CUPRINS

I. 1. 2. 3. 4. 5. 6. 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. Probleme introductive Periodizarea literaturii japoneze……………………………………….pag. 3 Cronologie a literaturii japoneze vechi Trăsături specifice literaturii japoneze………………………………pag. 7 Genuri literare ale perioadei vechi………………………………pag. 9 Figuri de stil în poezia japoneză clasică pag. Concepte estetice ale literaturii japoneze vechi ………………………pag. 22

II. Principalele opere literare ale tradiţiei japoneze clasice Kojiki, Nihonshoki, Fūdoki ………………………………………………pag. 29 Manyōshū Antologiile poetice în tradiţia literară japoneză Kokinshū Proza: monogatari şi nikki, literatura feminină………….pag. 53 Uta monogatari: Ise Monogatari Tsukuri Monogatari: Genji Monogatari ……………………………………pag. 45 Makura no Sōshi Rekishi monogatari şi setsuwa

10. Gunki monogatari: Heiji, Hōgen şi Heike Monogatari 11. Antologia Shinkokinshū 12. Literatura ermiţilor: Saigyō, Chōmei, Kenkō III. Anexe: Prefaţa antologiei Kokinshū, Tratatele lui Fujiwara Kintō

Cuvânt înainte
Prezenta lucrare se adresează în primul rând celor care studiază limba japoneză şi doresc să îşi formeze o primă idee despre specificul literaturii japoneze vechi. Nu este o istorie a literaturii, ci mai degrabă o culegere de studii scurte despre concepţiile estetice ale japonezilor şi despre genurile literare pe care le-au produs. Am încercat să dăm cât mai multe exemple din opere importante, alăturând uneori originalul şi traducerea românească. Am dat multe exemple de poezie nu numai fiindcă era preţuită în cel mai înalt grad, ca o condiţie sine qua non a eleganţei, ci şi pentru faptul că, prin scurtimea ei şi relativa simplitate stilistică, este uşor de înţeles pentru cititorul începător. Ca anexe am ataşat câteva traduceri ale unor opere clasice de critică literară japoneză, pe care le-am considerat utile în înţelegerea literaturii clasice, realizate prin intermediul limbii engleze de studenţi din anul II, în cadrul pregătirii lor la seminar. Textele literare prezentate au fost abordate din două perspective: una istorică, încercând o explicare a apariţiei lor ca producţii ale unui anumit mediu social şi cultural şi una formală, identificând structuri narative, figuri de stil specifice (fără însă a face vreo comparaţie cu categorii similare din alte culturi). Nu în ultimul rând aş să dori să mulţumesc studenţilor mei, al căror interes pentru literatură este la originea acestui curs. I. Probleme introductive 1. Periodizarea literaturii japoneze În definirea şi periodizarea literaturii japoneze se impune în primul rând o delimitare a   ceea ce înţelegem prin Japonia şi japonez. Dacă ne referim la suprafaţa întregului arhipelag japonez se iscă o problemă: aici s-a dezvoltat şi o literatură, cea ainu, care nu a avut legături cu ce denumim în mod obişnuit literatura japoneză. Această lipsă de legături se explică prin faptul că limba ainu este fundamental diferită de japoneză şi prin aceea că societatea care a produs-o era una de vânători pe când cea japoneză era una de agricultori. Mai există apoi şi literatura insulelor Ryūkyū, scrisă într-o limbă destul de apropiată de japoneză (este considerată dialect), dar care prezintă un decalaj cronologic foarte mare faţă de literatura japoneză. De exemplu, o culegere de poezii ryūkyūane din secolul XV (numită Umuru Suosi) poate fi comparată din punct de vedere al conţinutului (şi nu în termeni de influenţă) cu poeziile care se găsesc în cronicile Kojiki şi Nihonshoki, care sunt cele mai vechi producţii poetice japoneze, transcrise în secolul VIII în cronicile susnumite. O altă problemă o pun poezia şi proza izvorâte dintr-o natură şi un context social esenţialmente japonez, dar scrise de autori japonezi în limba chineză. Acestea trebuie şi ele să fie incluse în cadrul istoriei literaturii japoneze. Această literatură scrisă în chineza clasică este destul de greu de înţeles pentru un intelectual chinez şi situaţia ei seamănă cu cea a operelor literare scrise în limba latină în diverse ţări din Europa Evului Mediu. În privinţa genurilor care pot fi incluse în cadrul literaturii există nişte dificultăţi în stabilirea standardelor de selecţie. Există câteva genuri indiscutabil "literare" - poezia waka, renga, haiku, naraţiuni ca monogatari sau otogizoshi –însă acestora li se adaugă

2

multe alte genuri controversate, dar care au dat strălucite exemple de valoare literară. Aşa sunt istoriile, jurnalul (nikki), jurnalele de călătorie (kikō) sau proza eseistică (zuihitsu). Să ne ocupăm puţin şi de problemele periodizării literaturii. În mod tradiţional perioadele literare se determinau pe baza unor evenimente politice, cum ar fi mutarea capitalei de la Nara la Heian-kyō sau stabilirea şogunatului Kamakura. O asemenea împărţire tinde să echivaleze perioadele literare cu cele istorice, pe baza premizei că evenimentele sociale le determină pe cele literare. Dar legătura nu este chiar directă, şi oricum această cauzalitate este descoperită de cercetători mult după ce fenomenele literare respective au dispărut. O trăsătură fundamentală a literaturii japoneze este faptul că a progresat prin receptarea cu uşurinţă a culturilor străine. A existat întâi o cultură evoluată doar pe tărâmul arhipelagului nipon, fără legături cunoscute cu culturi din afară. Apoi ea a fost schimbată în raport cu ceea ce a fost acceptat din China, devenind o nouă cultură. O a doua mare mutaţie s-a produs în urma contactului cu cultura occidentală în perioada recentă. Am delimitat astfel trei perioade mari. Prima perioadă, cu multe trăsături primitive, în care nu exista o diferenţiere între literatură, politică, istorie, religie, este numită de istoricii japonezi "epoca arhaică" (senko jidai). A treia perioadă, în care cultura japoneză a fost transformată într-o cultură modernă de tip occidental, se numeşte perioada modernă (kindai). În lunga bucată care se întinde între cele două sunt necesare mai multe nuanţări. După o perioadă în care subzistă încă multe trăsături arhaice (kodai), se formează o conştiinţă literară prin adoptarea culturii chineze. În funcţie de anumite concepte care exprimau conştiinţa literară, adoptate din stadii succesive ale culturii chineze, ca fūryū 風流 (frumuseţe aristocratică, rafinată), michi 道 (vocaţie artistică), jōri 情理 (sentiment şi raţiune), se pot delimita şi alte subdiviziuni: Epoca arhaică, senko jidai 先古時代, care durează între sec. III e.n. şi sfârşitul perioadei mormintelor, adică sfârşitul sec. VI). Se caracterizează prin faptul că există doar cultura indigenă. Literatura nu este diferenţiată de istorie, religie. Epoca veche, kodai 古 代 , sec. VII-X. Rămân elemente primitive printre schimbările aduse de cultura chineză. Într-o primă etapă literatura nu este încă independentă. Etapa a doua aduce conştientizarea expresiei literare (în secolul IX). Epoca de mijloc, chūsei 中世 , sec. XI-XVIII. Conştiinţa literară se modifică prin acceptarea culturii chineze. În această lungă perioadă se pot delimita mai multe etape: prima, în care gândirea este dominată de conceptul estetic fūryū (eleganţă, frumuseţe rafinată), care corespunde apogeului perioadei Heian, apoi o a doua etapă, dominată de conceptul estetico-religios michi ("Cale", sau vocaţie artistică), corespunzând în mare perioadelor Kamakura – Muromachi; o a treia etapă, ce corespunde perioadei Edo, este dominată de ideologia de sorginte confucianistă jōri (raţiune şi sentiment) Epoca modernă, kindai 近代, sec. XIX-XX. De la mijlocul sec. XIX se produc diverse schimbări odată cu acceptarea culturii vestice. Sunt adoptate curentele literare occidentale ale vremii, realism, naturalism, romantism, simbolism, etc.

3

Tokyo. Cronologie a literaturii japoneze vechi Perioada Yamato (645-711) 620 Se compilează cronicile Tennōki. ziua a 3-a. 770 Dansurile Kagura 神楽 sunt interpretate pentru prima dată la curte 785-823 În această perioadă se compilează antologia de povestiri budiste Nihon Ryōiki (titlul întreg este Nihon Genpō Zen’aku Ryōiki 日本減法善 悪霊 異記 . Hitachi Fūdoki – 718.2. 2. care nu s-au păstrat integral 622 Moare Prinţul Shōtoku Taishi. 712 Ō no Yasumaro termină compilarea Kojiki 古 事 記 . Tuttle. sunt săpate în piatră la templul Yakushiji din Nara. autorul Constituţiei în 17 Articole (604). topografii ale diverselor provincii (Harima Fūdoki – 715. în secţiunea dedicată împărătesei Suiko. trad. cu menţiunea "Vară. Izumo Fūdoki – 732) 720 Nihonshoki 日本書紀. o culegere de maxime morale care au fost transcrise în Nihonshoki. genul literar cel mai important este poezia."1 645 Reforma Taika 671 Tamai 田舞(dansuri de câmp) sunt desfăşurate la palatul imperial pentru prima dată 680-700 În această perioadă poetul Kakinomoto no Hitomaro a fost în plină activitate 698 cca. spre lauda lui Buddha şi a învăţăturilor sale 759 Cele mai târzii poeme din antologia Manyōshū 万葉集 sunt databile în jurul acestui an. Manyōshū este prima antologie de poezie în limba japoneză. Charles E. sau japoneză. luna a IV-a.G. Sunt aduse din China şi adoptate la curtea japoneză dansurile bugaku şi sangaku 701 La curtea imperială se fondează o şcoală pe principii confucianiste (Daigaku) Se compilează codul de legi Taihō Perioada Nara (712-793) Chiar dacă primele opere scrise sunt istoriile. 128 4 . sau Nihongi 日本記. Prinţul Imperial a pregătit el însuşi legi pentru prima dată. cât şi istoria împăraţilor. prima cronică japoneză păstrată integral. Kaifūsō 753 Bussokusekika 仏 足 跡 歌 ("Poeme de pe urmele paşilor lui Buddha"). Kokuki şi Hongi. care înregistrează în scris cele mai vechi legende ale poporului japonez (începănd cu miturile cosmogonice). douăzeci şi unu la număr. 1972. fie ea compusă în chineză. "Povestiri miraculoase despre retribuţia karmică a binelui şi a răului în Japonia" ) 1 Nihongi. compilat de Prinţul Toneri şi Ō no Yasumaro 751 Este compilată o primă antologie de poezie scrisă în chineză. 713-732 Sunt comandate Fūdoki 風 土 記 . de W. pag. primele scrieri japoneze. vol. Aston.

Perioada Heian (794-1185) Lunga epocă Heian (a durat aproape 400 de ani) se remarcă prin crearea prozei literare. ca şi alte monogatari-uri vechi. alt monogatari istoric 1175 Apar spectacole dengaku interpretate de femei Spre sfârşitul perioadei Heian apar Tsutsumi Chūnagon Monogatari 筒中納言物 語. Taketori Monogatari 竹取 物語 ar fi fost scris în această perioadă 905 Prima antologie imperială (redactată la comanda împăratului) de poezie japoneză. Shoku Nihongi 885 Se desfăşoară primul concurs de poezie. 794 Apare o continuare a Nihongi. fie lungi povestiri de ficţiune romantică. X – Ochikubo Monogatari 落窪物語 este scrisă probabil. Yoru no Nezame 夜の寝覚め. Sei Shonagon scrie Makura no Sōshi 枕草子(cele mai vechi evenimente databile din MS sunt din anul 986. iar ultimul din anul 1000) 1008 ca. Torikaebaya Monogatari 取りかえばや物語 şi sulul pictat Genji Monogatari Emaki 源氏物語絵巻 5 . Izumi Shikibu Nikki 泉式部日記 1011 ca. Murasaki Shikibu redactează Genji Monogatari 源氏物語 1023 Dansuri dengaku 田楽 se execută la palatul imperial 1030 Eiga Monogatari 栄華物語 1053 ca. primul jurnal literar 951 Yamato Monogatari 大和物語 958 Antologia imperială de poezie Gosenshū 974 Fujiwara Michitsuna no Haha scrie Kagerō Nikki 蜻蛉日記 982 Utsuho (Utsubo) Monogatari 宇津保物語 Sfârşitul sec. jurnal ce acoperă evenimente dintre anii 1020 şi 1060 1076 Sagoromo Monogatari 狭衣物語 1086 Antologia imperială Goshūishū 1107 Konjaku Monogatari Shū 今昔物語集 1119 Se termină redactarea Ōkagami 大鏡. Kokinshū 古今集 905-920 Ise Monogatari 伊勢物語 este scris în această perioadă 913 Se consemnează în scris cântecele Kagura ce acompaniau dansurile cu acelaşi nume 935 Ki no Tsurayuki scrie Tosa Nikki 土佐日記. care aveau rolul de a aduce opere. monogatari istoric ce prezintă evenimentele petrecute între 850 şi 1025 1170 Imakagami 今鏡. de un bărbat pentru doamnele de la curte 996 ca. învăţături şi tehnologie superioară de pe continentul asiatic) în China 901-933 Potrivit unor tradiţii. Sugawara Takasue no Musume scrie Hamamatsu Chūnagon Monogatari 浜松中納言物語 1060 Sugawara Takasue no Musume termină Sarashina Nikki 更級日記. uta awase 歌合せ 894 Se întrerupe trimiterea de delegaţii diplomatic-culturale (aşa-zisele "ambasade". compuse în principal de doamnele de onoare de la curtea imperială. fie jurnale.

Perioadele Kamakura (1185-1333). antologia poemelor lui Saigyō 1202 Kamo no Chōmei scrie Mumyōshō 無名称 1205.000 6 . de haikai comic 1597 Dansatoarea Okuni joacă spectacole kabuki în Kyoto 1614 Teatrul de păpuşi jōruri apare în mai multe locuri în Japonia 1615 Cincisprezece teatre kabuki capătă permisiunea de a activa în Kyoto 3. Trăsături specifice literaturii japoneze Pentru a identifica elementele ce caracterizează literatura japoneză şi care o diferenţiază în raport cu cea chineză şi cele occidentale. speculative. Manyōshū. mai degrabă decât un rol pur estetic. "O mie de strofe de unul singur". trebuie să ţinem cont de cinci factori de bază: rolul literaturii în ansamblul culturii. de fapt soţia lui Fujiwara Tameie. "Culegerea celor 10. Urmărind întrepătrunderea acestor elemente vom obţine o viziune destul de limpede asupra structurii. "Despre transmiterea stilului şi a florii" ( sau pe scurt. Kadensho 花伝書) 1460 Renga începe să fie foarte în vogă 1488 Secvenţa de renga Minase Sangin Hyakuin 水瀬三吟百韻 a maeştrilor Sōgi. călugăriţa Abutsu (a murit în 1283). anume de a exprima concepţia despre viaţă a oamenilor. cât în lucrări literare concrete. forma dezvoltării ei istorice.  Privind cu tot ansamblul cunoştinţelor noastre de azi cultura japoneză putem observa că literatura şi artele vizuale au avut un rol extrem de important. “Jurnalul lunii în declin”. schimbărilor şi evoluţiei literaturii japoneze de-a lungul timpului. Towazugatari 問わず 語り 1330 Călugărul Kenkō începe să scrie Tsurezuregusa 徒然草 1349 Reprezentaţii teatrale dengaku în Kyoto 1357 Nijō Yoshimoto compilează antologia de renga Tsukuba Shū 筑波集 1375 Shogunul Ashikaga Yoshimitsu asistă la reprezentaţiile de teatru Nō 能 de la altarul Kumano şi ia trupa lui Zeami sub patronajul său 1400 Zeami cristalizează esenţa spectacolului Nō în tratatul Fūshikaden 風姿花 伝. contextul social şi concepţiile proprii despre lume ale japonezilor. aşadar nora lui Fujiwara Teika. Muromachi (1333-1568) şi Azuchi-Momoyama (1568-1600) Epoca medievală cuprinde perioadele istorice 1190 Apare Sankashū 山歌集.1216 Redactarea antologiei imperiale de poezie Shinkokinshū 新古今集 1212 Kamo no Chōmei scrie Hōjōki 方丈記 1218 Heike Monogatari 平家物語 1280 Abutsu Ni. De-a lungul întregii lor istorii japonezii şi-au exprimat gândurile nu atât în sisteme filozofice abstracte. în care d 1281 escrie călătoria sa la bakufu-ul de la Kamakura 1306 Jurnalul consoartei imperiale Gofukakusa In Nijō. scrie jurnalul de călătorie Izayoi Nikki 十六夜日 記. Shōhaku şi Sōchō 1540 Arakida Moritake compune Dokugin Senkū 独吟千句. limba şi scrierea japoneză.

atât o istorie a gândirii cât şi a sensibilităţii. Nici muzica n-a fost cu totul independentă de literatură şi nu a existat o 2 Faţă de structurile complexe cu care ne-a obişnuit muzica clasică europeană. japonezii au preferat să picteze obiectele din faţa ochilor şi au excelat în rafinamentul estetic al obiectelor de uz curent. "pictura lumii plutitoare". Prin urmare. dar în aprecierea ei trebuie să ţinem cont de faptul că se baza foarte mult pe improvizaţie. literatura şi artele plastice constituie miezul culturii japoneze. chiar de limitările inerente sistemului pentatonic pe care s-a bazat exclusiv atâta timp. în secolul XVII. picturii şi chiar al dramei – misterele medievale. Mai degrabă decât să creeze o structură din componentele abstracte care constituie muzica2. ca muzica. concretului şi nesistematicului. stampele ukiyo-e. Iar prin întregul ei conţinut. în favoarea emoţiei. sculpturii. şi în acelaşi timp a influenţat arta. La bazele culturii antice mediteraneene şi medieval-europene. suiboku (de origine chineză. care şi-au găsit expresia în marile catedrale. Oamenii de cultură japonezi contemporani. exprimă gândurile şi atitudinile japonezilor din perioada Nara (710-794) mult mai clar decât toate lucrările doctrinale budiste din aceeaşi perioadă. acela de vehicul de transmitere a gândirii. literatura şi pictura sunt adesea inseparabile. ci în arte vizuale şi forme artizanale concrete. shōmyō) fără a le dezvolta. şi nici învăţătura unor confucianişti ca Itō Jinsai (1627-1705) şi Ogyū Sorai (1666-1728) nu a dus la o gândire mai abstractă. au subliniat de multe ori că tendinţa constantă a culturii japoneze este să evite logica. polifonia s-a dezvoltat într-o varietate de expresii care au dus la muzica instrumentală modernă. Viaţa afectivă japoneză şi-a găsit expresia nu atât în forme abstracte. în cea mai mare măsură. iar filozofia religioasă a unor personalităţi ca Hōnen (11331212) şi Dōgen (1200-1253) n-a fost dezvoltată organic de succesorii lor. a şcolii Kōrin. cultura japoneză este în strâns contact cu realităţile vieţii de zi cu zi – se pare că japonezilor niciodată nu le-a plăcut să întoarcă spatele lumii fizice reale şi să se avânte în meandrele metafizicii. 7 . Cultura de la curtea imperială din epoca Heian (794-1185). foarte diferite de caracteristicile culturii japoneze menţionate mai sus. nu s-a ajuns la un grad înalt de abstractizare speculativă. abstractul şi sistematizarea. oferindu-i de multe ori teme şi subiecte. ci religia şi filozofia.de foi" din secolul al VIII-lea. cel puţin într-o anumită măsură. pe de altă parte. În perioada medievală şi pre-modernă au o mare dezvoltare pictura în tuş. Totuşi. Catedrala gotică a devenit un loc de întâlnire al muzicii. Structurile de rezistenţă ale culturii medievale europene nu au fost artele decorative sau literatura. Katō Shūichi şi Nakamura Hajime. se află sisteme filozofice abstracte. ce-i drept). ca urmare a caligrafiei care le uneşte. dar nu a produs nici un sistem filozofic original – şi din această afirmaţie putem face chiar o regulă generală. S-a comentat mult asupra acestei "lipse de gândire filozofică" japoneze. dar au preluat forme muzicale din China (gagaku. Artiştii perioadei Heian au demonstrat o originalitate deosebită în sculptura budistă şi în pictura emakimono. de la care se pot găsi excepţii doar în budismul perioadei Kamakura (1185-1333) şi în confucianismul din perioada Tokugawa (1603-1868). cea japoneză poate părea sumară. În China. şi nu în ultimul rând. apoi pictura în stilul yamato (cu varianta rinpa. În domeniul muzicii. a dat naştere unei literaturi de un rafinament extrem. În muzica japoneză nu există ceva asemănător cu această dezvoltare extraordinară din pictură. Istoria literaturii reprezintă în Japonia. dintre care trebuie să-i cităm măcar pe cei mai cunoscuţi la noi. care combină pictura cu tehnica lăcuirii) şi. chiar în cazul acestor excepţii. chiar dacă a avut o influenţă asupra generaţiilor ulterioare. că nu a fost transcrisă decât foarte târziu. Literatura a avut în Japonia. rolul filozofiei în Europa. mai cunoscute în occident. în final.

este greu de acceptat creaţia de artă bazată exclusiv pe ideologia şi tradiţiile grupului din care provine un autor. Chiar atunci când confucianismul din perioada Sung a fost adoptat de autorităţi ca doctrină de stat. cum ar fi lungul "roman" clasic Genji Monogatari ("Povestirile prinţului Genji") sau romanul de aventuri al lui Bakin. A History of Japanese Literature. În tradiţia europeană. Japonezul nu se simte în opoziţie cu natura. în mai puţin de un secol el a fost "niponizat". Pe de altă parte.lipsa unor bariere de clasă în practica genurilor literare. Totuşi. după părerea criticului japonez Konishi Jin'ichi3. ambele bucurându-se de o vitalitate deosebită şi în prezent. ca în literatura europeană. Această afirmaţie poate fi nuanţată în următoarele moduri: . O a doua trăsătură caracteristică literaturii japoneze este lipsa unor opoziţii puternice. Japonezii tind să se grupeze. pe când în China literatura însăşi a fost tratată filozofic.lipsa opoziţiei protagonist . în contrast cu alte literaturi.dezvoltare a muzicii instrumentale comparabilă celei occidentale. scurtimea. renga au fost practicate de oameni din toate clasele. 1984 8 . iar tanka. Princeton University Press. ci între grupări diferite. . Princeton. În domeniul poeziei haiku-ul (lung de şaptesprezece silabe) constituie aproape un record pe plan mondial. . evitând antagonismele şi opoziţiile personale. Un asemenea fenomen n-ar fi putut să existe în Japonia. Genurile poetice clasice ca waka. începând cu romantismul. Nansō Satomi Hakkenden ("Povestea celor opt eroi virtuoşi"). sau personaj pozitiv – negativ în roman. după multe secole de existenţă. punctul în care cele două ţări diferă substanţial din punct de vedere cultural este cel al intenţiei precise din tradiţia chineză de sistematizare globală. 3 Konishi.tendinţa de armonizare între individ şi grup. observăm că şi în China literatura a avut un rol foarte important. Jin'ichi.lipsa unei distincţii conceptuale între uman şi natural. . Din punct de vedere formal putem recunoaşte ca o trăsătură generală. Dar acestea sunt mai degrabă culegeri de povestiri de lungime mijlocie şi nu au structura narativă ce susţine un roman european. deşi aparent se pot găsi câteva contraargumente celebre. japonezii au început cu particularul pentru a ajunge la universal.antagonist în teatru. nu este izolat de ea şi ca atare descrierile de natură nu ocupă o pondere atât de mare şi nu au avut o dezvoltare independentă. desistematizat şi redus la un set de valori aplicabile în politică şi în morala publică. Şi în domeniul prozei se poate face aceeaşi afirmaţie despre scurtimea operelor literare. la începutul perioadei Tokugawa. 1130-1200). New Jersey. în care fiecare episod este relevant pentru întregul ansamblu. Lăsând la o parte problema influenţelor culturale dinspre China spre Japonia. La fel şi autorii literari formează grupuri de persoane care simt şi concep scrisul în acelaşi fel. În timp ce chinezii au abordat consideraţiile practice şi concrete pornind de la pricipiile universale şi îmbinând părţile în întreg. din perioada Sung (960-1279). astfel opoziţia sau confictul nu se naşte între un individ şi grupul din care a provenit. de la aristocraţi până la soldaţii care păzeau frontiera. care este ilustrată tipic de învăţăturile filozofului Zhi Xi (Chu Hsi. vol. 1. alt gen poetic scurt (de treizeci şi una de silabe) îl urmează îndeaproape. pentru a identifica trăsăturile fundamentale ale literaturii japoneze e bine să o punem în contrast cu tot restul lumii literare. Motivul pentru care literatura are un rol important nu este acelaşi pentru Japonia şi pentru China: în Japonia literatura s-a substituit filozofiei.

Faptul că poveştile frumoase se termină prea repede – ca şi florile de cireş . în poezie. Dacă pentru europeni caracterul omului determină incidentele ce au loc în viaţa acestuia. neomogenă. Legătura dintre cauză şi efect este de asemenea mult mai slab percepută în literatura japoneză. lăsarea unei părţi nespuse pentru a fi ghicită de public. ca model pozitiv sau nu. de aici concizia. în literatura japoneză lucrurile nu stau întotdeauna aşa. Fujiwara Shunzei 藤 原 俊 成 . originalitatea este un criteriu de bază pentru valorizarea unei opere literare în Occident. Mahabharata etc. O altă caracteristică majoră a literaturii japoneze este emoţionalitatea şi. 内 向 性 ). iar incidentele la rândul lor influenţează evoluţia caracterului omenesc (concepţie ce stă la baza construcţiei ficţiunii europene).) nu se regăsesc în literatura japoneză. tristeţea şi frustrarea asociate acestui sentiment sunt mult mai des prezente decât exprimarea bucuriei împlinirii. În ce priveşte legătura dintre ficţiune şi realitate. De exemplu. modelată de tradiţie. mai ales în cea de dragoste. Emoţiile exprimate în literatura japoneză sunt implicite. lacrimile.relaţia de interdependenţă dintre autor şi publicul său. introvertirea sentimentelor. In Japonia originalitatea nu are valoare prea mare decât dacă este temperată de gustul artistic moştenit. ci mai degrabă un fir de continuitate într-o lume discontinuă. Atitudinile grupului respectiv sunt premise atât pentru creaţie cât şi pentru receptare şi membrii grupului folosesc coduri comune care uşurează comunicarea şi permit o exprimare eliptică. Eroii activi. legat de ea. Această tendinţă sugerează că tonul intelectual intră la un moment dat în conflict cu reacţia japoneză tipică – de aici şi aprecierea deosebită a poeziei romantice din tradiţia europeană de către japonezi şi interesul relativ scăzut pentru cea metafizică. tipici marilor epopei universale (Iliada. ca despre o aparentă poveste de dragoste. Fujiwara Teika ne explică frumos această valorizare a impermanenţei: Hajime yori/au wa wakare to/wakaredomo/akatsuki shirade/hito wo koikeri. extrovertiţi.este în firea lucrurilor şi tocmai de aceea nu este perceput ca tragic. Realitatea reflectată în ficţiunea japoneză este prin urmare una neselectată. ar trebui să observăm că în Japonia realitatea este definită oarecum altfel decât în Occident. „tragedie”. plină de schimbări imprevizibile. neconstruită. cuvântul higeki. Pentru japonezi trecutul are o funcţie schimbătoare. Nici măcar nu a existat un cuvânt specific japonez pentru această noţiune. Fujiwara Teika 藤 原 定 家 ) ajungeau la o expresie emoţională directă la maturitate. de azi find aparut în secolul XIX. care ţin piept cu curaj necazurilor. Legătura cu trecutul este un alt domeniu al diferenţelor. El nu e o povară. mai ales în poezie. în funcţie de cum îl percep.. În Occident civilizaţiile au cu trecutul legături pozitive sau negative. devenind chiar un defect. "tăcerea expresivă" (naikōsei. Redundanţa care ar fi necesară in cazul comunicării cu alt grup nu este încurajată. deoarece relaţia dintre individ şi natură. “Deşi ştiam/de la ‘nceput că întâlnirea/înseamnă despărţire/l-am iubit făr’ de-a gândi/că vor veni şi zorile” 9 . Pe de altă parte. Când o operă literară circulă în cadrul grupului din care face parte autorul ei nu sunt motive de opoziţie între autor şi receptori. Exprimarea sentimentelor. ci frumos. ceea ce duce la crearea unei relaţii afectiv-expresive între autor şi public.4 Ar mai fi de menţionat câteva aspecte în care literatura japoneză diferă destul de mult de cea europeană. şi dintre individ şi ceilalţi nu e una de opoziţie. ideea de tragic nu este însă manifestată explicit. era considerată scopul esenţial în perioada clasică. Odiseea. 4 Într-o poezie scrisă la bătrâneţe. Dacă lacrimile apar des în literatura japoneză. Toţi marii poeţi (Ki no Tsurayuki 紀 の 貫 之 .

erau cunoscute ca kiki kayō (kayō din Kiki. sau kaeshiuta 反 歌 . poem lung în proză. Nagauta constă în versuri alternative de cinci şi şapte silabe şi se termină cu două versuri de şapte silabe. Genuri literare ale perioadei vechi Poezie Waka 和 歌 (poezie japoneză). Intr-un sens mai restrâns se referă la genurile de poezie japoneză de dinainte de renga: chōka 長歌. Tsukuba Mondō ("Întrebări şi răspunsuri despre renga") că funcţia unei hanka este să repete conţinutul unei chōka în doar treizeci şi una de silabe. poemul scurt. adică o repetare a ultimelor trei versuri ale unei tanka.Majoritatea acestor trăsături se regăsesc şi în alte literaturi vechi. sau yamato uta 大和歌. poezie scurtă de cinci versuri. în grupul căreia îi era destinată. De aceea termenul a fost folosit în titlurile antologiilor imperiale de poezie. Sedōka. Chōka (citit şi nagauta) este poemul lung. literal "cântece". mai ales chineză. căci fără această satisfacere opera sa nu va fi receptată ca atare. în care originalitatea în sensul pe care i-l dăm noi astăzi nu era atât de importantă. Un corpus specific de kayō. Unii cercetători au considerat că hanka derivă. datorită influenţei chineze. compuse special pentru a fi cântate. ea fiind dată de mici variaţii faţă de standard. Deoarece tanka a ajuns genul predominant. trebuie să ne gândim şi la circumstanţele în care era creată literatura: poezia era compusă în public iar proza era citită cu glas tare. Reacţia publicului (validarea sau dezaprobarea) era imediată. însă nu cu aceeaşi strălucire. din poeziile scurte pe care poeţii chinezi le ataşau unui fu. cu structura silabică de 5-7-5-7-7. Erau poeme melodice. Toate aceste fapte contribuie la crearea unei tradiţii literare puternice. Hanka. spre a o deosebi de cea străină. însemnând literal "poem cu cap repetat". Public şi autor fac parte din acelaşi cerc. sedōka 旋頭歌 şi mai ales tanka 短歌. termenul waka este deseori folosit ca sinonim cu tanka. chokusen waka shū. În Manyōshū se găsesc şi câte două sau mai multe hanka ataşate la o chōka. Aceasta este mai personală decât chōka şi deschide drumul spre evoluţia waka ca şi poezie lirică. are şase versuri. Dacă opera nu se conforma aşteptărilor publicului ( de exemplu personajele nu se comportau potrivit obiceiurilor epocii. a aristocraţiei sau a clerului. După antologia Manyōshū tanka a devenit genul principal de poezie japoneză. deoarece în toate culturile literatura scrisă este la început ocupaţia unei elite. Acestea două sunt principalele genuri de poezie. deci exact inversul "originalităţii" moderne) nu era receptată ca valoroasă. Caracterul narativ al chōka este completat şi îmbogăţit de cel liric al hanka. Apoi. Kayō 歌謡. care sunt şi singurele cunoscătoare ale scrierii. Cel mai lung exemplu de chōka este în Manyōshū şi are 149 de versuri. După antologia Manyōshū s-au mai scris o perioadă nagauta. extrase din Kojiki şi Nihonshoki. non-narativă. sau uta   歌 (literal "cântec"). este ca formă o waka adaugată la sfârşitul unei chōka. Autorul îşi cunoaşte foarte bine publicul şi caută să-i satisfacă aşteptările. din cea mai veche perioadă. cu structura de 5-7-7 5-7-7 silabe. în opoziţie cu tanka. adică prescurtarea pentru Kojiki şi Nihonshoki). 4. Dar han înseamnă "a repeta" sau "a răspunde" şi literatul medieval Nijō Yoshimoto explica în cartea sa de poetică de renga. 10 . În cel mai larg sens cuvântul waka se referă la toată poezia japoneză. Tanka.

