Ergoterapia

Ergoterapia este o ramura a terapiei ocupationale.Ergoterapia se incadreaza in procesul de recuperare a capacitatilor de munca a persoanelor cu deficiente. Ergoterapia face parte din cadrul terapiei complexe recuperatorii si integrate si are ca scop recuperarea persoanei deficient. PRINCIPIILE ERGOTERAPIEI Ergoterapia se bazeaza pe trei principii fundamentale: 1.Omul este o fiinta de natura ocupationala-omul are nevoie fundamental de ocupatie pentru mentinerea entitatii sale fizice si mentale si pentru supravetuire. 2.Deficienta si Boala au un potential de intrerupere a ocupatiei,inteleasa ca activitate de baza,iar renuntarea la ocupatie reprezinta un symptom de avertisment privind posibilitatea aparitiei unei boli sau certitudinea instaurarii ei. 3.Ocupatia(munca) este organizatorul natural al comportamentului,ea fiin folosita pentru organizarea sau reorganizarea comportamentului zilnic. Problema esentiala care se pune in present este recuperarea capacitatii de munca a eficientilor-ca ansamblu de masuri destinate ingrijirii si orientarii spre o viata utila si active pentru ei insasi si pentru societate. Recuperarea (DEX,1974) este prezentata drept o activitate medicala,educational si socioprofesionala prin care se urmaraste restabilirea cit mai deplina a capacitatilor functionale reduse sau pierdute de catre o persoana in urma unei boli congenital sau dobindite sau a unor traumatisme precum si dezvoltarea mecanismelor compensatorii si de adaptare la viata activa prin asigurarea independentei economice si sociale. Caracterul terapeutic al muncii este recunoscut si mentionat de numerosi specialist,in lucrarile carora ,Avtivitatea este recomandata ca metoda de tratament. Ergoterapia in viziunea lui Al.Popescu are la baza semnificatia intriseca a muncii remunerate in procesul de reinsertie profesionala si sociala a subiectului. Se urmareste trezirea interesului pentru munca si formarea unor stereotipuri dinamice pentru ca ulterior prin intermediul unei activitati productive sa se ajunga la o recuperare sociala. Ergoterapia in dupa Al.Popescu are 2 acceptiuni: 1.in sens larg-sinonima cu terapia prin munca ca metoda in cadrul terapiei ocupationale.

Cuprinde formarea si educarea gesturilor de baza ale miinii,dezvoltarea capacitatiilor normale de baza ale miscarii,precizie,forta,coordonare,viteza de executie,organizarea activitatilor de formare a abilitatilor manual generale. 2.in sens restrins-este un procedeu de recuperare ce se desfasoara in cadrul atelierelor sau al unitatilor productive specializate din cadrul spitalelor si institutiilor de asistenta sociala,scoli profesionale speciale,scoli special si camine de batrini.. Ergoterapia este conceputa ca o edicatie functionala ce urmareste invatarea unor activitati de munca punind accentual pe formarea abilitatilor manual incluzind in sfera sa de actiune toate cazurile,de la insuficienta motrica si gestuala pina la debilitate motrica prezenta la deficientii mintal. In acceptiunea romaneasca(Al.Popescu,1999) ergoterapua este orice activitate fizica,in special de munca manuala cu rol educative si recreativ,indicate si dirijata de medic in scop therapeutic si de readaptare.Este o metoda de tratament prin munca ce se poate desfasura in unitatile de asistenta sociala si sanitare pentru recuperarea totala sau partial a unor bolnavi cronici sau cu deficient precum si pentru prevenirea proceselor degenerative la batrini. Ergoterapia este o forma distinct in cadrul terapiilor institutionale,este o metoda de: 1)asistenta medicala; 2)protective sociala,cu obiectivele: a.ameliorarea si recuperarea starii de sanatate. b.protectie sociala si beneficii economice in subsidiar. Ergoterapia,spre deosebire de terapia ocupationala,se poate desfasura pe baza de autofinantare,este de parere Al.Popescu. SCOPURILE ERGOTERAPIEI 1.stimularea increderii in sine a bolnavilor si deficientilor si dezvoltarea fireasca a personalitatii lor; 2.organizarea unor programe de miscari dirijate in conditii de lucru; 3.evaluarea capacitatilor si a inclinatiilor restante ale subiectilor; 4.corelarea recuperarii medicale cu cea profesionala; 5.reinsertia rapida a subiectului in viata economica,sociala si profesionala;

6.inlaturarea starii de dependenta ale subiectului care se exprima prin intimpinarea unor dificultati majore de relationare si actiune.

