, celelalte, precuflr, in parte, cele necesare

e lung Ei dificil de cxplicat, gi aproape neneccsar pentru ceea ce

ne-am pr()pus. E suficient, incaltea, a vedea cd potestatea, in a pedepsi, a acestei legi, nu se intinde mai departe, dccAt cd i le interzice sau i le ia pe acestea) sau ceva anurlc dirr elc, celui pe

Sf.

Aureliu Augu.stin, Liberul arbitru

Cartea intdi

ttl

careJ pedepsegte. ConstrAnge, agadar, prin teamd, gi sucegte, qi rdsucegte, spre ceea ce vrea ea, sufletele celor nefericili, cirora s-a deprins a le comanda. CAt timp se tem, intr-adev5r, si le piardi pe acestea) fin, intru folosinla lor, o anume limit6, demnd de lanpl cet[lii, cum poate fi ea constituitd dintru oameni de acest fel. Cdci nu este pedepsit pdcatul, cum sunt iubite acestea, ci, cum le sunt rdpite ele altora prin improbitate. Dreptaceea, ia, numai, seama, dacd nu cumva s-a ajuns la ceea ce ti se pirea infinit. C[ci hotdrAsem s5 cercetdm pAni unde are dreptul de a pedepsi aceasti lege prin care sunt guvernate popoarele gi cetdlile pdmAnteqti. Eu.: YAd cd s-a ajuns.

prir urmare, chiar qi faptul cd nu exista nicj prin injurie, nici cea care li se aduce oamenilor prin astfel de rdzbunare, dac[ ei n-ar iubi acele lucmri care le pot fi luate f[rd voia lor? Eu.: O vid, desigur, gi pe asta. Aug.: Curn, aqadar, de aceleagi lucruri ulul se foloseqte bine, altul, r6u; qi dsta anume, care se folosegte rdu, se lipegte strAns qi se leagd prin amor de ele, supus, adic6, acelor lucruri, care se cuvenea s5-i fie lui supuse, gi gi constituindu-gi-le siegi bunuri pe acelea intru
33. Aug.: Vezi,
pedeapsa, nici cea

rAndurirea gi buna mAnuire a cdrora trebuia sd fie el insugi binele: acela, lnsd, care se folosegte dlept de acestea, aratd cd sunt, intr.adevdr, bune, dar nu sieqi; c6,ci nu ele-l fac pe el bun sau mai bun, ci, mai degrabS, ele-s f[cute dc cdtre el: gi, de aceea, nu este lipit, prin amor, de ele, gi nici nu gi le tace o.azirr;.embre ale spiritului sdu, ccea ce se-ntAmpl[ iubind, ca nu cumva siJ pAngdreascd prin chin qi suferinld, cAnd ar incepe sd i se precurme; ci se pune pe sine intreg deasupra 1or, gf pregEtit sd le aibi qi si le stipAneasr:5, qi qi mai pregitit sd le piardd qi sd nu le aibi: ctrm astea-s, prin urmare, astfel, oare soco{i tu, cumva, de acuzat, fie, din cauza avarilor, argintul qi aurul, fic, din cauza celor vorace,

rrrAncdrurile, fie, din cauza belivilor, vinul, fie, din cauza curvarilor qi a adulterilrr, frumsegile muieregti, qi, in acest chip, colelalte. cAnd, mai cu seam5, vezi gi ci medicul se folosegte bine
dc for;, qi qi dc pAine, scelerat, otrlvitorul?.8u.: E-atotadevdrat r:i rru lucruri]e insele, ci oamenii, cale se fr:losesc riu de cle, tlebuie rrrrlpabilizali.

Sf. Aureliu Augustiru Liberul

arbitru

Cartea intdi

tt3

X\{. -

Epilogul chestiunii tratate.

34. Drept: dar, fiindcd am qi inceput deja, dupd cum mi se pare. si vedem qi ce e-n putinld legea eternd, qi +a gi descopcrit cAt poate inainta-n pedepsr're legea tempora.li: au fost indestul qi pe fa!6 distinse gi douS genuri de lucruri, eterne qi temporale, gi,

de asemenea, qi doui genuli de oameni, unii urmAndu-le

qi-ndrigindu-le pe cele etcrne, algii, pe cele temporale; ce, ins5, gi

cine alege ce e de urmat qi de-mbrifiqat s-a dovedit <;6 este statornicit intru voinldl6; gi c5, prin nici un alt lucru, mintea nu poate fi-nl5turatd din tronul impirifirii gi de la dreapta rAnduial5, decAt numai prin voinfS: gi e-nvederat cE nici un lucru nu trebuie, cAnd cineva se folosegte riu de el, infierat, ci, insugi rdufolositorul' sd ne intoarcem noi, dacd eqti de acord, la chestiunea propusS-n exordiul acestei disculii gi sd vedem dacd a fost, ea, dezlegat6., c[ci hotdrAsem s[ cercetim r;e-nseamnd a face rdu, qi pentr"u asta s-au spus toate cAte le-am spus. De aceea se poate, acum, Iua-n seamd gi considera, dacd a facc r6u inseamnS, cumva, altceva, decAt c5, neglijate fiind lucrurile eterne, dintru care mintea se-mbucurS pe sine insSgi gi le percepe prin sine ins5qi gi pe care, iubinduJe, nu le poate pierde, sunt urmate, plecum mari gi minunate, temporalele qi care sunt simlite prin t;r:r'pul omului, partea atotneinscmnat5, ;i nu pot fi nicicAnd certe. Cdci, in gcnul acesta unic, mi se par mie a fi incluse toate faptele rele, p5.catele, adic6. Agtept, insd, sI cunosc t:e ti se pare !ie. 135. Eu.: Aqa-i, precum zici, qi asimt c5 toate p[catele sunt cuprinse in acest unic gen, cAnd fiecale se dcparti de la <;ele
divine qi cu adeverat ddinuitoare qi se firtoarcrc spre crcle mutabile ;i inccrte. Care, oricAt. in ordinea lor, sunt drept aqezate gi

rcalizcazd o anume flumsele a lor; !ine, totugi, de un spirit J)ervcrs qi nerAnduit sd li se supun5, urmAnduJe, lor, fald de rare l fost ridic;at, printr-o ordine divind qi pe drept, sd le stdpAnea.scd, rrrai dcgrabS, dupi bunul siu plac. $i mi se mai pare a vedea rlczlegat qi limpezit, totodatS., ceea ce, dupd acea chcstiune, ce nr)lrme inseamnd a fa<:r'r r'iu, am hotdrAt, mai ap,ri, sd cen;ct5.m: rlr, Lrllcis anume facem rdu. CEci, dacd nu me-niel, facern asta,

SfAureliu Augustin, Liberul arbitru

Cartca tntdi

115

precum ralionamentul a demonstrat-o, prin liberul arbitru al voinlei. Dar intreb, daci insugi liberul arbitru, prin care suntem oonvingi cd avem facultatea de a pdcdtLri, se cuvenea, oare, sd, ne fie dat, el, nouS de cdtre Acela care ne-a f6cut pe noi. Cdci se pare cd nu am fi ajuns sd picdtuim, dacd am fi fost lipsifi de el, gi e de temut ca nu cumva, in acest mod, si fie Dumnezeu socotit autorul faptelor noastre rele. Aug.: in nici rtn caz1s6 nu te temi de una ca asta: dar, ca sd fie cercetatd mai atent, trebuie ales un alt timp. Cici catd deja mdsurl qi sfArgit aceastd disculiune, prin care ag wea sd crezi^ca qi bitut la ugile marilor gi ascunselor lucruri de cercetat. in ale ciror tainile, cum, cu Dumnezeu c515uzi, arn inceput sd pitrundem, vei judeca, de bund seamd, cA16 deosebire existd intre aceastd disputi gi cele ce urmeazi gi cu cAt sunt mai presus acelea, nu numai prin sagacitatea

de fa15, ca sd ne permiti divina Providentd sd linem gi si implinim cursul pe care l-am instituit. Ev.: Cedez voinlei tale gi o adaug ei, prin judecati qi juruinji, cu foarte mare pldcere, pe a
Inea.

atotstrS.lucitoarea lumind a adevdrului; numai s6 stea pietatea

investigirii, ci chiar gi prin maiestatea lucrurilor gi prin

CARTEA A DOT-]A
in tnldturatd dificultatea din faptul cd "or", libertatea prin care se pdcd.tuiepte este ldsatd de la Dwnnueu" se etteteazd amdnuntil erEstea trei anume: Prin ce ra{iune e-nuederat cd Dumnezeu aistd; dacd toate ceb oin de ta Et insuSi sunt bune; dacd trebub .soLt nu prenumd,ratd, pintre cele bune, libera uoin,td.
l, - Libertatea prin
1..

care se pd.cd.tuieSte de ce-i datd de ln Dumnezeu.

s5-i

Eo.: Acum, de-i cu putinlS-a se face, explicE-rni de ce

fi dat Dumnezeu omului liberul arbitru al voinlei, pe carc desigur, dacd nu l-ar fi primit, n-ar putea picdtui. Aug.: Ei, bine,
1i-e,-ntr-adev[r, sigur 1ie gi crmoscut ci Dumnezeu i l-a dat omului pe acesta) pe care tu nu socoli c-ar fi trebuit sd i-l dea? Eu.: Pe c6t mi s-a pdrrt mie a-ntelege din cartea de mai nainte, noi qi avem libeml arbitm al voinlei, gi nici nu pdcituim decAt numai qi numai

prin el. Aug.: $i eu mi-amintesc cd faptul acesta ne este deja Iimpede. Dar acum te-am intrebat dacd qtii sau nu cd pe acesta, pe care e-nvederat c5 noi il avem gi cd pnn el picdtuim, ni l-a dat nou6 Dumnezer. Bv,: Nimeni altul, socot. Cici de la El insugi suntem, gi, fie pdcdtuitori, fie dreptfdcdtori, de la El meritSm pedeapsa sau premiul . Aug.: Tocmai pe asta doresc eu sd gtiu dacd tu o cunogti limpede sau, chiar gi necunoscut5, miqcat de uutoritate, o crczi de bun[ voie. Eu.: C]onfirm c5, dcspre acest lucru, i-am dat, intr-adevdr, mai intAi, crezare autoritdlii. Dar ce-i rnai adevdrat decAt cd tot binele-i de la Dumnezeu, gi tot justul e
bine, gi cd este just plc5togilor pedeapsd. 9i dreptfdcdtorilor premiu. l)in carc rertitd. c5 de cdtre Dumnezeu e previztrt sE aibd parte, qi pdcdtuitorii de nefericire, gi dreptfdcdtorij de fericire.

Sf.

Aureliu Augustin, Liberul arbitru

Cartea a

d,oua

119

nu precum ii este propliu oricdrei bundtSli si-mparti binefaceri str6inilor de sine, tot a^stfel ii este propriu 9i justigiei sd-i pedepseascd pe str[inii fap de sine. De unde e-nvederat ci noi ii apa4inem Lui, fiindcS nu este numai atotbenign intru a ddn-ri, ci-i incd gi atotjust intm a pedepsi. Apoi, din faptul cE eu arn prepus, qi tu ai o(lnces, cd tot binele este de la Dumnezeu, se poate-ntelege chiar: gi od omul este de la Dumnezeu. Cdci omul insugi, intrrr cAt este om, cste un bine, fiinc[ poate, dacd wea, s5 trdiascd dreptl. 3. Aug.: Desigur, dacd acestea-s aqa) chestiunea pe care ai pus-o e pe deplin dezlegatd. C[ci, daci omul este,-ntr-adevdr, un anume bine, gi n-ar putea face drept dccAt numai cAnd ar voi, a trebuit sd aibi libera voin1d, fdrd dc care n-ar putea face drept. (JEci, fiindcd prin ea chiar gi pdcdtuiegte, nu trebuie, tohrgi, crezlt rE Dumnezeu i-a dat-o pe ea pentru asta. Cauzei pentru care va fi trebuit s5-i fie datd fi este, prin urrnare, suficient, de r,reme t-e fdri
c,a omul nu poate tr5.i drept. Cd i-a fost dat6 pentru asta se poatc-nlelege, insd, fie gi din faptul c5, dacS cineva se va fi folosit dc ea spre a pdcdtui, se rS.zbund divin pe el. Ceea ce ar fi injust fdcut, dacd voinla liberd ar f-i fost datd nu doar si se trdiascd tlrept, ci chiar sd se gi pdcdhriascd. intr-adev5r, in ce mod s-ar fi rlzbunat just pe acela, care s-ar fi folosit de voin15 in scopul pentru

2. AW.: Nu mi opun cu n b cu) anume. crrm culogti c5 noi suntem de la blne, nu asta ai explicat-o acum, ci cd de la El fie pedcapsa, fie prerniul.,Eu.: Asta n-o vdd de altundeva anun)e invederat, decAt numai din faptul c[ e cAt se poate de clar, de.-acum, c[ Dumnezeu pedepseqte pdcatele. Dat fiind ci de la El este toatd justifia. Cioi

care i-a fost datS? Acum, insd, cum Dumnezeu il pedepseqte pe pdcAtnitor, ce altceva gi se parc p.e cl,zice, dacd nu: ,,1)e ce nu te-ai firlosit, de libera voinfd in sc;opul pentru care gi-am dat-o pe ea gie, rrdicd, spre a face drept?'Apoi, acel bine, prin care se-ncredinteazd hrs6gi justigia, intru damnarea pdcatelor gi-ntru onorarea faptelor. rlrtpte, in ce mod ar exista, cl, dacd omul ar fi fost lipsit de libeml rrrt,itru al vointei? CEci n-ar fi nir:i pdcat, nici faptd dreaptd ceea cc n-ar fi f5cut prin voinld. $i, prin asta, qi pedeapsa ar fi injustd, 1i premiul, dacd omul n-ar avca liberea voinf6. A trebuit, ins6, si

Sf. iLureliu

Augustin, Liberul arbitru

Cartea a

doua

121

trunurilor s6-i dea Dumne

esenfa

fie justilie gi in

fiindcd asta una tine de

eu. A trebuit, prin urrnare,
,d. mod,

ll. -

Obiec{ie:

este, el, mlddiat spre rdu.

l)acd liberul arbitru a fost daL spre bine, in ce

voinfd,

fi trcbuit sd ni

lii

cert qi cunoscut, se cuvenea, oare, sd mai zici cd nu ar

se dea noud ceea ce tocmai

m[rturisim

cE ne-a

rrc-a dat-o El, a cdrui faptd nu poatc fi, pc drept, respinsi.

in absolut nici un mod,

5. Ev.: Cu toate cd fin astca cu nestrdmutatd credintd, totuqi, lrontru cd nu le lin inc5 prin cunoaqtere, haide si le cercetdm

Sf.

Aureliu Augustin, Liberul arbitru

Cartea a doua

123

iar, prin aceasta, va fi incen gi ci o va fi dat pe ea Dumnozcu, pentru c5, dacd este incert cd trebuie sd fie dat6, este inr:ert cd a fost datd de citre EI, despre Carele este nefast a crede c5 a dat ccva, ce n-a trebuit sd fie dat. Aug.:'l'i-e 1ie rcrt micar ilustml fapt c[ Dumnr.:zeu cxisti? Eu.: Pdnd gi asta o lin nestrdmutat, nu contemplArrd-o, ci crezAnd-o. Aug.: Dacir prin ut'mare. Lral'eva dintre acei nebuni, despre care s-a scris: Zis-a nebunuL in inimo. sa: ,,Nu este Dumnezeu" (Psal.Lil, 1), g-ar zice lie una ca asta gi nici n-ar wea sd creadi dimpreund cu tine ceea oe crezi tu, ci si cunoascd daci tu vei fi crezAnd cele adevdrate, l-ai pdrisi, oare, pe acest om sau ai socoti c5 trebuie, in wcun mod anume, cont'ins de ceea ce lii nestrimutat, mai cu seam[, dac5 el nu s-ar impotrivi incip5fAnat, ci ar voi cu zel sd cunoasr;d aceasta? Eu.: Aceasta, ce-ai pus-o la urmi, m5 previne-ndeajuns cam ce ar trebui s[-1i
r'5spund. Odci, pricAt ar

fi el atotabsurd, mi-ar concede, bine-n1clcs,

c5, cu un perfid gi un incipSlAnat, nu trcbuie discutat despre absolut niri un lucrrr, cu atAt mai mult despre un lucru ateta de male. Aceasta concesS, ar trebui, mai intAi, sd md convingi pe mine insumi si-i dau siegi crezare cd el intreabd accasta cu strflet curat qi c5, in ce gine dc acest fap, rrti zace nimic ingelStor in sine qi perfid. Apoi, de vreme ce el wea ca, desprc cele mai ascunse ale sufletului sdu, pe care le cunoaqte el insugi, s5-i dea sieqi crezare altul, care nu le cunoaEte, i-ag demonstra eu, ccea oe sLlcot atotfacil pentm oricinc, cu cAt este mai cu dreptate si le dea gi cl insugi (Nezare) cd existd Duntnezeu, CS4ilor unor atAta de mari bfuba1i, care au lisat, in scris, m5rturie, oE ei au hdit imprcund cu Firll lui Dumnezeul fiindod au qi scris cE ei le-au vSzut pe acelea, carc nu puteau fi'fdcute in nici un chip, daci n-ar fi Dumnczcu; gi al fi
foarte prost, daci m-ar <;ritioa el, cE eu le-am dat crezan'e acclot'a, el, cale voieqtc s6-i dau siegi crezare. lii, bine, ceea ce n-alli in stare s[ critice pe drept, nu ar gisi, in nici un chip, nici de (,e n-ar wea sd imitc. Aug.: Dac5, prin urmare, faptului, daci cxistd sau nu Dumneze,u, socoti c6-i este de ajuns r:5 nu temerar am judecat r:5 trebuie sd le fie datd crezare unor atAta dc mari birbali, dc ce rru socofi, rogu-te. chiar gi despre acele luc:n-rri, pe oare am institr-rit sd le cercctim ca incerte, cd trebuie s5-i ddm similar clazate nutorit6tii ar:elorarsi bdrbali astfel, incAt despre invcstigarea Ll sd

Sf.

Aureliu Augustin, Liberul arbitru

Cartea a

d,oua

725
sE

nlr ne mai muncim cu nimic mai mult? Eu.: Dar noi dor.im
cunoaqtem gi sd inlelegem ceea ce credem.

6. Aug.: Drept aminteqti ceea cc nu putem nega ci a fost pus de noi chiar in exordiul disputei de mai sus (C.I., cap.Il.). Cdci, daci nu ar fi una a crede gi alta a intelege, gi n-ar trebui mai intAi creztrt marele gi divinul pe care dorim sdJ intelegem, in van ar fi zis profetul: Dacd nu ueti fi crezu\, nu ue[i tntelege (Isoi. VII, 9., sec. I-XX.). Chiar Domnul nostru lnsuqi i-a indemnat, gi prin spuse, gi prin fapte, sd creadd mai intAi, pe cei pe care i-a chemat spre mAntuire. Dar, dupd aceea) cum vorbea despre insugi darul, ce avea sd le fie dat credinciogilor, nrr a zis: ,rAceasta este via{a eternd sd creadd", ci: Aceasta este, zice, uiala eternd. sd" Tb cunoascd pe Tine singurul Dumnezeu
adeud.rat Si pe Isus

Ch*tos, pe Carele L-ai trimis (Ioan, XylI, Apoi le zice deja-credinciogilor: Cercetali Si uegi a/'la (Mat.YIl,7.). Cici nici nu se poate numi aflat ceea ce,
:3.). necunoscut, e crezutl qi nici nu devine nimenea apt a-L afla.pe I)umnezeu, decAt numai daci va fi cr.ezut, mai intAi, ceea'cej rnai apoi, are sd cunoascS. Dreptaceea, supugi preceptelor Domnului, haide sd cercetS.m insistent. Pentru ci,-ntr-adevdr,

cercet[m indemnAndu-ne -EI, vom gdsi, invederAndu-ne El insuqi, pe cAt pot fi, in aceast6 viali qi de cdtre unii ca noi, aflate acestea: cici e de cr.ezut cd ele sunt mai clar qi mai perfcct v5.zute qi dobAndite gi de citre cei mai buni, chiar cAt locuiesc p6mAnturile astea, gi, desigur, de cdtre cei buni gi toli cei piogi, dupd aceastd via{5; qi-i gi de sperat cd aqa ne va fi gi nou5, gi gi, dispre{uind cele pdmAnteqti gi umane, accstea trebuie, cu orice chip. dorite qi indrdgite.

III. -

Co sd. se douedeascd tnuederat cd Dumnezeu eristd,

se

cerceteazd amdnuntit ce este mai prestant

in om.

7. Sd cercctdm, insd, dacd egti de acord, in aceasti ordine: lntAi, in ce mod e-nvederat cd Dumnezeu existd, apoi, daci toate celea, intru cAt sunt bune, sunt de la El; in sfArEit, dac6 libela voin16 trebuie, ea, prenurndratd intre cele bune. Dintru rl,rvodirea cirora va reieqi indeajuns, dupd cum socot, dat:i i-a l'ost sau nu, pe drept, dat6, ea, ornulrri. Dreptaceea, ca si

SL

fu aiy e"eyt!*.!&g!l

arb

itr u

Cartea a

doua

1,27

in.epem exordiul prin celc at,tinvederate, te-ntreb dacd tu irrsuti cxiqti, tu, oare, sau nu? Sau, poate, te temi si nu te-ngeli cumva in

urmcazd cd chiar qi intelege: care viald socot cd este a dobr'tocului. Ccea ce, insd, este nu-i neap5rat necesar sd gi triiasci qi si gi inteleagS: c6ci cumcd exist[ cadawele pot recunoaqte, cd ele trdiesc, ins6, nimenea r1-ar spuneo. Acum, intr-adev6r, ceea ce nu trdiegte

cu atAt mai putin infelege. Aug.:

h-rstrele acestea, doud

ii

,mului. ,Eu.: &adevilrat. Aug.: f inem chiar gi cd, dintre tustrcle u(',estea, mai prestantd este a^sta. pe carc omul o are impreuni cu ,rlelalte doud, adic5, a irr{elegc, pe carc cel, ca'e,_, are, ri,rreazl qi 16. existd qi cd trdiegte. Ev.: O tinem, desigur. B. Aug.: Spune-mi, acum, dacd qtir cd tu ai ar;ele rrtotcunos(,ute simluri al corptrlui: al vizului, al auzului, al rnirosului, al gustului, al pipditului. .Eu": $tiu. Aug.: Ce crezi tu r:i gine de e crezi cd sim{im noi l-dzAnd? Eu.: 'lbate 6zdnd, simtim n11i, oare, pAnd qi dulele g : Ce, fine, aqadar, p.,rpri, d" rrchi, ce si loarea. Aug.: Ce, de urechi? Eu.: Sunetul. Aug.: Cc, de miros? -Eu.: Odoarea. Aug.: Cc, de grrst?,Ou.: Sapoarea. Aug.: Ce, de pipdit? Eu.: Moalelc sau clurul, rrctcdul sau asprul qi multe de-at:estea. Aug.: Ce, for.mcle lrr'lrourillr, mali, mir:i, pitrate, rotunde qi ,rrice este de accst

lipsesc cadalr,lui, una, dobitocului, nimic,

linen, prin urmare, cd, din

_S[,

Aureliu Augustin, f .iberul arbitru

Cartea a

d,oua

129

nu pot fi, de aceea, plopriu atribuite nici vdzului, nici pipditului, ci amAndurora? Ev.: inlelcg. Aug.: inlelegi, prin urmare, qi cd simlurile au, fiecare in parte, unele proprii, de.spre care dau de qtire, qi ci unele le au pe altelc anume comune. Eu.: $i pe asta o-n1eleg. Aug.: Agadar, ce, la car.e simt, apar,tine qi ce au intre ele comun, fie toate, fie unele dintre ele, putem noi, oarc, dcjudeca prin weun sim! oarecare dintr.e ele? Eo.: in ni<ti un chip, ci astea se dejudecd prin ceva interior. Aug.: Nu-i cumva, oare, insigi ratiunea, de carc sunt lipsite bestiile, cdci,
precum socot, le cuprindem pe-acestea prin ratiune ,si cunoaqtem ci aqa se prezintd in sine. Eu.: Socot cd noi cuprindem, mai

fel, nu le simlim noi, oare, gi vdzAnduJe, qi pipdindu-le, Ei, totugi,

degrab6, prin raliune cd existS un anume simt interior, spre cale sunt intoarse toate de citre tuscinci cele atotcunoscute. Cdci una este prin ce vede bestia, alta, prin ce, fie le evitd, fie lc rAvnegte, pe cele pe care Ie simte, vSzAnd, cdci primul sim! este in ochi, cel[lalt, ins[, in interior', intru insuqr' sufletul, pr.in care nu numai cele ce se v6d, ci chiar gi cele ce se aud gi cele ce sunt captate prin celelalte simluri ale corpului, fie qi le rAvnesc, delectate, animalele gi qi lc insuqesc, fie, ofensate, le evitd qi le resping. EI nu poate fi numit, ins5, nici vdz, nici auz, nici miros, nici gust, nici pip6it, ci nu qtiu ce altceva anume, care le comandd comun tuturora. Pc care, degi il cuprindem, cum ai zis, prin ratiune, nu-l putem numi, totugi, pe el insugi ratiune, fiindcd e-nvederat t:5, le este prttpriu gi bestiilor. 9. Aug.: il .""r.ro.", orice-i el, pe acesta, qi nu md-ndoiesc a-l numi simful interior3. Dar, dacd ceea ce ni se intoarce noud prin
simlurile corpului nuJ depisegte gi pe acesta, nu se poate nicidec;um ajunge la gtiin!5. Cdci tot ceea ce qtim, linem asta cuprins prin ral-iune. $tim, ins6, cd sd tac despr.e celelalte, cd nici culorile nu pot fi simlite prin auz, nici vocile, prin viz. $i, cAnd qtim a.sta, n-o Etim nici prirt auz, nici prin vdz qi nici prin aoel sim! interior, de (jare nu-s lipsite nici bestiile. ClSci nu-i de crezut cumcd ele gtiu c6 lumina nu-i simgitd prin urcchi, gi nici, prin ochi, vocea; fiindci noi nu Ie discernem pe-acestea decAt numai qi numai prin olrservare rationald rsi cugetare. Eu.: Nu prea pot spune r:d priccp una ca asta. C)e, dacd, intr-adcvdr., pr.in acel simt interior" de carc

Sf.

Aureliu Augustin, Liberul arbitru

Cartea a doua

1,31,

concezi cd ele nu-s lipsite, dejudec6 pAnd gi asta, anume, cd nu pot fi simlite nici culorile prin auz, nicli vocile prin vd.z? Aug.: Chiar socoli hr, oare, ci ele, la rAndul lor, pot discerne unele de altele, culoarea? care este sim1itd, qi simtul, care-i in ochi, qi acel sim! interior, din suflet, qi raliunea, prin care acestea-s individual definite qi unul cAte unul numdrateT Eu.:in nici un chip. Aug.: Ce, aceast5 ratiune le-ar putea, ea, discerne, oare. pe tuspatru acestea, una de alta, qi delimita prin definigii, dac6. nu s-ar raporta Ia ea gi culoarea, prin simpl ochilor, qi el insugi, iardqi, prin acel sim! interior, care-i comand6, gi, la fel, interiorul pr-in sine insuqi, daci nu s-a mai intrepus, totugi, nimic altceva? ,Eu.r Nu vdd cum altfel s-ar putea. Aug.: Ce, nu vezi tu, oare, faptul ci culoarea-i simgit5 prin simpl ochilor, insd cd acelagi siml nu este simtit prin el irrsugi? Cdci nu prin unul qi acelagi sim1, prin carevezt culoarea, il vezi qi pe insuqi a vedeaa. .Eu.' Absolut cd nu. Aug.: incearc5 sd le dejudeci gi pe astea: c6ci cred cd tu nu negi cd una-i a fi culoarea, alta, a vedea culoarea, qi, iaraqi, alta, a avea, chiar cAnd culoarea nu-i prezenti, simlul prin care, dacd ar fi prezenti, ar putea fi vdzuti. Ev.: Le discern qi pe acestea gi conced cd diferS-ndesine. Aug.: Pe care, oare) dintre tustrele acestea anume, lc vozi cu ochii, dacd nu doar culoarea? Du., Nimic alta. Aug.: Zi, deci, de unde le dicerni pe celelalte doud: cdci nu le-ai putea discene pe ele nevdznte. .Eu.: Nu gtiu ce alta; gtiu cd existS, nirnic mai rnttlt. Aug.: Nu gtii, prin urmare, incd, dac5-i insaqi ragiunea sau dacS-i, oare, acea via{5, pe carc o numim simt-ul interior, superior. simlurilor urrpului, sau orice alta? Dv., Nu qtiu. Aug.: O qtii mdcar. pe asta, rE nu se poate ca ele sd fie definite decAt numai prin ratiune gi qi r;5 rafiunea nu face asta decAt numai despre acelea care i se oferd sieqi spre a fi examinate. Eu.: Desigur. Aug.: Oice alta este, prin urrnare, acel ceva, prin care poate fi simlit tot ceea ce gtim, este ujutor al ragiunii, cdreia ii oferd gi ii dd de seamd de tot ce atinge, trrcAt cele ce-s simlite sd poatd fi djscernute-n limitele loruSi qi rnprinse nu numai simtind, ci chiar gi qtiind. .Eu.: Aga-i. Aug.: Ce, raliunea insdgi, care-i discerne-ndesine pe sen itorii s5i gi pe cele rr: i le sugereaz1, qi, de asemenea, recunoaqte ce deosebire existE firh'e acrestea qi sine insdqi qi confirrnd cd ea Ie este lor superioar5, rrrrprinde-se, ea, oare prin alt lucru, pe sine ins6gi, decAt numai gi

gLe"raiyd"Sy@a.!&*ylgrbllL __

Cartea a doua

_133

numai qi numai prin sine insdqi, adic[, prin latiunc, sau ai qti tu altfel cd ai raliune, dacd n-ai pcrcepe-o pe asta una prin raliune?.8u.: E-atotadevdrat. Aug.: Fiindc6, aqadar, cAnd simlim culoarea, nu tot prin acclagi sim! simlim gi chiar ci noi simlim, qi nici, cAnd auzim sunetul, nu auzim chiar gi auzul nostru, gi nici, cAnd amirosim roza, nu ne amiroasc nou6 cu ceva Ei insuqi mirosul, qi nici, gustAnd ceva, nu se simte in gurd insugi gustul gustului, nici, pipdind ceva, nu putem pipii chiar qi insuqi sirnlul pipiitului: e-nvederat cd hrscinci aceste simpri nu pot fi simlite prin nici un sim! ditre ele, oricAt cele corporale sunt, toatc, simlite prin ele. .Eu.: E-nvederat.
lY.

Sim,tul interior si,mte cd. el tnsuSi simte: sau se discerne Si el.

10. Aug": Sunt de pdrere ci e-nvederat, de asemenea, cd simgul acela interior nu doar le simte numai pe cele ce le va fi primit de

Ia cele cinci simluri ale corpului, ci cd gi ele insele chiar sunt simgite de cdtre el. Cici, altfel, bestia nu s-ar migca pe sine, nici dorind cexa, nici fugrnd, dacd n-ar simti cd ca simte, nu sple a qti, r:dci asta una-i propriu raliunii. ci numai spre a sc tnigca, ceea ce, desigur, nu simte prin niciunul dintre cele cinci. Ceea ce, daci mai este incd obscur, se va lSmuri, de vei lua bine seama ce se-ntAmpld, de exemph.r, intr-un sim! oareoare, pre(xrm in vdz. C[ci a deschide ochiul qi a qi-l nriqca, privind, spl:e ceea ce rAvne;te sd vad[, nu ar putea, in nici un chip, dacd nu ar simEi ea ci, odriul fiind inchis sau nemiqcat astfel, nu poatc sE vad6 asta. DacE, insi, cAt timp nu vede, simte cd ea nu vcde, e necesar sd simt5, de osemenea? gi cd ea vede, cAt timp vede; pentru cd nu cu acelagi upetit, cu care qi-l miqcd nevdzAnd, igi migcS ea ochiul, vdzAnd, indic6 r:umcd ea Ie simte pe amAndou5. Dar daci aceastd via!6, rnre simte cd ea simte cele corporale, se simte ea, oare. sau nu, gi pe sine insdqi, nu este destul de cJar, decAt numai fiindc5 fiecine, trrtrebAndu-se pe sine in interiorul s5u, descoper6 cd toatd fdphrra vie fuge de moarte: care, oum cste contrariul vie;ii, este necesar ca via{a, care fuge de contrariul sdu, sd se simtd totodatl gi pe sine firsdgi. Ceea cc, daci nu-i inc6 limpede, omitS-se, ca sd nu tindem Hpre ceea ce voim, decAt numai gi numai prin probe sigure qi-nvederate. S-au invederat, ins5, ci prin simprl corpului sunt

-c"4nLg-4gt!"

- 135

r[spunde, acum, de unde si fie chestiunea, la a cirei soluliune dor"itori sd ajungem, am apucat? inc5 de mult, aceastd cale.
Y.

Simpul interior le este superior simpuril.or etlerioctre,

al cdror

moderator 11.

Si judecdtor

este.

Eu.: Pe cAt imi aduc eu aminte, dintre acele trei chestiuni, pe care le-am pus, cu pulin mai nainte, pentru

a-ntrelese ordinea acestei dispute, acum e tratati primd, adic5, in ce mod poate fi vddit dovedit, oricAt de atottenace gi atotferm trebuie crezlrt) cd Dumnezeu exist5. Aug.: Drept o gi faptul c6, 1ii pe-asta, dar vreau ca tu si 1ii diligent chiar tine insufi, dacd qtii sau nu cd atunci, cAnd intrebam desple tu exigti, ne-a apirut cd tu o qtiai nu nrrmai pe asta una, ci chiar gi altele dou[ incb. Ev.: O fn, desigur, qi pc asta. Aug.: Vezi, acum, aqadar, la care fapt, dintre tustrele acestea,

prin urmare, cd este mai bun, simpl insugi, sau cea rr simpl atinge'l -Eu.: Simpl, deqigur. Aug.: De ce? Du.: Findcd
judeci tu,
oste

mai bun ceea ce chiar 9r' tr6ie9te decAt ceea ce numai este. 12. Aug.: Ce, pe acel simt interior, pe care l-am descoperit rnai sus, vezi bine, inferiol ralrunii qi inc[ 9i comun noui cu krestiile, sta-vei, oare, la-nd,liald, a iJ prepune at:estui sim1, prin mai zis c5-i de prePus ici un mod. Aug,: Chiar weau eu s-o aud de la sim! interior e de Pus in

Sf.

Aureliu Augttstin, Liberul arbitru

Cartea

a,

doua

137

acel gen, dintre cele trei, care chiar gi infelege, ci numai in acela cale gi este, gi trSiegte, chiar dacd este lipsit de intelect; fiindcd acest sim! tl au in sine gi dobitoacele, oare n-au in sine intelect.ul. Aga stAncl lucrurile, intreb, de ce s[-i prepui simtul interior acestui sim1, prin care sunt simlite corporalele, din moment ce qi unul, qi altul sunt ln acel gen care trdieqte. Simpl acesta) insi, care atinge corpulile, de aceea li l-ai prepus corpurilor, fiindcd ele sunt in acel gen care numai este, el, insd, in cel ce chiar gi trdiegte: in care, cum se intAlneqte qi cel interior, spune-mi, de ce sE.J socotegti pe el mai bun? Dac5, insd, imi vei fi spus c5, pentrr cS. el il simte chiar qi pe acesta, nu cred cd tu vei fi chiar gisit regula in care sd ne putem sprijini, anume, cd tot simlitoml este mai bun decAt ceea ce este simfit de cdtre el, ca nu cumva si fim constrAngi prin asta a zice pAnd gi c[ tot inlelegdtorul este mai bun decAt tot ceea ce este infeles de cdtre el. Asta,-ntr-adevdr', e fals; cici omul inlelege inlelepciunea, gi nu este mai bun decAt insSgi inlelepciunea. Dreptaceea, ia vezi, din ce cauzi sd 1i se fi pirut cd simpl interior ii e de pus mai presus acestui sim!, plin care simfim corpurile. ,E'u.: FiindcS eu cunosc cd el este

moderatorul qi un anume judecS,tor al acestuia. Cdci qi, dacd acestuia ii va fi lipsit ceva, in oficiul sdu, el i-l cere insistent, ca pe o indatorire de Ia servitor, precum s-a constatat <'u pulin mai nainte. Cdci simpl ochiului nu vede cd el vede sau nu vede, gi, pentru cd nu vede, nu poate judeca ce-i lipsegte sau ce-i este de sa!; dal cel interior, prin care este sesizat gi suflctul bestiei sd
deschidi ochiul inchis, sirnte qi sd umple ceea ce lipsegte. Nimenea,

insd, nu se-n-doiegte cumcd cel care judecd este mai bun decAt r:el despre care judec6. Aug.: Ltunci, obsewi hr oare, c[ pAnd gi ar;est sim! al corpului judec6, intr-un anume mod, despre corpuriT Cici de el apa4ine fie voluptatea, fie durerea, cAnd este atins fie blAnd, fie aspru, cu un corp. CEci, precum cel interior judecd
ce-i lipsegte sau ce-i este de sa! simplui ochilor, aga insugi simpl ochilor judecd ce le lipsegte sau ce le este de sa! culoril:r. Iar6gi, precum cel interior judecd despre auzul nostru, dac[ este mai pulin sau suficient de atent, aqa judecd insugi auzul dcspre voci, ce din ele se scurge lin sau r'dsund aspru. Nu-i de trebuintd sE fie

urmdrite celelalte simluri ale corpului, cSci observi, de-acum,

Sf.