banka 挽歌. sau titlul unei cărţi dintr-o antologie. poeme despre lucruri. numite la început kugutsushi. 題). de bun augur. "numele lucrurilor". începând din secolul XIII renga devine o artă serioasă. de exemplu "despre nori" (kumo ni yosuru). sau categorii (în japoneză dai. tanka sau haiku cu subiect ascuns. elegii sau lamentări. de doi poeţi (ryōgin) sau de trei (sangin) şi chiar patru poeţi. oriku 折句. categorie de poezii căreia ii putea fi dedicata o carte în antologii. aşa cum este cazul antologiei Kokinshū unde cartea cu acrostihuri se numeşte Mono no na. Structura strofelor în renga este următoarea: o strofă de trei versuri a 5. Cea mai scurtă formă de renga. Cuvântul ascuns putea să să reiasă din silabele iniţiale sau finale ale versurilor. ca cele din şarade si acrostihuri. literal "cântece din prezent". sau cărţi. care îl preceda. în care cineva adăuga un shimo no ku unui kami no ku 11 . Poeme despre subiecte budiste. de la treizeci şi şase (kasen 歌仙). erau cântece populare de la mijlocul perioadei Heian. sau între părinţi şi copii. Cititorul trebuia să ghicească legătura dintre tema declarată a poemului. cântate de obicei de artiste dansatoare. O secvenţă de renga putea fi compusă de un singur poet (şi atunci se numea dokugin). mono ni yosete omoi o noburu uta 寄物陳思. poeme budiste. aşa încât fiecare din ele să formeze o unitate poetică cu predecesoarea ei. ga no uta 賀 歌 . şi cea reprezentată de poem. apoi shirabyōshi. sau kusagusa no uta 雑 . alteori silabele de început ale versurilor trebuiau citite de sus în jos iar cele finale. dar fără legătură semantică cu vreo altă unitate de strofe combinate ca 5-7-5 7-7 din întreaga secvenţă de renga. " poezie cu teme diverse. Astfel se ajunge la secvenţe de strofe înlănţuite. In antologiile de poezie din epoca clasică poeziile sunt împărţite pe capitole. Deşi tendinţa de a lega versuri prin progresie tematică exista încă din Manyōshū şi versuri legate. compusă de alt poet. şi cea mai veche. zōka. versuri legate. sau din silabele ce uneau versuri succesive. poeme acrostih. majoritatea sunt de dragoste. sub diverse tipuri. împreună cu sōmonka şi zōka a fost una din cele trei mari categorii de poezii din Manyōshū. mono no na 物の名. Puteau constitui o carte a unei antologii. de jos în sus. amestecate" 歌 Renga 連歌. în cărţile XI şi XII poemele sunt deseori clasificate ca fiind despre anumite fenomene.In Manyōshū. 7 şi respectiv 5 silabe compusă de un poet. kusarirenga. Se poate considera că erau o varietate de kayō. poeme de jale.Imayō 今 様 . cu caracter comic se compuneau ca o distracţie în epoca Heian. poezii de felicitare. poeme despre relaţii. Cele mai importante categorii de poezie erau: aishōka 哀傷歌. de diverse lungimi. numită kami no ku ("strofa de sus") este legată de o strofă de două versuri a 7 silabe. patruzeci şi patru (yoyoshi 四十四、世喜、世吉). în continuare. Tehnica aceasta de a ascunde subiectul poeziei se numea kakushidai ("temă ascunsă”). shakkyōka 釈 教 歌 . sōmonka 相聞歌. se numea tanrenga ( 短連歌 ) şi era de fapt o tanka compusă de două persoane. o sută sau chiar o mie de strofe (senku 千句. putea să fie titlul unei cărţi din antologiile imperiale. dar există şi poezii despre relaţii de prietenie. numită shimo no ku ("strofa de jos").

dar oferea observaţii pertinente asupra existenţei umane. Alt tip de tsukuri nikki încearcă să creeze impresia că redă esenţa unei întregi vieţi. poeme în formă de trei versuri cu 5 – 7 – 5 silabe.7 . o tanka obişnuită. tenja) compunea o strofă la care una sau mai multe persoane trebuiau să adauge o continuare. însemna în epoca medievală ceva comic. sau unei teme date (dai). al căror titlu ne arată strânsa legătură dintre haiku şi senryū. anume înregistrări zilnice ale evenimentelor. "Butoiul din lemn de salcie în stil haiku". Termenul a ajuns să fie folosit în compuşi ca haikaika. Astfel sunt Izumi Shikibu Nikki sau Takamura Nikki. În epoca sa era foarte populară o distracţie literară numită maekuzuke ("adăugarea unui maeku.7 silabe.compus de altcineva. numită hyakuin 百 韻 . Sarashina Nikki sau Murasaki Shikibu Nikki. Senryū 川柳. sau tsukuri nikki 作 り 日 記 . el stabilea teme (maeku) în formă de versuri de 7 .7 silabe. comică. Haikai 俳 諧 . Ele au nevoie de un alt tip de continuum decît cel temporal şi îl găsesc de obicei în relatarea unei călătorii sau a unei poveşti de dragoste. Karai Senryū a fost unul dintre cei mai buni judecători ai vremii sale (în Edo existau cam douăzeci de asemenea tenja). Ise Monogatari mai poartă şi titlul Zaigo Chūjo Nikki (“Jurnalul Căpitanului Narihira”) şi Ono no Takamura Shū se mai numeşte şi Takamura Nikki sau Takamura Monogatari. bazate uneori pe un joc de cuvinte. în care un maestru (numit şi judecător. deşi prezintă de fapt o perioadă mai scurtă. Astfel sunt Kagerō Nikki. Proză Nikki 日 記 (jurnal). Această suprapunere de tehnică narativă a jurnalului ficţionalizat (tsukuri nikki) cu romanul (monogatari) a făcut ca unele opere să fie numite şi nikki şi monogatari în acelaşi timp. rezultând astfel opere care recreează doar porţiuni dintr-o viaţă. la care elevii săi ataşau tsukeku de 5 . adică renga non-standard. populare în epoca Edo. Numele genului provine de la maestrul Karai Senryū (1718-1790). iar strofele legate ad-hoc. Kyōka 狂歌. sau zăbovesc îndelung asupra unui moment din viaţa autorului. dar acestea nu erau literare. este în mod convenţional clasificat aparte faţă de jurnalul propriu-zis. ci trec peste perioade lungi de timp cu o singură frază. maeku. care a creat acest gen literar. sau haikai no renga. 柄 井 川 柳 . Jurnalul de călătorie. informal şi care nu erau considerate demne de a fi înregistrate se numeau iisute 言い捨て. la care participau foarte multe persoane. legarea de o strofă precedentă"). Judecătorul percepea o taxă pentru compunerea strofei temă şi pentru judecarea compoziţiilor. sub denumirea de kikō bungaku 12 . alteori pe o înlănţuire de idei umoristice. Jurnalele literare japoneze pot fi jiroku nikki 時録日記 . Jurnalul literar începe cu Tosa Nikki de Ki no Tsurayuki. În epoca Heian bărbaţii ţineau jurnale în limba chineză (proză kambun). chiar licenţios. erau waka comice. Putea avea un caracter comic. ataşate la început ca tsukeku unei strofe de bază. Acestea se numeau Senryū Hyō Manku Awase 川柳評万句合 ("Întrecerea celor zece mii de strofe senryū comentate"). literal "poeme nebune". "vorbe aruncate". iar cele mai bune poeme selectate de maestru au fost publicate în culegeri numite Haifū Yanagidaru 俳風柳多留. jurnale ficţionale care nu mai înregistrează evenimentele strict cronologic. Astfel. numit de Bashō michi no ki 道 の 記 . În 1757 el a iniţiat nişte competiţii anuale de maekuzuke. adunându-se astfel peste zece mii de strofe. Foarte frecventă era secvenţa de o sută de strofe. ieşit din normă.

紀行文学 („literatură de călătorie”). roman. S-au păstrat doar trei reprezentante ale acestui gen: Ise Monogatari. jurnal. naraţiunea la persoana întâi fiind numită nikki. formaţi spiritual de animismul shintoist şi de budism. Este o naraţiune despre altcineva decât autorul. şi jurnalele de călătorie în special de bărbaţi. de la începutul secolului X. şi sunt scurte. este formată din 173 de povestiri nelegate între ele. Dacă autorul european conştientizează timpul ca succesiune de evenimente. dintre care ultimele sunt anecdote fără tangensunt anecdote fără tangenţă cu poezia. Yamato Monogatari. Cum o trăsătură distinctivă a prozei japoneze clasice este aceea că înglobează deseori poezie. Conceptul de monogatari este varianta clasică a ideii de naraţiune. care nu prea călătoreau. unul dintre ultimii ambasadori culturali trimişi în China. Ise M. în mai multe categorii. pentru japonezi. japonezul îl percepe ca proces. După criterii de conţinut. Japanese Poetic Diaries. Termenul înseamnă "a povesti"(kataru) "lucruri"(mono 物 ) dar şi "persoană"(mono 者 ) "care povesteşte"(kataru). Acestea sunt ordonate după progresia 5 6 Miner. din jurul anului 951 şi Heichū Monogatari. după ce corăbiile japoneze eşuaseră. Ele sunt o fază intermediară în dezvoltarea prozei narative. Los Angeles Se ajunge la descrieri foarte sumare ale personajului. E. pe care îl explică. responsabili. erau lucrări în care capitolele în proză se formează în jurul câte unui poem. 物 語 naraţiune în proză. este de fapt unul de călătorie. implicînd astfel şi ideea de istorie şi de recitare orală a acesteia. Ceea ce pare să fie diferit între europeni şi japonezi este reacţia la trecerea timpului." sau "Era odată un bărbat. 1969. şi câteodată stil. opere ca Takamura Monogatari sau Ise Monogatari introducând personajul principal doar cu: "A fost odată o tânără crescută de părinţi cu mare grijă. adică o culegere poetică. nu face excepţie. Ducînd această comparaţie la extrem. acţiunile în care oamenii se poartă ca agenţi morali. profesorul american Earl Miner constata că britanicii tind să răspundă emoţional unor evenimente publice. monogatari se pot clasifica de regulă în perechi. E. 歌 物 語 . Dacă o combinaţie de proză şi poezie are ca funcţie principală prezentarea poemelor atunci se numeşte utamonogatari (monogatari poetic). Comparând jurnalele japoneze clasice cu cele europene. ilustrat de Samuel Pepys. Distincţia este funcţională mai ales dacă ne gândim că a existat o tendinţă ca primele nikki să fie scrise preponderent de femei.. 6 Monogatari. Univ. Ele pot fi: Utamonogatari. este cea mai valoroasă din punct de vedere poetic şi literar. din jurul anului 960. dar dacă funcţia şi ponderea sunt predominant poetice atunci opera este kashū. 13 . Berkeley . care a stat acolo vreo 20 de ani. în speţă cu jurnalul public englezesc. Cât de arbitrară poate fi clasificarea ne-o dovedeşte faptul că primul jurnal. Yamato M. Tosa Nikki. de la câteva rânduri la câteva pagini. genul monogatari. Miner conchide că occidentalul este câteodată în pericol să-şi amintească prea multe (de exemplu Marcel Proust) iar japonezul este în pericol să uite prea mult. este cea mai unitară dintre toate cele trei scrieri. negăsind mijloace de întoarcere. toate povestirile ei prezentând episoade de dragoste din viaţa unui personaj istoric. Dacă pentru europeni importante în timp sunt marile evenimente. pe când japonezii reacţionează mai deplin la evenimente private5. ca şi nikki. of California Press. adică “monogatari-uri poetice”. de exemplu." Takamura Monogatari este jurnalul nobilului învăţat Ono no Takamura (802-852). timpul este un ciclu natural în care omul se integrează sau un imens flux de momente trecătoare. Heichū M. care se aflau mai mult pe drum. cele 125 de episoade din care este compusă formând biografia destul de unitară a unui singur erou.

istorice. despre oameni. Cele mai importante. cca. Gunki monogatari. ele doreau să continue seria celor „Şase Istorii Naţionale”. Dezvoltarea maximă a prozei de ficţiune este marcată de apariţia capodoperei Genji Monogatari. poveşti de dragoste neverosimile şi o slabă caracterizare a pewresonajelor. ca şi Taketori. iniţiată la sfârşitul secolului al XI-lea. mai puţin formal şi mai fragmentar decât acesta. de la începutul secolului X. 軍 記 物 語 . în faţa unui public. sunt subiectul acestor povestiri. Sagoromo Monogatari („Povestirea lui Sagoromo”. ce stă mărturie despre originea acestui gen. întâmplări supranaturale. "părintele tuturor monogatari-urilor" cum era numit. care se vrea a fi o continuare a acestuia. ficţiune cu multe elemente fantastice. sfârşitul sec. “povestiri istorice”. „Povestea copacului scorburos”. 実 録 語 . iar cele de după Genji Monogatari.. În opoziţie mai pot fi puse şi jitsuroku monogatari. Ficţiunile scrise până la Genji erau numite şi mukashi monogatari. Ochikubo Monogatari. 1070) şi Yowa no Nezame („Trezire în miez de noapte”. sunt Hamamatsu Chūnagon Monogatari („Povestirea Consilierului de Mijloc Hamamatsu”. deschid şirul monogatari-urilor pseudo-clasice (gikō) ce vor fi scrise până târziu în secolul XV. 伝奇物語. este eticheta aplicată unei serii de opt naraţiuni istorice. Este urmat la sfârşitul secolului X de Utsuho Monogatari. 14 . Împreună cu jurnalul (nikki bungaku) zuihitsu deţine un loc extrem de important în istoria literară japoneză. Apărute sub influenţa prozei mature de ficţiune. într-un stil nepretenţios. „Povestea Prinţului Genji” la începutul secolului XI. prin care s-a instaurat dominaţia samurailor. Zuihitsu este un tip de proză în care autorul notează liber. „Roua de pe drumul de munte”. Pasaje din aceste povestiri erau adesea cântate cu acompaniament muzical. tot de la sfârşitul secolului X. Zuihitsu 随筆 (eseu) Termenul înseamnă. Ca intenţie seamănă cu eseul european dar este mult mai personal. reflecţii sau sentimente. este Taketori Monogatari ("Povestea tăietorului de bambus"). scrise în stilul acestuia erau giko monogatari 擬古物語. Ceva mai realistă va fi „Povestirea camerei scufundate”. "a urma pensula de scris". cu intrigi complicate. au apărut o dată cu clasa războinică ce ajunge să domine societatea japoneză de la sfârşitul epocii Heian. de Eiga Monogatari. natură etc. etc. 昔 物語 . Prima operă de ficţiune. din viaţa personală a curtenilor. de la sfârşitul epocii Heian. Toate monogatari-urile de ficţiune care îi vor urma îi poartă cumva amprenta.anotimpurilor. artă. deşi acestea sunt etichete care se aplică mai ales culegerilor de povestiri. observaţii. „monogatari despre 物 întâmplări adevărate”. sau setsuwa. asupra valorilor lor estetice şi emotionale. dar sunt mult mai puţin valoroase. literal. tehnică preluată din antologiile de poezie. Tsukurimonogatari   作 り 物 語 = lucrări de ficţiune. XI). faţă de denki monogatari. „monogatari despre minuni”. „Povestea Gloriei”). Aceste monogatari-uri prezintă date istorice corecte. 歴 史 物 語 . Prin aceste trăsături zuihitsu reflectă bine înclinaţia naturală a japonezilor spre intuiţie mai degrabă decât spre gândire raţională. Sagoromo Monogatari care imită „Povestirea Prinţului Genji” şi Yamaji no tsuyu. dar se concentrează mai mult asupra aspectelor neoficiale. Războaiele de la sfârşitul secolului XII. sec. sau “naraţiuni războinice”. Rekishi monogatari.

Scrisă de doamna de onoare Sei Shōnagon la sfârşitul secolului X ca un fel de jurnal. Exemplele cele mai importante de culegeri de setsuwa sunt: Nihon Ryōiki. 7 Konishi. De aceea am numit această carte Urmându-mi pensula. S-ar putea ca lucrurile să nu fie povestite în ordine cronologică. multe dintre povestiri fiind despre întâmplari supranaturale. Sakura no Chūjō). Princeton University Press. anume motiv narativ. zuihitsu fiind citirea japoneză a termenului chinez sui-pi. Deşi în timpul vieţii a fost considerat un mare poet. Cele mai importante culegeri de povestiri datează din epocile Heian şi Kamakura. A History of Japanese Literature. pe nume Yoshida Kaneyoshi. Otogizōshi. 1986. Tsurezuregusa este un exemplu tipic de proză eseistică. cât şi de relatări ale evenimentelor de la curte. poveşti scurte. Shasekishū. Hōjōki ("Însemnări din coliba unui călugăr") şi Tsurezuregusa ("Însemnări din clipe de răgaz"). Cel restrâns se referă la trei opere. Kankyo no Tomo. dar nu le-am reordonat. Se pot clasifica după subiect în: a) povestiri timpurii despre viaţa şi aventurile nobilimii (ex. ca de exemplu Hagoromo setsuwa (motivul Hagoromo). Konjaku Monogatari. cu numele său de călugăr.7 Termenul a fost folosit de japonezi cu mai multe sensuri. dar ele au continuat să influenţeze proza narativă pînă în epoca modernă. 1190-1242. Cinderella setsuwa (motivul Cenuşăresei) etc. 823.a. în care autorul de origine aristocratică. retras şi el din societate în ipostaza de călugăr budist. făcute cu multă inteligenţă şi umor. Prima dată această expresie a apărut într-o operă a literatului Hung Mai (1123-1202) care spunea: "Am urmat curgerea gândurilor mele scriind. cca. 2. În sens mai larg. îşi notează gândurile subtile despre fiinţele umane. cca. Setsuwa. minuni sau lucruri ciudate. Kenkō hōshi ca autor al acestor însemnări. Operă a călugărului budist Kamo no Chōmei (1156-1216) Hōjōki (1212) are forma unui tratat filozofic budist bine structurat.mai degrabă decât ca o creaţie literară serioasă. Faptul că acest gen de povestiri sunt anonime sugerează că erau compuse pentru amuzament . pe cât de diferite una de alta (prima a fost scrisă în secolul X. p. anume Kunitsufumi Yoyo no Ato ("Vestigii ale scrierilor ţării transmise din generaţie în generaţie") din 1777 scrisă de Ban Kōkei. Uji Shūi Monogatari. Pasajele în care autorul reflectează asupra plăcerilor simple ale vieţii pustnicului budist în opoziţie cu vanitatea vieţii de la oraş au caracter de zuihitsu. 1222. cca.Otogi înseamnă ceva liniştitor sau interesant.Genul zuihitsu îşi are originile în China dinastiei Sung. Ca exemple remarcabile de acest gen pot fi citate Uzuragoromo ("Haină de prepeliţă") a poetului Yokoi Yayū (1702-1783) sau Tamakatsuma a lui Motoori Norinaga (1730-1801). 1279-1283. Cele trei opere au fost numite zuihitsu relativ târziu. al căror gen a înflorit în epocile Muromachi şi Edo timpurie. vol. 1120. Povestirile erau compilate de obicei în antologii foarte mari. 1214-1215. Hosshinshū. povestire scurtă. Termenul setsuwa mai are o accepţie. 御伽草子. când conceptul de zuihitsu nici nu exista încă) pe atât de celebre şi îndrăgite de japonezi: Makura no Sōshi ("Însemnări de căpatâi"). într-o lucrare de istorie a literaturii clasice. Makura no Sōshi este o culegere de observaţii despre frumuseţea naturii şi a relaţiilor umane. zuihitsu se referă la eseul filozofic. 257 15 . 説話. el rămâne cunoscut în posteritate. frumuseţea naturii şi a operelor de artă ş. comportamentul lor. În perioada Edo învăţaţii care se ocupau cu studii confucianiste sau naţionale (kokugakusha) precum şi poeţi de waka sau haiku şi-au scris operele filozofice sau comentariile literare deseori în formă de zuihitsu. Jin'ichi. ca şi în literatura europeană." (Jung-chai Sui-pi).

890). literal "boli ale poeziei"). Tot Kintō a alcătuit o antologie de poezii pe care le considera exemplare. Karon 歌 論 (critică literară). Antologia conţine 83 de poeme exemplare. Fujiwara Shunzei a fost un judecător şi un critic influent la concursurile de poezie organizate la curte. foarte valoros pentru istorici. şi i se atribuie şi monogatari-uri. ca Maigetsu Shō ("Note lunare"). meşteşugari şi orăşeni (Issun Bōshi. Acestea au devenit criterii importante în judecarea creaţiilor la concursurile de poezie (utaawase.1204) şi apoi de fiul său Teika (1162-1241). VII-VIII). dar şi un jurnal în chineză care se întinde pe parcursul a cincizeci şi şase de ani.alături de Kakinomoto Hitomaro (sec. În tratatul Korai Fūteishō. "Aur şi diamante". dar şi de un împărat pasionat de poezie. Saru Genji Sōshi). stilul "Shinkokinshū" (dacă l-am putea numi astfel). între care două de comandă imperială. Onzōshi Shimawatari). pe care shogunul Sanetomo putea să le ia ca model. a creării unui canon. Fujiwara Teika a fost unul dintre cei mai mari poeţi japonezi . Sannin Hōshi). 歌 の 病 . 和歌九本. Shunzei ilustrează stilurile poetice pe care le identifică prin foarte multe poezii. Teika argumentează că poezia a înflorit pentru prima dată în era Kampyō (cca. Teika Jittei ("Cele zece stiluri ale lui Teika"). şi-a schimbat registrul stilistic de multe ori. terminat în jurul anului 772. Go-Toba. Influenţat de poetica chineză. de Fujiwara Kintō (966-1041). a scris un studiu despre Manyōshū şi a fost primul literat care a evidenţiat valoarea operei lui Murasaki Shikibu. Primul tratat de acest fel este Kakyō Hyōshiki. Kambun 漢文 era proza scrisă de bărbaţi în limba chineză. constituie prima istorie explicită a poeziei japoneze.b) povestiri budiste. 16 . care puteau fi un model pentru cei ce doreau să devină poeţi. au fost cele scrise de Fujiwara Shunzei (1114.se scriau în chineză. Kingyokushū. 古来風体抄. A compilat multe antologii. stiluri poetice etc. Saigyō (1118-1190) şi Matsuo Bashō (16441694). el distinge în scrierea sa trei stiluri poetice şi şapte feluri de greşeli în scrierea poeziei (uta no yamai. d) povestiri pentru ţărani. "Poeme superioare ale timpului nostru" pe care o trimite în 1209 shogunului Minamoto Sanetomo pentru ca acesta să studieze poezia. ajungând în final la o mare simplitate. El a compus şi în noul gen de poezie care începea să se afirme. anume folosirea masivă a exemplificării şi a modelelor. deseori didactice (ex. "Nouă Stiluri de waka". 歌経標式 ("Standarde pentru scrierea poeziei") al lui Fujiwara no Hamanari (724-790). Şi-a creat un stil poetic mult mai complex decât al contemporanilor săi. şi o explicaţie a regulilor folosirii aluziei poetice (honkadori). Prefaţa antologiei Kindai Shūka. sau Eiga Taigai ("Reguli generale pentru compoziţia poetică"). "Stiluri poetice din trecut şi prezent". c) povestiri despre războinici (Rashōmon.în general operele considerate "serioase" . Tratate importante pentru crearea unui nou stil în waka. renga. Genji Monogatari. Un tratat poetic care a stabilit norme pentru poeţi a fost Waka Kuhon. în care acesta identifică şi ilustrează nouă tipuri de poezii. Încă din secolul VIII poeţii şi literaţii de la curtea Heian au început să scrie scurte tratate în care clasificau tipurile de poezii. dar apoi a intrat în declin şi în sfârşit a ajuns să se revigoreze datorită unor poeţi ca Minamoto Tsunenobu şi Minamoto Shunrai. instituind un obicei care s-a păstrat în critica literară japoneză. Teika a scris multe alte opere de critică literară. Cărţile de istorie . În tratatul lui se găseşte pentru prima dată şi o puternică conştiinţă istorică asupra poeziei japoneze. 歌合せ). 金玉集.

nu au încurajat dezvoltarea rimei în poezie. mota-mot. apărut în secolul XVI. Poeticitatea se realizează. cer. europenizând (căci în japoneză nu există noţiunea de vers. ca cel din poemele homerice. Apoi tanka. puţine la număr (114 în limba modernă). waka. Este diferită de ideea noastră occidentală despre poeticitate deoarece se bazează pe trăsăturile caracteristice ale limbii japoneze. Aceste epitete formează o listă închisă de câteva sute. "poezia scurtă". Figuri de stil în poezia japoneză clasică Poezia japoneză tradiţională. 3 Ashihiki no Lungi sunt Yamadori no o no Cozile plecate-ale fazanilor Shidario no Pe muntele greu de urcat Naganagashi yo wo În lunga-această noapte Hitori kamo nemu Eu dorm singur. trohaic. atinge culmea scurtimii. no. 2 Haru sugite Primăvara Natsu kinikerashi Trece lăsând loc verii Shirotae no Dar albe haine 17 . are o formă specifică. păstrând doar grupul de 5-7-5 silabe. iar lipsa accentelor nu a permis apariţia unor formule ritmice de genul metrilor iambic. specifice perioadei antologiei Manyōshū. formată numai din cinci versuri. pe care le-am putea numi "versuri". prin sugestivitatea şi "modernitatea" sa. în varianta japoneză. în Hyakunin Isshu. iar haikuul. no. aceste unităţi putând fi grupate în diverse feluri). alternau 5-7-5-7 silabe şi se încheiau cu un grup de 7-7 silabe. mai rar verbe. din poezia europeană. extrem de concisă. Ele au denumiri specifice. Silabele deschise ale limbii japoneze. haine etc). prefixate unor cuvinte. literal însemnând "pe care îţi tragi picioarele". erau expresii cu lungimea de cinci silabe (un vers scurt). Ele sunt folosite metaforic pentru a exprima o calitate a cuvintelor pe care le însoţesc şi sunt cele mai vechi figuri de stil. De la apariţia sa până la reforma versului liber în stil european pe care o aduce modernizarea Japoniei la mijlocul secolului XIX. de regulă substantive. europenii. pe care le explicăm mai jos. Împărăteasa Jitō. este un epitet specific pentru munte. prin "cuvânt pernă"). în Hyakunin Isshu. fiecare specializat în determinarea unor anumite substantive (munţi. vechile poeme epice. Exemple: Kakinomoto no Hitomaro. Makura kotoba. dactilic.5. traductibil. etc. inedite dacă le traducem. 枕詞 (epitet fix. izolează un grup de 5-7-5 silabe şi îi adaugă un final de 7-7. cât de trist! Ashihiki no. asemănătoare oarecum cu metaforele sau comparaţiile europene. mare.. Pe lângă ritm poezia japoneză clasică a utilizat şi procedee retorice speciale. poezia japoneză s-a bazat pe această alternare de cinci şi şapte silabe – întâi chōka. importante în economia poeziei. lungi de 100 – 150 de versuri. care ne fascinează mereu pe noi. Înţelesul exact al unora dintre ele s-a pierdut. printr-o formulă ritmică foarte simplă: poezia japoneză constă de fapt în alternarea unor unităţi metrice de cinci şi şapte silabe.

cicada. Nami ni nure Mă udă valurile Irago no shima no Când culeg şi mănânc alge Tamamo karihamu Langă insula Irago. în Kokinshū. Ea sugerează fragilitatea şi nimicnicia vieţii omeneşti. Shinchokusenshū. Poetul încearcă să redea splendoarea trecută (şi regretul său implicit pentru aceasta) a vremurilor când puterea imperială era la apogeul său şi poeţii antologiei Manyōshū erau martorii care înregistrau în versuri viaţa curţii imperiale. întins.Koromo hosu tefu Încă-s la uscat Ama no Kagu-yama Pe muntele cerului. Expresii prefixate unui cuvânt. pentru a sugera măreţia acestora. Diferenţa faţă de aceasta din urmă este că pot fi mai lungi sau mai scurte de cinci silabe şi se compun ad-hoc. palate etc. de data aceasta asociat cu viaţa sau soarta umană (inochi). similare cu makura kotoba. "albe. Am dori să mai adăugăm un ultim exemplu de epitet. Utsusemi no Regretând Inochi wo oshimi Viaţa noastră goală ca o elitră de cicadă. Ele creează atmosfera care introduce tema poemului şi îi conferă o decoraţie retorică. pentru fiecare ocazie. tobu tori no (unde zboară păsările) pentru localitatea Asuka. II: 84 Hisakata no În astă zi de primăvară Hikari nodokeki Ce străluceşte blând. Shirotae no. Shizugokoro naku Cu inimă neliniştită. cu sensul aparent de larg. XVII: 1170 Momoshiki no Noapte de noapte To no e wo izuru ies din turnul fortificat Yoi yoi wa al gărzilor palatului şi Matanu ni mukau te găsesc aşteptându-mă. referindu-se la scheletul gol ce rămâne după ce această specie de greiere japonez. tori ga naku (unde cântă păsările) pentru Azuma. deosebit de sugestiv. Hana no chiruramu Flori de cireş? Hisakata no este un epitet a cărui etimologie exactă s-a pierdut.. Exemple: 18 . pentru a-l introduce. se traduce prin "cu o sută de rânduri (de ziduri)" şi se folosea pentru turnuri. Un exemplu de folosire târzie a procedeului makura kotoba se află într-o tanka de Fujiwara Teika. yami (întuneric) sau umi (mare). Joshi. Alte exemple de makura kotoba sunt: wakakusa no (de iarbă tânără) pentru cuvinte ca tsuma (soţie). momoshiki no. Nu sunt prescrise (fixate) pentru anumite cuvinte. 序 詞 ("prefaţă"). miyako (capitală). Haru no hi ni De ce cad oare. Kagu. nubatama no (ca smoala) pentru yo (noapte). este vorba de expresia utsusemi no. hikari (strălucire). folosit pentru substantivele ama (cer). ce se traduce prin "(cochilie de) cicadă goală". atârnând". ţinând de fantezia fiecărui poet. este un epitet specific pentru haine (koromo) sau mâneci (sode). Makura kotoba aleasă de Teika. moare toamna târziu. Ki no Tomonori. ame (ploaie). pe tine Yama no ha no tsuki lună ce păzeşti creasta muntelui.

