Professional Documents
Culture Documents
SANATATE IN IN CAZ DE
3. Stopul respirator
3.1. Faze de interventie 3.2. Metode de respiratie artificiala 3.3. Reanimarea cardio-respiratorie (RCR)
7. Plagi si hemoragii
7.1. Contuzii, vanatai 7.2. Plagi minore cu sangerari 7.3. Plagi grave cu sangerare abundenta 7.4. Plagi cu un corp strain infipt
7.5. Plagi prin intepare 7.6. Plagi prin strivire 7.7. Plagile palmei 7.8. Plagile abdomenului 7.9. Ingrijirea segmentelor amputate 7.10. Metode de realizare a hemostazei in hemoragiile externe 7.11. Sangerari externe cu localizari diverse 7.12. Sangerari interne
extrema urgenta hemoragiile la cap, gat, axila, coapse; hemoragiile interne; ranitii in zona toracelui; cei cu arsuri mari; cei cu mai multe rani grave; prima urgenta ranitii care au pierderi de sange sau membrele zdrobite; a doua urgenta fracturile (de craniu, de coloana vertebrala, deschise, ranile adanci); a treia urgenta fracturile mici inchise; ranile putin adanci. Art. 5. (1) Accidentatii vor fi transportati cu autosanitara (ambulanta). (2) Numai victimele cu leziuni usoare, care nu influenteaza functiile vitale ale organismului, pot fi transportate cu mijloace improvizate. (3) Numai in conditii exceptionale sau cand accidentul s-a produs in locuri izolate, la mare distanta de statiile de salvare, accidentatii grav pot fi transportati cu mijloace improvizate. (4) Nici un accidentat nu va fi transportat inainte de fi examinat si a i se acorda primul ajutor. In mod obisnuit, numai cadrele medico-sanitare de specialitate au dreptul sa dispuna ridicarea si transportul victimelor de la locul accidentului. Art.6. Persoana care anunta accidentul serviciilor medicale trebuie sa dea relatii corecte si suficiente: unde este locul accidentului, ce s-a intamplat, daca ranitii sunt blocati, daca drumul este accesibil, cate victime sunt, dintre care cate in stare grava, ce tipuri de leziuni s-au produs, descrierea in special a leziunilor care pot provoca deces, numele sau si numarul de telefon de la care suna. Art.7. La sosirea autosanitarei, cadrele de specialitate preiau cazul. Art.8. Pana la sosirea ambulantei, salvatorul(ii), pe langa manevrele de prim ajutor, trebuie sa urmareasca semnele vitale ale victimei: prezenta respiratiei, a pulsului, starea de constienta, ca si efectele primului ajutor acordat: restabilirea respiratiei si a circulatiei sanguine, oprirea hemoragiilor, starea pansamentelor, imobilizarea fracturilor, pozitia de siguranta. Art.9. Salvatorul va acorda primul ajutor in functie de starea victimei: daca victima nu vorbeste (este inconstienta), dar respira si are puls, sunt necesare: asezarea in pozitia de siguranta; acoperirea victimei, alarma; supravegherea semnelor vitale, pana la sosirea ajutoarelor medicale; daca victima nu raspunde, nu respira, dar are puls: degajarea cailor respiratorii; manevra Heimlich; respiratie gura la gura sau gura la nas; daca victima nu raspunde, nu respira, nu are puls, este necesara reanimarea cardio-respiratorie; daca victima sangereaza abundent, se aplica: compresie manuala locala; pansament compresiv; compresie manuala la distanta; daca victima prezinta arsuri provocate de: foc sau caldura: se face spalare, pentru a se evita intinderea arsurii si pentru racorire; substante chimice: se face spalare abundenta cu apa (nu se incearca neutralizarea substantei); daca victima vorbeste, dar nu poate efectua anumite miscari, se va actiona ca si cum ar avea o fractura, evitandu-se deplasarea sa si respectandu-se toate eventualele deformari la nivelul membrului superior, al celui inferior, al coloanei vertebrale. Art.10. Persoanele care au suferit traumatisme grave nu trebuie deplasate inainte de sosirea unei persoane calificate, in afara cazurilor in care este absolut necesar ca sa fie scoase dintr-o pozitie sau situatie periculoasa, care ar putea agrava vatamarea.
