Vietile anterioare alaturi de Maestru

Bernard Cole a fost un discipol avansat al lui Paramhansa Yogananda. L-a intalnit pe Mestru in 1939 pe cand avea doar 17 ani. Un an mai tarziu a fost numit de Yogananda la conducerea calugarilor si in 1951 i-a conferit lui Bernard titlul de Yogacharya (profesor de yoga). La o conferinta sustinuta in 1978, Bernard a povestit despre intalnirea sa cu Maestrul. A inceput informandu-si audienta ca nu era decat un adolescent (avea 17 ani) cand l-a intalnit pe Yogananda pentru prima oara. Locuia in L.A. pe vremea aceea si era suficient de mare ca sa aiba un job. Una din prietenele lui de la serviciu era si secretara Maestrului sau avea o functie in organizatie. In orice caz, aceasta femeie a inceput sa-l incurajeze sa mearga sa-l vada pe Yogananda care, pe vremea aceea, primea persoane in audienta sambata, la Hollywood Church. Bernard spuse: - Imi tot spunea ca trebuie sa il intalnesc pe Maestru! Insa eu tot amanam. Nu eram pe calea spirituala atunci si mi se parea ca totul suna prea bizar. Insa ea m-a tot batut la cap si in cele din urma am cedat si mi-am zis sa incerc, doar ca sa-i inchid gura Cand am ajuns la Hollywood Church, am observat ca nu eram singurul care venise. De fapt, se formase o coada lunga de oameni care cu totii ajunsesera acolo devreme ca sa apuce sa aiba o intalnire persoanala cu Yogananda. Am asteptat toata ziua si cand sa-mi vina si mie randul s-au terminat orele de intrevederi, iar Maestrul a decis sa nu mai primeasca pe nimeni in acea zi! M-am enervat. Cand am intalnit-o data viitoare pe prietena mea, i-am spus ce se intamplase si mi-am anuntat hotararea de a nu-mi mai pierde alta data timpul intr-un fel atat de prostesc. Numai ca ea (Dumnezeu s-o binecuvinteze) a continuat sa ma bata la cap. Imi tot spunea: - Trebuie sa il intalnesti pe Maestru! Trebuie sa-l intalnesti pe Maestru! - Bine! am spus. Ma mai duc o data. Insa ar face bine sa ma primeasca de data asta! Ei, nu stiu daca va vine sa credeti, dar mi s-a petrecut acelasi lucru! Inca o data m-am asezat la o coada lunga unde am asteptat ore in sir, si, cand in cele in urma mi-a venit randul, usa mi-a fost trantita in nas! Evident, am fost profund nefericit de turnura lucrurilor. Si din nou mi-am reinnoit decizia de a nu mai calca niciodata la Hollywood Church. Cu toate aceastea, prietena mea era de neoprit si insista sa mai incerc o data. Si, simtindu-ma ca un idiot, am cedat si m-am pomenit stand din nou la o coada lunga si fixand usa despre care eram sigur ca nu se va deschide niciodata pentru mine. Apoi, probabil datorita faptului ca ajunsesem mai devreme de data asta sau ca imi arsesem destula karma ca sa ajung si eu la rand sau cine stie din ce cauza, secretara a iesit si a spus: - Maestrul te poate primi acum. Cu o senzatie de tremur in tot corpul, am pasit in camera de intalniri a lui Yogananda, unde l-am vazut pe Maestru in roba lui portocalie, cu parul lung si negru, cu ochi stralucitori si un zambet bland asteptandu-ma. Maestrul era asezat si a facut semn ca tanarul din fata lui sa ia loc in scaunul care fusese tras chiar in fata lui. Maestrul, simtind probabil nervozitatea mea si dorind sa ma linisteasca, mi-a pus niste intrebari simple. Mai mergeam la scoala? Aveam vreun servici si daca da, ce faceam? Locuiam cu familia si in ce parte a L.A.-ului? Si asa mai departe.
articol preluat de pe Dwapara Sat Sangha - o confrerie spirituala din Dwapara Yuga (Epoca Electricitatii) 1

Dupa ce am vorbit o vreme si gheata fusese sparta, am ajuns in punctul in care Maestrul s-a oprit cu intrebarile si pur si simplu statea. Atunci, spre surpriza mea, Yogananda si-a tras iute scaunul pana-ntr-atat incat genunchii ni se atingeau, si s-a aplecat spre mine. Oare ce avea de gand? m-am intrebat pentru o clipa. Apoi Maestrul si-a intins mainile si mi-a tras capul spre in fata asa incat fruntile noastre se atingeau. Si toate gandurile mele au disparut.

Fruntea mi s-a umplut de un caleidoscop de lumini stralucitoare, rotitoare. In acelasi timp inima imi exploda de beatitudine. In acea lumina am vazut, ca intr-un jurnal de stiri, imagini cu mine si cu Yogananda intr-o serie de vieti anterioare. Tot inainte, am calatorit prin secole impreuna. Si intotdeauna Maestrul imi fusese Guru iar eu discipolul sau. Intr-o forma sau alta, intr-o tara sau alta, indiferent de imbracamine si nume, am jucat aceleasi roluri pe scena timpului. In cele din urma, Maestrul a dat drumul capului meu si s-a asezat inapoi in scaun. Mi-a zambit, si-a dat capul pe o parte si mi-a spus: - Ei? Am sarit in picioare: - Ei bine, a fost grozav! am bolborosit. Trebuie sa plec! Si iute ca vantul am iesit pe usa! Eram tanar si lipsit de experienta, iar viziunea pe care mi-a oferit-o Maestrul, desi puternica si plina de semnificatie, ma lasase intr-o stare de soc. Mi-a trebuit putin timp sa-mi revin insa dupa aceea mi-am dat seama ca nu-mi mai doream nimic altceva decat sa-l vad pe Maestru, sa fiu cu El, sa plonjez in profunzimile acelei legaturi interioare si m-am mutat la Mt. Washington.

articol preluat de pe Dwapara Sat Sangha - o confrerie spirituala din Dwapara Yuga (Epoca Electricitatii)