Acest procedeu sporeşte expresivitatea. efemera floare de cireş. Ono no Komachi. narenishi ( „a deveni familiar” şi „a deveni mototolit. tsuma (fustă) şi harubaru (umflat). are ca engo (cuvinte asociate) pe kitsutsu (purtat. Cu această omofonie a lui matsu ajungem la următoarea figură de stil. În această poezie sunt trei jocuri de cuvinte: iro înseamnă culoarea (florilor) dar şi dragostea (poetei). Ariwara no Yukihira. furu înseamnă „a ploua” şi „a trece” iar nagame şi „a privi” şi „lunga ploaie”. din Kokinshū. despre haine). Un bun excemplu se află în poezia lui Narihira de mai sus. s-ar putea spune că se referă la autoare. şi atunci se numesc engo. în Kokinshū. purtat”). timpul meu la fel Itazura ni Trecu în van. jocul de cuvinte bazat pe omonimia/omofonia specifică limbii japoneze. Inaba no yama no mine ni oru (care se află în vârful muntelui Inaba) este prefaţa pentru matsu. Harubaru kinuru Mi-e tare dor de ea acum Tabi wo shi zo omou Că am călătorit aşa departe. 縁 語 ("cuvinte asociate"). dar şi „a aştepta”. Şi poezia lui Ariwara no Narihira mai sus citată este un tur de forţă de ingeniozitate retorică deoarece pe lângă prefaţa kara koromo kitsutsu mai conţine şi următoarele jocuri de cuvinte: kitsutsu („a veni” şi „a îmbrăca”). pentru verbul kitsutsu ( a purta continuu). tsuma („soţie”şi „fustă”). Unul sau mai multe cuvinte dintr-o poezie pot avea o legătură semantică cu un cuvânt care le precede. căci hana no iro poate fi atât „culoarea florilor”. Un alt exemplu deosebit de cuvinte asociate este în poezia lui Mibu no Tadamine. harubaru („îndepărtat” şi „umflat”. VI:328: Shirayuki no În satul de munte 19 . 掛詞 (cuvânt cu mai multe înţelesuri. unde koromo. narenishi (purtat. mototolit). IX: 410 Kara koromo Fiindcă am o nevastă Kitsutsu narenishi Ce-mi e la fel de dragă ca haina Tsuma areba Chinezească pe care-o port mereu. în Kokinshū. în Kokinshū. „haină”. literal „cuvânt înmulţit”). care a pălit. îmbrăcat). Joc de cuvinte bazat pe omofonia specifică limbii japoneze. VIII: 365 Tachiwakare De voi auzi Inaba no yama no Că mă aştepţi ca pinii răbdători Mine ni ouru Din vârful muntelui Inaba Matsu to shi kikaba Deşi trebuie să plec departe Ima kaerikomu Mă voi întoarce imediat acasă. Cât despre hana.Ariwara no Narihira. subliniind legătura dintre idei. Kara koromo kitsutsu (haină chinezească pe care o port mereu) este prefaţa pentru narenishi (m-am obişnuit) şi conţine ea însăşi o makura kotoba. II:113 Hana no iro wa S-a dus culoarea Utsurunikeri na Florilor. care înseamnă „pin”. Waga mi yo ni furu Privind pe gânduri lunga ploaie Nagame seshi ma ni Ce-mi luă şi frumuseţea. Engo. cât şi „dragostea mea”. anume kara koromo (haină chinezească). Kakekotoba.

etc. intertextualitate). koromo (haină) cu kiru (a îmbrăca). În antologia Shinkokinshū 13% din poezii prezintă tehnica honkadori. Kara koromo Kitsutsu narenishi Tsuma areba Harubaru kinuru Tabi wo shi zo omou Rezultă kakitsuhata. Honkadori. spiritul dintr-un poem mai vechi.gândurilor şi viselor locuitorilor satului sufocat de zăpadă. ura (golf) cu nami (valuri) sau nami cu tachikaeru (a se întoarce). în hiragana. 本 歌 取 (aluzie poetică. Aici zăpada – yuki .. În acest caz formularea va fi una nouă. 折 句 (acrostih). care putea fi citit şi kakitsubata. Se împrumutau expresii din poeme anterioare şi se foloseau cu o nouă nuanţă.Furite komoreru Zăpada albă s-aşterne. Dacă se împrumută cuvinte. dar astfel încât să fie recunoscute. Fujiwara no Teika (1162 -1241) şi-a scris cele mai rafinate poezii pe baza acestui procedeu. citită pe verticală. un poem de primăvară poate fi refăcut ca unul de toamnă. haiku. cea cu 20 . Se întâlneşte în waka. Este un procedeu retoric prin care se creează un poem nou pornind de la un vers dintr-un poem mai vechi. un cuvânt (de 5 silabe în cazul waka. poate pentru că aristocraţia în declin îşi rememora astfel gloria pierdută.) În poezia lui Narihira cu haina chinezească. Oriku. de 3 la haiku şi senryū. Yamazato wa În straturi multe Sumu hito sae ya Pînă ce şi visele sătenilor Omoi kiyuran Se vor fi topit de tot. ka/ga. Trebuie să recunoaştem că se creează astfel o imagine deosebit de puternică a izolării şi singurătăţii. Procedeul există încă din antologia Manyōshū. atunci li se dă un nou conţinut. senryū. yumi (arc) cu iru (a trage cu arcul). Regentul Fujiwara no Yoshitsune (1169-1206) meditează la splendoarea apusă pe locurile fostelor capitale: Yamato kamo Îmi este dor Shikishima no miya De capitala ţării Yamato. dar a căpătat o importanţă deosebită pe vremea (şi datorită) lui Fujiwara no Shunzei (1114-1204). Prima silabă a fiecărui vers din poezie dă în compunere.este asociată cu topirea – kiyuru . sa/za. Asocieri consacrate de cuvinte sunt akigiri (ceaţa toamnei) cu tachiideru (a se ridica 、 a pleca) şi cu wataru (a se răspândi). Se poate împrumuta doar sentimentul. poezia fiind compusă în călătorie. ito (fir) cu kokorobososhi (trist). căci în ortografia epocii clasice nu se foloseau semnele diacritice care fac astăzi distincţia între ha/ba/pa. în acrostih rezultă cuvântul kakitsubata (stânjenel). De fapt perioada Kamakura are un fel de afinitate cu honkadori. Este un procedeu ce creează complexitate. Prin jurul anului 1150 un ton de nostalgie pentru trecut apare în waka. Honkadori devine o trăsătură atât de importantă a culturii poetice a acestei perioade încât un poet care dorea să se afirme trebuia să-şi demonstreze măiestria în folosirea acestui procedeu. când Narihira şi prietenii săi sau oprit să se odihnească lângă un câmp frumos cu irişi. ca o suprapunere de scene în film.

acelaşi subtil sentiment ce amestecă amintirea melancolică a trecutului cu perenitatea frumuseţii florilor de cireş: Furusato to Şi-n Nara. În Ise Monogatari. Împăratul Heizei. după o noapte de dragoste. 90). În Izumi Shikibu Nikki (cca. "Împăratul de la Nara". Tada aki no kaze Doar vântul toamnei o mai vede. manifestă aceeaşi tristeţe paseistă: Momoshiki ya Când văd ferigile Furuki nokiba no Care-au crescut pe-acoperişul Shinobu nimo Vechiului palat Nao amari aru Vremi de demult îmi vin în minte mukashi narikeri Şi făr' de voie mă-ntristez. conţine. de data aceasta între contemporani. preluînd expresia yume utsutsu. Hito sumanu M-au purtat drumurile Fuwa no sekiya no Pân' la Bariera de la Fuwa Tabi sashi Unde acum nu mai trăieşte Arenishi nochi wa Nici un suflet. Miyako ni mo Cireşii au înflorit Iro wa kawarazu Cu aceeaşi nuanţă Hana wa sakikeri De demult. Poezia în care el îşi exprimă nostalgia pentru fosta capitală Nara (aflată în Kokinshū. Nagame. care domneşte între 806 şi 809 în noua capitală Heian-kyō. lunga ploaie în care vrea să se înnece poeta ne duce cu gândul la ploaia în care Ono no Komachi îşi priveşte floarea pălind. la începutul epocii Heian. a fost aievea Nete ka samete ka Am dormit sau am fost trează ? Narihira îi răspunde. este cea din poeziile de dragoste schimbate între parteneri. fosta capitală Narinishi Nara no Ce-acum e doar un sat. Dar ceaţa mă desparte şi mai mult De ea. abdică şi se întoarce ca să trăiască la Nara. 21 . "vis sau realitate": Kakikurasu Am bâjbâit pe nevăzute. marea preoteasă de la Ise îi scrie lui Narihira: Kimi ya koshi Ai venit la mine Ware ya yukiken Sau am fost eu la tine ? Omohoezu Nu-mi pot aduce-aminte… Yume ka utsutsu ka A fost un vis. Altă formă de honkadori.Shikishinobu Mukashi wo itodo Kiri ya hedateran multe insule. învăluind-o. 1008) autoarea înregistrează următoarea poezie: Fureba no yo Nopţile-mi trec Itodo usa nomi Înnecate-n tristeţe. Shiraruru ni Dac-aş şti Kefu no nagame ni M-aş scufunda în apele Mizu masaran Acestei nesfârşite ploi de azi. Rămas celebru pentru această poezie Heizei a fost numit ulterior şi Nara no Mikado. Împăratul Juntoku (domneşte între 1220 şi 1221).

sau celelalte figuri enumerate mai sus. Satul Fukakusa nu mai există. cu care seamănă întrucâtva prin caracterul său aluziv. Ca şi honkadori. este mai degrabă un procedeu retoric. strigătul prepeliţelor din poezia doamnei). Kimi wa kaeran Pentr-un moment. De fapt. inclusiv pentru teatru) face aluzie şi Fujiwara Shunzei într-una din cele mai frumoase poezii ale sale: Yū sareba Când se lasă seara Nobe no akikaze Vânt de toamnă. Ariwara no Narihira avusese o iubită într-un loc numit Fukakusa (iarbă înaltă). râul Uji. din mirişte. Ceea ce le animă şi le imprimă ritmul sunt însă perenele sentimente umane. golful Naniwa. am putea spune că toată literatura clasică de după Genji Monogatari e o reţea subtilă de referinţe şi intertextualitate. podul Nagara. Fujiwara no Shunzei combină elemente din ambele poezii (câmpul cu iarbă înaltă de la Narihira. Narihira s-a întors din drum şi a mai petrecut un timp alături de ea. La despărţire îi trimite următoarea poezie: Toshi wo hete Când va trece vremea Sumikoshi sato wo Peste satul unde-am trăit Idete inaba O clipă Itodo fukakusa Va creşte oare iarba şi mai mult No to narinan Făcându-l câmp pustiu ? Fiindcă doamna i-a răspuns: No to naraba Chiar dacă va fi Uzura to nakite Doar un câmp unde-mi vor trece anii Toshi wa hen Ascultând strigătul prepeliţelor Kari ni dani yawa Te vei întoarce poate. În încheierea acestei liste de figuri de stil nu se poate să nu menţionăm şi utamakura. Utamakura (literal "pernă pentru poezie") erau nume de locuri geografice menţionate în poezii. dar introduce vântul de toamnă. locuri ce inspiră prin aspectul. 22 . Dacă cercetăm atent poemele din Manyōshū observăm că în foarte multe dintre ele se găsesc menţionate nume de locuri geografice. în care motive sau expresii îşi răspund peste vreme. numele femeii nu se mai ştie. Ele erau ca nişte unelte ce sprijină poetul în a crea poeme bune aşa cum pernele ne sprijină capul în somn şi ne dau confortul necesar pentru a visa frumos. Mi ni shimite Pătrunde-n suflet Uzura nakunari Şi prepeliţe plâng Fukakusa no sato În iarba-naltă din satul Fukakusa. La un episod din Ise Monogatari (care avea să devină în epoca medievală o sursă bogată de inspiraţie. a rămas doar amintirea iubirii de demult. un amestec de dezolare şi seninătate. Strânsa legătură a japonezilor cu natura face să existe parcă locuri consacrate asocierilor cu idei poetice. muntele Yoshino. la vânătoare. realizând un tablou şi o stare de spirit inefabile. o modalitate de exprimare specifică literaturii japoneze.Kokoro no yami ni În întunericul inimii Madoiniki Rătăcind Yume utsutsu towa De-a fost un vis sau adevăr Yobito sadameyo Să hotărască ceilalţi. Aceste locuri inspiraseră de-a lungul timpului pe poeţi şi aveau o putere evocatoare. ca de exemplu. deşi nu se poate spune că este propri-zis o figura de stil în acelaşi sens ca makura kotoba sau kakekotoba.

adică "Naniwa cea strălucitoare". când Ki no Tsurayuki clasifică poeziile în şase categorii. Naniwa şi Shigaraki între 741 şi 745. apare în multe versuri. 877-938) va folosi în mod ingenios şi deloc convenţional trestiile de la Naniwa într-o poezie de dragoste inclusă în Hyakunin Isshū: 8 Invăţat din regatul Korean Kudara care vine în Japonia la curtea împăratului Ōjin (ca. tr. Cu această ocazie Ōtomo no Yakamochi compune o chōka comemorativă (MYS XX: 4360). Henubeku omōyu aş vrea să-mi petrec în tihnă anii. în noi texte care nu sunt de fapt decât reluări. în care Naniwa este numită oshiteru Naniwa no kuni. Asemenea imagini apar în lunga istorie a tradiţiei waka. Naniwa ni toshi wa unde se scutură trestiile. creându-se astfel o situaţie tensionată. Iar în prefaţa japoneză (kanajo. îndemnându-l prin cuvinte aluzive să preia tronul. 4362: Unahara no Spre-ntinsa. Fiecare asemenea loc are câte un element ce îl caracterizează şi îi este mereu asociat în poezii. în plină perioadă Nara. în Shinkokinshū şi chiar mai departe şi este deseori asociat cu trestiile sale. care dorea să-i cedeze tronul fratelui său mai mare. 1996. anume poezia suasivă (sau de înduplecare) următoarea waka: Naniwazu ni În portul Naniwa Sakuya kono hana cum înfloreşte-această floare ! Fuyugomori După ce-a stat închisă toată iarna. Împărăteasa Kōken hotărăşte să facă din nou un palat la Naniwa. este atribuită lui Wani8. se pierd un timp şi apoi reapar la noi autori. Chōka se încheie cu o hanka (MYS XX: 4362) în care ţărmul de la Naniwa este caracterizat de trestiile sale. Laurel Rasplica Rodd with Mary Catherine Henkenius. introducând astfel scrierea în Japonia 9 Kokinshu. Fiul mai mare al lui Ōjin devine astfel împăratul Nintoku. Golful Naniwa (locul corespunde oraşului Osaka de azi). Shōmu. loc al capitalei puternicilor împăraţi de la începuturile istoriei japoneze. de-a lungul timpului. ed. A Collection of Poems Ancient and Modern. multe rânduri de poezii. Timp de trei ani şiau tot cedat reciproc tronul. Cheng and Tsui. Destul de multe poezii din acea perioadă (câteva atribuite Împăratului Nintoku) menţionează Naniwa. În vremea Împăraţilor Ōjin şi Nintoku capitala se afla la Naniwa. 37 23 . MYS XX. ca un fel de capitală subsidiară. Doamna Ise (cca.istoricul sau numele lor. din antologia Manyōshū până târziu. 仮 名 序 ) a antologiei Kokinshū. pag. după ce tatăl său.9 În 755. cu explicaţia următoare: după moartea împăratului Ōjin fusese desemnat ca prinţ moştenitor un fiu mai tânăr al acestuia. Sakuya kono hana cum înforeşte-această floare ! Cunoscută şi ca ”poemul golfului Naniwa”. mutase temporar capitala de la Nara la Kuni. bogata Yutakeki mitsutsu câmpie a mării privesc şi simt Ashi ga chiru că la Naniwa cea frumoasă. Ima wa harube to acum că primăvara a venit. ecouri şi reverberaţii ale celor vechi. Iată cum imbogăţeşte golful Naniwa. Vom vedea cum imaginea trestiilor este reluată şi transformată de poeţii de mai târziu. Înţeleptul Wani a trimis atunci fratelui mai mare acest poem. dă drept exemplu pentru primul tip. 270-310) aducând copii ale Analectelor lui Confucius.

unde aristocraţii erau atraşi nu numai de frumuseţea arţarilor ci şi de peştii proaspeţi prinşi în plase pe râu. se adaugă numelui râului. era exploatată în mod conştient în poezia de dragoste. Uji este şi locul unde se petrece ultimul capitol din Genji Monogatari în care eroina. Antologia Hyakunin Isshū ne dă şi o imagine mai puţin filozofică dar mult mai picturală a locului deja celebru (poezia nr. Deci. tristeţe şi plăcere. unele cu rădăcini istorice.Hyakunin Isshū no. Cele mai timpurii referiri poetice la râul Uji sunt din secolul VII. încearcă să se sinucidă aruncându-se în râu. XII:604. trestiile sunt îngheţate. Imaginea valurilor ce zăbovesc pe lângă stâlpii puşi de pescari înainte de a continua să curgă spre o destinaţie necunoscută evocă perfect incertitudinea vieţii – războinicilor şi nu numai. 19: Naniwagata Îmi spui să trăiesc Mijikaki ashi no fără să te-ntâlnesc măcar Fushi no ma mo pentru o clipă scurtă Awade kono yo wo cât nodurile trestiilor Sugushiteyo to ya din Golful Naniwa ? Tot dragostea pare să fie cea care îl împinge şi pe Ki no Tsurayuki cu gândul la trestiile ţărmului Naniwa: KKS. Ukifune. „subiect necunoscut” Tsu no kuni no Dragostea-mi creşte Naniwa no ashi no ca mugurii de trestie. adică frunzişul roşu aprins al arţarilor toamna. incluzând poemul lui Hitomaro: Mononofu no Pe râul Uji al celor Yaso Ujigawa no Optzeci de clanuri războinice ajirogi no De-a lungul stâlpilor puşi de pescari isayou nami no Chiar şi unda cea lina ezită yukue shirazu mo Neştiind pe unde s-o apuce. Râul Uji este de asemenea unul din locurile cele mai evocatoare pentru japonezi – cu multe asocieri de sensuri. nunaţe de intrigă politică şi emoţii conflictuale de ură şi dragoste. Me mo haru ni pe ţărmul Naniwa în Tsu. Omofonia aproximativă cu cuvântul uwi/uki. sugerând singurătatea şi melancolia unei vârste mature: Naniwagata În golful Naniwa Irihi no ashi wa Trestiile scăldate-n raze de apus Shimogarete uscate-s de brumă Koori ni tayuru Iar de gheaţă e-ntrerupt Fune no kayoiji Al bărcilor drum spre mare. sfâşiată între dragostea şi rivalitatea celor doi veri care o iubesc. deznădejde. însemnând chiar tristeţe. care curge însă continuu. In epoca Heian era un renumit loc de plimbare pentru admirarea momiji. care trăieşte la sfârşitul zbuciumat al epocii Heian. 64): Asaborake In prima geană de lumină 24 . fără să-i pese de vicisitudinile oamenilor. altele ficţionale. departe. Shigeki waga koi Dar oare îmi ştie ea Hito shirurame ya zbuciumul inimii ? Pentru regentul Fujiwara Yoshitsune (1169-1206).

1963 25 . Referitor la natură evocă imaginea luminii puternice a amiezii. tristeţea sau dorul pentru cei decedaţi şi călătoria care induce un sentiment de singurătate. Hon’i. deci perioada scrierii antologiei Manyōshū) trăsăturile morale aveau şi o valoare estetică. cultivate în mod conştient în această perioadă. 明 ). În perioada arhaică (până în sec. Câteva din acestea mai apar sporadic în Manyōshū. imagini literare. Tokyo University Press. fie plăcerea de a locui singur atunci când ai ales să fugi de lume. 10 Hisamatsu. Toate operele literare ale tradiţiei clasice sunt astfel legate între ele printr-o reţea de aluzii şi mai ales. Pe lângă figurile de stil menţionate waka avea nişte reguli foarte stricte de folosire a cuvintelor. dragostea. Un alt aspect interestant al poeticităţii japoneze îl constituie asocierile şi conotaţiile specifice pe care le pot forma cuvintele. b. sau sinceritatea. O seară de toamnă (aki no yūgure) trebuia să stârnească un sentiment de tristeţe şi singurătate.Uji no kawagiri tae-dae ni araware wataru seze no ajirogi Pe râul Uji. Sen’ichi. The Vocabulary of Japanese Literary Aesthetics. Cuvinte de origine chineză sau din limbajul familiar nu aveau voie să pătrundă în poezie. a înţelepciunii. dar începînd cu antologia Kokinshū ele nu vor mai fi permise. Cele aproximativ două mii de cuvinte japoneze care apar în Kokinshū vor rămîne ulterior singurele permise în waka. ceaţa se destramă Din loc în loc Apar şi stâlpii pe care-şi pun Pescarii plasele. referitor la om această valoare estetică înseamnă frumuseţea raţionalităţii. sintagmele şi chiar subiectele poeziilor. Aceste conotaţii fixe şi asocieri de cuvinte şi idei prescrise de tradiţie se numeau “sensurile adevărate” ale cuvintelor. Un sat de munte (yamazato) sugerează fie o singurătate greu de suportat. Ele sunt controlate la fel de rigid ca şi alegerea cuvintelor. iar florile de cireş trebuiau ori să fie aşteptate cu nerăbdare ori regretate fiindcă s-au scuturat prea repede. Concepte estetice ale literaturii japoneze vechi Istoricul literar japonez Hisamatsu Sen’ichi10 a schematizat în felul următor evoluţia principalelor concepte estetice care au dominat pe rând fiecare perioadă a literaturii vechi. un izvor de munte). care era mai degrabă neîmpărtăşită. Puritatea (kiyoshi sau sei.. Strălucirea (akashi sau mei. Valorile estetice corespunzătoare unei inimi sincere. VIII d. Temele despre care trebuia să scrii dacă doreai să fii apreciat erau anotimpurile şi mai ales schimbările pe care le aducea trecerea lor. sau hon’i 本意 şi practic nu există sintagmă nominală importantă care să nu aibă hon’i. 清). Elementele naturale sau sentimentele umane aveau astfel nişte conotaţii bine stabilite de tradiţie. iar calitatea umană considerată esenţială era makoto. se referă la frumuseţea emoţională a omului sau la limpezimea. claritatea naturii (o noapte luminată de lună. sunt: a. Ea îşi pune amprenta asupra gândirii filosofice şi estetice a întregii perioade. dar niciodată savurate în plină floare. Vocabularul poetic era redus la cele mai pure cuvinte japoneze. 6. scris cu semnele 真 sau adică adevărul. Hr.

sau "vocaţia artistico-religioasă". cu sensul de "profund". c. melancolică.c. Conceptele estetice de bază ce caracterizează această epocă sunt: a. reţinută. dar el descoperă că tocmai această austeritate îi trezeşte conştiinţa frumuseţii. taketakashi (în povestirile războinice) şi okashi (în teatrul comic kyōgen). Yūgen ajunge să desemneze. În secolul al XI-lea el denota "misteriosul" şi "sublimul". Este greu să defineşti yūgen în cuvinte. dreptatea. dar emoţia este întotdeauna echilibrată. をかし(cu sensurile de "amuzant" dar şi "elegant"). Această empatie cu. folosit iniţial în textele budiste. fără să fie un principiu poetic." Teika priveşte în poezia sa un peisaj de unde lipsesc elementele admirate în mod tradiţional. dar o poezie a lui Shunzei cu care el prefera să exemplifice acest concept este: Yū sareba/nobe no akikaze/mi ni shimite/uzura nakunari/Fukakusa no sato. Epoca Heian (794-1185) se caracterizează printr-o ideologie a eleganţei (miyabi).).Okashi. echilibrul atins între sentiment şi raţiune. misterioasă »). aware naru mono (lucru care te impresionează). Literatura medievală continuă să rafineze idealurile estetice ale epocii precedente. o frumuseţe nobilă. cea care subliniază frumuseţea gesturilor mărunte. dar aduce şi modificări importante. Prima sa apariţie într-un context literar a fost în prefaţa chineză a antologiei Kokinshū. (« frumuseţe profundă. mai ales în aprecierile de la concursurile de poezie. "Când se lasă seara/Vântul din mirişti pătrunde/Până-n străfund de suflet/Şi ţipătul de fluierari străbate/ Din iarba-naltă a satului Fukakusa. graţioase. Yūgen 幽玄. câteodată admiraţie sau chiar bucurie. frumuseţea voinţei omului de a fi moral." Fiul lui Shunzei. Manyōshū. Fujiwara Teika (1162-1241) va redefini yūgen-ul astfel: Miwataseba/hana mo momiji mo/nakarikeri/Ura no tomaya no/aki no yūgure. sublimă. fie tristă). fie (1) frumuseţea ce emană din ceea ce rămâne nespus. În Genji Monogatari termenul aware apare de 1. 直 ). florile de cireş şi frunzele roşii ale toamnei. interesant. 26 . apărută cu trei sute de ani înainte. Între componentele prin care e analizabil mai intră şi: armonia. Este un termen des folosit de Sei Shōnagon pentru lucrurile care îi plac şi o impresionează. Termenul aware apare mai degrabă în expresii decât singur: mono no aware (sensibilitate faţă de lucruri). Fujiwara Shunzei (1114-1204) îl transformă într-un criteriu estetic important. este un termen de origine chineză. aware (în imitaţiile târzii ale prozei Heian). ce nu ţine de vizibil. 丈高 (literal "statură înaltă"). Epoca medievală (1156-1560) este dominată de ideologia michi 道. Cinstea (naoki sau choku. b. sau apreciere a efemerităţii implică şi tristeţe.Taketakashi. negrandioase. din efectul total al unei poezii.. fată de doar nouă ori în prima antologie poetică japoneză. Aware. fie (2) o frumuseţe singuratică. "Privind în jur/Nu văd nici cireşi în floare/Nici frunze roşii de arţar/Doar colibele din golf/În înserarea de toamnă. iar câteodată un anumit tip de eleganţă. este un motiv secundar în literatura acestei perioade. aware to omou (a fi impresionat de. În lucrările cu caracter critic (eseistic) ale epocii mai avea sensul de ingenios. care se manifestă prin trei trăsături: a. o frumuseţe mai adâncă.. în perioada medievală.044 de ori. fie veselă. 哀れ(la origine a fost o interjecţie care indica o emoţie puternică. a devenit pentru curtenii epocii Heian un ideal estetic: aprecierea frumuseţii efemere care există în natură şi în viaţa omului.

Bashō foloseşte termenul în legătură cu forma şi tehnica haiku-ului: "După părerea mea un poem bun este acela în care forma versului şi legătura dintre cele două părţi ale sale par la fel de uşoare ca un râu puţin adânc ce curge pe o albie nisipoasă. Sabi." Vedem aici de fapt o continuare a imaginii lui Teika. Ushin 有 心 . ca şi sabi. acordaţi atenţie la ce este nespus. Însă pentru poeţii medievali. Mushin 無 心 . astfel: "Yūgen e un sentiment ce nu se poate exprima în cuvinte. În această perioadă se continuă unele din idealurile estetice medievale. wabi este savurarea calmă a aspectelor agreabile ale sărăciei. "cu putere de discernământ". încercaţi să înţelegeţi ideea de melancolie rece. a ajuns să însemne apoi "glumeţ. derivat din adjectivul wabishi ("însingurat"). care a folosit etica confucianistă pentru disciplinarea maselor. cum ar fi yūgen. care depăşeşte chiar yūgen-ul.i arăt yukima no kusa no Primăvara din petele de iarbă haru wo misebaya. secţiunea a treia). "imprudent". Din punct de vedere al ceremoniei ceaiului. Stilul yūgen redă efectele lunii voalate de o dâră de nori sau ale frunzişului de munte învăluit în ceaţa autumnală. Termenul trimite la o frumuseţe romantică şi este înrudit cu aware. influenţaţi puternic de budism şi mai ales de zen. Epoca premodernă (sec. Tot el dădea ca exemplu de spirit wabi următorul poem: Hana wo nomi Celui ce aşteaptă matsuramu hito ni Numai florile de cireş yamazato no Aş vrea să. eliberată de prejudecăţi. XVII-XIX) este caracterizată de politica culturală a guvernului Tokugawa. constă într-o combinaţie de simplitate a formei şi subtilitate a conţinutului. Ce străpung zăpada. termen care se repetă deseori. care vin mereu în conflict cu sentimentele umane. 27 . Wabi. a.ci de puterile imaginaţiei. Calitatea poemului. însemnând iniţial "deficient în spirit sau sensibilitate"." (Prefaţa la Betsuzashiki). cu colibele pescăreşti acoperite cu stuf în înserarea de toamnă. o frumuseţe a nimicului." (în tratatul său despre arta ceaiului. în comentariile pe marginea poeticii lui Bashō. a nu fi greu". Shōtetsu Monogatari. c. wabi ( 侘び) şi karumi ( 軽み) sunt idealuri estetice complexe ce continuă tradiţia yūgen. on 恩 .Sabi ( 寂 ). după Bashō. derivat din sabishisa ("singurătate") desemnează frumuseţea singurătăţii resemnate. giri 義 理 şi recunoştinţă. mushin no renga. spiritual". Poetul Shinkei (14061475) defineşte acest ideal poetic prin sfatul dat confraţilor: "scrieţi despre trestiile susuki pe o mirişte uscată sau despre luna ce păleşte în lumina dimineţii. de dragoste. Referitor la poezie a fost folosit pentru a indica un stil caracterizat prin ton blând. În acest sens karumi pare înrudit cu conceptul de frumuseţe liniştită al perioadei medievale. Sen no Rikyū spunea:"Atâta timp cât acoperişul nu lasă apa ploii să treacă şi cât hrana astâmpără foamea. Karumi. sprijinind o ideologie a principiilor morale dominate de ideea de datorie. Nambōroku. egoiste. specifice vieţii orăşeneşti. "raţional". mushin ajunge să desemneze o frumuseţe transcendentă. sensibilitate graţioasă. dar apar şi idealuri noi. în satul de munte. se referă mai degrabă la condiţiile de viaţă decât la o stare emoţională. ninjō 人 情 . eleganţă." b. înseamnă literal "lejeritate. e de ajuns. Poetul de renga Shōtetsu (1381-1459) defineşte şi el yūgen-ul în opera sa de critică şi amintiri literare. termenal cărui prim sens era "prudent". sens cu care se folosea pentru a denumi renga comică.

) Antică Mijlocie Okashi taketakashi Aware (794-1156) Medievală (1156. VIII e. "cel ce posedă tsū". Astfel el a observat că fiecare epocă a culturii japoneze este dominată de concepte specifice. a situaţiilor obiective. sublim şi eleganţă esteticii japoneze şi a încadrat conceptele japoneze în aceste categorii. termen apropiat ca sens de sui. În perioada Edo se referea la cunoaşterea cartierelor vesele şi abilitatea de a te comporta corespunzător în ele. XIX) 28 . "cochetăria urbană". Conceptele de bază ale esteticii japoneze literare privite istoric Epoca istorică Categoria estetică: Categoria estetică : Categoria estetică : Umor Sublim Eleganţă Antică Veche (până naoki (choku) akashi (mei) kiyoshi (sei) în sec. iki ( 粋 ). Dacă iki este un ideal estetic. înzorzonare şi reţinere) şi pe de alta. 狂歌 şi senryū. un alt gen de proză umoristică (share însemna "conversaţie glumeaţă"). "proză de dragoste" şi chōnin mono. tsū se referă la omul care urmăreşte acel ideal. elementul umoristic devine din ce în ce mai important. "spirit" şi reprezintă umorul ca valoare estetică. pe măsură ce literatura nobilimii face loc operelor scrise pentru războinici şi oameni de rând. devenise un ideal pentru orăşenii din epoca Edo şi un standard estetic în proza perioadei Genroku la Osaka (în operele numite generic kōshoku mono. Kokkei sabi. însemna "glumă". înseamnă combinarea cochetăriei exterioare cu plictiseala. este un complex estetic.Kokkei ( 滑稽). Pe de o parte. ca să folosim tot un termen franţuzesc. (connoiseur)". înseamnă combinarea de calităţi contrastante (rafinament şi duritate. sau la Kobayashi Issa (1763-1827 ). Această cunoaştere şi savurare a esenţei lucrurilor. wabi. n. "proză despre orăşeni"). Umorul este şi mai evident în alte două forme poetice populare în perioada Edo: kyōka. Iki. Termenul apare frecvent în literatura Edo de la începutul secolului XIX. cărţi de aventuri umoristice şi sharebon. în plan spiritual. în plan concret. În proză acest principiu apare în mai multe genuri literare.b. Sensul iniţial era de înţelegere a emoţiilor umane. tsū ( 通 ) Sui înseamnă "cunoscător. "eleganţa discretă". "mare tsū". Spiritul şi ironia sunt un princuipiu estetic evident în haiku-ul timpuriu al şcolii lui Matsunaga Teitoku (1571-1653) sau al grupului Danrin care apare după moartea lui Teitoku. eleganţă (setul b) şi sublim (setul a). c. tsū XVI . încadrabile categoriilor de umor (setul c). 川柳. 滑稽 本. iki. Cuvântul chiar apare deseori în compuşi ca tsūjin ( 通 人 ) şi daitsū ( 大 通 ). Cercetătorul şi istoricul literar Hisamatsu Sen'ichi a aplicat categoriile occidentale de umor. desemnând "şicul". cum sunt kokkeibon. un fel de savoir-faire. folosindu-le drept coordonate de bază. sec.sec. după cum am arătat în cele de mai sus. În perioada Muromachi. Este intim asociat cu iki. しゃれ本.Mushin yūgen Ushin 1560) Premodernă (sf.Sui ( 悴 ). karumi sui. a relaţiilor dintre sexe. Tsū denota sofisticarea de "a fi acasă" în "demi-monde".

capătă şi ele o eficienţă dramatică tot în baza cooperării dintre spectator şi creator. Grădinile japoneze. până şi în domenii unde el ne-ar părea irelevant (florile din autobuze sau toalete. ca o limită până la care se poate împinge arta. El subliniază de la început o trăsătură a japonezilor care e valabilă şi astăzi. măştiile.începând cu perioada medievală . chiar şi atunci când eşti grăbit). pe baza sensurilor implicite şi nuanţelor emoţionale ale cuvintelor. frumosului. măiestria cu care se împachetează o cumpărătură. spectatorul acceptând o realitate ce transcende imaginile şi cuvintele. din secolul XIII renunţându-se la pictarea exterioară a templelor şi palatelor. Ele sunt şi un exemplu de simplitate şi austeritate. lipsa decorurilor. anume importanţa acordată aspectului îngrijit al lucrurilor. În tratatele de poetică ale perioadei acest ideal este numit yūgen. simplitatea şi perisabilitatea. Landscapes and Portraits 29 . Asimetria şi neregularitatea sunt preferate. Fujiwara no Kintō (966-1041) spunea în tratatul său de poetică Waka Kuhon („Nouă categorii de waka”) că cea mai valoroasă poezie este cea în care „limbajul este magic şi transmite mai multe înţelesuri decât pot cuvintele sale luate separat”. Arhitectura japoneză a evoluat şi ea în acelaşi sens al simplităţii. Cele patru principii estetice identificate de Keene sunt sugestia. după cum spune călugărul Kenkō. D. "În ceaţa dimineţii/ Ce-nvăluie golful Akashi/ O barcă dispare încet/ După insulă/ Şi gândul meu o petrece. şi de japonezi . cu un termen luat din estetica chineză. Astfel. estetic. structura pieselor. asimetria.Alte patru principii estetice Donald Keene11 observă şi el (privind însă dintr-o perspectivă mai largă întreaga cultură japoneză) nişte principii generale ale esteticii japoneze clasice. Sugestia ca ideal estetic are însă nevoie de cooperarea receptorului. luna nouă şi bobocii de cireş sau petalele scuturate ne sugerează luna plină sau florile în toată splendoarea lor. sunt un elocvent exemplu în acest sens. În aceeaşi linie de gândire (mai degrabă de simţire) potrivit căreia frumuseţea sugerată de ceva şi imaginată de receptor este mai valoroasă decât cea arătată direct se înscrie şi aprecierea începuturilor şi sfârşiturilor mai mult decât a punctului culminant al fenomenelor. Faţă de ornamentaţia bogată a palatelor europene. căci aici s-a ajuns la concluzia că nu mai este deloc nevoie de flori într-o grădină. cu vaste 11 Keene. Exemplul pe care îl dă este: Honobono to/ Akashi no ura no/ asagiri ni/ shimagakureyuku/ fune wo shi zo omou. Sugestia este poate de departe cea mai pregnantă trăsătură a esteticii japoneze. Trăsăturile teatrului Nō." La sfârşitul secolului XII tendinţa aceasta spre sugestie se cristalizează într-un ideal de complexitate a tonului poeziei. ele fiind realizate din lemn lăsat în starea lui naturală. Începuturile care sugerează ce va fi sau sfârşiturile care sugerează ce a fost permit imaginaţiei cititorului sau a spectatorului să îşi dea frâu liber şi sunt astfel mai satisfăcătoare estetic. ca o consecinţă aproape logică şi necesară a rafinamentului.şi de arta modernă europeană. în a accepta că există nişte sensuri în spatele a ceea ce poate fi văzut la suprafaţa lucrurilor sau descris prin cuvinte. mai ales cele de nisip şi piatră ale templelor zen.. pe când inversul nu se întâmplă.