Art.11. Momentele cele mai importante ale transportului (scoaterea victimei de la locul accidentului, ridicarea ei de la sol, transportul, asezarea in pat) trebuie executate in mod diferentiat, in functie de circumstantele in care s-a produs accidentul, de gravitatea si tipul leziunilor provocate, cat si de numarul salvatorilor prezenti.
Art.18. In cazul accidentatilor care si-au pierdut cunostinta, cercetarea vatamarilor trebuie facuta abia dupa ce s-a constatat starea satisfacatoare a respiratiei si circulatiei sanguine, iar examinarea trebuie realizata numai vizual, fara a misca si a dezbraca victima. Art.19. Dupa constatarea starii victimei, se va decide modul de acordare a primului ajutor in functie de tipul vatamarii: arsuri, fracturi, plagi etc. Art.20. Chiar daca dupa electrocutare, victima nu acuza stari de rau (nici macar trecatoare), el trebuie tinut in repaus timp de 0,51 ora, dupa care va fi supus unei consultatii medicale. Orice electrocutat se transporta la spital pentru supraveghere medicala. Art.21. Daca starea de rau persista sau se agraveaza, accidentatul va fi asezat in pozitie culcat, cu picioarele ridicate. Imbracamintea trebuie descheiata si slabita in zona gatului, a pieptului si abdomenului; se va asigura transportul la un serviciu medical de urgenta.
Art.28. Ventilarea plamanilor se realizeaza prin insuflarea de aer in plamanii victimei, de catre salvator, prin gura (metoda gura la gura) sau prin nas (metoda gura la nas). Masurile de aplicat sunt: verificarea deschiderii cailor respiratorii si a etanseitatii dintre gura salvatorului si caile respiratorii ale victimei; astuparea celorlalte cai respiratorii deschise; salvatorul inspira adanc si sufla usor aerul in plamanii victimei; pentru fiecare respiratie se acorda 11,5 secunde; dupa fiecare respiratie, se indeparteaza gura si se priveste toracele victimei, in timp ce se pastreaza urechea si obrazul langa fata sa; daca nu apar semne de miscare a aerului, se repozitioneaza capul, se ridica mai mult barbia, se verifica din nou etanseitatea si se mai incearca o data; in caz de nereusita, se aplica manevrele de prim ajutor in caz de obstructie a cailor respiratorii. Art.29. Ventilarea plamanilor se va executa lent, cu o durata de 11,5 secunde de pentru fiecare insuflare, cu o presiune care sa realizeze numai dilatarea toracelui victimei. Frecventa ventilarii trebuie sa fie, pe cat posibil, cat mai apropiata de respiratia normala: aproximativ 12 respiratii pe minut (o respiratie intreaga la fiecare 5 secunde). Art.30. Daca stomacul accidentatului se umfla in timpul respiratiei artificiale, trebuie sa se verifice si sa se repozitioneze caile respiratorii, sa se urmareasca miscarile toracelui si sa se evite presiunea excesiva a aerului in caile respiratorii; se va continua respiratia artificiala; nu se apasa manual abdomenul victimei. Art.31. Daca tensiunea stomacului este atat de mare incat impiedica umflarea corespunzatoare a plamanilor, inainte de a aplica presiunea abdominala se intoarce victima intr-o parte, cu capul in jos. In caz ca, odata cu aerul, este evacuat si continutul stomacului, trebuie sa i se stearga repede gura, dupa care se reia respiratia artificiala. Art. 32. (1) Dupa doua respiratii si dupa ce se constata ca toracele se umfla, se verifica existenta pulsului la artera carotida. Pentru atingerea acesteia, se repereaza mai intai laringele si se aluneca cu degetele 234 lateral, spre muschii gatului. Daca nu se sesizeaza pulsul la una dintre artere, se va verifica si la cealalta (dar nu la ambele artere carotide simultan). (2) Daca intr-un interval de 510 secunde nu se deceleaza pulsul la nici una dintre carotide, se incepe masajul cardiac extern, respectiv reanimarea cardio-respiratorie, si se solicita urgent ajutor medical calificat. (3) Daca pulsul este prezent, se continua respiratia artificiala si se verifica din nou pulsul dupa un minut.