CRITERII DE SELECTIE A ACTIVITATILOR DE ERGOTERAPIE 1.Activitatea practicata trebuie sa fie adecvata tipului de deficient si nu numai categoriei de deficianta generala; 2.Activitatea trebuie sa aiba un mare continut therapeutic; 3.Sa prezinte interes pentru deficient in masura in care conditioneaza calitatea si randamentul in activitate; 4.Sa fi adecvata posibilitatilor reale a deficientului sis a poata fi efectuata efectiv si independent de catre acesta; 5.Sa nu ofere prilejul de instalare a sentimentului de inutilitate sociala sau de excludere din procesul muncii; 6.Sa formeze sentimental de utilitate sociala; 7.Sa formeze contactele sociale intre participantii cu acelasi diagnostic intre cei cu diagnostic diferite.

OBIECTIVELE ERGOTERAPIEI Obiectivele ergoterapiei se pot clasifica:

Obiective extriseci: 1)recuperarea totala sau partiala a capacitatii de munca. 2)incadrarea profesionala si sociala a persoanei afectate. 3)amplificarea procesului de maturizare a functiilor si proceselorpsihice ale subiectului.

Obiective intriseci: 1)inlaturarea tulburarilor pasagere,simple sau multiple si reeducarea gestuala.

2)reeducarea mijloacelor de exprimare,implicind vorbirea si comportamentul. 3)restabilirea independentei subiectului sub aspect psihomotric. Recuperarea totala sau partial a capacitatii de munca-asigura o autonomie economica si sociala prin obtinerea colaborarii active a subiectului din propria convingere,prin eforturi de vointa si interes astfel incit sa reuseasca sa raspunda cerintelor vietii normale. Desi are un scop economic,valoarea economica a ergiterapiei are o importanta secundara prin: -scurteaza perioada incapacitatii de munca; -este mijloc de instruire a deficientilor pentru obtinerea unor cistiguri prin munca,economisind ajutoarele medicale si pensile. Incadrarea sau reincadrarea profesionala si sociala a deficientului-importanta acestui obiectiv rezida din faptul ca de atingerea sa depinde posibilitatea persoanei deficiente de a-si asigura o existent decent si demna prin fortele proprii sau de a ramine o persoana asistata. Amplificarea procesului de maturizare-in acest sens ergoterapia,este considerate un mijloc de maturizare,plecind de la stadiul infantile pina la nivelul de dezvoltare corespunzator virstei cronologice si mintale.

EFECTELE ERGOTERAPIEI 1.posibilitatea de fi implicat in activitati placute ,care necesita atentie,determina lipsa anxietatii:-prin scurtarea timpului de introspective; -face uz de deprinderile cognitive ca:planificarea,memoria,concentrarea si procesele secventiale; -contribuie la cresterea respectului de sine si promoveaza placerea prin activitatea simpla de a face. 2.Posobilitatea de a lucre pentru a surmonta deficitul motor prin folosirea unor activitati adaptate si uneori special proiectate si dotate cu echipamente ce facilitaeza modele de miscari si folosirea indelungata a corpului in activitati coordinate si miscari lejere si secventiale.

3.Posibilitatea achizitiilor de deprinderi si abilitati in ciuda disfunctionalitatii,imbunatateste imaginea de sine si conserva deprinderile fizice si cognitive. 4.Posibilitatea de a construe lucruri ofera ocazia de etalare fara restrictii a acestora si asigura sansa de a face lucruri in comn,de a fi intr-un rol independent si de a-si imbunatati deprinderile de comunicare.