Acest tip de literatură era destinat unui public care putea şi el să creeze asemenea literatură. la polul împlinirii înfloreşte ceva atât de rafinat încât nu poate să mai fie rafinat mai departe. o întunecime înspăimântătoare. în waka. care se referă la o calitate magică pe care o capătă obiectele printr-o îndelungată utilizare şi îngrijire. o delicateţe simplă. Tema ars longa. "Dacă omul nu ar dura cât roua de pe câmp şi nu s-ar risipi la fel de repede ca fumul ci ar trăi veşnic. În lumea artistică zoku se găseşte strălucire dar şi multă vulgaritate. care trebuie să aibă o cunoaştere perfectă a tradiţiei literare. la polul infinitului artistul caută mereu să progreseze în incertitudine. împlinirea (Vollendung) şi infinitatea (Unendlichkeit). doi poli: consumarea. limbajul trebuie să se conformeze unor precedente.grădini în care domneşte simetria. Standardul ga se aplică şi publicului. Aceste aspiraţii sunt greu de realizat şi când sunt îndreptate spre imortalitate expresia lor se concretizează în literatură. fără să ştie cum să procedeze. intimă. japonezii care au construit parcă pentru impermanenţă. Operele care o preced stabilesc criteriile perfecţiunii ei. şi se poate spune că prin intermediul acestora ne putem uni cu eternul. Istoricul literar Jin’ichi Kon’ishi preia teza polarităţii de la Strich dar o aplică literaturii japoneze folosind nu conceptele de clasic şi romantic. Această vulgaritate a atras conotaţiile negative ale termenului. care datează din secolul VIII. Sănătate 12 13 Călugărul Kenkō. arhitectura şi peisagistica japoneză au un rafinament de o uimitoare modernitate. eleganţă şi vulgaritate.Această apreciere a lucrurilor cu patină poate fi comparată şi cu conceptul arab de barak. Oamenii par să nu poată exista fără să caute ceva etern. sau o urgenţă brută. spune tot călugărul Kenkō12. Tsurezuregusa. în practică. Iar faptul că şi cele mai durabile monumente de marmură se năruie cu timpul a fost deplâns de poeţi. însă în Japonia a devenit o condiţie necesară a frumuseţii. spune un alt călugăr. artă. este o tendinţă general-umană să doreşti a realiza măcar o nemurire artistică. deţin un record ciudat – cea mai veche clădire din lume încă în uz este templul Hōryūji de lângă Nara. Prin contrast. Fragilitatea existenţei umane. Această polaritate a fost aplicată în literatura europeană de Fritz Strich clasicismului (împlinirea) şi romantismului (infinitatea). este de obicei privită cu regret. Ton’a. Această dorinţă de etern are. o originalitate frivolă. În ce priveşte perisabilitatea ca valoare estetică. paragraful 7 Ibid. vita brevis există şi în poezia japoneză. paragaraful 82 30 . Două stiluri literare: ga şi zoku. Scrierile zoku aparţin unei lumi fără precedente. În termeni artistici. idealul lui fiind să piară în culmea gloriei şi a puterii. lucrurile frumoase din această lume nu ne-ar mai impresiona". clădiri din lemn. Lucrurile pe care patina timpului şi-a pus amprenta sunt preferate celor noi şi strălucitoare. temă comună tuturor literaturilor din lume. În mod paradoxal. religie. Un sul pictat este cu adevărat frumos când învelitoarea de mătase s-a deşirat la margini şi sideful a căzut de pe suportul de lemn. O scriere ga este una desăvârşită după canoanele clasice. fără forme fixate. Florile de cireş sunt apreciate pentru fragilitatea lor şi samuraiul este în mod tradiţional comparat cu ele. Ele au o asprime stranie. Astfel. citat de acelaşi Kenkō13 . ci termenii specific japonezi de ga 雅 şi zoku 俗.

teatru. pe linia poeziei. unde creatorii şi receptorii erau aceeaşi clasă. sau cântecul kouta. începând să capete un caracter ga de-abia spre sfârşitul secolului XII – începutul secolului XIII (în cazul monogatari-urilor ficţionale sau istorice). care aveau însă alt public decât ei înşişi. Arte mai dificile. Amatorii nu puteau să devină creatori în artele care cereau profesionalism: roman. deşi toată lumea de la curtea imperială ştia că ea scrisese această operă. cum ar fi sculptura. renga şi haikai iar teatrul nō urmat de spectacolul jōruri se adaugă într-un nou domeniu artistic. şeful şcolii Kanze a trebuit să desemneze autorii pieselor. şi cel al creatorilor profesionişti de monogatari sau teatru. spunea : 高く心を悟りて俗に 帰 るべし (Takaku kokoro wo satorite zoku ni kaeru beshi). Monogatari-urile au fost multă vreme aproape de polul zoku. în cazul teatrului. Şi în China erau considerate de prim rang artele care erau apanajul unui cerc închis. şi deabia în secolul al XVIII-lea şeful şcolii Kanze de teatru Nō a prezentat shogunatului o listă cu titlurile a două sute zece piese specificându-se numele fiecărui autor. libertate de expresie . sub influenţa ideilor chineze despre literatură şi frumos.iată caracteristicile acestei literaturi. puritate tinerească. caligrafia şi cântatul la lăută erau activităţi elevate. numele autorilor (de exemplu Zeami) nu apare în manuscrisele originale. samurailor şi chiar oamenilor simpli. Caligrafia. Bashō. elegante. reciproc. gagaku. virtuozitatea în aceste domenii ridicând mult statutul şi virtutea unei persoane. Ele erau considerate astfel deoarece curtenii puteau să le stăpânească cu uşurinţă fără să-şi neglijeze îndatoririle oficiale. erau considerate inferioare. artiştii profesionişti nu erau lăsaţi să se afirme în artele de prima mână. care nu puteau fi practicate decât în mod profesionist. La sfârşitul secolului IX japonezii aveau două genuri literare majore: waka şi monogatari. De aceea ele figurau în examenul pe care trebuiau să-l susţină aspiranţii la posturile de înalţi funcţionari. ei rămâneau doar receptori. Şi. renga şi haiku-ului autorii sunt întotdeauna menţionaţi. sau teatrul. spectatori ai acestora. erau arte elegante. unde numele doamnei Murasaki nu apare. pictura şi muzica de curte. Poezia shih şi fu. Această distincţie este valabilă şi pentru celelalte arte. ca amatori. adică: "Să-ţi luminezi mintea în înălţimi şi apoi să te întorci la cele de jos". de prima mână. Cum în secolul XVII teatrul Nō devenise distracţia oficială a samurailor şi căpatase un statut mai înalt (la apariţia sa în secolul XV avea un statut social foarte scăzut). în conştiinţa japonezilor influenţaţi de cultura chineză. care erau apanajul amatorilor. Pe de altă parte. Această distincţie între tipuri de arte provine din China. şi genuri de mâna a doua. scrierile de proză sau teatrul 31 . sau populare. Acceptarea deplină a culturii chineze în epoca Nara a modificat conştiinţa japonezilor asupra propriilor genuri literare. Un element interesant care ne dă indicii despre acceptarea şi percepţia socială a acestor arte este faptul că în cazul waka. Practica de a publica o operă sub formă anonimă indică percepţia că acea operă nu este demnă de a i se înregistra autorul şi că aparţine unui gen inferior de literatură.exuberantă. In cazul pieselor de teatru. publicul larg al curtenilor. După 1600 proza populară ukiyozōshi ajunge în prim-planul artelor literare. maestrul artei zoku. mai vulgare. proza paralelă. Lor li se adaugă în Evul Mediu. Existau astfel două cercuri paralele. Aşa este cazul manuscriselor lui Genji Monogatari. care erau şi receptorii propriilor opere. pe când în cazul operelor de proză sau dramatice aceştia nu sunt amintiţi nici la începutul nici la sfârşitul operei. cel al creatorilor amatori de poezie. Existau deci. genuri merituoase.

Atunci când există o asemenea înţelegere reciprocă între creator şi publicul lui. tind să capete un mod de exprimare specific.comic ştirbeau reputaţia nu numai a celor care le consumau. O artă înaltă era considerată doar aceea care putea fi apreciată dar şi creată de cel care o apreciază. Conceptele şi cuvintele folosite de poet trebuiau să se bazeze complet pe precedentul literar. şi prin termenul de retrospectivitate folosit anterior ne refeream tocmai la această admiraţie necondiţionată faţă de trecut (aproape o dependenţă). În cazul poeziei waka.). Mult timp Kojiki şi mai ales Nihonshoki au fost considerate cărţi de istorie. care nu are acest dublu aspect. profunzimea. datorată Prinţului Shōtoku Taishi. şi provenită din China. Chiar şi o exprimare reţinută poate primi un răspuns uniform şi suficient într-un cerc de oameni cu idei similare. era considerată doar o operă de măiestrie produsă de artizani. 14 Despre Otomo no Kuronushi spune că avea un sama vulgar iar despre Fun'ya no Yasuhide că nu avea un sama potrivit cu conţinutul poemelor sale. Această situaţie este evident similară cu. tonul implicit. În prefaţa antologiei Kokinshū Ki no Tsurayuki îi critică pe poeţii anteriori pentru stilul lor. în japoneză. cât şi istoria sacră a fondării statului şi dinastiei imperiale japoneze. Pentru chinezii imperiului Han perfecţiunea se găsea în trecut.V-VI e. acest standard este stilul. după modelul stilului poeziei chineze shih din perioada Celor Şase Dinastii (sec. Caligrafia este prin excelenţă o asemenea artă. ca prima "Constituţie" a Japoniei (604). pentru poeţii perioadei Heian. Sculptura. Kojiki Kojiki ("Mărturii despre lucruri vechi") este prima carte japoneză care s-a păstrat integral. Creatorii nu trebuie să ia măsuri deosebite pentru a-şi impresiona publicul. deşi se pare că mai existaseră alte cronici care au ars într-un mare incendiu din 645. aşa cum ar face alţi creatori care nu ştiu sigur cum va reacţiona şi cum îi va primi publicul lor. Principalele opere literare ale tradiţiei clasice 1. transformând waka într-un gen de prim rang. cum ar fi retrospectivitatea. Armonizarea sentimentelor proprii cu expresiile deja existente producea o literatură apreciată. A fost terminată şi prezentată la curtea imperială în 712. care conţine câteva materiale ce nu fuseseră incluse în Kojiki.14 Sama consta. fragmentarea. în principal din expresia literară deja constituită. unde şi artistul şi publicul fac parte din aceeaşi clasă şi au aceeaşi educaţie şi structură mentală. II. care fie nu se potrivea cu conţinutul poeziei. dar şi să iei pensula în mână şi să creezi. iar din secolul XVIII Kojiki a fost considerat cartea sfântă a Shintoismului şi principala sursă de informaţie despre cele mai vechi credinţe ale japonezilor. căci conţine miturile cosmogonice japoneze. În anul 720 se compilează şi Nihon Shoki ("Cronicile Japoniei"). subtilitatea. Artele japoneze bazate pe un cerc închis. ea se bazează pe un standard comun. Ki no Tsurayuki şi cercul său de poeţi au creat acest stil al poeziei japoneze. sama 様 . fie era vulgar. căci poţi să te bucuri de ea.n. 32 . dar şi a creatorilor lor. De aici decurg anumite trăsături ale literaturii japoneze vechi.

1993. Ea comemorează evenimente eroice şi răspunde nevoii umane de exprimare de sine în momentele importante. cu puternică încărcătură spirituală. prin cuvinte pur japoneze. putându-se păstra astfel peste veacuri pronunţia lor relativ exact (deşi limba japoneză a evoluat fonetic destul de mult de atunci şi citirile oferite de ediţiile de azi sunt reconstrucţii făcute de savanţi). ca să transmită un mesaj direct ochiului. A pus să se compare diversele documente şi să se scoată din ele toate greşelile. Kojiki a fost redactat înainte de inventarea silabarelor hiragana şi katakana şi singurul mod de transcriere a miturilor. un singur caracter chinez care înseamnă "iepure" folosindu-se pentru a nota sensul de iepure în textul japonez.Unul din slujitorii săi. Astfel se transmite cititorului direct sensul cuvântului.16 Acest lucru înseamnă că la câteva sute de ani de la scrierea operei japonezii nu mai erau foarte siguri de cum trebuie citite pasajele în proză. Dacă numele proprii şi poemele au fost transcrise fonetic. porţiunile de proză din Kojiki.De-abia la începutul secolului XX Kojiki a fost considerat pentru prima dată mai mult o operă literară decât una istorică. simboluri. 34-35 17 ibidem. legende pe care le-au folosit în exprimarea lor literară şi în care au găsit originile mitice ale tuturor activităţilor importante. care a fost compusă pentru prima dată chiar de zei. în toată perioada clasică a literaturii japoneze. ignorând pronunţia japoneză pentru iepure. ca cei ainu. Henry Holt and Company. putând să repete conţinutul oricărui document pe care îl vedea şi orice auzea.17 Prefaţa Kojiki ne dă o explicaţie pentru apariţia acestei opere şi ne prezintă şi sursele pe baza cărora a fost alcătuită. Împăratul Temmu a fost foarte supărat în 681 descoperind multe greşeli şi adăugiri nejustificate în documentele din posesia şefilor marilor familii şi s-a hotărât să îndrepte această stare de lucruri cât timp adevărul mai era cunoscut. atunci când era important să se noteze exact sunetele japoneze. care aveau într-adevăr sarcina de a recita cântece la mari sărbători religioase. erau într-adevăr barzi. (2) ideografic. Aceasta avea să rămână o trăsătură fundamentală a comportamentului cultural şi literar japonez până în zorii epocii moderne. transmise mult timp înaintea redactării cărţii de naratori-recitatori profesionişti. pag. deci majoritatea textului. Împăratul a pus ca Are să fie învăţat tradiţiile adevărate şi vechile cuvinte şi 15 16 D. ceea ce l-a determinat. notându-se fiecare silabă a lungilor cuvinte japoneze cu câte un caracter care se pronunţa la fel în chineză. pe nume Hieda no Are. pag. ca în cazul poemelor şi al numelor zeităţilor. 35 33 . indiferent de pronunţare. El pornea de la premiza că existaseră versiuni pur japoneze ale miturilor şi legendelor. Kojiki şi Nihonshoki au fost pentru foarte mult timp. Keene. sau din alte civilizaţii vechi. anume usagi. avea o memorie extraordinară.53 Aceasta e o teorie exprimată de un savant japonez în 1957. pe marele filolog Motoori Norinaga să dedice mai bine de treizeci de ani pentru studiul Kojiki-ului şi reconstituirea integrală a citirilor caracterelor chineze cu care acesta e scris. de douăzeci şi opt de ani. Keene împreună cu alte teorii despre redactarea şi interepretarea Kojiki-ului în Seeds in the Heart. pag. Dar nu există dovezi certe că aceştia. Seeds in the Heart. Acestea au fost folosite în două moduri diferite pentru redactarea lucrării: (1) fonetic. citată de D. printre altele. ca teatrul sau compunerea de poezie. de exemplu. Parcurgând cele două cronici vedem cum poezia. indiferent de pronunţarea acestuia. păstrători ai vechilor legende. sursa din care autorii au luat imagini. numiţi katari-be. poemelor şi însemnărilor istorice despre primii împăraţi japonezi a fost prin intermediul caracterelor chinezeşti. New York. au fost scrise folosind caracterele chinezeşti doar pentru sensul lor.15 Într-adevăr. are un rol esenţial în clipele cu bogată încărcătură emoţională.

e. poveşti de dragoste. în japoneză). al doilea prezintă domniile împăraţilor de la primul. 37 34 . kuragenasu tadayoeru toki. au fost Zeul cel Fraged şi Plăcut Lăstar de Trestie şi Zeul care Stă Etern în Cer. în 920. Kono sanbashirano kamiwa mina hitorigamito narimashite miwo kakushitamaiki." Kokiji este format din trei volume (maki. timp de douăzeci şi cinci de ani. a susţinut că Hieda no Are ar fi fost femeie. anume cântece. tsugini Takamimusubinokami.585 î. începe cu celebra frază: 天地初発之時、於高天原、成神名、天之御中主神。次高御産 巣 日神。次神産 巣 日神。此三柱神者、並独神成坐而、隠身也。 次、國稚如浮脂而、久羅下那州多陀用幣流之時、〈 流字以上十字以音。 〉 如葦牙因萌騰之物而、成神名、宇摩志阿斯訶備比古遲神。〈 此神名以音。 〉 次、天之常立神。〈 訓常云登許、訓立云多知。 〉此二柱神亦、獨神成坐而 、 隱身也。 Punându-i-se citiri care încercau să reconstituie pronunţia reală a acestui text. tsugini Amenotokotachinokami. Împăratul a murit însă înainte ca tradiţiile să fie transcrise şi. apoi Înaltul Zeu Creator.) până la Ōjin (201-310). Umashiashikabihikojinokami. Primul conţine legendele despre zei. pag. apoi Zeul cel Creator de Zei..e. Aceşti trei zei au fost născuţi de la sine şi apoi s-au ascuns.  Tsugini kuni wakaku ukeru aburano gotoku shite. bazându-şi deducţiile pe un document de la începutul epocii Heian care spunea că descendenţii zeiţei Ame no Uzume locuiau în zona numită Hieda (Hieda no Are trăgându-se deci din zeiţa mai sus menţionată) şi că dansatoarele sarume ar fi fost trimise la curte de acolo. tsugini Kamimusubinokami. takamanoharani narishi kamino nawa. Şi aceşti doi zei s-au născut singuri şi apoi s-au ascuns. Apoi. Hirata Atsutane. care argumenta că materialele adunate în Kojiki. ar reflecta gusturi feminine. mai degrabă decât fapte seci. miwo kakushitamaiki. Kono nibashirano kamimo mina hitorigamito narimashite. Un filolog de la sfârşitul secolului XVIII. iar al treilea dela Împăratul Nintoku (313-399) până la Împărăteasa Suiko (593-628). În 711 Împărăteasa Gemmyō i-a ordonat lui O no Yasumaro să transcrie spusele lui Are. activitate care a durat patru luni şi jumătate.n. numai cu kanji. numele zeilor care s-au nascut dintr-un lucru care a ţâşnit ca un lăstar de trestie când pământul era tânăr şi plutea ca o meduză pe ulei.18 Kojiki. sau suluri de manuscris. 18 ibidem. Amenominakanushinokami. memoria lui Are a fost singura păstrătoare a materialelor din Kojiki. Această teorie a fost susţinută şi de marele folclorist Yanagita Kunio (1875-1962). s-a obţinut în epoca modernă o variantă de genul: Ametsuchi hajimete hirakeshi toki. corespondentul său feminin fiind Areme. unde Are apare doar ca nume bărbătesc. Aceste ipoteze romantice sunt insă contrazise de cercetările făcute în registrele cu nume proprii din secolul VIII. asa cum a fost transcris la începutul secolului VIII. Jimmu (660 î. ashikabino gotoku moeagaru mononiyoritenarishi kamino nawa.n.l-a pus să le repete până le-a învăţat pe dinafară. "Numele zeilor care s-au născut în Câmpia cea Înaltă a Cerului când s-au făcut cerul şi pământul au fost Zeul Stăpân al Centrului Cerului.

despre provinciile Izumo. Antologia nu are o prefaţă care să dea informaţii despre anul compilării şi numele celor care s-au ocupat de aceasta. Nepotul lui Amaterasu va fi Ninigi no Mikoto. din care primele trei sunt reprezentate de zei singuri iar celelalte de perechi de zeităţi. Deşi Impărăteasa a comandat această scriere pentru a spori gloria familiei sale şi pentru a-i servi ca un fel de recensământ. arhipelagul japonez. Perioada în care au fost scrise poeziile cuprinse în antologie se întinde pe aproximativ patru sute de ani. Acesta ne povesteşte cum s-au născut şapte generaţii de zei cereşti (tenjin shichidai 天神七代). Doar Izumo Fūdoki s-a pastrat integral. ale obiceiurilor locale sau cu povestiri interesante din locurile respective. ceea ce înseamnă ori că aceştia erau foarte respectaţi. Cronologic."Topografii ale provinciilor japoneze") In 713 împărăteasa Gemmei a comanadat provinciilor să compileze. prima poezie. fiind atribuită Împăratului Yūryaku (domneşte între 457-479). a devenit ulterior unul din cele mai celebre basme japoneze.Cea mai semnificativă şi comentată parte din Kojiki este cea despre zei. se numeşte Manyōshū 万葉集 (în traducere literală "culegerea celor 10. compilată spre sfârşitul epocii Nara (794) sau posibil la începutul epocii Heian din diverse surse. nişte descrieri geografice. apoi cinci generaţii de zei tereştri (chijin godai 地 神 五 代 ). 2. zeul lunii şi Susanō no Mikoto. un fel de cupluri frate-soră ca şi în religia egipteană. un fel de zeitate marină a furtunii. iar nepotul lui Ninigi. După opinia multor oameni de cultură este şi cea mai valoroasă antologie de poezie japoneză. Învăţaţii din epoca Edo care au studiat literatura veche a Japoniei au ajuns. şi cea mai veche. Izanagi-Izanami va crea primul pământ. sub numele de Jimmu (神武). Copiii cuplului Izanagi-Izanami sunt zeiţa soarelui. 4. frunzele fiind un mod figurat de a se referi la multitudinea poeziilor. fūdoki se remarcă prin faptul că conţin cele mai vechi povestiri şi legende japoneze. poezia din Manyōshū se împarte în patru perioade: (1) poezii ale împăraţilor legendari ca Yūryaku sau Yōmei (domneşte între 585-587) până la personaje istorice precum Împăratul Tenji (668-671). Amaterasu Ōmikami. Aceşti poeţi reprezintă epoca marii reforme după model chinez (645) când naţiunea japoneză era în plină creştere. la concluzia că aceasta a fost alcătuită de poetul Ōtomo no Yakamochi. poate din nişte antologii acum pierdute. Cronica Eiga Monogatari ("Povestea unor vremuri glorioase") din secolul XI relatează că Împărăteasa Kōken i-a ordonat în 753 Ministrului de Stânga Tachibana no Moroe să compileze antologia Manyōshū. S-au păstrat doar cinci asemenea opere. Una din acestea. dintre care prima pereche. după model chinez. Manyōshū Cea mai veche şi mai mare culegere de poezie japoneză. dar exegeza literară a folosit alte documente vechi şi indicii date de poemele înseşi pentru a stabili aceste lucruri. dar s-a întors de dorul casei natale. Din perioada aceasta s-au păstrat numai poezii ale aristocraţilor. Harima. pe baza unor indicii din textul antologiei.516 la număr). iar cea mai târzie din anul 759. Hizen şi Bungo. povestea lui Urashima. doar pentru a constata că pe pământ trecuseră mai multe sute de ani. ori că erau singurii care ştiau să scrie. Tsukiyomi no Mikoto. Kamu Yamato Iwarehiko no Mikoto va deveni primul împărat al Japoniei.000 de frunze". 35 . Pescarul Urashima Taro a mers pe tărâmul tinereţii eterne. Hitachi. Fūdoki ( 風土記 .

Între autori se află împăraţi. când apar alţi poeţi importanţi. celelalte aparţinând la 530 de autori. Ca editor al antologiei. care nu intrau în nici una din categoriile precedente. este de interes public. makura kotoba mai ales. prezentând legende. călugări şi călugăriţe. Okura elemente confucianiste şi foarte mult budism. şi se poate spune că antologia este foarte shintoistă ca atitudine generală. dar şi după subiecte şi tipuri. integrate cu tanka la sfârşit. (3) primele trei decade ale secolului VIII. sau au un caracter festiv. ultimul mare poet al antologiei. reprezentată de Ōtomo no Yakamochi. războaie. Chōka au de multe ori caracter narativ. cu comentarii ale editorilor despre poezie. Tematica poemelor este foarte variată. Yamanoue no Okura. accentuând ceea ce îi desparte pe poeţi de restul oamenilor. Poeziile au o scurtă prefaţă ce indică autorul. Yamanoue no Okura 山 上 憶 良 . Figurile de stil din Manyōshū. 1 tanrenga. se pare că el a introdus multe poeme proprii şi ale cercului său. soare etc). (4) perioada 730-759. numite "poeme despre lucruri" (de exemplu despre lună. sau în chōka inspirate din povestiri taoiste. funcţionari. structură care s-a transmis apoi şi la celelalte antologii care au apărut din comandă imperială (chokusenshū). majoritatea reprezentaţi cu una sau două poezii. curteni de diferite ranguri. Influenţa chineză se manifestă atât în aceste trei tipuri de categorii cât şi în alte poeme. categoria poetică. Spiritul japonez originar. titlul. Mulţi dintre poeţii epocii erau de origine continentală. adică poeme amestecate. Cu toate aceste influenţe japonezii privesc antologia Manyōshū ca pe cea mai pur japoneză operă literară a lor.(2) ultimele două decade ale secolului VII (680-700). Poeţii reprezentativi ai antologiei au fost cei cinci mari autori de tanka. Ōtomo no Tabito. povestind despre foarte variate experienţe umane. Termenii folosiţi cel mai des de editori pentru clasificarea poeziilor şi încadrarea lor în cărţile antologiei sunt sōmonka (poem de dragoste). unul din cei mai mari poeţi japonezi din toate timpurile. Akahito este foarte japonez în spirit. sau ce îi uneşte în grupuri mici. 4 poeme în chineză şi 22 de pasaje de proza în chineză. evenimente contemporane (cum ar fi chiar descoperirea unei mine de aur). 4207 tanka. şi multe poeme legate de călătorie. comemorând evenimente de importanţă naţională. dar se găsesc şi multe poezii care descriu natura. numiţi şi Manyō no gotaika 万葉の五大家: Kakinomoto no Hitomaro 柿本人麻呂. când activează poetul Kakinomoto no Hitomaro. banka (elegie) şi zōka. Yamabe no Akahito 山 部 赤 人 . 1 bussokusekika. Această tematică variată vorbeşte despre ceea ce uneşte toate fiinţele umane. sau trecerea anotimpurilor. chiar marele poet Okura fiind korean la a treia generaţie. 62 sedōka. creează un domeniu comun unde cititorul şi poetul 36 . Acestea vor merge de la privat spre public. Tabito foloseşte elemente taoiste. ca Yamabe no Akahito. Ōtomo no Tabito 大 伴 旅 人 şi Ōtomo no Yakamochi 大伴家持. uneori. sau sunt elegii pentru prinţii şi prinţesele decedate. Poeziile au fost ordonate cronologic. încă neinfluenţat de concepte străine se regăseşte în idealurile de sinceritate (makoto). şi bărbăţie (masuraoburi) ce străbat poemele. Mai mult de jumătate din poezii sunt anonime. membri ai clanului conducător. chiar dacă nu are atâta adâncime filozofică. Dragostea ocupă un loc important. ambii demonstrând cât de mare era influenţa culturală a Chinei în acea perioadă. lucru care nu se va mai întâmpla în antologiile ulterioare. El compune chōka. şi un fel de postfaţă. Antologia este împărţită în 20 de cărţi. soldaţi. Ca tipuri de poezii Manyōshū conţine 265 de chōka. poezia sa are o puritate specifică.

cu teme istorice. Antologia are neregularităţi (ji tarazu) stilistice netolerate mai târziu. Aceeaşi funcţie o au şi numele de locuri evocative. Cartea III. Remarcabile sunt în această carte şi poeziile lui Yamanoue no Okura: dialogul despre sărăcie (V:892-893). nici autoric. dar cu mare importanţă pentru dezvoltarea principiilor de dialog în poezia japoneză şi "bocete" reprezentate prin nagauta şi hanka. Furuhi. poeziile în care îşi exprimă dorul de copiii săi (V: 802-805) şi chōka scrisă la moartea fiului său. aranjate în ordine cronologică de la Împăratul Yūryaku (456-479) până la începutul epocii Nara (circa 712). Ea mai cuprinde poeme ale mătuşii (şi soacrei. după care cad şi mor. Cele douăzeci de cărţi ale antologiei sunt destul de diferite ca întindere şi organizare a materialului. Astfel. sau particule evocative (de ex. Cartea IV cuprinde poeme de Ōtomo no Tabito. Limba veche în care e scrisă poezia contribuie şi ea la această aură. Schimbând cupele cu sake. împărtăşind aceeaşi umanitate. care are o hanka extrem de mişcătoare (V: 905): Wakakaereba Fiindcă-i aşa de tânăr 37 . Poemele au fost selectate din cele două cărţi istorice fundamentale. Au mai fost folosite culegerile individuale ale unor poeţi. Ōtomo no Tabito. dialoguri poetice de dragoste fără un adresant concret. Un bun exemplu al activităţii colective a cercului este seria de 32 de poeme (V : 815840)compuse în ziua a 13-a a lunii I a anului 730. iubita lui Yakamochi (IV: 619-820).autor se pot întâlni peste timp. O particularitate a acestei cărţi sunt poemele chōka. Cartea V conţine poezii scrise în cercul literar format în Kyūshū în secolul VIII. depăşind bariere geografice şi omeneşti. Cartea II conţine două culegeri personale (a lui Yamanoue no Okura şi a doamnei Kasa Kanamura) şi o culegere anonimă de "cântece vechi". Majoritatea nu sunt precizate nici cronologic. fiecare poezie fiind o continuare a uneia de dinainte. dar poetul reprezentativ este Kakinomoto no Hitomaro. apoi florile ating înflorirea completă. Deasemenea câteva pasaje de proză şi versuri în chineză. De asemenea mai sunt cuprinse sōmonka. Ordinea lor oglindeşte concepţia cronologică despre lume a japonezilor din acea perioadă: la început se află versuri dedicate începutului înfloririi. musafirii împreună cu gazda compuneau versuri dedicate înfloririi cireşilor (acest tip de ceremonie era numit utage. alte surse fiind Ruiju karin ("Pădurea versurilor clasificate"). Cartea I cuprinde "Cântece despre diverse lucruri" (zōka). la alcătuirea căreia a participat Ōtomo no Yakamochi. uta makura. Ōtomo Sakanoue (IV: 527) şi douăzeci şi nouă de poeme de dragoste ale doamnei Kasa. "cântec plus banchet"). ka mo) greu de tradus. Aici dialogul poetic constă nu în schimbarea replicilor între poeţi ci în schimbarea sensurilor între opere ale aceluiaşi autor. o antologie alcătuită de Yamanoue Okura. foloseşte forma renga în ordonarea poeziilor. ea combină farmecul unei arte la începutul său (waka) cu un sentiment romantic de venerabilitate. şi Kokashū ("O antologie a vechilor poeme"). despre natură. în acelaşi timp) lui Yakamochi. de epocă veche ale cărei idealuri s-au pierdut pe care îl simte cititorul modern. Sunt cântece de dragoste. Fiecare dintre participanţi a compus câte o poezie. Sursele antologiei. jurnale. când membrii s-au adunat în casa guvernatorului. Kojiki şi Nihonshoki.

rogu-te. în mai multe poeme ne arată o latură blândă a firii acestui om. ci "biografia versului" a fost centrul atenţiei.. aurul sau perlele – la ce mi-ar folosi ? Mai mare comoară decât copiii. A. Însă nu persoana autorului. p. când mănânc castane. cu gura sa de aur. mesager al lumii de dincolo. tr. sono kano haha mo iar mama lui a o matsuramu so cu siguranţă îl aşteaptă. la întâmplare. with commentary and notes by E. privitoare la locul şi ocazia compunerii. există oare-n lume ? Cartea VI conţine multe poeme ocazionale. mi-e şi mai dor de ei. ko nakuramu copilul plânge. De unde apar oare. 350 varianta japoneză a numelui lui Buddha Shakyamuni 38 . Cranston. că îi iubeşte pe toţi oamenii ca şi pe fiul său Rahula. cum să nu şi-i iubească cei care sunt iarba acestei lumi ?" Uri hameba kodomo omohoyu kuri hameba mashite shinohayu izuku yori kitarishi mono so manakai ni motona kakarite yasui shi nasanu hanka: Shirogane mo kugane mo tama mo nani semu ni masareru takara ko ni shikame ya mo Când mănânc pepeni mă gândesc la copiii mei. în alt fel erudit atât în etica confuciană cât şi în filozofia budistă. modalitatea de transmitere. şi nu mă lasă să dorm ? Argintul. Referirile lui Okura la copiii săi.Dacă şi cel mai mare dintre înţelepţi îşi iubea copilul. Deasemenea a predicat că nu există dragoste mai mare decât cea pentru copii. 19 20 A Waka Anthology. anecdote legate de autor (în chineză). la începutul secvenţei de treisprezece poezii spre lauda sake-ului compuse de Tabito există o tanka de Okura (III:337) prin care acesta se scuză că nu mai poate rămâne la banchet. hashigaki) care prefaţează sau postfaţează fiecare poezie. Okura trebuie să fi avut vreo şaptezeci de ani în momentul compunerii acestor poezii. deoarece îl aşteaptă copiii şi soţia acasă. shitae no tsukai Poartă-l în spate. În cartea a III a. oite toorase tu. O altă particularitate a cărţii sunt informaţiile (kotobagaki.michiyuki shiraji nu va şti drumul maiwasen şi se va rătăci. iar copiii de care vorbeşte par să fie micuţi19 : III: 337 Okurara wa Acum Okura trebuie ima wa makaramu să-şi ceară scuze şi să plece. în faţa ochilor mei. V: 802-803 "Shaka Nyōrai20 a predicat adevărat. scrise ad-hoc la banchetele imperiale.