Art.35. Metoda gura la nas se va folosi daca exista vatamari ale gurii sau cand nu este posibila acoperirea ei completa. Se procedeaza la fel ca la metoda gura la gura, insufland aer prin nasul accidentatului. Se rastoarna capul spre spate cu o mana, se ridica barbia cu cealalta mana, folosind degetul mare pentru a inchide gura victimei si se aplica doua insuflatii pentru a permite aerului sa iasa prin expiratie. Daca aerul intra in plamani si pulsul este prezent, se continua in acelasi mod ca la metoda gura la gura.
Metode indirecte (apasare pe spate brate ridicate, apasare pe piept brate ridicate)
Art.36. In cazul vatamarilor grave ale gurii si fetei sau al otravirii cu gaze toxice se vor folosi metodele indirecte (manuale) de respiratie artificiala. Art.37. Metoda apasare pe spate brate ridicate (metoda Holger-Nielsen) nu se executa in cazul persoanelor obeze, al femeilor cu stare de graviditate avansata sau al accidentatilor cu rani la gat, spate sau membrele superioare. Manevrele care trebuie efectuate sunt urmatoarele (fig.8):
Fig.8. Metoda Holger Nielsen se plaseaza victima cu fata in jos, cu fruntea sprijinita pe mainile asezate una peste alta si cu capul intors cu grija intro parte; salvatorul se aseaza cu un genunchi langa capul accidentatului si cu celalalt picior inainte, pentru a asigura o pozitie stabila; salvatorul pune mainile pe spatele accidentatului, cu palmele pe aceeasi linie cu axila (subsuoara) sa si degetele rasfirate, pastrand bratele drepte; ciclul de respiratie trebuie sa dureze aproximativ 5 secunde, pentru a se asigura o frecventa de 12 respiratii pe minut, si va avea 4 faze: faza de compresie (expiratia): salvatorul pastreaza bratele drepte, se balanseaza usor in fata, pana cand bratele sunt verticale, apoi se apasa cu greutatea corpului pe spatele victimei, doar atat cat sa se evacueze aerul din plamani; in timpul procedurii numara: 1-1000, 2-1000 ; faza 1 de tranzitie: salvatorul revine in pozitia initiala, coborand mainile peste umerii victimei, prinzand-o de brate deasupra umerilor si continuand numaratoarea: 3-1000; faza de dilatare (inspiratie): salvatorul executa un balans inapoi, ridicand si tragand de umerii accidentatului pana cand simte o tensiune; bratele trebuie sa fie drepte, nefiind nevoie ca toracele victimei sa se ridice de la sol; in acest timp se numara: 4-1000, 5-1000; faza 2 de tranzitie: mainile se duc inapoi pe spatele victimei, cu palmele pe aceeasi linie cu subsuorile pentru a reincepe faza de compresie. Art.38. Metoda apasare pe piept brate ridicate (metoda Sylvester) se foloseste pentru persoane obeze, femei in stare avansata de graviditate sau in alte cazuri care nu permit asezarea cu fata in jos. Metoda nu este indicata in cazul accidentatilor cu rani ale gatului, spatelui sau membrelor superioare. Manevrele care trebuie executate sunt (fig.9): se aseaza victima pe spate, pe o suprafata rigida, cu gatul intins si o patura rulata sub umeri, indepartandu-se orice ar putea bloca gatul sau gura; mainile i se pun pe piept, paralel, una sub alta; salvatorul se aseaza in genunchi, de o parte si de alta a capului victimei; cu bratele drepte, salvatorul apuca pumnii victimei si le incruciseaza deasupra partii de jos a sternului (toracelui); ciclul de respiratie trebuie executat asa incat sa se asigure o frecventa de aproximativ 12 respiratii pe minut si va cuprinde 3 faze: faza de compresie (expiratia) se apuca ferm ambii pumni ai victimei, se balanseaza in fata, apasandu-se cu greutatea corpului pe toracele sau, pentru a-i evacua aerul din plamanii, numarand 1-1000, 1-2000;
faza de dilatare (inspiratia) salvatorul se balanseaza inapoi, sprijinindu-se pe calcaie, intinde bratele victimei in sus si spre exterior pentru o dilatare completa, numarand 3-1000, 4-1000; faza de tranzitie se readuc pumnii victimei pe piept in pozitia initiala, in timp ce se numara: 5-1000; pastrand ritmicitatea, se reiau cele trei faze ale ciclului de respiratie. Apasarea se reduce in cazul persoanelor slabe, fragile; trebuie avut in vedere permanent riscul fracturarii coastelor.