ETAPELE PROCESULUI DE ERGOTERAPIE Conform terminologiei lui Reed,Al.Popescu(1993),procesul de ergoterapue este realizat in 4 etape: 1-evaluarea formativa-care cuprinde toate demersurile ce aduc date despre subiect,ce concur la analiza informatiilor privitoare la subiectul si obiectul tratamentului. 2-evaluarea planului de tratament-grupeaza toate obiectivele tratamentului precum si programul si tehnicile de tratament,tipul de activitati si fixeaza cadrul spatio-temporal. 3-efectuarea tratamentului ergoterapeutic-inglobeaza aplicarea programului ce cuprinde planificarea fiecarei secvente,a fiecarei activitati propuse. 4-evaluarea sumativa-se raporteaza la masura efectelor terapiei si la eficacitatea terapiei.

ANALIZA ACTIVITATILOR DE ERGOTERAPIE Pentru a profita din plin de activitatile de care subiectul are nevoie sau este interest,ergoterapeutul trebuie sa le analizeze din punct de vedere al factorilor neurofiziologici si neuropsihologici implicate,luind in considerare urmatoarele aspect: a)aspectele motorii -miscarile corpului si ale capului; -balanta si echilibrul morfostatic; -mobilitatea si stabilitatea necesare in timpul lucrului; -natura deprinderilor normale.

b)aspectele senzoriale -nivelul de dezvoltare al componentelor senzoriale; -impulsul sensorial direct si natura stimularii tactile si auditive; -impulsul sensorial indirect; -cerintele vizuale si auditive; -impulsul proprioceptiv continut in activitate. c)aspectele perceptuale -atentia indreptata spre miscare; -perceptia unilateral sau bilateral; -perceptia indreptata spre corp; -recunostere,selectie si manipulare de obiecte. d)aspectele cognitive -memoria,concentrarea,atentia; -deprinderi verbale si de calcul; -rezolvarea de probleme,adaptibilitatea si intelegerea cauzei precum si a efectului evenimentului. CLASIFICAREA MIJLOACELOR TEHNICE UTILIZATE IN ERGOTERAPIE Mijloacele tehnice folosite suntsisteme de transformare a mediului ambient in scopul de a facilita apropierea,primirea si integrarea deficientului in mediul lui de viata (Al.Popescu) Din punct de vedere al destinatiei,acestea pot fi clasificate in: -mijloace de deplasare(cirje,fotolii,bastoane); -dispozitive folosite in activitatea cotidiana(autoservire la imbracare si dezbracare); -mijloace audio-vizuale si recreative; -dispositive si mijloaceprofesionale(instrumente de lucru adaptate,sisteme de comanda)

CRITERII FOLOSITE IN ALEGERA ACTIVITATILOR IN ERGOTERAPIE In alegera unei activitati cu character therapeutic,in viziunea lui Al.Popescu,trebuie sa se aiba in vedere aspectele fizic,psihic,professional si social in relatie cu particularitatile deficientei si personalitatii subiectului. A)Aspectul fizic-miscarea fiind un element principal in ameliorarea si/sau recuperarea functiei deficitare,vom avea in vedere: 1)amplitudinea miscarii,care trebuie sa fie cit mai complete in articulatia afectata.In recuperare mai sint inplicate tot ansamblul de mijloace si aparate auxiliare,ez:proteze pentru a mentine mereu pozitia corecta a membrelor si a coloanei vertebrale. 2)rezistenta la efort care poate fi dezvoltata prin folosirea unor material diverse:lemn,sfoare,fie prin folosirea unor instrumente variate ca forma si greutate. 3)coordonarea miscarilor prin miscari vizind o parte sau totalitatea membrelor,pina la miscari de mare amplitudine(tesut,olarit) sau miscari de finite(desen,scris). 4)repetitia miscarilor se realizeaza in scopul echilibrarii perioadelor de contractie si relaxare a muschiului,pentru antrenarea functiei si evitarea oboselii. B)Aspectul psihic-infringerea rezistentei fata de activitate a deficientului datorita modoficarii starii psihice,in urma unei perioade mai scurte sau mai lungi de inactivitate. C)Aspectul professional-rolul ergoterapiei este de a apela la gestualitatea legata de meseria avuta,in scopul corectarii deficientei motorii si psihice si al parcurgerii progressive,natural,libere a etapelor de incadrare in munca. D)Aspectul social-reinsertia sociala a subiectului poate fi facilitate prin elemente si gesture de autoservire,legate de viata zilnica,chiar si in cazul celor cu membrele amputate,pentru pregatirea gestualitatii in vederea protezarii sau de adaptare la activitati menajere,prin folosirea de ustensile si mobilier special cu elemente reglabile.

