SANFIZ

Serdaru Dragoş

Masajul facial
(cosmetic - terapeutic) Prea puţine persoane izbutesc, din păcate, să se ducă regulat la o şedinţă de masaj corporal, deşi acestea au un rol decisiv în menţinerea tinereţii şi frumuseţii. Se spune, pe bună dreptate, că după 30 de ani femeile au tenul pe care îl merită. Frumos - dacă i-au acordat îngrijire, uzat - dacă l-au neglijat. Ei bine, o sedinta de masaj facial are o serie de efecte benefice care vor tonifica tenul, dându-i un aspect suplu si sănătos. Dar pentru a obţine toate aceste efecte, masajul nu trebuie făcut la întâmplare. Regula de aur este efectuarea unor mişcări uşoare, fără încercarea de a întinde pielea de jos in sus. În acest fel, mişcările menţin supleţea pielii, stimulează funcţiile glandelor sebacee, tonifică muşchii feţei şi îndepărtează stratul de celule moarte de pe suprafaţa pielii. Pentru a obţine un efect mai durabil şi mai rapid am ales în acest curs-studiu să ne folosim de mai multe tehnici specifie de masaj, cum ar fi ceea ce denumim masajul clasic şi micromasajul (presopunctura) şi unele tehnici derivate din presopunctură (Shiatsu). Astfel în acest material vom încerca sa arătăm caracteristicile fiecărei tehnici în parte şi aplicarea lor la specificitatea masajului facial.

Scurt istoric al masajului clasic
Printre primele acte terapeutice folosite de “Homo sapiens” a fost şi masajul, practică rămasă până în zilele noastre. La început a fost gestul instinctiv de frecare a locului dureros cu mâna. Acest rudimentar masaj s-a perfecţionat de-a lungul vremurilor, devenind un remediu destul de eficace în numeroase boli. Azi se poate spune că el face parte din arsenalul terapeutic al tuturor popoarelor. Cei dintâi profesionişti au fost preoţii, care practicau un masaj empiric, inclus în anumite ritualuri religioase. În felul acesta masajul avea mai mult un caracter sacru. În timpul ceremonialului, preotul rostea diverse formule magice, iar cu mâinile făcea mai multe gesturi inutile, spectaculare, masajul propriu-zis fiind doar schiţat. Întregul ceremonial avea un efect deosebit de sugestiv asupra bolnavului. În India “Homo philosophus” considera corpul ca “un instrument indispensabil al sufletului”, barca ce-l poartă la celălalt ţărm al oceanului vieţii, fără de care eliberarea finală ar fi imposibilă. Pentru aceasta corpul trebuie îngrijit şi stapânit, iar printe mijloacele folosite este şi masajul….”. Scrierile Ayur Veda (sec. al – XIII – lea î.e.n.) din India conţin, printre alte sfaturi igienice, şi reguli de masaj. Practica religioasa Schamvahna obliga pe toţi credincioşii să se fricţioneze, în fiecare dimineaţă, cu uleiuri