Fig.10. Verificarea existentei pulsului degetele 2-4, evitandu-se compresia arterei, fara graba, pentru detectarea chiar si a unui puls slab si neregulat; daca inima bate, este interzis sa se aplice apasari ale toracelui; verificarea initiala poate dura 510 secunde, iar cele ulterioare nu trebuie sa depaseasca 5 secunde; daca pulsul nu se deceleaza la o artera carotida, se verifica si la cealalta (dar nu la ambele artere carotide simultan); apasarile toracelui se intrerup daca se detecteaza aparitia spontana a pulsului; daca acesta nu a reaparut, se continua respiratia artificiala si verificarea pulsului la fiecare cateva minute; verificarea pulsului se va face: dupa primele doua ventilatii (insuflatii); dupa primul minut de RCR; la cateva minute in timpul RCR; de catre al doilea salvator, inainte de a prelua RCR; de o a doua echipa de salvatori, inainte de a prelua RCR si cand se schimba pozitiile; continuu, pentru a verifica eficienta compresiilor la RCR executata de doua echipe de salvatori; f) masaj cardiac extern (M.C.E., compresia toracelui). Art.40. Masajul cardiac extern (fig.1115) se realizeaza astfel: se asaza victima pe o suprafata plana si tare; i se ridica membrele inferioare; salvatorul ingenuncheaza pe o parte a victimei, in dreptul umarului acesteia; mana cea mai apropiata de picioarele victimei se foloseste pentru marcarea zonei de interventie; se localizeaza marginea inferioara a cutiei toracice a victimei cu degetele aratator si mijlociu ale mainii; cu aceste degete se urmareste conturul coastelor pana la plexul solar, in locul unde coastele intalnesc sternul; se lasa degetul mijlociu in dreptul plexului solar si se plaseaza aratatorul deasupra acestuia, pe terminatia inferioara a sternului; se pozitioneaza cealalta mana langa degetul aratator, astfel incat podul palmei sa fie asezat de-a lungul sternului, cu degetele ridicate transversal pe piept; mana folosita pentru marcare se asaza peste cealalta cu degetele paralele si ridicate sau inlantuite;
Fig.11. Masajul cardiac extern (compresia toracelui) se aplica presiunea (apasarea) in jumatatea inferioara a sternului, pe lungime, exercitand suficienta forta pentru a comprima pieptul intre 3,8 si 5,0 cm; este interzis sa se aplice presiuni asupra coastelor si asupra varfului sternului; presiunea se aplica vertical pe stern, numai prin intermediul podului palmelor, cu umerii pozitionati deasupra mainilor si coatele blocate, astfel incat bratele sa fie perfect intinse; in aceasta pozitie, folosind greutatea corpului, se opreste complet apasarea pentru a permite sangelui sa inunde inima, dar se pastreaza mainile in pozitia initiala, cu contact usor cu toracele; se repeta cele doua faze (apasare si relaxare) ritmic, asa incat durata lor sa fie egala; se foloseste orice metoda mentala pentru a mentine un ritm constant (de exemplu, numaratoarea de tipul: si unu, si doi, si trei s.a.m.d.); se fac pauze dupa 5 sau 15 apasari pentru ventilarea plamanilor sau pentru a schimba cu un alt salvator; se marcheaza din nou pozitia, folosind aceeasi tehnica pentru pozitionarea mainilor, daca acestea au fost deplasate pentru ventilarea plamanilor.