CERINTE PRIVIND ORGANIZAREA ATELIERELOR SI CABINETELOR DE ERGOTERAPIE In amenajarea atelierelor si a cabinetelor de ergoterapie trebuie sa se porneasca in primal rind,de la satisfacerea unor cerinte minimale legate de organizarea activitatilor proiectate in cadrul procesului de recuperare. Al.Popescu(1993) a sistematizat aceste cerinte astfel:

1.implantarea unor activitati impune un anumit studio al locurilor de munca,utilajelor,planurilor de munca si de amplasare. 2.organizarea unei activitati de ergoterapie destinata copilului ,necesita planuri planuri special pentru local si amplasare. 3.antrenarea specifica pentru activitatea cotidiana pe parcursul unei parti importante a timpului subiectului,cere o repartitie specifica a zonelor de lucru,a meterialului si a activitatilor. 4.atelierul in care se va recurge la tehnici de expresie va necesita anumite material si un anumit amplasament al mobilierului. Organizarea atelierului,cabinetului sau locului de munca presupune asigurarea factorilor de ambianta fizica,psihica si sociala corespunzatoare,poate fi solicitata,in limitele fiziologice,capacitatea de munca a deficientului. Conditiile rrgonomice ambientale influenteaza: -calitatea muncii, -cantitatea muncii, -capacitatea functional a individului. Culorile influenteaza direct comfortul afectiv al persoanelor deficiente. Alti factori cu influienta sunt:zgomotul,muzica,vibratiile. Organizarea si utilizarea unui atelier sau cabinet de ergoterapie depinde de sarcinile ce urmeaza a fi asumate,de numarul de personae vizate de tipul de deficient al subiectilor si de mijloace financiare disponibile. In acceptiune lui Louis Pierquin,intr-un atelier ar putea lucra20-40 de bolnavi sau de deficient si 1-3 ergoterapeuti. In cazul copiilor sau al adultilor cu deficiente,aceasta cifra trebuie sa scada semnificativ pe masura ce creste gradul deficientei acestora. COMPETENTELE ERGOTERAPEUTULUI Ergoterapeutul trebuie sa posede cunostiinte temeinice de: 1)psihologice si psihopedagogice, 2)recuperare motrica,