Studiu incomplet

1

Grecii antici au folosit masajul mai întâi în cadrul exerciţiilor militare. recomandau bolnavilor. manevre rămase până astăzi. dar mult îmbunătăţite.e. 2 Vestit medic francez (1509 . care încearcă prin metode originale să reactualizeze Axioma lui Galen Claudius3: “Sanitas est simetria. care se bucurau de aceeaşi consideraţie şi reputaţie ca şi medicii. şi masaj. printre care băile şi chiar masajul. ca o practică a Orientului Apropiat. Carol al – IX – lea şi Henric al – III – lea. Unele din manevrele masajului clasic sunt folosite şi în scopuri estetice. se practica sub formă de frământare. de către omul sănătos. După instituirea Jocurilor Olimpice (776 î. spunea că nu ştie dacă sănătatea lui se datoreşte medicului sau masseurului său. Masajul este reintrodus în Europa de către cruciaţi. gimnastică şi balneoterapie. Practicat şi sub forma de automasaj. chirurgul lui Henric al – II – lea.n. a şampona. Alături de exerciţiile fizice. Renumiţii medici ai timpurilor. pe lângă celelalte tratamente. atingere. care derivă din cuvântul arab “mass” – a atinge. ci şi în scopuri igienice. cu băşici umplute cu aer. se foloseşte nu numai în scopuri medicale. De aici şi cuvântul. iar Proxagoras. fricţie. După căderea Imperiului Roman. masajul cunoaşte o deosebită trecere la public. Printre manevrele folosite era şi frământatul feţei şi a gâtului (chambooing). el are ca efect alungarea oboselii şi menţinerea supleţii întregului corp. un alt vestit medic grec. Lui Cezar. batere1. mari amatori de băi. 3 Medic şi filozof grec (131 – 201 î. Marele om politic şi orator Cicero (105 – 43 î. reluate apoi de englezi sub denumirea de shampooing. morbum autem aumetria” (“Sănătate este simetrie.n. cum numeau grecii masajul. Până în secolul al – XIX – lea masajul a fost practicat în mod empiric. fiecare masseur avându-şi propria experienţă. masajul cunoştea un deosebit avânt către sfârşitul secolului al – XIX – lea. trata herniile printr-un masaj special.n.e. masajul se practică în mod metodic. El era practicat de către masseuri specializaţi. obscuritismul bisericii Evului Mediu interzice numeroase practici de igienă. pentru durerile cumplite de care suferea. atât de răspândit azi. cu ferula (o plantă ce se foosea şi la baterea şcolarilor ). obezităţii şi celulitei. Azi se poate spune că nu există disciplină medicală care să nu beneficieze de masaj. au introdus masajul printre numeroasele proceduri ce se foloseau în terme şi stabilimente.e.). Ling. dar cu un alt înţeles – a spăla părul cu şampon. Printre pionierii masajului ştiinţific se numără şi E. a spăla. Hipocrate recomanda printre alte remedii şi masajul.). pentru combaterea ridurilor. printre care şi Ambroise Paré2. massseurul său îi ciupea zilnic întregul corp. Începând de prin anii 1800 şi până în zilele noastre.SANFIZ Serdaru Dragoş mirositoare. în special de sportivi. Masajul se afla la loc de frunte şi în sistemele terapeutice ale celor mai multe dintre popoarele arabe. Romanii. cunoscut şi sub numele de masaj classic. fapt confirmat prin denumirea sa. cu palmula (o mica paletă din lemn. Un astfel de masaj. asimetrie”).1590). manevrele folosite fiind aceleaşi de pe timpul vechilor greci.) Studiu incomplet 2 . Scurt istoric al micromasajului (presopunctura) 1 Baterea se făcea cu palma. iar boala. el constituind obiectul de studiu a numeroase cercetări.). Psellaffia.

atsu=presiune). pentru regiuni mai intinse. Cea mai mare răspândire o are varianta sa moderna numită acupresură. Din China vor pătrunde în Japonia şi alte metode terapuetice energetice. Din documentele secolelor V – III î. cu acţiune. O dovadă în acest sens este recunoaşterea masseurilor. de exemplu. În felul acesta Shiatsu (shi=deget. care va cunoaşte o mare dezvoltare în sec. Multe dintre manevrele micromasajului erau folosite de şi de alte specialităţi. în America şi Europa. grăsimi. Cu ajutorul degetelor sau cu instrumente speciale se execută atingeri sau percuţii blânde în anumite zone. Această metodă are o acţiune generală de echilibrare a energiilor şi una locală. In Japonia de azi. al – XIII – lea î. ca cea de a zecea specialitate medicală. Tot el mai recomandă executarea masajului cu pulpa degetului sau cu palma. printre cele mai răspândite masaje sunt cele tradiţionale. Tehnica şi manevrele masajului classic: 1. 4. ca de exemplu obstetricienii şi chirurgii şi chiar de moaşe. cele pentru activarea circulaţiei sângelui. În felul acesta a luat naştere micromasajul. Întrucât înţepăturile rudimentarelor ace erau extreme de dureroase. Şi nu mică le-a fost surprinderea când au constatat că rezultatele pot fi satisfăcătoare şi cu un astfel de procedeu total nedureros. 2. În cadrul manevrelor de reanimare Kuatsu se foloseşte un masaj de urgenţă pe anumite zone reflexogene. 3. responsabil de producerea contracturilor în proporţie de 80%.tehnică japoneză. El se foloseşte mai mult pentru calmarea durerilor la naştere sau în cazul atoniilor uterine (naşteri laborioase).n. loţiuni sau decocturi pe bază de plante.e. 5. digitopresură sau presopunctură. în secolul următor. unii medici mai ingenioşi le-au înlocuit prin masaj. de conversie a acidului lactic. iar în ultima vreme. cea mai uşor de executat aparţine cunoscutului tehnician japonez T. al – XVII – lea.SANFIZ Serdaru Dragoş Din mărturiile vremurilor aflăm că practica masajului în China are aceeaşi vârstă ca acupunctura. care spune: “Paraliziile şi contracturile se trateaza prin masaj şi gimnastica”. Pe vremea aceea masajul se efectua pe o piele uscată sau unsă cu diverse uleiuri vegetale. îndeosebi la copii. contribuie la diminuarea oboselii până la dispariţia sa totală. ulterior. printre care şi micromasajul. de la distanţă. alcool. Namikochi. Tehnicile masajului punctelor şi. pe primul loc situându-se AN-MA (AN = presiune. asupra inimii şi plămânior. NETEZIREA (“efleurajul”) FRĂMÂNTATUL (“petrisajul”) BATEREA (lovirea sau “tapotamentul”) FRICŢIUNILE VIBRAŢIILE Studiu incomplet 3 . practică foarte răspândită în toate ţările Extremului Orient. O dovadă grăitoare este capitolul 12 din opera NEI-KING.n. MA = atingere). Un alt masaj foarte răspândit este Shiatsu ale cărui manevre sunt asemănătoare presopuncturii.). Dintre numeroasele metode folosite. ale meridianelor au fost sistematizate de către medicul Tchrenn Qenn Tehong (sec. mai aflăm că tot în China se foloseau şi altfel de masaje ca.e.