Aureliu Augustin, Liberul arbitru

Cartea a doua

t39

precum socot, ce vreau sd zic, arntrrre, cd aga judecd acel siml interior despre aceste simluri ale corpului, cAnd gi probcazi jntegritatea lor, q;i le qi cere insistent datoria, precum gi inseqi simturile corpului judecd despre corpuri, asumAndu-qi de la ele atirrgerea plScutd qi respingAnd contrariul. Eu.: Observ, desigur, gi oonsimt ci-s atotadev5rate.

Yl. - Rayiunea este, tn om, superioard celorlalte: decdl carea,

dacd. este ceua superior, Dumnezeu este.
13. Aug.: Ia seama, acum, daci ratiunea judec[, ea, oare, sa nu. chiar gi despre acest sim! interiors. Cdci nu te mai firtreb dacd te-rr-doiegti sau nu cd ea este mai bund decAt el, fiindcd nu md-ndoiesc cd tu judeci una ca asta; de altminteri, nu mai socot de-ntrebat nici mdcar faptul dacd ratiunea judecS, ea, oare, despre acest simt. Cdci intre inseqi cele ce-i sunt ei inferioare, intre corpuri, utlic[, qi intre simprile corpului gi acest sim{ interior, in ce mod e nrai bun unul fald de altul gi cAt este ea insdgi mai prestantd decAt rle, cine d5, in cele din urmd, intr-adevdr, seama, daci nu numai ;i mrmai ea insSgi, ceea ce nu s-ar putea, in absolut nici un mod, rlacd nu ar judeca ea insSgi despre acestea. Eu.: Dnvederat. Aug.: Oum, agadar, pe aoea nahlr6, care mrmai este, gi nici nu triieqte, ;i nici nu-ntelege, precum este corpul neinsufletit, o precedl acea rraturS, care nu numai este, ci chiar gi tr[ieqte, qi nici nu in{elege,

l)r'ecum este sufletul bestiilor': gi, ialiqi, precum pe aceasta o precedd {lceca care, totodatS, gi este, qi treiegte, gi intelege, precum, ?n om,

rrrintea ralional{ socoti hr, oare, c5 intru noi, adicd, intru acelea prin care natura noastrd se-mplinegtc, ca si fim oameni, poate fi 6lsit ceva mai prestant decAt asta, pe care intre tustrele acestea nm pus-o pe al treilea loc? Cdci e vddit qi cd noi avem corp, gi qi o {urume via15 prin care-i animat gi vegetat insugi corpul, pe care rloud le recunoa$tem gi intru bestii, gi gi un al treilca anume, ca gi r:lrp sau ochi al sufletului nostru, sau olice altceva se poate spune ttrai congruent dcspre raliune qi inteligenfd, pe care n-o are nahrra lx:stiilor. De aceea, te rog din suflet, ia, numai, seama) dacd poli {:lrnlva gdsi altceva, care si fie, in natula omului, mai sublim decAt t'rrliunea. .Eu.: Nu v5.d absolut nimic mai bun.

St4*g!!4w

tin, L ib e rul arb itr u

Cartea a doua

141

14. AW.: Ce, dacd vom fi putut afla cer,,a, caT.e nu nurnai si nu te-ndoiegti cd existd, ci chiar mai prestant decAt insdsi ragiunea noastrS, sta-vei h-r, oare, orice este acela, la indoiali si-l numegti Dumnezeu? Eu.: Nu, nici dacd voi putea gisi ceva mai bun decAt ceea ce este optim in natura mea) nu voi fi zis nicidecum ci este l)umnezeu. Cdci mie nu-mi place s5-L numesc Dumnezeu pe cel decAt care ratiunea mea este inferioard, ci, pe cel decAt Clarelr: nu este nimeni superior. Aug.: Aqa,-ntmtotul; cdci El insugi i-a dat ratrunii tale sE simtd despre Sine atAt de piu qi de adevdr.at. Dar,

te intreb, dac5 nu vei fi g5sit cE existi ceva deasupra raliunii noastre, decAt numai gi numai ceea ce este etern gi incomutabil, indoi-te-vei, oare, s6-l numegti pe acesta Dumneze,u? Cir:i clnogd gi cd corpurile sunt mutabile; qi qi ci insiqi viafa, prin care este animat corpul, e v6dit cd nu-i lipsitd, prin diferite afecte, de mutabilitate, qi gi c5 insiqi rafiunea, cum acum se opintegte sE, ajungd la adevdr, acum nu se opinteqte, gi uneori ajunge, alteori nu ajunge, se dovedeqte absolut cE este mutabild. Care, dac5, fdr6

ajutorul niciunui instrument al corpului, nici prin pip5it, nici prin gust, nici prin miros, nici prin ur.echi, nici prin ochi, nici prin nici un sim! sieqi inferior, ci prin sine insdgi, ea vede ceva ctern gi incomutabil, se cuvine sd se mdrturiseas<d, totodati, qi pe sine insdqi inferioard, qi cd el este Dumlezeul sdu. Eu.: Pe acesta il voi mdrnrisi adev6rat Dumnezeu, decAt Carele mi se va fi dovedit
u ardta cE este ceva de-acest fel, pe care sau il vei r.ecunoagte c6
oste Dumnezeu) sau dacd este ceva deasupra, vei concede cE acesta

insuqi este Dumnezeu" De aceea, fic-cd existd ceva desupra, fie cd Iru cxistS, cAnd eu, ajutAndu-md El insuqi, voj fi demonstrat, ceea oc am promis cd este deasupra ragiunii, va fi v[dit c6 Dumnezeu t:ste. .Eu.: Demonstreazd, prin urrnare, ceea ce ai promis.
L,a fill de cd.tre mulpi sau ce anume in intregime, ce nu tn tntreg'Ene, Si in parle d.e cdtre fiecare. 15. Aug.: O voi face: dar, mai intAi, intreb dacd simpl r:orpului meu este, el, r)are, tot acelaqi care-i al tEu sau, irrtr.adevdr, al meu nu este decAt mrmai al meu, gi al tdu nu-i rlccAt numai al t5"u; ceea ce, dacd n-ar fi aqa, eu n-ag putea

Yll"

- in ce mod este simlit

Sf.

Aureliu Augustin, Liberul arbitru

Cartea a doua

143

vedea cu ochii mei ceva ce tu nu ai vedea. .8u., Conced intrutotul cd, degi de acelaqi gen, noi avem fiecare simtruri particulare, al vizului sau al auzului sau pe oricare a]tele dintre cele]alte. Cdci se poate ca oricare om nu numai sd vadi, ci chiar si audi ceea ce altul nu aude gi prin oricare alt siml sd simti orice altceva, ce altul nu simte. De unde este v5dit gi cd simgl t6u nu este decAt numai qi numai al tiu, qi cd al meu nu-i decAt numai al meu. Aug.: Tot aqa vei rdsp+nde chiar gi despre simpl acela interior, sau altceva anume? -Eu.: Absolut nimic alta. Cdci gi acel simt al rncu il simte neap5rat pe simful meu, gi al t5u il simte pe al tiu: cici de aceea sunt intrebat, de multe ori, de citre cel care vede ceva daci vdd qi eu tot aceea? fiindcd eu simt cum cd eu vid sau nu vdd, nu cel care intreab5. Aug.: Ce, raliunea insSgi n-o are fiecare dintre noi pe a sa, din moment ce se poate-ntAmpla ca eu s[ inleleg ceva, pe cAnd tu nu inlelegi asta, qi tu nici nu pofi s6' qtii cd eu inleleg sau nu, eu, 1ns5, qtiu. Eu.: E v[dit ci fiecare dintre noi are gi mintea sa rationalS particularS. 16. Aug.: Putea-vei tu- oare, zice chiar qi cd noi avem sori particulari, pe care-i vedem, sau Iune, sau luceferi, sau altele de-acest fel, oricAt fiecare le vede pe acestea cu simpl siu propriu? Ev.: in nici un chip nu voi fi zis asta. Aug.: Putem, prin urmare, vedea un ceva anume mulli totodati, deqi fiecare dintre noi are simlurilc sale proprii, prin care, toate) il simlim una pe acela pe care-l vedem impreunS,, incAt, oricAt altul este simlul meu, gi altul, al tdu, se poate-ntAmpla ca ceea ce vedem sE nu fie una al meu gi, ulta, al tiu, ci acel unu s6-i fie de fafd fiecdruia dintre noi gi si fie vizut de amAndoi impreund. .Eu.: FL-atotvidit. Aug.: Putem chiar a:uzi impreund o voce oarecare, incAt, oricAt unu este auzul meu, altul, al tdu, sd nu fie, totugi, una a nrea, alta, a ta, vocea pe care o auzim deodatd, sau o anume parte a ei sd fie prins[ prin auzul meu, gi alta, prin al tEu, ci otioe va fi sunat ne std am6ndurora de fa!5, spre a fi auzit rlr:trdatd, qi unic, qi in intlegime. Eu.: $i asta-i vddit. 1'7.: Aug.: Ao;m, chiar qi despre celelalte simpri ale corpului ric poate sE observi c5, in ceea r:e line de acest fapt, nu zicem nici

Sf.

Aureliu Ausustin, Liberul arbitru

Cartea a

doua

145

cd ele stau in sine absolut a!a, prccum cele dou6, ale ochilor gi ale urechilor, qi nici cd nu stau absolut deloc aqa. Cdci, fiindcd putem) qi eu, gi tu, sd ne umplem, din unul gi acelaqi aer, respiragia qi si

simlim, prin miros, felul de a fi al acelui acr; gi, iardqi, fiindci putem gusta amAndoi din una qi aceeagi miere sau din oricare altd mAncare sau biutur5, gi sd-i simlim, prin gust, felul siu de a fi, oricAt aerrl este unu gi acelagi, simgurile noastre ne sunt, ins5, particulare fiecdruia dinhe noi, 1ie, al tdu, mie al meu, deqi, cum amAndoi simlim unul gi acelagi miros sau unul gi acelaqi gust, totuqi nici tu nul simli prin simgul meu, nici eu, pdn al tiu, nici prin weun altul anume? care ne-ar putea fi comun amAndurora, ci mie-mi aparline absolut simful meu, 1ie, al tdu, chiar dacd este simlit de c[tre amAndoi unul qi acelagi miros sau gust: de aici, aceste simfuri se dovedesc a avea, aqadar, ceva asdel, preflrm cele doud in vdz qi anz, dar, intru cAt gine de ceea ce discutdm acum, se deosebesc intru aceea c6, deqi amAndoi tragem prin ndri unul gi acelaqi aer sau luim, grrstAnd, una gi aceeaqi mAncare, eu nu trag, tohrgi, aceeaqi parte din aer ca tine gi nici nu iau aceeagi parte din mAncare ca tine, ci una, eu, alta, tu; qi, de aceea, cum respir dintru tot aerul, trag paftea cAtS-mi este de sa1, iar tu, la fel, tragi, din tot, alta, cAti-1i este de sa!; gi mAncarea, deqi una qi aceeagi gi toatd este consumatd de {iecare dintre noi, nu poate fi, totuqi, nici de cdtre mine, nici de cdtre tine consumati toat5, in chipul in care vorba gi eu o aud toatd, qi hr, totodatS, toatd, gi o formi oalecare, cit[ o vid eu, tot ateta, gi tu, totodatS, dar din rnAncare sau bduhri, e neoesar ca o parte sd treaci in mine, alta irr tine: sau inpleg prea pugin asta? Eu.: Ba, dimpotrivd, consimt cd este, intr-adevdr, atotlSmuriti ..si atotsiErri. 18. Aug.: Nu egti, oare, de pdrere c5, in aceastd problemd, pe care o dezbatem acum, simhrl pipditului ar trebui comparat c.tt simlurile ochilor gi urechilor: cdci nu numai cd amAndoi putem sim{i, pipiind, unul gi acelagi corp, ci chiar qi tu insufi vei putea pipii aceeaqi parte, pe care o voi fi pipdit eu, ca nu doar acelaqi crlrp, ci chiar aceeaqi parte a corpului s-o putem simli amAndoi, pip[ind-o? CSci nu intocmai, preoum o mAncare, pusi inaintea Iroastrd, nu o putem lua, cum amAndoi ne nutrim dintru ea, nici rrrr toatd, nici tu toat[, nu intocmai aga se intAmplS gi cr: pipiitul:

Sf. Aureliu Augustin, Liberul

arbitru

Cartea a

d,oua

1,47

ci gi unul gi acela.pi, qi totul, pe care-l voi fi pipdit eu, il poli chiar qi tu, incAt sdJ pipnim amAndoi, nu fiecare in pd(i aparte, ci fiecare, totul. Eu.: M[rturisesc ci acest siml al pipditului este, in acest chip, foarte asemdnitor celor doud simluri de mai sus; dar vdd cd este neasdm[ndtor prin faphrl cd deodat6., adicd, in unul gi acelaqi timp, putem amAndoi, qi vedea, qi auzi ceva unic Ai tot, a pipdi, insd, ceva anume, in unul gi acelagi timp, putem, desigur, totul, dar fiecare in pnr$i aparte, aceeagi parte, ins6, numai gi numai fiecare in timp aparte, c[ci nu-mi pot, de rrici o parte, pe care o crrprinzi tu cu pip[itul, apropia pipeitul meu, decAt numai daci fJ vei fi-ndepdrtat pe al t5u. 79. Aug.: Atotvigilent ai rSspuns: dar, cum, dintre toate acestea, pe care le simlim, sunt unele, pe care le simlim amAndoi, altele, pe care le simfim fiecare; insegi simprile noastre le simlim, 1ns6, fiecare in parte pe ale sale, intrucAt nici eu nu simt simpl tdu, nici tu pe al meu, se cade cd tu sd vezi chiar gi faptul cd, din aceste lucmri, care sunt simgite de cdtre noi prin simprile corpului, adic[, cumcd din lucrurile corporale nu putem simli amAndoi, ci fiecare aparte numai gi numai ceea ce devine ostfel al nostru, incAt il putem schimba gi transmuta intru noi, precum este mAncarea gi bdutura, din care nici o parte, pe care cu o voi fi perceput; n-o vei putea percepe gi tu: pentm cd nici, dacd docile le redau pruncilor alimentele mestecate, totuqi, acel gust, pe care il vor fi rdpit de acolo gi, mestecAnd, il vor fi transmutat in viscere, nu va putea, in nici un chip, fi rcvocat, ca sE fie reinfuzat in mAncarea pruncului. Pofta, intradevir, cAnd gusti ceva pl5cut, igi revendicd siegi, chiar dacd mic5, o parte, ircversibil5 totugi, qi asta o constrAnge s-o facd ceea ce convine rraturii corpului; pentru c5, daci n-ar fi aga, n-ar mai r5mAne in guri nici un gust, dupi ce acele mestecituri vor fi fost redate ruu sr:uipate. Ceea ce se poate, pe drept, spune chiar qi despre pri4ile aerului, pe care Ie tragem cu ndrile: cdci, chiar daci ceva din aerul pe care il voi fi expirat il poli chiar gi tu inspira, nuJ vc:i putea, totugi, gi pe acela oare se va fi transforrrrat de acolo in ulirnent al meu, pentru cE nioi nu poate fi redat. Cdci medicii ne lrrvali cd noi ne ludm alimentul chiargi prin ndri: pe care aliment

ll

,si

pot simti, inspirAnd, numai eu, gi nici nuJ pot restitui,

FLfuai" d"S*ti", Lib"r"l "rbi,t* _Cartea a doua 1.49 expirAnd, incAt, tras pe ndri, sd poat5. fi simlit gi de citr.e tine.
Cdci pe celelalte sensibile, pe care, or-icAt le simtim, simtinduJe, nu le schimbdm, tohrgi, corrptc, in corpul nostru, Ie putem simli amAndoi fie in unul qi acelagi timp, fie pe fiecare pe rAnd, in timpuri diferite, avAnd in vedere ci fie totul, fie insdgi partea, pe care o simt, este chiar gi de cdtre tine simtitd; de felul cdrora sunt fie lumina, fie sunetul,^fie corpurile pe care le atingem, qi, totugi, nu le vi.t5.mbm. Ev.: In{eleg. Aug.: E, prin urmare, vidit gi cd acelea, pe care nu le comutdm, gi le simlim, totuqi, prin simprile corpului, nu lin de natura simprilor. noastre qi ci de aceea ne sunt mai comune nou5, fiindcd uu sunt schimbate gi mutate in

propriul qi cvaziprivatul nostru. -Eu.: Asimt intrutotul. Aug.:

sine ci line in mod propriu de natura sa: comun, insi, gi cvazipublic, ceea ce este simfit, fSrd nici o corupliune de sine sau comutare, de cdtre toli simtitorii. Eu.: Aga-i,

Propriul, agadar, gi cvaziprivatul nostru trebuie infeles ceea ce-i apartine singur fieciruia dintre noi gi ceea ce simte singur in

UII. - Ratia

numml.or nu e perceputd pin nici un sim! al corpului: pereceputd de orice tn{elegdto1 e una Si incomuto.bild. 20. Aug.: Haide, fii, acum, atent qi spune-mi dacd se afld pe care toti silogigtii il vdd in comun, fiecare prin raliunea

cevaT

;i mintea sa, pe cAnd ceea ce este vEzut le std tutlrror

la-ndemAnd gi nici,

in uzul celor cdrora Ie std la-ndemAn6, nu

se comutd, precum mAncarea gi bdutura, ci rdmAne incorupt gi integru, fie cE tl vdd, fie cd nu-l vdd: sau socofi, poatc, c6

nu existd nimic de felul accsta? Eu.: Ba, dimpotrivi, vdd cd sunt multe, dintre care e de ajuns a fi amintiti una, c5ci ralia6 pi adevdrul numdrului e la-ndemAna tuturor silogigtilor, incdt tot socotitorul se opintegte s-o cuprindd, fiecare prin raliunea gi inteligenla sa; gi unul e-n stare de asta mai uqor, altul, mai greu, iar altul nu-i absolut deloc in stare; pe cAnd ea insdgi se ofcrd egal tuturor celnr in putin!5 s-o prindd, gi nici, cAnd r'ineva a perceput-o? nu se schimbi gi nu se strimutd in rrvazialiment al percepitorului sdu, gi nici, r:And cineva se lngeald in ea, nu slSbegte ea insdqi, ci, ea r.dmAnAnd adev5rat[

Sf. Aureliu Ausustin, qii

L!91!l

*!!f'

_Cgrtgq a

!9ua--!57
o vede pe

integr6, el este cu atAt mai mult ca mai pulin.

27.

in errlaro,

cru trAt

Aug.: Drept foarte; vid, insd, tr6 tu ai gisit repede, nu precum un novicc in accste lururi, ce si spui: ttltuqi, daci ,,irreva ,ti-ar zice cd rrumerele acestea ?i sunt imprimate spiritului.nostru, nu dintm vre-o lratulti oatet:arc a lor, ci, precum rmagrnr arlume al e unor vizibile, dintru acele le atinge cu simlul corpului, ce ai rdspunde, ir,,rr.,ri, p" ""i" sau chiar qi tu gAndeqti asta? Eu.: in nici un chip nu voi fi gAndit asta: c[ci, dacd am perceput prin sirn]ul corpului r",r-"."1", n-am putut pclcepc, de aceea, prin simlul r:orpului chiar gi ralia lmpitJirii numcrelor sau adun[rii' Cdc,i prin aceastd lumind a rninlii il desmint cu pe oricare a""laj care? in timp ce calculeazi, fie adunAnd, fie scizAnd, lmi va fi dat, in rlspuns, o sumd greqitS. $i nu qtiu, orice tting prin simlul corpului, precum este acest cer 9i pdmAntul uc".t., qi orice alte corpuri sinrt eu in ele, c6t timp au si rdmAnS; gapte, ins6, cu trei fac ze<:e; gi nr.r numai acum, ci chiar pururea; qi, -n nici un mod, oarecAnd, qapte qi cu trei rru au f6cut zece sal\ oarecAnd, qapte qi cu trei nu vor face tlccAt tot zece. Acest incoruptibil adevir al numirului am zis, prin urmare, eu cd ne este comun, mie qi fiecirui silogist'

ei [e, rdspunzdtonrlui atotcertelor vedca lesne cA nici mdcar numerele qi atotad,eviratelor. Dar vei rru-s atrase la sine prin simlulile corpului, dacd vei fi cugetat cE cAtc ori va fi alut unimeaT: f irxrare numdr a fosT atdteq numit, dc dc doui ori unimea, se numesc doi, rt1 veni vorba, clacd va fi atT-rt rlaci. de trei, trei, qi, dar:d au de zece ori unimea, se numesc zece; unimea, de aici igi are 6i absolut oricare nurndr, de cAte ori are Linimea, insd, oricine cugeth rrumele, qi atdtea se numeite. rrt,tadev[rat, afl6, neindoielnir;, cE nu poate fi simlitd prin simlurile
22. Aug.: Nu rnd-ncontrez

l,rrpului. intr-adevdr, orice este atins prin astfel de sim! se dtxedegte rr d.,, unime, gi multime: cdci este ctllp gi, de aceea, are Irr:numdrate pdrfi..Dar, ca sd nu Ie ulmez pe fit:cale cele mdmnte qi nrai pugin artit:ulate' fie cl orit6t dc mimntel, acel corp',sor are, i, *ni cert) o parte drcapt6 gi alta stAnga, una supcrioard, alta infcrioari; sau una dinainte. alta dinapoi, sau unele la margini,

Sf.

Aureliu Augustin, Liberul arbitru

Cartea a

d,oua

153

alta la mijloc: acestea e necesar s[ recunoascd cumcE-i sunt in sine oricAt de mdruntei alcEtuiri a corpr.rlui; qi, de aceea) concedem ci unime nu este pur gi simplu nici un corp, in care corp n-ar putea fi, totursi, atAta de multe numdrate, decAt numai prin cunoagterea aparte a acelei unimi. CAnd, intr-adevdr, caut unimea in corp gi sunt sigur cE ell n-o descopdr, cunosc, desigur, ce caut acolo gi ce nu voi gdsi acolo, gi cd nu poate fi gdsit sau, mai degrabS, cd absolut sigur nu este acolo. Urrde cunosc, prin urmare, ci nu existd corp-unime, cunosc ce este unimea: cici, dacd n-ag cunoa$te unimea, n-aq putea numdra, in corp, mullimea. Oriunde cunosc, ins5,, unimeaT n-o cunosc, in nici tn caz, prin simpl corpului, fiindcd prin simtul corpului nu cunosc decAt numai corpul, care ne-am convins cd pur gi simplu nu este unime. Apoi, dacd unimea n-am perceput-o prin simpl corpului, n-am perceput prin acel simt nici un numir, niciunul, se-nlelege, dintre acele numere pe care Ie scrutdm prin inteligenfd. Cdci nu existd niciunul dintre ele, care sd nu se numeascd atArca, de cAte ori are unimea, a cdrei perceplie nu Be face prin simpl corpului. Cici jumitate-partea oricdrui corpqor, din doui, din cAte consist5 intregul, are qi ea insigi jurndtatea sa. Aqa sunt, prin urmare, cele dou6 pirti in corp, lncAt nici ele insele nu-s in mod simplu doud. Numirul, insi, ucela care se numegte doi, fiindcd are de dou6 ori ceea ce in nrod simplu se numeqte unimea, jumdtate-partea lui, asta, adici, lnsSgi, care este in mod simplu unimea, nu poate avea, Ia rAndul n[u, jumdtatea sa parte,. sau a treia, sau a oricAta, fiindci este
uparte gi adevdrat unimea.

23. Apoi, fiindc5, linAnd ordinea numerelor, dupd unime ll vedem pe doi, numdr, care, pus la locul lui, in qir, se dovedegte dublu fa16 de unime: dublul doilor nu se inqiruie consecvent, li, interpus ternarul, urmeazd quaternarul, care este dublul doilor. $i aceastd ralie se intinde, printr-o lege atotcerti gi itrcomutabild, prin toate celelalte numer.ele, incAt, dupd unu, udici dupi primul dintre toatc numer.ele, exceptat el insugi, lrrimul este, care-l are pe dublul lui, cdci urmeaz6 doi. Dupd al rLrilea, insi, adicd, dupd doi, exceptat el lnsuqi, al doilea este, t'rrrc-l are pe dublul lui; dupd doi, intr-adevdr, primul este

Sf.

Aureliu Augustin, Liberul arbitru

Cartea a

doua

155

ternarul, al doilea qnaternarul, duhltrl luj al doilea Dupi al

treilea, adicd ternarul, exceptat el insugi, al tr.oilea este, cel care-i dublul lui: dupd al trcilea. intr-adevEr, adic6 dup6 ternar, prinrul este quaternarul, al doilca, quinalul, al treilca, senarul. car.e este dublul lui al trejlea. $i aga, dupd paln-r, exceptat el insursi, al patrulea are dublul lui: dupd patru, intr-adcviir, adici" dup[ quaternar) primul este qtrinarul, al doilea, scnarul, al treitca, septenarul, al patrulea, o<:tonarul, carL] estc dublul lui patru. $i aga, prin toate celelalte, vei gdsi ccea cc s-a descoperit ?n prima copulS in qir a numerelor, adicd in unul gi doi, incAt al cAtclea

urmare? C[ci nimenca nu atingc cu nici un sim] al corpului

dc la insugi inceputul este orice numdr, al atAtelea, dup6 el, este dublul lui. Asta, pe care o vedem, fermi gi incoruptd, ci este neclintiti prin toate numcrele, de unde o vedem, prin

t()ate numerele; ele-s, intr-adevdr, inumerabile: de unde cunoa$tem, aqadar, cd asta este prin toate, sau pr.in ce fantezie sau fantasmi se vede atAt de credincios un atAt de cerl adcvir al numerelor prin inumerabile, daci nu intru lumina interioard, pe care simlul trupesc o ignor[? 24. Prir, aceasta gi prin multc clovczile de acest fel sc unesc dialecticienii, cdrora Dumnezeu le-a dat ingeniul, gi incipilAnarea nu le-a pus ceali in fa[d, sd m[rtur.iseascd ;ii c[ ra]ia gi adevirul numerelor nu line de simtul corpului, si t;d subzistS, stornicd qi nealteratd, gi Ie cste comund, spre a o vedea, tuturor silogiqtilor. Dreptaccea, dcqi se pot ardta multc altele, care stau comun ,qi oarct'um public la-ndemAna silogiqtilor qi sunt vdzute de cdtre ei cu mintea Ei latiunea fieciruia dintre cei ce le scurteazd, gi ele r[mAn nealtorate gi imuahile: am primit, totugi, cu toatd voia mea, faptul cd fe fl s-a aritat, mai presus de toate, aceastd r.a1ic qi adevdr al numirului, cAnd ai vrut sI rdspunzi la ceca ce intrebascm. Cdci nu-n zadar, in sfintele C54i ale infelepciunii, s-a addugat trumdrul, unde se zice: Jur-imprejur strdbdtttt-am eu Si inima ruea, sd Stiu Si sd. cercetez, Si sd scurtez intelepciunea si numdrul (Ecl.\'11,26).

Sf.

Aureliu Augustin, Liberul

arbitru

SS!8" g_49!q

-_-157.

lX.

Ce-i tn,telepciunea, /drd de care nimenea nu'i fericit, qi dacd este, ea, oare, una f.n Loli tnlelep{ii.

de gAndit? Socoli cd fiecare om aparte are o anulne inlelepciune aparte, sau c5, incaltca, una le este comun
la-ndemAni tuturor, cdreia, cu cAt mai mult ii devine pirtag fiecare, cu atAt este mai inlelept? Du.: Ce numeqti tu inlelepciune? eu nu gtiu inc5; vid, de bund seami, ch oamenilor li se pare diferit ce poatc fi inlelept ficut gi numit: cdci gi celor care ostiqesc li se pare cd ei o fac inlelept: qi

25. $i, totugi, rogu-te, despre insiqi inlelepciunea, ce crezi

cei, care, dispreluind militdria, igi dau toati grija

gi

osteneala cultivAnd ogorul, laudd mai vArtos asta qi-o pun pe seama inlelepciunii; qi celor, ce-s abili intru niscocirea

c6ilor cdqtig6rii banilor, li se pare cd-s inlelcp{i; gi cei, care neglijeazi toate acestea sau le p[rdsesc, qi qi cAte celea de acest fel, temporale, qi-gi dau toatd silinta intru investigarea adevdrului, ca sd se cunoascd pe sine inqiqi gi pe Dumnezeu, judecS. cumcd acesta este marcle dar al lnlelepciunii; qi cei, care nu vor sd i se dedice acestui oliu, al cdutdrii qi contemplSrii adevdrului, ci se zbuciumi, mai degrab6, in cele mai chinuitoare Iucrdri qi oficii, ca sd aibi griji de oameni, gi se fr6mAntd in acliunea guverndrii gi dreptdiriguirii lucrurilor umane, socot cE ei sunt inlelepli; gi r:ei, care fac qi una, gi alta dintre acestea gi trdiesc, in parte, lntru contemplarea adevirului, in parte, in munci oficioase, pe care socot cd le datoreaz5 societdlii Llmane, igi par l.:rugi tfi de{in cununa in}elepciunii. Omit nenumdratele secte, dintre care nu-i niciuna, care, punAndu-i pe adeplii sdi inaintea

colorlalli, si nu-i creadi doar pe ei singurii inlelepli.

Dreptaceea, cum aqa este vorba-ntre noi, incAt nu trebuie s6 rdspundem ce credem, ci ceea ce delinem prin limpede lrr{elegere, nu-!i voi putea, fiindcd qtiu doal c,rezdnd, rdspunde, tn nici un chip, la ceea ce m-ai intrebat, dec6t numai gi numai tiac6 voi qti, contemplAnd chiar qi vdzAnd prin raliune, ce 0rrrrme este insiqi inlelepciunea.

9i4y4* e"e*ti", Lib erul arbitru

Cartea a

d.oua

159

26. Aug.: Socoli tu, oare, cd inlelepciunea este, ea, alta, decAt numai adev[rul intru care se vede gi se deline supremul bine? Cdci toli aceia, pe care i-ai amintit, ulmdrind lucruri diverse, doresc binele qi fug de rdu, dar, de aceea urmiresc celc
altceva bincle. Oricine doregte, ceea ce nu trebuia dorit, cu toate cd nu ar dori prin urmare, asta, dacS nu i s-ar pdrea lui bine, gregeqte, totugi. Greqi, ins6, nu poate nici cel ce nu doreqte nimic, nici cel care doreqte ceea ce trebuie dorit. in cAt toli oamenii doresc, aqadar, viala fericitd, nu greqesc. intru cAt, ins5, cineva nu line acea cale a vielii, care duce la beatitudine, deqi recunoaqte qi mirturisegte c5 el nu voiegte si ajungd decAt numai qi numai la beatitudine, intn-r atAt gregegte. Eroarea este, intr-adevir, cAnd urmim ceva, ce nu ne duce la ceea ce vrem si ajungem. $i cine, cu cAt mai mult greqegte in calea vielii, cu atet este mai pulin infelept. CEci cu atAt mai mult este mai departe de adevirul intrrr care se vede qi se deline supremul bine. PricepAnd, lnsi, qi dobAndind binele suprem, oricine devine fericit; ceea ce, fdri controversS, voim cu tolii. Precum e, agadar, sigur ci noi vrem sd fim fericili, tot aqa e sigur ci noi vrem sd fim inlelepli, fiindci diverse,

fiindci fieciruia-i parc

nimeni nu e fericit fdri inlelepciune. Nimeni nu este, insi, fericit, decAt numai prin supremul bine, care se vede 9i se deline in acel adev[r, pe careJ numim inlelepciune. Precum aqadar, inainte si fim fericili, minlilol noastre Ii s-a imprimat noliunea fcricirii; cici prin aceasta gtim qi cu credintd, qi qi fdr5 nici o indoialS, zicern cL noi vrem si fim fericili: intocmai aqa, mai inainte sd fim, inlelcpli, avem imprimatd in minte nofiunea inlelepciunii, plin care fiecare dintle noi in parte, dacd este intrebat dacS vrea el, oare, s[ fie fericit, rdspunde, fird nici o rumbrd de indoial[, cd vreaS. 27. De aceea, dac6 de-acum, e sigur intre noi ce este
lnlelepciunea, pe care) poate n-o puteai explica

in cuvinte (cdci, in nici un chip nu ai vedea-o cu spiritul, nu ai gti, in nici rlacd rrn chip, nici c5 tu vrei sI fii inlclept, nici cd trebuie si vrei, (r(jea ce nu socot ci tu ai de gAnd sd negi), vtliesc acum si-mi rrlrui dacd nu socoti, oarc, c5., prccum lalia numirului gi adev5rul,

Irrtocmai aqa qi inlclept:iunea se ofer'6 pe sine comund tuturor

Sf. Aurelia Augustin, Liberul

arbitru

Cartea a

d,oua

161

silogiqtilor; sau, fiindcS sunt atAtea minti ale oamenilor, cAgi oameni exist5, de unde nici eu nu v[d nimic prin mintea ta, nici tu, prin a mea, socoti" oare, ci sunt tot atAtea in{elepciuni cAfi infelep}i vor fi putAnd, ei, exista. -Eu.: Dacd binele suprem le estc tuturor unul, se cuvine ca adevd.rul, intru oarele se vede qi se deline el,

intelepciunea, adic[, sd le fie, intocmai, una qi comund. Aug.:

'fe-ndoiegti, insd, cE binele suprem, orice esto el, le este unul tuturor oamenilor? Eu.: Md indoiesc, desigur, fiindcn vdd ci divergii oameni se bucuri de lucruri diverse, precum de supremele lor bunuri. Aug.: Lq wea ca, intr-adevir, nimenea si nu se indoiasci despre supremul bine, intocmai precum nimenea nu se indoieqte cd, orice este el, numai gi numai prin dobAndirca lui poate deveni fericit

omul. Dar, fiindci problema este mare qi necesit[, poate, o lungd

discu;ie, sd presupunem cd existd absolut atAtea bunuri supreme, oAte sunt insegi lucrurile diverse, care sunt rAwrite de c5tre diverqi oameni precum bunuri supreme: urmeazd, oare, de asta, ci tnsdgi in{elepciunea chiar nu le este una comund hrturor, fiindcd acele t,unuri, pe care Ie vdd in ea oamenii qi lc aleg, sunt multe gi diverse? C.5ci, dacd gAndegti una ca asta, ai putea si te-ndoiegti qi despre Iumina soarelui cd este una, fiindcd multe sunt qi diverse cele pe cane le vedem in ea. Multe, dintu care, fiecare, dupi voinli, alege, prin simpl ochilor, din care si-qi in{rupte bucuria: gi unul priveqte cu pl5cere indlgimea wcunui munte gi se bucurd de ceea ce privegte, altul, intinderea cAmpiei, altul, adAncul viilor, altul, verdele pddurilo4 altul, suprafata migcdtoar.e a mdr.ii, alhrl, toate acestea sau pe oricale dintre ele Ie imp6rtdgegte, totodat5, fiumoa^se, intru incAntarea vederii. Precum acestea, pe care oamenii le vid in lumina soarelui gi Ie aleg sd-gi irrfrupte bucuria, sunt, agadar, multe Ei diverse, gi, totuqi, lumina, in care vede qi 1ine, din ce sd-qi infiupte bucuria, privirea ficcdrui privitor in parte, este ea insSgi una, intocmai, chiar dacd sunt multe gi diverse bunur.ile, dintru care alcge gi cine ce-i place, gi, vdzAnd gi delinAnd spre infruptarea [rucuriei asta, qi-rt gi hotdrdqtc siegi, pe drept gi cu adevirat, bine suprem, se poate, totuqi, intAmpla cd insS.qi lumina intelepciunii, in care acestea pot ii vizute qi finute, sd le fie una comund hrhrror ihlclepgilor.Eu.: Recunosc ci se poate-ntAmpla gi gi cd nu impiedicd rrimic ca intelepciunea sd le fie una comunS, futuror; chiar. dac[

Sf.

Aureliu Augustin, Liberul

arbitru

Cartea a

doua

1,63

sunt multe gi diverse bunurile supreme: dar ag wea sd qtiu a5a gi este, oare. Cbci ceea, c;e concedem ci se poate-ntAmpla sd fie aga, n-o conc,edem cd qi este absolut aqa. Aug.: Am ajuns, deocamdat5, sd inlelegem c5 inlelepciunea existS, dar dac[ le este, ea, una oomund tuturor sau fiecarie infelep{i lc au pe ale lorugi, precum au sufletele ori mingile lolugi, asta n-am ajuns incd s-o intelegem.
.Eu.: Aqa-i.

X.

Lumina tnlelepciunii le este comund, una, tuturor tn{eleplilor.

28. Aug.: Ce, asta pe care o pricepem fie

ci

existS

inlelepciunea, fie inleleplii, qi cd toli oamenii vor s5 fie fericili, unde o vedem? Cdci, cumcd tu c;rezi asta qi cb este adevirat, nu
m-am indoit, desigur, in nici un chip. Vezi, prin urmare, acest adevdr precum cugetare a ta, pe care, dacd nu mi-o enunti, eu o ignor cu tohrl, sau, oare, altfel, incAt inlclegi cd poate fi v6zut qi dc tEtre mine acest adevdq chiar dacd nu rni se spune de c5tre tine? Dv.: Ba, dimpotrivi, incAt nu mE indoiesc cd poate fi v5zut, chiar impotriva voinlei mele, gi de citre tine insuli. Aug.: Ceea ce vedem, prin urmare, amAndoi, unic adevirat, cu fiecare rninte aparte, nu ne este, oare, comun amAndurora? Eu.: Ltotvddit. Aug.: Cred, iariqi, ci hr nu negi cE trebuie doritd inlelepciunea qi ci admili r:d asta-i adevdlat. ,Eu.: Nu m5-ndoicsc nicidecum. Aug.: lardqi, putea-vom noi, oare, nega gi cd asta este adevdrat, gi cd este una, gi t:ir Ie este comun5, spre a o vedea, tuturor celor care gtiu asta, oricAt fiecare priveqte asta nu cu mintea mea, nici cu a ta, nici cu rr nimdnui altuia, ci o"u propria sa minte, cum ceea ce este privit le sti comun la-ndemAni iotrro, prir,rtorilor? Du.: in nici un chip.