3)si din domeniul medical. El trebuie sa aiba aptitudini practice de artizanat,de utilizare a artelor vizuale,calitati pedagogice,sa cunoasca normele de protective a muncii.Ergoterapeutul trebuie sa cunoasca sis a inteleaga psihicul suciectului,lumea lui interioara,sa fie capabil de a stabili relatia optima cu fiecare individ sau cu grupul de munca pentru a organiza,dirija si indruma comportamentul subiectului. Trebuie sa aiba bun gust,simt esthetic,caliati artistice,pentru a influienta dorinta de a crea obiecte atragatoare si de calitate.Trebuie sa posede aptitudini tehnice sau chiar o gindire tehnica.Trebuie sa sties a doteze durata sedintelor de luctu in functie de rezistenta subiectului la effort,motivatie,virsta,profunzimea si tipul deficientei. Ergoterapeutul contrubuie prin intreaga sa activitate,la recuperarea persoanei deficiente pe multiple planuri(psihic,social si professional),asigurindu-I astfel o integrare mai facila in comunitate si societate. TEHNICI DE ERGOTERAPIE FOLOSITE IN ACTIVITATEA CU PERSOANELE CU DEFICIENTE. Impletituri,olarit,modelaj si ceramic,timplarie,dulgherie,sculptura in lemn si pirogravura,tesut si tapiterie,crosetat si tricotat,brodat si macrameuri. Acest grup de activitati se aplica sub o forma sau alta in majoritatea afectiunilor pentru recuperarea membrelor superioare si inferioare prin terapia ocupationala/ergoterapie. Sunt denumite munci la inaltime,deoarece mobilizeaza membrele superioare in extensie. Acest grup de activitati este folosit cu success in ergoterapia paraplegicilor,hemiplegicilor,infirmilor cerebrali,traumatizatilor,deficientilor mintal. A.IMPLETITURI DE TOT FELUL: -impletiturile din nuiele de rachita,salcie,rafie,material plastic sunt finalizate in produse diverse:mese,scaune,cosuri,genti,palarii de soare,etc. Este indicat diferitor catedorii de deficient: -in paraplegii-la activitatea de reeducare propriu-zisa a membrelor superioare se adauga activitatea pentru intarirea muschilor membrelor inferioare; -la copiii deficient motorii cerebrali-obiectele practice realizate in dimensiuni mari il vor determina pe copil sa-si foloseasca toata musculature membrului,aducindu-l astfel in contact ci lumea reala.

Dezavantaje:impletiturile pot produce monotonie,fapt care determina evitarea lor pentru anumite categorii de deficiente:copii cu traumatisme craniene. Avantaje:un atelier de impletituri bine organizat,aduce beneficii. B.OLARITUL,MODELAJUL SI CERAMICA Aceste activitati sunt indicate in cazul:hemiplegicilor in carucior,virstnicilor hemiplezici,copiilor hemiplezici,deficientilor mintal. Avantaje: -atrag deficientii de ambele sexe,datorita realizarii rapide a unui obiect,ce poate fi corectat rapit cu apa,in cazul erorilor de executie; -modelajul in ceara este o activitate de ergoterapie usoara. Dezavanteje: -contactul cu lutul umed,care murdareste,poate fi neplacut pentru unii; -ceramica implica o benefica activitate ergoterapeutica dar este costisitoare. C.TESUTUL SI TAPITERIA,CROSETATUL SI TRICOTATUL,BRODATUL SI MACRAMEUL. Acest grup de activitati este specific femeilorsi constituie tehnici de baza pentru recuperarea afectiunilor traumatice ale membrelor superioare. Sunt aplicate in: -ergoterapua membrelor superioare; -reumatologie(razbiu de masa orizontal/vertical) pentru:bolnavii cardiovasculari virstnici. D.TIMPLARIA,DULGHERIA,SCULPTURA IN LEMN SI PIROGRAVURA Sunt activitati specific,indeosebi persoanelor de sex masculine ,in care pot fi introduce si elemente mecanice: -fierastraie manual si mecanice-actionate prin anumite pirghii si dispositive de mina/picior; -rindele,dalti,ciocane,etc. Toate aceste scule sunt folosite atit in ergoterapia membrelor superioare cit si a celor inferioare.Beneficiarii acestor procedee ergoterapeutice sunt:

-paraplegicii,tetraplegicii-in pozitia sezind la masa de lucru; -hemiplegicii: a)membrul superior valid executa miscarea,iar cel lezat ajuta la ghidarea si pastrarea miscarii; b)este indicate mica timplarie bimanuala cu ferestraul de retezat,cu-n membru dinamic si altul static. Toate aceste meserii si activitati de baza in ergoterapie ocupationala pe care le-am prezentat permit o readaptare progresiva a deficientului atit in scopul obisnuirii cu exigentele muncii si efortului cit si-n scopul integrarii sale sociale.