Manevrele de netezire se execută în general în linie dreaptă. Alunecările executate de dosul mâinilor întinse sau având degetele strânse în pumn. Ele se fac cu o anumită apăsare cu sens bine determinat şi cu un ritm variabil. se explică şi se confirmă efecte de mai lungă durată ale manevrei. manevrele de netezire pot să influenţeze favorabil contracturile musculare dureroase şi nevralgiile aferente locale. Cu cât este mai profundă. Suprafeţele mari se masează cu ambele mâini. dacă segmental este destul de gros. în funcţie de necesităţi. alunecările se fac cu mâinile aşezate în cerc la acelaşi nivel. adresându-se şi straturilor musculare Studiu incomplet 4 . sunt mai pătrunzătoare decât cele executate cu faţa palmară a mâinilor şi degetelor. în funcţie de suprafaţa masată. prezentarea procedeelor principale se face în această ordine. atât în mod direct. folosim alunecări uşoare şi superficiale. Se poate face şi cu faţa dorsală a mâinilor. executate cu rădăcina mâinilor cu marginea cubitală a palmelor sau chiar cu pumnii închişi. dar ele pot fi executate şi în sens transversal. Mâinile execută mişcările simultan sau alternativ. Pe member. acolo unde configuraţia anatomică sau structura tisulară o cere. Netezirea fiind o manevră de “suprafaţă tisulară”. Forţa de apăsare în manevrele de netezire se va adapta la natura şi consistenţa ţesuturilor masate. cât şi în mod reflex. Pentru ţesuturile subcutanate. în lungul membrelor. Tehnica manevrei este destul de simplă. pentru a acţiona numai asupra tegumentului. Principalul efect al manevrei de netezire este reprezentat de activarea circulaţiei sanguine şî limfatice superficiale. pentru ca apoi să scadă spre sfârşitul ei. Prin acest mechanism.SANFIZ Serdaru Dragoş În prelegerile de predare a masajului clasic şi de pregătie a cadrelor pentru însuşirea acestei specialităţi. Pentru activarea vaselor limfatice folosim alunecări lente şi mai apasate. şerpuit sau în zigzag. Sensul aplicării netezirilor este determinat de circulaţia superficială sau de întoarcerea sângelui în capilare şi vene. folosim o apăsare mai redusă. 1. daca vrem să influenţăm circulaţia sanguină din ţesuturile superficiale. folosim o presiune manuală mai crescută. Presiunea manevrei poate fi menţinută uniform pe toată întinderea porţiunii masate sau poate creşte de la jumătatea distanţei parcurse (pe suprafeţe mai mari). folosim manevre mai puternice. precum şi de sensul scurgerii limfei în spaţiile şî vasele limfatice. cu degetele apropiate sau îndepărtate între ele. Astfel. alunecările se fac mai apăsat şi la nevoie. Pentru ţesuturile mai profunde. Însoţite sau nu de manevre de vibraţie. Pe aceste efecte de sedare dureroasă locală se bazează acţiunea şi indicaţia de manevră pregătitoare în masaj. NETEZIREA (efleurajul) Primele procedee de masaj constau din neteziri sau alunecări uşoare şi ritmice aplicate cu faţa palmară a mâinilor pe suprafaţa tegumentară tratată. iar atunci când vrem să ne adresăm circulaţiei mai profunde. în cerc. În Funcţie de profunzime. al grupelor musculare sau al vaselor sanguine. asupra terminaţiilor nervoase receptoare periferice (cu influenţe favorabile neuro-vasomotorii şi umorale asupra întregului organism). este mai bine tolerată în cadrul succesiunilor manevrelor de masaj. cu o mână apliacată pe cealaltă. Se poate aplica cu o singură mână sau cu ambele mâini. Cu ajutorul acestei manevre se poate obţine o adaptare tisulară mai bună la manevrele de masaj care urmează (pentru toleranţă şi eficacitate).