Fig. 12. Masajul cardiac extern. Marcarea zonei de interventie. aurmarirea conturului coastelor; bdegetul mijlociu la plexul solar, c-pozitionarea mainilor
Fig. 13. Masajul cardiac extern a pregatit pentru compresie; b compresia toracelui.
(4) In cazul obstructiei complete a cailor respiratorii, victima este incapabila sa respire, sa tuseasca sau sa vorbeasca si va duce mainile la gat (fig.16). Congestia initiala se va schimba in cianoza, dupa care urmeaza rapid pierderea cunostintei.
Fig.16. Semnul inecarii prin inghitire Art.42. In functie de varsta si starea fizica a victimei, in cazul obstructiei cailor respiratorii se vor aplica: compresii (apasari) abdominale (manevra Heimlich); compresii (apasari) pe torace; explorarea si scoaterea cu degetele din gura a obiectului strain; ventilarea plamanilor. Se interzice exersarea acestor manevre pe persoane sanatoase; pentru insusirea lor se vor folosi manechine.
Fig.19. Compresii abdominale, victima culcata pe spate Art.46. O persoana constienta poate sa-si efectueze singura apasari abdominale pentru a elimina prin tuse corpul strain. Pentru aceasta va strange pumnul unei maini si va plasa degetul mare pe linia mediana a abdomenului, mai sus de ombilic si mai jos de stern. Se prinde pumnul cu cealalta mana si se preseaza cu forta si rapid spre diafragma. Se repeta pana la eliminarea corpului strain. Pot fi folosite pentru apasarile abdominale autoadministrate si spatarul unui scaun tapitat sau marginea unei sau mese.
Art.49. Daca victima este inconstienta, se plaseaza culcata cu fata in sus, pe o suprafata tare si plana, cu bratele situate lateral. Salvatorul ingenuncheaza aproape de pieptul victimei si identifica jumatatea inferioara a sternului in acelasi mod ca la RCR. Se aplica o serie de sase pana la zece apasari pe torace, lent si distinct, presand sternul cu 3,85cm. Fiecare serie de 610 apasari pe torace va fi urmata de explorari in gura victimei si incercari de ventilare a plamanilor.
6. Pierderea cunostintei
Art.53. In cazul pierderii cunostintei, indiferent de stadiul tulburarii, singura actiune permisa consta in asezarea victimei in pozitie de siguranta, pe o parte, pentru a evita inundarea cailor sale respiratorii si inecarea. Art.54. Daca pierderea cunostintei este insotita de obstructionarea cailor respiratorii, prima manevra care se va executa este cea de eliberare a lor si de asigurare a unei respiratii corespunzatoare. Pentru aceasta: se pastreaza caile respiratorii deschise; daca victima nu respira, se incepe imediat respiratia artificiala; daca se observa raniri la fata sau la maxilare se cauta si se scot eventualii dinti rupti din gura victimei; se largesc hainele in dreptul gatului, toracelui si taliei; se stabileste cauza care a produs pierderea cunostintei si se acorda primul ajutor in functie de cauza; se aseaza victima in pozitia de siguranta (de recuperare), daca leziunile permit, si i se urmareste respiratia; se observa gradul de constienta si se retin (in scris sau mental) modificarile survenite si momentele respective. Art.55. Daca nu este transferata imediat serviciilor medicale, o persoana care si-a recapatat cunostinta se preda spre ingrijire altor persoane calificate. Art.56. Daca o victima inconstienta, dar care respira, este deja asezata pe burta sau pe o parte, ea nu va mai fi miscata. Se va avea grija sa se faciliteze respiratia si scurgerea eventualelor varsaturi.
a)
b)
c)
d)
slabirea stransorii hainelor la gat, piept, talie; ridicarea picioarelor la inaltimea de 1030 cm fata de sol, daca persoana este culcata. Art.59. Primul ajutor se acorda astfel: se verifica daca victima are caile respiratorii deschise si respira; se slabesc hainele la gat, piept si talie; se aseaza victima in pozitie de siguranta (de recuperare); se asigura aer proaspat si se protejeaza victima de temperaturi extreme; se mentine victima intinsa confortabil inca 1015 minute dupa ce si-a recapatat cunostinta. Art.60. Daca revenirea din lesin nu este rapida si completa se solicita ajutor medical.
