Ciripel cel lacom

de LUIZA VLADESCU Ciripel e un vrbioi rotofei, zburlit si lacom. Cat e ziulica de mare, stolul de vrbii in care triete Ciripel, se mprtie pe drum, prin ogrzi, dup hrana. Cum una dintre vrbii, alfa ceva de mncare, odat striga: Cip, Cip. Venii frai si surori, c-am gsit de mncare. Vrbiile vin, care si de pe unde sunt, si ciugulesc cu plcere. Iarna e tare grea. De cteva zile s-a strnit o vifornia cumplita. Bietele vrbiue nici grai nu mai au sa ciripeasc, opie pe zpada ntrita, se strng una intr-alta, se nfoiaz in pene, sa se mai dezmoreasc dar degeaba. Of! greu e iarna pentru vrbii, privind Ciripel nemulumit ca-si simea gua goala. De ieri n-am mai gsit nici un bob de mncare. Nici tu musculie, nici tu nari, nici tu omizi, vai de capul nostru! -Ciripel, parca ar fi o curca plouata si nici decum un vrbioi viteaz, ii spuse o vrabie mai btrna. Iarna e mai greu de gsit mncare, dar tot mai afli grune, firimituri, mai sunt copii care pun pe pervazul ferestrei resturi de mncare. Copii acetia ne iubesc si ne ajuta sa trecem iarna mai uor. -Cirii-ip!cirii-ip...ciripi vrabia cea btrna. Destul am stat la taifas si ne-am vicrit. Vrbii suntem sau nite roi? Hai sa ne nlam in zbor si sa cutam de mncare! Hai sa veselim drumeii si copii, Vrbiile se nlar in stol, se rotir sus, spre bolta ca o cupola de cletar, deasupra caselor, ogrzilor acoperite toate in strat de zpada. Ciripel s-a nlat si el cu tot stolul, iar cnd s-a mprtiat in vzduh dup hrana, si-a rotit ochiorii ca bobitele de ienupr si-a rotit cporul cat o corcodua si ce credei ca a vzut? Intr-un balcon, pe o masa de lemn era aternut un strat de mlai frmntat. Ciripel cel lacom zbura acolo. Din casa copii se uitau la fereastra. -A venit o vrabie, opti unul celuilat cu fereala ca sa nu-i sperie pe Ciripel. Acum vor veni mai multe, sa vezi ca vrbiua aceasta le da de tire. Dar ti-ai gsit, Ciripel cel lacom se gndi ca-i mult mai bine sa-si umple doar el gua si sa nu mai cheme stolul. Cine tie poate ca atunci cnd vor veni cu toate, nu mai apuca el sa se sature. Pe cnd aa...uite ce osp! Vrbiile la nceput se nelinitir: Unde-i Ciripel? L-o fi mncat vreo pisica, o fi degerat? Dar Ciripel se ntorcea rotofei. -Cip, cip, Ciripel unde-ai fost? El isi pleca ncet capul si rspundea pocit: -Am fost dup mncare...dar n-am gsit!Si aa in fiecare zi pe la prnz Ciripel se desprindea din stol si zbura la csua cu balcon. Ciugulea, ciugulea, isi umplea gua si apoi se ntorcea. Vrbiile il ntrebau: -Ciripel, ai gsit? -N-am gsit. Si isi fcuse Ciripel o burta cat un ghem de lna. Intr-o zi , ce sa vezi? Nici n-apuca Ciripel sa nghit un bulgra moale de mlai de pe msua din balcon, cnd hop! Top!o cioara mare si neagra cat o pisica. Lui Ciripel ii sttu inima in loc de frica. Cioara ca cioara, clon...clon in plisc cat lua Ciripel de zece ori. Cr, cr, du-te mai ncolo, obraznicule, ii croncani cioara. Nu vezi ca m mpiedic de tine? Ciripel opi speriat in laturi. De frica si de necaz nu mai putea ciuguli nimic. Parca-i sta

firmitura in gat. Pe cnd cioara clon, clon, clon, ciocnea cu pliscul ei tare ca un ciocan in tblia mesei. Iar a ajuns lng Ciripel. -Piei din calea mea, ca ndat te jumulesc. Ciripel ce sa fac? S-a dat intr-un colt si si-a ntins cporul sa prind o firmitura. Dar cioara, clon i-o trase de sub cioc. Of ce cioroi cumplit si nesuferit, gndi Ciripel. Dar una e sa spui in gnd si alta e sa spui tare. Ciripel abia ndrzni sa spun cip, ca cioara ii si plesni in cap cu pliscul. -terge-o, n-auzi? Si Ciripel zbura, amarat ca vai de el la stolul lui. A doua zi vrbiuele erau tare flamande. Dar ce se aude? Toate vrbiuele din viin isi nlar capul. Din deprtare se auzea un ciripit jalnic pip, pip, cip, cip. Ce-i oare? Ciripel. Ce-i cu el? ce sa fie? Intr-o clipa vrbiile-s acolo la msua din balcon. Si ce vzur? Un vrbioi lacom si prostu jumuli de o cioara mare si neagra ca o pisica. Si mi ti-l jumulea cioara, de-i scprau fulgii lui Ciripel, si-l scrmna cu ghearele de-ti venea sa-i plngi de mila. Intr-o clipa toate vrbiile, zvrrrrr! Deasupra ciorii si da-i, si ciufulete-o, si ciupete-o, si smulgei penele, pana cnd cioara a zburat. Ciripel ca vai de el , ameit, jumulit si speriat sttea pe coltul mesei, cu mlaiul lipit de cioc si pe piept, si atepta judecata vrbiilor. Aa flamanzeai tu? Mergeai singur sa ciuguleti? Eti o ruine in stolul nostru, ii spuse vrabia cea btrna. -Cirip...incuvinar toate. -Ramai si ospteaz-te singur frioare, si de-o mai veni cioara, sa ne dai de tire s-o izgonim. Pofta buna! Stolul se nla in vzduhul plumburiu.Vrbioiul cel lacom rmsese singur, stpn pe toata masa cu mlai. Dar ce folos, prietenii il prsiser. A dat sa mbuce o frm, dar n-a mai fost chip. Parca era amar...parca-i pierise foamea. Isi lsa pe spate capul, isi roti ochiorii si cerceta zarea ntunecata. Deodat, in deprtare, un stol de vrbii, ce se lsa pe acoperi. Ciripel btu din aripi si se ndrepta in zbor grbit intr-acolo. Luai-m cu voi!. Nu tiu daca l-au luat dar vrbiuele sunt bune si ierttoare.