se efectuează o ridicare şi prindere între degete şi rădăcina mâinii a unei cute tisulare care apoi se stoarce prin împingerea mâinii înainte. În anumite situaţii. ca să cadă perpendicular pe zona masată (ca la apăsarea degetelor pe clapele unui pian. Intensitatea manevrei se va adapta şi sensibilităţii ţesuturilor tratate. Prin acest procedeu cu profundă acţiune mecanică este activată circulaţia profundă. BATEREA (tapotamentul) Constă în lovituri uşoare şi ritmice aplicate pe piele (inclusive pe părţile moi subiacente). Frământatul se poate executa cu ambele mâini sau cu o singură mână prin mişcări ondulatorii. precum şi prin apăsarea ei pe planul profound. Se subânţelege că aceste diferite forme de folosire a mâinilor se aleg şi se aplică în funcţie de regiunea tratată şi de scopul urmărit. 3. loviturile se aplică la distanţă mică una de alta într-un ritm foarte viu. în sens deşcendent. cu partea cubitală a mâinilor). Mişcarea ce execută loviturile trebuie să fie efectuată cu o mare flexibilitate şi mobilitate din articulaţia pumnilor. Astfel. 2. Mişcarea se repetă de mai multe ori pe acelaşi loc apoi mâinile se deplasează din aproape în aproape. Unul din efectele benefice ale procedeului constă î reducerea sensibilităţii nervior periferici. În afară de efectele vasculotrofice. aplicate cu marginea cubitală a degetelor si a mâinii. Pe regiunile mai sensibile frecvenţa loviturilor manuale se poate rări puţin. dobândeşte şi un character trofic. Indiferent de forma mâinilor şi a degetelor menţionate mai sus. Tehnica manevrelor executate variază în funcţie de regiunea şi segmental tratat. Este cel mai intensşi stimulant procedeu de masaj.SANFIZ Serdaru Dragoş (superficiale). intensitatea loviturilor este mai crescută (de exemplu. pe regiunea tratată. precum şi de scopul urmărit. să nu cadă pe tegument cu rigiditatea unor mâini crispate din articulaţiile radio-cubito-carpiene (este un element esenţial în tehnica de execuţie a procedeului. se îndoaie vârfurile degetelor. spre degete. Pe porţiunile cu ţesături moi mai dezvoltate. dinspre lini mediană spre lateral şi de-a lungul. cu mâinile strânse în pumn. Se îmbunătăţesc schimburile nutritive tisulare şi se activează eliminările elementelor rezultate din catabolismul tisular. pe regiunile corporale întinse şi plate (spate. prin acţiune mtabolică (Aport de sânge oxigenat versus îndepărtare de reziduri toxice locale). ritmice şi successive. FRĂMÂNTATUL (petrisajul) Este un procedeu ce constă în prinderea muşchilor şi a ţesuturilor subiacente (cutanate şi musculare) sub formă de cută. dar cu o presiune mai crescută şi adaptată). mai importantă este creşterea tonusului musculaturii scheletice. antero-posterior sau pe muchiile laterale. strânsă “căuş”. în funcţie de regiune şi de suferinţă. Se subânţelege că mâinile terapeutului trebui să fie foarte mobile şi suple. cu palma întinsă. piept). Dar. prin stimularea potenţialului de contracţie a fibrelor musculare. În plus se obţine o Studiu incomplet 5 . între police şi restul degetelor sau şi prin presiune pe planul profound. activitatea musculară este influenţată favorabil şi prin căi nervoase reflexe. elasticitatea musculară. transversal. şi prin comprimarea cutei cu parte cărnoasă a rădăcinii mâinii (faţa palmară). este stimulată activitatea bioogică tisulară. ridicarea lor şi sotarcerea lor prin comprimare între degete şi palmă.