Aug.:

C6. trebuie just vdzut, iar6qi, cE mairelele trebuie puse rlodesubtul maibunelor gi cE egalele-s dc comparat intre ele, gi cd ficcdmia trebuie sd i se dea c:eea ce i se cuvine, nu vei mirh-rrisi llr, oare, cE este atotadevirat qi cd atAt mie, cAt gi -t-ie, qi tuturor rrrlor care o vdd, asta ne este comlln la-ndem6nS? Eu.: Asimt. Aug.: ( lr:, putea-vei) oare) nega c[ incor-uptul este mai bun decAt comptul,

llcrnul, decAt temporalul, inviolabilul, decAt violabilul? Ev.: Cine o lroate? Aug.: Poatc, prin urmare, zice cineva cd acest fapt adevdrat trslc bunul siu propriu, cAnd cl le std incomutabil de fa15, spre aJ lontempla, tuhrror cdrora sunt in stare sd-l contemple? .Eu.: Nirneni

Sf.

Aureliu Augustin, Liberul arbitru

Cartea a

d.oua

165

Aug.: Iar[qi, oine neagi cd spiritul trcbuie deturnat dc la

corupgiune gi converhit la incorupqiunc, cumcd, adic[, nu complia,

n-ar putea zice cu aclevdrat cd acesta este bunul sdu propriu, de vreme ce este a.stfel unul qi c()mun fu1urtr., pe cAt este de adexdrat.

ci incorupfia trebuie indrdgitS? Sau cine, cum recunoagte od adevdrul existS, nu-l inlelege chiar qi incomutabil qi nu vede ci le sti comun la dispozilie tuturor mintilor in stare sdJ intuiascd? -Eu.: E-atotadevirat. Aug.: Ce, indoi-se-va, oare, neStine cd. acea viat5, care nu se indepilrtcazi, prin nici un fel de adversit6li de sentinta certi qi onestS, este mai bund decAt aceea, care, prin
incomoditdlile temporale, se frAnge ugor.gi se distruge?,8u.: Cine sc va fi indoit?
29. Aug.: Nu te mai intreb mai multe de acest fel, intrucAt rni-e de-ajuns cd vezi la fel ca mine gi concezi, totodati, cE cstc atotsigur cumcl ele sunt precunl niqte reguli gi pr.ecum ni.,ste lumini ale virtutiilor qi cd-s adev5rate ;i incomutabile, gi rE fie fiecare, fie toate le stau comun in fa!d, spre a le contempla, acelora ce-s in stare sd le pr.iveascS, fiecare prirr mintea qi raliunea proprie. Dar te intreb, incaltea, dacd acestea 1i se par cd !in, elc, de inlelcpciune? Cici cred cd ti-c limurit ci

acela, care a dobAndit intelepciunea, este intelept. .Eu.: l,dmurit intrutotul. Aug.: Ce, cel, care tr5"iegte just. ar putea, cl, oare, trdi astfel, dacd nu ar vcdea c:are inferioare cdror superioare si le supunE, qi care egale sd Ie uneasci-ndcsinc insele, gi care prrtprii sd le distribuic fiecd,ruia dupd cum i se ltrvine? Eu.: Nu ar putea. Aug.: Oine vede, prin urmare, astca, ttcga-vei tu- oare- ci el vede-nfeleptT Eu.: Nu neg. Aug.: Ce, r;r:l; ce triieqte prudent, nu alege, el, oare, incorupliunca gi nu tlist:erne, el, oare, cd trebuie pusd clcasupra corup{iunii? Eu.: At,rtv.6dit. Aug.: Oum, prin urmare, iqi conver.tegtc spiritul spre cooa oe alege-ntelcpt, gi-l conver.teqto-nfclept, va-s6-zici? Ev.: E ciit se poate dc sigur. Aug.: lar cine nu se departi prin nici o tt:rclare gi suferinld dc Ia ceea ce intelept alege gi prin care se lonverteqte-nfelcpt pe sine, o far:e, va-sd-zic5, -nfelept. .Eu.: Al'rsolut fird nici un dubiu. Aug": I,l-atotAnvederat, prin lr'rnare, cd toate acestea, pe (,are le-anr nurnit leguli qi lumini ttlr: virtutilor, tin de inlelepciunc: din momcnt ce, cu cAt mai Itrrrlt se foloseq;tc <:ineva de ele intr.tr petrecerea viefii gi-rsi

Sl4Vai" e"S"tti",Lib"*l

"rbit

"_._

Cartea a

doua

1,67

privesc, aqa sunt adevirate gi incomutabile regulile inlelepciunii, dintre care, intrebat acum despre puline in parte, ai rdspuns ci sunt adevdrate gi vidite gi concezi c6 ele le stau comun de fa!5, spre a le contempla, tuturor celor ce-s in stare sd le intuiasc5.
Xl.

petrece vi ata dupd ele, cu atAt mai rnult trdieqte gi-o face-n-lelept: nimic, ins5, ce este-ntelept f6cut nu .L poat" zit:e pe drept ci este separ.at dc inlelepciune. -Eu.: Absolut aqa-i. Aug.: Pe cAt sunt, agadar, de adevdrate qi incomutabile regnlile numerelor', ale cdror ralie qi adevdr aj zis cd, le stau incomutabil qi comun la-ndemAnd tuturor celora care le

inpelepciunea Si numdrul sunt, oare, totuna sau de la alta sau una tn alta.

wbtd una

30. Eu.: Nu m5 pot indr>i. Dar tare ag mai l'rea eu sd qtiu dacd acestea dou5, inlelepciunca, adicd, gi numErul, sunt, cle, continute, oare, in unul gi acelagi gen anume, intrucAt ai amintit ci ele-s puse-mpreund pAnd gi-n Sfintele Soripturi, sau existi, oare, una d.e la alta, sau consistd, ele, una in alta, de pild5, numdrul de Ia intelepciune sau intru inlelepciune. IntrucAt cd intelepciunea existd de la numdr sau cd consist[, ca, intru numdr, n-ag indrdzni sd spun: nu gtiu" intr-adevdr., in cc mod, cdci, fiindcd cunosc mulli contabili sau socotitori, sau oum se vor mai fi numind ei cu orice alt nume, care calculeazd perfect qi milabil, inlelepti, ind, pe extr.em de pulini sau poate r:ir pe nimeni, cu mulhrl gi cu multul mi se aratd mai venerabili intelepciunea decAt num[rul. Aug.: Spui un fapt de care eu Insumi md cam mir indeobste. Cdci, cAnd iau cu mine insumi in considerare incomutabilul adovdr al numerelor gi cvazicuibul sau tainila, sau un anume finut, sau orice alt nume poate fi gisit potrivit, prin care sd numim cvazihabitacul qi tronul anumc rrl numerelor, md-ndepdrtez mult de corp qi, gisind, poate, c;eva, gc-ag putea cugeta, negdsind, totugi, nimic, prin carc sd fiu in stare sd-l exprim in cuvinte, md reintor.c oarecum ostenit, ca sd p,t vo.bi, la aceste ale noastre, qi zic cele ce-s puse inaintca ochilor., J)rrcurn se obignuieq;te sE fie elc numite. Asta nri se-ntAmpli, chiar r:rirrd cuget, pe cAt suntin stare, atntvigilent gi atotintens, gi despr.e irrl.clcpciune. $i, de aceea, nrult md mir, curl sunt acestea dorr5

Sf.

Aureliu Augustiru Liberul arbitru

Cartea a

doua

169

intru atotsccretul qi atotoertul adevdr'. addugAndu-se chiar gi mdrturia Scripturilor, in care le-arn amintit puse-mpreuni; md
mir, precum am spus, foarte mult, de ce numdrul ii este ieftin mulfrnii oamenilor, gi intelepciunea, soumpS. Dar asta, firegte, fiindci sunt cam unu qi acelaqi lucru; dar, totugi, fiindci nu mai pulin se zice, in Sfintele Scripturi, despre inlelepciune ch atinge de La hotar la hotar cu tdrie qi le dispune suaD pe toote (In!el.Y[], l.), prin acea putere, care alinp;e cu Ldrie de la hotar la ho\ar poate cd e numit num[rrrl, prin aceea, ins5,, prin care le dispune suau pe toate e numiti de-acum propriu inlelepciunea, degi, gi una, qi alta sunt ale uneia qi aceleiagi intelepciuni. 31. Dar, fiindci numerele le-a dat tuturor lucrurilor, chiar gi celor infime qi agezate in finele lucmrilor; gi, lntr-adevir, corpurile toate, oricAt sunt cele mai de jos in lucmri, au numerele lor; a fi inlelepte nu le-a dat, ins6, corpurilor, qi nici tuhrror sufletelor, ci numai celor rafionale, ca qi cum nu gi-ar fi aqezat sieqi in ele tronul, dintru care ea sd le dispund pe toate, chiar qi pe cele intirne, cdrora le-a dat numerii: gi, aqa, fiindc[ judec6m facil despre corpuri, precum despre lucmri care au fost rAnduite mai prejos decAt noi, c:Erora vedem cd le-au fost imprimaTi numerii mai prejos decAt noi; de aceea ii socotim qi pe ei de un prel mai de nimic. Dar, cum vom fi inceput sd ne intoarcem repede, preoum de jos in sus, descoperim cX ei transcend pAnd qi minlile noastre qi cd rdmAn incomutabili intru insuqi adevirul. $i, fiindci pu{ini pot fi inlelepli, a numdra, ins5, li s-a conces p6nd gi proqtilor', oamenii admir'd inlclepciunea qi disprctuiesc numerii.. Doclii, ins[, gi studioqii, cu cAt sunt mai indepdrta{i de ciderea pdmAnteasc5, cu atAt mai mult observd mai atent gi numdrul, qi infelepciunea, intru adev[r'ul insugi, gi le considerd scumpe pe amAndou5: gi, in comparalie cu acest adevdr nu aurrl qi argintul, q;i celelaltc, pentru care se luptd oamenii, ci ci inqigi chiar iqi pierd loruqi prepl. 32. $i nici sd nu te miri c6, numerii gi-au pierdut, in fala oamenilor, pre{ul, gi intelepoiunea este scump5,, fiincd pot mai rrqor sd numcre de<;At sd fie inlelepli, cum vezi cd ei 1in mai scurnp aurul dccAt lumina ISmpii, ou care) pus in comparalie rrurul, se rAde. Ci sc onoreazd mai mult lucrul cu multul inferior;

$I d*4iV lWryly,

Liberul arbitru

Cartea a d,oua

171

intrucAt qi-o aprinde siegr gi cergctor,ul, aur.ul, firsi, pulini il fampa au: de altrninteri, Doamnc fereqte ca, in compar.alie cu num5rul, intelepciunea sd fie g5siti inferioari, cum estc aceeagi, dar catd s6 descopere ochiul cu care sd poatd fi virzut6,. Dar, prccum intr-un f.c unic, se simte co.substantiald, ca sd zic aga, lumina gi cdlclura, qi nici nu pr oare se apro rnai de-a lun

in sinea ralionale, se infierbAntS, pe cele, insd, care-s mai indepdrtate, precum corpurile, nu le atinge prin cdldura tnlelepfirii, ci le scaldl-n lurnina numerilor: ceea (rej poate lic gi-e obscur. intr.adevir, nici o
este

adevSrate.

XIII.

C'd adeud.rul este

unu

Si.

incomutabil tn toli inlelegiitorii

el e superior minlii

Ei

noctst.re.

33. I)reptaccea, nu vei putca) in nir;i un chip, nega ci cste int:omutabil adevdrul, contindtorul tuturor acestora, care sunt incomutabil adev6r'ate; pe carcle nu-l poli numi al tdu satr al mcu, ori al vreunuia dintrc oameni, ci cd el le std la-ndemAnd
qi

li

scr;retd qi publicS, tuturor

se oferd pe sinc, precum o lumind in moduri minunate privitorilor incomutabil-adevdratelor':

Sf.

Aureliu Augustin, Liberul

arbitru

--

--

Cartea-a

doua

173

pe care qi eu, qi tu le vedem deodatl sau le auzim deodatd, nu aparlin naturii ochilor^nogtri sau urechilor, ci ne sunt noud comuno spre a le sim1i. lntocmai aga, prin urmale) nu vei plrtea, in nici un chip, zice cd aparfin naturii minlii vreunuia dintre noi nici cele pe care le vedem comun qi eu, qi tu, fiecare cu lrropria minte. Cdci nu vei putea nicidecum zice cumcd ceea ce vdd ochii a doi oameni estc ochii unuia sau ai altuia, ci ceva al treilea, intru care se unesc privirea unuia qi a altuia. .Eu.: Il-atotldmurit gi-atotadcvirat. i34. Aug.: Pe acest adev[r, despre care vorbim deja de mult, qi in carele, unic, vedent atAta de multe, il socogi tu c[ este mai cxcelent decAt este mintea noastrd, sau egal mingilor noastre, sau chiar inferior, poate? Dar, daci ar fi inferior, nu am judeca dupi ol, ci despre el, precum judec[m despre corpuri, fiindci sunt mai prejos, gi zicem, in general, nu numai cd ele sunt aga sau nu sunt aga, ci chiar c[ trebuie si fie aga sau nu aga: intocmai gi despre spiritele noastre gtim nu numai c5 spiritul este aga, ci c5, in general, trebuie sE fie chiar qi aga. $i despre corpuri judecim, desigur, aqa, cAnd zicem: ,,Este mai pulin alb decAt trebuia"; sau: ,,mai pulin pdtrat", gi multe, similar. Despre spirite, ins[: ,,E mai pulin apt decAt trebuie", sau: ,,mai pulin blAnd'; sau: ,,mai pulin vehement", dupd cum raliunea moral'urilor noastre-gi va fi fdcut pirerea despre sine. $i judecSm acestea dupi acele reguli intelioare ale adevirului, pe care le vedem comun: despre ele insele, insl, nu judec6, in nici un chip, nimeni. CAnd, intr-adevir, cineva va fi zis c[ cternele sunt mai puternicc decAt temporalclc sau cd gapte cu trei fac zece, nimenea nu zice cd aga trebuia s[ fie, ci numai, cunoscAnd ci aga este, nu corijeazd examinator, ci cl<lar se bucurd descoperitor. Dacd acest adevdr ar fi, insd, egal rnintilrr n()astre, ar fi chiar qi cl insugi mutabil. Minlile noastre, lntr-adcvdr; il vid pe el, uneori, rnai mult, alteori, mai pu1in, qi llrin asta se recunosc pe sine ci sunt mutabile: pe cAnd el, rirmAnAnd in sine, nici nu sporegte, cAnd cste v6zut mai mult rlt: cdtlc noi, nir:i nu scade, vdzut mai pulin, ci integru gi incorupt, ii qi-mbucuri cu lumina pe intorqii-nspre sine, gi-i gi ;xrdese;te r;u cccitatea pc-ntorqii de la sinc. Ce, o5 pAui Ei despre rrrinlile noastre judecdnr dupd el, cAnd despre el nu putem, in

Sf. AureliuAugustin,

Liberularbitru

Cartea a

doua

775

nici un chip, judeca?.Ztcern, intr-adevir: ,,inlelege mai pulin clecAt trebuie" sau: ,,ln1elege nurnai atet cet trebuie". Mintea, ins5, trebuie si inleleag6 atAt, pe cAt se va fi putut apropia mai aproape qi alipi str6ns incomutabilului adevdr. Dreptaceea, dac[ ei .r, este nici inferior, nici egal, rdmAne cd este superior 9i mai
excelent.

XIII. - Eahortatie tntru

ti face pe fericigi.

tmbrdliSarea adeudrului, carele singurul

35. Promisesem, ins6 dac6-fi mai amintegti, c5 eu am de gAnd s5-1i invederez lie ceva, care este mai sublim decAt mintea ,ror.t.[ qi ..1ir.t".. Iat6, ai insugi adevdrul: imbr5fgcaz6-1, de po1i, gi-nfrupt[-li dintru el bucuria qi delectetazi-te intru i)o-rul, qi-1i va implini t-ie cererile inimii tale (Psal. XXXI/I, 4)Ce ceri, intr-adevdr, mai amplu, decAt si fii fericit? $i ce-i mai fericit decAt acela ce-qi infrupti bucuria dintn-r netulburatul, qi incomutabilul, gi atotpreainalhrllo adevir? Sau strig6, intr-adevdr, oare, oamenii ci ei sunt fericili, cum imbrdligeazl' cu mare dor cloritele trupuri frumoase, fie ale solilor sau sogiilo4 fie chiar ale curvelor qi curvarilor; qi noi, intru imbrdfigarea adevdrului, ne mai indoim ci suntem fericigi. Strigd oamenii c5 ei sunt fericili, cum, cu gura arsd de sete, aiung la izvorul abundent 9i salubrrr sau gdsesc, fl5mAnzi, un prAnz sau o cin6 aleasd gi copioasd; ,si noi vom nega cE suntem fericili, cAnd ne scdldim gi ne nutrim clintru adevdr? Obiqnuiln s-auzim vocile celor strigAndu-se pc sine fcricili, dacd zac intre roze gi alte flori, ori chiar de-gi influpt[ bucuria din unguente binemirositoale: ce-i mai amirositor, ce-i mai fermecitor decAt suflul adevdrului, qi noi mai stdm la-ndoial6, cAnd suntem insuflali de citre el, sd ne numim fericili? Mulf igi hotirdsc viala fericitd in cAntul vocilor, 9i stmnelor, gi flautelor, 9i, cAnd, ele le lipsesc lon-rgi, se judecd pe sine nefericigi; cAnd le au, ins5, de fa16, nu-qi mai incep in sine de fericire; 9i noi, cAnd rninlilor noastre li se strecoar[, fird nici un z1omot, ca sb zic oqa, o anume liniqte armonioasi 9i elocventi a adevdrului, c6utim o altd via!6 fericit[ qi nu ne-nflrrptdm bucuria dintru at:easta ruteta de certd gi de prezent5? intru lucoalea aurului gi argintului, intru lucoarea perlelor Ei a altor pestrilituri, fic a insdqi luminii

Sf.

4ryeliu Augustin, Liberul

arbitru

__

__9g!tu! S q9y9 __ 177

nici un fel de nepliceri qi nici un fel de lipsuri n*i departd de la aceastd bucurie, oamenii igi par fericili lorugi gi ,ro. .i triiascd. pururi pentru aceasta: gi noi ne temem sd ne statornicim viala fericitd intru lumina adevirului2 36. Ba, dimpotrivS, fiindcd intru adevir se cunoa$te, intr-adevdr, gi se deline binele suprem, qi adevdml insuqi este inlclepciunea, sd privim in el gi sd definem supremul bine qi sd ne-nfruptdm dintru el bucuria. F'ericit este, intradevir., oine igi infruptd bucuria din supremul bine. Acest aclevdr. Ie alati, intr-adevir, pe toate, care-s adev6rate, bune, pe ciu.e oaurenii inlelegdtori, fiecare dupi propria capacitate, gri le aleg lorugi, fie pe cAte unul, fie pe mai multe, dintru care s6-gi infrupte bucuria. Dar, dupi cum cei ce aleg, in lumina soarelui, ce sE priveascd cu pl5cere gi sd se bucure de acea privire, intre care, dacd vor fi fost, poate unii, dotali cu ochi mai vii gi mai sEnitogi gi atotrrigurogi, nu vor lua in seami mai cu pldcere nimic, decAt numai insugi soarele, c;arc le lumineazi pAni gi pe celelalte, de <:are se-ncAnti ochii mai infirmi, intocmai a1a, raza puternicd a rninlii gi vie, cAnd va fi privit cu sigrrr6 raliune multele ade,virate gi incclmutabile, se-ndreapti pe sine intru insuqi adevdrul, intru oare sc aratl toate, qi lipindu-i-se strAns lui, ca qi cum le uiti pe r-relelalte, se bucurS, intru el, dintru toate deodati. Tbt ceea .," "rt", intr.adevdr; plScut intru celelalte adevdrate, este pldcut neapirat prin insugi adev5rul.
37. Aceasta este libertatea noastrd, cAnd ne slrpunem acesfui

r:are tine de acegti ochi, fie intru focurile pimA,tcgti, fie i,tr.u stele, sau lund, sau soare, delectati prin strdlucire qi farrnec, cAt

rdevdr; gi el insuqi este Dumnezeul nostru, car.e ne llbereazl noi de la moarte, adicd, de la condilia pdcatului. intr-adevir, 1le Insugi Adevdrul, qi incd Om vorbind cu oamenii, le zice sieqitredinci<rgllor: Dacd ueti /i rdmas intru cuudntul meu, sunleli cu adeod.rat discipolii mei, Si Deti cunoate adeudruL, gi adeudrul ud ua li,bera pe uoi (loan, YLIL,31,32). Sufletul, intr.adevir, nu sc bucur[ de nici un lucru cu libertate, decAt nurrrai dc care se llu<;urd cu set-.uritate.

Sf.

Aureliu Augustin, Liberul arbitru

Cartea a

doua

179

XIV.

Adeudrul se posedd. cu securitate.

deosebire

intr-adevir, nicicAnd ceva propriu unuia sau unora anume, ci Ie este toatdl2 comuni tutur.or totodatd. 38. Mai pulin ii sunt, prin urmare, similare acestui adevdr cele pe le pipiim, sau le gustdm, sau le mirosim, ci, mai -care mult, cele pe care le auzim gi le vedem: cdci gi tot cuvarrtul auzit de cdtre cei ce-i auzit., este tot auzit de cdtre togi qi, totodati, totul cle r:dtre fiecare; gi toati ft.,ma, care li se aqterne ochilo4 cat6-i vdzut5 de citre unul, atAta-i, qi totodatl, gi de cdtre alhll. Dar cu mult6

li

sunt ar,esta similare: cdci nici niscare voce anume nu

Sf.

e*aU e"g*tw

Lib"l,*l

"rbif*

Cartea a doua

181'

Iocuri, ca sd fie fiecare cAt mai aProape de cAnt[rc1, qi, auzind, n-ar reline nimicr care sd timAnl cu sine gi ar fi gi atinqi de trecerea-n fugi a tuh-rror cuvintelor. Dacd aq wea, insd, sd privesc soarele acesta gi ag putea face asta cu stiruinfi' m-ar gi pirilsi pe nrine la apus, mi s-ar qi tnvilui in nori, gi aq pierde, impotriva voinlei meie, vrluptatea de aJ velea. tt cele din urtrrS, chiat dacd mi-ar fi pururea prezenti suavitatea, gi de vdzdtor al lurninii, gi de ascultltor al cAntecului, ce lucru mare mi se va fi intAmplat, cAnd asta mi-ar fi comun cu dobitoacele? Mirifica frumsele, insi, a adevdrului, altminteri, a inlelepciunii, numai si existe perseverenta voin16 a imbuc,uririi, nici nu-i departi, ingrimdditd de multitudinea ascult[torilor, pe cei venili, nici nu se Petrece prin timp, nici nu migreazi prin locuri, nici nu se-ntrerupe noaptea, nici nu se-nvdluie-n umbr6, nici nu depinde de simprile corpului. Converti,tilor la sine din intreaga lumq, care o iubesc, tuturor, le este cea mai apropiatd, tuturor, sempitern[; nu-i in nici un loc, niciieri nu lipseqte, afar6 previne, inl5untru inva15, pe cei ce-o privesc ii preschimbd, pe tofi, intrrr mai bine, nu-i de nimenea preschimbatd-n mai rdul nimenea nu iudet:d despre ea, nimenea nu judecl bine fir6 ea. $i prin asta este, fird nici o umbrd de indoialb, invederat ci ea-i mai puternicd decAt minlile noastre, care devin, prin ea lns6gi, unica, fiecare in parte, inlelepte, qi nu despre ea insiqi judeci, ci prin ea insdgi iudeci despre
cclelalte.
XY.

- Din ra{ionamenlul

amdnunpit erplicat se cunoa$te' de-acum,

sigur cd Dumnezeu ecistd.

39. TU, ins6, mi-ai conces cd, dacd !i-aq arita ce cste deasupra minfllor noastre gi dacd nimic nu i-ar mai fi inci supr:rior, tu vei recunoaqte c[ este Dumnezeu. Care concesiune a ta primind'o, zisei c6-i destr-rl sd se demonstreze a^sta. IntrucAt, daci exist6 ceva rnai excelent,'ac,ela este, mai degrabi, Dumnezeu: daci, ins[, nu cxist6, de-acum insuqi adevdrul este Dumnezeu. Agadar, fie cE acel ceva existE, fie ci nu existi, tu nu vei putea, trrtuqi, nega c[ l)umnezeu exist[, chestiune pe care ne-() fixaserim spre-a o discuta qi trata. ()dci, dac6 te migcd faptul c5, dupi sacrosancta disciplini

a lui (lhristos, primim intru crcdinld

ci existi 'latdl

inlelepciunii,

9f. Aureliu Augustin, Liberul

arbitru

Ca*a o doua 783

amintegte,{i ci noi am pnmit,- de asemenca, intru credinl5 gi faptul ch este e^gala Tatdlui Etern inlelepciunea (:are a fost ndscut5 dc cdtre El Insugi. De unde, acum, nu mai e nimic de cer.cetat, ci-i de letinut cu nestrdmutatd credinfd. Existil intr-adevdr, Dumnczeu,
9i existl cu-adevdrat qi suprem. Fapt, pe care

nu doar r.5-l r.efinem

de-acum, pe cAt socot, nepus la-ndoiali, prin credin16, ci-l chiar gi .rtingem prin certd, oricAt subgiricd incd, formi a cugetiriirir, ceea re-i este suficient chestiunii luate asupra-ne, ca sd le putem explica gi pe celelalte, ce apa4in subiectului: doar dacd n-ai ceva, cu ce sd tc pui impotriva acestora. Drs.'. Eu le primesc, intr-adevir., pe ar.:estea, pitnrns de<r cu totul qi cu totul incredibil5, qi pe care nu [i-o pot explica in currinte, bucurie qi strig c5. sunt atotcerte. Strig,

tns5, cu vocea interioar6, prin care doresc sd fiu auzit dc citre adevdrul insugi gi sd mi alipesc strAns lui: intrucAt conced nu numai cd este binele, ci chiar supremul bine gi beatificul.
40. Aug.: Drept, peste poate; gi eu md buc,ur, qi inc6 foarte mult. Dar, rogu-te, suntem noi, oare, de-acum in{elepfi qi fcricili sau mai tindem inc6-nspre-acolo, ca sd ne provini aceasti star.e n firii?.8u.: Socr:t, mai degrabd, cd noi mai tindem incS-nspre-acolo. Aug.: De unde-n1elegi, prin urmare, acestea, de care, adevdrate gi r:erte, strigi tu cd te bucuri gi concezi cd asta apa4inc inplepciunii, sau poate? cumva) cineva necunoscltor cunoagte inlelepciunea? Eu.: CAt timp e necunoscitor, nu poate. Aug.:'Ftr, prin urmare, r:gti deja inlelept, sau nu cunogti tncd firlelepciunea. Eu.: Nu sunt, rlcsigur, inlelept incd, gi nici nu m-aq numi necunoscdtor, in cAt clrnosc inlelepciunea; intlucAt nu pot nega rrici ci acestea pe care lr: qtiu sunt certe, nici cE apa4in inplepciunii. Aug.: Spune, rogu-te, tru ai mirhrrisi tu, oare, cd acela, care nu-i just, este injust; qi cd

linc nu-i prudent e imprudent, qi cd cine nu-i tempcrat e irrtcmperat, sau poate fi ceva pus la-ndoial5 in lcgdturd cu astca?
Eu.: Recunosc cd omul, cAnd nu este just, este injust gi chiar aga voi fi rdspuns gi despre prudent gi temperat. Aug.: De ce, cAnd rur-i \elcpt, nu-i. prin urmare, neinfelept? Eu.: Recunosc, dcsigur., qi asta, cd cineva, cAnd ntri inlelept, este neirrlelept. Aug.: Acum, rlr:<ri. fu care dintre aceqtia eqti? Du": Oricale dintre aceqtia sd mi rlrnumeqti, cu nu indrlznesc sd mi numesc incd infelept; gi, dinhu lr,r:[ea, pe care le-am conces, vid cd cste consecvent sd nu stau

Sf.

AureliuAugustin,

Liberularbitru

Cartea a

doua

185

la-ndoial5 sd md nurnesc neinlelept. Aug.: Neinteleptul flrnoaite, prin urmare, inlelepciunea. Cioi, s-a spus deja, n-ar: fi sigur cd el w'ea se fie inlelept gi nici cd se cuvine asta, dccAt numai gi numai dacd noliunea inlelepciunii s-ar alipi strAns minlii lui, precum a acelor lucruri, despre care, intrebat separat, ai r'Sspuns cd apa{in inlelepciunii inseqi qi de a c5ror cunoarstere te-ai bucurat. -Eu.: Aqa-i precum zici.

X\{. -

inpelepciunea

li

se aratd.

pe sine tn cctle zeloEilor sdi

scrutdtori, fireSte,

prin

numereLeu irnprimat.e .f i.ecd.rui lucru.

47. Aug.: Ce altceva anume facem, plin urmare, cAnd ne strdduim sd fim in{clep}i, decAt numai ci ne legim, intr-un mod anume, cu cAt zel suntern in stare, str6ns, tot sufletul nostru de ceea ce atingem cu mintea qiJ punem acolo ,si-l irrfigern stabil, incAt nu se mai bucur[ de-acum de privatul s6u, pc care l-a implicat lucmrilor tlecitoare, ci, deqertat de afecliunile tuturor timpurilor qi Iocurilor. cuprinde ceea ce cste unul gi pururi acelagi? Precum intreag5 via{a corpului este sufletul, aga, intr-adevir, viala {ericitd a sufletului este Dumnezeu. Ceea ce, cAt timp o facem, pAnd s-o implinim, suntem pe cale. $i, pentru c5 s-a conces a te bucura de aceste bunuri sigure gi adevdrate, oricAt scdp[r5toare, pe acest drum tenebros inc5, ia, numai, scama, daci nu cumva asta este ceea cre s-a scris despre inlolepciune cd face cu iubitorii sii, cAnd vin spre ea qi o caut6: intrucAt, intr-adevdr, s-a spus: Pe cdi. ardta-li-se-oa lor bucuros pe sine Si le ua ieSi lor tn intimpinare cu Loatd Prouidenla (Sop. VI, 17). Intr-adcvdr, oriincotlo tc vei fi tntors, i1i vorbegte lie prin anume vostigii, pe (:ale le-a imprimat opereJnr sale, gi, ratEzut intru cele exterioare, te recheamd pe tine tnlSuntru, lrrin insegi formcle exterioarelor'; intru<;At vezi c6. tot ceea ce te dclccteaz6 in corp qi te adernenegte prin sirnlurile corpului este armonios numeric qi r:au1i cle unde este qi te leintorci in tine insuli gi inlelegi oi nu se poate ca tu sd protrezi sau sd improbezi r)cea ce atingi cu simlurile corpului, dct:At nurnai gi numai fiindc5 ai in tine legile anume ale flumselii, Ia care le raportezi pe toate cele pe care [e simti frumoase tn afar'd.

Sf.

4"f"liy A"gyftlt t l_t:ty!_Sfa!,y

42. Privegtc

Co,rl,ea

u doua

!87

cerul;i pSnAntrrl,

qi rnartrir,;si toitlt:

t:ite lrti:tst:

in ele sau deasupra, ori se tel[so, stltt zlrtlitti-t,

sar-t

itroitti

dedesubt: au forme, fiindcd au armonia nutrtcric:5: r'5pcq;tc-le lor astal nu vor rnai fi nimir:. De la t;ine sutrt" pt'in urmare, daci nu de la cine-i nurniml; de vreme ce, intlu atAt alr ele fiirlla, in t:At au fiinla armonios numericd. $i, dcsigur, oantonii fiurit,lli ai tuturor formelor corporale au, in arta" armr-ittia ntlntcrit:d. crireia iqi coaptcazd r-rperelc lttr: qi at6t timp igi rtrigcrti, lucl'6nd, ruiinile gi instrultrcntolc, prArrf, ce cecii t'r: ,)$1(1 fiii.rri{ afald, raportat la acea lurnin5 a nunrctilor', car (: osl.c inltiuntru, iqi cJobAnderste, pe crAt se poate) absoluliurrea qi plac:c, prin sirnpl

interpret, judecltorului intern, rrontcrtlp,[a t,rr a l at'rttoniilor divine. Cauti, mai apoi, cine sd ntistc ttlcrnhrclc artifit;elui insuqi; va fi numirul: cici p6n6 qi ele se nri;ci arrnt,nios numeric, $i, dacd extragi din mAini luc,rarea, gi, din spirit intenlia fiuririi, iar ntigcarea aceea a mernbrclor se rapotteazd la delectare, se va numi dans. Cauti, plin urrnat'e, ce allume delecteazi in dans; i1i va rispuno tie trurrrirr,rl: ''lati-rn5-s". i\{ai privegte, apoi, frumsefea corpului fiurit: nurucrii irsi :rsunrl rllul. [)r'ivcqtc, in corp, {rumse}ea rnobiliti,tii, ntrrncrii st: invArtesc in timp. IntrS in arta de unde purr:ed aceqtia, cati irt ea tinlpul gi Iocul, va fi niciodatS, va fi niciieri; trdiegte, totugi, irt ea numirul; Ei nici linutul lui n-apa4ine spaliilot', nit:i ctatt:a, zilelor: 9i, tcrtu.si, cAnd se acomodcazh"pe sine trrtei dc a invir{a. cci' catc: voiesc sd devinir artiqti, igi rniqcA corliul lol p,r'irr ltlctrri 9i tirnpuli, spiritul, insi, numai plin timpuri: intr-un tlttvAnt, prin trocerca tirnpului dcvin mai iscusili. 'Ii'anscende, prirr r;rmatc, 9i spiritul atificelui, sd vezi numilul sempitern; dc-acum irrlelepciunea i1i va stldh.rci clin insugi trnnul sdu interior'rsi clintru insugi sanctuarul adcr,Srului; carc, daci rcspittge liriyire:r ta, rrrai slrlbu([ inr:d, itrtoarcc-1i oc;lriul ntintii [)c a(joit c,alc, unde se alta bur:uros pe sinc. Arninter:tc-fi, cu jucJcc:trt6, c[ ttt ti'ai aurAnat I)cntrlr altidati viziurrea, pe riarc ti-o vei intoarcc din nou. mai liuterrrir;5 qi rnai sdndtoasi. 4i-1. Vai ccl,rl c;ari te pdrisesc pe tine cirl5,uzir qi rlticesc pe
rrrnrclc tale, carri irrbesc. ir-r Ltu.rl tiu, sernnele tale qi uit[ oe scmn fiuri, o, atotsuavd lumin[ a mintii purificate, inldcptiune' tu. cici

Sf.

AureliuAugustin,

Liberularbitru

Cartea a doua

189

sunt toatd podoaba creatutilor. $i artistul ii face, intr-adcvlr, intr-un fel anume, semn, privitorului operei sale, dintru insS.gi frumse{ea operei, sd nu se lind prins totul aici, ci sd parcurgd astfel cu ochii forma corpului fiurit, incAt s5.-qi reintoarcd afectul asupra aceluia care-l va fi flurit. Cei, care iubesc, ins5, in ltrcul tlu, cele pe care le faci, le sunt similari oarnenilol care, cAnd il ascultS pe un in{elept oarecare, meqter la vorb5, in timp ce asculti avid extrema suavitate a vocii lui gi structurile silabelor bine agezate, pierd principatul sentinlelor, ca semne ale cdruia au rdsunat acele cuvinte. Vai celor ce se intoarnd de la lumina ta gi se alipesc plScut obscurit5lii loruqi. intr-adevir, preoum intorcAndu-gi spatele, se-nfig definitiv in lucrarea carnalS ca gi in umbra lomqi, qi, totugi, chiar gi datul ce-i lncAnt6 pe ei acolo, il au inci tot dintru de-jur-imprejur-strdlucirea luminii tale. Dar, t:At timp e iubit6, umbra face mai slab ochiul spiritului gi mai invalid intru suportarea infS,tigirii tale. Dreptaceea, cu multul mai mult se-ntunecd omul, cAt timp urmeaztamai cu pl5cere tot ceea ce-l infrunti mai tolerabil pe cel mai infirm. De unde, incepe sE nu mai poatd vedea ceea ce-i suprem gi sE socoatd rdul tot ceea ce-l ingali pe neprecaut sau il ademene;te pe nedemn sau il chinuiegte pe cel prins in sclavie, cAnd, de fapt, indurd acelea ca merit al abaterii sale, gi tot ceea ce estc just nu poate fi un riu. 44. Dacd, prin urmare, nimic din ceca ce vei fi observat rnutabil, fie prin simpl corpului, fie prin cercetarea spiritului, nu poli inlelege decAt mrmai gi numai dacd este finut printr-o anume formi a numerilor, care fiindu-i retras5, recade in neant; sd nu te indoieqti, fiindcd acestea mutabile nu sunt ripuse, ci igi implinesc, pnn miqcinle m[runte gi prin distincta varietate a formelor, anume rvaziversuri ale timpurilor, cd existS, totugi, o anumitd formd eternd pi incomutabilS, care nu-i nici confinutd gi cvazirisipitd prin locuri Ei nici nu se prelungegte gi variazd prin timpuri, prin care toate ucestea sunt tn stare a fi formate gi, fiecare in genul sdu, si umple .,si sE aclioneze numerii locurilor gi timpru'ilor'.

nu-ncetezi a ne face noud semn, care gi cAtd eqti, gi sernnele tale

Sf.