"Lucrurile" din aceste "poeme despre lucruri" din cartea a VII-a sunt de fapt fenomenele naturale care erau categorii de bază ale enciclopediilor chinezeşti tradiţionale. nori. şiragul de perle. gândul poetic coboară spre râu şi trece în lumea plantelor şi animalelor. perla. haine. Dar shiratama. poate fi şi femeia dorită. 1316: Kafuchime no Firul vopsit de mâna tesome no ito o unei fete din Kafuchi 39 . După aceea subiectul poeziilor devine omul şi creaţiile lui – astfel începe o categorie nouă de alegorii (hiyuka 比喩歌) despre om şi activităţile lui (koto. vâslind kogikakuru miyu în pădurea stelelor. Apoi. "Despre pietre preţioase" (tama ni yosetaru). kaze fukite Să bată vântul. Ame no umi ni Pe oceanul cerului Kumo no nami tachi norii valuri se ridică Tsuki no fune iar barca lunii Hoshi no hayashi ni dispare. ca în poemul din Cartea VII. este atribuit lui Kakinomoto no Hitomaro şi creează o imagine deosebită: barca lunii dispare. în pădurea stelelor. 1317: Wata no soko Pe fundul oceanului shizuku shiratama o perlă străluceşte scufundată. vâslind. VII:1321 Yo no naka wa Această lume va fi oare tsune kaku nomi ka mereu aşa? musubiteshi Ceva mă face să cred shiratama no că firul pe care-am legat o no tayuraku omoeba albele perle se va rupe brusc Shiratama no o. ploaie.Cartea VII introduce încă un tip de clasificare: la începutul ciclului de poezii diverse (zōka) se află poeme despre fenomene naturale legate de cer: lună. Poemul cu care începe Cartea VII (nr. nr. este chiar viaţa poetului. Principiul structural al cărţii a VII a este unul spaţialgeografic.). nr. mai ales dragostea. 1068). ca în poemul din Cartea VII. Firele. arc. pietre preţioase etc. hainele. "Despre koto japonez" (yamatogoto wo yomeru). Firul din poemele "despre fire" reprezintă dragostea neîmpărtăşită. cartea încheindu-se cu câteva elegii (banka 挽 歌 ). VII:1129 Koto toreba Când iau koto-ul nageki sakitatsu un suspin iese-'ntâi. umi wa aru tomo să se-nfurie marea. kedashikumo Să fie oare koto no shitabi ni a mea soţie ascunsă tsuma ya komoreru înăuntrul lui? Puterea koto-ului de a chema spiritul unei femei pare să fi fost exploatată încă din perioada legendară descrisă de cronicile Kojiki şi Nihonshoki. "despre cer". prin munţi şi coline. pietrele preţioase sau koto din poemele alegorice evocă diverse sentimente umane. versuri de calătorie sau pe alte teme. în timpul căreia acest instrument se folosea la ritualurile şamanice de chemare a spiritelor. torazu wa yamaji eu nu mă opresc până n-am luat-o.

deportat pentru participare la o răscoală în regiunea Echizen. Pe lângă acestea se află şi poezii "ale paznicilor frontierei". "poeme la cuvântul dat". Ōtomo no Yakamochi. poeme alegorice sau dialoguri. poeme ce exprimă tristeţea cauzată de călătorie şi despărţire. 沖). sau poeme compuse la banchete la care a participat şi el.kurikaeshi se-nvârte iar şi iar. sau compunând elegii la moartea membrilor familiei şi curţii ei. Din elementele ce intră în componenţa imaginilor create prin makura kotoba şi din modul lor de folosire vedem influenţa exercitată de natură asupra poeţilor. Un mare 40 . Ultimele patru cărţi nu mai au titluri şi rubrici pentru poeme. sau chiar obune. "poeme lipsite de sens". poezii anonime. Dar natura este mai mult o reflectare a sentimentelor umane. când se desfăşoară majoritatea ritualurilor shintoiste. Cartea XIV conţine aşa-zisele azuma uta. Aceste cărţi se pot defini ca un jurnal poetic al lui Yakamochi şi sunt un prototip pentru literatura de jurnal care s-a dezvoltat mai târziu. Ei se îmbarcau din portul Naniwa. corectându-le stilistic. El a strâns aceste poezii şi probabil le-a şi editat într-o oarecare măsură. sakimori no uta. Dacă încercăm să vizualizăm peisajele ce se desprind din poezii. predominând cele de primăvară şi toamnă. folclorice. unde compilatorul antologiei Manyōshū. poeme diverse aranjate după anotimpul de care sunt legate (despre festivalul tanabata sub anotimpul toamnă etc. kataito ni aredo Deşi e doar un singur fir. cele 60 de tanka de aici fiind doar hanka ataşate la respectivele chōka. Cartea VIII conţine poezii despre anotimpuri. În Manyōshū natura ocupă un loc important. Cartea XV are o tematică foarte concretă. Aici au intrat poezii care nu s-au potrivit în cărţile precedente: "poeme-glume". Hitomaro. De fapt. Manyōshū este în principal o culegere de poezii de dragoste dar autorii lor îşi încredinţează sentimentele naturii. Marea. natura lor nu este ceva vast şi sălbatic. şi e străbătută de mici ambarcaţiuni (fune 舟. Cărţile XI şi XII conţin sedōka. În Manyōshū natura este definită totuşi prin imagini convenţionale. este mică. A fost poet de curte al împărătesei Jitō. comemorând în poeziile sale vizitele ei la Yoshino şi alte locuri din ţară. poeme de despărţire scrise de cei care erau recrutaţi ca să păzească graniţele din Kyūshū. Ōtomo no Yakamochi a lucrat la alcătuirea lor şi a introdus aici poemele lui sau cele adresate lui. Despre viaţa acestui mare poet se cunosc puţine lucruri. "poeme care provoacă frica". Cărţile IX şi X conţin sōmonka şi banka. Motivul călătoriei uneşte cele două cicluri. Sano Otogami. 小舟). decât descrisă pentru ea însăşi.). taemu to omoe ya Parcă nu pot să cred că se va rupe. Cartea XVI conţine 104 poezii "legate de legende şi despre diverse". ceea ce arată că ea era înţeleasă într-un sens foarte restrâns. poeziile fiind împărţite în două cicluri: poeme compuse cu ocazia plecării ambasadei japoneze în regatul Silla din Korea (736) şi poemele de dragoste schimbate între Nakatomi Yakamori. şi iubita sa. de exemplu. delimitată de golf (ura. 浦) şi largul unde se sparg valurile (oki. Cartea XIII conţine chōka (66 la număr). "cântece ale ţinuturilor din răsărit (azuma)". ci ceva blând şi intim. poeme în care se exprimă sentimente. a fost o vreme comandant.

nişte realizări literare autentice. Poemul începe cu lauda divinităţii şi a succesiunii neîntrerupte a suveranilor şi continuă cu descrierea insulei Samine "cea cu nume frumos". Cele mai puţin interesante din punct de vedere literar sunt importante din punct de vedere istoric. I se adresează. Ambele figuri de stil au fost mult timp considerate ca nişte trăsături decorative. lauda acestuia şi a liniei imperiale ofereau un cadru pe care orice om putea să-l împărtăşească. 135-137) sau la moartea ei (II: 207-209). uitarea care se aşterne asupra sa îi făceau pe poeţi să mediteze asupra sorţii omului. ci pentru soţia sa sau pentru un necunoscut zărit pe insula Samine. ca dovadă a încercărilor sale de a face din nişte materiale rituale. Poeziile lui Hitomaro se împart în două categorii. integratoare. cum ar fi cele scrise la despărţirea de o soţie în Iwami (II: 131-133. moartea unui om departe de casă. Astfel. III: 415 Ie naraba De-ar fi fost acasă imo ga tamakan ar fi dormit pe braţul dragei lui. Una din cele mai impresionante poezii ale lui Hitomaro este chōka (II: 220-222) scrisă cu ocazia unei călătorii în Sanuki (insula Shikoku de azi). când. Cele mai bune poezii ale sale sunt chōka şi hanka. cu subiecte private. unde călătorul şi-a găsit culcuşul etern pe asprul "ţărm bătut de valuri zgomotoase". cele publice. makura kotoba şi jo. cu ritualurile sociale şi religioase şi cu 41 . II: 199201. Cele mai impresionante elegii ale lui Hitomaro nu sunt cele scrise pentru membrii familiei imperiale. de exemplu elegiile scrise în serviciul familiei imperiale (elegia la moartea prinţului Takechi. kusamakura Cu pernă de iarbă. Hanka finală reia imaginea valurilor care bat neîncetat ţărmul aspru ce-i stă drept pernă călătorului. forţele naturii care provoacă moartea omului fiind la fel de divine. Dar Hitomaro se pare că a refăcut sau a inventat cam jumătate din makura kotoba pe care le-a folosit. Primul poem de acest gen îi este atribuit lui Shōtoku Taishi: MYS. tabi ni koyaseru pe drum muri kono tabibito aware acest biet călător. descântece şi incantaţii primitive sau religioase.devotament faţă de familia şi persoana împărătesei răzbate din poeziile sale. cea mai lungă chōka şi singura poezie japoneză care descrie o bătălie) şi cele particulare. a fost forţat să acosteze pe mica insulă Samine. într-o furtună. O tradiţie de a compune elegii pentru oameni care au murit pe drum exista deja. mai mult sau mai puţin lipsite de înţeles. Ele asociază experienţa umană cu detaliul de natură. Cam 60 de poezii sunt cu certitudine considerate ca fiind ale lui. Cele două procedee tehnice pe care le foloseşte frecvent Hitomaro. îl ajută în realizarea acestui tip de poezie publică. ca şi convingerea că aceasta este de natură divină. şi poeziile personale au un caracter public prin ceea ce implică despre viaţa omului. dând în aceeaşi măsură sens vieţii şi morţii. Atenţia pe care Hitomaro o acorda originii şi divinităţii pământului japonez. un fel de epitete homerice. celelalte îi sunt doar atribuite. spunându-i că dacă i-ar şti casa. Pentru el acestea sunt nişte elemente rituale şi asociative care îmbogăţesc textura poetică. s-ar duce şi i-ar spune soţiei ce-l aşteaptă cu dragoste ce s-a întâmplat. poate asupra propriei mortalităţi. Acolo a văzut pe pietre cadavrul unui om care i-a inspirat poezia şi căruia i se adresează ca şi când ar fi încă viu.

În acest răstimp se considera că persoana nu era moartă. va fi reluată în 1924. deoarece erau alcătuite la cererea câte unui împărat. iar o adevărată epocă de revitalizare începe odată cu secolul XVII când apare prima ediţie tipărită. Datorită autorităţii cu care erau investite chiar de împărat. Elegiile erau compuse şi cântate tocmai în această perioadă. După moartea unui împărat acesta era înmormântat temporar într-un altar numit arakinomiya. Verbele finale ambigue folosite atât de des (ca în poemul despre insula Samine) pot avea atât statut de verbe finale. Alte două procedee integratoare ale poeziei lui Hitomaro sunt paralelismul în ordonarea imaginilor poetice. din 1643. predicative. împărăteasa a fost primul suveran care a fost ars direct şi nu a mai trecut prin această perioadă intermediară. ci într-o stare intermediară din care putea fi rechemată la viaţă.o perioadă mult mai lungă decât se obişnuia . fiind studiată şi înţeleasă ca valoare cam la două sute de ani după aceea. 3. care poate fi considerată o singură frază până la ultimul său cuvânt şi particulă – tsumaraha ("soţia sa dragă"). noi clasificări. cu 24 de volume. 42 .refuzând să-l considere mort cu adevărat. Împărăteasa Jitō a păstrat corpul soţului ei.pentru a forma un întreg superior estetic. poate şi din cauză că urmaşilor care nu au mai avut talentul său le era greu să susţină o asemenea complexitate. Rezultă astfel o chōka cum e cea mai sus menţionată. Prestigiul şi autoritatea antologiei au sporit în secolele XV şi XVI.puterea magică a cuvintelor (kotodama). culegerea fiind îndrăgită atât la curtea imperială cât şi la cea shogunală. Între anii 905 şi 1439 au apărut în Japonia 21 de antologii de poezie numite imperiale. spre deosebire de antologiile private şi colecţiile personale de poezie. şi aprobate oficial tot de împărat. care susţine structural chōka şi sintaxa complexă. dar japonezii au dezvoltat-o şi valorizat-o prin introducerea unor modalităţi noi de integrare a poeziilor progresia şi asociaţia . asupra experienţei umane. note şi comentarii ale editorului: Kōhon Manyōshū. a perioadei Kamakura. împărtăşită de poet şi publicul său. Ele ajungeau să reprezinte o normă şi un model de gust pentru poeţii unei epoci. copiştii au transmis nealterate textele originale. În epoca Heian s-au alcătuit selecţii din ea. şi adoptarea incinerării a făcut să nu mai fie necesară scrierea de elegii. Împăratul Temmu. într-o operă de referinţă. timp de doi ani în altarul temporar . Particula ha. decât excepţional de mari poeţi ca Okura sau Yakamochi. Hanka ce urmează începe cu tsuma. de către cei mai buni poeţi ai vremii. Însă la moartea ei. O altă explicaţie posibilă ţine de rolul chōka ca lamentare. După Hitomaro chōka nu va mai fi scrisă. Prin intermediul lor se creează o viziune comună. Ediţia socotită standard. în 702. ca topic. începe o altă propoziţie. Destinul antologiei Manyōshū s-a dovedit contradictoriu – după terminarea ei a intrat într-un con de umbră. Antologiile poetice în tradiţia literară japoneză Ideea alcătuirii de antologii poetice este de provenienţă chineză. probabil pentru a transmite defunctului dorul celor vii. completând propoziţia neterminată. cât şi de verbe atributive care modifică un substantiv ce urmează şi face legătura cu o nouă propoziţie. elegie scrisă la moartea membrilor familiei imperiale. variante.

cuvinte (kotoba). accentuează preferinţa pentru tonul atenuat şi imaginile imprecise. 1970. după trecerea puterii în mâinile noii clase a războinicilor şi instaurarea şogunatului de la Kamakura (1185). Pentru nobilii de la curte conştiinţa tradiţiei culturale. La fel se poate spune şi despre trăsăturile poeziei japoneze definite metaforic de Ki no Tsurayuki în prefaţa antologiei Kokinshū: exprimarea sentimentelor umane şi echilibrul dintre sensibilitatea artistică. 地の歌) alături de cele foarte bune. Masao. Efectul general de unitate şi armonie al unei antologii era sporit şi printr-un procedeu aparent paradoxal: introducerea unor poezii mai slabe. Iwanami Shoten. prefeţele antologiilor şi modul de selecţie a poeziilor au stabilit criterii de apreciere. dragoste) şi asocierea. Nobilimea curţii începuse să decadă. Shūishū (aprox. datorată poetului şi criticului Fujiwara no Kintō. ingenioase şi introduce noi principii estetice cum ar fi "frumuseţea voalată. Ea atinge un rafinament extrem în integrarea celor 1981 de poezii componente prin asociaţii multiple. atrăgând poeţi din clasa samurailor. 8 23 După sfatul împăratului Go Toba (care a participat la alcătuirea de antologii poetice). precum şi resursele materiale. Japanese Court Poetry. învăluite în ceaţă. după ce a apărut în rafinata epocă Heian. ca şogunul Minamoto Sanetomo sau Saigyō.23 Această alternanţă aducea o varietate tonală. A opta antologie. a unor tehnici poetice bazate pe studiul amănunţit al antologiei Kokinshū. 1008). a trecerii anotimpurilor sau a desfăşurării unei poveşti de dragoste. în cadrul cărţilor despre anotimpuri. prevenind monotonia progresiei continue şi oboseala auditoriului. p. Miner şi H. ne-aparentă" (yūgen-ul). legătura care se creează între poezii prin imaginile pe care le conţin. iar împăraţii îşi vor pierde curând rolul în viaţa publică. datorită unui răgaz al spiritului – o pauză a 21 22 E. prima dintre antologiile imperiale. Unele familii (câteva ramuri ale extinsului clan Fujiwara) se considerau păstrătoare ale tezaurului poetic şi apare tendinţa transmiterii secrete. care se numeau kokin denjū 古今伝中. spirit sau idee poetică (kokoro) şi modalitatea de expresie. principii estetice şi reguli de stil care sau constituit treptat într-o puternică tradiţie literară. ca şi studiul poeziei au fost un mijloc de păstrare a identităţii proprii. din tată în fiu. Se ajunge chiar ca în secolul XIV un împărat să aibă greutăţi în a-şi procura costumul fastuos necesar ceremoniilor religioase pe care le conducea. În acest sens s-a spus despre Kokinshū. Efectul artistic al poeziilor bune este intensificat prin contrast şi poate persista mai mult timp. Shinkokinshū sau "Noua culegere de poezii vechi şi noi". că "a dat poeziei statutul de cea mai înaltă artă în Japonia"21 şi că "a modelat întreaga cultură japoneză. Brower. unde apar variante de copiere şi chiar multe poezii atribuite mai mult sau mau puţin exact. din tratatul său Onkuden. sau spaţială. "de fond" (ji no uta. 文の歌). conferindu-i caracterul său particular"22. Vocabularul poetic al acestei antologii şi idealul de eleganţă (miyabi) impus de ea au rămas dominante în arta japoneză până spre sfârşitul secolului XIX. Regulile de bază ce guvernează alcătuirea antologiilor de poezie sunt progresia (poeziile sunt ordonate în progresie temporală. A treia antologie imperială.sau chiar monogatari. 43 . p. Kokinwakashū. alcătuirea de antologii a continuat în condiţii politice şi sociale schimbate. Prestigiul valorilor culturale simbolizate de waka s-a păstrat însă. şi-a propus şi a reuşit să o egaleze pe prima din punct de vedere estetic. Este relevant faptul că. Alături de opere specializate de critică literară. considerate poeme "model" (mon no uta. 24-26 Ozawa. Shinkokinshū ocupă astfel un loc absolut special în literatura japoneză.

“Culegerea florilor cuvintelor” Senzaishū (1188) 千載集 “Cele o mie de poezii alese” Shinkokinshū (1216) 新 古 今 集 . “Noua antologie imperială” Shokugosenshū (1251) 続後撰集 “Urmarea culegerii ulterioare de poezii” Shokukokinshū (1265) 続古今集. 百首歌) care erau adesea citite în ocazii publice şi considerate producţii poetice de sine stătătoare. Dacă japonezii ar fi resimţit-o ca pe un neajuns nu ar fi cultivat cu atâta stăruinţă formele scurte – waka şi haiku – până în prezent. De aici concizia extremă a poemului individual. “Culegerea de pietre preţioase” Shokusenzaishū (1320) 続千載集 “Continuarea celor o mie de poezii alese” Shokugoshūishū (1325) 続後拾遺集 “Urmarea culegerii ulterioare de spicuiri” Fūgashū (1349) 風雅集. în cazul poemelor "zen". apărute între 905 şi 1439 Kokinshū (cca. dar mai ales în antologiile de o sută de poezii (hyakushuuta. O listă completă a titlurilor celor 21 de antologii de comandă oficială. trebuie să ne gândim la trăsături ale poeziei japoneze dependente de specificul limbii şi al modului de gândire japonez: scurtimea şi expresivitatea afectivă. Figurile retorice elaborate amplifică bogăţia semantică a poemului. sintetică. “Noua culegere de poezii vechi şi noi” (noul Kokinshū) Shinchokusenshū (1235) 新勅撰集. “Culegerea de spicuiri ulterioare » Kin'yōshū (1127) 金葉集. Antologiile demonstrează mai degrabă devoţiunea lor pentru poezie şi un efort creator din care au rezultat opere cu o valoare artistică proprie şi un profil aparte. Poeticile orientale în general sunt diferite de tradiţia occidentală din cauza înclinaţiei spre o gândire sau cunoaştere intuitivă.atenţiei îngăduită de poeziile mai slabe. 905-920) 古今集. Funcţia poeziei este de a exprima sentimentele sau o revelaţie. considerate ele însele opere de artă în sine. imperială (chokusenwakashū 勅撰和歌集). fără corespondent în alte literaturi. "Culegerea de poezii vechi şi noi" Gosenshū (în jur de 951) 後撰集. ca cele ale lui Saigyō. “Culegerea de spicuiri”  Goshūishū (1086) 後拾遺集. De asemenea există în orient concepţia că în orice fragment sau imagine restrânsă a lumii poate fi regăsit un sens şi un adevăr universal. “Noua continuare a culegerii de poezii vechi şi noi” 44 . “Continuarea culegerii de poezii vechi şi noi” Shokushūishū ( în jur de 1278) 続拾遺集 “Urmarea culegerii de spicuiri” Shingosenshū (1303) 新後撰集 “Noua culegere ulterioară” Gyokuyōshū (1312-1313) 玉葉集. “Culegerea eleganţei” Shinsenzaishū (1359) 新千載集 “Noile o mie de poezii alese” Shinshūishū (1364) 新拾遺集 “Noua culegere de spicuiri” Shingoshūishū (1383) 新後拾遺集 “Noua culegere ulterioară de spicuiri” Shinshokukokinshū (1439) 新続古今集. dar îi dau uneori şi ambiguitate. “Culegerea ulterioară” Shūishū (1005-1011) 拾遺集. Acest procedeu a fost folosit în antologia Shinkokinshū. “Culegerea frunzelor de aur” Shikashū (1151-1154) 詞花集. Pentru a înţelege motivaţia integrării poemelor în antologii. Nu ar trebui să considerăm totuşi că arta alcătuirii antologiilor s-a dezvoltat în secolele X-XII doar ca o compensare pentru concizia poeziei waka. Hyakushuuta s-au bucurat de mare popularitate în secolele XII-XIII. la fel de populare fiind şi secvenţele de o sută de poezii compuse de un singur poet.

Noua poezie japoneză (numită kudai waka. Wen Xüan. Oshikōchi no Mitsune şi Mibu no Tadamine alcătuirea unei antologii reprezentative de poezie. are 60 de poezii incluse. Cele Şase Genii Poetice erau poeţii despre care Ki no Tsurayuki face diverse comentarii critice şi estetice în prefaţa în limba japoneză a antologiei (Kanajo): Ariwara 45 . iar în Shinkokinshū în ultimul vers (gejitsu 下述). Mitsune. Tadamine juttei sau Wakatei jusshu ("Zece principii ale poeziei japoneze"). Alt cerc era cel al prinţului Koretaka. şi fiul ei. Despre cei patru avem puţine date provenite chiar din perioada contemporană lor. activ în jurul lui 910. compuse aprox. ea scăzând apoi treptat deoarece stilul său poetic nu mai era la modă. şi încă unul al prinţului Tsuneyasu. cu 37 de poeme în antologie este şi autorul unei opere de poetică. Un asemenea cerc era Somedono. Ki no Tomonori. la mijlocul secolului IX. După perioada în care au fost compuse. căci primele biografii apar de-abia înainte de anul 1118. Compilarea antologiei. unde au locuit fiica sa Meishi. Şi-a inclus 102 poeme proprii în Kokinshū. alias consoarta imperială Somedono. Sintagma Miyoshino ("frumosul munte Yoshino") apare în foarte multe poezii anonime. În Manyōshū sintagma care constituie tema poeziei este în primele două versuri (jōjitsu 上 述 ).4. mai multe decât oricare alt poet. reşedinţa lui Fujiwara Yoshifusa (804-872). a fost folosită ca manual la Universitatea japoneză înfiinţată în 798 după modele chinezeşti. Ca stil. 六歌仙). o "Selecţie de poezie şi proză" alcătuită pe la anul 530 în China. activ între 900-921 (dată la care se ştie că trăia încă). patronul poetului episcop Sōjō Henjō. se pare că a murit în timpul compilării antologiei. 九 台 和 歌 ) era compusă în cercuri restrânse. iar Tadamine. celebră pentru grădinile cu cireşi. poeziile din prima perioadă seamănă cu cele din Manyōshū. între 840 şi 880 • poeme din generaţia compilatorilor. în special de poezia perioadei Celor Şase Dinastii. În anul 905 Împăratul Daigo le-a comandat la patru poeţi celebri. căci Tsurayuki şi Tadamine i-au scris două elegii (poeziile 838 şi 839 din antologie). Kokinshū După începuturile poeziei japoneze pe care ni le prezintă cronicile Kojiki şi Nihonshoki urmează două secole de fascinaţie chineză (între 600 şi 800) şi de-abia odată cu antologia Kokinshū se produce o reîntoarcere la poezia japoneză pentru public. patronul artistic al poeţilor Ariwara no Narihira şi Ki no Aritsune. în Kokinshū se află în al treilea (chūjitsu 中述). care va fi însă influenţată de modelele chineze. sau folosind prefixe decorative sau intensificative ca ma ("adevărat") şi mi ("frumos"). activ în jurul anului 890. figuri de stil ca makura kotoba sau joshi. în opera Kokinshū mokuroku ("Note la Kokinshū") de Fujiwara Nakazane. Are 46 de poeme incluse în antologie. autor al prefeţei în limba japoneză a antologiei şi autor al jurnalului Tosa Nikki. Faima lui a fost maximă în jurul anului 900. Ki no Tomonori. Împăratul Seiwa. din anii 890-900. Un alt element formal ce deosebeşte poeziile din Manyōshū (şi cele în stil Manyōshū) de cele din perioada Kokinshū este locul unde se află tema poeziei în cadrul strofei. poeziile din Kokinshū se împart în trei categorii: • poemele timpurii anonime şi cele din prima jumătate a secolului IX • poemele celor Şase Genii Poetice (Rokkasen. Ki no Tsurayuki. având o exprimare directă. Ki no Tsurayuki (?884-?946) este cunoscut drept coordonator al compilării.

care conţin un cuvânt ascuns în text. Anotimpul. păsările sau insectele ce se alatură suferinţei poetului) sunt două trăsături caracteristice epocii. Inversiuni sintactice ocazionale sau expresii ale mirării. Unele cuvinte. Fun'ya no Yasuhide şi călugărul Kisen. doar 16. Episcopul (Sōjō) Henjō. Poezia de dragoste descrie rar bucuria acestui sentiment şi foarte adesea imposibilitatea fericirii în dragoste (fie iubita nu răspunde dragostei. confuziei sunt alte trăsături ale dicţiunii poetice instituite de stilul Kokinshū. care dau savoare în Manyōshū nu vor mai apărea acum. cu termeni decorativi. Poezia de dragoste nu era foarte apreciată în tradiţia chineză. fie printr-o caracteristică. Poeziile de călatorie sunt mult mai puţine la număr. aşa încât au plasat cărţile dedicate dragostei la jumătatea colecţiei. etc. dacă nu se specifica altfel. sau întâlnirea e atât de dificilă încât se petrece doar in vis. formale şi de conţinut. ca luna. dar au totuşi o carte separată dedicată lor. cu 360 de poezii dedicate ei. În perioada compilării antologiei se instituiseră deja în waka nişte reguli de dicţiune care dau amprenta specifică a "stilului Kokinshū". Aceste reguli limitează vocabularul poeziei la cuvinte exclusiv japoneze (yamato kotoba) şi exclusiv poetice. Timp de sute de ani waka nu va mai folosi decât cele aproximativ două mii de cuvinte instituite ca "poetice" de antologia Kokinshū. etc. sau iubitul nu vine la întâlnire.). Teama de bârfă şi patetismul excesiv (râul sau oceanul de lacrimi sunt imagini frecvente. Cea mai importantă este poate diminuarea scării la care se compune poezia. au ajuns să fie folosite ca simboluri pentru anotimp. cele mai multe dintr-o singură categorie. obscure. despre numele lucrurilor (butsumei no uta. poemele despre anotimpuri (primele şase cărţi ale antologiei Kokinshū) reprezintă aproape o treime din antologie. ca şi plantele. 物名 の歌. În ce priveşte diferenţele de conţinut.no Narihira. deoarece lumina eui era cel mai mult apreciată toamna. de despărţire. având o pondere mult mai mare ca în Manyōshū. mai ales în cazul transmiterii emoţiilor puternice. despre diverse teme sau sentimente). Un frumos exemplu de butsumei no uta din Cartea a X-a este poezia lui Abe no Kiyoyuki: Compusă în prima zi a primăverii într-un loc numit Karakoto [însemnând „ţiteră chinezească”] Nami no oto Sunetul valurilor Kesa kara koto ni Se-aude de azi dimineaţă Kikoyuru wa În corzile ţiterei mele: Haru no shirabe ya Un ton nou de primăvară Aratamaru ran Se revarsă din ele. cel puţin oficial si nu ocupă un loc foarte important nici în Manyōshū. Faţă de poezia din antologia Manyōshū în Kokinshū apar schimbări mari. ca şi alte categorii de poezii din Manyōshū ce se păstrează (deşi mult reduse ca număr): celebratoare. Reducerea se face şi la nivelul vocabularului deoarece cuvinte mai vulgare. Luna indica toamna. ceaţa. de exemplu. Ono no Komachi. Compilatorilor le-a fost oarecum ruşine să declare că funcţia cea mai importantă a waka era în dragoste. Exprimarea trebuia să fie metaforică. ce nu 46 . stabilite prin tradiţie. tari. de călatorie. va fi o temă importantă pentru următoarea mie de ani în waka. Poezia de dragoste ocupă un loc important. ca aburul. Ōtomo no Kuronushi. prin renunţarea la genul chōka şi prin aceasta şi la multe teme ce nu pot fi exprimate într-o poezie atât de scurtă ca waka. revelat fie direct.

pot fi trecute cu vederea. Tot în rândul scăderilor poeziei sunt şi imaginile poetice mereu aceleaşi, luna care e mereu strălucitoare, nu voalată, florile mereu de cireş. Convenţiile de la curte impun doar teme rafinate şi un grad destul de mare de nesinceritate. Obiceiul de a compune poeme pe teme date duce in mod inevitabil la această situaţie. Poemul nr. 691, al călugărului Sōsei, care exprimă sentimentele unei femei care şi-a aşteptat în zadar iubitul este un exemplu extrem de asemenea convenţionalitate: Ima kon to „O să vin curând” Iishi bakari ni Ai spus, şi de aceea 24 Nagatsuki no Te-am aşteptat, dar am văzut Ariake no tsuki o Doar luna în cerul dimineţii Machiidetsuru kana În cea mai lungă lună Alt domeniu în care Kokinshū a creat un precedent ce va fi urmat de toate antologiile ulterioare este ordonarea poeziilor. Acestea sunt aranjate după categorii formale în cadrul cărora există un sens natural de progresie şi secvenţialitate, cum sunt anotimpurile şi dragostea. Poeziile sunt aranjate după categorii în 20 de cărţi, după cum urmează: I: Primăvară II: Primăvară III: Vară IV: Toamnă V: Toamnă VI: Iarnă VII: Poeme de felicitare VIII: Poeme de despărţire IX: Poeme de călătorie X: Poeme cu jocuri de cuvinte XI-XV:Poeme de XVI: Elegii XVII: Poeme amestecate

dragoste

XVIII: Poeme amestecate XIX: Poeme cu forme variate XX: Poeme de la ceremoniile de la curte

În cadrul poemelor despre anotimpuri, fiecare anotimp are progresia lui şi semnele şi evenimentele sale specifice care sunt tratate în poezie. Astfel cartea I începe cu primele semne de primăvară, ceaţa, cântecul privighetorii, apoi florile de prun, sălciile, gâştele care se întorc spre nord, etc. Poeziile de dragoste sunt şi ele aranjate în ordinea desfăşurării unei poveşti romantice, de la imaginea abia întrezărită a celei ce devine iubită, la lacrimile despărţirii. Prefaţa japoneză a antologiei, scrisă de Ki no Tsurayuki, este o primă artă poetică explicită a poeziei waka. Ea începe cu o declaraţie despre natura poeziei: , care are origini chineze. Prefaţa „Clasicului Poeziei” (Shih Ching, 詩経) ne spune că „nimic nu reuşeşte să menţină mai bine standardele corecte pentru succes sau insucces, să mişte Cerul şi Pământul şi să îmblânzească spiritele şi zeii decât Cartea Poeziei”. Ideea că sentimentele umane sunt sursa supremă a tuturor poeziilor este chineză. Dar o astfel de afirmaţie nu este un truism, o evidenţă universală, căci în alte părţi ale lumii marea poezie a fost inspirată de subiecte ce nu izvorăsc din emoţiile umane: miracolele zeilor, bătăliile eroilor, adevăruri morale şi politice.
24

Nagatsuki este luna a noua a calendarului lunar, iar luna plină din această lună e cea mai celebră, mai ales deoarece rămâne pe cer până târziu dimineaţa.

47

Tsurayuki foloseşte un singur cuvânt pentru poezie şi cântec: uta. Orice fiinţă, ne spune el, are un cântec al ei; ea cântă ca răspuns la un stimul, fie extern (lucruri văzute sau auzite) fie intern (durerile dragostei). Stimulii sunt de obicei de scurtă durată, de aceea sunt transformţi în poeme lirice scurte, care sintetizează experienţa poetului, în loc s-o dezvolte. Astfel ne descrie Tsurayuki mecanismele creaţiei, în care natura este cauza artei, iar menirea poeziei este expresivitatea. Oamenii şi animalele răspund stimulilor din mediu în termeni artistici. Cât despre receptarea poeziei, Tsurayuki susţine că poezia poate mişca până şi pe zei – ceea ce este mult mai mult decât în occident, unde poetul este instrumentul zeilor care îl inspiră şi îl ajută să scrie. O comparaţie cu poetica lui Aristotel poate fi favorabilă lui Tsurayuki, căci Aristotel spune că omul imită natura dar nu explică clar de ce acesta o face, iar atunci când vorbeşte despre reacţia omului la opera de artă din nou nu poate lămuri de ce omul trebuie să reacţioneze la o imitaţie a naturii. Pe când Tsurayuki leagă în mod natural răspunsul (receptarea artei) de scopul artei, care este expresiv. Rolul poeziei de a exprima sentimentele umane este dus la o extremă în secolul IX, când poezia japoneză (waka) devine mesagerul şi intermediarul cel mai important în relaţiile umane, adică cele dintre bărbaţi şi femei. Necesitatea ca bărbaţii să scrie poezii în japoneză femeilor (care nu învăţau chineză şi nu ar fi înţeles poezia chineză la modă în acea vreme) pentru a-şi transmite sentimentele a salvat poate limba japoneză ca limbă literară în secolul IX. 5. Proza: monogatari şi nikki, sau literatura feminină Ceea ce apreciem noi astăzi ca fiind marea proză japoneză clasică sunt de fapt opere scrise în limba japoneză pură din epoca Heian, fără sau cu foarte puţine împrumuturi din chineză, redactate în kana (mai ales în hiragana), al căror public şi autori erau în mare parte femei. Numită wabun, 和文, ea a fost clasificată în monogatari (povestiri, naraţiuni), nikki (jurnale) sau shū 集 (culegeri de poezie şi proză), în funcţie de criterii formale, deşi acestea deseori se întrepătrund şi o aceeaşi operă era numită şi nikki şi monogatari sau shū. Astfel se întâmplă că distincţia între genuri nu e întotdeauna clară, şi aceleaşi opere pot fi etichetate în mod diferit, în diverse ediţii, după cum vom vedea mai jos. Monogatari sunt compoziţii în proză, scrise la timpul trecut, care prezintă evenimente cu personaje reale sau fictive. Verbele se termină cu sufixul –keri, care are conotaţia de amintire transmisă de cineva. Nikki este proza narativă, scrisă mai ales la timpul prezent, despre viaţa unui personaj istoric. Nararea la persoana I este în general specifică jurnalului, pe când monogatari sunt povestite din perspectiva persoanei a III-a, însă aceasta nu este întotdeauna regula. Izumi Shikibu Nikki, jurnalul doamnei Izumi Shikibu, este narat la persoana a III-a, are un caracter pronunţat de monogatari, dar este denumit şi Izumi Shikibu Shū. Ceea ce caracterizează nikki este mai degrabă   faptul că are un singur protagonist. Pe lângă aceasta, jurnalul are pretenţia să prezinte întâmplări reale mai degrabă decât întâmplări fictive, "fabricaţii şi invenţii" cum fac monogatari-urile.