prin inaintarea degetelor răsfirate ale mâinilor. afectări tendinoase şi ligamentare periarticulare cronice şi subacute prin acţiunile locale şi reflexe nervoase menţionate mai sus. Durata manevrei nu este mare. Pe regiunile mari şi foarte mari se lucrează cu degetele întinse. deoarece se limitează în general la regiuni circumscrise. cu efect calmant loco-regional.SANFIZ Serdaru Dragoş semnificativa creştere a fluxului sanguin în regiunile masate prin acţiuni complexe. antebraţului şi braţului celui care execută manevra terapeutică. foosim o singură mână. În mod clasic se recomandă ca între toate cele 5 Studiu incomplet 6 . de regulă cu degetele întinse. În general se folosesc două sau trei degete în funcţie de regiunea tratată (indicele. Vibraţiile Vibraţiile sunt effectuate cu manevre sub formă de trepidaţii fine şi ritmice. Pe regiunile redue sau circumscrise corporale. Intensitatea manevrei depinde de forţa mâinilor aplicantului. Indicaţiile acestei manevre ca atare sunt multiple: sechele post traumatice sau post operatorii. mecanic-vascular-intramuscular şi asupra nervilor vasomotori. Fricţiunea se execută pe porţiuni mici cu buricul degetelor (faţa palmară sau vârful lor). regional şi general. pe inserţiile tendo-musculare. Este şi o foarte buna metodă de diminuare a sensibilităţii dureroase produsă de contracturi musculo-tendinoase locale. care antrenează muşchii mâinii. 5. Principala acţiune este relaxantă – local. Aceste mmişcări realizează mici deplasări cutanate şi tisulare subiacente. vibraţiile din cadrul masajului manual medical se aplică pe regiuni limitate. dar mai ales reflex. Manevrele de fricţiune corect executate pot avea efecte de dezagregare şi asuplizare a proceselor fibroase conjunctive locale de disipare a unor procese locale celulo-adipoase. Când lucrăm cu ambele mâini fricţiunea se execută simetric şi simultan. El constă în apăsarea tegumentului şi a ţesuturilor moi subcutanate pe cele profunde sau pe un plan dur (osos) şi deplasarea lor în sens circular şi liniar în regiuni circumscrise – atăt către zona antomică tratată. Cele mai bune efecte se obţin în aplicaţiile efectuate pe traiectul nervilor periferici. Acest procedeu se adresează ţesuturilor subcutanate şi mai profunde. prin presiuni ondulatorii locale. mijlociul şi inelarul). dar trebuie adaptată la natura regiunii şi suferinţei tratate. În general. dirijat ritmic şi conştient. seroase şi sechele de hematoame locale. cu una sau ambele mâini. hipertonizarea musculaturii scheletice hipotrofiate după imobilizări prlungite. cât şi de elasticitatea degetelor aplicate. şi inelar). Mişcările vibratorii executate se aseamănă cu un tremurat continuu. dar şi de ameliorare a hipertonusului neuromuscular general. palma întreagă. prin presiun intermitente. Vobraţiile manuale se execută cu vârful degetelor sau cu faţa lor palmară. Pe regiunile cărnoase şi mai puţin sensibile fricţionăm cu faţa dorsală a mâinilor sau cu nudozităţile articulare realizate de închiderea pumnilor. De obicei se execută cu vârful degetelor 2-34 (index. Fricţiunile Fricţiunile reprezintă – după manevrele de netezire . medius.Ele acţionează mecanic – local. executate uniform. 4. cu pumnul deschis sau închis. podul palmei. periarticular.cele mai vechi şi mai folosite manevre de masaj.