Aureliu Augustin, Liberul arbitru

Cartea a d,oua

1.9r

X\{I. -

Oricare bine

Ei

perfecliune este de la Dumne-zeu.

45. Tot lucrul mutabil este, intradev6r, necesar sd fie gi formabil. Precum, dar, numim mutabi] c'eea co poate fi mutat, tot ala a! putea numi forrnabil ceca ce poate fi format. Nici urt lucr-tr, insi, nu se poate forma pe sine insuqi: fiindc6 nici un lttcru nu poate sd-qi dea siegi ceea ce nu are, gi, desigur, intrucAt arc fotmi, r:eva este format. Dreptaceea, oricdrui Iur:ru, dacd are o formi anurne, nu-i este lui necesar sE primeasch ceca cc are, dacd weunul nu are, insd, form5, nu poate s5 primcascd dc la sine insuqi ot:ca cc nu are. Prin urmare, nici un lucru nu se poate, cum am spus) florma pe sile. Ce sd zicem, insd, mai arnplu despre mutabi]itatca <;orpului gi a spiritului; mai sus s-a spus, intr-adevir, destul. $i, astfel, rezultd cd gi corpul, qi spiritul sunt formate de cEtre o anume lbrmi incomutabil[ qi pumri rdmdstitoare. Cdrei forme i s-a zis: l,e uei muta pe ele $i se uor muta: tu, tnsd., eELi. lu tnsuli acelo.Si,.
si. anii tdi nu se uor tmpulina (Psal. Cl, 27, 2B). Anii firi impufinare vorbirea profeticd i-a pus in locul cternitdlii. Despre aceastd formd s-a zis, iarSgi, c5, rimAnAnd in sine insSrsi, pe toate le innoieqte (ln{e.l. Y|L,27). De aici se mai inlelege chiar gi cd toate sunt guvernate de Providentd. Dacd, intr-adevdr, toate r:ele ce sunt, fiindu-le intrutotul substras5 forma, nu vor mai fi niciunele, insSgi forma incomutabil5, prin care toate nrutabilele subzist[,

sd umple gi sE desdvArqeascd numerii lorusi, ea insSqi cste Providenta lor: cici ele nu ar exista, daci n-ar exjsta ea. Privind, prin urmare, gi considerAnd universala creaturS, oricine calcd drumul spre inlelepciune simte pe cale inlelepciunea bu<.:uros ardtAndu-i-se siegi pe sineqi, iegindu-i sieqi in intAmpinare intru

toatd Providenla: qi cu atAt mai cu ardoare ardc sd strdbatd uceasti cale, cu cAt gi calea ins6qi este flurnoasd prin aceea la
care se-aqterne-nfierbAntat sd ajung6. 46.T:u, insd, dacd pe lAngd ceea ce este gi nu triiegte, gi ceea nu in{elege, si ceea ce qi este, qi tr6ieqte, qi inlelege, vei fi aflat vreun alt gen anume al creattrrilor, atunci ruteazd sd zici od este un anume bine care nu oste de la Dumnezeu. Acestea trei mai pot fi, intr-adevir, enuntate ,si numai prin doud numel dacd sunt numite colpul gi viala: intn.rcAt qi aceea, care
ce este qi triieqte, dar

Sf.

Aureliu Augustin, Liberul arbitru

Cartea a

doua

1,93

doar trdiegte, qi nir infelege, precum este a dobitoacelor, gi a<;easta, care inlelege) precum este a oamenilor', este atotdrept numitd via!5. Acestea dou5, insd, corpul, va-s5-zicd, gi viafa, care sunt absolut destinate creaturii (c5ci qi a Creatorului insugi se numeqte vial[, qi ea este suprema via{d), aceste dou[ creaturi, aqadar, corpul si via]a, intrucAt sunt formabile, precum ne-au invdtat celc mai slrs spuset ,si, pierzAntlu-qi absolut forrna, recad in neant, se arati indeajuns pe sine cd subzistd dintm acea tormi, care este pumrea in acelaqi mod. Dreptaceea, bunele, oricAte qi de oricc fel, oricAt de mari, oricAt de mici, nu pot fi decAt numai gi numai de la Dumnezeu. Ce poate fi intr-adevdr, mai mdre!, intre creaturi, decAt viala inlelegitoare sau ce, mai mSmnt decAt corpul? Care, fic ele cAt wei de sleite qi tindi ele pAnd acolo, incAt sE nu mai fie, le r5mAne lor, totui;i. ceva din formd, intrucAt, in orice mod, sunt. Orice-i rimAne, ins6, din formd oric[rri lucru nimicnic, este dintru acea formi care nu gtie a se nimicnici gi nu ingdduie ca insegi miqcirile lucrurilnr nimicnice sau spolnice sd depigeasrE legile numerilor lorugi. Tot ceea ce se observS, agadar, lEudabil in natura lucmrilor, judece-se demn fie de-o mic6, fie de-o mare laudi, trebuie s[ fie reintors spre atotpreinalta qi inefabila laudd a Ziditorului: doar dacd n-ai ceva de addugat la aceasta.

XUII. -

Libera. uoinld, chiar dacd poate

Ji abdtutd spre un uz

rdu, trebuie, totuSi, prenumdratd-ntre bunuri.

47. Eu.: Mdrturisesc ci mi s-a demonstrat indestul de persuasiv in modul in care devine invedcrat, pe cAt sc poate in aceast[ via15 gi intre unii, precum suntem noi, si fiu convins cd Dumnezeu

gi

cxisti qi cd de la Dumnezeu sunt toate bune: din moment ce toate r:are sunt, fie care inleleg qi trdiesc Ai sunt, fie cale numai trdiesc qi sunt, fie care numai sunt, sunt de la Dumnezeu. Acum sE mai vedem poate fi, ea, observatd qi a treia chestiune, daci trebuie, oare? sau nu, prenumdrati, intre bune, libera voin{d. Ceea ce odatd rlemonstrat, voi concede, f6ri nici o umbr6 de-doiali, ci Dumnezeu ne-a datt pe ea noud gi cd s-a cuvenit sd ne fie dat[. Aug.: Bine fi-aduci aminte cele propuse qi ai luat vigilent in seam6 a doua chestiune de-acum explicati: dal trebuia s5<, vezi chiar qi pe asta, u treia, deja dezlegatS. De aceea ziseqi, vczi-bine, cd 1i se pare c5

Sf.

Aureliu Ausustin, Liberul arbitru

Cartea a d,oua

195 el

nu trebuia

sE

pdc[tuieqte oricine. Cdrei sentinte ale tale, cum eu ii pusesem impotriv[ cd nu se poate face drept decAt numai prin acelaqi liber arbitru al vointeils qi susgineam cu tdrie c5, mai degrab6, in acest scop ni l-a dat pe el Dumnezett, d r[spuns cd aqa trebuia s5 ne fie dat[ noud libera voin15, precum ne-a fost dat6 justilia, de care nimenea nu se poate flosi decAt numai drept. Care rispuns aI tdu
ne-a constrAns sd strdbatem atAtea ocoliquri ale disputei, prin care sd-1i probim cE nici bunele majore, nici cele minore nu sunt decAt

fie dat liberul voinlei arbitru. fiindci plin

numai gi numai de la Dumnezeu. Ceea ce nu se putea atAt de limpede arita, decAt numai dac[, impotriva impiei prostii, prin care zice prostul in sinea sa: .Ay'u este Dumnezeu (Psol. XIII, 1), orice rafionament, inceput pe misura noastr5, despre un lucru ateta de mare, ar fi lintit, oferindu-ne7 pe un drum atAta de periculos, Dumnezeu insugi ajutorul, intru ceva atotvddit. Care dou5, totugi, c5, adici, Dumnezeu existd gi c5 toate sunt de la El insugi bunele, chiar qi dacd inainte erau tinute cu nestrimutatd credin15, au fost, totuqi, tratate astfel, incAt chiar qi asta, a treia, cd libera voin{d trebuie prenum5rati intre cele bune, apare
atotinvederat.

48. De-acum, din disputa de mai sus, s-a dat, intr-adevdr, la iveal[ gi s-a stabilit ferm intre noi ci natura corpului este de un grad inferior naturii spiritului, gi, prin asta, ci spiritul este un bine mai mare decAt corpul. Dacd printre bunele corpului gdsim, prin urmare, unele de care omul poate sd se foloseascd nedrept, gi nici nu zicem, totugi, de aceea, ci ele nu trebuia sd-i fie date, intrucAt recunoagtem cd sunt bune; cre-i de mirare, daci qi in spirit sunt unele bune, de care putem si ne folosim chiar qi nedrept, dar, intmcAt sunt bune, nu au putut fi date decAt numai gi numai
dc cdtre Acela de Ia Carele sunt toate bune. Vezi, desigur, cAt bine

ii lipsegte corpului, citria ii lipsesc mAinile, gi, totugi, se foloseqte riu de mAini cine face cu ele fie sdlbiticii, fie nerrginiri. Dac[ ai vedea pe cineva fird de picioare, ai recunoaqte cd-i lipsegte integdtiii corpului un foarte mult bine, qi, totugi, nu ai putea
nega c;5 acela, care s-ar folosi de picioare spre a-i face cuiva rdu sau spre a se dezonora pe sine insuqi, se folosegte rdu de picioale. (ju ochii vedem aceastd lumind gi intredeosebim formele corpurilor;

qL

4* rti" 4!B!:!*,!!b:,

"t_S!!@+

Carteu a doua

r97

qi asta-i atotsdndtos in corpul nostnl) dc unde, a(rcste otgalrc au fost aqezate intr-un anume rang al demnitSlii; uzul ochilol are o mare importan!5 qi intm apiralea sin6td{ii. Ei in multe altole in folosul vefii: ou ochii, totuqi, mulfl fac r-r"rginos rrrulte, gi-i constrAng pe ei sd-i sold[pascd lihidouhrj. $i vezr cAt de mare bine-i lipseqte fepi, dac6-i lipsesc ochii: cum, insi,-s de fa!i, cine i-a dat pe aceqtia, dacd nu Dumnezeu, darnicul d[ruitor al hrtulor bunelor''i DupE r;um le aprobi, prin urrnare, in oolpr pe acestca, qi, r;cr-[zA.ndu-i pe cei ce se folosesc rdu de ele, il lauzi pe Ar;ola CareJc t)c acestea le-a dat bune: aga qi libera voin{i, firi de cart' ttittreneit rrtt lxratc trdi drept, se cuvjne s-o m[rhrriseqti gi un bine. qi un rJat divin, qi, mai degrab6, de condamnat pe aceia, care se folosesc rdu de acest bine, decAt pe Acela, Carele a dat-o, cd nu trebuia sd o dea. 49. Eu.: Ag wea, prin urmare, s6-mi probezi. mai intAi, cd libera voin1d este un anurnit bine, gi eu aq conccde r;6 Dumnezeu

ne-a dat-o, intrucAt m5rturisesc cd toate bunele sunt de la

I)umnezeu. Aug.: Nici micar atAt nu {i-am probat, aqada4 inc5, printr-o atAta de grozavd alcituire a disputei dc mai sus, cAnd mdrturiseai cd toatd irumselea gi forrna corpului subzisti de la suprema formd a tLrhrror lucrurilor, adici dc ltr aclcvitt', gi ai cutrc;es ci este un bine? De fapt, gi cum.:6 perii otrpului nostru sunt numSra{i, vorbegte, in Evanghelie, Insuqi Adevirul (Mat.X, 30).
Scdpatu-fi-a gie, insd, ceea ce vorbirdm despre sumitatea nurndrului gi despre puterea intinzAndu-se de la un oapit la altul? Ce-i, agadar, aceastd ateta de mare perversitate, ca perii capului nostru, oricAt intre cele mai mdrunte gi absolut atotabjecte, s5-i prenumerc, totuqi,

intre bune, gi nici sd nu gdseascd cdrui autor sd i se atribuie, r.lccAt numai qi numai lui Dumnezeu, Ziditolului tuturol burrelor, intrucAt qi bunele maxime, gi cele rninime sunt de la Acela, de la (jarele este tot binele, gi sd se qi incloiasci despre libera voinfi, fdrd de care conced cd nu se poatc trdi drept pAnd gi cei care trdiesc atotstrAmb. $i, acum, rdspunde sigur, ce dat gi se pare gie, nrd rog, mai bun in noi, f5la dc care se poate trii drept, sau f[rd dc care nu se poate tr6i drcpt? .8u.: Acum, crrfd-m5, de-acum, te log: mi-e ruqine de orbirea-nri. Cine, intradevdr, ar govii cd asta cste cu multul mai prestant f6rd dc care nu este dreaptd rrici o vi'.t16. Aug.: Mai nega-vei tu, prin Lrrnlarc, cd un om chiar poate sd tr'[iascd drept? .Eu.: [,ipseasr:5 o atAt de cludE nebuniel Aug.,

Sf.

Aureliu Augustin, Liberul arbitru

Cartea a doua

t99

(lum concezi, aqadar, cd ochiul este; in corp, un anumit bine, a cdnri pierdere nu este totugi, o piedicd intru a trdi drept, voinla liber6, firS dc cane nimenea nu trhieqte drept, mai pdrea-li-se-va, ca) oare, un bine nul? 50. Vezi, intr-adevdr, justigia, de care nimenea nu se folosegte rdu. Ea se prenumird intre supremele bune, care sunt in insuqi omul qi intre toate virrulile spiritului, dintru care consist6 insSgi viala dreaptd qi onest6. De fapt, nici de prudenti, nici de tirie sufleteascS, nici de temperanli nu se folosegte nimenea rdu; intr-adev6r', in toate acestea, precum chiar gi-n insiqi justilia, pe care tu ai amintit-o, e-n deplini putere dreapta ra{iune, fdrd de oale nu pot sd existe virtufle. De dreapta ratiune, ins6, nimenea nu se poate folosi rdu.

- Bmele: mari, minime pi mdii. inte cele mdii senrcrie libertatan. Acestea sunt, prin unllare, marile bune: dar se cuvine ca tu s5-! aminteqti c5 nu numai marile, ci chiar gi bunele minime nu pot fi decAt numai de la Acela, de la Carele sunt bunele toate, tdic5, de la Dumnezeu. Aceasta te-a invilat, intr-adevir, rronvingitor disputa de mai sus, c6reia i-ai asimlit, gi incd atAta dc bucuros, de-atAtea gi-atAtea ori. Virtulile, aqadar, prin care se triiegte drept, sunt mari bune: formeler6 oricdror corpuri,
Xil,,.

irrs6,

fdri de care se poate trii drept, sunt bune minime: puterile spirihrlui, fdrd de care, intr-adevdr, nu se poate trdi drept, sunt lnrne medii. De virtuli nimenea nu se foloseqte r[u: de celelalte hune, ins6, de medii, adic6, qi minime, se poate folosi oricine nu numa bine, ci chiar gi rdu. $i, de aceea nimenea nu se foloseqte riru de virtute, fiindc[ lucrarea virrLrlii este bunul uz al acestora,
si nu ne folosim bine. Nimenea, insd, folosindu-se lrine, nu se foloseqte rdu. De aceea abunden]a qi magnitr-rdinea bundt[fii lui Dumnezeu a hotirAt mult superior sd fie nu numai rnarile, ci chiar qi mediile gi minimele bune. Mai de ldudat este lrundtatea [,ui intru marile, decAt intrr medii, gi mai de ]dudat tntru mediile, decit intru mjnimele bune; dar mai de lSudat este ?ntru toate, decAt dac6 nu le-ar fi atnbuit pe toate.
rlo care putem gi

Ev.: Asimt. Dar, fiindcd e vorba de libera voinld, qi vedem r:ir ea insSgi se folosegte bine sau nebine de celelalte, tocrnai de
51.

gf4"r"li" A"g"tti", Lbr*l

"rbib"

-__

Car-tea

d,oua

201,

justilia altui om, ci, coaptAndu-gi spiritul acelor incomutabile rcguli qi lumini ale virtufllor, care trdiesc incoruptibil intru

ll imitd pe el, ca sd fie, de acolo doregte si devind fericit, de trnde-l vede- ficut pe acela, prin mirificul, incornutabilul qi rurmunul adevdr, va-sd-zicd. $i nici prin prudenla cuiva nL tl.vr'ne altul prudent, qi nimenca nu devine tare in spirit, ori Ir:rnpcrat, ori just prin tdria de sprnt, sau tempcranta, sau

rlint.e oameni, insd, nu devine altul fericit, oricAt, chiar cAnd

rrlipindu-i-se lui, toli inlelepfl gi fericili. prin fcricirca vreunuia

care Ie este comun tuturor, devin, intr-adevdr, strAns

".." le cunoaEtem spr.e gtiinfd, le cunoagtenr pr.in raliune, gi,'totuqi, chiar gi raliunea ins[gi este prenumdratd intre cele pL ".r" i" cunoagtem prin rafiune. Sau chiar uitat-ai tr, or.e, ci, cum intrebam care sunt cele cunoscute prin ratiune, ai mdrt,risit cd pAni gi raliunea se cunoagte prin rafiune? Sd nu te miri, prin Llrmare, c5, dacS ne folosim de celelalte prin Iibera vointd, noi putem si ne folosim chiar qi de libera voinld prin ea insaSi; i.trucAt, in acelaqi m,d anume, vointa, care se folosegte de .e "el"lalte, folosegte de sine ins6gi, precum se cunoalte p" .i.r" ins5qi rafiunea, care le cunoaqte gi pe celelalte. De fapt, gi memoria,ru lL orp.irrd" numai pe celelalte, pe toate, pe care ni le amintim; ci chiar gi cd nu uitim ci noi avem memorie insdgi memoria se line p" ,i.r", intr-un chip anume, in noi, ea, care nu-qi aminteqte numai de altele, ci chiar gi de sine, sam, mai degrabd, noi ni le amintim gi pe celelalte, qi pe ea insdgi prin ea insaqi. 52. Voinla, prin urmare? care este un bine mediu, cAnd i se aliperste strAns incomutabilului bine, gi nu propriului, ci t;omunului ei, precum este mirificul, despre care am vorbit atAt de mult qi n-am spus nimic demn, alevdr." omul posedd viala fericit6: 9i, prin ea insiqi, viala fericitd. adicd. afectiuo., spiritului strAns alipit incomutabiiului bine, este'p.oprirl qi lrrimul bine al omului. intru el suntrT chiar gi virtulile toate, rle care nimeni nu se poate folosi rdu. De fapt, accstea, oricAt sunt mari qi primele in om, se-nfelege-ndeajuns cd_i sunt, totugi, l,roprii fiecdrui om, nu comune. prin adevdr, sau inlelep"i".rl,

asta md migcd in ce mod amune trebuic pr.enumirati qi ea insdgi intoe cele de care ne folosim. Aug., in chipul in care trtate, p"

Sf-

Aureliu Ausustin, Liberul arbitru

Cartea a doua

203

inseqi inlelepciunea qi adevirul comun) cdlora qi-a coaptat qi pironit spiritul gi acela, pe care, dotat cu aceste virtuli, el gi-a propus sd-l imite.

53. Voinla, strAns alipindu-i-se, prin urmare, comunului qi incomutabilului bine, obfne primele gi marile bune ale omului, cum gi ea insdqi cste un anume bine mediu. Voin{a, insd, intoarsd de la incomutabilul qi comunul bine qi convertit[ c6tre binele propriu sau cdtre unul exterior sau inferior, pdcdtuieqte. Se convertegte cetre binele propriu, cAnd vrea s5. fie-n propria-i potestate; cdtre exterior, cAnd catd sd cunoasci neruqinat bunele proprii ale altora sau orice nu apa4ine de sine; cdtre inferior, cAnd indrdgeqte voluptatea corpului, gi, astfel, omul, devenit superb, gi curios, gi lasciv, se lasd capturat de o altS via15, care, in compara{ie cu via}a superioari, este moartel care este, totugi, impdr5litd prin administratiunea Divinei Providenle, care le orAnduieqte pe toate in locuri potrivite gi ii distribuie, dupS merite, fiecdruia ceea ce i se cuvine. Aga sc facc cd nici acele bune, care-s rAwrite de pic5togi, nu-s, in nici un mod, rele, qi nici ins5gi voinla liber5, pe care am infeles ci trebuie sd o prenumerdm intre anumele bune medii, ci r6ul este aversiunea ei de la incomutabilul bine gi conversiunea cdtre bunele mutabile, pe care aversiune sau conversiune, fiindcE nu este totugi constrAns5, ci voluntard, o urmeazS demna gi justa pedeaps6 cu ne{ericirea.
XX.

1Vz; este de la l)umnezeu oceo miscare, pri.n care uoinla se tntoarce de la incomutabilul bine.

54. Dar, fiindcS, cum se intoarce pe sine de Ia incomutabilul

bine cdtre binele mutabil, voinla este miqcat[, tu ai, poate, de gAnd sd intrebi de unde i se ivegte ei aceastd miqcare, care este absolut rea, gi, totuqi, voinla liberd, intmcAt fdrd ea nu se poate tr'di drept, trebuie, incaltea, prenumdrati intre bune. Dac5, intradevdr, aceasti miqcare, avclsiunca, adic6, a voinlei de Ia bunul Dumnezeu. este, fdrd nici o umbr5 de indoial5, un pdcat, putemu-L noi numi, oare, pe Dumnezeu autor al pdcahrlui? Nu va fi, prin urmare, de la Dumnezeu aceastd migcare. De unde va fi ea, prin urmare? Dac[ gi-aq rispunde !ie, astfel intrcbdtomlui, ci

Sf.

Aureliu Augustin, Liberul arbitru

Cartea a d,oua

205

inlelegAnd, nici, in nici un mod, cugetAnd, absolut nici un bine, rare s5 nu fie de la Dumnezeu. Aqa, intradevdr, nu se aratd nici o naturS, care sd nu fie de la Dumnezeu. intr-un cuvAnt, sI nu govdi ca tot lucml, unde vei fi vdzut misura gi numdrul ,si ordinea, sd iJ atribui lui Dumnezeu, artificelui. De undc, ins5, Ie vei fi stArpit cu toh-rl pe acestea, nu va mai r6mAne absolut nirnic, fiindc5, qi dacd va mai fi r6mas vreun anume inceput al weunei forme,

eu nu gtiu, vei fi, poate, mai trist: gi totuqi gi-ag fi rSspuns adevdratl8. Intr-adevir, nu poate fi qtiut ceea ce nu este nimic. Tu tine numai pietatea nestrdmutati ci 1ie nu {i se poate ar6ta nici simgind, nici

unde nu g6seqti nici mdsur5., nici numdl, nici ordine, intrucAt,

t-rriunde sunt ele, forrna este perfectS; se cuvine sd abstragi gi ins[gi

incoatiunea formei, care pare c6, zace precum materie supusd artfficelui spre a o tmplini in lucrare. Dac5, intr-adevdr, perfecgiunea formei este un bine, un oarecare bine mai este incd pAn[ qi incoatiunea formei. Aga, stAlpit din rS.ddcind intregul bine, nu doar cd nu va mai r[rirAne intrucAtva ceva, ci nu va mai rdmAn'e absolut nimic. Tot binele este, ins5, dc la Dumnezeu: nu existS, aqadar, nici o naturi, care sE nu fie de la Dumnezeu. Prin urmare, acea migcare a aversiunii, care mdrh-rrisim ci este un pdcat, intrucAt r:ste o miqcare defectivS., tot defectul este, insd, dintru nimic, ia seama numai cui ii apa4ine, gi sd nu te-ndoieqtj nu-i apa4ine lui l)umnezeu. Care defect, fiindci cste, totugi, voluntar, e pus intru potestatea noastr[. Dac5, intr-adevdr, !i-e teamd de el, se cade sd nuJ voieqti, dac5, ins6, nuJ voiegti. nu va fi. Ce-i, prin urmare, rnai sigur decAt a fi in acea viat6, unde sd nu !i se poatS-ntAmp{a ceea r:c nu voiegti? Dar, fiindcd timul nu poate, precum a cdzut prin propria-i voinld, si se ridice tot astfel prin propria-i voir4d, mAna rJreaptd a lui Dumnezeu intinsd deasupra noastr'd, adici pe Domnul nostru Isus Christos sd-L linemle prin credin!5 ferm[, s5-L agteptim cu speranli certd gi sd-L dorim cu ardentd charitate. Dacd mai socofi, insd, ceva de cercetat incd mai diligent desprc originea picatului (cici eu nu-s de pirerc cd este acum absolut
neccsar'): dac5, totugi, socoti ceva, trebie lSsat pentuu o altd disput52o.

Eu.: Ltn:nez intr-utotul voinla ta sd ldsdm pe altddatd oeea ce m5 va fi miqcat de aici. Cici nu !i-ag putea concede, precum de altfel socoti gi tu, gi faptul cd problema pusd aici este deja indcstul
t:t:rcetatd.

CARTEA
"or" miScare, pri,n

A TREIA

care ooin{a se abate de la incomutabilul bine. Luptd-se, oare, tndesine, preEtiin{a lui Dumnezeu despre pdcatele oamenilor Si libertatea de a pdcdtui a oamenilor ingigi, Mai tntdi Si lntdi se aratd cd nu trebuie nicidecum sd-i fie imputat creatorului faptul cd tn creqturd este
prin
necesar sd se intdmplu o{o, tndt sd se pdcdtuiascd uoinpd, apoi, cd despre producerea Si supliciul creaturii" care este supusd pdcatului, trebuie ldudat Dumnezeu. De aini, ajunsd dbputa ln oiciile or@inii"

in

se cerceteazd de unde se ioegte acea

se declard cum nu pe nedrept se propagd ele in

urmapii lui Adam Si cd din cauza lor pdcdtoSii cautd pe nemerit scuzd: mai departe se ldmuresc unele dificultdpi ioite de aici.

l, -

De unde sd

fie acea mtfcare, prin care ooinla se abate de la incomutabilul bine.

7. Eu.: Acum, fiindci mi+-ndestul de-nvederat ci libera voin15 trebuie prenumiratd intre bune, qi, desigur, nu inhe cele minime, clc unde mai suntem consEdngi se mirturisim gi cd ea este divin rliruitd, gi cd trebuia si fie dati, doresc, dacd socoli oportun, sd (unosc prin tine, de unde se iveqte acea miqcare, prin care voinla

lnsigi se intoarni de la comunul gi incomutabilul bine qi

rrsta? .Eu.:
rur:castd

se

ruinvertegte spre propriile, sau streinele, sau infimele gi spre toate lrtrnele comutabile. Aug.: La ce-i, de fapt, nevoie sd gtii una ca

F'iindci, daci a fost astfcl dat6, lncAt

sI aibd naturali

miqcare, se convertegte, de-acum, cu nocesitate la a^stea: gi

9t'@-

carteaatreia

209

nici nu poate fi descoperit6 nici o culp[, unde domirrd natura qi neoesitatea. Aug.: Placeli tic, oare, aceastd rnigcare sau ip displace? ,Eu.' imi displace. Aug.: O respingi pe ea, prin urmare. Ev.: Bine-nleles c-o resping. Aug.: Respingi, prin urmare, miqcarea inculpabild a spiritului. .Eu.: Miqcarea inculpabild a spiritului n-o resping, dar nu gtiu dacS-i vreo culpd anumel pdrdsind incomutabilul bine, a se converti la cele comutabile. Aug.: Respingi, deci, ceea ce nu qtii..Eu.: Nu md sAcAi cu vorba' am zis, de fapt:

fird nici un fel de dubiu,

indoiala despre un fapt invederat. Aug.: Bag6, numai, bine, de seamd cam cum poate fi atotcert adevSrul care te-a constrAns si ui1i, atAta de iute, ceea ce-ai spus cu pulin mai nainte? Cici, daci aceastS migcare se ivegte fie prin naturS, fie prin necesitate nu poate fi, cu nici un chip, culpabild: hr !ii, ins6, atAt de-atotfern ci este culpabilS, incAt pAnd gi numai indoiala despre un fapt atAt de cert egti gata s-o socoti de luat in derAdere. De ce 9i s-a pimt, prin urmare, fie de afirmat, fie de spus, desigur, cu o anume indoiald, ceea ce egti tu insuli convins ci este vddit fals? Cici ai spus doar: ,,Dacd libera voinli a fost astfel datd, incet s5 aiba nahrral5 aceastd miqcare, se convertegte, de-acum, cru necesjtate la acestea, qi nici nu poate fi descoperitd nici o culp5, unde domin6 natura gi necesitatea". 'lrebuia, vezi bine, s5 nu te-ndoieqti, in rrici un chip, cd n-a fost astfel dati, din moment ce nu te-ndoiegti
rE aceasti migcare este culpabil5. -Eu.: Eu am zis cd insdqi migcarea-i

,,Nu qtiu dac6-i weo culpd anume", astfel, incAt voiam sd se-nleleag5., cd este o culpd. Cici prin aceastd vorb5: gdu", pe care am zis-o, am ]uat absolut intrutotul in derAdere ,,Nu

tulpabild qi c5 de aceea-mi displace, qi nu pot sta la-ndoiald ci trcbuie respinsi: neg, insi, c6-i de culpabilizat sufletul, care este tArAt, prin aceastd migcare, de la incomutabilul bine spre cele r:omutabile, dacd prin natura lui este astfel, incAt sd fie necesar rniqcat prin asta. 2. Aug.: A cui este aceastd miqcare, care concezi c5-i absolut rlc culpabilizat? Ev.: O vdd pe ea in spirit, dar, a cui sd fie, nu ;rtiu. Aug.: Negi trr, oane, c5, prin aceastd miqcare, migc6 spiritul? Eu.: Nu neg. Aug., Negi, in acest fel, oanc, cE migcarea, prin care sc migcd piatra, este migcarea pietrei? $i nici nu zit:, vezi bine rrcca migcare, prin care noi o miqc6m pe ea, sau este miqcatd prin

Sf.

Aureliu Augustin, Liberul arbitru

Cartea a treia

211

weo anume forld striin5, precum cAnd este aruncat[ spre cer, ci aocea anume, prin care, cu prcipria-i forld a greutdlii, se-ndreaptS qi cade pe p6mAnt. -Eu.: Nu neg, in ce md priveqte, cd miqcarea
;rrur care, a$a cum zicr, se-nclin6 gi tinde-nspre-n-jos, este miqicarea in acest chip are pAni gi suflctul acea migcare, este, cu siguran!5, chiar qi ea insigi naturalS: ,si nici nu poate fi, prin insuqi faptul c[ se miqci natur'al, pe drept vituperat, intmcAt, chiar dacd se miqci spre pierzare. estc, totugi, silit de necesitatea naturii sale. Pe de alti parte, intrucAt nu ne indoim od aceastd rnigcare este culpabild, trebuie, in absolut orice rnod, negat cd ea este naturali, gi, de aceea, nu este smilari acelei miqciri prin care se rniqcd natural piatra. Aug.: Fdutt-am noi, oare, ceva prin cele doud dispute de mai sus? Eu.: Ficut-am, desigrr. Aug.: Cred ci-1i amrntegti, prin uIrnare, c5, in prima disputd., s-a

pietrei, dar este natural6. Dac6, insd,

dovedit indeajuns cumcd mintea nu devine, prin absolut nici un fapt, serva libidoului, decAt numai qi numai prin propria-i voin1d (supra, Lib.1, cap.11 , n.21.): intrucAt ea nu poate fi nici de cdtre superior, nici de cdtre egal constrAnsi la aceastd rugine, fiindcd cste injust; nici de cltre inferior, fiindcS n-o poate. RimAne, agadar, cd-i este proprie aceasti migcare prin care-gi converteqte, de la Creator inspre creaturd, voinla de a se-nfrupta bucurAndu-se: care rnigcare, daci-i socotiti culpi (de unde, cine se-ndoieqte, !i s-a pdrut demn de delAdere)) nu este, vezi bine, natural[, ci voluntarS, ;ii-i este similard acelei migcdri prin care piatra se-ndreaptd pe sine in jos, prin faptul c5, precum aceea-i este pr,rprie pietrei, aga irceasta-i este proprie spiritului: pe de alti parte, disimilarl, tohrqi, prin faptul cd piatra nu are in potestate sd opreascd migcarea prirr care se indreaptd tot mai jos; spiritul, ins[, cAt timp nu wea, nu se miqcd astfel, incAt, pdrisrnd superioarele, si aleagd inferioarele; qi, de aceea, pietrei ii este natural5 acea migcare, spiritului, 1ns5, aceasta, voluntar6. Aqa se {ace cd, dac6 neqtine s-ar incumeta sd spund cumcd piatra pdcdtuiegte, pentru cd tinde prin ponderea sa spre cele cAt mai de-njos, n-ag zice cd-i mai prost rJecAt insS.qi piatra, ci cd se prejudecd un dement absolut: spiritul, irrs6, il acuzd, intr-adevdr, de p6cat, cAnd ne convingcm cd el, pir6sinduJe pe cele superioare, le prepune, spre a se bucura, pe rrole inferioare. De aceea, ce nev,rie nrai e a ciuta de unde se ivegte

Sf.

Aureliu Augustin, Liberul arbitru

Cartea a treia

213

'

aceastd rniqcare, prin care voinla se tntoarnd de la irrcomutabilul bine spre binele comutabil, din moment ce mdrrurisim cd ea nu-i decAt numai gi numai a spiritului, gi-i voluntard, gi, prin aceasta) - i culpabild, gi intreagd invdtdtura util6 despre acest fapt la atAta-i

in stare ca, dezaprobAnd

acea miqcare gi infr6nAnd-o, sd ne irrturnim voinla noastrd de la prdbuqirea temporalelor, spre a se-mbucura dintru binele sempiternl. 3. Eu.: Vid qi, intr-un mod anume, ating, qi qin ci-s adevirate cele ce zict: cdci nu simt nirnic atAt de ferm gi de intim precum ci eu am voinla ,si cd prin ea md migc spre a md-mbucura de ceva;

intr-un cuvAnt, nu gSsesc ce ag putea nurni, in<;altea, al mcu, dacE voinla, prin care weau qi nu lr'eau? nu este a mea: dreptaceea, c.rri, dacd nu numai qi numai mie, trebuie si-i fie atribuit tot ceea ce fac riu prin ea? Cum, intr-adevdr, bunul Dumnezeu m-a fdcrlt pe mine, gi nici nu pot face nimic bine decAt numai prin voinlE, apare-ndeajuns de clar cd pentru asta a fost ea, mai degrabd, dati de cd.tre bunul Dumnezet. Migcarea, ins6, prin care vointa se

fi voluntari qi pus5-n potestatea noastri, n-ar trebui nici lSudat, nici culpabilizat omul, cAnd igi invArte o anume cvasicardini a voinlei spre cele superioare sau spre cele inferioare, nici n-ar mai trebui absolut deloc sf6tuit ca, pdrisindu-le pe astea? sd voiascd a le dobAndi pe cele eterne qi si nu voiascd sd tr[iascd rd,u, ci sd voiasc6, bine. Oricine socoate, ins5, cE omul nu trebuie sfdhrit asta, trebuie exterrninat din rAndul
converteqte ici gi colo, dacd n-ar oamenilor'.

lI. -

PreStiinla lui Dumnezeu tn ce mod nu le tnld.turd, ea,

pdcdtoSilor libera uoinld, chestiune ce pe mulpi

ti

chinuie.

4. Care, rum sunt astfel, mi migcd inefabil in ce mod anume-i ru putinli de a se face gi ca Dumnezeu sd fie pregtiutorul hrhrror celor r,-iitoare, qi noi sd pdcdtuim fdrd nici un fel de necesitate. Cidci, oricine va fi zis cd se poate-ntAmpla altfel decAt a pregtiut<t
irrtAi Dumnezeu, se opintegte cu atotnesdbuitd impietate sd darme pregtiinla lui Dumnezeu. Dreptaceea, daci Dumnezeu a pregtiut rE primul om avea sd p5cdtuiascd, conceadS-mi-o <:E, este necesar oricine-I- mfuturiseqte, impreund cu mine, pe Dumnezeu pregtiutor :rl tuhrror celor viitoare, dacd este, agadar, astfcl, nu zic: ,,Mai bine

s_y_.

Aureliu Augustin, Liberul arbitru

Cartea a treia

215

ceva

rrul ficea pe el", c6cj l-a fdcut bun, qi nici nu i-ar putea dduna cu lui Dumnezeu pdcatul aceluia pe care l-a fdcut EI Insuqi br.rn: ba, dimpotrivd, intru care-gi ar6tase, f6cAndu-I, bundtatea Sa, gi-a aritat, iarigi, pedepsinduJ, justilia qi, liberAndu-I, misericodia; nu zic, prin urmare: ,,Mai bine nul ficea pe el", ci-o zic numai c5, fiindcd pregtiuse cd are sd pdcituiasci, era necesar si se-ntAmple ceea ce Dumnezeu pregtia cd va s6 fie. in ce mod cste, prin urmare) liberd vointa, unde apare atAt de incvitabild
necesitatea?