48

Opera complexă a lui Sei Shōnagon, Makura no Sōshi, poate fi astfel mai bine înţeleasă dacă o tratăm ca jurnal decât ca eseu, specie încă inexistentă în vremea aceea, deşi în mod tradiţional este considerată eseu. Shū era un complex de proză scrisă în stil de nikki sau monogatari care conţinea şi o secvenţă poetică. În toate literaturile arhaice la începuturile ei naraţiunea este nerealistă, prezentând evenimente supranaturale, cu fiinţe superioare, supra-umane ca protagonişti. Treptat, evenimentele fantastice devin întâmplări deosebite din lumea obişnuită iar personajul principal devine o variantă umană idealizată, ce funcţionează în realitate. 25 Putem desprinde trei tipuri de personaje, în funcţie de nivelul la care se ridică trăsăturile lor morale, talentele, inteligenţa sau înfăţişarea lor: - personaje care depăşesc cu mult standardul acceptat de societate, pe care le-am putea numi fiinţe superioare; - opusul acestora, personaje aflate mult sub standard, pot fi numite fiinţe inferioare, care sunt o sursă de comic; - personajele cu însuşiri normale care ar putea fi numite fiinţe obişnuite. "Părintele tuturor monogatari-urilor", cum este numită 26 "Povestirea tăietorului de bambus" de către autoarea lui Genji27, are drept protagonist o fiinţă superioară, pe Kaguyahime, de o frumuseţe nemaivăzută, cu care toţi nobilii, inclusiv împăratul, vor să se căsătorească. Kaguyahime este o fiinţă cerească şi va trebui să se întoarcă în lumea ei. Împăratul neconsolat dă foc scrisorilor şi altor amintiri ale ei producând astfel fumul care iese, de atunci şi până în zilele noastre, din Muntele Fuji. Avem, în această primă perioadă a naraţiunii japoneze, personaje şi întâmplări fantastice. De aceeaşi factură este şi o versiune veche a lui Utsuho Monogatari, "Povestirea scorburei", care ne prezintă personaje înzestrate cu calităţi şi destine excepţionale: Kiyowara Toshikage, un muzician deosebit, naufragiază pe un ţărm îndepărtat şi după întâlniri cu fiinţe din alte lumi (inclusiv Buddha care îi salvează viaţa) capătă o instrucţie muzicală şi douăsprezece ţitere de factură divină. Întors în Japonia are o carieră strălucită la curte şi o fiică, pe care o învaţă arta sa. După moartea lui Toshikage, fiica sa are un copil cu un tânăr curtean, Kanemasa, de care acesta nu ştie. Mama şi fiul său, Nakatada, trăiesc în mare sărăcie, ajungând în pădure, unde urşii, impresionaţi de pietatea filială a lui Nakatada, le lasă vizuina lor, o scorbură într-un cedru foarte mare - de aici vine şi titlul monogatari-ului. Muzica magică a ţiterelor la care cântă fiica lui Toshikage îl aduce până la ea pe Kanemasa. El îşi ia iubita şi copilul în capitală, unde Nakatada va avea o carieră strălucită. Astfel se încheie prima parte, considerată a fi o versiune mai veche, atribuită lui Minamoto Shitagō, compusă probabil spre sfârşitul secolului X, înainte de Ochikubo Monogatari şi Genji Monogatari. Partea a doua din Utsuho Monogatari trece, în ordinea evoluţiei naraţiunii, la o a doua fază de dezvoltare a sa, când fiinţe obişnuite sunt protagonişti ai unor evenimente
25

Ghilgameş, eroul epopeei cu acelaşi nume, două treimi zeu şi o treime om, este un bun exemplu al primei categorii, eroii lui Homer, personajele Edde-lor sau ale Niebelungenslied, Beowulf sau Roland, sunt de asemenea eroi cu însuşiri superioare celor umane. 26 Plasat de o teorie înainte de anul 920, deşi se acceptă că versiunea pe care o cunoaştem azi e din jurul anului 960. Textul a fost evident modificat, deoarece în capitolul Tamakazura din Genji Monogatari se face referire la episoade care nu sunt în Taketori Monogatari, care s-a păstrat. 27 în capitolul Eawase, "A Picture Contest", pag. 311, tr. E. Seidensticker, The Tale of Genji, Tuttle, Tokyo, 1978

49

care gândesc. în opere ca Heichū Monogatari. din partea a treia. ca şi Genji din a doua parte a romanului şi Kaoru. simt şi acţionează la nivelul oamenilor obişnuiţi. putem spune că Ise Monogatari şi Genji Monogatari sunt cele două opere ale epocii Heian care au influenţat cel mai mult operele ulterioare. despre care nu se ştie însă nimic sigur. Alte poezii din Ise Monogatari sunt luate din Manyōshū şi colecţii personale ale altor poeţi. fiind luate ca sursă de inspiraţie şi de poeţi. Dacă privim din perspectiva posterităţii lor literare. Taira Sadafun. de-abia prin secolul XVIII. aşa cum reiese din descrierile contemporanilor şi din propriile sale opere. urmată ca valoare de Yamato Monogatari şi Heichū Monogatari. şi mai ales de creatorii teatrului Nō. Este compusă probabil după Kokinshū (905). ceea ce face ca ea să fie considerată totuşi o operă colectivă. Personajul Heichū din nuvele este comic fiindcă nu are niciodată noroc şi încearcă în zadar să fie pe placul doamnelor sau al superiorilor săi. Nakatada. Uta monogatari: Ise Monogatari 伊勢物語 Este considerată a fi cea mai bună operă a genului uta monogatari din perioada Heian timpurie. Atunci când personaje obişnuite sunt eroii unor evenimente obişnuite din lumea reală naraţiunea devine realistă. Eroul. căci norocul depinde şi de calităţile naturale ale omului. comice şi obişnuite. Genji Monogatari. Exprimarea eliptică şi sugestivă. Această operă este împărţită în 125 de episoade scurte (de 2-3 pagini) şi cuprinde 209 poeme. Ariwara no Narihira nu este singurul erou. dar care este foarte bine ilustrată de Kagerō Nikki în Japonia secolului X. ca zgârcitul ministru Takamoto. existând şi câteva episoade total necurteneşti în Ise Monogatari. şi de prozatori. după Narihira. fază pe care romanul european o atinge destul de târziu. 6. de poveste romantică. Aceasta e o culegere de povestiri având ca prototip un personaj real. Pe de altă parte. dând o aură de legendă figurii curteanului desăvârşit ale cărui aventuri romantice sunt povestite. În această fază mai apare o trăsătură. Lipsa de noroc îl face pe Heichū inferior fiinţelor obişnuite. pe care le percepem ca inferioare deoarece nu aparţin lumii eleganţei. ceea ce ajută la datarea operei după 905. explorarea psihologiei pasiunilor omeneşti au făcut ca Ise Monogatari să devină un model ce îl transformă pe Narihira într-o figură mitică. pare să fi posedat calităţile cele mai admirate 50 . cum ar fi de exemplu poeme de Ki no Tsurayuki.doar 35 de poezii de-ale sale se află în Ise Monogatari.încă deosebite. Majoritatea episoadelor încep cu mukashi otoko arikeri ("demult era un bărbat"). Figura centrală a monogatari-ului este considerată a fi inspirată de poetul Ariwara no Narihira. Aproape o sută de ani mai târziu doamna Murasaki Shikibu îşi va modela şi ea eroul operei sale. anume comicul. Ariwara no Narihira 在 原 成 平 (825-880). Şi în Utsuho Monogatari sunt asemenea personaje secundare. sunt doar nobili tipici pentru epoca Heian. Celor trei tipuri de protagonişti le corespund deci subiecte cu evenimente fantastice. Personajele nu au nume proprii şi acest fapt contribuie la crearea unei atmosfere de vis. ale cărui poezii sunt inserate în text .

îl descrie ca fiind elegant şi frumos. este răpită de Narihira în perioada de logodnă. hōjū kakawarazu. acest lucru împingându-l probabil spre viaţa de gentleman literat. Kōshi dă naştere împăratului Yōzei (868). 記. familie celebră la începutul epocii Heian. Când Narihira a venit a trebuit să se întoarcă fără să poată vedea doamna şi a compus acest poem: Hito shiranu Aş vrea să adoarmă waga kayoiji no acest paznic sekimori wa pus noapte de noapte yoiyoi goto ni în drumul meu ce trebuie să fie uchi mo nenanamu neştiut de oameni. deoarece nu intrau în sfera idealului curtenesc. În Ise Monogatari Kōshi este protagonista episoadelor nr. de unde şi titlul alternativ pentru Ise Monogatari. Doi ani mai târziu. fără prea multă învăţătură chineză. Faptul că nu a avansat prea mult în cariera de funcţionar al curţii imperiale poate fi explicat şi el prin neapartenenţa la clanul Fujiwara. compilatorul antologiei Kokinshū 51 . trecând sub tăcere numele doamnei: (KKS. Deoarece venea în secret. Prefeţele ce însoţesc poemele din Kokinshū ne prezintă astfel faptele. iar Împăratul Seiwa doar 16 şi aşteptau ca el să atingă vârsta căsătoriei. căutând alianţa puternicei familii Ki29.")28. tr. frumuseţe fizică. deşi fii de prinţi. University of Tokyo Press. Ca urmare Narihira este exilat în estul Japoniei pentru o perioadă (anul 866). istoria în 50 de volume a domniilor împăraţilor Seiwa. Ea avea 24 de ani. poate ca un mod de opoziţie faţă de Fujiwara." 28 Tales of Ise. “furniza” împărătese inainte de ridicarea la putere a clanului Fujiwara. 26 şi 65. anume Zaigo Chūjō Nikki. 42. Sandai jitsuroku. Era probabil şi un bun călăreţ şi războinic şi un funcţionar competent. Din datele biografice care se cunosc despre el. by Helen Craig McCullough. p. exprimate prin conceptul de miyabi ("eleganţă"): origine nobilă (era nepotul Împăratului Heizei după tată şi al Împăratului Kammu după mamă). 632 şi 747 de Narihira din antologia Kokinshū se referă şi ele la acest episod. 4. Nefiind din familia Fujiwara el s-a căsătorit cu fiica lui Ki no Aritsune. Sandai jitsuroku ("Documentele adevărate a trei domnii"). 632) "Narihira vizita o doamnă din vecinătatea celei de a cincea clădiri a Palatului Imperial. Narihira şi fraţii săi au fost trecuţi în rândul oamenilor obişnuiţi. dar şi literaţi de seamă precum Ki no Tsurayuki. făcând doar ce-i place. dar şi talentul de a se face iubit. dar talentat la poezia japoneză ("Taibō kanrei. Pe scurt. 29 Ki. ci venea printr-o spărtură din zidul de pământ. povestea stă astfel: Fujiwara Kōshi. 1972. 在五中将 . Din faptul că era al cincilea fiu al familiei Ariwara şi Căpitan de mijloc (chūjō) i s-a dat şi porecla Zaigo chūjō. destinată să fie consoarta imperială secundară a Împăratului Seiwa. care îi bloca ascensiunea. fără preocupări politice. yoku yamatouta wo tsukuru. ca o ironie contra familiei Fujiwara. a fost compilată în 901 de Sugawara no Michizane. După obiceiul epocii. se ştie că Narihira a fost numit comandant al Biroului de călărie în 865 (la patruzeci de ani) şi Căpitan de mijloc al Gărzilor imperiale în 875. deşi aceste laturi nu sunt menţionate în mod special de contemporanii săi. nu putea intra pe poartă. Vizitele lui deveniseră atât de frecvente încât stăpânul casei a aflat şi a pus un paznic de noapte pe cărare.la un curtean din epoca Heian. hotondo saigaku nashi. apoi Director al Biroului Arhiviştilor în 879. Printre legăturile amoroase celebre ale lui Narihira cel puţin una este explicabilă politic. Istoria oficială a perioadei. Yōzei şi Kōkō. iar poeziile nr. cu numele de familie Ariwara. talent poetic.

Atunci a compus acest poem: Tsuki ya aranu Nu e aceasta luna. relatată în episodul nr. când prunii erau în floare şi luna era foarte frumoasă. Deşi a întrebat de ea. până a apus luna. Narihira s-a dus în acea aripă a clădirii a cincea şi a stat acolo toată noaptea trântit pe podeaua goală a camerei. 747) "Narihira vizitase în secret o doamnă din casa consoartei din clădirea a cincea. permează şi ea Ise Monogatari. waga mi hitotsu wa Parcă doar eu mai sunt moto no mi ni shite Ca la-nceput. Am spus mai sus că miyabi. 和 泉 式 部 (?9761033?) A fost doamnă de onoare la curtea împărătesei Akiko. dar curând după ziua a zecea a lunii întâia ea s-a mutat. cum se vede şi din exemplele de mai sus. aware. iluzia este starea din care trebuie să te trezeşti ca să accezi la realitatea ultimă. " Imaginea lui Narihira ce se desprinde din acest episod nu este totuşi cea a unui don Juan. este conceptul estetic care ghidează comportamentul eroului din Ise Monogatari. ci a unui om care se implică sentimental şi suferă. haru ya mukashi no nu e aceasta primăvara haru naranu de demult. 69 din Ise Monogatari şi în poeziile nr. yume utsutsu towa De-a fost un vis sau chiar aievea yohito sadameyo să hotărască oamenii acestei lumi. Poezia la o sută de ani după Kokinshū: Izumi Shikibu. Între cele două opere a fost cu singuranţă o relaţie de împrumut. iar yume. În cel puţin douăzeci şi cinci de cazuri Ise Monogatari şi Kokinshū dau contexte aproape identice pentru poeziile prezentate. O altă legătură celebră şi scandaloasă a lui Narihira a fost cu însăşi preoteasa vestală de la altarul shintoist din Ise. 646): Kakikurasu M-am rătăcit kokoro no yami ni în întunericul deplin ce s-a lăsat madoiniki în inimă. realitate? nete ka samete ka Am dormit sau am fost trează ? ( KKS. pe care a servit-o şi Murasaki Shikibu. Este recunoscută pentru jurnalul său şi multe poeme (colecţia sa 52 . Cealaltă temă majoră a poeziei şi prozei epocii Heian. conştiinţa trecerii timpului şi a schimbărilor triste pe care aceasta le produce. În primăvara următoare. Însă monogatari-ul încearcă tocmai să păstreze şi să ferească de uitare momente impresionante din trecut. Poezia lui Narihira este plină de terminologie budistă: kokoro no yami ("întunericul inimii") este orbirea celor neiluminaţi.(KKS. nefiind însă clar care este sursa. eleganţa. (KKS. care e utsutsu. 645) Kimi ya koshi Ai venit tu oare-aici ware wa yukiken sau m-am dus eu la tine? omōezu Nu ştiu prea bine… Yume ka utsutsu ka A fost un vis. verbul madou ("a se rătăci") se referă la vieţile celor neiluminaţi ce trăiesc în întuneric. nu a putut să-i trimită scrisori. visul. 645 şi 646 din Kokinshū.

Izumi Shikibu Shū. cel mai celebru episod fiind participarea sa la festivalul de la Kamo. kuraki michi ni zo.personală. 30 Miner. Aceasta scrie despre Izumi în jurnalul său: "Ce interesant scrie Izumi Shikibu. prinţul Atsumichi. Atsumichi a murit în 1007. keshikaranu). haruka ni terase Trimite-ţi strălucirea pân' la mine yama no ha no tsuki tu lună din din vârful muntelui. dar a murit la naştere în 1025. În primăvara lui 1003 Izumi îl cunoaşte pe fratele mai mic al lui Tametaka. 小式部. În jurul anului 999 se pare că s-a căsătorit cu Tachibana Michisada. 218 53 . "o lungă noapte ne întregeşte soarta: din întuneric intrăm în întuneric"): Kuraki yori Venind din întuneric kuraki michi ni zo voi intra pe-un drum irinubeki încă şi mai întunecat. în 1005. este compusă poate înaintea morţii. "trimisă eminenţei sale călugărul Shōkū". rând peste rând. din care 240 au fost incluse în antologiile imperiale). potrivit jurnalului lui Izumi . şi următorul eveniment important din viaţa lui Izumi a fost serviciul la curtea Împărătesei Akiko (sau Jōtō Mon'in. A fost criticat de contemporani pentru viaţa de plăceri pe care a dus-o – se pare că a depăşit măsura până şi pentru standardele epocii Heian. Izumi a atras atenţia lui Fujiwara Yasumasa (958-1036). Fiica lui Izumi Shikibu – Koshikibu. Totuşi ce persoană dizgraţioasă este" (literal "abandonată". Acesta şia etalat iubita şi kimonourile sale superbe care atârnau în spatele trăsurii. împreună cu Murasaki Shikibu. 1500 de waka. El o va lua la palatul său – în 18 a lunii a 12-a. şi Brower. mai apropiat de poziţia ei socială decât fuseseră cei doi prinţi. pag. care era guvernator al provinciei Izumi în acea perioadă. La curtea împărătesei. după cum precizează prefaţa ei30. Prin imaginile sale budiste. A fost şi ea poetă şi renumită prin amorurile sale.. Cea mai celebră poezie a sa. Tametaka moare în 1002. R. adică "Mica Shikibu" a continuat oarecum cariera mamei sale. cu mare acurateţe şi imagini surprinzătoare (cităm din Izumi Shikibu Shū): Ruri no ji to Va crede că-i un câmp hito mo mitsu beshi de lapis lazuli.E. Poeziile cele mai bune ale lui Izumi Shikibu sunt cele care exprimă emoţiile. poezia ar putea să exprime dorinţa de iluminare spirituală a poetei (luna este o metaforă budistă consacrată pentru iluminare) şi să fie o cerere de îndrumare către preotul căruia i-a fost trimisă. iubitul. În primul an al căsătoriei a intrat într-o relaţie cu prinţul Tametaka. în trăsura prinţului Atsumichi. la 26 de ani. shiki ni shikereba.şi o va trata cu cea mai mare importanţă. Japanese Court Poetry. fiu al Împăratului Reizei (domneşte între 967 şi 969). Câţiva ani Izumi Shikibu a dus o viaţă strălucitoare. 988-1074). un curtean de rang mai mic. deşi avea şi o soţie principală de rang foarte înalt. conţine aprox. waga toko wa când patul nostru-l va vedea namida no tama to plin de lacrimi. cu referiri la "Sutra Lotusului" (kuraki yori. Sa căsătorit cu el şi l-a însoţit probabil la posturile sale în administraţia provincială. la 27 de ani. ca pietre preţioase.

Am mers în pelerinaj la altarul Kibune şi am văzut licuricii pe râul sfânt". dar când am sosit erau deja scuturate. Mai pun un lemn pe foc. în stilul apreciat de Fujiwara Kintō.Câmpul de lapis lazuli (ruri no ji) este o aluzie la tărâmul cel pur al Paradisului lui Buddha. şi este o comparaţie îndrăzneaţă pentru un pat al îndrăgostiţilor. Ea compunea după gustul epocii. Izumi Shikibu sau Akazome Emon sunt discutate acolo. spune prefaţa următoarei poezii: Mono omoeba Pierdută-n gânduri sawa no hotaru mo mi-a părut că licuricii de pe râu waga mi yori sunt sufletu-mi akugareizuru gonit de dor ce corpul tama ka to zo miru mi l-a părăsit. În noaptea aceea am compus următorul poem. Din colecţia ei de poezii¸ Akazome Emon Shū. au koto mo ga na. ima hitotabi no mai vino doar o dată. O sursă de informaţii sau mai degrabă de comentarii despre doamne de onoare celebre este jurnalul lui Murasaki Shikibu (o secţiune a sa numită "Scrisori"). acum. îmbinând într-o proporţie ideală simplitatea şi spiritualul. cităm spre exemplificare poezia numărul 20: "Am mers la un templu de la munte. 54 . îngropat tataji tote în zăpadă. Chirinikeri Mă consolez Nagusame ni min privind la lună Haru no yo no tsuki în această noapte de primăvară. omoide ni pe care s-o port dincolo. măcar fumul căminului shiba orikuburu să dea un semn de viaţă ! fuyu no yamazato. "Compusă după ce iubitul m-a abandonat. În curând nu voi mai fi! Kono yo no hoka no Ca amintire a acestei lumi. ca această senină descriere şi apreciere a singurătăţii: Sabishisa ni În singurătatea keburi wo dani mo acestui sat de munte. Din jurnalul lui Murasaki aflăm că Akazome Emon era considerată o mai bună poetă decât Izumi. să mă iubeşti! Are însă şi alte poezii care prefigurează stilul de mai târziu al antologiei Shinkokinshū. Aceasta din urmă era şi ea doamnă de onoare la curtea Împărătesei Akiko şi în acelaşi timp poetă. Sei Shōnagon. "Când eram bolnavă am trimis următoarea poezie cuiva": Arazaran. despre care se spune că este pavat cu pietre preţioase. căci luna strălucea frumos": Hana no iro wa Florile colorate s-au scuturat Chiru wo mide dani fără să le văd căzând. celebru pentru florile sale de cireş.

Părinţii şi soţii lor. ca toate operele care au reuşit să traverseze o perioadă lungă de timp. Literatura feminină. notată cu silabarul hiragana (numit şi onnade 女手). erau privite mai mult ca o formă de exil fiindcă îi privau (mai ales pe fiice şi soţii) de rafinamentul şi distracţiile din capitală (cum erau. sau joryū bungaku. oferă plăcere celor ce o parcurg. Legăturile romanului cu societatea care la produs sunt atât de complexe încât trebuie citit în paralel cu un manual de civilizaţie. Faptul că literatura acestor femei a ajuns să reprezinte curtea epocii Heian (deşi în ea răzbat foarte puţin. devine subiect de discuţie şi în contemporaneitate şi. 女流文学 în japoneză. Ele au scris jurnale (Kagerō Nikki. festivalurile religioase pline de culoare ca cel de la altarul Kamo). eseuri (Makura no Sōshi). Izumi Shikibu Nikki. trecând peste epoci. care. are rădăcini istorice adânci şi este depozitara unui întreg mod de viaţă. O asemenea operă este Genji Monogatari.Tsukuri monogatari: Genji Monogatari O operă clasică nu este doar o operă sanctificată de timp. de către doamnele de onoare de la curtea imperială în jurul anului 1000. ci. deseori de descendenţă nobilă. deşi bănoase. este termenul cu care s-a desemnat extrem de bogata proză care începe să fie scrisă în limba japoneză pură. mai mult. ca Genji Monogatari. aveau ranguri mai mici (de obicei V) şi ocupau funcţiile de guvernatori ai provinciilor îndepărtate. dar şi ficţiune. Unul din multele aspecte care ar trebui clarificate atunci când citim Genji Monogatari este faptul că el aparţine literaturii feminine care domină mijlocul epocii Heian. Sarashina Nikki. Citirea ei ne dă impresia unei bogăţii extraodinare de straturi sau nivele de semnificaţie şi fiecare nouă lectură ne face să observăm câte un nou aspect. dacă nu aproape de loc ecourile vieţii politice sau sociale) se datorează în bună măsură şi sensibilităţii cu care ele au simţit şi au reuşit să exprime 55 . Autoarele acestor opere au ceva în comun – erau fiicele aşa-zisei pături de mijloc a lumii "aristocratice" din epoca Heian. Ea nu a apărut din senin pe orizontul epocii Heian. Murasaki Shikibu Nikki). ci o operă care. de exemplu.

295 The Pillow Book of Sei Shōnagon. Penguin Books. Împăratul Ichijō (domneşte între 986 şi 1011) şi cele două consoarte ale sale.oamenii simpli neputându-şi permite acest lux – şi că femeile depindeau financiar de atenţia pe care reuşeau să o stârnească în sufletul bărbaţilor.contradicţiile vremii lor. ci după numele funcţiei lor.Tō însemnând fuji. A ajuns să fie numită Murasaki Shikibu probabil din cauza asocierii dintre glicina din numele său şi personajul Murasaki no ue 紫の上 (traductibil 31 32 Konishi. vol. Aceste doamne de onoare erau numite nyōbō 女 房 şi îi serveau pe membrii familiei imperiale şi pe alţi aristocraţi de rang înalt. dar o teorie spune că acesta ar fi fost Kaoriko ( 香子). explică poate mult din culoarea specifică a acestei literaturi: obsesia lui Izumi Shikibu că ar putea fi bârfită pentru legăturile sale cu un prinţ sau a mamei lui Michitsuna că ar putea fi abandonată de sus-pusul său soţ. despre care se ştie că a fost soţia a doua a puternicului nobil Fujiwara no Kaneie (ea însăşi provenea dintr-o ramură minoră a clanului Fujiwara). putând fi oricând înlocuite de o rivală. şi că ar fi murit în jurul anului 1014.. Prin căsătorie. 216 56 . se pare că fiica lui Sugawara no Takasue era înrudită şi cu Murasaki Shikibu şi Sei Shōnagon 31 şi aceste alianţe şi descendenţe literare ne dovedesc cât de mică şi omogenă era lumea pentru şi în care se scria literatura. a fost autoarea certă a jurnalului Sarashina Nikki. Numită din această cauză şi doamna Sarashina. Despre pasiunea pentru literatură. a soţilor sau taţilor lor. J. un jurnal ficţionalizat scris de o doamnă al cărei nume s-a păstrat în istoria literară doar ca "mama lui Michitsuna". p.". A History of Japanese Literature. În Genji Monogatari se spune că "femeile sunt fiinţele cel mai puţin de invidiat. iar melancolia ce străbate jurnalul autoarei ne lasă să ghicim aspectele mai puţin plăcute care se ascund sub faţada strălucitoare pe care ne-o poate sugera sintagma "literatura doamnelor de la curte". devenit erou şi zeificat după moarte). Sei Shōnagon spune într-o listă de "Lucruri plăcute" (paragraful 148): "Să găseşti o mulţime de monogatari pe care nu le-ai mai citit. Se presupune că în anul 1008 avea treizeci şi unu de ani. tr. Fujiwara Sadako (sau Teishi) şi Akiko (sau Shōshi). celebru învăţat şi om politic din secolul IX. Nu i se cunoaşte cu siguranţă numele mic. Ivan Morris. au fost patronii saloanelor literare unde au apărut capodoperele acestei literaturi feminine. Dar adesea acesta te dezamăgeşte. cel puţin în sectoarele ei de vârf . Erau de mai multe ranguri şi nu erau strigate după numele lor mic. 1976. fiică a surorii sale mai mici şi a lui Sugawara no Takasue (descendent la a patra generaţie al lui Sugawara no Michizane. astfel că se născuse în 978. Despre Murasaki Shikibu se ştiu foarte puţine date certe. Literatura feminină începe cu Kagerō Nikki. sau după regiunea unde aceştia lucraseră. glicină. pag. i s-au mai atribuit şi monogatari ca Yowa no nezame sau Hamamatsu chūnagon monogatari. Sau să faci rost de al doilea volum al unei povestiri pe care ai început-o şi ţi-a placut. London. În perioada când a servit la palat era numită Tō no Shikibu 藤式 部.. Nepoata sa. de unde şi caracteristicile specifice acesteia evidenţiate de Konishi Jin'ichi în volumul 1 al monumentalei sale istorii a literaturii japoneze (trăsături la care ne-am referit pe scurt la începutul lucrării). 2."32 Începutul secolului al XI-lea a fost cea mai strălucitoare perioadă a curţii Heian. căci japonezii epocii Heian în mod cert nu aveau noţiunea de literatură în sensul pe care îl acceptăm noi astăzi (termenul bungaku apare târziu în japoneză).. de fapt pentru citit povestiri. Faptul că societatea Heian era poligamă. învins însă de clanul Fujiwara.

rămânând singură după moartea soţului său. iro-gonomi şi yamato-damashii 33 The Princeton Companion to Classical Japanese Literature."35 După părerea lui Yamamoto Kenkichi imaginea omului ideal din epoca clasică se creează din relaţia de interdependenţă şi juxtapunere parţială a trei concepte. sau cererea împăratului Ichijō ca Murasaki să scrie povestea Prinţului Genji. Kenkichi. a început să scrie Genji în multele momente de răgaz şi tristeţe. Criticul literar Yamamoto Kenkichi spunea: "Autoarea Povestirii lui Genji l-a descris pe Hikaru no kimi ca pe cel mai remarcabil om din istoria Japoniei.Murasaki vorbeşte de evenimentele importante din viaţa împărătesei Akiko: naşterea unui prinţ imperial şi bucuria pe care o simte bunicul Fujiwara Michinaga (966-1024). a avut o fiică şi după doi ani a rămas văduvă. Princeton University Press. însă nu pentru a se întoarce la ea acasă ci pentru a se retrage în camerele destinate doamnelor de onoare ca să scrie povestea lui Genji. mai retrase. II. când a venit în capitală. pe Fujiwara no Yasumasa. şi una din cele mai utile şi necesare abordări este de a înţelege care erau idealuirile publicului căruia i-a fost destinat. El o numea pe autoare Nihongi no Tsubone. 35 Yamamoto. a "trei cuvinte arhaice. un curtean cu succes la femei. Hiroko Odagiri and Robert Morell. iar poemul lui despre dragostea dezastruoasă a Împăratului Hsuan Tsüng pentru foarte frumoasa Yang Kuei-fei. Era un om care îşi satisfăcea dorinţele după bunul său plac. A trăit între 772 şi 846. în International Conference on Japanese Studies. Genji Monogatari poate fi studiat din foarte multe puncte de vedere. ceea ce ne poate sugera că Împăratul Ichijō a privit Genji ca pe o carte de istorie. pe care l-a realizat cu atâta măiestrie. 1973. 1985. care îşi asigura astfel continuitatea puterii la curte. "Cântecul regretului etern". În 1005 sau 1006 Kampaku Michinaga o însărcinase să-i predea lui Akiko poezia chineză a lui Po Chü-i34. nepărtinitoare. învăţând mai repede poezia chineză (apanajul bărbaţilor) decât fratele ei33. Nu se ştie când a terminat de scris cele 54 de capitole (Cărţi) ale sale. sau Camerista Cronicilor Japoniei. mult mai în vârstă decât ea (încât avea din altă căsătorie un fiu mai mare decât Murasaki). În perioada în care a servit la curte se pare ca a avut un iubit. dar autoarea jurnalului Sarashina Nikki notează că şi-a procurat cele cincizeci şi ceva de volume ale monogatariului. deci în acea perioadă era deja foarte citit. Haku Rakuten în japoneză. mono no aware. În 999 s-a căsătorit cu Fujiwara Nobutaka. însă în acelaşi timp avea o inimă sinceră. căreia nu-i plăcea să participe la conversaţiile spirituale de salon şi care îşi lua deseori liber de la curte. Perioada dintre 1008 şi 1010 este descrisă în jurnalul său .319 57 . 202 34 Po Chü-i. p. A lăsat un jurnal şi o culegere de poeme din care se pot face diverse deducţii despre caracterul şi viaţa ei. p. vol. bună. "On Wakon kanzai". Japan Pen Club. care a preferat-o însă până la urmă pe mai aventuroasa Izumi Shikibu. Citind primele volume se pare că împăratul a comentat: "se vede că autoarea a citit Nihon Shoki". în 1001. S-a născut într-o ramură a familiei Fujiwara care se dedicase mai mult literaturii decât politicii şi de mică a dovedit talent pentru studiu şi literatură. a fost motivul literar care a influenţat-o cel mai mult pe Murasaki Shikibu în realizarea Genji Monogatari. Se presupune că. în anul 1021. 白楽天.ca Înălţimea Sa violetă). a fost unul dintre poeţii chinezi cei mai iubiţi de japonezii din epoca Heian. by Earl Miner. Din documentele vremii se ştie sigur că în 1008 romanul era citit cu multă plăcere la curtea Împăratului Ichijō. pentru memoria ei prodigioasă care reţinuse ceremonialul şi mecanismul de funcţionare al instituţiilor de la curtea imperială. Din jurnalul lui Murasaki Shikibu se desprinde imaginea unei doamne mai puţin strălucitoare. deşi poate nu era cel mai mare poet al epocii Tang.

perfect valabilă şi astăzi. Toţi criticii consideră însă. care se referă la capacitatea de a relaţiona cu ceilalţi. Aceste trei cuvinte par a fi cele trei atribute ale omului idealizat de vechii aristocraţi. Era înţelepciunea de a judeca evenimentele şi de a le face faţă. sau de a reacţiona corect în diverse situaţii."36 Motoori Norinaga considera că cea mai importantă calitate a acestui tip de om ideal era capacitatea de "a simţi patosul lucrurilor" (mono no aware wo shiru). inclusiv talentul de a întreţine relaţii cu multe femei (iro-gonomi). Doar când există o bază de învăţătură chineză spiritul japonez [yamato damashii] este respectat de lume. opus învăţăturii livreşti. În psihologia modernă găsim conceptul de inteligenţă emoţională (ce ar putea fi echivalat cu "spiritul japonez". Tata s-a ocupat el însuşi de educaţia mea. este trimis să studieze clasicii chinezi la universitate. lipsită de egoism şi de prejudecăţi. iar peste generaţii nu îi aşteaptă decât un declin trist. însemnând "talent". Cei care pot să se ajute singuri o fac. Cei mai jos de el îl laudă în faţă şi râd de el pe la spate. Aceste calităţi au rădăcini adânci. că aceste calităţi sunt întruchipate în eroul romanului. pe lângă tata [Împăratul]. activităţi artistice). Din studiile psihologilor reiese că. iar el rămâne în urmă. Afacerile îi intra în declin şi în scurt timp nu mai are nimic. Susanō no Mikoto.. În capitolul 21 din Genji Monogatari. care oricum o să vină prea curând. dacă aşa stau lucrurile? El se distrează şi rangul şi poziţia socială par să vină de la sine. scris. iar Orikuchi Shinobu aprecia că cea mai importantă calitate era yamato damashii (literal "spirit/suflet japonez"). care nu au nimic comun cu viaţa reală. Nu ştiam cum este lumea din afară. savanţii fiind deseori ridiculizaţi în Genji Monogatari şi alte opere ale epocii pentru lipsa lor de "înţelepciune lumească". Acestea însă nu asigurau neapărat succesul în lume. care îi dădea unui mare aristocrat puterea de a trece cu succes prin viaţă.Cred că ar trebui să meargă la universitate şi să ne gândim la următorii ani ca la o vacanţă de la toate promovările şi rangurile curţii. care poseda din plin yamato damashii. Cel mai sigur lucru e să-i dai copilului o educaţie sănătoasă. Zae. ajuns la vârsta iniţierii. Yamato damashii ar putea fi pus în opoziţie cu kara zae (talentul pentru învăţătură. dar ceea ce am învăţat totuşi." O foarte înţeleaptă poziţie. Ōhatsuse no Wakatake no Sumera Mikoto (Împăratul Yūryaku). caracterizat prin: o minte sinceră.. o cultură solidă. pentru a avea succes în viaţă. în unanimitate. 36 Ibidem 58 . Eu însumi am crescut la curte. Motivaţia pe care o dă tatăl lui. caracterizându-i şi pe zei sau pe unii împăraţi legendari ca Ōkuninushi no Mikoto. De ce să se mai deranjeze să înveţe ceva. Nu auzim în lumea noastră despre fii care să îşi depăşească taţii mai puţin dotaţi. despre muzică sau clasici nu a avut o bază solidă. Yūgiri. pe care o măsurăm prin indicele IQ. este interesantă : "Nu trebuie să-l forţăm să intre imediat în compania adulţilor. şi mai nimic despre clasicii chinezi. fiul lui Genji. Ei posedau yamato damashii. M-am hotărât. Dar lumea şi raportul de forţe se schimbă. era bazat pe învăţătura chineză. Hikaru Genji sau Hikaru no kimi ("Prinţul cel strălucitor”). un simţ aproape înnăscut al succesului în viaţă. inteligenţa emoţională contează în proporţie de 80% faţă de inteligenţa propriu-zisă sau "raţională". Ōsasagi no Sumera Mikoto (Împăratul Nintoku). dar nu putem fi absolut siguri de aceasta. yamato damashii). se întreabă el. Toate acestea sunt în regulă cât durează mărirea sa – el e marele gentilom. în condiţii artificiale de testare. pe acumularea de cunoştinţe istorice din studiul cărţilor chinezeşti. Un băiat de familie bună avansează în rang şi în funcţie şi se scaldă în onorurile pe care acestea i le aduc. o înţelepciune a vieţii. care includea şi calitatea de iro-gonomi ("senzualitate"). Pe scurt.(sau yamato-gokoro).