SANFIZ Serdaru Dragoş procedeee principale de masaj menţionate. aplicate de o parte şi de alta a segmentului masat. 2. dar fără exagerare. după procedeele mai puternice. Rulatul se execută cu degetele întinse şi cu palmele apăsând pe ţesuturi mai tare decât la cernut. Scuturările: Constau în manevre oscilatorii mai ample. Masa musculară se prinde de jos în sus cu degetele flectate şi se mişcă în sens lateral şi de jos în sus prin riduri şi presiuni alternative asemănătoare cernutului cu o sită. Masa de ţesuturi moi se prinde într palme sub diverse unghiuri şi se rulează în toate sensurile. Se execută cu ambele mâini. Putem adăuga în acelaşi timp şi mişcări de vibraţii. fiind contraindicate la femei şi copii. Tracţiunile: Aceste manevre se constituie într-un vechi procedeu de amsaj şi se pot executa la sfârşitul segmentelor sau articulaţiilor. apoi se deplasează palmele mai jos. degajând sub presiune şi elementele intraarticulare. Palmele se pot deplasa concomitant sau succesiv. Fermitatea presiunii se adaptează structurii tisulare masate. Se indică deasemenea pentru regiunea dorsală şi paraventrală. 4. Cele două manevre au efecte similare şi se pot combina. sau chiar cu întreg corpul. efectuate ritmic cu segmentele membrelorm cu membrele. Se aplică palmele cu degetele întinse deoaprte şi de alta a coloanei vertebrale. Se apasă o dată sau de mai multe ori în acelaşi loc. Cernutul şi Rulatul: Aceste manevre se aplică îndeosebi pe membrele superioare şi inferioare. de frământare şi batere. 3. în cadrul masajului general sau ca procedură independentă. precum şi la încheierea lor să se aplice o scurtă manevră de netezire (efleuraje). Prin favorizarea relaxării muşchilor periarticulari şi a mobilităţii articulare. fiind des utilizate în masajul sportive pentu refacerea musculaturii după effort. În general. tineri sau adulţi sănătoşi. 3. aplicaţia se execută cu ambele mâini ale masseurului. 4. activare trofovasculară locală. Presiunile: Fiind un procedeu secundar. repetând mişcarea pe toată porţiunea vizată de această tehnică. CERNUTUL şi RULATUL PRESIUNILE SCUTURĂRILE TRACŢIUNILE 1. este utilizat în anumite situaţii. Manevrele secundare în masajul classic: 1. Au o acţiune de relaxare musculară. într-un ritm vioi. creştere a supleţei tisulare. aceste manevre realizează o întindere în limite fiziologice a elementelor articulare şi periarticulare. În general este indicat şi aplicat la persoane robuste. putem creşte forţa de presiune adăugând şi greutatea trunchiului nostru. Studiu incomplet 7 . 2. acestea prinzând regiunile de deasupra şi dedesubtul articulaţiei şi efectuând tracţiuni ale segmentului în sensul axei lungi a membrului masat. subiectul fiind bineânţeles aşezat în decubit ventral.

tot de la mâna pacientului. scăderea sensibilităţii şi tonusului muscular local. numită CUN. poliurie. Această manevră se poate executa cu vârful degetului (Fig. iar 3 CUN. 1 3 CUN După localizarea punctului. 1. 1 CUN 1.5 CUN Fig. Cu vârful degetului. un punct poate fi masat prin manevră de dispersie sau tonifiere. grosimile respective vor fi transpune pe o bucată de hârtie. poli.SANFIZ Tehnica şi manevrele micromasajului (presopunctură) : Serdaru Dragoş Reperarea punctelor în tehnica presopuncturii se poate face cu ceea ce am putea numi un fel de măsură folosită pe scară largă în China.5 CUN. Mulţi practicieni acordă importanţă numai forţei cu care se masează şi nu sensului mişcărilor. Operaţia respectivă poate fi efectuată cu fârful degetului sau cu unghia. oligo. 4). care va fi folosită pentru o asemenea operaţie. 4 Aceste afecţiuni în termenii medicinei moderne poartă prefixele: hiper. 1 CUN este egal cu grosimea degetului mare de la mâna pacientului. mijlociu. Tonifierea bine executată va fi urmată de paloare. bradicardie) Studiu incomplet 8 . superficial. se masează sau se apasă prin înşurubare. în sensul opus al acelor de ceas. creşterea sensibilităţii şi tonusului muscular local. inelar şi mic. ambele din poziţie verticală. profound. 3) sau cu unghia (Fig. Dispersia se va folosi în cazul afecţiunilor provocate de un exces de energie4. în sensul de invârtire a acelor de ceas. Se va masa sau apăsa circular. tahicardie). va urma masarea acestuia. din poziţie oblică (Fig. cu grosimea degetelor arătător. Tonifierea se foloseşte pentru afecţiunile datorate lipsei de energie5. Pentru usurarea măsurătorilor. fiecare manevră avănd o durată mare. bradi (hipotonie. energic. 5 Aceste afecţiuni în termenii medicinei moderne poartă prefixele: hipo. cu grosimea degetelor arătător şi mijlociu. Aşa după cum se poate observa în fig. 2). O dispersie bine executată va fi urmată de înroşirea pielii. fiecare manevră având o durată scurtă. 1.tahi (hipertonie. bland. oligurie. În funcţie de indicaţie.