5. Aug.: Vehement ai bdtut: fie de fatd misericordia lui

I)umnezeu gi deschid6-le, ea, celor care bat. Tohrqi, mai inclin sd cred cea mai mare parte a oamenilor torturatd de aceasti chestiune, nu de alta, decAt numai frindc6 ilt cerc,eteaz5 pios gi-s mai grabnici intr'rr scuza decAt intru confesiunea picatelor lor-uqi. Llnii opineazd, incaltea, cu pl6cere, cumcd nici o providen!5 divini nu guverneazi condilia umand, qi, in timp ce-qi incredrnteazd. irnprejurSrilor forhrite, gi spiritele, qi trupurile lor, se lasd cu toflrl iu seama libidourilor sd-i doboare gi s5-i sfAqie qi, negatori ai judecSflor divine, ingelStori ai celor umane. socot ci pe cei de r:dtre cane sunt acuzali ei ii resping sub patrociniul so4ii, pe care s-au obiqnuit s-o plhsmuiascd gi s-o picteze, totugi, oarbd, incAt sau recunosc cd sunt mai truni decAt cea de cdtrc care se socot tlomnili. sau cd chiar qi ei gi simt. Ei zic astea,'u aceeaqi cc,'itate. $i, de fapt, nici nu se concede deloc absuld cd, in asemenea cdderi, oi Ie fac pe toate, cdnd cad, fdcAndu-le. Dar', impotriva acestei opinii, pL'ne de-o eroare atotprostcascd gi atotdementS, s-a discutat, rJupd r;um socot, indestul, in a doua noastrd convorbire. Al1ii, ins5, cu toate cE nu indrdznesc sd nege cd Providenla lui l)umnezeu prezideazd vielii umane, maivoiesc. totuqi, plintr-o rrelegiuitS e oare, s-o creadd pc ea fic infirmd, fie injustd, fie rca, decAt sd-qi mirturiseascS, printro suplicantd pietate, pdcatele lorugi. Care, cu to1ii, dacd s-ar l5sa sd li se ldmureasci limpede, incAt, cum cugetd despre atotbunul, gi atotjustul, qi atotputernicul, sd creadd cd bundtatea, gi jrrstilia" gi puterea lui Dumnezeu sunt infinit mai mari gi superioale fa{d a h,rt ce con(,ep ei prin cugetare, si. considelAndu-se pe sine inqigi, sd in{eleagd cd ei datoreazd rrrulhrmili lui Dumnczeu. chial dacd lil ar fi voit ca ci sd fie ceva

Sj

1!!4!y4!E-!*-r@!"1

arbitru

Cartea

a treia

217

inf'crior a ceea ce sunt) qi sd strige dintru toate oasele gi miduva

tngrijeSte

:aqaarfi
nnentati de cele ,redes",rp"r.ite,

ici imflati
gi,

e a vedea, qi, ignorAnd, mai !i_ag putea rispunde despre intr_adev5r, nu md indoiesc

inss,de-a-mif

irsspuns,-,",ir3,I'olilffili::,:f.,"rTri;,:-*,
ribera

lll' - Prestiinra lui Dumnezeu nu face sd nu pdcdtuim pin uointd.

cumva, altceva anume?.8u.: Deocama"ta, ,al" oti". Aug..: Socoli, aqadar, ci lucr.urilc, in totalitatea lor, .l preqtiutor este Dumnezeu, der.in nu prin voin{d, ";;.;r. ci prin ,""".iirt". ,Eu.: Absolut aqa cred. Aug.: Dezm<uleqte_te, in sfArqit, gi scurteazd._tc
, spune-mi pe car.e voin{A anume de a pdcdtui sau pe cea de a !i ci, tot la fel, nici Dumnezeu

sau te migcd,

ce]or viitoare, sau, daci nu p,it"- nega asta, sd nu cumva sd mdrturisim cd se pdcituiegte nr prin v-oin1d, ci prirr ."""rii"*,

sd pdcituiascd: dacd este, insd, necesar, nu este, prrn urmarc, in actul pdcituirii, arbitml vointei, ci, mai degrabd, inevitabila qi neclintita .r""".it.t". Din care rationament te temi sd nu cumva sd rczulte firegte una .a asta, incAt sau si fie impiu negat Dumnezeu pregtiuto, .lLtr.o.

6. CEci, cu sigur.antd, asta te migcd qi de asta te miri: in ce mod anume nu sunt contrarii qi repugnante gi cd Durnnezeu este pregtiutorul tuturor. celor viitoare, q"i qi noi pdcitui_ nece.sitate, ci prin voinfd. Dacd Dum,ezlu "" p.;" este preqtiutor, zici, ci. omul ar.e sd pdcituiascd. este, _nt.adevdr, nccesar

voi fi crezut una ca asta. Aug.: inta ta dc mAine gi prevede qi

ale r;et.r ce au sE fie, prevcclc, r:u j,rstii gi impiii. .E'u.: Dcsigur, dacd_L nlrmcs. pc Dumnezcu preqtiutorul lucr'drilrr mere, cu rnult mai irxrr.edinlat voi fi zis

.:lt:l'i:,tf"i,:':: ::JH'i"l;

Sf.

Aureliu Augustin, Liberul arbitru

Cartea a treia

219

c5, dacd toate, cdrora Dumnezeu le este preqtiutor, devin prin necesitate, nu prin voinfS, p6nd gi El insugi va face tot ce are de gAnd sd fac6 nu prin voin{i, ci prin necesitate? .Eu.: Eu, cAnd ziceam cd absolut toate, pe care Dumnezeu le-a pregtiut viitoare, tlevin prin necesitate, le aveam in vedere pe singure acelea care devin intru crcatura Lui, nu, ins6, pe cele intrrr El Insuqi; ele, intr-adevir, nu devin, ci sunt sempiterne. Aug.: Dumnezeu nu lucreazi, prin urrnare, nimic intrr creatura sa. Eu.: A statornicit, deja, o datd in ce mod sd se desf5qoare ordinea universalitdgii, pe care a zidit-o, qi nici nu ocArmuieqte, intr-adevir, nimic printr-o noud voin!5.. Aug.: Nu face, oare, pe nimeni fericit? Eu.: Face, desigrrr. Aug.: Lt.tnci chiar face, din moment ce acela este fdcut. Eu.: Aga-i. Aug.: CE veni, prin urmare) vorba, dacd, peste un an, tu ai sd fii fericit, peste un an are sd te fac5 fericit. -Eu.:Da. Aug.: Iil pregtie, aqadar, inci de astdzi, ce va sd facd peste un an. .Eu.: Pururea a pregtiuto; gi consimt c5, dacd ala va sd fie, acum chiar o preqtic intocmai.
7. Aug.: Spune, te rog, tu nu egti, oare, creatura Lui, sau fericirea ta nu va fi, ea, oare, fS.cutd lntru tine? Du.: Ba qi creatura

cd El pregtie lucririle Sale qi cd prevede atotceft ce are de gAnd si faci.. Aug.: $i nu te temi, pnn urmare? sd nu cumva s6. fi se spund

[,ui sunt, 9i qi intru mine va fi fdcut cd voi fi feicit. Aug.: Nu prin voinli, ci prin necesitate va deveni intru tine fericirea ta, l)umnezeu, prin urmale, f6cAnd-o. .Eu.: Vointa Lui mi-e mie necesitate. Aug.: "I\t vei fi, aqadar, fericit impotriva voinlei tale. Eu.: Daci aq avea eu potestatea sE fiu fericit, aq fi, cu siguran!5, deja; voiesc, ins5., chiar acum, gi nu sunt) intrucAt nu eu, ci El md thce pe mine fericit. Aug.: Perfect strig5 dintru tine adevdrul. CAci n-ai putea gti ci este o alta intrr potestatea noastrS, decAt numai ci faccm de-ndat[ ce voim. Dreptaceea, nimic nu-i atAt de-n
potestatea noastrd, precum este vointa insagi. Ea ne st6, -ntr-adeyir,

lird absolut nici o-ntArziere, la-ndemAn6, de-ndatd ce voim2. $i, rle accea, putem pe drept zice: ,,Nu prin voinld imb6trAnim, ci prin necesitate"l sau: ,,Nu prin voinld murim, ci prin necesitate", i;i orice alta de accst fel, insd: ,,Nu prin voinld voim". cine, fie el gi un delirant, are cuteza s-o zicd? latd de ce" degi Dumnezeu preqtie vointele noastre viitoale, nu rezult6, totuqi, din asta, ci nu prin

Sf. Aureliu

Augustin, Liberul

arbrtru

Cartea

treia

22\

voin!6 voirn noi cevas' De faPt, qi anume, cb nu eqti ficut fericit de

Q1

zrc

riciri, 9i nici nu poate fi ficut nimic t*i.ri".i nu mai existd nici un fel de din a^sta' ccea ,,resriintd. nu suntem, totuqi, constrdnqi sd inlclegem cu torul strhin de adevdr' cd nu tu' vortorur'

si {i

:; ;;i;

atotabsurd Ei

8. Asculti numal, te rog' ,,Dacd Dumnezeu a Preq deoarece nimic nu Poate ceea ce El a Preqtiut; dac[ este' c[ eu voiesc, de-acum, asta, n O, prostie

i
'

flcut alta, decAt a Pregtiut D aceea) Pe care El o va fi aceea) egal de monstruoas zis cI o zicc acelaqi om:
ccre. PresuPunAnd neccsitate
Cdci, daci este necesar sE vo exista voinla? Ceea ce, dac6 nu

fird

Perechcl

In

ce

.--^ a-^x-: i-

Sf.

Aureliu Augustin, Liberul arbitru

Cartea a treia

223

noastr5. Apoi, pentru faptul ci este tn potestate, ne este noud Iiberi. Cdci nu avem in mod liber ceea ce nu avem in potestate, gi nici nu se poate sd nu existe ceea ce avem. Aqa se face ci nici nu negim cb Dumnezeu este pregtiutorul tuturor celor viitoare, nici
cd noi voim, tofuqi, ceea ce voim. Cum, intr-adevir, este pregtiutorul

voinlei noastre? insSgi aceea va fi, cdreia-i este pregtiutor, Voinfa va exista, aqadar, prin faptul cd existd preqtiutorul voinlei. $i nici nu va fi puhrt fi voinfd, dacd nu va fi in potestate. Este, deoi, gi preqtiutor al potestdlii. Prin pregtiinla Lui nu ni se rdpegte, prin urrnare, potestatea, care, de aceea imi va fi mie, mai certd, absolut intrutotul la-ndemAn5, fiindcn Aoela, a cimi preqtiinld nu se tnqald, a preqtiut-o cd are s6-rni stea mie intrutotul la-ndemAnd.,Eu.: Iatd c5.
nu mai neg de-acum, cd aqa este necesar sd se facd totul ce a preqtiut Dumnezeu, nici cd el prcqtie pdcatele noastre astfel, incAt sd ne r6mAn6, totugi, noud vointa liberd qi pusd intru potestatea noa^str6.

lY.

Dumnezeu, precunoscdnd, nu c,onstrdnge la a pdcdtui, de aceea, pedepseSte pe drept pdcatele.

Si,

9. Aug., Ce te nelinigtegte, prin urmarej sau, poate, uituc cc c5, neconstrAngAndu-ne nimcni, nici superior, nici inferior, nici egal, noi p6cdtuim doar prin aceastd voin!5 .Eu.: Nu-ndrSznesc si neg absolut nimic din astea: dar mSrturisesc, totugi, cd nu v5'd inci in

va fimplinit prima noastr6 disputS, vei nega

cc mod nu se-ncontreazS-ndesinc acestea doud, prestiinta lui l)urnnezeu despre pdcatele noastre gi liberul nostru arbitru intru a pdcdtui. Cici cstc necesar sd-L mirturisim pe Dumnezeu, gi
just, gi preqtiutor. Ag wea, ins5, sd gtiu pnn ce justigie pedepsegte picatele, care este necesar sd fie ficutc; sau in cc mod nu este r)ccesal' sE fie ficute cele pe can'c le-a pregtrut ci au sE fie; sau in r:c mod nu Creatorului ii trebuie atribuit tot ceea ce este necesar sd iie fdcut intru creatur'a lui.
10. Aug.: De unde f se pare lie ci liberul nostru arbitru este ?rnpotliva pregtiinlei lui Durnnezeu, prin faptul ci este plegtiin{d, srru prin faptul cd este pregtiinla lui Dumnezeu? Eu.: Mai degrabS,

lrrin faptrrl cd este a lui l)umnezat. Aug.: Cr:m adi<;5: dacd ttr ai lrrcgti cE neqtine are de gAnd sd picdtuiasc6, nu ar fi necesar si lrrir;ituiascS? Eu,: Ba. dimpotrivS, ar fi necesar sd p[c6tuiasc6,

Sf,

Aureliu Awustin, Liberul arbitru

Cartea a treia

225

v, - Dumnezeu trebuie ldudaL chiar si pentrtl producerea creo.turii care pd.cd,LuieSle Si este etpusti ne.fericirii'
12. Acum, despre aceeq pe care ai pus-o in al tleilea rAnd' in <rc mocl anume nu (Jreattrn-rlui trcbuie si i se impute tot ce este

Sf.

Aureliu Augustin, Liberul arbitru

Cartea a

trela

227

necesar si fie ficut intru creatura Sa; nc va invbta, rrgor, acca normd a pietSlii cAt de mult se cnvine sd nc amintinr c5 dator'5m

mullumililor Creatorului nostru. A Cirui abso]ut nemirginitd bunitate ar fi atotdrcpt l5udat6, chiar daci ne-ar fi zidit pe noi pe vreo oarecarc treaptd inferioard a creaturii. OricAt de putred de pdcate sd fi fost. intr-adcvir, sufletul nostru, el este rnai sublim, totugi, gi mai bun decAt dacd ar" fi prefSout fie gi in lurnina aceasta vizibild. lar desple enrinenta Iumirrii vozi, dcsiprr, cAt de mult il laudd pe l)umnezeu sufletolc, clrirt qi cele dcdate simlurilor corpului. Dreptaceea, s[ nu te mai miqte ci sunt vituperate sufletele pecatlice, incAt sE zici, intnr inima ta. cd ar fi fost mai bine dac6 ele n-at cxista. (l5r;i sunt vituperate intru oompararea tndesinc insele, cAnd se cuget[ de cel fel al fi, daci n-ar fi voit sd picdtuiascS. lnstitutorul lor, Dumnezeu, trebuie. totugi, atotminunat, dupi putinla omeneasc[, lSudat, nu numai pcntm cE le rAnduiegte iust pe ele, pEcdtoa^sele, r;i gi pentru faptul t;d le-a instituit a-stfel, incAt, chiar gi sordidate clc pdcatc, nu sunt, in nici un mod, intrecutc de denrnitatea luminii corporale. penhu care este, totugi, pe drept l[udat. 13. Ie sfdtuiesc sd te pdzeqti, mai incaltea, gi tle faplul ca nu (,umva, dac5, poate, nu zici ci ar fi fost, iacdtS, mai bine, dacd n-ar exista, sh zici, totugi, c5 n-ar fi trebuit ca clc sd fie fdcute astfel. Cdci, orice 1i se va fi aritat, prin drcaptd raliune, mai bun, sd qtii ci l-a f5cut l)umnezeu r:a zidit,rr al bunclor toatc. Nu este, ins6, adevSratd ratiune, ci insidioasd infirmitatc ca, odat6 ce vei fi ougetat cd ar fi trehuit si fie fdcut ceva mai bun, sA nu mai wei sd fie fdcut, de-at.,um, nimic altceva inferior'. pleouTn, clacd, privind ccrul- n-ai vrca, absolut nedrept, sI fi fost fdcut pdmAntul. Ai dczaproba, tntr-adevir, pe drept, dacd, omilAnd cerul, ai vedea llc'ut numai pdmAntul, pentru o5, abia atunci, ai putea spunc ci r:l ar fi trebuit sA fie fdcut a;a, pre('um ai putea crlegta cerrrl. Cum, insi, 1i-ai da seama cE p6nd gi el, Ia a c6nri frumsele voiai sE rrjungd p5mAntul; a fost ficrrt, insd cl nu sc numeqte pdmAnt, ci ccr', cred cd, nefi'audat plin lucr:ul nral bun, n-ai fi, ir.r nici un ttt,rd, indatorat sd privcgti cu ochi rdi cd ar fi fdcut ccva, fie gi irrf'clior, Ei acesta ar fi pd.mAntul. ln care pdmAnt, iarhqi, atAta de urare este, dupd pd4ile lui, varietatea. incAt, din cc fine de fala
aducerea

Sf.

Aureliu Ausustin, Liberul arbitru

Cartea a treia

229

si nu-i apard cugetdtorului nimic, pe care s5 nttl fi fdcut, irr intreagd massa sa, Durnnezu, ziditorul tuturor. lntr-adevdr, de [a pimAntul atotroditor gi atotplSc'ut vederii, pAnd Ia sirdturile cele mai urAte qi mai sterile, se ajunge astfel, treptat, prin forme intermediare, sd nu-ndrdznegti s-o blamezi pe niciuna, decAt numai in comparagie cu urra mai bun5; gi sd urci astfel pe toate treptele laudei, incAt nici cel pe care-l vei fi gdsit supremul soi de pdm6nt, sd nu voieqti, totursi, sd existe doar el, singurul. 1\turn, intr-adevdr; cAti distan!5 este intre intreg p[mAntul gi cer? Cici se interpun
pdmAntului,

natura urnidd qi gazoas6, gi, dintru aceste patl'u elemente se-mpestril[ alte spele gi forme, pentm noi de nenumirat, pentru Dumnezeu, insi, numdrate. Poate, prin urmare, fi, in firea lucmrilor, ceva, pe care sd nu-l cugeli prin ragiunea ta. A nu fi, ins6, ceea c;e cugeli cu adevdrata raliune, nu se poate. $i nici tu nu pogi, incaltea, cugeta ceva mai bun intrr creaturi, care-i va fi scdpat artificelui creaturii. Desigur, sufletul uman) natural unit raqiunilor divine, de care depinde, cum zice: ,,Mai bine ar fi fdcut asta, decAt aceea", dacd zice adevdrat gi vede, ce zice, intru acele raqiuni, cdrora le este unit, vede. Creadd, prir urrnare, cd Dumnezeu a f6cut ceea ce el a cunoscrrt, prin dreaptd ragiune, ci ar fi trebuit sd fie fdcut de c6tre El, chiar dacd asta n-o vede in lucrurile ficute, Cdci, chiar dacd n-ar putea si vadd cu ochii cenrl, gi ar deduce, totugi, cu adevirata rafiune, cd ceva de acest fel ar fi trebuit sd fie ficut, a fost obligat si creadi cd a fost ficut, deqi nu vedea asta cu ochii. CEci n-ar vedea, prin cugetale, cd trebuie s[ fie ficut, decAt numai intru acele rafiuni, prin care au fost fbr:ute toate. Ceea ce, insd, nu este acolo, intocmai ata n-o poate nimenea vedca prin ragiune veridicS, precum nici nu existd veridic. 14. in asta r5tbcesc cei mai mul! oameni, deoarecc; cum vor fi intrev6zut, cu mintea, maibunele, nu le cautl in sedjile congrue. Precum, dacd neqtine, cuprinzAnd, prin raliune, pcrfecta rrrtunjirne, s-ar infuria ci n-o gdseqte intocmai in nuci, in caz c5 nu a mai vdzut niciieri nici un corp rotund, ina{'ara acestui fel de
poam6. Cdci, aqa-s in stare unii sd vad6, prin atotadev[rat[ rafiune, ci este mai bund creatura, crare, oricAt sd aibd, ea, libera voin!5, tohrqi, etern intrulor:atd lui l)umnezeu, nu va fi p6cdtuit nicicAnd; st:urtAnd ei pdcatele oamenilor', se-ndurercazi nu ca sd-nceteze a

Sf.

Aureliu Augustin, Liberul arbitru

Cartea a treia

231

picdtui, oi pentru faptul cd au fost ficuti, zicAnd: ,,1)o-aceqtia de ne ficea pe.,,ri. ca pururea si voim si ne bucurim de ncstrimufatul lui adevdr, nicicAnd, ins5, sd ntr voim si pdcdtuirn". Nu strige, nu se aprind6: cdci nici pe ei inqigi, cdrora ie-a dat pr-rtestatea si voiascd una din doud, prin insuqi faptul cA i-a ficut, nu inseamn[ ci ia constrAns sd qi pdcltuiascd; gi astfel sunt unii ingeri, care nici

"

il,":::tH;;:";"ill;;:#,";
voinli, nu P[cituie$te, nu cu dreaPti raliune, celei

Lrre tre

ardtat acea bunltate ca sE zideascd creatura pe care a pregtrut-o c6 nu are de gAnd sd Pdc[tuiasc5. 15. Are, intr-adevdr, cea sublimS, perpetuu imbucurAndu-se

dintru Creatorul siu, perpetua sa beatitudine, pe care qi'o binemeriti prin perpetua voin1d a linerii justiliei' Are, apoi, ordinea sa pAnd gi aceasta pecatrice, pirdsindu-qi, intru pdcate, beatitudinea, dar nepSrdsit[ de facultatca recuperirii beatitudinii. Care std, negreqit, deasupra celei pe care o tine perpetua vointd dc a p[cdtui; intre care 9i cea dinainte' permanenta intru voinla justiliei, inveclereazi o oarecerre inedietate accasta, carc, prin umilitatea penitenlei, i;i rcdt.,hAndegte altitudinea sa' C[ci nici fald de acea creaturi, pc care a pregtiut<t ntt doar pdcituitoare, ci chiar rimdstitoare intlu voin,ta pAoituirri. nu ;i-a ablinut Dumnezeu larghelca bunititii Sale, sE n-rl zideastri' l)ret-:ttm, intradevir, este mai
L,un un cal, fie gi ndrdvaq, dccAt o piatr5, de accea nen[rdva;d, fiindcd este lipsitd dc propria-i mirscare qi sinr!; aqa este rnai

'

oxr,:elenti crcatura care pdcrituicqte prin libera voin15 decAt oea oaTc dc aceoa nu p5.r:ituieqte, fiindtri llu are libera voin15' $i, preourn aq ldrrda, in soiul siu, vinrtl, dintru care virl pc ,rnul imbdtat l-as vitupora, qi, totuqi, pc ar;elaqi 'lm, dcja vituper.at gi bcat in<:d, i l-ars antepune acclui virr Iitrdat, dintru

Sf.

Aureliu Augustin, Liberul arbitru

Cartea a treia

233

care s-a imbdtat; aqa trebuie, pe drept, l[udatd, pc treapta sa,

(:r'eatura corporal[; dupS cum trebuie

si fie vituperati cei carc,

printr.un uz imoderat al ei, se abat de la perceperca adevirrrlui, rloqi, iardqi, ei inqigi, deja pervergi qi. intr-un anume chip, bcli, ii sunt inc6, de-acum nu prin meritul viciil,rr, ci numai prin rlemintatea naturii, prefera{i aceleiaqi, in ordinoa sa, ]Sudabile rrreaturi, de a cdrei aviditate s-au pierdut pe'sine inqiqi. 16. intmcAt, aqadar, tot suflctul este mai bun decAt tot corpul, ;i tot sufletul pecatrice, oriunde va fi c6zrit, ntr se tlansfigrreazb, prin nici un fel de comutafiune, oolp, gi, atrsolut sigur; nu i se ia Iui datul tn sine, cd este suflet, gi, de accea, nu pierde, in nici un t'cl, datul in sine cd este mai bun docAt corpul, iard, intre corpuri, lrrmina line primul loc: este, deci, c,rnsccvent ca prrmului corp si i se prepuni extremul{ suflet, qi, poate, se poate-ntAmpla cumcd corpului vreunui suflet sd i se pun[ mai prestts vrerrn alt c.rrp oarecare, pe cAnd suflctului insuqi, tnsd, in nici urt mod. De ce sd rru fie, agadar, ldudat qi, incaltea, sE fie ISudat cu inefabil5
1x'edicafiune Dumrezeu, Carele, cum le va fi ficut pe cele, care ar avea de gAnd sd rimAnd statornic intru legile justiliei, Ie-a ficut chiar qi pe celelalte suflete, pe oare Ie pre'r,edca fie ci ar avea de gAnd sd p6c5tuiascS, fie cd ar avea de gAnd chiar si persevereze intru pdcate; altminteri qi unele ca qi a<:estea si fie inci mai bune rlecAt acelea care nu pot sd pdcdtuiascir, intrucAt nu au nimi<: lalional, nici liberul arbitru al voinlei? Care, totugi, pAnd gi elc

insele, sunt incd mai bune decAt fulgoarca oricAt

rle-atotstrdlucitoare a oriodror corpuri, pe care unii, dcgi cu mare croare, o yenereazl oa substanta strpremului Dumnezeu Insuqi. ltrpt este c5, dacd, intru ordinea creaturilor corporale, de la insegi

clrorurile stelelor. pAnd la numdlul pcrilot capetelor noastre,

fi'trmsetea lucrurilor bune se intretcsc trcptat astfel, incAt s-ar zice rutotprosteqte: ,,Oe-i asta?,, satt: ,,1)e ce, r)are. asta", cdci toate au

fost create cu ordinea lor, cu t6t gi mai prostcgtc se zice desple ,rricarc suflet, r:arc, la olic6ti diminulie a frumselii sale gi dcfect vn fi ajuns, va sta, fdrd nici un fel de indoiald, purrri, deasupra rJcmnit[1ii tuturor corpurilor'.
17.

intrun fel cstimeazi, intradevdr'. ratiunea,

altf'el, uzu].

llaliunea estimcazi, intru lumina adevdrului, sI sttb,rrdonczrr, prin

Stl-ai"_4ys!!*.t'i!grl-S!!tt

"

---

Cartea a trela

235

r:treapti judecatd, rrinorele majrlrelor, uzul, ins5, se inclin6, de t;cle mai multe ori, prin puterea obirsnuinlei, sd Ie estimeze rr,ai nrult pe cele pe tare adevdml le dovedegte cA sunt rninore. Cum, intr-adev6r, raliunea va prepune? cu rnare difcrenli, corpulilor torestre corpurile celeste, cine, totuqi, dintre oamenii carnali, nu ar mai voi si piar6 mai degrabd fie gi rnai multe stele de pe ccr, tlecAt o singuri tufi15 din ogorul siu sau o vacd din cileadi? Dar, procum oamenii mai mari prin etate sau disprcpriesc: absolrrt, sau agteapti, bine-nleles, cu pacienl5 si sc colijoze iudcc[fle copiilor; care, e,xceptAndu-i pe unii de a c[tor iubire se buc'r:r5, maivtliesc s[ moari oricare dintre ceilalli oameni, der;At pasdrea lor; 9i, cu rnultul mai mult, daci omul este unul temut, pasdrea, insi, plScut6 la cAnt gi frumoas5; intocmai aga cei care, prin inaintarea spiritului,

au ajuns la inlelepciune, cum ii vor fi intAlnit pe ncprioepulii cstimatori ai lucrurilor, liuditori ai lui Dumnezeu intrr ffeaturile minore, pe care ei gi le aproprie mai potrivite simlurilor lor carnale, intru cele superioare, insd, gi mai bune, in parte, nel5udAndu-L pc El,.sau l[udAndu-L mai pufin, in parte, chiar sfor]Andu-se sd vihrpereze gi sd emendeze, ile parte, necrezAnd cd Lll este ziditoml

daci nu-s in stare si li 1o corijcze, sd dispreluiasc6 absolut judec[1ile unoala d'al'de'Estola, fie s[ li le tolereze qi si li Ie rabde cu calm, pAni sd qi le coriieze.
acestoral fie se obignuiesc,

V. - Nimenea nu poate adeudrat

fiin
pa

zice ad maiuoieSte nefiinya decdt

rea

ne-J e r ic i Ld..

18. Care, oum aqa se prezinti in sinc, estc Iipsit de temei adevirat numai cd se cstimeazd' dc imputat Creatorului Pqcatcle

creaturii, degi este necesar sd fie f5cutc cele pe care El Insuqi lc-a preqtiut viitoare, dupd oum, cAnd tu vei fi zis cd nu giseqti r:um si nu i se impute T-ui orice estc necesar si fie ficut intru r:rcatura Lui, eu, dimpotrivS, nu voi g5si, qi nici nu poate fi gdsit, qi pot confirma, intrun cuvAnt, c[ nici nu existi modul prin care si i se irnputo Lui orice este necesar sd fie f6cut astfel, in rreatura Lui, incAt si fie ficut prin voinla pEcitoqilor.' Cici, dacd va fi zis cineva: ,,Ag rnaivois a nu fi, decAt ca eu si fiu r-rcfericit": ii voi ldspunde: ,,Minti. Cdci qi acum egti nr:felioit, qi nici si mori rru wei de alta, dec6t numai ca sd fii; tot astfcl, t:And nu lrei s[ fii

.rr Aureliu Auqustin, Liberul arbitru

Cartea a treia

n t

nofelicit, wei, totugi, s[ fii. Adu, aqadar; mullrmiri, dintrr-r aceea rlii eEti voind, ca sd 9i se ia ceea ce eqti impotriva voinlei tale. Egti, firtr-adevdr, voind, qi neJericit eqti tmpotriva vtinlei tale. Cdci. dac6 rryti ingrat fa15 de (,cca ce wei sd [ii, ersti, pe drcpt, t;,lnstr6ns sd fii coca ce nu lrei. Prin faptul c;d tu ai, chiar gi it-rgrat, ceea ce wei, luud, agadar; hundtatea Creatorului: prin faptul, ins5, c6, ingrat, nuferi ceea ce nu wei, laud just$a OrAnduitomlui".
19. DacE va

rnaivoi sd fiu cumva, dupi moarte, s5 fiu mai nefericit"; ii vt,i rdspundc: ,,|)acd asta-i injust, nu vei fi aqa; daci, ir.rs[, asta-i just, si-L Llud5m pe Acela prin ale C5rui legi vei fi aqa". Dacd va fi zis: ,,1)c unde sd prezum c5, daci asta-i injust, nu va fi aga?", ii voi rttspunde: ,,Fiindcd, dacd vei fi in potestatca ta, sau nu vei fi nefericit, sau, conducAndu-te tu insuti pe tine, vei fi in mod just rrefericit; sau, voind, ,si neputAnd sd te conduci just, nu vei mai fi in potestatea ta, gi, sau nu vei fi intr-a nirninui, satr intr:-a altuia, dacd, intr-a nimdnui, sau, impotriva vrtinlei tale, sau, voind: dar rnr poli fi nimic impotriva voinlei tale, decAt nurnai daci te va fi-nvins weo putere: apoi, cel care nu cste-n potestatea nim[nui rru poate fi inrns tle nici o putcre: dac;i, insd, voind, nu vei fi in prrtestatea nimdriui, la asta raqiunea tecuzd sd fii intr-a ta: 9i, sau, tu conducAndu-te injust, sd fii in mod just nefericit, sau, fiindcd vt,ind, vei fi orice wei, ai incd de unde sd aduci mulpmrri bun[151-ii Ziditomlui tbu. Fapt este c5, daci nu vei fi in potestatea ta, te va rrvea, desigur, in potestate sau maiputernicul, sau maislabul. lar, il vei putea irrvinge pe cel mai slab. Daci, insd,'maiputernicuJ te va avea pe tine, maislabul, in potestatc, in nicr un chip nu vei putea
vr.ri,

de aceea nu weau sE mor, fiindci aq nefericit, decAt sd nu fiu absolut deloc, r:i ca nu

fi zis: ,,Nu

socoti, pe drept, injustd o atAta de dreaptd rtrAnduiald. Atotadev[rat +a spus) prin urmare: nDaci asta-i injust, nu vei fi aga, dac5, ins[-i just, s5-L l6udim pe Acela, prin ale (-l[rui legr vei fi a6a,".

Yll. - Fiinla este-ridrdgitd

,Si

de adtre nefbrici;i, liindcd sunt de la

AceLa care esle suprem,

20. DatE va fi zis: ,,De ac'eca v,riesr; ntai mult fiin1a6, fie qi ncforicitd, decAt absoluta ncfiin1d, fiindcd dcja fiinlcz. Dacd puteam

Il. e* ary_41 e*tjL, L& r*l-orb tly

der:At

Cartea a treia

239

fi, insd, consultat) inainte de-a fiinla, alcgearn mai deg"alrl nefiinla,

fiinla neferioitd. Acum, intr-adevrir', ci rrri tenr de nefiinfd, de ins[gi nefericirea prin care nu voiesc t:eea ce ar trebui sE fine voiesc: cici ar trebui sd voir:sc, mai degrab6, nefiinla, decAt

fiinlarea nefericiti. Acum, ins6, nrirturisesc ci eu voiesc,

intr-adevdr, fiinla, fie gi nefe,ricitd, decAt neantul; dar voiesc asta cu atAt mai prostegte, cu oAt mai nefericit: cu atAt mai nefericit, tns5, cu cAt vid mai adevdrat cd nu a trebuit sd vttiesc asta". Vr:i rirspunde: ,,Ia, rnai degrabi, seama s[ rru gterseqti aici, unde socoli <:5 tu vezi adev[rat. Cdci, dacd ai t]i fericit. in<:d tot ai maivoi fiinla, decAt nefiin{a; gi gi acum, nefericit curn fiirrfezi, maivoieqti, totuqi, fiinla, fie qi nefgricitS, decAt absoluta uefiin!6, derveme ce nu voieqti sd fiinlezi nefericit. Consideri, pe cAt pogi, cAt de mare bine este, prin urmare, i.tsrqi fiin1a, pe care gi nefericiEii gi fericifii o voiesc. C[ci, daci vei fi considerat-o hine pe asta, vei vedea cd tu egti nefericit intm atAt, in cAt nu i te apropii Cchri Clare fiinleazd suprem; intru atAta, insd, r:5 socogi ci este mai binc ca nimenea sd rru fiinteze, decAt si fiinleze nefericit, in c6t nu vezi ceea ce {iinleazd suprem: gi cA tu voiegti, totuqi, sd fiinlezi, fiindcd fiintrezi de Ia Acela Care fiinleazi suprem.
21. DacE voiegti, prin urmare, sd deparli ne,fericirca, iubeqte intru tine insuqi faptul cd voicgti fiinla. Dacd vci fi voit, intr-adevir, din ce in ce mai mult gi mai n'rult, fiinla, I te vei apropia Celui Carele filintpazd suprem. $i adu acurn mult-umir-i cd fiinlezi. Cici, deqi fiinlezi inferior fericililor, fiinlezi, totugi, superior celor care nu au nici micar voluptatea heatitudinii: dintre care sunt, totugi' rnulte, p6nd gi de nefericifi, ISudate. Tirtugi, toate, prin insuqi faptul r:5 fiinleazL, trebuie, pe drept, lSudate: fiindcS, prin insugi faptul c5 fiin1eazd, sunt bune. Cdci, cu oAt rnai adAnc vei iubi fiinla, cu atAt mai adAnc vei dori viala eterrtd gi vei exopta si te lbrmezi pe tine astfel, ca afec{iunile tale sA nu fie temporale, marcate 9i irnpritnatc de amorurile lucruril,rr temporale: care tempolale, nici' inainte si fic, nu sunt, qi, oAnd sunt, dispa4 gi, cum vor fi dispSr'ut, nu vor mai fi. $i, astfel, cum sunt viitoare, nu sunt inc6; cAnd, insd, au treout, de-acum nu rnai sunt. Sau in ce mod vor fi linute, prin urmarc, sd dlinuie rcle pentru (,are a incepe sd fie inseamnE totuna cu a urma sd nu fie? Cinc iubeqite, ins6, fiinla le aprobi pc

Sf.

Aureliu Augustin, Liberul arbitru

Cartea

a treia

241

fiinleaz[ gi iubeqte ceea ce fiinleazd etern. $i, dacd nu era statornic intru iubirea acestora, se va tntiri intru a Aceluia, qi, dacd se muia intru iubirea trecdtoarelttr, se va tnt[ri intru iubirea permanentelor, gi va dura gi va obfne insdqi fiinla pe care o voia, cAnd se temea de nefiinld gi, prins in la1 de iubirea trecitoarelor, nu puteam dura. Sd nu-f displacS, prin trmare, ba, mai degrab[, s5-1i placd indeosebi, c[ maivoieqti, fie qi nefericit5,
acestea intrucAt

fiinla, decAt de aceea si nu voiegti fiintarea nefericiti, fiindc5 vei fi neant. Acrestui exordiu, intr-adev[r, prin carc voiegti fiinp, dacS ii adaugi din ce in cc mai mult gi mai mult fiinfa, te ridici gi te-nal1i, rAnduri, rAnduri, la Acela ce fiinleazi suprem, qi, aga, te vci abline de la orice cddere, prin care trece si nu fiinleze ceea ce tiinleazd infim, gi, impreuni cu sine, mineazS, sub sine, puterile iubitorului sdu. De aici se face cd cine maivoieqte nefiinfa, ca si nu fiinleze nefericit, fiindcd nu poate fi nefiinli, rirnAnc sd fie fiin1d nefericit5, adiugAndu-se pe sine la ceea ce iubegte, excludd oeea ce ur5,,ste: fietr-adevir, cAnd va fi-nceput a fiinla perfect, in genul s5u, nu va fiinla nefericit".

VIII. - Nefiinla nu este aleasd de nimeni, nici mdcar de cdtre

aceia ce-Si hotdrdsc loruSi moartea.