Kiritsubo a murit imediat după ceremonia “primei îmbrăcări a pantalonilor” (hakamagi no iwai). Atmosfera salonului lui Shōshi era de modă veche. de unde i se trage numele. cât şi a celorlalte concubine imperiale. uşoară şi veselă. În jurul ei se creează salonul literar în care străluceşte doamna Sei Shōnagon. Ea i-a născut un prinţ. Primul născut al împăratului a fost declarat prinţ moştenitor. prima fiind literatura spiritului. mama primului născut.. prima consoartă a lui Ichijō. a doua literatura talentului. a cărui moarte nu este explicit prezentată. al doilea fiu al împăratului. pentru tehnicile poetice. Subiectul În capitolul I. era întruchiparea spiritului yamato damashii. Ca urmare a persecuţiilor la care o supuneau acestea. care marca a treia aniversare a micului prinţ. sinestezice de prezentare şi pentru profunzimea psihologică (abordarea psihanalitică se potriveşte perfect ca posibilă metodă de analiză a romanului) a fost comparat cu A la Recherche du temps perdu de Marcel Proust. romanul poate fi împărţit în două părţi. Ele ne arată limpede cele două moduri de gândire diferite care dominau cele două saloane. Kaoru. pe care a instalat-o în apartamentul Pauloniei (kiri). foarte diferite ca tonalitate: capitolele 1 (Kiritsubo) – 23 (Frunze de glicină) prezintă tinereţea şi anii de glorie ai prinţului Genji. pe când cea din salonul lui Teishi era modernă. şi 42-54 care prezintă tinereţea fiului acestuia. Dar prima parte poate fi subîmpărţită la rândul ei în două. pe când capitolele 24 (Ierburi tinere) – 41 (Viziunea) ne arată un Genji în declin. care va deveni mai târziu Strălucitorul Genji. pe o durată de şaptezeci şi mai bine de ani. Shōshi.. respectiv capitolele 1-41 care prezintă întreaga viaţă a lui Genji. ni se prezintă marea dragoste a unui împărat pentru una din concubinele sale. devine consoartă principală şi mamă a doi viitori împăraţi. împăratul a urmat 37 Ibidem. frate mai mare al lui Fujiwara Michinaga. dar acest lucru i-a adus gelozia soţiei principale. asociative. p. improvizatoare. era fiica lui Fujiwara Michitaka. posesoare a talentului (zae). împăratul o iubea foarte mult. Kokiden. îngrijorat de soarta sa de orfan. iar când Genji a împlinit şapte ani."37 Autoarea şi compunerea romanului Genji Monogatari Ca structură şi din punct de vedere al evenimentelor prezentate. a stilului perfect de comportament (sama). sau nobilul Korechika (fratele împărătesei). Michinaga. Teishi. De fapt. Kiritsubo. dar şi contrastul dintre spiritul yamato damashii şi talentul obţinut prin studiu. În lupta pentru supremaţie politică nobilul Korechika este învins însă de rivalul său Michinaga. Deşi doamna nu era de rang înalt (era doar din familia unui Dainagon). Yamamoto Kenkichi caracteriza rivalitatea dintre saloanele literare ale celor două împărătese astfel: "Operele celor două autoare care reprezintă literatura Heian – Povestea Prinţului Genji şi Însemnări de căpătâi – sunt contrastante. 322 59 .literatura lui Sei Shōnagon este literatura zae. a cărui fiică. severă şi ortodoxă. Murasaki prezintă în mod realist caracterele şi întâmplările semnificative din viaţa unui mare număr de personaje.Evenimentele de la curtea Împăratului Ichijō reflectă rivalitatea dintre ramurile familiei Fujiwara pentru putere. ci doar dedusă din comentariile (regretele) celorlalte personaje. ca într-un adevărat roman fluviu. care dispreţuia învăţătura chineză ca fiind prea puţin folositoare în politică. trădat de cei apropiaţi şi de soartă.

Hahakigi ("Copacul mătură"). "Murasaki cea tânără". Aceste aventuri fac obiectul capitolului al treilea. Ajungând să o viziteze cu ajutorul doicei sale. dar îi pierduse urma. cu complicitatea unei servitoare a lui Fujitsubo. care era rece şi distantă. din uniunea lor a rezultat o fată. Acolo vede o tânără care semăna mult cu Fujitsubo şi de fapt era nepoata acesteia. dându-i numele de familie Genji. Nijōin. La 12 ani el trece prin ceremonia de iniţiere (genpuku. Repară pentru sine vechiul palat al mamei sale pe care îl numeşte Nijōin. dându-i numele Fujitsubo. şi se petrec când prinţul avea vreo 17 ani. Neconsolat după moartea concubinei sale iubite. În capitolul 6. Viaţa ulterioară a lui Genji se va desfăşura conform acestei profeţii. Capitolul 5. intrând în camera lui Utsusemi pentru a o seduce.sfatul unui ghicitor fizionomist corean şi l-a trecut pe al doilea fiu în rândul oamenilor obişnuiţi. ca să beneficieze de rugăciunile unui pustnic. Într-o noapte când o însoţeşte pe ascuns la o reşedinţă părăsită. Yūgao este atacată şi ucisă brusc de un spirit răzbunător (mono no ke 物 の 怪 ). refuzându-i astfel avansurile. dar tânjeşte după frumoasa Fujitsubo care îi aminteşte de mama sa. Suetsumuhana. trece pe lângă o casă cu zorele şi o cunoaşte pe stăpână. prinţul Hyōbu. fratele mai mare al lui Aoi. 元服). fiind fiica fratelui ei mai mare. el continuă să o ajute. retrasă. Genji înnoptează în casa unui guvernator. printre care Tō no Chūjo. după moartea lui Yūgao. ni-l prezintă pe Genji plecat în munţii din nordul capitalei unde tocmai înfloreau cireşii. Ea fusese în trecut iubita lui Tō no Chūjō. Yūgao ("Zoreaua de seară"). Ea va deveni Murasaki no ue. care de altfel îi era şi verişoară după mamă. Fujitsubo rămâne însărcinată în urma acestei întâlniri. und nnnne o cunoaşte pe tânăra sa soţie. intră în rândul adulţilor şi se căsătoreşte cu Aoi no ue. înalta doamnă Rokujō. În seara următoare. devenită călugăriţă. Utsusemi. pe la vârsta de optsprezece ani. dar aceasta reuşeşte să iasă din cameră. În ziua următoare el revine. În vremea aceasta Genji avea vreo 11 ani şi toată lumea îi admira frumuseţea. împăratul află că a patra fiică a fostului împărat seamănă leit cu Kiritsubo şi o cheamă la palat. să se întâlnească cu aceasta. numindu-l "Prinţul cel strălucitor" (Hikaru no kimi). pe când se întorcea de la o iubită. pe când se retrăsese temporar de la curte în palatul Sanjō. Genji descoperă cu dezamăgire că este puţin sociabilă şi. care o botezase Tokonatsu no onna. Genji reuşeşte. În capitolul al doilea. Genji împreună cu câţiva prieteni. Deşi este şocat. intitulat Wakamurasaki. Utsusemi ("Cochilia de cicadă"). discută despre calităţile pe care ar trebui să le aibă o femeie ideală şi despre diversele lor iubite. într-o noapte ploioasă de primăvară. interesul lui Genji este stârnit de zvonurile că fiica fostului prinţ Hitachi (Suetsumuhana. în munţi. Întors în capitală. care îi devine rival pentru toată viaţa. într-o noapte de iarnă vede în lumina lunii vârful roşu ca şofranul al nasului ei. fiică a celui mai mare consilier. ea locuia cu bunica ei. iar Genji simte adevărul datorită unui vis premonitor. Murindu-i mama. Floarea de Şofran) trăieşte o viaţă singuratică. Genji nu este fericit şi nu poate stabili o comunicare reală cu soţia sa. această scenă rămânând celebră sub denumirea de ameyo no shinasadame 雨夜の品定め. "femeia verii eterne". pe care o numeşte Yūgao. plin de compasiune. În capitolul 4. Tamakazura. Bunica fetiţei care semăna cu Fujitsubo moare şi Genji o ia pe aceasta ca să o crească la reşedinţa lui. 60 . datorită unui tabu direcţional (katatagae 方違). "compararea produselor într-o noapte cu ploaie".

el reuşeşte să se strecoare din nou lângă Oborozukiyo. Situaţia politică se schimbă după moartea bătrânului împărat: familia lui Kokiden şi Oborozukiyo. Yūgiri. se călugăreşte în semn de doliu pentru fostul soţ. Fiul Împărătesei Fujitsubo este declarat prinţ moştenitor. La Festivalul ţinut cu ocazia numirii noii preotese de la altarul Kamo. tatăl lui Genji. În capitolul 12. După un timp. se retrage. Genji se întoarce în Palatul Nijōin şi se căsătoreşte cu Murasaki no ue. După trecerea celor 49 de zile de doliu.. Aoi dă naştere unui băiat. când aceasta era plecată de la palat înapoi la casa părintească. la Ise. Sakaki. din cauza situaţiei politice nefavorabile. El se roagă la zeul furtunilor. care locuise în Pavilionul Reikeiden. Hana no en. încât primeşte Rangul al III-lea. în drumul către Ise. şi o cunoaşte pe sora ei mai mică. Asagao. îl găsim pe Genji exilat. Tânăra Oborozukiyo (acest nume-poreclă sugestiv înseamnă "noapte cu lună voalată de nori") era sora mai mică a împărătesei Kokiden şi tocmai se hotărâse ca să se căsătorească cu viitorul împărat. "Satul unde se scutură florile".. urmând îndicaţiile zeului Sumiyoshi. Momiji no ga. are loc o repetiţie generală pentru Fujitsubo care era însărcinată. Chiar în ziua încoronării noului împărat Genji dansează atât de frumos. Fujitsubo este declarată împărăteasă iar Genji este promovat la rangul de consilier. înainte de a ajunge la Ise. chiar în seara în care la curtea imperială avea loc un banchet în cinstea florilor de cireş. gândindu-se doar la capitală. Genji s-a furişat până la reşedinţa lui Fujitsubo şi ia impărtăşit dorul pe care i-l purta. înainte de ceremonia de transferare a puterii de la tatăl lui Genji la fratele său mai mare. "Frunzele de arţar". trăsura lui Rokujo fiind bruscată şi dată la o parte. are mari suspiciuni şi aversiune faţă de Genji. "zeul de la Sumiyoshi". a marelui Udaijin (Ministru de dreapta). unde aceasta urma să devină Mare Preoteasă. În capitolul 11. "Copacul sfânt". pe când Genji avea vreo 25 de ani. împodobit cu frunze de arţar.. se aprinde o luptă pentru un loc mai bun între echipajele care conduc trăsurile doamnelor Aoi şi Rokujo. Într-o zi. Suzaku. După câteva luni Fujitsubo naşte un prinţ care va deveni mai târziu Împăratul Reizei. "Banchetul florilor de cireş". Hanachirusato. Oborozukiyo devine naishi no kami şi începe să locuiască în pavilionul destinat împărătesei. cu care are o aventură. Aoi. În capitolul 10. dar aceasta. Genji merge să o viziteze pe o fostă concubină a tatălui său. Genji şi Tō no Chūjō dansează atât de frumos încât atrag atenţia tuturor. Genji se duce s-o întâlnească la altarul Nonomiya. numit Kokiden. Suma. şi Împăratul Suzaku se suie pe tron. Fosta împărăteasă Kokiden descoperă acest lucru şi plănuieşte căderea lui Genji. ni se povesteşte cum Genji petrece o noapte cu Oborozukiyo. În capitolul 9. şi apoi moare brusc. unde preoteasa trebuia să petreacă o perioadă intermediară de purificare. Hanachirusato. În capitolul 8.. În seara 61 . pentru care vin zile negre. În vara care urmează. Genji şi Fujitsubo sunt cuprinşi de groază când trebuie să se confrunte cu împăratul care nu bănuieşte nimic despre paternitatea copilului. fostul împărat. care avea să devină Împăratul Suzaku. La începutul lunii martie Genji merge la malul mării pentru a face ceremonii de purificare şi atragere a norocului şi este confruntat cu o mare furtună. pentru a preveni alte asemenea vizite din partea lui Genji. la Suma.În capitolul 7. În acea noapte îl visează pe tatăl său care îi transmite să părăsească Suma. Doamna Rokujō o însoţeşte pe fiica sa. Acolo duce o viaţă tristă şi singuratică. Mândria acesteia este profund rănită şi spiritul ei răzbunător o atacă pe Aoi. "retras" pe malul mării. Boala fostului împărat se înrăutăţeşte şi acesta moare la sfârşitul anului. care era gravidă.

"doamna de la Akashi". suferă cumplit gândindu-se la diferenţa de rang dintre ei. În capitolul 18. Eawase. Aici. Genji se reîntâlneşte cu trecutul. "Geamandurile de pe canal". Toată lumea. sunt menţionate în multe poeme ca simbol al terminării unei relaţii. se inaugurează o nouă aripăpavilionul de est . Geamandurile din titlul capitolului. Apoi. care îl aşteptase. Astfel începe capitolul 13. în capitală. numită în roman doar Akashi no kimi. Genji şi Tō no Chūjō se găsesc iar în rivalitate. În capitolul 17. preotul invitându-l chiar să se căsătorească cu fiica sa. "Împărăteasa care iubeşte toamna". "Iarba de pelin". Astfel începe o nouă epocă. în care Genji se va ridica la rangul înalt de Naidaijin. prin protejatele lor. fosta Preoteasă de la Ise.următoare Genji se pomeneşte la Suma cu un preot din Akashi care îi spune că i s-a transmis în vis să vină să-l ia la Akashi. în frunte cu Genji. iar împăratul Suzaku se hotărăşte să se retragă în favoarea sa. Genji trece pe la Bariera Întâlnirilor. Sekiya. care marcau nivelul apei pe canalul Horie la Naniwa. palatul Nijō. Capitolul 14. 62 . Disputa dintre cele două consoarte este sublimată în conflictul clasic dintre iubitorii toamnei şi cei ai primăverii. Akashi no kimi se hotărăşte s-o încredinţeze pe fiica sa lui Murasaki pentru a fi educată cum trebuie. numită şi ea Kokiden no nyōgo (după pavilionul Kokiden unde locuia). unde o revede pe Utsusemi. "Nori subţiri". devenise călugăriţă. Un preot bătrân care făcea rugăciuni pentru sufletul lui Fujitsubo îi spune Împăratului Reizei că Genji este tatăl său adevărat. Pentru a hotărî care dintre anotimpuri este mai frumos se organizează la curte un concurs de picturi unde cele două tabere pun la bătaie cele mai mari comori pe care le deţin. Ministru al Centrului. geamandura care apare în poemul trimis de Genji doamnei Akashi sugerează dorul său pentru ea. cu mutarea lui Genji acasă la acest preot. a Împăratului Reizei. "Bariera". Între timp. Ascultând de rugămintea lui Genji. În capitolul 19. se petrece în primăvara anului următor. Într-o frumoasă noapte de toamnă cu lună plină cei doi tineri se unesc. îşi dispută afecţiunea împăratului cu o altă consoartă a acestuia. lăsând-o acolo pe Akashi no kimi. Akashi no kimi vine în capitală cu fiica ei. o plânge. În luna martie Akashi no kimi dă naştere unei fetiţe. Împărăteasa Fujitsubo moare la 37 de ani. îndurând o viaţă de mizerie şi singurătate. Întâi o revede pe Suetsumuhana. În capitolele 15. fosta Preoteasă de la Ise. Matsukaze. întoarsă în capitală. Miotsukushi. dar această rivalitate se consumă în domeniul artei. Yomogiu. Genji o ia pe aceasta sub protecţia sa şi îl convinge pe noul împărat să o ia de soţie. care era fiica lui Tō no Chūjō. însărcinată. mergând în vizită la templul Ishiyama. Genji pleacă de la Akashi. dar moare chinuită de griji pentru viitorul fiicei ei. "Vântul pinilor".a reşedinţei lui Genji. Akashi. devenită consoartă imperială şi poreclită Akikonomu chūgu. dar fiica preotului. împăratul şi familia marelui Udaijin au diverse necazuri şi la sfârşitul toamnei îi trimit lui Genji o scrisoare de rechemare la curte. iar Genji se duce la altarul de la Sumiyoshi să aducă mulţumiri zeului. dar nu va locui la palatul Nijō. Peisajele de toamnă pictate de el câştigă aprobarea tuturor. cât timp el a fost exilat. Balanţa este decisiv înclinată în favoarea toamnei de jurnalul pictat de Genji în exil la Suma. când prinţul moştenitor (viitorul Împărat Reizei) trece prin ceremonia de iniţiere şi intră în rândul adulţilor. cum era numită Ōsaka (Ausaka) no seki. şi 16. în ciuda ruperii legăturii lor. I se face o primire foarte călduroasă. "Concursul de pictură". Usugumo. Doamna Rokujō.

Genji pune în funcţie noua reşedinţă.Împăratul. în cea de "Toamnă" Akikonomu. ca întreg. reîncarnare. dar Genji se opune vehement acestui lucru. Murasaki suferă mult din cauza zvonurilor care circulă despre Genji şi Prinţesa Asagao. care lui însuşi i-a lipsit. repugnându-i situaţia nou creată în care ar fi trebuit să-i dea ordine propriului său tată ca unui supus. apare o verişoară a lui Genji. tematica romanului a fost considerată de unii critici japonezi ca fiind profund filozofică. În capitolul 20. dar ea nu îi acceptă avansurile. nesiguranţa lor asupra adevărului fiind exprimată de conceptul budist mumyō. vol. Celebre au devenit traducerile poetei Yosano Akiko sau ale lui Tanizaki Jun'ichiro. Genji îi trimite poezii de dragoste. “pietatea şi orbirea spirituală”38. însă din propria lor perspectivă poetică. Partea I este dominată de prezentarea realităţii. Otome. După această ceremonie. caracterul tranzitoriu şi iluzoriu al lumii (mujō). Lumea optimistă şi limpede din prima parte este înlocuită de o lume a suferinţei. Genji Monogatari poate fi interpretat în multe feluri. Capitolul 21. 2. pentru a obţine o bază solidă de învăţătură chineză. Între ei s-a înfiripat o dragoste adolescentină. mulţi mari poeţi sau scriitori japonezi din perioada modernă au fost influenţaţi într-un fel sau altul de Genji Monogatari. "Zoreaua de dimineaţă". prinţesa Ōmiya. cât şi traducerea şi studiile romancierei Enchi Fumiko.   Roman complex. Yūgiri trece cu succes examenele la Universitate şi intră în rândul celor care aveau dreptul să-l servească pe împărat. Yūgiri. Asagao. 無 明 orbire spirituală (avidya în sanscrită). 38 op. În partea a II-a tema este karma şi suferinţa predeterminată. în cea de "Vară" Hanachirusato şi în cea de "Iarnă" Doamna Akashi. Personajele trăiesc în iluzie. "Fecioara". Prinţesa Asagao. bazate pe multitudinea aspectelor de viaţă pe care le prezintă. trăiesc într-o lume a iluziei. care explică de fapt tot romanul. după Konishi. ni-l arată pe fiul lui Genji. În partea a III-a personajele ezită în mijlocul unor schimbări neîncetate. dar Tō no Chūjō se opune acestei relaţii. cit. Rokujō-in. în palatul bunicii lor comune. Unii i-au dedicat traduceri în limba contemporană şi/sau studii aprofundate. vrea să abdice. Pe de altă parte. Yūgiri a fost crescut împreună cu fiica lui Tō no Chūjō. Kumoi no Kari.. în opera căreia se disting limpede influenţele acestui mare roman. ajuns la vârsta iniţierii. După Konishi Jin’ichi relaţia omului cu realitatea înconjurătoare pare a fi tema romanului. Permeat de credinţele budiste în karma (sukuse). împărţită în patru aripi – în cea de "Primăvară" stând Genji cu Murasaki. pag. 333 63 . toate legitime. iar tema acestei părţi este. căreia îi moare tatăl şi este astfel nevoită să se retragă şi din funcţia sa de preoteasă. şi de o viziune limpede asupra acesteia. Genji îl trimite la Universitate. în loc să-i dea un rang înalt şi să-l introducă în viaţa de la curte.

sau karma. “Genji era un om generos şi nu abandona chiar şi femeile la care nu ţinuse foarte mult. Murasaki se dă la o parte şi o invită pe doamna Akashi să-şi însoţească la ceremonia de la curte fiica pe care nu o mai văzuse de aproape zece ani. apoi moare. Tragismul din primele două părţi este provocat de soartă. că au ca temă conflictul dintre concubinele lui Genji. tr. Genji Monogatari poate fi văzut cu totul altfel: Gotō Miyoko spune despre prima parte a romanului. G. pag. ci continua să le ajute material şi chiar să le viziteze. ci rămânea şi fără mijloace de subzistenţă. Kagerō Nikki. 39 S-a spus de multe ori că Genji reprezintă bărbatul ideal al epocii Heian. Cauze din alte vieţi atrag moartea prematură a mamei lui Genji. această parte este didactică. Faptul că Genji nu abandona niciodată femeile cu care avusese relaţii. 64 . iar doamna Zorelelor de Seară (Yūgao). 1973. când citim Genji. fie că nu mai era la curte. chiar dacă nu fusese poate una dintre cele mai importante. Pe de 39 40 Gotō Miyoko. "Genji Monogatari". Compusă la comanda lui Michinaga. ar fi fost cu siguranţă între doamnele care se mutaseră de curând la Rokujō”. într-o postură oarecum de guvernantă. Genji este mulţumit şi prima parte a romanului se încheie într-un ton pozitiv. Astfel conflictul dintre cele două rivale se rezolvă în mod ideal. începe să scrie liber: Genji îşi primeşte retribuţia pentru faptele trecute. 387. că în societatea poligamă a epocii Heian o femeie părăsită era nu numai dezonorată. Kyoto. Singurul domeniu în care pare constant este generozitatea sa. în perioada când Murasaki Shikibu era în serviciul său. pare a avea o personalitate slabă. în viziunea budistă a epocii. Ea se retrage în religie. 334 Acest lucru îl declară autoarea Murasaki în capitolul Tamakazura (vol. dacă luăm în considerare poeziile compuse de femei din cele mai vechi timpuri (de ex. atât cât este el descris de Murasaki. Murasaki. cu dorinţa sinceră pentru monogamie. diferă foarte mult ca tonalitate. Când.40 Nu trebuie să uităm. Rokujō. mult mai tânără. International Conference on Japanese Studies. Un sentiment de tristeţe şi vid (vanitate a tuturor lucrurilor) se desprinde din această parte.Seidensticker). această fată este prezentată la curte. Totul se înlănţuie în mod fatal şi tragic. în capitolul Fuji no uraha. dar Genji nu poate să o înnvinuiască. Partea a doua. Murasaki şi doamna Akashi şi modalitatea în care poate trăi fericită o femeie. faptul că întotdeauna răsplăteşte binele care i s-a făcut. Murasaki no ue o creşte cu grijă pe fiica lui Genji cu o rivală. un complex oedipian îl împinge pe acesta către Fujitsubo. într-o societate poligamă. dintr-o poziţie în care autoarea nu putea să-şi exprime liber părerile. mai ales capitolele Wakamurasaki şi Fuji no uraha. comite acelaşi păcat pe care l-a înfăptuit şi Genji cu Fujitsubo şi dă naştere unui fiu care nu este al lui (Kaoru). Este posibil ca această parte a romanului să fi fost compusă pentru Împărăteasa Akiko. Pe de altă parte. apoi imaginea lui Fujitsubo este regăsită în nepoata ei. E. cele ale împărăteselor din Manyōshū) sau părerile exprimate de mama lui Michitsuna în jurnalul său. Viaţa fericită pe care o avusese Murasaki no ue cu Genji este umbrită la sfârşit de căsătoria lui cu Onna-san-no-miya. Murasaki. 1. arată că pentru Murasaki Shikibu (şi pentru orice femeie din epoca Heian) el era bărbatul ideal. Tot păcatele săvârşite de Genji la curte îl duc în exil la Suma şi la cunoştinţa cu doamna Akashi. fie câştigându-şi un public larg şi nemaiscriind la comanda patronului.Din perspectiva unor scriitoare japoneze. referindu-se la fostele iubite pe care Genji le ia şi le întreţine în noul său palat. Ultima sa soţie. arătând modul în care trebuie să trăiască o femeie. deşi ca om. doamna Akashi. acestea şi-au dorit întotdeauna monogamia şi au manifestat gelozie. începând cu capitolul Wakana ("Ierburi tinere"). ca Enchi Fumiko sau poeta Gotō Miyoko. pag.

cititorul nu e conştient de existenţa naratorului principal şi trăieşte direct situaţiile descrise. Naratorul principal nu a fost întotdeauna martorul evenimentelor relatate. Alteori. De data aceasta se neagă exact contactul fizic care adusese tragedia în viaţa lui Genji la începutul romanului. Ca şi în multe romane bune din perioada modernă aceste momente nu sunt cele în care personajele comit acţiunile decisive. O primă tehnică narativă folosită de Murasaki Shikibu este "intruziunea naratorului" sau sōshiji (termen creat în secolul XV de comentatorii romanului). îi refuză de la început împlinirea fizică a acestei iubiri şi căsătoria. lui G. dar când se ajunge la evenimente importante acţiunea nu mai progresează şi se ajunge la un pasaj liric. în japoneza vremii. 41 În tradiţia literară japoneză localitatea şi râul Uji sunt asociate. dar. 337 Atunci când se interpune un narator secundar distanţa dintre public şi evenimentele povestite se măreşte. intrând parcă în mintea personajelor. ce captează interesul cititorului. numite şi cele zece capitole de la Uji datorită locului unde se petrece acţiunea41. apare şi triunghiul etern. Oigimi.42 Naratorul îşi face simţită prezenţa şi dă explicaţii sau emite păreri din perspectiva persoanei întâi. din caracterul personajelor. în relaţia cu Ukifune. indecis ca şi Hamlet. 220.altă parte. ui. au un tragism care vine din interior. O asemenea tehnică a varierii distanţei dintre public şi evenimente este foarte modernă pentru secolul XI. Seidensticker. pag. "Totuşi. copleşită eu însămi de tristeţe . Din interacţiunea caracterului lui Kaoru cu cele ale femeilor din jurul lui – cele trei prinţese Oigimi. vol. 42 Konishi. Nu mă îndoiesc că erau multe pasaje interesante în scrisorile cu care a întristat vieţile multelor sale doamne. Dar la un moment dat apare brusc un comentariu al naratorului. care prin asemănarea ei fizică cu Oigimi este un nou substitut al iubirii imposibile. 2. Genji a scris câtorva persoane care trebuiau să afle despre eveniment. vol. că aceeaşi tragedie se va întâmpla din nou. nu am ascultat atât de atent cât ar fi trebuit. Povestirea urmăreşte desfăşurarea evenimentelor. pe care câteodată i le-a povestit un narator secundar. tragedie. I) Tehnica aceasta lucrează ca un teleobiectiv. care îl respectă şi iubeşte. care nu poate să acţioneze din prea multă reflexie. datorită omofoniei lor aproximative. sau Konishi 2. Tehnici narative în Genji Monogatari Majoritatea tsukuri monogatari-urilor epocii Heian sunt narate ominscient şi sunt destul de monotone faţă de romanele psihologice cu care ne-a obişnuit epoca modernă şi faţă de Genji. Astfel povestea se termină. cit. op. 336 65 . care vorbeşte cititorului din interiorul romanului. mărind sau micşorând distanţa psihologică dintre cititor şi personajele sau evenimentele din operă." (după trad. apropiindu-se de tehnicile filmului. cap Yomogiu. ceva de genul: "Ce om cu inima slabă!" şi cititorul este tras înapoi într-o scenă unde vorbeşte naratorul principal. Apoi. Naka no kimi şi Ukifune. pag. Expresii ce seamănă cu makura kotoba sau joshi şi poemele compuse de personaje marchează momentele culminante. emoţional. rezultă tragedia ultimei părţi. Mai precis Kaoru are un caracter anormal. O a doua tehnică este naraţia multiplă. ultimele zece capitole.. O altă caracteristică a naraţiunii din Genji trădează influenţa tehnicilor poeziei waka. dar ne lasă o vagă impresie că lucrurile continuă. cauzat de concurenţa pe care i-o face Niou. cu noţiunea de tristeţe. Pe lângă naratorul principal. care are o structură narativă foarte interesantă. există câteodată unul sau mai mulţi naratori secundari.

dar cititorul modern vrea ceva inedit. Imposibilitatea anticipării finalului înseamnă de fapt marea proză realistă. cu care începe proza chineză lungă. atunci când societatea este deja formată şi începe să conştientizeze conceptul de literatură. Suzaku şi Murakami. In literatura chineză clasicismul a fost aplicat cu precădere prozei. Preferinţa pentru roman este uşor de înţeles. didactică. Kakaishō43. Acest fel de a scrie se regăseşte şi în Genji Monogatari. modelator de comportament. incantatoare. dar una cu cifru. pentru că acesta oferă o desfăşurare în timp. Tolstoi. aceste aluzii amintind de tehnica honkadori (aluzia poetică) din waka. In loc de concluzie – proza de ficţiune de ieri şi azi. ştim că există o luptă din care binele trebuie să învingă. ibidemRomantismul şi clasicismul sunt concepte aplicabile oricărei literaturi. sau sunt comparate explicit cu personaje ca locotenentul Katano (Katano no shōshō). cu valenţele sale sacre. între care nu putem percepe întotdeauna o legătură. fapt care dădea credibilitate sau realism respectivei opere literare. personaje din Genji corespund unora din alte opere literare. 335.. In literatura chineză sau japoneză ele au fost aplkicate unor scrritori pentru asemănarea dintre conţinutul lor şi trăsăturile XXXXXXXXXXXXXXXXXXX . de exemplu. 43 66 . notează că perioada de timp descrisă în Genji pare a fi cea a domniilor împăraţilor Daigo. cu referire la romanul didactic. De aici se putea deduce că Murasaki a intenţionat ca opera ei să fie mai degrabă una istorică decât o ficţiune contemporană. Pe de altă parte. precum Dickens. de transmiţător al miturilor sau epopeilor fondatoare. Dostoievski. o curgere şi o desfăşurare palpitantă de evenimente. cu personaje modelate după oameni reali. făcută din experienţe fragmentate. Se pare că publicul vremii se bucura de acest stil în care personaje fictive puteau fi identificate cu personaje reale. Cercetările făcute asupra muzicii descrise în Genji confirmă această afirmaţie.în secolele…. preferinţele publicului încep să se îndrepte spre proză. pag. erou al unui monogatari azi pierdut. captează atenţia şi. cel mai interesant este atunci când nu i se poate anticipa sfârşitul. ca Michinaga.Un comentariu medieval. est şi vest Romantismul şi clasicismul sunt concepte aplicabile oricărei literaturi. Deşi am văzut că în perioadele de început ale literaturii poezia este genul principal. care recreează viaţa aşa cum este ea. dar e tipic şi pentru romancierii moderni japonezi şi pentru mari autori din toate timpurile. Acest comentariu a fost terminat în 1363. In concepţia clasică.