7. Plagi si hemoragii
Art.61. Pentru prevenirea infectiilor in cazul accidentelor care provoaca plagi, trusele de prim ajutor vor fi prevazute cu urmatoarele materiale: comprese sterile, vata, fesi, leucoplast; alcool sanitar, tinctura de iod sau metosept; apa oxigenata sau tablete de perogen (10 tablete/200 ml apa); solutie de cloramina (4 tablete/1 l apa); solutie de permanganat de potasiu 1; rivanol 1%; tinctura de iod; apa fiarta 30 minute si racita; medicamente analgezice: algocalmin, antinevralgic etc.
Fig. 25. Curatarea si dezinfectarea plagii. Art.62. La acordarea primului ajutor in caz de plaga:
nu se va pansa rana decat cu materiale din trusa medicala; nu se va neglija o hemoragie importanta, pierzandu-se timpul cu pregatirea materialelor pentru pansat; daca sangele tasneste din plaga sau se scurge intr-o cantitate apreciabila, primul ajutor se va adresa hemoragiei; corpii straini care nu pot fi inlaturati cu apa oxigenata se vor lasa pe loc; se va proceda asa incat sa nu se accentueze durerea victimei; nu se vor turna pe plaga substante antiseptice iritante (alcool, tinctura de iod); nu se sterge rana cu comprese; se va proceda lin si bland, fara gesturi dezordonate si inutile; nu se aplica pe rana proaspata substante grase (alifii sulfamidate sau cu antibiotice); persoana care acorda primul ajutor se va spala intai bine pe maini; la fel va proceda si dupa acordarea primului ajutor, cand se va spala si pe orice portiune care a venit in contact cu sangele ranitului; nu trebuie sa se tuseasca sau sa se respire direct deasupra plagii; nu se atinge rana sau partea bandajului care va veni in contact cu aceasta; se acopera rana cat mai repede cu un pansament steril sau macar cu unul care este curat. Art.63. Acordarea primului ajutor in caz de plaga incepe cu prevenirea suprainfectarii, aplicandu-se urmatoarele masuri, in ordine: se curata zona cu o comprese sterile, pornind de la marginile plagii spre pielea sanatoasa; este interzis sa se utilizeze vata; se spala pielea din jur utilizand substante detergente (sapun lichid, bromocet, benzina etc.); se dezinfecteaza pielea din jurul plagii cu sub-stante antiseptice (alcool, tinctura de iod, rivanol), folosind comprese sterile; se va evita patrunderea solutiei in plaga; daca este cazul, se toarna apa oxigenata peste plaga, pentru a indeparta eventualii corpi straini; numai pentru corpii straini superficiali si care nu sunt indepartati de lichidul turnat, se poate incerca extragerea cu pensete sterile (eventual sterilizate la flacara) sau cu degetele (unghiile), dupa o buna dezinfectare (alcool, tinctura de iod, apa si sapun); ulterior, rana se dezinfecteaza din nou, cu o solutie de cloramina, permanganat de potasiu, rivanol sau apa oxigenata; daca rana este situata intr-o zona paroasa, se va realiza, daca este posibil, o barbierire a zonei din jurul plagii, dupa care se va dezinfecta din nou pielea din jurul ranii cu alcool, tinctura de iod etc.; se acopera plaga cu un strat de comprese sterile, se adauga eventual un strat de vata, dupa care se efectueaza bandajarea;
Fig.26. Aplicarea pansamentului la ranile care sangereaza, straturile de comprese si vata vor fi mai groase; inainte de bandajare, pe pansamentul aplicat se va pune o fasie nederulata, peste care se aplica bandajul cat mai strans; daca sangele imbiba mai departe pansamentul si nu se opreste, se vor aplica masuri de oprire a hemoragiei. Art.64. Este interzisa sutura ranilor de alte persoane decat cadrele sanitare.
se protejeaza victima fata de alte circumstante de accidentare; se opreste sangerarea (sangerarile); se aplica pungi de gheata pe zona ranita; se aplica manevrele specifice de prevenire a aparitiei si instalarii socului.