. Necurăţarea prealabilă a tenului are ca rezultat pătrunderea impurităţilor în piele.Porţiunea de piele pe care se află punctele ce urmează a fi masate trebuie să fie uscată sau pudrată cu talc. Pentru Studiu incomplet 9 . Putem în unele cazuri să accentuăm asupra unor manevre indicate pentru diferitele tipuri: În primul rand masajul se va face cu o cremă adecvată naturii tenului: cremă grasă la ten uscat şi cremă de zi la ten gras. 2 Fig. . .Dacă pe parcursul tratamentului i se va face pacientului rău. Masajul facial cosmetic Etape premergătoare şi indicaţiile masajului facial cosmetic: . la tratamente cu cortizon.Dacă pacientul nu suportă presopunctura. tratamentul va fi întrerupt imediat.mâinile masseurului trebuie sa fie perfect curate şi cu unghiile tăiate corespunzător. în acest interval de timp dispare şi durerea de la nivelul punctului. De obicei.Presopunctura nu se aplică bolnavilor de inimă şi psihici gravi. 3 Fig. .demachiem faţa conştiincios. urmând a fi reluat la o dată ulterioară. celor în stare de ebrietate. pentru a ajuta alunecarea înmuiem degetele în ulei de porumb sau alte tipuri de uleiuri. Contraindicaţii: Masajul facial nu se va efectua dacă pacientul: .în primul rând strângem părul pacientului cu ajutorul unei feşe elastice. subiecţilor prea slăbiţi sau obosiţi. tratamentul se va întrerupe. Bineânţeles că demachiem şi gâtul.are răni deschise pe suprafaţa pielii. . hipnotice. .SANFIZ Serdaru Dragoş Fig. .Durata unei şedinţe de presopunctură va fi de 5 – 10 minune. 4 Indicaţii: . tranchilizante. .Presupunctura este ineficientă dacă pacientul a efectuat în trecutul apropiat un tratament cu raze X sau a fost supus la examene radiologice. semn că şedinţa poate fi terminată.prezintă diferite traumatisme sau infecţii (inclusiv coşuri) Tenul: Mai mult ca în alte tipuri de masaje trebuie să ţinem aici cont de tipul tenului (uscat sau gras) şi să încercăm să adaptăm manevrele şi substanţele folosite în timpul masajului în funcţie de această considerentă. Dacă crema grasă pătrunde în piele.

înviorând circulaţia sângelui. Pianotat . Pentru acest exerciţiu se folosesc degetele mijlocii. "Loviturile" trebuie să fie uşoare. în ordinea: frunte. bărbie şi gât. Mişcările se fac cu pulpa degetelor mijlocii şi inelar. iar pentru tenul gras se vor folosi manevrele: frământat. Masajul de acest fel acţionează asupra glandelor pielii şi a nervilor. fără a o întinde.se execută cu pulpele degetelor. Fricţionări circulare ale frunţii cu ambele mâini. apoi din mijlocul frunţii spre tâmple. ciupit. ritmice şi regulate. de unde se pleacă spre tâmpla dreaptă. pornind de la sprâncene spre rădăcina părului. Tapotat . fricţionat si tapat. folosim degetele arătător şi mijlociu. urmate de efleuraje circulare pe pleoape. pe frunte până la tâmple. Obrazul care prezintă coşuri nu trebuie masat. se revine la mijlocul frunţii. pianotat si tapotat. Vom obţine.apucăm pielea între degetul mare şi celelate degete şi strângem. concomitent de la ambele mâini. 5) b) Fricţiuni circulare la ridul “Laba gâştei”. (Fig. Masajul frunţii: se execută cu degetele întinse. Pentru masajul orizontal.este identic pianotatului. pe întreaga suprafaţă a frunţii. ea mai poate fi masată prin mişcari în zigzag. o înviorare a ţesuturilor şi excesul de sebuum din glandele sebacee va fi indepărtat. obraji. Dacă fruntea prezintă riduri orizontale. simultan. Pentru ambele tipuri de tenuri putem folosi uleiul de măsline (considerat a fi cel mai benefic).se execută cu mişcări de fricţionare a pielii şi se recomandă în descongestionarea ţesuturilor mai profunde şi în cazuri de circulaţie defectuoasă. Mişcarea porneşte spre tâmpla stângă. Întreaga suprafaţă a frunţii se pianotează cu ajutorul a 4 degete. Mâinile lucrează alternativ. folosindu-ne de mâna dreapt atunci când pornim de la tâmpla stângă şi invers.SANFIZ Serdaru Dragoş crema de zi. ca şi cum am vrea să stoarcem un burete. dar mişcările se fac doar cu ajutorul arătătorului şi al mijlociului. a) Se începe cu masarea frunţii printr-un efleuraj aşcendent începând de la sprâncene spre păr. cu mişcări de mângâiere. efectuând mici semicercuri. de la stânga la dreapta şi în sens invers. aflat la colţurile ochilor.mişcări de scurtă durată care constă în "apucarea" pielii între degetul mare şi arătător. În ceea ce privesc manevrele favorabile pentru diferitele tipuri de tenuri putem folosi după cum urmează: tenul uscat poate beneficia de manevrele: efleuraj. Crema de fata (sau uleiul de măsline) se întinde pe tot obrazul.cu mişcări asemănătoare celor executate la pian cu toate degetele. Se încep de la rădăcina nasului. Se începe de la colţul extern al ochiului pe pleoapa Studiu incomplet 10 . Ciupit . în acest fel. Mângâiem uşor pielea obrazului. Atenţie. Prezentarea tehnicilor specializate şi efectul lor Efleuraj . se foloseşte pentru stimularea pielii ridate. înmuiem degetele în apă minerală sau în infuzie de muşeţel. În următoarea etapă voi descrie cum trebuie să decurgă o şedinţă de masaj facial! Începeţi prin a repartiza crema pe faţă cu uşoare mişcări aşcendente. trebuie executate cu mare fineţe! Frământat . pe intreaga ei suprafaţă. Fricţionat .