22. Ia, numai, seama cAt de ahsurd qi de incovenient s-ar' zice qi una ca asta: ,,Aq maivoi si nu fiu, decAt s[ fiu nefericit". Cdci, cine zice: ,,Lg maivoi una decAt alta", alege, totugi, ceva. A nu fi nu este, ins6, ceva, ci nimic; qi, de aceea, cu nici trn chip, nu poti pe drept alego, cAnd ceea ce sd alegi nu exist6. Cum egti rrefericit, zici c6, tu wei, desigur, sd fii, dal cE n-a trebuit sd wei asta. Ce a trebuit, prin urmare, si 'r,r.ei? Md degrabd a nu fi, zici. Dacd asta a trebuit si wei, asta este mai bun5, ceea ce, ins5, nu cste, nu poate fi mai bun6; nu asta a trebuit, aqadar, sd l'rei, gi este mai adevlrat simtdmAntul prin care nu rtei asta, decAt opinia prin care socoli rtr tu a trebuit sd wei asta. Apoi, pentru cd oricine tlcge pe drept de dorit, cste nccesar sI devind mai bun, cAnd va fi njuns la asta; mai brrn, insd nu va fi putut dcveni cine nu va fi rimeni; nimeni-ul, prin urmale, nll poate alege pe drept neantul. $i nici nu se cuvine, intr-adev5r, sd fim rnigcagi de judecata acelora t:are, apisafi dc ncfericire, se omoard pe sine inqigi. Cdci, sau s-au

Sf.

Aureliu Augustin, Liberul arbitru

Cartea a

treia

243

refugiat ac;olo, unde au crezut indesine cd Ie va fi mai bine qi, in orice chip vor fi gAndit. nu este contrar rationamentului nostru.; sau, dacS an r:rez:ut cd ei, absolut niciunul, nu vor mai fi nimic, cu atAt mai pulin ne va miqca alegerea falsd a nimicalegitorilor. lntr-adevir, in ce mod s6-l urmez pe alegitorul care, cAnd voi intreba ce alege, imi va rispunde: ,,Nimic"? Cdci, cine alege a nu fi, e absolut sigur cd el nimic nu alege, chiar dacd c dovedit ci el nu wea sd rispundd asta. 23. Dar, ca sd spun, totugi, daci voi

fi in

stare, totul ce simt

despre acest luc,r'u: mi se pare cd nimenea, cAnd se omoari pe sine ori doreqte, cu olice chip, sd moari, nu are in simt[mAnt ci, dupi moarte) nu mai are sd fie; chiar sd aib[ intucAtva una ca asta in

opinie. Cici opirria consistd sau intru croaroa, sau intru adevflruI silogistului sau ale crezdtomlui; simfnmAntul, ins5, are vigoare sau prin obignuinfd, sau prin naturi. Cd se poate, ins5, intAmpla ca una sd fie in opinie, a[ta, in simfimAnt este uqor a o cunoaqte fie

despre care, totugi, crede c6, dacd o va fi bdut, are si-i fie clSunitoare. Alteori mai adevdratS-i opinia decAt simlSmAntul, daci-i dd ctezate artei medicului cd apa rece face riu, cAnd, intr-adevir, ii va fi fdcut rdu, gi, totugi, s[l inc6nte s-o bea: alteori anrAndoud sunt intrr adev[r, cAnd ceca ce este de folos nu nurnai r;d se crede aga, ci chiar gi face pl5cere; alteori, amAndou[, intru oroare, cAnd ceea ce face rdu este creztfi qi de folos gi nici nu este in mod liber precrurmat. Obiqnuieqte, ins5, qi dreapta opinie sd
indrepte reaua obiqnuinlS, gi reaua opinie sd inrduti{eascd dreapta natrr5: atAta putere este inhu imperiul qi stdpAnirea ragiunii. CAnd, u;iadar, cineva, crezAnd c[ dupd moarte nu va mai fi, este, totugi,

numai din faptul c[, de multe ori, una credem cd trcbuie fdcut) alta ne-ncAntd a o face. $i, uneori, este mai adevSrat simldmAntul Ei decAt opinia, dacd ea estc dintru eroare, iar el, de la naturS, precum se-ncAntd bolnavul, de cele mai multe ori cu folos, de apa rece,
Ei

' s

impins de neplSceri intolerabile Ia dorinla absolutd de moalte, qi-qi hotlrdgte gi-qi insuqeqte moartea? are in opinie eroarea absolutei disparilii, in sim{imAnt, ins6, dorul natulal al linirstii. Ceea ce oste, ins6, liniEite, nu este neantul, ba, dimpotrivS, este chiar mai mult decAt ceea oe este nelinigte. Nelinigtca, insi, schimbi lfeqiunile si sc distmgd una pe alta; Iinigtea, insd, are constanla

q. _d* aU4le s tin,

L ib

erul arb itr u

Cartea a treia

245

acel apetit intru voinla mo{ii frntegte nu ca) dcsigr-rr" crine moare sri nu mai fie, ci ca sd se liniqtea^sc[. Astfel, cum prin eroare crede

irrtru care se inlele,ge cel mai mult ceea ce numim: esle. Aqadar, tot

cd cl n-are

si fie, prin

naturS, insd, cd are sd fie liniqtit? asta

lnseamnd cd doregte sd fie o deplind fiin!6. Dreptaccea, precum, in nici un mod, nu se poate thce sd-i facd pldcere cuiva neantul, aEa, prin insuqi faptul cE exJst6., nu se cuvine, in nici un mod, sd-i lie cineva ingrat bundtdlii Creatorului.

lX. - Ne/bricirea
uniuersului.

suJ'letelor pdcd.toase duce la perfecliu,nea

trstfel". Dacd, wea, deci, sd fie astfel, precum este superioara, aceea i se mai ad[rrga, fiindc6 este perfectdT. Cine zice, a5adar: ,,Mdcar asta de-ar fi aga,,, sau wea sE adauge perfectei superioare, qi va fi imoderat gi injust; sau vrea s-o nimiceascd pe cealaltd qi va fi rdu gi invidios. Cu nirnic mai putin nu va fi, ins5, rdu gi invidios cine va fi zis: ,,Asta tle n-ar fi". cAnd nu wea sd fie una prin care este incd constrAns s-o laude pe cea inferioar5. Precum, dacd ar zice: ,,De n-ar fi luna,,, orrm sau va nega atotprostegte qi cert6ret c6 pAnd qi cu multul

omnipotenhrlui Dumnezeu, dacd toate pe care le-a fdcut ar avea rAnduiala lor astfel, tncAt nici o creatur5 n-ar ajunge pAnd Ia r-refericire, c5ci, intr-adevir, asta nici omnipotenhrl nu s-a putut sd n-o poatd, nici bunul s-o invidieze". Voi r6spunde cE ordinea rrreaturilor, de la cea supremd, pAni la cea infimd, decurge pe trepte juste astfel, incAt cel care va fi zis: ,,Asta de.r-"i fi,,, invidiazd; invidiazd chiar qi acela care va fi zis: ,,Asta de-ar fi

24. DacL va fi zis: ,,Nu-i era dificil sarr laborios

deja este, gi atAta este, cAt sd nu se cuvind a

'

irrferioara lucire a l6mpii, in genul sdu, totr-rgi^ fi'umoasi, este qi rrrai ftumoasd decAt tenebrele pdmAnteqti gi este aptd folosinlelor nocturne, sau va mdrturisi cd este, desigrrr, pe m5sura sa, ldudabild intrc toate acestea. in ce mod loa i.,didrni, aqadar, si zicd: ,,De tt-ar' fi luna", cine, dacd ar zicc: ,,1)e n-ar fi lampa", ar simgi cd se lircc de rAs pe sineT l.-apt e cd, dac5 nu zic..e cd, nu trebuia sE existe Irrna, ci zil:e cd. luna ar fi trebuit sd fie astfel pr.ecum este soar.ele, lre c;areJ vede, nu se-n{elege <:b. el zioe nimjc alta decAt numai rl5 rr-ar trebui sE existe luna, ci ar.trebui sd existe doi sori. intrr care

us

Sf.

Aureliu Augustin, Liberul arbitru

Cartea a treia

247

al doilea soare, doregtc \sl sa adauge ceva perfectiunii lucrurilor gi-o gi miogoreazi, cArrd vI ea ca luna sd fie-nldturatd.
gresegte indc'rit, intmcAt, cAnd doregte

er

25. Aici ar zice, poate, ci de aceea el nu se plAnge c,u nirnic despre lund, fiindcd str5lucirea ei este astfcl mai micd, incAt nu
este nefericit6, gi ci el se-ndurereazi nu despre obscuritatea sufletelor, ci despre nefericiea lor. Cugete r:,rr sArg cI nga strilucjrea

m s.

nt er

a, el

a a

lunii nu este nefericit6 precum nici strdlucirea soarelui nu este fericit5. Cici, cu toate cI sunt corpuri ceregti, cAt gine de aceasti luminS, care poate fi simliti prin ochii corporali, sunt, totugi, corpuri. Niciunele dintre corpuri, insd, nu pot cAt tine de sine insele, fi nici fericite, nici nefericite, cu toate cE pot fi corpuri ale fc{cililor sau ale nefericililor. Dar similitudinea alitatd despre
acele lurnirri ne inva!6 faptul

ci

precumT contemplAnd diferenlele

s ri

corpurilor, vlzAndu-le pe unele mai clare, ceri injust sd fie

inlSturate sau sd fie fdcute egalele superioarelor cele pe care le vei fi vdzut mai obscure, ci, raportAndu-le pe toate la perfectiunea universului, cu cAt mai mult sau mai pulin sunt intrr sine mai rlare, cu atAt mai mult vezi cd existi toate; qi nici nu-!i ocurd perfectd totalitatea, decAt numai unde majorele sunt astfel de fa15, incAt sd nu lipseascd minorele; aga, intocmai, sd cugeli chiar gi cliferenlele sufletelor, intru care vei gSsi pAnd gi asta, incet nefericirea, pe care o deplAngi, vei cunoagte cd e-n vigoare prin faptul ca perfecgiunii universului si nu-i lipseascS nici mdcar acele suflete, care a trebuit sd devind nefericite, fiindci au voit sd fie pecatrice. $i crr atAt este mai departe de adev[r cE Dumnezeu nu a trebuit si Ie facb pe unele ca astea, din moment ce le-a putut face in mod l5udabil qi pe celelealte creaturi cu multul inferioare sufletelor nefericite.

o a a

s,

ri . ,

m s t

26. Dar pare incd qi mai putin inlelegdtor, prin faptul cd s-a
spus

cI

n t o

noastr5 complinegte perfecliunea universului, i-ar fi lipsit ceva acestei perfecliuni, daci am fi pururi fericili. Dreptaceea, dacd sufletul nu ajunge la nefericire decAt numai p6cdtuind, chiar gi p6catele noastre ii sunt necesare perfecliunii universului pe care l-a zidit Dumnezeu. In ce mod pedepseq;te, plin urmare, just,
p6catele, care, dacd ar fi lipsit, creah-rra Lrri n-ar fi

are ce sE contrazicS. Cdci zice: ,,Dacd pAnE gi nefericirea

plini

gi perfec,t6?"

sj e"4!,t4e!4-.!,4!y!_

- I ttt "

Cartea a

treio,

249

Aici se rdspunde cd nu picatele insele sau insirsi nefcricjtoa ii $unt neoesale perfecliunii univercsului, ci sufletele, incAt sunt suflete, care, dacd voicsc, p6c[tuiesc, dacd vor fi p6cdtuit, devin rrcfericite. I)ac5, ins6, gtcrse fiinduJe pdcatele, nefericirea lor lrcrsevereazi sau chiar preccdd pdcntelor, se zi<:e, pe drept, cd oste deformati ordinea ,si iconomia universului. lar6rsi, daci picatele sunt f[cute, rsi lipseqte nefericirea, inechitatea dez,tnoreazd nu mai pulin ordinea. Cum, insd, nepicdtogilor le std de fa16 f'ericirea, universul este perfect. Cum, intr-adevir, pScitogilor le std de fald nefericirea, universul cste nu mai pulin perfe<t. Prin faptul cd nu lipsesc, insi, sufletele insele, pe care) fie pdcdtoase, lc ulmeazd nefericirea, fie dleptficdtoare, feric,ir:ea, univcrsul cste pururi deplin qi perfect prin toate naturile. Cdci pScatul gi supliciul pEcatului nu sunt naturi anume) ci afectiuni ale naturilor, una voluntari, alta pcnal6. Dar voluntara, care este fdcuti intru pdcat, este o afecliune ruginoasS. Cdreia de accca i se aplici penala, ca s-o rAnduiascd pe ea, unde si nu fie ruqinos ci cste una astfel, qi s<r constlAng[ si devind congrui frumselii universului, intrucAt pedeapsa pdcatului indreapti ruginea pdcatului. 27. De aici se face ca, pdcdtuind, creatula superioar'E sd fie pedepsitd de pe urma creaturilor infelioare, pcntru ci ele sunt atAt de infime, incAt pot fi ornate chiar qi de cdtre sufletelc tit lloase, gi aqa s-au potrivit fir-rmselii univetsului. Ce cste, intr-adevdr; atAta de mare, intr-o casd, precum omul, qi ce, atAta de abicct gi de iufirn, precurn cloaca casei? Ser"l'ul, dest',operit, totuqi, intrun a$a pdcat, incAt sE fie crezut demn de curigirea cloacei, o onoreazl pe ca chiar gi prin turpitudinea lui; qi qi una, qi alta dintre acestea, turpitudinea servului, adic;6, qi cur'd1irea cloacei, ct>niunctc de-acum qi readuse intr-o anume unitate sui genelis, sunt astt'el ooaptatc Ai subintrelesute bunei rAnduieli a casei, incAt corcspund cum se cuvine universalitdtij atotrAnduite a ei. Care serv. dacd n-ar fi voit, totuqi. sd pdcdtuiascS, nu i-ar fi lipsit disoiplinei domestrice altd resursS, prin carc erau curdlate tlele nccesare. $i ce-i, agadar, atAt de infim intre lucruri, precum corpul in intregimc pdmAntesc? $i, totugi, pe aceast6 carne cor-uptibiln o orneazd p6nd qi sufletul pdr:6tos astfel, incAt ii oferi frumusege(a) atotadetvatd

Sf.

Aureliu Augustin, Liberul arbitru

Cartea a treia

251

(x)ngruu locuirii celeste, ii este, insd, prin supliciu, congruu locuirii torestre; dupd cum, orice va fi ales, universalitatea, al c[rei ziditor qri administrator este Dumnezeu, este pururea frumoasd qi-n rrtotdecente p54i rAnduitS. CEci qi sufletele optime, cum locuiesc intre creahrrile infime, nu le orneazd pe ele cu neferjcirea lor, pe care n-o au, ci prin uzul binelui lor. Dao5, ins5, sufletelor pecatrice li se permite sE locuiascS in locuri sublirne, este inonest, pentru cd nu conrrin acelora, cdrora nici nu Ie pot folosi bine, gi nici nu Ie confer5 nici un fel de ornament.

;ii ritmul vital.

[]n astfel de suflet nu-i este, agadar, prin pdcat,

28. De aceea, cu toate

ci

lumea aceasta pdmAnteasci a

picatului, ci dovada tdriei qi pacientei, qi-l indrngim pe el rnai mult, cAnd atothAda distrugere mistuie membrele sale corporale, decAt dacd n-ar indura nimic de acest fel, gi udmirim, desigur, cE natura spiritului nu se schimbd prin
st:himbarea corpului. $i, cAnd vedem, incaltea, membrele unui utotcrud ho! supuse unui astfel de supliciu, aprobim porunca

fost destinatd lucrurilor coruptibile, pdstrAnd, totuqi, pe c6t poate, imaginea superioarelor, nu inceteazd sd ne invedereze unume exemple gi indicii. Dacd, intr-adevdr, il vedem pe un lrdrbat mare qi bun, impins de datoria onestit5lii, ars, pe cAt line de corp, in fldcdrile rugului, nu numim asta pedeapsd a

legilor. Orneaz5, prin urmare, amAndoi acele suplicii, unul, prin meritul virtulii, altul, printr-al pdcatului. Dar', dacd dupd acele fldc[ri ale rugului, sau chiar gi inaintc de ele, ti nm vedea c[ acel optim bdrbat, transformat intru congruenta Lrcuirii celeste, este inillat la stele, ne-am bucura, desigur. Dac5, tnsd, am vedea fie inaintea supliciului, fie dupd supliciu, cd rrcel ho{ scelerat este, cu aceeagi rdutate a voin{ei, ridicat Ia cer, Ia Jronul sempitern al onoarei, cine nu s-ar simti ofensat? Aqa se face cd amdndoi au putut orna creaturile inferioare, pc cele superioare, insi, numai unul dintre ei. Fapt dintru care suntem sfdtuili sd luim seama cd au ornat mortalitatea c[rnii acesteia gi primul om, intrucAt pedeapsa era congrud lricatului, Ei Domnul nostru, intrucAt misericordia mAntuia rlc pioat. l'r"u, insd, precrum Justul a putut, rdmAnAnd l)ermanent intru insdqi Justilia, avea corp muritor, a$a p()ate
1r.rs6,

Sf.

Aureliu Auwstin, Liberul arbitru

Cartea a treia

253

gi nedreptul, cAt este nedrept, sE ajungd la imortalitatea sfinlilor, sublim5, adicd, qi angelicd, nu a acelor ingeri, despre care zice Apostolul: IYu gtipi cd noi auem sd.-i judecdm pe ingeri (I Cor. YI,3), ci a acelora, despre care zice Domnul: Si uor fi egalii Ingerilor lui Dumnezeu (Luc. XX, 36). Cei care, tntr-adevir, doresc egalitatea ingerilor lui Dumnezeu pentru gloria lor degarti, nu voiesc, tocmai de aceea, sd fie egalii tngerilor, ci ingerii sE fie egalii loruqi. $i aqa, perseverAnd intr-o astfel de voinld, devin egali prin supliciu lngerilor prevaricatori, iubitori, mai degrab5, ai potestSlii proprii, decAt ai aceleia a lui Dumnezeu Omnipotentului. Unora ca gi acestora, aqezati, intr-adevir, la stAnga, fiindcd nu l-au cdutat pe Dumnezeu prin uga umilinlei, pe care a ardtat-o Domnul Isus Christos intru Sine Insugi, gi au trdit nemilos gi intrufelit, li se va zice: Mergeli tn /'ocul etern, care le-a fost pregdtit diauolului gi ingerilor lui (Mat. XXV, 41).
X.

- Pin

fi

ce drept sdJ fi posedat pe om diauoLul eliberat pe el Dumnezeu.

Si

pe ce drept sd-l

29. Cum, intr-adevdr, dou5 sunt originile pdcatelor, una prin

cugetare spontanee, alta pnn persuasiunea altuia, de care apa4ine, socot, ceea ce zice Profetul: De cele dscunse ale mele curdteSte-md, l)oamne, qi de cele strd.ine crutdJ pe seruul tdu (Psal. XI4I\, 13-14):

nmAndoui sunt, desigur, voluntare. Cdci, precum prin plopria

nu pdodtuiegte in pofida voin{ei, aqa cAt timp ii consimte rdusfdhritomlui, nu ii consimte, vezi bine, decAt numai prin voin16: clar, nu numai a pdcatui prin propria cugetare, neindemnAndu-te nimeni, ci chiar qi aJ indemna stiruitor, prin invidie gi ingelS.ciune, pe altul s5 p6cdtuiasci este, totugi, mai grav decAt a fi dus in
('ugetare

pdcat prin indemnul stdruitor al altuia. A fost, prin urmare. pdstrat6, fal6 cu amAndoui pdcatele, justilia Domnului pedepsitor. Cdci gi acela arhicunoscut a fost r:umpinit cu cump5na echitalii, ?ntrucAt nu i se neagd nici potestdtii diavolului insugi omul, pe care, rdusfSfuinduJ, gi l-a spus siegi. Era, intr-adev5r, nedrept sd nu se-nstdpAneasc5 asupra celui pe careJ prinsese. $i nici nu se poate, in nici un mod, ca perfecta supremului gi adeviratului l)umnezeu justilie, care se-mplineQte peste tot, pAnd la capdt, sE

SfAureliu

Augustin, Liberul

arbitru

Cartea a

treia

255

p5rdseascd

fie Ei rAnduirea

,rmul pdcdtuise mai pulin f'ost dat, pAnd la mortalitat lumi, al pirfii acestor lucruri, adicd, mortale gi infime, a pincipelui tuturor pdcatelor, va-sd-zicd, gi a prepositului rncirfii, i-a servit lui la redobAndirea salvdrii. Aqa, intr-adevir, timid prin conrstiinfa mortalit[tii qi infricat, fald cu atotingrozitoarele gi atotabiectele bestii, fie ele oricAt de mimnte, de nenorociri gi de moarte, 9i
incert asupra celor viitoare, s-a deprins qi s5-9i infrAneze bu<-uriile ilicite, gi, mai ales, sd-qi frAng[ superbia, prin persuasiunca cireia

a fost alungat, unic viciu, prin care i se refuzd medicina misericordiei. $i ce are, in definitiv, o atAta trebuin![ de misericordie ca rnizentl? $i ce-i atAta de nedemn de misericordie
precum miserul intrufelit?

30. Fapt pentru care s-a f6cut ca Mirific CuvAntul lui Dumnezeu, prin Carele toate s-au fdcut, qi dintru Carele igi infrupti bucuria intreagd beatitudinea angelicS, si-qi intindi clemenla Sa pAnd la miseria noastri gi CuvAntul sd se faci, El, carne gi si loc,uiascl intru noi (Ioan,l,3-14). Aga putea? intr-adevir,
gi omul, neadecvat inc6 ingerilor,

si

mdnAnce pAinea ingerilor,

dacd insSgi PAinea ingerilor socotea demn a se face egala oamenilor. $i nu a coborAt la noi astfel, incAt s5-i p[rdseasc6 pe ei, ci, totodat5,

intregu lor, integru nou5, nutrindu-i intrinsec pe ei, prin ceea ce este Dumnezeu, pe noi inv[1Andu-ne extrinsec, prin ceea ce suntem noi, ne face, prin credin1d, apgr sd ne nutreascd la fel prin vedere. Pentru c5, intr-adev[r, creatura ralionald se nutregte dintru Mirificul CuvAnt precum dintru nutremAntul siu optim; sufletul uman este, ins5, ralional, el, care, prin pedeapsa p6catului era {inut in lanlurile muritoare, redus pAnd la un asemenea punct al diminuliei, incAt, prin conjecturile lucrurilor vizibile, si se ridice la hlelegerea invizibilelor, nutremAntul creaturii ragionale S-a ficut vizibil nu prin comutaliunea naturii Sale, ci prin habitusul alei noastre, sd ne recheme pe urmfitorii vizibilelor Ia Sine, invizibilul. Astfel, sufletul, care il gdsegte inafard umil pe E[, pe Carele L-a p6risit, intrufelindu-se inlduntru, are sd imite umilinp vizibili a Lui gi are sd se reintoarcd Ia invrzibila altitudine.

Sf.

Aureliu Augustin, Liberul arbitru

Cartea a treia

257

31. De altrninteri, CuvAntul lui Dumnezeu, Unicul Fiu al Lui l)umneze,u, invdscutul intm om, i l-a subjugat pAnd qi omului pe rliavolul, pe care l-a ar,-ut qi-l va avea pururi sub legile Sale, nesmulgAndu-i lui nimic prin violenfa stdpAnirii, ci invingAnduJ pc el prin legea justiliei, incAt, pentm cS, prin femeia inrselatd

alungat prin femeie, igi revendica Iegilor mo4ii, rlosigur, printr-o malilioasd cupiditate de a face rdul, qi, totuqi, ;lrintr-un drept atotdrept, intreagd stirpea primului om, ca pecatrice, atAta timp fu potestatea sa in vigoare, pAn[ cAnd il

;i prin bdrbatul

omori pe Justul, intru Carele nu putu ardta nimic demn de lll()arte, nu numai fiindcd a fost ucis fdrS vin5, ci chiar gi fiindci s-a n6scut fnri Hbidoul, c5ruia Ela i-i subjugaser6 pe cei, pe care ii seduserS, incAt orice se ndscu de acolo relinu ca fruct al arborelui sriu, bine-nleles, prin reaua cupiditate de a-i avea, dar, totugi, nu printr-un drept nedrept de a-i poseda. $i, astfel, e atotdrept r:unstrAns s5-i demitd pe crezitorii intru Acela, pe Carele
atotperrcdrept l-a ucis, ca, qi, pentru cd mor temporar; s[-gi plSteasci datoria, gi, pentru cd trdiesc pururi, sd trdiascd intru Acela, Carele u pl5tit pentru ei ceca cc nu datora. Pe cei, cirora le-ar fi persuadat, insd, perseverenla infidelitdpi, pe drept s6-i aibS cu sine, conso4i hrhu perpetua damnaliune. Aga s-a fdcut s[ nu-i fie nici diavolului srnuls cu fo4a omul, pe care nici el insugi nu I-a prins cu fo4a, ci prin persuasiune: gi cel, care, pe drept, a fost qi mai umilit, intrucet

ii servi celui clruia ii

consimgise la rdu, fu, pe drept, Iiberat prin (iel Cdrrria i-a consimlit la bine, pentm r:5 pdcituiserd mai pu,tin rx.:esta8, intru a consimgi, dec6t 5lae, intrr a sf[tui riu.

Xl.

Creatura /ie rdmdndnd shetornic tntru jtuti{ie, Jie decdzdnd, contribuie la ornamentul uniuersului.

!32" Pe toate naturile le-a ficut, aqadar, l)umnezeu, nu numai r:ele ce aveau sd rdmAnd statolnic intru virtute gi justilie, r;i ;rc rlrial qi pe cele ce aveau sd pdcdtr-riascd, nu intmcAt ar p[cdhri, ci irrtrucAt ar fi podoabele universului, fie cd ar fi vrrt sd pdcdhriascS, l'ir:, sd

nu pic6tuiascS. l)acd, intr-adev[r, ar fi lipsit dintre realit[1i

srrfletele care

si oblind astf'el, in intreaga

creatur'6, insdqi culmea

ordinii, incAt, dar;6 ar fi voit sd pdcdtuiasc5, universalitatea sd se sldbeascd gi sd cad6, i-ar fi lipsit, desigur, ceva mdre! creaturii,

-95!!99-",!"io--

259

s-ar tulbura cdci i-ar fi hpsit, desigur, ceea prin indepirtarea cdreia lucnrrilor' Aqa sunt optimele 9i sfintele 9i statrilitatea gi "o.r"*irir"a ,JU-a" creat,ri ale potestifilor celeste qi supraceleste, c5rora sing,r supus6' FEri Drrmnezeu Ie ponrnceqte; intreagi lumea, ins6, le-a fost juste qi perfecte ale acestora, universalitatea nu poate s5 existe' oficule

picdtuiau, nu se a aqa i-ar fi liPsit

desigur, neegale,

decAt care orin oficiu, celor superioare, egale, totuqi, prin naturS' itf#oare, qi, totuqi, laudatrile pe teptele lucrurilor irmi ttt"a ^rrlt" constituite de supremul Dumnezeu' dacd 33. Mffica nahrr[, care nu numai dacd n-ar fi' ci chiar prin urmare) un ar pdcdtui, s.ar micgora ordinea universalitSlii, are nu ,ori *.i sublim. Un rost irrferior are ceastdlaltS, care doar dac6 ar avea ceva mai ar fi, nu, insi, daci ar 9i p5cdtui, universalitatea toate pnn pu1in. Primei i-a fost datd putin{a de a le con}ine pe tu-crrritoJ, rostlO, care ,r, u. p't"t s5 lipseascd ordinii

p."p."f

,i"i ,,

3] de aceea persistS intru buna voinf6, pentru cd a pnmrt c5 are sd acest rost, ci de aceea l-a primit, fiindc[ a fost prevdzut[

persiste

pe toate

gi atotd Carele

nepicdtuinde, i-a fost dat atotP

unera cale toate; nu, totuqi, propriu, ci impreuni cu pr:tma, precum desigur' spiritualele, o fo.i pr""*o.*ta cd are sa pecat-tsc5' Au,

o.i".ri indesine, 9i coniucliunea

diminuqie, intmcAt nici n-ar fi aj sale, cAnd ceastdlaltE i s-ar uni mar dificild, cAnd ceastdlaltS gi-ar

fdrd cumul, 9i separarea f[r6

nu prin locurile qi massa

disparilitatea afectelor se Pot un ,1"gi fie"at" igi posedd corpurile lorugi' 34. Sufletul rAnduit, ins6, dupS p[cat,

in corpurile inferioare

ci qi muritoare, iqi conduce corpul t6' " absolut prin arbitru' totugi, nici un astfel de pr""r* o ingiiuie legile universalitdqii' $i,. d" ..J"", inferior corpului celest, cdrui corp i-au suflet nu

".L,

Sf.

Aureliu Augustin, Liberul arbitru

Cartea a treia

261

lost supuse chiar qi corpurile pdmAntegti. intr-adev5.r, haina

zdrenlSroas6 a sclalr,rlui damnat este cu multul inferioard hainei binomerit6torului qi ajunsului lntrr mare onoare in fala stdpAnului,

dar sclalrrl insuqi este mai bun decAt oricare hainh prelioas5, prin datul cd este om. El (sufletul superior, n.tr.) sc alipeqte strAns lui Dumnezeu, qi, intru corpul celest qi prin potestate angelicS, oneazb. qi conduce chiar qi corpul pdmAntesc, precum poruncegte Acela a C5rui aprobare o vede inefabil. Cestilalt, ins6, impov5rat de membrele muritoare, de-abia il administreazS, intrinsec pe

il orneazd. pe cAt poate; pe oelclalte, ins5, extrinsec adiacente,le afecteazS, pe cAt poate, oxtrinsec, printro cu mulhrl mai infirmd lucrane.
acesta insuqi de care este ap5sat, gi, totuqi,

XII. - Cuuernarea uniuersului nu s-ar tulbura.

pdcdtuia tntreagd. creaturo angelicd.

chi.ar dacd

35. De unde se deducc cd ornarea atotcongruent5 nu avea sti-i lipseascd infimei creaturi corporale, chiar gi dacd aceastarr nu
vriia sd picituiasc[. IntmcAt cinc poate conduce totul, conduce

pAnd qi partea, cine, insd, poatc mai pufin, nu urmeazd rrurnaidecAt cd poatc mai mult. Medicul perfect insdnltoqeqte, intr-adevdr, eficace pAnd qi rAia; dar, desigur, nu urmeazd numaidecAt c5 cine se ingrijegte utrl de rAios poate lecui intreagi starea rea a s5ndt[1ii umane. $i, desiprr, dacd este privitd certd ratiunca prin care sd devind invederat cd se cuvenea sd existe rrr()atura) care sd nu fi pdt:Etuit niciodatS, aceeagi ratiune lcanun!6 chiar gi faptul cd ea se abline de la pdcat prin liberi vointd qi cd nu constrAnsl nu pdcdtuiegte, ci de Ia sine. Dar, krtuqi, chiar daci ar pdcdtui (r:u toate cE n-a p5c5tuit, precum a lrrcgtiut-o Dumnczeu cI n-are sd picituiasch); totugi, dacd ar lrac:[tui qi ea ins5gi, ar fi suficient5 potestatea inefabilei puteri Lr lui Dumnezeu intru impdrSlirea universalitSfii, intrucAt, rr'trjbuind tuturor cele congruc qi condemne, nu ar pelmite si l'ic nimio ruginos gi neplScut intru intreagd impdrdlia Sa. Pentm t:ir. fie gi fird de nir,:i un fel de potestate creatd intru acest scop, rlat:d intreagi crcaturzr angeli<;i ar {i pir'5,sit, pdc6,tuind, preceptele l,ui, prin maiestatea Sa le.ar conduce atotdecent gi optim pe t()ate, gi nici nu invidiind nicidecum, astfel, crcatura spirituald ci ar

cxista: EI, Carcle, pe cea r:orporalS, inferioard cu multul oricdror celor pdcdtoase spirituale. a instituit-o cu atAta larghe{e a bun5tdgii, incAt nu existd nimeneal care) privind ralional cerul qi pdmAntul

qi toate nahrrile vizibile, moderate in sAnu] genurilor', formate, orAnduite, fie sd-l cleadd pe altul decAt pe Dumnezeu artificele tuturor acestora, fie sd nu mdrhrriseascd cumch El trebuie inefabil ldudat. Fie cd nu exist6 nici o orAnduire mai buni a lucrurilor, ci ntrmai potestatea angelicd se poate ridica, prin cxcelenla naturii

gi prin bunitatea voinlei, intru dispunerea universalitilii, deasupra in strilucire, chiar dacd toli ingedi ar fi pS.cdtuit, nu i-ar face nici un fe] de neajuns Creatorului ingerilol intru impdrdgirea impdrdg-iei Sale. Cdci nioi bundtatea Lui nu ar sldbi printr-o anume cvasisil6, nici omnipotenfa, prin dificultate, intru a-i crea pe alF, pe care sd-i ageze intrr acele licaguri, pe care le-ar fi pdrdsit, picdtuind, ceilalli: nici creatura spirituald, in orice num[r, dacd ar fi, prin meritele sale, damnatS, n-ar putea ingusta ordinea, care-i primeqte-ntm sine convenierrt gi decent pe oricAli .rr fi de damnat. Ori incotro se va fi intors, agadar, cercetarca noa^strd il gasegte inefabil de lSudat pe Dumnezeu, ziditorul optim qi guvernatoml atutjust al tuturor naturilor. 36. in sfArgit, ca sd le l5s[m contemplarea frumsegii lucrurilor rrclor care, prin darrl divin, o pot vedea, gi nici sd nu ne opintim a-i aduce, prin cuvinte, intru scrutarea inefabilelor, pe accia ce nu-s in stare, si ducem, totugi, din cauza oamenilor vorbdreli qi infirmi, pAnE Ia cap5t, printr-o atotscurti concluzie, o atAta de
mare chestiune.

ilII. gi

Dintru corupliunea creaturii Ei dintru uituperarea uiciului ei, se aratd, bundtatea ei tnseSi.
'loatd natura, care poate dcveni mai pulin bun6, este bunS; se corupe, devine mai pulin bun5..

toati natura, cAt timp

Odci, sau nu-i face rdu coruperea, gi nu sc corupe, sau, dacd se (x)l-Lrpe? ii face r'6rr <;otuperea: gi, dacS-i face riu, se micgoreazd t:cva dintru binele ei gi o face pe ea mai pufin burr5. Cici, dacd o 1rivaaz6. pe ea cle absolut tot binelc, orico va r5"m6ne din ea nu se

va rnai putea colupe;

cicl nu va mai fi nicj un fel dc br'ne, prin

raptul <;iruia ar putea face

r[u

coruperea: cui, insd, ntr-i poate

Sf.

Aureliu Awustin, Liberul arbitru

Cartea a treia

265

face rdu coruperea, nu se (nrupe. Apoi, natura, care nu se corupe? este incoruptibilS; natura va fi, prin urmare, f[cutd incomptibild, ccea ce este atotabsurd a zice, prin corupere. Dreptaceea, ceea ce se zice atotadevdrat, toatd natura, intru cAt este natur6, este bun6: penhu c5, dacd este incoruptibil[, este mai buni decAt coruptibili:

dacd, insd, este coruptibild, fiindcS, cAt timp se corupe, devine mai pulin bun[, este fSrd nici un fel de tndoiali, bund. Toatd natura este, aqadar, sau coruptibilS sau incoruptibild. lbatd nahrra este, a5adar, bun6: numesc naturi ceea ce se obiqnuiegte a se zice Ei substan{6. lbatd substan}a este, agadar, sau Dumnezeu, sau de

Ia Dumnezeu. 37. Prin care, hotdrAte qi probate ca legi qi principii la inceputul rationamentului nostru, ascultS, numai ce vin eu gi zrc.'loat6, natura rationald, ziditS cu liberul arbitru al voinlei, dacd rdmAne intru a-gi infrupta bucuria dintru supremul gi incomutahilul bine, trebuie, firi nici un dubiu, l6udatS; qi toatd, care tinde ca sd rdmAnS, chiar gi ea insdqi trebuie l6udat6; toat6, ins6, calc nu r6mAne inhu el, qi nici nu voiegte sd fac6 sd r[mAnd,

intru cAt nu este acolo qi intrr cAt nu face aqa, incAt sd fie acolo, tlebuie vituperatd. Dacd este, prin urmarc, lSudatd natura ragionald, care a fost fdcut6, nimenea nu se indoiegte cA trebuic l[udat cine a fdcut-o; qi dacd este vituperatS, nimenea nu sc indoiegte c5, prin insSgi vituperarea ei, este ISudat ziditorul ei. Cum, intr-adevdr, de aceea o vituper[m pe ea, fiindcd nu vrea sd-qi infiupte bucuria dintru supremul gi incomutabilul bine, adicd, dintru Creatorul sdu, il l6uddm, fdrd nici un fel de indoiali, pe El. CAt cste, prir urmare. de bun gr' cum trcbuie predicat tie inefabil tuturor limbilor, fie inefabil tuturor cugetdrilor, gi cAt trebuie onorat Dumnezeu, creatorul tuturol, f[rd de lauda cdruia nu putem fi nici 15uda1i, nici vituperali. Nu putem fi, intr-adevdr; vituperali rE nu rdmAnern intru Iil, decAt numai fiindcd marele qi supremul qi prirnul nostrr-r trine este a rdmAne intru EI: de unde, insi, asta, decAt numai fiirldc;d El este inefabilul bine? Ce poate fi, aqadar; g6sit intru pdcatele n(rastle, de unde si fie vitupcrat El, cAnd nu oxistd nici un fel de vituperare a picatelol noastrc, dccAt numai sd fie ldudat El?

Sf.

Aureliu Augustin, Llberul arbitru

Cartea a treia

267

viciu, este contra naturiiq C[ci, dacd nu-i face rltr natur-ii, nu este nici viciu, dac5, ins6, fiindci face r6u, de aceca cste viciu, dc aceea este viciu, fiindci este contra naturii' Pentru c6, daci vreo

intnr viciu decat numai ad

XIV.