Art.74. Daca rana este longitudinala (de-a lungul palmei, fig.30), se pune pansamentul pe aceasta si se bandajeaza mana cu degetele intinse. O fasa aplicata in jurul mainii va mentine rana inchisa. Se ridica si se sprijina mana cu o esarfa.
Art.77. Pentru a asigura ingrijirea partii amputate complet, aceasta se inveleste intr-un pansament curat si umed si se pune intr-o punga de plastic impermeabila. Punga se sigileaza si se ataseaza un bilet cu data si ora cand s-a facut aceasta. Daca nu exista posibilitatea de a umezi pansamentul, se poate folosi un pansament uscat curat. Se pune apoi totul intr-o alta punga de plastic sau un recipient umplut partial cu gheata sfaramata. Art.78. Pentru ingrijirea unui dinte smuls se apuca dintele de coroana si nu de radacina. Se pune cu grija dintele in alveola, daca este posibil, sau intrun pansament umed ori intr-un pahar cu apa. Art.79. Partile amputate nu trebuie curatate si nu se vor folosi antiseptice.
in hemoragiile fetei se va presa, cu degetul, santul de pe marginea maxilarului inferior, de partea leziunii, pe unde trece artera maxilara; in hemoragiile mari ale fetei si gatului, compresiunea se realizeaza pe artera carotida pe fata antero-laterala a gatului spre baza acestuia; in adancime se simte un plan osos, iar in artera se simte pulsul; in hemoragiile umarului si bratului se apasa artera subclaviculara, patrunzand cu degetul mare deasupra claviculei si comprimand artera pe arcul osos al primei coaste; in hemoragiile bratului si cotului se comprima artera axilara, patrunzand cu mai multe degete in apropierea axilei, pe fata interioara a bratului;
Fig. 32. Principalele puncte de compresiune a vaselor pentru hemostaza de scurta durata
in hemoragiile antebratului se comprima artera humerala, la brat; artera trece pe fata interioara a bratului, avand dedesubt planul dur al osului humerus; in hemoragiile mainii se comprima cu ambele degete mari arterele radiala si cubitala, pe fata anterioara a antebratului, in dreptul pumnului (la nivelul locului unde se ia pulsul); in hemoragiile membrului inferior se comprima artera femurala, la diferite niveluri, in functie de localizarea ranii: la locul unde se indoaie coapsa pe abdomen (plica inghinala), se apasa cu pumnul strans imediat deasupra zonei inghinale; se apasa cu amandoua degetele mari sau cu mai multe pe fata antero-interioara a coapsei, avand dedesubt osul femur; daca hemoragia este mai jos de genunchi, se comprima artera care trece prin gropita dinapoia genunchiului (spatiul popliteu); in unele cazuri poate fi comprimata si artera abdominala, prin apasarea cu pumnul in partea de jos a abdomenului.
a compresiunea aortei abdominale; b compresiunea arteriala la radacina membrului inferior; c compresiunea arterei femurale.