Dacă realizăm un masaj circular. . După efleuraj şi fricţiuni urmează presiuni asupra obrajilor. de la aripile nasului spre tâmple 3 apăsări. 12) Un efleuraj cu ambele palme simultan. Indicaţie! Masajul feţei trebuie făcut cu mişcări uşoare. de la colţul gurii spre tâmple. (Fig. alternative.Tapotarea energică a bărbiei şi a obrajilor cu dosul palmei. 10) e) În continuare executăm “forfecarea” bărbiei şi a gurii. După aceasta manevră pianotăm uşor în aceeaşi direcţie în care am facut efleurajul. de la bărbie spre urechi. (Fig. 3 apăsări.Efleuraje şi fricţiuni circulare pe partea laterală a gâtului de la urechi în jos. pornind de la vârf spre rădăcină. apoi. 7) d) Masarea obrajilor: Pacientul ţine gura întredeschisă. 3 apăsări. descriem mici cercuri pe aripile nasului. 9 şi Fig. (Fig. începând de la bărbie spre urechi. Degetele arătătoare şi mijlocii depărtate. Fricţiuni circulare pe aripile nasului care se continuă până la rădăcina nasului.Masajul gâtului cu ambele mâini alternative. executăm un efleuraj glisat de la colţurile gurii spre tâmple. 8. Se continuă cu efleuraje ale crestei nasului din vârf spre rădăcină. În aceeaşi direcţie se continnuă cu mişcări circulare. Se evită regiunea tiroidiană. . începând de la bărbie spre tâmple. cu ambele mâini alternative se fac efleuraje glisate spre părţi apucând în primul rând bărbia şi apoi gura între cele două degete ca o foarfecă. 6) c) Pentru masarea nasului ne folosim de degetele mijlocii. revenim la poziţia iniţială. printr-o mişcare de alunecare de-a lungul sprâncenelor. mişcarea de alunecare ca o mângâiere. (Fig. mişcarea deşcendentă. cu două degete pe fiecare parte a feţei. Acesta are efecte benefice asupra muşchilor. Degetele mijlocii lucrează concomitent. 6 Fricţiuni circulare la “Laba gâştii” Studiu incomplet 11 . Fig. 11) Etapa de finalizare: . de la colţul gurii spre tâmple. 5 Efleuraj Fig. Fricţiuni circulare pe muşchii obrazului.(Fig.SANFIZ Serdaru Dragoş inferioară spre colţul intern şi de aici pe pleoapa superioară până la “Laba gâştii”. activează circulaţia şi împiedică depunerea de grăsime. cu care alunecăm de la vârful nasului spre rădăcină. .Ciupituri uşoare ale obrajilor în linie aşcendentă. aşcendent al frunţii Fig. urmate de aceeaşi mişcare de efleuraj.

12 Tapotarea energică a bărbiei Studiu incomplet 12 . 11 Fig. Fricţiuni circulare pe muşchiul obrazului 9 Fig. 7 Fricţiuni Fig. 10 Presiuni pe obraji “Foarfeca” bărbiei Fig.SANFIZ Serdaru Dragoş circulare pe aripile nasului Fig. 8 Efleuraj glisat pe obraz Fig.