Yi]ciazh ceea ce-Ii place

intru naturS.

- Nu

toatd coruperea esle demnd de uituperare' r-adev[r, se poate orupc prin viciul Dac5, intl'adev6r,

39. Trebuie vizut p zi<',e, oare, aclevirat, ci altei naturi f6rd nici un

Sf.

Aureliu Augustin, Liberul arbitru

Cartea a treia

269

nu voregte, corupt egalul de cStre egal. C6ci or.ice nahrrd vine, sd o rrorupb cu viciul sdrr, asupra uneia care este fdrd viciu, prin insuqi

tcest fapt nu vine egald, ci, prin viciul sdu, mai infirmi. Dacd, il corupe pe cel mai slab, sau se face prin viciul amAndurora, dac5 se face prin cupiditatea rea a amAndurora, sau, prin viciul celui mai tare, daci are o atAta prestanld a naturii, ir-rcAt, chiar vicioasd, sd o intrcac5 pe cea inferioard, pe care o (,orupe. Cine, intr-adevdr, va fi vituperat pe drept roadele
insd, cel mai tare pdmAnhrlui, pentru cE oamenii nu se folosesc bine de ele, qi, corupli de yiciul lor" Ie corup pe ele, folosindu-le cu abuz spre luxurie; cum, totuqi, este dement a sta la-ndoiald ci este mai prestanti gi rrrai puternicd natura, chiar vicioasd, a omului decAt oricare roade ale pdmAntului, ne.r,icioase.

40" Se poate intAmpla chiar ca o naturd mai puternicl s-o t:orupd pe-o oarecare inferioard, qi asta sd nu fie din viciul niciuneia dintre ele, dat fiind cd numim viciu ceea ce e demn de vituperare. Cine ar indrdzni, insd, si-l vitupereze fie pe un om r:umpdtat, necdutAnd nimic alta de la roadele pdmAnflrlui, decAt numai necesarul natrrrii, fie pe aceleaqi roade c6 se corup prin ruzul nutremAntului lui? [,rna ca asta nici micar prin uzanld nu se llumeqte oorupere, intr-ucAt comperca obignuiegte a fi in primul rAnd numele viciului. Cdci poate fi uqor observat printre actele zilnice gi faptul c5, de cele mai multe ori, o naturd mai tare o

rrltora, dupd legile atotcongarent datc, pe m5sura putinlei fiecdrei p[rti a universa]itdtii. intr-adevdr, dacd soarele c,rrupe ochii cuiva, neputincioqi, care, pe mdsura nahrrii lor, trebuie ferif dc lumind, rru-i de gAndit nir:i rE-i comutd, spre a implini pofta luminii sale, rrit:i cd face asta di, weun viciu al sdu,,ici, incaltea, nu trebuie vituperagi ochii inEigi, fiindcd s-au supus qi stdpAnului lor; intrucAt
s-zru desr;his urintra

corupti. Dintre hratc felurile de r:ttr.upcre, cstc, aqadar., pe drcpt, vituperatd sinpprE aceea. care cstc vicioasi: <rle[altc, tnsi, sau nu

luminii, qi luminii inseqi, intruoAt a, f,st

Sl,

Aureliu Augustin, Liberul arbitru

lrcfnrie nici mdcar numite coruperi, sau, desigur, fiindcd nu sunt virioase, nu pot fi dcmne de vituperare. Cdci qi vituperarea insdqi, lxrrrtru cE numai viciului ii este pregdtiti, apt6, adici, Ei datorat5, dr: aici se crede c5 s-a tras vocabula, intrucAt se numegte viruperagie. 41. incepusem, 1ns5, si zi<r cd viciul nu este de altundeva liru, decAt numai ci r' se opune naturii a insuqi accluiagi lucru aI r:iirui viciu este. De unde estc-nvederat ci insugi acel lucru, al rrtirui viciu este vituperat, este o naturS l5udabild; astfel, incAt rtrtirturisim categoric ci insdgi aceastd vituperare a viciilor este lnudd a naturilor, intr-un cuvAnt, a acelora a]e c[ror vicii sunt vituperate. Fiindcd viciul se opune, intr-adevir, naturii, cu atAt Hporegte malilia viciilor, cu cAt se micqorcazd integritatca rraturilor. CAnd, plin urmare, vituperezi viciul, Iauzi categoric (x)ca a cdrei integritate o doleqti, a cui integritate, insd, daci nu rr naturii? Natura, intr-adevdr, perfectd nu numai cd nu e demn6 rlc nici o vituperare, ci, in genul s5u, e mai mult demni de laudd' I)rin insugi faptul, aqadar, c5 numeqti, intr-adevdr, viciu ceea ce voi fi vdzut cd-i lipsegte per{ec{iunii naturii, te ar5}i indeajuns cd 1ic-1i placc aceea) pe care, prin vituperarea imperfe4iunii ei, ai
voi-o sd fie per-fect6.

--

Cartea a

treia

27

nl

X\. - Defectul creaturii nu-i totdeauna culpabil. 42. Dach, prin ulmare, vituperarea viciilor impune chiar
Iiumselea qi demnitatca naturilor insegi, ale cdrrtra sunt viciile, cu r:it mai mult trebuie sd fic l5udat, chiar intru viciilc lor, Dumnezeu, ziditon-rl tuturor naturilor; cum au de Ia trl qi datul prin care sunt rrtrturi, qi-s gi vicioase intru atAt, in cAt se-ndepdrtcazd de arta At:eluia, prin care au fost fdcute, gi gi numai atet sunt pe drept vituperate, in cAt vituperatoml lor vede arta prin care au fost ele licute, ra sd vihrpereze in cle ceea c:e nu vecic acolo! $i, daci arta

insdqi, prin care au fost fdcute toate, suprema, adic6, 9i inr:omutabila Inlelepciune a lui Dumnezeu, este, precum este, ldevdrat qi suprem, ia, numai, searna incotro tinde tlrt ceea ce se indepdrteazd de la ea! Defoct, care nu al fi, totugi, demn de vituperare, daci nu ar fi voluntar. C-ici, ia, r'ogtr-te, scama dacd

yituperezi, oare, pe drept coea ce cste aqa cum datora sd fie: soctlt rti nu; ci, categorir:, ccea ce nu este ala cum datora. Nimenea, insd

sL4ytSly tye!'ti!. LL qYt SllQtY

Cartea a treia

273

nu datoreazd c,eea ce nu a primit; qi oricine datoreazd, cui

care au fost astfel statornicite,

in

aceastS rtrdine a lucrurilor; a succede

frumsetea qi atAta ii i cAt sunt. Cine se-ndurereazb', incaltea, cd ele sunt trec5toare) se cu\.lne

de-o mirabild demcn!6' 43. intru acele lucruri, aqadar', care de aceea se sfArqesc,

ple(';ufir o gi impune,

<ta

9i picatclo

si

sr: vituperczc qi

;i tot ceca ce

Sf.

Aureliu Aueustin, Liberul arbitru

Cartea

a treia

215

oste pe drept vituperat, de aceea sd se vitupereze, pentru cd nu ostc aga cum datora sd fie, r:autd ce datoreazi natura pecatrice, 9i

vci gisi fapta dreapti; cautd cui ii datoreazS, qi-L vei gisi pe Dumnezeul2. Intr-adevdr, de la Cine a primit sd poati face drept rlc-ndatd ce vrea, de [a Acela a primit sd fie chiar qi nefericit[, tlacd nu va fi fdcut, gi, fericitS, daci va fi fdcut. 44. Pentru c6, intr-adcvdr, nimenea nu sc poate ridica rJcasupra legilor omnipotentului Creator, nu este ingiduit ca sufletul si nu-gi redea datoria. C[ci, sau qi-o redd, bine-folosind ceea cc a
primit, sau qi-o redd, pierzAnd ceea de cane n-a \T Lrt si se foloseasrE hine. $i, astfel, dacd nu gi-o redi fdcAnd justilia, qi-o va reda lndurAnd rniseria, pentru ci gi intrr una, ,si intru alta sund mirificul rrrvAnt al datoriei. Ceea ce s-a spus, se putea, dealtminteri, spune thiar gi-n acest mod: Dacd nu redi fdcAnd ceea ce datoreazd, va lcda indurAnd ceea ce datoreazd. Acestea nu sunt despS'r1ite, insd, do nici un intcrval de timp, ca, intr-un cvasianumit timp, sd nu facd ceea ce datoreazi, qi, -ntr-alhrl. s5-ndure ceea ce datoreazd, t;a, nici micar intr-un punct al timpului, sd nu se pAngdreasci universala frumscle, incAt si fie intru ea dezonoarea pdcatului, [5rd onoarea vindictei. Se pdstreaz[, insd, pentru judecata de apoi, inhu manifestarea gi simg-irea atotacutd a miseriei, tot ceea ce este rrcum atotocult rizbunat. Cdci precum, cine ilt e lreazi doarme, intocmai aqa, oricine nu face ceea ce datoreazS, indurd, fSrd

intermiten!6, ceea ce datoreaz6, fiindca ateta de mare este bcatitudinea justipei, incAt nimenea sd nu poatd sd se departe de r:a deoAt numai intru miseric. In toatc trecStoarele, agadar, sau trclc ce se sfArgesc n-au primit sd fie mai muJt, qi nu-i nici o culp6; dupd cum chiar gi cum sunt, pentru cd nu au primit s5 fie mai armplu decAt sunt, cu atAt mai pulin nu-i nici o culpS; sau nu voicsc sd fie ceea cc, dacS al voi, au primit sd fie, gi, pentm cd este rrn bine, este, daci nu voiesc, o vini.
XVI.

Pdcatele noestre nu pot

fi

reudrsate asuPro

lui l)umnezeu.

45. Dumlrczcr;. insi, nu datoreazd nimic nirninui, fiindcd le rl5 dinainte. gratuit, pe toate. lar, dacd negtine va zicc c5, prin
rncritele proprii, i se datoleazd ceva de la El, t;u siguranfi, sd fie rnr-i datora lui. Cdci nu era tuj s5-i fi datorat. $i" totugi, ce merit e

Sf.

Aureliu Aulustiry, Liberul

arbitru

Cartea

S-!'"-

2'71

a te converh la Acela de la Carele egti, ca si fij chiar mai bun de la El insuqi, de [a C]arele ai ci eqtr? Ce ii pl6teqti, agadar, mai dinainte,

din moment ce a prirnit qi voinla 1iber6, qi atotsuficienta facultate. 46. PAnS-ntr-atAta, incaltea, oAt timp nu face fiecare ceea ce clatoleazS, nu-i nici un fel de culp[ a Creatomlui, incAt e chiar o laudd, fiindcd indurd ceca ce datoreazS, 9i, intm insuqi faptul ci
cste vituperat, nefdcAnd ceea ce datoreazS, e, dealtminteri, ISudat

Acela Cui ii datoreaza. Dac5, intr-adevir, tu eqti lSudat, vizAnd cd eqti dator sd faci, cum nu vezi asta decAt numai intm Acela C.Je este lrcomutabilul Adevir, cu cAt mai mult, El, Ca.ele tea qi inv5lat dinainte sd rtei, 1i-a 9i dat dinainte s5 poli 9i 1i-a qi l6sat Jinainte in seam5, nu, insd, nepedepsit, qi sd nu wei? Dac[, intr-adev[r, fiecare datoreazi ceca ce a primit, qi, aqa a fost fdcut

omul, incAt sd p6cltuiasci in mod necesar, intocmai asta o datoreazi: s5' pdcituiascS. Cum, prin urmare, picdtuieqte, face ucea oc datoleazS. Care, cum e o crirnd a o zice, fapt e ci pe nirnenea nahrra sa nu-l constr.Ange si picituiascSl3. Dar nici una str5inS. intFadevdr, nu oricine pdcdttricAte, cAt tinp pdtimeqtel' eea

Care

nu a comis ninric inafar.a por.uncilor. Ziditorului sdu, 9i carr:,

-Sf.

man a"Wtir,m"r"t "*ilr"

_..--.- Ca*ea a

treio

279

a c o o

d
toate acestea cu foarte mare plScere gi le aprob; qi consimt cE este nbsolut adevirat cd nu se poate-ntAmplq cu nici un chip, sd-i fie pe drept atribuite Creatorului nostru p5catele noastre'

XI{I. -

l/oinla este prima cauzd de a pdcdtui'

47. Dar a! l,rea, totr-rqi, daci asta se poate-ntAmpla,

si gtiu, de

ei

a
rationald astfel, incAt una sd nu p[cituiascd niciodati, alta
sE

m a

e s :

m a

o
r.auzd accast[

tripaflite vointd a crcaturii rationale; dar carc

,stiu.

sE

fie, inr:altea. calza. nu

48. Aug.: Deqi voinla este cauza pdr:ahrlui, ttr caufi, ttrtuqi, sii descr.rpcri cauza vointci inscai, iar', dacd o vli fi putut gdsi oe tu:easta, mr vei avca tu, oale, de gSnd sd carrqi sd descoperi <.hiar

Sf.

Aureliu Augustin, Liberul arbitru

Cartea a treia

28"1

va fi fost gdsitd? $i care va fi noima cercetdrii, care limita sonddrii prin intreb[ri qi a disocierii, ori de eAte ori s-ar cuveni ca tr-r sE nu caugi nimic dincolo de ridicin5?
,si cauza acelei cauze care Pdzegte-te, intr-adevdr, sd socogi ci s-ar fi putut sd se zici ceva mai adcvdrat, decAt ceea ce s-a zis, anume? ci ,,r[dbcina tuturor relelor oste avaritia" (I Tim.V, 10), a wea, adic6, mai mult dec6t este de sa1. AtAta este, insd, de sa!, cAt igi exige sieqi mdsura conservirii, in genul sdu, a nahrrii. Avarilia, intr-adevdr, care se zice pe grece$te .filarghiria, nu igi rSsuni numai asupra arginhrlui gi a banilor, de unde qi-a tras mai mult numele, chci cei vechi, ficeau, fi:rtr-adevir,

barrii din argint sau din argint amestecat) ci trebuie inleleasl asupra tuturor lucmrilor care sunt imoderat rAvnite gi absolut
pcste tot, unde neqtine voiegte mai mult decAt cAt este de sa!. Aceast6

avarilie este, insi, cupiditatea; cupiditatea, apoi, este voinla improbS. Vrinla improbi este, prin urmare, cauza tuturor relelor. Oare, dacd ar fi dupd nahrr6, ar conserva, desigur, nafura, gi nu i-ar fi ei piguhitoare, gi, de aceea, nu ar fi improb6. De unde rczultd cE r5ddcina tuturor relelor nu este dupd naturil6, ceea ce r:ste suficient impotriva tuhrror celor care voiesc sd acuze nafurile. Daci tu cau{i, insd, cauza acestei riddcini, in ce mod va mai fi, oa, rdddcina tuturor relelor? Cdci va fi cea, care este cauza ei, pe care) cum o vei fi gdsit, vei avea de gAnd, precum am spus, si r:au{i sd descoperi chiar gi canza ei inseqi, gi nu vei mai avea nici un fel de noimd a cdutirii. 49. Dar,la urma urmei, care va putea fi, mai naintea voinfei, r:auza vointei? Sau, intradevir, este ins6qi vointa, gi asta nu se irbate de la rddScina voinlei; sau nu este vointa, gi n-are nici un fcl de pdcat. Sau voinla este, aqadar, prima cauzE. de a p5citui, sau nu-i nici un fel de picat prin prima cauzd de-a p6c5tui. Nu-i, irrsd, cui si i se impute pe drept pdcatul, decAt numai lrric[tuitorului. Nu-i, prin urmare, cui sd i se impute pe drept, tkloAt numai v,ritoruluil?: dar nu gtiu de ce ai tu pldcerea sd caugi rrlta anume. in definitiv, oricare este acea cauzd a voinfei, ea-i sau rrbsolut just6, sau injust5. Dacd, just6, oricine i se va fi supus ei, rrrr va pSc6hri: da<6, injust6, sd nu i se supund ei, gi nu va pic6tui.

Sl.e*aU4W:!-.LEg"l"*l!1" _

Carteaatreia

283

XII[. -

Pdcdluie4te, oare, cineua, prin J'aptul cd nu se poate pd.zi.

50. Sau este, poate, viole.nti qi constrAngc impofiva voinlei? 'l'rcbuie, oare, sI rcplicSrn de atAtea ori acelaqi lucru? Amintegte-li-le pe cele atAta de multe de mai sus, care s-au spus de citre noi
tJcspre pdcat qi libera voin15. Dar,

daci

e laborios

si le incredinlezi

este acea cauzd [)o toate memoriei, pine-o pe asta, atotscurt5. Orice o voinlei, dacd nu i se poate rezista, i se cedeazi firi p6cat: dacd, ins5,, i se poate, si nu i se cedeze qi nu se va picdtui. Sau, poate, ll ingali pe neprecaut? PSzeasc5-se, deci, si nu se tnqele. Nu cumva cste atAta de mare inqelSciunea, ci absolut nimeni nu poate sd se pizcascS? Dacd este aqa, nu exist6 nici un fel de picate' Cdci,

cine picdtuiegte prin faptul cd nu poate, cu nici un chip, si se pSzeascS? Se ded6 p5cahrlui: se poate, deci, pizi. 51. $i, totuqi, se improbeazi pAni 9i unele fapte fSptuite prin

rrutoritili: zice, intr-adevir, Apostolul:

mi.sericordia,

ignoranfd, qi se judecd de corijat, precum citim intru divinele

Dobdndit-am

lrrofetul: Delictele tinerelii Si ignoranlei mele sd nu pi le aminteSti (Psat. XXII.7). Sunt de improbat pAnd 9i fapte fiptuite din noccsitate, unde wea omul sE fSptuiasci bine, 9i nu Poate, cdci de urrde sunt acele cuvinte: Cdci nu fdptuiesc binele pe carel uoiesc, oi. rdul, pe cere nu-l ooiesc, pe acesta-l .sdudrSesc qi aceea: Cdci a uoi se ofld. tn mine, dar a desdudrsi binele nu aflu (Rom.l4l,79, lB): qi accea: Cdci colnea rduneEte tmpolriua spiri.l,ului, spirilul, i n,sd, tmpo triua cd rnii: aces tea, t n t r-adeud r, s e- nco nt reazd-ndes ine, trt sd nu lacepi cele ce ali uoi (Galat.Y, 17)? Dar toate acestea sunt alc oamenilor scoborAtori din acea condamnare la moarte: c6ci, rltrcd nu ea-i pedeapsa omului, ci natura, acestea nu-s, niciunele, rri<;i un fel de pdcate. intradevdr, dac.:d nu se abate de la acea rnisur5, inh-u care a fost naflrral fdcut astfcl, incAt si nu poati sd l'ic mai bun, cAnd le facc pe a<-:estea, face ceea ce datoreazd. Dac5, insd, omul al fi mai bun, dacd ar fi altfel; acrtm, dar, prin faptul r:ti este aqa) nu este bun, nici nu are in potestate si fie bun, fie ncvizAnd cum,ar datora sd fic, fie vdzdnd, gi nefiind in starc si l'ie, c.um vcde cd el datoleazd si fie: cine mai poate sta la-ndoial5 r:d aceasta este o pedeaps5? 'lbatd pedeapsa, ins6, dac5 estc justd.

fiindcd ignorant fdptuit am (I Tim. I, 13); zice gi

Sf.

Aureliu Augustin, Liberul arbitru

Cartea a treia

285

oste pedeapsi a picatului ,si se numeqte supliciu: daci, insd, pcdeapsa este injusti, deoarece nimenea nu se-ndoiegte cd este

pedeapsi, ca i-a fost impusi omului de cdtre negtine injust

dominAndu-I. Apoi, intmcAt a sta la-ndoiald despre omnipotenta lui Dumnezeu qi justigia-l e plopriu dementului, aceasti pedeapsd cstc justd, qi ca este pl[titd pentru un p5cat anume. intr-adexdr. absolut nici un dominator injust n-a putut nici s5 iJ ripeascd fdgg pe om, prec;um unui Dumnezeu ignorant, sau se-i smulgd cu frrrfa, impohiva voinlei Sale, ca unuia maj slab, fie infricoqAndu-L, fic b6tAndu-L, s6-l chinuiascd pe om printr-o pedeaps6 injustS.

ll6mAne, prin urmare, cd aceast[ pedeapsS justd vine din

rlamnatiunea omuluil8.

voinlei pentru a alege oe si faci bine, nici, c5, rezist6nd consuetudinea carnalS, care a prins, prin violenl[, oarecum natural, rid6cinile succesiunii muritoare, vede cd trebuie sE faci
bine qi voieqte, Ei nu poate-mplini. Aceea este, intr-adevir, atoqusta pedeaps6 a p[catului, sd piardd fiecare datul de care n-a r,rut si sc foloseascd bine, deqi, dacd voia, putea, fird nici o dificultate. Asta-i, altminteri, precum cine, qtiind, nu face bine, ar pierde a gti oc este bine, qi cine nu a voit, degi putea, sd faci bine, ar pierde sE poatd, deqi ar lrea.

52. $i nu-i de mirare nici c5, ignorAnd, nu are liber arbitrul

In definitiv, aparfin, cu adcv5rat, intregului

suflet pdcdtos aceste dou6 pedepse penale: ignoranla qi dificultatea. Drntru igrroran{d dezonoreazl. eroarea, dintru dificultate flageleaz6 chinul. Dal a aproba falsele ca adevdrate, intrucAt gregeqte

irnpotriva vointei, gi, rezistAndu-i gi torturAnd-o durerea lantului r:amal, a nu se putea tempera dc la lucrdrile libidionase nu este natura omului instituit, ci perdeapsa damnatului. CAnd vorbim, irrs5, de libera voinli de a I'ace binele, vortim, intr-un cuvAnt, de tt;cea tntru care a fost ficut omul1e.

XIX.

- Pdcdto.Sii sd nu-Si scuze ignoranla .Si dil'icultatea ca uicii trans/izate lor dintru pdcatul lui Adam.

5l']. Aici orrurd atotcunoscuta chcstir.rne, pe oare s-au obiqnuit s-() tot rrradd oarrrenii murmurdtori indcsine, care sunt gata sd rrruze intru faptul de a pdcdtui on'ce alta inafard de sine. Cilci zic: .,|)acd Adam gi Eva au pScrdtuit, de ce am fost fdcugi noi nofericip,

Sf.

Aureliu Augustin, Liberul arbitru

Cartea a treia

287

sd le facem, gi, opunAndu-se o nu gtiu car.e necesitate e ctincupiscentei carnale, sd nu fim in stareT" Cdrora rdspund6Ji-se pe scurt sI se liniqteasci qi si inceteze a mai murmura impotriva lui Dumnezeu. Cici s-ar plAnge, poate, pe drept, dacd nu ar oxista nici un om victorios asupra erorilor gi libidourilor: cum, insi, este peste tot prezent Cel Carele, in multe moduri, prin tl'eahrra slujindu-i Domnului sdu, il cheamh Ia Sine pe cel abitut, il inva{d pe cel credincios, il consoleazd pe ccl ce sperd, pe cel
<;arc
pxr

cn sd ne naqtem c.u cecjtatea ignoranlei qi cu chinurile dificultifi, qi, mai intAi sd gregim negtiutori ce ar fi trebuit si facem, apoi, dupd ce au inceput a ni se dezvdlui pleceptele justiliei, sd voim

voin{ei tale, ignori; nici faptul

iubeqte il sfdtuieqte, pe cel ce se opinteqte il ajut6 gi ll ascultd cel oare se rr.ragS: nu ti se imputd fie drept culpd c5, impotriva

ci

nu-1i intremi mddularele

vulnerate, r-;i, cd-L dispreguieqti pe voitoml a le-nsdndtogi: acestea surrt propriile-li picate. Cdoi niciunui om nu i s-a luat putinfa de a gti si caute util ceea ce ignord inutil, qi de a-qi mirturisi

umil neputinla, ca s5-i vind tn ajutor cdutdtorului

gi

rn5rturisitorrrlui Acela Carele nici nu greqegte in timp ce ajutd,

nrcl nu se ostenelte.

54. intrucAt, cd negtine, igrrorAnd, nu face bine, gi c[ voind nu poate, de accea se numesc pdcate, fiindci igi trag originea din acel prim picat al liberei voinfe: intr-adevdr, acela. precedAnd, le-a meritat pe acestea subsecvente. CEci, precr-rm numim limbd nu numai mbdularrl pe careJ miqcim in guli, in timp ce vorbim, ci chiar qi ceea ce ur-rneazi consecvent rnigcS.rii acestui mddular, forma, adicd, qi rostuirca cuvintelor, rnod, dupi care) una se nume$te limba gr.eacd, alta, latini: intocmai aqa nuJ numim pdcat numai pe accla care se numegte in mod propriu pdcat, cdci se comite prin libcra voin{d qi de r;dtre gtiutor, ci chiar gi ceca ce este necesar sd ur.meze, de-acum, tlintru supliciul lui. intocmai aqa, chiar gi insigi natura, intr-un fr-'l o numim, cAnd volbim la modul propriu, naturd a omului, intru carca a fost fdcut primul, in genul siu, inculpabil; altfel, pe uceasta intru care, prin podcapsa aceluia damnat, ne nagtem qi
sir facd bine,

rnuritori, gi ignali,

,si supugi

Apostolul: lbs\-am, intr-a.deud.r, Si noi nat uralz| .yi ceilalpi (lifes. ll, :3).

cdrnii: h'mit5, dupd care zice Jiii mdniei, ca

Sf.

Aureliu Augustin, Liberul arbitru

Cartea a treia

289

)()t.

Oricare ar fi, in definitiu, adeudrata sentinld despre or@inea suf'leteLor, delecLeLe penaLe nu E-o.u rdsfrdnt injust asupra

urmasiLor lui Adam.

55. Dar atotjust i-a pldcut suprcrnului Dumnczeu, modelatorului ]ucrulilor, sE ne naqtem, dintru acea primd pcreche, qi cu ignoranla, qi cu dificrultatea, gi cu mortalitatea, intrucAt ei, t:um pbcdtuiserS, au fost amncati qi intm eroare, gi intm chin, gi intru moarte, ca qi intru nagterea omului si apari originar lustilia r[sbundtorului, gi intru devenirea2l lui, nrisericordia MAntuitorului. intr-adevir, nu aqa i-a fost interzisi primului om damnat beatitudinea, incAt s6-i fic interzisd p6ni q;i fccunditatea. Cdci putea si devini qi dintru progenitura sa, rxicAt carnald qi muritoare? ceva, in genul siu, podoabi anume qi ornament al lumii pimAntegti. $i, desigur, nu tinea de echitate sd-i nascd mai buni decAt era el insuqi: dar ca sd invingi fiecare, prin conversiunea cdtre Dumnezeu, supliciul, pe care originea lui l-a meritat prin avelsiune, nu numai ci se cuvenea ca voitorul si nu fie oprit, ci, chiar si fie ajutat: intr-adevir, chiar 9i asa, (lreatorrl lucrurilor arati cu cAtd facilitate ar fi putut omul, dac5 al fi voit, sd menlind starea in care a fost ficut, din moment ce lllogenitura Iui a putut chial invinge starea in care s-a n5scut. 56. Apoi, dacd a fost ficut un singur suflet, dintru care se tlag sufletele intregului nat onrenesc, cine poate s5 spund cd el nu a pSodtuit, cAnd acela, primul, a pdcituit? Dac[, ir-rs5, sunt fir<rute unul cAte umrl, in fiecare dintre cei care se nasc, nu estc
[)on/crs, ba dimpotriv6 apare atotcr-rnvenicnt Ei atotrostuit ca riul rrrcrit al inaintaqului sd fie fireqte al urmagului, gi bunul merit al rrrmagului sE fie fireqte22 al inaintaqului. Cle e, intr-adevir, nedem.n,

rlaci Crcatolul a voit sd arate, chiar gi aqa, c[ pdn[-ntr-atAta

cxcclcazi, fald cu creaturilc corporale, dcmnitatea sufletului, inc6t ortul unuia poate sd fie, dc Ia acea treaptd dc la care s-a tras, rrpusul ocluilalt. 05, cum cel picdtos va fi ajuns la ignoranti gi tlifi<'ultatc, tocmai de accca li se zicc, pe clrcpt, pcdeapsd, fiindch rr fost mai bun inaintc dc ar;casti pedcaps[. l)ac5, agadar, unul a

irrccput

si fie astfcl, nu numai inairrte de p[c:at, ci inainte

de

Irtreaga sa vrald, prooum a devenit altul, dupd o viafd culpabilS,

Sf.

Aure\iu Augustin, Liberul

arbitru

Cartea a

treia

29'l'

arel nu rnic, un bine, de unde aducd mulpmiri Ziditorului sdu; pentru cI insuqi ortul lui gi urzirea este md bun decAt oricare rxrrp perfect. Cici nu-s bune mediocre nu doar ci este suflet, prin care naturd precede deja tot colpul, ci chiar gi cd are facultatea sd se oultive, cu ajutorul Creatortrlui, pe sine insugi qi, prin studiu pios, sd obfnd gi si posede vrrtulile prin care sd se elibereze gi de dificultatea chinuitoare gi de ignoran!a inrobitoare. Fhpt care, daci este aga, ignoranla qi dificultatea nu Ie vor fi sufletelor care se nasc supliciu al picatului, ci stimul de a se-mbundtdii 9i exordiu al perfecliunii. Cdci nu este pulin a fi primit, inaintea oricdrui merit al bunei lucrdri, judecata

natural[, prin care si-i prepuni erorii inlelepciunea

qi

dificultetii liniqtea, ca sd ajungi la acestea nu ndscAndu-se, ci dorindu-le. Ceea ce, dacd nu va fi voit sd facd, va fi $nut, pe drept, vinovat de pdcat, precum unul care nu s-a folosit bine de acea facultate pe care a primit-o. Cici, deqi s-a n[scut intru ignolanld qi dificultate, nu este, totuqi, constrAns, prin nici o necesitate anume, sd rimAni statolnic intru ceea ce s-a ndscut: gi nici nu putea absolut sd fie decAt numai gi numai Dumnezeu Omnipotentu] creator al rrnor astfel de suflete, pe care qi neiubit le face lil Insuqi, gi iubitor Ie reface pe ele, qi iubit le face El insuqi pcrfecte: Carele gi nonexistentelor le ddruieqte, dinainte, sd fie, qi celor ce-I- iubesc pe EI, de Ia Carele sunt, le dilriegte, dinainte, sd fie fericite. 57. Dacd., insd, sufletele, deja existente in vrcun anume sccret al lui Dumnezeu, sunt trimise sd anime qi sd conducd <:orpurile fiecirui ndscut in parte, sunt trimise, desigur, la acest oficiu, ca, bineadministrAnduJ, infrAnAndu-l, adicd, prin virtuli qi supunAndu-l atotrostuitei qi lcgitimei servituti, s6-i dobAndeascd pAnd qi lui insuqi, Ia rAnduiala gi la timpul opr)rtun, lor;ul incorupliunii cereqti, corpului care se naqte din pedeapsa pdcatului, din mortalitatea primului om, aqadar. ()are, cum au inttat in sAnul acestei vie{i gi igi asumi purtarea rnddularelor muritoale, este necesal s5-qi asumc Ai uitarea vielii anterioare qi travaliul t;elei prczente: do unde urmeazi logir: tcea ignoranld qi dificultatc (.:are, in plirnul (,m au fost supliciul rnortalitdlii, intlu expjerca miseriei spiritului. intru ele, ins6.

Sf.

Aureliu Augustin, Liberul arbitru

Cartea

a treia

293

poarta niinisteriului intru retacerea incoruptiunii corpului.

Odci, desigur, ele nu sunt numite altfel pdcate, decAt numai

in mdsura in care oarnea^ purcezAnd din vita pdcatului, le produce sufletelor venind la sinc aceastd ignoran!5 gi dificultate: care nici loruqi, nici creatorului nu le pon,te fi
atribuitd drept culp6. intr-adev5l', EI le-a dat gi facultatea dc a luura bine in oficjile laborioase, qi calea credinlei in cecitatca uitdrii: gi, indeoscbi, acea judecatd cd tot sufletul concede cd trebuie ciutat ccea ce v5tdmltor nu qtie gi ci trebuie sd tindd perseverent in oficiile laborioase spre invingerea dificultdtii de a face bine, qi sd ceard ardent sprijin dc la Creator, ca s5-l ajute pe cel ce se opintegte; Carele, fie cxtlinsec, prin lege, fie prin aloculiune intru adAncurile sinelui, i-a inv5,1at ci trebuie sE se sforleze qi le pregitegte ghrlia cetdtii atotfericite triumfdtorilor asupra aceluia care l-a adus pe primul om la aceastd miseric, invins de atotreaua persuasiune, care mizerie ei gi-au impropliat-o, pentru aJ invinge prin credinld optimi. Cici nu este o lupti de neinsemnatd glorie aJ invinge pe diavol, impropriindu-i acelaqi supliciu, Ia care cl se laudi cI l-a adus pc ornul invins. Nimenea, insb, cine, cuprins dc amorul vietii acesteia, va fi neglilat asta, nu-i va plrtea, in nici un mod, irnputa just poruncii rcgelui pcdeapsa dezertdrii sale, ci va fi, sub Domnul tuturor, mai degrabd rAnduit in cetele aceluia al cdrui ruginos stipendiu l-a iubit atAt, int;At gi-a pdrisit tab6ra sa. 58. Dacd, insd, suflctclc, altuncleva r'onstituite) nu sunt trimjse de cdtre Doninul Durnnezeu, ci vjn de la sine sd locuiascd corpurile; este ugor'? de-acum, dc vdzut, orice din iguoranli qi dificultate le va fi revenit ploplici vointe, cumcd, in nici un mod, nu trebuie invinuit, de aici, Crcatorul: din moment ce, chiar daci le-ar fi trimis Iil insugi pe ele, cirora, in inslqi ignoranla qi dificultatea, nu le-a luat libera voinli de a
cere, de-a (reTcetea gi dc-a se sforta, (.lcl Care este gata sd dca

petitorilrr, sd le dcmonstrezc cdutdtorilor', t:elol ce bat sd Ie deschitJS, ar fi absolut tnafata culpoi. (liir;i le-ar pune in fald sArguitorilor gi liinevr:itorilol aceastd ignolantd qi di{it;ultatea splc-a o invingc, r:a si se facd demni dc cununa gl,.rliei:

Sf.

Aureliu Augustin,

Liberularbitru

Cartea a treia

295

neglijenflor, ins6, gi voitolilol sd se apere plin infilmitatc de pdcatele lor nu le-ar imputa drept picat insdqi ignoranta qi dificultatea, ci i-ar pedepsi pentru cd au voit sd rdmAnd. mai deglabd, statornic intru acestea, clccAt sd ajung[ la adev6r ,si facilitate prin sArguinla de-a celceta qi dc-a inv51a qi prin umilinla de a se confesa qi a se ru6;a. XXI.

- i, "or" Lucru este eroarea moi pdgubitoare.

59. Dintre aceste patru pSrcri despre suflet23, dacd vin ele din vi15 sau se formeazd noi in fiecare nou-ndscut aparte, sau, deja existente altundeva, sunt fie divin trimise, fie se coboari cu de la sine tn corpurile celor ce se nasc. nu va trebui s-o afinnim terrerar pc niciuna. Cici, sau aceastd chestiune nu a fost inci, pe bund dreptate, datoritd obscurit5lir qi perplexitdlii sale, dezbdtuti gi darificatS de cdtle catholicii intcrprefi ai C64ilor divine, sau, dac6 deja s-a fdcut, nu au ajuns incd in mAinile
noastre astfel de sorieri2'. Numai si ne stca la-ndemAnS credinla de-a nu simfi nimic fals qi nedemn dcspre substan{a Creatorului. Cdci spre El ne aqtcrnem pe dmmul pietdlii. Dacd, prin urrnare, vom fi simlit despre El alta decAt estc, intenfia noastrd ne va impingc sd mergem nu intru beatitudinc- ci tntru vanitatc. Despre creaturS, ins6, dacd vom fi simlit orice alta decAt este, ca, in sine, un t:At timp nu linem asta drept perccpu sd per-icol. Cici nu spre creaturd ni se pt ni devenim fericili, ci spre Insugi Creator gi este faphrl in sine, ne inqelEm se pcrsuadcazil alta decAt trebrrie printro eToale atotpdgubitoare. Cir:i njmenea nu poatc ajunge Ia nala fericitd, urm6nd, in acest scopt oeea ce nu estel sau, dacd cste, nu-i face pe cei fericili.

60. Dar, pentru contcmplarca eternjtifi adevdlului, ca sd firn in starc sd ne-nfruptdm bucuria ,si sd ne-alipim strAns lui, i s-a r:ur'5tit, in privin{a tcmpolaleltr', infirnrititii noastre calca, ca s[ le
r:redcm pc r:clc trecute ,si viitoare cAt ii cstc suficicnt rnersului cclor (ie sc-aEtoln spre cele eternc. Caro disciplini a credintei, t:a si strhlur:eascd prin autoritate, ostc guvcrnati dc miscrirxtrdia divinS.

(icle prozente, ins5, cAt lino dr: t:r'etrturd) sunt sinttitc, intrtr
rnobilitatca r:orpului gi spintului, rvasitrctEtoare. [rttru care, nimic-

Sf.