Art.84. In timp ce se realizeaza hemostaza prin compresiunea manuala a unei artere, se va pregati un garou si oprirea sangelui se va completa prin metoda compresiunea circulara a tesuturilor. Art.85. In absenta unui garou, pentru compresiunea circulara a tesuturilor se pot utiliza: un tub, o banda de cauciuc (80100 cm lungime) sau o curea, franghie, cravata, fasii textile sau de plastic etc., dar in nici un caz sfoara sau snur subtire ori sarma. Art.86. La aplicarea garoului trebuie sa se respecte urmatoarele reguli: garoul trebuie folosit doar in ultima instanta sau pe timpul curatarii si pansarii plagii, numai in cazul ranirii membrelor, infasurandu-se la radacina acestora; compresiunea se realizeaza dupa ce membrul ranit este ridicat in sus cateva secunde, pentru a se goli de o parte din sangele venos; garoul se aplica numai peste un invelis textil (panza, vata etc.); locul aplicarii garoului difera dupa tipul hemoragiei: venoasa garoul se plaseaza distal, sub nivelul plagii; arteriala garoul se aplica proximal (deasupra plagii); garoul se aplica acolo unde vasul de sange este mai la suprafata si trece totodata peste un plan osos: la radacina bratelor la patru laturi de deget sub axila, respectiv la radacina coapsei la nivelul zonei inghinale; garoul nu se aplica pe antebrat sau gamba; daca vasul de sange este situat mai in profunzime, se va aplica un rulou textil intre piele si garou; se cauta mai intai locul in care se simte sub degete pulsul si se plaseaza in acest loc ruloul prin intermediul caruia se va transmite presiunea exercitata de stransoarea garoului; apoi se trece garoul o data sau de doua ori in jurul membrului, intins ca o coarda, stranganduse prin innodarea sau rasucirea capetelor sale (eventual utilizandu-se un betisor).
d) compresiunea arteriala la radacina membrului superior Fig.34. Compresiuni in partea superioara a corpului a compresiunea arterei axilare; b compresiunea arterei humerale; c compresiunea arterelor cubitala si radiala;
a hemostaza la coapsa cu garou improvizat; b hemostaza cu garoul de cauciuc prins cu o pensa; c hemostaza la brat cu garou improvizat.
pentru gamba sau picior se aplica un sul la indoitura genunchiului, se flexeaza bine gamba pe coapsa si se fixeaza pozitia; se procedeaza la fel pentru mana, antebrat si brat, aplicand sulul la nivelul articulatiei cotului.
c) hemostaza prin flexie fortata la hemoragia antebratului. Fig.36. Hemostaza prin flexie fortata a membrelor.
a hemostaza prin flexie fortata la hemoragia coapsei; b hemostaza prin flexie fortata la hemoragia gambei; c hemostaza prin flexie fortata la hemoragia antebratului.
Art.90. Atunci cand accidentatul a pierdut mult sange, el trebuie culcat cu capul mai jos decat picioarele. Daca ii este sete, i se vor da cantitati mici si repetate de bauturi calde, i se vor incalzi mainile si picioarele cu sticle de apa calda si i se vor administra calmante. In situatii extreme in iminenta unui soc hemoragic, atunci cand accidentatul este inconstient, are pulsul rapid si slab, respira superficial si are o paloare extrema, se poate aplica cate un garou la toate membrele, dupa ce acestea au fost ridicate.
urina devine rosiatica sau maronie in cazul sangerarii rinichilor sau a vezicii urinare. Art.99. Primul ajutor in sangerarile interne trebuie sa previna si sa intarzie instalarea starii de soc si sa asigure asistenta medicala de specialitate cat mai curand. Se aseaza ranitul in pozitia culcat, cu picioarele ridicate la 1530 cm, daca ranile o permit, avertizandu-l sa nu se miste. Daca este in stare de inconstienta, trebuie asezat in pozitia de recuperare. Art.100. Nu se ofera nimic pe gura, se desfac articolele de imbracaminte stranse in jurul gatului, pieptului sau taliei, se calmeaza ranitul explicandu-i importanta de a se relaxa fizic si psihic. Ranitul trebuie tinut la temperatura confortabila, protejat de temperaturi extreme si transportat de urgenta la spital, daca nu poate fi adus medicul la accidentat. Art.101. Este obligatoriu sa se noteze datele care l-ar putea interesa pe medic: marimea si calitatea pulsului si a respiratiei, temperatura pielii, simptome cum ar fi voma, urinare necontrolata sau tulburari intestinale, timpul cand au aparut schimbari majore in infatisarea sau starea ranitului.