Aureliu Augustin, Liberul arbitru

Cartea a treia

297

din ceea ce nu incerc[nr prin experien!6, nu putem linc prin vreo cunoaqtere anumc. 'l'oate celc care ni se povestesc prin divina autoritate de trrezut despre toatc creaturile, fic trcr:ute, fie viitoare, oricAt, in partc vor fi trecut mai nainte ca ntli sd Ie fi putut sim1i, in parte nu vor fi ajuns inr:d la simlurile noastre, totuqi, fiindci au mare vigoale intru int[rirea speranlei noastre Ei intru incurajarea iubirii, cAt timp ne incredinleazi, prin atotrostuita serie a timpurilor, cAt de mult nu neglijeazd Dumnezeu mAntuirea noastrS, trebuie crezute fdrd nici o urmi dc indoialS. Dar toat[ crorea, cale igi ia asupra masca nutorit5lii divine, este, indeosebi, prin acrea latiune respinsd oa fals6, dacd este demascat6 c[ crede ori afirm6 sau o a]t5 crcatur5, fie ea qi spe!6 mutabilS, inafara creaturii lui Dumnezeu, sau vreo altl spe16 mutabild in substanfa lui l)umnezeu, ori ci susfine cE acea substanli a lui Dunrnezeu cstc fie mai mult, fic mai pulin dccAt 1'rinitatea: inlelegerii odrei T'rinitdfi ii sti pios gi sobru de veghe gi igi incoard6 intreaga ei devenire trtati vigilenlu creqtini. Trinitatc, despre ale cirei unitate gi egalitate gi o anumc proprictate, intru ea, a fiecdrei persoane, nu estc aici locu] de a discuta. Cdci a aminti despre Domnul Dumnezeu, autorul gi formatorul gi rr-rstuitortrl tuturor lucrurilor', unele, care 1in de atotsalubra credinlS qi prin care sugarul gi incepitoml a se ridica pe sine dc la cele p[mAntegti la cele cercati s6-9i sprijine cu folos irrtenfia, este gi uqor dc fdcut, ;;i a qi fost deja repctat f[cute de citre mai mulli: a o trata minulitls, ins6, pe aceasta toatir ,:i a intoarce astfcl chestiunea inc6t sd i se supunS, cAt este datul irr aceastd lume, limpedci ratiurri intlcagd inlelegelea urnanS, nu-i poate pirea niminui dintre oarneni, nici, dcsigur, rrou6, irnplinitd satisfdcitor, nici uqol de abordat, nu nurtrai prirr rostire, dar nici mdcar prin cugetare25. Acum sd implinim, aqadar, pe cAt suntcm ajutali qi pe cAt nc cstc ingdduit, ccea (rc ne-anr propus: toate, pc cAt 1in dc creaturi, fic cA ne sunt povcstitc ccle trecute, fie ci nc sullt povestite cele viitoare, (rare au putere intlu pdstr"arca intcglei religii, imlioldindu-nc la ertotsincera iubirc a lui Durnnezcu qi a aprrlapelui, trcbuie r:rozute f[r5 nici o umbri dc indoiald: irnpotriva irrcrcdulil,rr,

Sf.

Aureliu Augustin, Liberul arbitru

Cartea a treia

299

ins6,

in aqa mdsuri trebuie apdrate, inr:At fie prin greutatca rrutoritdlii sd li se qtearg[ necredinta, fic sd U se alate, pe cAt se poate, mai int6i, cAt nu este prostcqte a crcdc uncle ca astea, apoi, cAt este de prostegte a nu credc uncle ca astea. l)ar', totuqi, trebuie sd fie respinsd falsa doctrind qi, pe r:At este datul, si fie invinsd prin limpedea raliune, atAt despre cele treoute qi viitoare, cAt despre cele prezente, gi, indeoscbi, despre r:eler incomutabile. 61. De bund seami, in seria cekrr temporale, este de preferat investigdrii celr-rr trecute a$teptarea scrutdtoare a celor viitoare, din moment ce, chiar in Cdrtile divine, trecutele, care sunt narate) datr in sine pe fa15 fie prefigurarea, fie promisiunea, fie testificarea celor viitoare. $i, de fapt, chiar in acele imprejuriri favorabile gi nefavorabile, care tin de viala acea^sta, nu ne prea pa^sd ce anume va fi fost fiecare: in ceea ce se sperd viitor, ins[, asupra sa apasi irrtreg valul nelinigtilor. Nu qtiu, in<altea, prin ce siml anumc, intim r;i natural, cele ce ni s-au tntAmplat nou6- fiindcd s-au incheiat, sunt astfe] considerate, in momentul fericirii sau nefericirii, ca gi cum nu s-ar fi petrecut niciodatd. Ce-mi dduneazd, prin urmare, rnie, dacd nu gtiu cAnd si fi inceput a fi, din moment ce cunosc c[ eu sunt, gi nici nu disper cd am sd fiu? Cdr:i nu inspre r:ele
trctjute mE agtern eu, ca sd md tem prccum de o eroarc pdgubitoare, dar:6 voi fi simlit dosple ele altfel decAt au fost; ci, cu misericordia

Ziditorului meu cilduzd, inspre ceea ce am s5 fiu imi port cu mersul. Despre ceea ce am sd fiu, aqadar, gi despre Acela dupi Cl.nele am sd fiu, daci voi fi u'ezut ou sau voi fi simtit altfel decAt sc prezintl in sine adcvdrul, trebuie si fic vehement dc temut eroarea; ca nu cumva fie sd nu-mi pregdtesc cele neccsan'e, fie, de weme ce mi se pare una in loc de alta, sd nu pot alungc Ia acel srxrp al scopului meu26. Drcptac:eea, prccum la cumpdrarca unei haine, nu mi-ar fi cu nimic ddundtor, dacd ag fi uitat dc ialna trecutS, mi-ar diuna, ins5, dacd n-aq r;r'cde ci viitoru] frig este irninent: tot aqa, nimic ntr-i va ddurra suflctului rneu, dacd a uitat ocea cc) poate, va fi sufcrit, numai sE sc intoalcir gi s[ gind spre ocea cc i se amintegte cd sc prepar'6 deacum inairrtc. $i, cE vcni
vorba, pret:um na#gatomlui spre llorrta nu i-ar facc cu ttimic r'6u, dacd-i va fi scdpat din minte de la care fdrrn lgi va fi desprirrs

Sf.

Aureliu Augustin, Liberul

arbitru

Cartea a

treia

301

nava, cAt timp n-ar ignora, totugi, tncotro sd-Ei indrepte, din acel Ioc, dc unde ar fi, prora; nu i-ar fi. insd, r;u nimic dc folos- dac[ qi-ar aminti fdrmrrl de unde sd fi inccput drumul, dar, crezAnd r;eva f'als despre portul Romei, s-ar fi Iovit cle stAnci; aqa, nici dac[ nu voi fi Etiut inceputul timpului viclii mele, nu mi se va intAmpla nimic rdu, mie gtiutorului in ce liman si mi odihncsc, gi nici nu rni-ar fi de folos nimic, nici prin momoric, nici prin conjecturi, clintru urzirile vielii, dac',5, opinAnd,, altfel decAt este demn, despre l)umnezeu, Carele este ultimul scop al muncilor sufletului, m-ag

privdli pe stAncile elorii.

62. $i nici acest dialog nu va fi prccunp5lit fap de celelalte, ca nepine si srxnat6 cd noi ii impiedicAm pe cei ce vor'fi fiind in stare s[ cercrcteze, dupd Scripturile divin inspiate, dacd sufletul se plopage, {.:1, oare, de la sullet, sau surt, tnraltea, fdcutc fierane apaltc, in cel pe care-l anirn6. sau sunt, altminteri, trirnise prin polrncd divinS, de alhrnde, tntru impdriprea gi anirnarea cr,,rpului, sau se insinueazi pc sine, poate, prin propria-le voinfd, ori de cAte ori fie ratiunea tlatdrii weunei chestiuni arzitoare ii indeamnd cu netresitate a le lua pe acestea in considerare qi a le discuta, fie igi ingdduic, {a15 cu lirrrblemele mr.rlt mai necesare, ogiul dc a le oerceta gi tnfaf qa amdnunlit 1re acestea. Intr-adevir, am zis, mai deglabS,? acrestea ca, intr-o ascrnenea importarrtd chesir.rne, si nu se infurie nirneneq nici mdcar ternera.r, pe cel ce, poate dintr-o indoialS mai umani nu cedcazi opiniilor sale: sau, chiar dacd negtine va fi inlcles de aici ccva oert qi limpede, si nu socoatA prin acest fapt cE altul qi-a pierdut speranta rrclor viitoare, pentruc6 nu-qi amintegte urzirile trccute.

XX[. -

rut lipseSte de aceea de und.e

Ignoro.nla Si dificul.tatea chio.r dacd cste na\uraLd omului, .sd fie ld.udaL Crealorul.

63. in orice chip sc prezintS, ins6, asta tn sine, fie r:-ar trcbui absolut omis5, fie ear trebui lSsatd? acum, la o parte, gi-ar trc.bui luatc altele in considerare, prczenta chesiune ntt cste, totugi, ctr nimic impiedicati sd invedetr:zc [impede cd, plin atotintegra gi atotjusta qi netulburata qi incomutabiln maicstate rr (lreatorului, sufletele iqi ispdrsest; supliciilc pdt'atelor l,rr" t'are 1r[r:atc" cum am disr;utat dcja de mult., nu hebuic atribuite dccAt

Sf.

Aureliu Augustin, Liberul arbitru

Cartea a treia

303

c[utati ni<:i o altd cauzd ultimd a pdcatelor. 64. Ignoranta. ins5, qi dificultatea, dat;5 e.sle naturali, de aici inccpe suf]ctul si proglesezc qi sd fie promovat intru cunoastere qi repaos, p6n5 sd se implineascd in el viata fericitS. Pe carc progres intru sArguin{ele optime ,si pietate, a cirttr fatultate nu i-a fost lui negat5, daci il va fi neglijat prin propria-i voint6, se precipitd, pe drept, intr.o mai grav[, care-i de-acum 5rcnald, ignoran!5 gi dificultate, rostuit, printr-o atotdecenti gi atotct'rnvenienti cArmuire a lucrurilor, intre cele inferioare. CSci nlr, pcntru cE natural nu qtie qi natural nu poate, i se imputd asta ca vin6 sulfetrrlui, ci pentru cd nu s-a striduit a qti qi nu Qi-a clat silinla demnd dobAndirii facilitatii de a face binc. Cici a nu gti gi a nu putea vorbi ii este natural copilului: care ignoran!5 gi dificultate a rostirii nu-i numai inculpabild sub legilc grdmdticilor, oi estc chiar blAndd qi plicuti afecliunilor omeneqti; cici nu a neglijat prin nici un viciu s6-gi d,rbAndeascd acea facultate, qi nici nu a pierdut prin nici un viciu ceea ce a dobAndit. $i, astfel, clac[ noud ne-ar fi fost constituitd in elocinl5 beatitudinea, gi, intocmai aqa s-ar considera demn de vind, t;And se gregeqte in sunctelc limbii, precum cAnd se greqeqtc in faptele vielii, nimenea n-ar fi, desigur, invinuit de copil6ric", p"r,tru cd de la ea ar fi fost inceput intr"u urmarea elocinfei: dal ar fi, categoric, pe merit, clamnat, dacd, prin pcrversitatea vointei sale, fie ar fi recdzut Ia ea, fie ar fi rdmas intn.r ea. Aqa, chiar gi acum, dacd ignoranla adevdrului 9i dificultatea binelui, de unde incepe sd se ridice intnr beatitudinea inlolepciunii ,si rcpaosului, ii cste naturald omului, nimenea n-o invinuicgtc pe drcpt pe aoeasta dintru inceputul natural: dar, dacd nu va fi voit sd inairrteze sau, intors de [a urcus, va fi voit sd recad[, va ispdgi, pc drept gi pe merit,
numai propriei lor voinle, gi nu trebuie
pcdcpsele.

65. (lrcatorul lui, ins[, este pcsto tot lSudat, fic pentrtr

rf

l-a

ulzit pe cl dc la inseqi utzelile pAnI Ia capacitatea supremului bine, fic pentru ci ajut5 inaintatca lui, fie ci-l implinegtc po el,
inaintn rnelgdtorul, qi-l desdvArrsegitc, fie t:5 pc e[, pdcirhrit<trul, adic5, salr pe recuzatorul si se ridice pc sinrr" dc Ia inceprrturile sale, la porfct:tiune, sax pe de-acum-r'e,cirzutu'l dir-rtr'-o ()arecal'e inaintare

Sf . Aureliu Augustin,

Lipu"I_qbi!!!

Cartea a trein

305

il

rAnduieqte, dup6 merite, printr-o atotjusti damnaliune' intr.aclevdr, prin faptul ci nu este int:E atAta, <rAt a primit ca sA cl nicidecrrm r[u; din moment
carc le judeti cd sunt, totuqi, cd atotsdn6tos desPre luc;ruri,
CE ignorS, agadar', ce i-ar

fi

de

f6cut, este datoritd faptului cd inc6 n-a primit, dar gi pe aceasta o care a

nuu in
ccedat,

binelui
pe care sdl faci pe drept: dar o alta, mai tArzitlard 9i carnal6 nu-i tnnseovent adusd la idee2s: dup6 cum, dintru insdqi difirlultatea i se amintegte s6-L implore ajutor al pe#ecfunii sale pe Acelaqi, pe Carele-L simte autolul incoaliunii-i; incAt, dc weme ce nu prin puterile sale, ci prin a Cui bundtate ii este datul sE fic, prin inisericordia Lui este ridicat si fic fericit, pr-in insuqi accst fapt ii devine mai iubit. Cu cAt ii este, insd, Iui mai iubit Cel dc la Clarele cste, cu atAt tgi aflS mai ferm rcparlsul intru EI 9i cu atAt mai imbclqugat iqi infruptS dinainte bucuria dintru eternitatea I-ui' Daci butagul arborelui gi puetul sdlbatic nu-l numim, in nici un

thip, pe drept, steril, deqi petrecc r:Ateva veri fdr.5 rod, pAnE cAnd, la iinipul oportun, iqi di la iveald r'odnioia sa, de ce sd nu fie l6uclai t:u iridatoratl pietate autrllul sufletului, daci i-a atribuit Iui un astfol de exordiu, ca, str6dui,du-sc ai ineri.tAld, sir aju.gd la roduI inlclepciunii qi justiliei, 9i ia ddluit dinainte atAta demnitate, incdt a prrs chiar in potostatc:r lui si tind5, dacri ar voi, sprc beatitudinc?

XXIII. -

CdLceaua nepricepuliLor de.spre moarlect

ce-i.?

pruncilor

Si

chinurile corpului, pri.n care sunL loui!'i, estc nedreap|d'

Durerea

66. Acestei dispute, ins5, sc obignuieEtc a i sc incrntra de t,[tre nepricepu{i o anumo <:alomnic despre rnoartca prunr:ilor qi dospre unele chinuri ale cttrpului, prin tare-i vodem adesea loviti' (liJ zic: ,,()e trebuinJi mai era si se naseii tinc, mai nainte sd fi dobAndit w'cun merit al vicqri, zr lldr6sit viala?" sau: ,.De ce spe!5

Sf.

Aureliu Augustin, Liberul

arbitru

Cartea a

treia

307

va fi socotit Ia judecata de apoi cel ce nu-gi are locul nici intre drepfi, fiindci nu a ficut nimic bine; nici intre rii, fiindcb nu a pdcituit cu nimic?" Cdrora li se poate rdspunde: in cuprinsul universalit[1ii gi intrr atottostuita conexiune a intregii creaturi, fie prin locuri, fie prin timpuri, nu poate fi superfluu creat absotut nici un om, unde nici mirar o frrrnz[ a arborelui nu este superfluu creatA, dar este intrutotul superfluu a se c[uta meritele celui ce nu va fi meritat absolut nimic. Cici nu trebuie sd existe nici o temere ca nu cumva sE fi putut fi o anume vial[, medie, intre fapta dreaptd qi p5cat, qi si nu poartd fi o sentin!6 a judecdtorului, medie, firte premiu gi supliciu.
67. in care loco oamenii ohiqnuiesc sd prescruteze pAnd gi la ce anume le-ar putea folosi pruncilor sacramentu] botezului lui

Christos, cum, dupd ce l-au primit, mulli mor, mai nainte sd fi putut cunoagte ceva dintru el. Fapt[, intru care se crede destul de pios gi de drept cd-i este de folos pruncului cledinla acelor prin care i se oferi, consacrAndu-I. $i asta o incredinleaz5 atotsindtoasa autoritate a Bisericii, ca dintru asta sd simt5 fiecare le ce-i folosegte tredinla sa, cAnd cea a altuia poate veni in ajutorul altora, care n-o au inci pe a lor proprie. Cdci Ia ce i-a folosit fiului v[duvei t;redinfa lui, pe careo mort desigur, n-o avea; lui, cdruia i-a fost, totuqi, de folos a mamei ca sd invie (Luc.I/|.l, 12-75)? Cu cAt mai cu putinf[, poate, agadar, credinp altuia s6-i fie de fo]os pruncului r:druia nu i se poate imputa reaua sa credin16.

68. Despre chinurile corpului, insi, prin care sunt lovili pruncii, care, dacd sufletcle, prin care sunt tnsuflelili, n-au inceput si fie mai nainte ca ingiqi oamenii, nu au, datoritd etitii, nici un fel de picate, sc obignuieqte si se agtearn[ o gAlceav6 majord qi o cvasimisericordie, cAnd se zice: ,,Ce r5.u a fdcut, ca sd pdtimeascd astea?" Oa gi cum ar exjsta un mcrit al inocenlei, mai nainte ca negtine sd poatd face ceva rdu. Cum, irrs5, Dumnezeu opereazd un anume bine intru emendarca ce]or mai in etate, cAnd ii flageleazd cu durerile qi mo4ile pruncilor l,rr" care le sunt lor iubili, de ce sd nu fie acestca fdcute, cAnd, (:um vor fi trecut, vor fi pentru nefapto intru cei care s-au fdcut, f)entru cei care s-au fdcut, insd, ei sau vor fi mai buni, dac6, cmendali prin neajunsurile temporale, vor fi ales sd tr6iascd

Sf.

Aureliu Augustin, Liberul

arbitru

Cartea a

treia

302

rnai drept, sau dac6, prin chinurile vielii acesteia, nu vor fi voit s6-gi converteascI dorinla spre viala etern6, nu vor avea, la judecata de apoi, scuza suplic;iului. Cine gtie, insd, cc le rezervd pruncilor, dintru a ciror chinuri este fdrAmatd duritatea maivArstnicilor, ori le este exersatd credinfa, ori le este probatd misericordia, cine qtie, prin urmare, ce bund compensaliune le rezerv6, intru secretul judeodlilor Sale, Dumnezeu pruncilor, care degi nu vor fi f6cut nimic bine, au p[timit, totuqi, astea, nepdc6tuind cu ninric? intr-adevir, nu f[rd rost, chiar gi pe prunculii aceia, care, cAnd Domnul Isus Chirstos era chtttat si fie ucis de Irod, au fost uci$ (Mat.II, 16), Biserica ii comAnd6, primili intru rangul martirilor. 69. De altminteri, calomniogii Sqtia 9i nu prea studiogi examinatori ai unor astfel de chestiuni, ci atotvorb6refi vAnturdtori ai bunelor qi relelor, obiqnuiesc si le tulbure maipulininstruililor credin{a pAnd gi dintru durerile gi chinurile animalelor, cttm zict ,,Ce r[u au meritat, oare pAnE gi vitele, ca sd pitimeasci atAtea neplflceri, sau speri, iatd, gi ele binele, pentru ci sunt incercate de-atAtea nepl6ceri?" Ci zic sau simt astea, pentru cd judeci atotnedrept despre lucmri, ei, care nu-s in stare sd intrevadd ce gi cAt este supremul bine, qi voiesc ca toate s[ fie astfel, cum socot ei cE este supremul bine, cdci, inafara corpurilor supreme, care Eunt cele ceregti, qis mai pulin supuse corupliunii, nu pot cugeta supremul bine; gi, de aoeea, reclamd atotnerostuit ca nici corpurile bestiilor sd nu pdtimeasc6 nici moartea, gi nici vreo coruptiupe, ca gi cum, cum sunt infime, n-ar fi rnuritoare; sau, sd fie, incaltea, rele, numai fiindcd cele ceregti sunt mai bune. Durerea, ins6, pe rnre bestiile o simt, ne incredinf eazd o anume putere, in genul sdu, mirabilE gi l4udabilS, a ohiar sufletelor animalice. Din insuqi acest fapt, apare, intr-adevdr', suficient, cat sunt ele de dr-iritoare de unitate intru r;onducerea gi insufletirca corpurilop lor. Cdci ce alta este durerca, dac6 nu, un anurne simlimAnt inoompatibil diviziunii gi urrupliunii? De unde apare, mai clar crr lumina, cAt cste, in univelsalitatea corpului siu, avid de unitate gi tenacc mirificul suflet, r:arc, nici rru plScere, nici indifcrent, oi, oAt mai ctt putin!5, renitent gi reluctant, se

Sf.

Aureliu Aueustin, Liberul arbitru

Cartea a treia

311

incoardd intru acea pitimire a corpului sdu, prin care incepe s6-i fie molest distrus5 unitatea lui gi integritatea. Nu s-ar ardta, prin urmare, cdt de mare este, pentru creaturile inferioare instrflelite, apetitul uniti1ii, decAt numai prin durerea bestiilor, Cgeg ce, dacd nu s-ar ardta, ni s-ar aminti mai pufin decAt este de frebuinf[ cd toate acestea sunt oranduite de c[tre mirific 6up!:ema, gi sublima, gi inefabila unitate a Creatorului. 70. $i, cu adevirat, dac6 asculf pios qi diligent, intreagd

frumpe{ea creaturii gi armonia, care cade intru considerafiunea spiritului uman, vorbeqte, prin diversele
ritmuti

Qi accente, precum printr-o anume varietate a limbilor, strigAnd de peste tot gi r6sunAnd ci erudilia noastrd trehuie si-L cur-Ioasci pe Creator. Nu exist5, intr-adevdr, nici un lucru, care si nu-gi dobAndeasc6, printr-o anume unitate, frumselea genului plopriu sau, categoric, o oarecare stabilitate a naturii sale. I\u existfl, iardsi, nici un lucru, intre cele ce simt fie

neplScerile durerii, fie pl[cerile voluptSlii, care si nu mirturispascf, cumci, prin insuqi faptul c5 fuge de durere qi
rAvneqte yolqptatea, el fuge de destr6mare gi doreqte unitatea.

Q!, in inspgi sufletele ralionale, intregul apetit al cunoaqterii, de care se hucuri acea natur6, qi tot ceea ce percepe raporteazi la urlftpte, qi nici in eroare nu fuge de nimic alta,

decflt numai de a se risipi intru ambiguitatea

toAtrp

ippp4prehensibil4. Tof qpbiguul, insd, de unde este, el, molest,

dacd pq, fiindc6 nu alp certi rrnitatea? De unde apare cd fie ci ofe4seazi s4u sunt ofensate, fie cd incAntd sau supt incAntate, i4ginueazd gi predici unitatea Creatorului. Dqc6, lns6, ignoranfa gi dificultatea, de la care este necesar sd inpeapi viala aceasta, pq le sunt naturale sufletelor, rimAne sd fi fost sau asumete de g-,ficiu, sau impuse de supliciu. Despre care sooot cd s-a discutat, de-acum, indcstul.
XXIV. - Primul om n4 foqt creat prost, ci capabil de infelepciune, Prostio c,e-i?
71 . Dreptacoea, tlebuie, mai dcg'ab6, (.rercetat ce fel de spe!6 a fost ficut insu$i primul om, decAt in ce mod s-a propagat posteritatea lui. CEci lqi par loruqi cd propun mai acut chestiunea

Sf.

Aureliu Aueustin, Liberul arbitru

Cartea a treia

313

primul om a fost fdcut infelept, de ce a fost ln ce mod nu e Dumnezeu outorul viciilor, din moment ce prostia a maximul viciu?" Ca gi
(rei care zic: ,,Dacd

sedus; dac5, ins6, a fost fdcut prost,

cum natura umand n-ar suferi, intr-adevdr, inafar'd de prostie qi inlelepciune, nici o afecliune medie, cdre sd nu poatd fi numitd nici prostie, nici tnlelepciune. Cdci, cum este in mod necesar numit cu una dintre acestea) degi, daci n-ar neglija, ar putea sd

aibS infelepciunea, intrucAt voinla este vinovatd de prostia

vicioasE, gtunci, omuf tncepe sd fie sau prost) sau inlelept. Nu-i,

lncaltea, nimenea pAnd-ntr=atAta ieqit din min1i, incAt s6-l numeasc6 prost pe un nou-n[scut, cu toate ci-i gi mai absurd, dac[ wea EdJ numoascd intelept. Precum, aqadar, noundscutul nu poate fi numit nici prost, pici inlelept, deqi este deja om, fapt dintru care apare ci natura omului primeqte ceva mediu, ce nu vei fi numit, pe drept, nici proslie, nici infelepciune, intocmai aqa, daci cineva ar fi fost animat printr-o atare afecfiune, de ()are au aceia ce sunt lipsili, prin neglijen!d, de inlelepciune, nimenea nq |.ar numi, pe drept, prost pe aoesta, pe care l-ar vedea nu prin viciu aga, ci de l. natu.E. Cdci prostia este nu oricsre, ci yipioasa ignorare a luqrurilor de dorit qi de ferit. De numim prost, pentru cd el nu unde, nici animalul irafonal ^nu-l a primit sE popti fi tngelept. II numim, tohrgi, de cele mai multe ori, dintr-o e4ume similitudine, nu tF mod propriu. Cici gi r:ecitatea, deqi gste viciul maxim al qchilor, nu-i, totuqi, viciu pentru c[leluqii abia nisculi, nici nu poate fi propriu numitd
cecitate.

72. Dacd pyin ulmare, ag4 B fgst fdcut omul, incAt, chiar dncd nu era incd i4felept, putea, totupi, sd primeascd preceptul,
criruia trebuie sd i se supun5, vezi Sipe, nu mai e de mirare rrioi faptul cE a pqtut fi sedus qi nici nu-i injust faptul c5,
nesupunAndu=.se preceptului, A suferit pedepsele; qi nici (lreatorul lui nu pste autorul viciilor, fiindcd a nu avea ?rrlclepciune nu era incd viciul omului, dac6 nu primise lncd sri poatd avea. Ci, totuqi, avea (ieva, prin care, dar:d voia sd se lirlrseasod bi4e, qe.ndlla Ia ceea ce nu avea. Cdci una este a fi la{ional, alta, a fi inlelcpt. Prin raliune devine fiecare apt preceptului, cireia-i datoreazd t:redin{a, ca sd facd ceea ce i se

Sf.

Aureliu Augustin, Liberul

arbitru

---

Cartea a

treia

3)5

porunceqte. Precum,

ins[, natura primeqte preceptul raliunii,

preceptului, din chiar acel moment incepe s[ poat5. picdtui. In doud feluri picituieqte, ins6, inainte de a deveni infelept: dac[ sau nu se acomodeazi pe sine primirii2e preceptului, sau, cum il va fi prirnit, nuJ pdzeqte. inleleptul, insd, pdcdtuieqte, daci se va fi intors pe sine de la inlelepciune. Precum, intr-adevir, porunca nu este de la acela cui i se pomnceqte, ci, de la acela care pomnceqte, aga qi inplepciunea nu este de la acel care este inluminat, ci, de la acel care inluminS. Ce estc, prin urmare, de rrnde s[ nu trebuiascd a fi liudat Creatorul omului? Intradevdr, omul este un anume bine; qi-i mai bun decAt vita. prin faptul c[-i apt preceptului. $i, cu atAt mai bun, cAnd a primit deja preceptul, qi, iardgi, cu atAt mai bun, cAnd i s-a qi spus. $i, prin toate acestea, 9i mai bun, cAnd este fericit dintru eterna lumini a in{elepciunii. Pdcatul, ins6, este un rdu, fie intru primirea, fie intru pdzirea preceptului,

fie intru custodirea contemplSrii inlelepciunii. De unde

se

insd, o urmeazd prostia. Prostia este, intr-un cuvAnt, o anur1e cecitate, precum zice acelaqi: $i s-a tntunecot proastd inima Lor (Rom. I, 22, 21,). Dc undc, insi, aceastd intunecare, daci nu, din deturnarea dc ltr lrrmina in{elepctiunii; de unde, insd, aceasti deturnare, dacii rtu, numai cAt acela, ciruia-i este l)umnezeu binele, vrea sir-gi fie r:l insuqi siegi binelc propriu, precum iqi este Dumnczr:u SiegiT $i, astfcl: de cdtre mine tnsumi, zicc, conturbat a fbst suJ'leLul meu (Psal, XL[,7) Si: Custali, Ei oepi. fi precum dumnezeii (Cen. lll, 5).

7:. ii tulbur'd insl pe t:r-,ttsideratori faptul cd ir-rtleabd aqa:

,.Prin prostie s-a indepirtat, oarc, tle l)urnrtt:zou primul om, sau

Sf.

Aureliu Ausustin, Liberul arbitru

Cartea a

treia

317

indepdrtAndu-se, a devenit prost?" Cici, dac[ vei fi rdspuns ci el s-a indepdrtat de lnlelepciune prin plostie, va pirea c[ a fost plost inainte s5 sc dcpartc dc inlelepcriunc, intmcAt prostia i-ar fi cauza de a se depSrta. larigi, dacd vei fi rflspuns cd el a devenit

prost, depdrtAndu-se, ei lntreabd cum va fi fdcut, oare, cd s-a depirtat, prostelte sau inlelept. Cdci, dacd a f6cut-o inlelept, a f6"cut-o drept, qi nu a pdcituit cu nimic; dac6, prostegte, era deja, zic ei, in el prostia, prin care s-a fdcut cd s-a depirtat. Cdoi nu putea face prostegte nimic, fdra de prostie. De unde apare ci este ceva mediu, prin care se treoe de la prostie la infelepciune, care Du poate fi numit ficut nici prostegte, nir:i inlelept, care nu este dat a fi inples numaidecAt numai prin contrariu de cdtre oamenii constituigi in aceastd yiald. Precum, cicd, nici ul muritor nu devine inlelept, dac[ nu trece de la prostie la in]elepciune; insd, dac5 trecerea este f[cutd prostegte, nu este? desigur, bine fdcutS, ceea ce este atotdement a zice; dpcd, ins6, +a fScut inlelept, inlelepciunea cra deja irr om, inaintc sd fi trecut la inlelepciune, ceea ce nu este r:u nimic mai pulin absurd; dintru care se intelege ci existd mediul,
oare poate fi numit neulrr: aga, gi, ca prirnul om sd treaci din culrnea inlelepciunii la plos6ie, tre('rerea aceea n-a fost nici proasti nici infelcapt{. Precum t4 somn qi in vegheri, nu-i totuna a dorzni

cu a adol'mi, nici nu-i taq.lna a

fi i'eaz cu a te trezi, ci o anurne

trepere dintr-una in alta. Desigur, cu aceastd esenliali deosebire, c:5 acastea se fac de cele nai multe ori fdrd vointS: aceea, ins5,

niciodgtd, dec$t numai gi numai prin v,;in!5; de unde urrneazl m4sefx/ellt atotjustele r[splali.

XXV.

- De ce idei este cuprinsd no,turo. ralionald cdnd

rdu inten! iu.

tEi

conuerteSte

74. Da4 pentru ci nimic nu atrage la sine voinla spre a face ccva, decAt npl4ai o anumc idec3o, ii este, ins5, fiecdruia in potestate, fie ce s[-qi asurne, fie ce sd rcspingi, dar', asupra ideii de <;dtre care poatc fi cuprins, l)()testatea cste nul6: trebuie mdrturisit cE spirihrl este crtrprins de idei qi dintru celc superioare, ,rsi dintru cele inferioale. dupi curn substanta rationald iqi va asuma dintr-u amAndoud ceea ce va fi voit, gi, dintn-r nreritul asumSrii, o va urma fie fericirea, fie nef'ericilea. Prectrm in paladis, ideea dintm

Sf.

Aureliu Augustin, Liberul arbitru

Cartea a

treia

319

cele superioare, preceptul lui Dumnezeu; ideea dintru cele inferioare, sugestia garpelui. C[ci niri ce i se pomncea de citre Dumnezeu, nici ce i se sugera de c[tre ga{pe nu a fost in potestatea omului. CAt era, ins6, de libe,r 9i lipsit de toate lanlurile dificultSlii statornicitul intru ins[qi sdnitatea inlelepciunii sd nu cedeze ideilor ademenirii inferioare se poate inlelege fie ,si din faptul c5, cu toati neplbcerea de a se lipsi de pestilengioasa dulceald a obiqnuinlelor p6gubitoare, le inving pAni gi progtii, care vor trece Ia inlelepciune' 75. ins6, dac[ omului i-au stat, din amAndoui p[4ile, in precephrl lui Dumnezeu, alta dintru sugestia reba in acest loc: de unde sd i se fi sugerat tlrArea de a dori impietatea, prin care a cdzut din tronurile sublime. Cdci, dacd nu era cuprins de nici o idee, nu alegea sd fac6 ceea ce a fdcut: deoarece, daci nu i-ar fi venit lui nimic in minte, nu gi-ar fi convertit, cu nici un chip, intenlia intru nelegiuire. De unde i-a venit, aqadar, in minte, orice este ceea ce i-a venit.in minte, ca sd pund la cale acelea prin care din inger bun a devenit diavol? Intr-adevir, cine voiegte, voieqte, bine-nples, ceva: pentru cd nu poate voi, d'ecAt numai dacd fie este extrinsec indemnat prin simfurile corpului, fie ii vine in minte pe c[i oculte. 1'rebuie, aqadar, discernute genurile ideilor, dintre care una este ceea t;e purcede de la voinla persuasorului, din spela cdrcrra este cea a diavolulului, c6luia tmul, consimlindu-i, a pdcdtuit, alta, de la lucrurile supuse fie

ins6, simlurilor corpulrri toate tlclt: clorporttlc, 76. intru contemplarea $uprolrlei firltrlcllt:iuni, lnstl (care, categoric, nu-i spiritul, odci ea ette in(x')rlllltnhilll), trr spirinrl sd se priveasc[ pe sine insuqi, caro eBte rlrnnrrtn]ril, 6i srl'qri virttl, ttttrrun mod anume, sie insuqi tn minte, tttt !r1 litr,r'tltrrrflt rttttrtui prirl
diferenla prin care nu este tn este l)ttntnczrrtt 1i, tolrrqi, estr: r:eva ce si poat6 plicea dupd Dumnezou. l{Htlr lnni lrtrrr filsrl, rlrrrr, fa}6

Sf.

Aureliu Awustin, Liberul arbitru

Cartea a treia

321

cu charitatea incomutabilului Dumnezeu, igi

uiti

de sine, sau,

se dispre{uielte-ntrutotul pe sine insugi. DacE ins6, precum se are la-ndcmAn6, igi placc sieqi, irrtru a-L imita pervers pe Dumrtezet;.) intrucAt voieqte sd-qi infrupte brrcuria dintru propria potestate, cu atAta devine mai mic, cu cAt doregte sE fie rnai mare.^ $i asta inseamnE: inceputul intregului pdcat, superbia, gi: lnceputul superbiei, o. opostazia .fald de Dumnezeu (Ecl. Xl, 15, 1,4). Superbiei diavolului i s-a

in comparalie cu tJl,

adiugat, ins5, atotrduvclitoarea invidie, intlucAt i-a persuadat omului aceastd superbie, prin care simtea cE el este damnat. De unde s-a f6cut sd qi-l asume pe om pedeapsa emendatorie, mai degrabS, daci ucigS.toare, lncAt celui cdruia diavolul i s-a <-rferit pe sine intru imitarea superbiei, lui sd i se ofere pe sine, intrr imitarea umilinlei, Domnul, prin Carele ne este promisd noud viala etern5: ca prin mai-dinainte-plStitul, dupd chinuri gi nefericiri inefabile, sAnge a lui Chlistos, si ne unim de nedezlipit cd atAta charitate MAntuitorului nostru gi si fim ripifi intru El de atAta de marea Lui charitate, incAt nici o idee dintru cele inferioare sd nu ne detoarne de la contcmplarea superioard: qi, chiar daci i s-ar sugera gi altceva intenliunii acesteia alei noastre de cdtre apetitul inferioarelor, si ne impiedice sempiterna damnaliune qi chinul diavolului. 77. Ltdt este, ins5, frumsetea justiliei, atAta pldcerea

luminii eterne, ale incomutabilului adevir, adic5, qi inlelepciunii, incAt, chiar dacd nu ne-ar fi ing6duit a
rdmAne intru ea mai mult decAt

bunurilor tempclrale, ai a<;estei viefi. Tntr-adevdr, nu cu fals sau mic afect zisu-s-a: Cd mai bund este o zi tn palatele 'fale, decdt miile (Psal. LXXXIII, 1 1). Deqi se poate-ntelege gi-n alt sens, ca miile de zile sd fie inlelese intru mutabilitatea timpului, prin numele unei singure zile, ins5, sd se numeascd inconrutabilitatea eternitdlii. Nu gtiu ca eu sd fi trecut ceva cu vederea, crare, sd lipseasci din replica noastrS, pe cAt a socotit Dumnezeu demn sd ne ofere, intrebirilol
tale: c6ci, chiar de-1i mai ocurd ceva, intinderea acestei cdrfi ne constrAnge sd-i punem de-acum punot qi sd ne odihnim dup6 aceasti disputS.

fi pe drept qi pe merit dispreluili nenumSralii ani, plini de delicii 5i de oircumfluenla

aceasta singurd ar

ristimpul unei zile, pentru