Sei este fără îndoială o femeie talentată. Rivala şi contemporana sa Murasaki Shikibu o caracterizează astfel în jurnalul său: "Sei Shōnagon are un aer extraordinar de mulţumire de sine. oamenii vor sfârşi prin a o considera frivolă. Totuşi. A fost doamnă de onoare a Împărătesei Sadako aproximativ între 990 şi 1000.44 Tatăl ei. la evenimente literare la curte. Kiyowara no Motosuke 清 原 元 輔 . Şi cum poate să-i meargă bine unei asemenea femei?" Însemnări de căpătâi este un fel de jurnal al celor zece ani petrecuţi la curte şi ne revelează o femeie inteligentă. era un funcţionar din administraţia provincială. 227 67 . şi prevăd că va avea un viitor dificil. iute şi spirituală. sofisticată. Numele îi vine de la citirea onyomi a lui kiyoi ("limpede"). iar la palat i se spunea Shōnagon. Princeton University Press. Cine face atâtea eforturi ca să fie altfel. sensibilă la frumuseţea şi 44 The Princeton Companion to Classical Japanese Literature. Cercetări recente indică numele real ca fiind probabil Nagiko. ca şi în 986. ultima menţiune care se face despre ea în documentele epocii este din 1017. În 983 s-a căsătorit cu Tachibana Norimitsu şi s-a remarcat. De la el a învăţat foarte bine chineza. by Earl Miner. 清少納言. 1985.Sei Shōnagon. Dar dacă îşi dă frâu liber emoţiilor în cele mai nepotrivite împrejurări. La moartea lui Sadako în anul 1000 s-a retras de la curte şi nu după mult timp a devenit soţia a doua a lui Fujiwara Muneyo. S-ar putea să se fi călugărit spre sfârşitul vieţii şi să fi călătorit. adică rangul de "consilier junior". găsim că sunt pline de greşeli. p. Hiroko Odagiri and Robert Morell. dacă stăm să privim mai atent scrierile acelea chinezeşti pe care le răspândeşte peste tot. dacă îşi notează fiecare lucru interesant care i se întâmplă. cunoscut ca poet şi învăţat (specializat în clasicii chinezi). căci au apărut legende despre ea în diferite locuri din Japonia. Născută probabil în 965. mai devreme sau mai târziu pierde stima celorlalţi. fost guvernator în Settsu.

Această formă literară. pentru a-i face o pernă – makura. scris de Sei dispăruse mult înainte de sfârşitul perioadei Heian şi în secolul XIII erau deja numeroase variante în circulaţie. ca zuihitsu de mai târziu) este precursoarea eseului. O întrebare importantă este pentru cine a scris Sei Shōnagon. pe care aceasta le-a dat lui Sei. Sei Shōnagon are un stil frumos. lucruri care nu pot fi comparate. şi cea mai veche copie integrală din 1475. specifică Japoniei (nu e împrumutată din China. Cele mai vechi manuscrise păstrate sunt redactate cam cinci sute de ani după ce a trăit autoarea. 68 . Sei Shōnagon mărturiseşte în finalul operei. Manuscrisele diferă foarte mult între ele şi au fost stabilite patru tradiţii textuale (unele sistematizate). A avut doar un scop personal. rare. exprimată în multe rânduri ale Însemnărilor. (2) capitole de tip jurnal şi (3) capitole de tip eseistic. Cităm din ultimul paragraf: “Se întunecă şi aproape că nu mai pot să scriu. Opera este compusă din trei tipuri de proză: (1) capitole clasificatoare (164 de liste cu munţi. sensibilitatea. demn de admiraţie") sau ito medetashi ("splendid") este ca un refren poetic. Sei Shōnagon are câteva importante deosebiri. Dar vreau să mai adaug câteva lucruri înainte să închei. sau de "lucruri" deprimante. la început. lucruri care pierd când sunt pictate şi lucruri care câştigă când sunt pictate).patosul lucrurilor (mono no aware). jenante. plante. Ordinea secţiunilor nu este cronologică şi nu ştim dacă este cea originală. Deosebiri care o scot în evidenţă sunt : dispreţul pentru clasele de jos şi o mare adoraţie faţă de familia imperială. cât şi 17 waka. insecte. păsări. care-ţi fac inima să bată. nepotrivite. de poezie şi un amestec de naivitate şi sofisticare. pentru a forma un fel de jurnal. sau a avut de la început un public în minte? Cert este că în 996 cartea era deja cunoscută la curte şi a fost probabil transformată literar. şi pensula aproape s-a dus. Este foarte probabil ca şi cartea originală să fi fost nesistematică. patetice. ca să-şi poată nota impresii fugare. face greşeli sau inversa în voie. repetarea unor adjective ca okashi ("interesant. Cele mai vechi manuscrise datează din mijlocul secolului XIII. Cincizeci de secţiuni (cam două cincimi din lungimea totală a textului) pot fi datate şi ar putea fi puse în ordine cronologică. Despre faptul că era conştientă de unicitatea cărţii pe care a scris-o şi chiar a firii şi însuşirilor sale. plictisitoare. dovedindu-şi încă o dată luciditatea. era mai mult o denumire generică pentru cărţi de însemnări pe care curtenii le scriau după ce se retrăgeau în camerele lor seara. Chiar şi în relaţiile cu cei de rang mai înalt era competitivă până la ostilitate. Caracteristici comune pe care le împărtăşeşte cu celelalte doamne de onoare sunt dragostea de fast şi culoare. Titlul. Makura no sōshi (literal "note de pernă") e singura culegere de genul acesta păstrată din epoca Heian. Frazele sale sunt ritmice. Faţă de celelalte autoare ale epocii. splendide. simţul umorului. Despre titlul mai straniu pe care îl poartă opera sa ne lămureşte însăşi Sei Shōnagon într-un pasaj în care povesteşte cum Nadaijin (Ministrul de centru) Korechika i-a făcut cadou împărătesei un teanc de caiete. şi pe care le ţineau în sertarele pernelor lor din lemn. Se pare că textul original. doar listele rămânând pur personale. lucruri elegante. în care autoarea îşi exprimă gândurile despre natură sau oameni. în paragraful care încheie de obicei ediţiile Însemnărilor. nesuferite. dar şi asemănări. sau de criticile ce i se aduc. expresiv. pe care nu ştim sigur dacă l-a pus autoarea. Diverşii scribi au putut edita. care amintersc trecutul. scrie clar. precum şi atitudinea faţă de bărbaţi.

Am făcut aceste însemnări acasă. Eram sigură că dacă lumea o să-mi vadă cartea se va spune: "E chiar mai rău decât credeam. Cum să se compare însemnările mele simple cu multele cărţi impresionante care există acum? Cei ce au citit-o au declarat totuşi că pot fi mândră de cartea mea. şi multe alte lucruri neînsemnate. am scris doar pentru plăcerea mea şi am notat lucrurile aşa cum mi-au venit în minte. Fujuwara no Sunzei sau Teika în poezie. după cum se vede din ce am scris. "Ce să facem cu ea?". în versiunea originală şi apoi în transpunerea românească. însemnările mele sunt pline şi de poeme şi observaţii despre copaci şi plante. m-a întrebat Înălţimea Sa." am spus eu . 69 . Impăratul Gotoba organizează în 1206 un concurs de poezie la care iese câştigătoare şi waka “Abur de primăvara. "Împăratul a comandat deja copierea unei cărţi de istorie." "Daţi-mi-le să fac o pernă. unde aveam mult timp liber şi credeam că nimeni nu observă ce fac. tot regret că a ieşit la iveală.” Primul dan al „Însemnărilor de Căpătâi” este una din cele mai frumoase pagini scrise în limba japoneză. care ne prezintă o temă iubită de japonezi: anotimpurile şi trecerea semnelor lor prin faţa ochilor noştri. Fiindcă lumea ar putea fi deranjată de ce am scris." Oricum.. Să o acultăm. Într-o zi Ministrul de Centru Korechika i-a adus împarătesei un teanc de hârtie. Am scris despre tot ce am simţit şi am văzut. Orice ar crede lumea despre cartea mea. povestiri din trecut. Inserarea de primăvară sugereată aici reprezintă spiritul inovator adus de Gotoba. Acest lucru m-a surprins. Dar acum au ieşit la iveală. Mai mult m-am ocupat de lucrurile şi oamenii pe care iam găsit fermecători şi splendizi. şi acesta era ultimul lucru pe care îl doream. păsări şi insecte. Aveam acum destulă hârtie şi mam apucat s-o umplu cu lucruri ciudate. am ţinut aceste note bine ascunse. la poalele muntelui/învăluie privirii Râul Minase/De ce-am crezut oare/ Că doar serile de toamnă-s frumoase?”. cred că nu e aşa ciudat să le placă oamenilor.. Capricioasa Sei alege ce-i place mai mult în fiecare anotimp şi creează nişte standarde de frumuseţe care rareori vor fi puse sub semnul întrebării de generaţiile următoare: înserările de toamnă şi dimineţile primăvara45. acum se vede clar ce fel de persoană este ea. fiindcă. totuşi. 「春はあけぼの。やうやうしろくなりゆく山ぎは、すこしあかりて、紫だ ちたる雲のほそくたなびきたる。 夏は夜。月のころはさらなり、やみもなほ蛍飛びちがひたる。雨などの降 るさへをかし。 秋は夕暮。夕日花やかにさして山ぎはいと近くなりたるに、烏のねどころ へ行くとて、三つ四つ二つなど、飛び行くさへあはれなり。まして雁などなどの つらねたるが、いと小さく見ゆる、いとをかし。日入り果てて、風の音、虫の音 など。 冬はつとめて。雪の降りたるは言ふべきにもあらず。霜などいと白く、ま たさらでもいと寒きに、火などいそぎおこして、炭持てわたるも、いとつきづき し。昼になりて、ぬるくゆるびもて行けば、炭櫃、火桶の火も、白き灰がちにな りぬるはわろし。」 45 După cum ne relatează istoria Masukagami. sunt genul de persoană care acceptă ceea ce alţii detestă şi care urăşte ceea ce altora le place.

fireşte. Toamna – amurgurile. zburând repeziţi. Aceasta îi conferă un caracter pronunţat de proză feminină. Insemnări de căpătâi. Editura Univers. opera prezintă mai degrabă ceremoniile. către amiază. iar ultimele zece capitole. ce prezintă domniile suveranilor de la legendarul Jimmu Tennō până la cel de-al 41-lea. 四 鏡 70 . de alte doamne de onoare ale Împărătesei Ishi (soţia Împăratului Goichijō. Aceste cărţi sunt numite şi cele Şase Istorii Naţionale (Rikkokushi. să vie cărbunii încinşi prin odăi. şi iar în doi… Mă cuprinde dorul… Si-apoi cârdurile de gâşte sălbatice înşirate pe cer. Laudativă faţă de măreţia şi gloria regentului Michinaga. numite în tradiţia japoneză shikyō. A fost redactată între 1030 şi aproximativ 1100. în doi. ori pâlpâie slab câte-o luminiţă-două. ici şi colo – Frumoase sunt şi nopţile cu ploaie. Imi plac nespus ninsorile. de la Uda Tennō (aprox. vineţii. 歴史物語) După apariţia în 720 a primei cărţi de istorie propriu-zise a Japoniei (Nihonshoki. Primele treizeci de capitole din această lucrare au fost probabil scrise de Akazome Emon. decât evenimentele politice. Sub razele piezişe parcă se-apropie munţii. privite dintr-un punct de vedere "masculin". 1977): „Primăvara – ceasul zorilor: ceriul pălind încet. atât de mărunte! După asfinţit rămâne doar şuierul vântului şi-un ţârîit de gâze. Eiga Monogatari. dar şi întunericul în care zburătăcesc de-a valma licuricii. Împărăteasa Jito). în patru. continuă relatarea domniilor următorilor cincisprezece Împăraţi. doamna de onoare care a servit-o pe soţia lui Fujiwara no Michinaga. Corbii care îşi cată cuiburile. şi ea fiică a lui Michinaga). 六国史). Kōkō Tennō. foarte diferit de stilul sec al istoriilor de până atunci. Mai încolo. zarea munţilor abia înluminată. obiceiurile şi viaţa zilnică a curţii. ori câte un ger straşnic. se moaie frigul şi focul moare jalnic sub cenuşa albicioasă. în trei. norii subţiri. Iarna – dis-de-dimineaţă. Să se-aprindă in grabă focurile. ce duc povestirea istoriei japoneze până la al 58-lea Împărat. care se disting prin faptul că pun accentul pe relatarea evenimentelor politice. Primul dintre aşa-numitele monogatari istorice. în epoca Heian seria de scrieri istorice va continua cu încă cinci lucrări. Luna plină. scrise de funcţionarii curţii.” Monogatari istorice (rekishi monogatari. dar şi chiciura albă. La începutul secolului XII apare primul dintr-o serie de patru monogatari-uri istorice.Traducerea românească a acestui prim capitol o reproducem după Stanca Cionca (trad. 880) la Horikawa Tennō (1092). 栄華物語 sau „Poveste a gloriei şi prosperităţii”. zăcând deasupra… Vara – nopţile. aşa cum se cuvine în vreme de iarnă.

95 Ibidem 71 . provine din ruinarea atâtor familii în nişte lupte meschine pentru putere. structura şi semnificaţia ei. să spunem. Kagami. Sutoku se opunea împăratului în funcţie. replierea părţilor. Tragismul evenimentelor povestite. ele prezintă curtea şi capitala în aceeaşi măsură ca şi războinicii. Minamoto Yoritomo este învins. dar scapă cu viaţă şi doar cu exilul ca pedeapsă şi ne este arătat în final jurând să refacă puterea familiei sale şi părăsindu-şi locul de exil. creând bazele unei literaturi eroice în Japonia. numiţi biwa hōshi (琵琶法師). Imakagami. Ele sunt pentru japonezi de o familiaritate "culturală". Mizukagami şi Masukagami. fiind executat. După mai multe lupte Sutoku şi susţinătorii lui sunt învinşi.47 Monogatari războinice (gunki monogatari. Yorinaga. fostul împărat fiind forţat să se călugărească şi apoi exilat în insula Shikoku. îmbinând poezia cu proză. sau Heike. ca şi legendele arturiene pentru europeanul medieval sau ca epopeile homerice pentru omul antic. care angrenează şi învrăjbeşte în aceste lupte şi familiile nobile. Pentru stilul.tabloul de după bătălii. care se regăseşte în toate titlurile. Subiectul operei este căderea clanului Taira. Taishūkan Shoten. înseamnă în limbajul curent "oglindă" şi era folosit în aceste titluri cu sensul de "descriere a istoriei". ale lui Minamoto Yoshitomo şi de călugării de la Hieizan conduşi de Preotul Laic Shinzei. Taira Kiyomori capătă caracterul unui dictator al curţii imperiale şi al guvernului. dar se bănuieşte că primele două au fost compuse de acelaşi autor. Tameyoshi şi Tametomo. Heiji Monogatari 平 治 物 語 şi Heike Monogatari 平 家 物 語 . Ishizuka. Acele evenimente istorice au fost povestite în multe versiuni în literatura japoneză. care era sprijinit de armatele lui Taira Kiyomori. a doua prezintă bătăliile. însă nu se desprinde nici unul ca figură centrală. şi cu doi Minamoto. 1155-1158). Povestirea ne prezintă apoi rivalitatea ce se naşte între Taira şi Minamoto. Yasuo. Personajele sunt bine individualizate. Conflictul ar putea fi rezumat astfel: în 1156."cele patru oglinzi"46: Ōkagami. Goshirakawa (d. Aceste monogatari-uri sunt anonime. Titlurile lor vin de la războaiele Hōgen (1156) şi Heiji (1158). Heiji Monogatari reia povestirea începută în Hōgen Monogatari. Ele sunt scrise în stilul wakan konkōbun 和漢混交文. arătând cum Taira Kiyomori a preluat puterea. Ca şi Heike Monogatari. S-a aliat cu un membru al clanului Fujiwara. pag. Heike Monogatari este nararea luptelor dintre clanurile Taira şi Minamoto. la moartea ex-împăratului Toba. 1992. care combina limba pură japoneză a monogatari-urilor anterioare (onnade) cu limbajul sinizat în care scriau bărbaţii (otokode). Fujiwara Nobuyori complotează pentru a detrona hegemonia clanului Taira şi pierde. aşa cum va fi mai târziu Taira no Kiyomori în Heike Monogatari. Ambele au fost preluate imediat de recitatorii itineranţi. 46 47 Uchida. împăratul retras Sutoku (a domnit 1123-1141) a căutat aliaţi pentru a exercita puterea şi controlul asupra autorităţii imperiale. care le-a asigurat succesul în frământata perioadă medievală. mai potrivit pentru descrierea luptelor. a treia . Hideo. Evenimentele pe care le narează sunt luptele pentru putere dintre ramurile casei imperiale. evenimentele care au dus la aceasta cât şi cele care au izvorât din ea. Skakaijin no tame no kokugo hyakka. 軍記物語) Trei monogatari de acest fel sunt reprezentative pentru epoca Kamakura: Hōgen Monogatari 保 元 物 語 . Structura ambelor gunki monogatari este în trei părţi: prima prezintă evenimentele ce conduc la răbufnirea conflictului central.

cel mai important termen budist al perioadei 72 . folosite de preoţi în activitatea lor de predicatori (sau câteodată tot pentru citire) iar al treilea tip de versiuni erau destinate recitării cu acompaniament de lăută. Există trei feluri diferite de texte. un 48 正行無常. Începutul monogatari-ului este răsunător. Takeki mono mo/ tsui ni horobinu Cei mândri nu durează hitoe ni kaze no/ mae no chiri ni onaji. răsturnaţi în final Sunt una cu pământul. Legenda spune că un anume Nyōichi a fondat şcoala Ichikata (numită astfel după semnele ichi care de puneau în text pentru a marca diverse pasaje) şi că apoi Kakuichi a rescris efectiv Heike Monogatari. Spre sfârşitul perioadei Kamakura. forma de limbă japoneză scrisă în mod obişnuit în vremea aceea. adică "impermanenţa tuturor lucrurilor". fiecare transmis în mai multe variante. Cele mai impresionante figuri din partea învingătorilor Minamoto sunt Yoshitsune. păstrate ca documente istorice.Heike Monogatari este considerată a fi a doua mare naraţiune japoneză după Genji. urmată de una în şase părţi – anumite porţiuni din Heike Monogatari par a fi alcătuite cam treizeci de ani după 1191. a cărui moarte tragică instigată de propriul frate. de data aceasta nu cea a aristocraţilor de la curtea imperială cât a războinicilor de la începutul perioadei medievale. Acţiunea se desfăşoară pe o durată de şaizeci de ani (între 1131 şi 1191) şi. şi Kiso Yoshinaka. avea să urmeze. căci au existat mai multe feluri de versiuni ale acestei opere. Unii cercetători cred că a existat o versiune timpurie în trei părţi. apoi tot în kambun s-au păstrat un al doilea tip de versiuni. cu structura silabică de 7-5. cum fac alte relatări. O comparare a Heike Monogatari cu alte relatări despre războiul Genpei (源平) ne arată că punctul de vedere al celor care au scris-o este că înţeleg şi admit greşelile clanului Taira dar nu simpatizează cu clanul Minamoto. Ogoreru hito mo/ hisashikarazu Prin culoarea florilor lor arată: tada haru no yo no/ yume no gotoshi. Yoritomo. Această versiune este ceea ce se înţelege cel mai frecvent prin Heike Monogatari. Kanjō no maki. jōsha hissui no/ kotowari wo arawasu. Stilul Ichikata este ilustrat cel mai bine de versiunea Kakuichi( 覚 一) numită după recitatorul biwa care a creat-o. mai ales cu şeful său Yoritomo. Şi cei mai puternici. Această versiune are 12 cărţi şi o urmare. la fel ca în Genji ne este prezentată o întreagă societate. Rolul lui Yoritomo este foarte mic în Heike Monogatari. despre ultimele zile ale Împărătesei Kenrei Mon'in la un templu de lângă Kyoto. Dar să vedem ce acoperă denumirea de Heike Monogatari. în versiunile pentru biwa hōshi ale Heike Monogatari stilurile de recitare s-au despărţit în două linii – stilul Ichikata ( 一 方 ) şi Yasaka (八坂). Acest ultim fel de texte erau scrise în wakan konkōbun. Perechea de teak. scris într-un fel de vers-proză. de către biwa hōshi ("călugări cu lăută"). Prima categorie sunt versiunile scrise în kambun. Căderea celor mari e un principiu. Decât ca visul de-o clipă Al unei nopţi de primăvară. "sulul Kanjō". într-o limbă foarte sinificată: Gion shōja no/ kane no koe La Templul Jetavana shōgyō mujō48no/ hibiki ari Vocea clopotului povesteşte shara sōju no/ hana no iro Despre impermanenţa tuturora. Suflaţi ca praful în vârtejul furtunii. În ecoul său.

cu sintaxa lui încâlcită. femei ca Tomoe care îşi urmează iubitul (pe Yoshinaka) în moarte. Subiectul operei este. mândru şi viteaz. sau dansatoare ca frumoasa Gio. ajungând în sfârşit la pacea sufletească în sihăstrie. ce le afectează profund. Personajele şi scenele pe care le prezintă Heike Monogatari sunt foarte variate – scene cu mulţimi. cea din Heike prezintă o lume în mişcare. Naraţiunea din Genji este înceată şi introspectivă. a unor probleme şi curente ce prind personajele în vârtejul mulţimilor şi al bătăliilor. Minamoto sunt prin comparaţie oameni rigizi. este un dublu pozitiv al acestuia. Punctul de vedere asumat de autor este cel al oamenilor din Kyoto. Dar clanul Taira a adoptat valorile curţii imperiale şi obiceiurile din Kyoto. 73 . Fiul cel mare al lui Kiyomori. Există personaje foarte variate. dar figura centrală este Kiyomori. dar şi puternicii zilei. aşadar. În comparaţie cu Genji Monogatari. şi rafinat. ca odinioară Fujiwara. ca Yoshitsune. cu oameni obişnuiţi. care cunoaşte favorurile lui Kiyomori. copii. Lumea de la curte din Genji Monogatari ne este descrisă mai mult în scene de noapte. de fier – cu unele excepţii. Shigemori. care a stat mult în Kyoto şi e un războinic viteaz dar. Heike Monogatari descrie o lume a zilei. de interior şi prin întâlniri între un număr mic de personaje (de obicei două).războinic violent. dar şi decăderea. care cunosc bine mândrul clan Taira ce i-a condus. modul de moarte ales ilustrând caracterul pe care l-a avut fiecare războinic în viaţă. Personajele feminine au un rol important în Heike Monogatari – aceasta poate fi o influenţă a povestirilor de la curtea Heian. a exteriorului. 最後) descrise cu patos. ajungând să controleze. a cărui loialitate faţă de Minamoto nu îl scapă totuşi de mânia lui Yoritomo. Clanul Taira este reprezentat prin multe personaje. pe suveran şi pe cei mai înalţi funcţionari. plin de delicateţe sufletească. şeful care şi-a dus clanul pe culmile gloriei. unul dintre cei mai curajoşi şi moartea sa semnalează pierderea autorităţii morale a clanului. Este cel mai bun dintre Heike. împărăteasa. soarta celor care au la un moment dat gloria. expresia este clară. Moartea lui macabră inaugurează o serie de sfârşituri de vieţi (saigo.

dragoste. adică "cele trei poeme despre înserare". comandată în 1201 de împăratul Gotoba (domneşte între 1183-1198). începuse pregătirea acestei antologii mai devreme de 1201. Este considerată a fi cea mai bună antologie de waka. organizând şi un mare concurs de poezie. Împăratul s-a implicat foarte mult în alcătuirea antologiei. felicitări. antologia este împărţită tot în douăzeci de cărţi. permeate de estetica mono no aware dar şi de noul concept de yūgen ce începe să se afirme în această perioadă. 361. În cartea a IV-a. Fujiwara Teika. având chiar diferenţe de opinie cu compilatorul şef. Fujiwara Ariie. ale cărui rezultate au fost în mare parte înglobate în antologie. incluse în Kokinshū în capitolul Haikai no uta.11. se află cele trei poeme celebre. elegii de doliu. Împăratul Gotoba. compilată de Fujiwara Teika. călugărul Jakuren. cu imagini extravagante. numite şi sanseki 三 夕 . nu se vor mai găsi în Shinkokinshū. Minamoto Michitomo şi Fujiwara Masatsune. dar cu mai multe cărţi de poeme miscelanee (trei). SKKS. "cu subiect necunoscut" Sabishisa wa Tristeţea sonoiro to shi mo are o culoare 74 . cu ajutorul lui Fujiwara Shunzei. Antologia Shinkokinshū A opta antologie de poezie. Fujiwara Ietaka. Iar poemele cu teme deviante sau cu expresii prea arhaice sau ne-elegante. IV. Urmând precedentul stabilit de Kokinshū. de călugărul Jakuren. ca un termen de comparaţie negativ pentru ce nu e poetic. teme care nu se găsesc în Kokinshū. el însuşi un bun poet. cât şi o carte de poeme shintoiste şi una de poeme budiste. despărţire şi călătorie. cu poeme despre anotimpuri. cu poeme de toamnă.

sunt repere importante în gândirea japonezilor cultivaţi din epoca medievală. la înţelegerea şi internalizarea concepţiilor indiene despre univers. În secolul IX. "compusă când călugărul Saigyō l-a îndemnat să scrie o secvenţă de o sută de poeme" Miwataseba Privind în jur hana mo momiji mo nu văd nici cireşi în floare nakarikeri nici frunze roşii de arţar ura no tomaya no doar colibele din golf aki no yūgure în înserarea de toamnă   13. ca cel de călugăr. textele şi izvoarele fundamentale.venite prin filieră chineză din India. om. Începuturile literaturii medievale . oameni (ningen). sufletele trec dintr-o fiinţă. când aki no yūgure cocorii se ridică din plaiuri SKKS. Potrivit teoriei reîncarnării. Acest lucru a contribuit poate. experienţele. IV. ca şi amploarea pe care o capătă budismul ca religie protectoare a statului japonez. ca şi simbolurile sunt predominant budiste.concepte budiste în literatura medievală Dacă se poate spune că operele literare fundamentale ale perioadei Nara. Kojiki şi Manyōshū. 75 . 362. tot aşa putem considera că. teoria retribuţiei karmice şi a reîncarnării precum şi teoria sfârşitului lumii (mappō 末法). natura. de călugărul Saigyō Kokoro naki Chiar şi pe-un trup mi ni mo aware wa făr' de inimă. IV. Conceptul mujō ( 無 常 impermanenţa. sunt depozitarele vechiului spirit japonez şi reflectă mai ales concepţiile shintoiste despre lume. fiinţele sunt clasificate în şase categorii. de nobilul Fujiwara no Sadaie. shirarekeri nu poate să nu-l clintească shigi tatsu sawa no înserarea de toamnă. Problemele intelectuale. cărţile. de pe la mijlocul perioadei Heian până în perioada Kamakura budismul a fost canonul după care oamenii de cultură interpretau şi judecau evenimentele. continuă schimbare). în funcţie de faptele bune sau păcatele săvârşite. epoca Heian începea cu o mare vogă a poeziei compuse în limba chineză. ierarhizate astfel: zei (kami). 363. după modelele chineze ale Perioadei celor şase dinastii sau apoi ale epocii Tang.nakarikeri ce nu se poate defini – maki tatsu yama no doar înserarea de toamnă aki no yūgure în brazii ce se 'nalţă în coasta muntelui. titani sau războinici (shura). SKKS. sau chiar categorie de fiinţă în alta.

Hr. a societăţii. În funcţie de cum se calcula data morţii lui Buddha (949 î. Ideea de soartă injustă nu are loc aici. Hr. Poeţii epocii Heian târzii. Fiecare individ poate urca sau coborî prin aceste şase categorii şi este răspunzător pentru viitorul său.preotul zen Dōgen.Epoca Doctrinei Adevărate (Shōbō. adică Paradisul lui Amida Buddha) a elaborat o teorie de tip milenarist. sau "Tărâmul Pur".Epoca Imitaţiei (Zōbō. marii gânditori ai perioadei . "lumea noastră-i ceva prea trecător"). sau călugării reformatori Shinran şi Nichiren considerând-o a fi viziunea corectă pe care trebuia să o ai despre lume. Dōgen. Deşi poetul o percepe cu oarecare surprindere. în care disciplina budistă nu mai este respectată şi societatea umană decade. 常住. Trei mari epoci se succedau morţii lui Buddha: . Tot ideea de vid se desprinde şi din prima capodoperă a lui Bashō ce le răspunde celor trei mai sus menţionate. impermanenţa este integrată firesc în ordinea lumii. care dura 500 sau 1000 de ani. 末 法 ). Pentru preoţii budişti impermanenţa era condiţia esenţială a lumii.Ultima Epocă (Mappō. "omul i-o floare de cireş"). "acum aflat-am că lumea-i doar un lucru trecător"). Potrivit concepţiilor indiene. a sfârşitului lumii. citate anterior. 76 . se îndoiau de teoria mappō. În viziunea asupra istoriei şcoala de budism Jōdo (浄土. În Japonia s-a adoptat data de 1052. Ea străbate din cuvintele celor trei poeme ale înserării din Shinkokinshū. ca Fujiwara Shunzei sau Teika au o atitudine contemplativă asupra impermanenţei. în acel an. încercând fiecare în felul lui să arate credincioşilor drumul spre ea. Mujō este antonimul lui jōjū. . în care sensul doctrinei budiste este încă înţeles corect şi oamenii pot găsi iluminarea. cam ca şi în balada Mioriţa în literatura noastră populară. care durează 10. era urmată de o deteriorare progresivă a doctrinei budiste.animale (chikusho). Un concept important al perioadei medievale este mujō. (potrivit unei lucrări chineze) sau putea fi întârziată până în anul 1052. spirite flămânde (gaki) şi creaturi ale iadului (jigoku). 世の中を常なきものと今ぞ 知る (yo no naka wo tsune naki mono to ima zo shiru. Hr. 正法). cel mult. data intrării în Ultima Epocă putea fi fixată pentru anul 552 d. 像法).) şi de lungimea care se acorda primelor două epoci. a moralei. Ideea de non-etern apare exprimată în literatura japoneză încă din Manyōshū. care de asemenea putea dura 500 sau 1000 de ani. ca o variaţiune pe aceeaşi temă: Kareeda ni Pe o creangă uscată karasu no tomaritaru ya Un corb a poposit o clipă aki no yūgure Seară de toamnă. 人は 花物ぞ (hito wa hanamono zo. trăind între 1200 şi 1253 spunea că posibilitatea de a înţelege şi practica corect budismul e mai bună ca oricând şi că asemenea teorii sunt doar şiretlicuri pentru a intituţionaliza o înţelegere superficială şi o proastă practicare a budismului. "viaţă ce se rupe uşor ca spuma apei"). mari călugări ca Dōgen sau Saigyō dezaprobau. moartea lui Buddha. el corespunde în sanscrită termenului anitya. În poeziile din Manyōshū apar sintagme ca 水泡 なすもろき命 (minawa nasu moroki inochi. 世の中は数なきもの (yo no naka wa kazu naki mono. "etern". sau în orice caz. . Minţi luminate ale perioadei. Preluat din filozofia indiană. sau 609 î. ca personaj istoric. confirmată în final şi de distrugerea prin incendiu a templului Hase-dera din Nara. unde este atributul omului sau al lumii.000 de ani.

of California Press. aşa fiind.. Suki era un ideal estetic important în epoca Heian. vor putea onora totuşi legea budistă. În culegerea Hosshinshū el foloseşte conceptul de suki 好 き . era o deviere de la disciplină. trăind în acord cu natura care le serveşte drept ghid spiritual. 77 . şi a încercat să demonstreze că o distincţie clară între textul sacru şi textul profan este imposibil de făcut din însuşi punctul de vedere (non-dualistic) al budismului. La un nivel superficial. a călugărilor ce optează să trăiască în singurătate. Jakuren. mulţi din intelectualii şi preoţii din epocile Heian şi Kamakura au încercat să împace idealul estetic cu cel al realizării spirituale. Po Chü-i a fost foarte popular în Japonia în epoca Heian. Începând cu sfârşitul epocii Heian şi în toată perioada medievală mulţi artişti au îmbinat vocaţia artistică cu cea religioasă (poeţii-călugări Saigyō. Astfel el putea concluziona că scrierea poeziei nu este în esenţă diferită de practicarea budismului. Mumyōshō. el însemnând la origine urmărirea cu pasiune a dragostei. apoi Kamo no Chōmei. referindu-se la ele cu expresia de mai sus. muzică sau alte arte. în special poeziei şi muzicii. şi a încercat să rezolve această contradicţie între idealul artistic şi cel budist. decadenţa politică. fie şi artistice. războaiele. pentru a încerca să integreze dragostea sa de frumos cu dedicarea sa faţă de budism. pe seama fatalităţii. a lui Buddha. El a încercat să armonizeze poetul şi budistul din sinea sa. el devine un fel de termen sinonim pentru moarte. în care viziunea mappō asupra lumii dădea posibilitatea oamenilor să pună dezastrele naturale. prin poezie. Viaţa monastică. Fujiwara Shunzei (1114-1204). Perioada medievală. Literatura sihaştrilor. Deşi din punct de vedere strict budist cultivarea unor pasiuni.Pentru Kamo no Chōmei mujō este un principiu care explică toate fenomenele. a non-dualităţii. dar a căpătat treptat şi valoarea unui ideal ) estetic. termenul sukimono 好き物. Şi în culegerea de "Povestiri despre 49 LaFleur. "Marea cronică a clanului Taira". Spre sfârşitul vieţii a donat o copie a poemelor sale unei mânăstiri budiste. a întărit credinţa că singurul mod de a scăpa de această fatalitate şi de a avea acces la iluminare este retragerea din societate. 1984. Univ. În opera sa despre poezie. poezia poate fi doar o seamă de "cuvinte frivole şi expresii nebuneşti" (kyōgen kigo. "literatura de colibă”) Nu se poate discuta despre cultura medievală japoneză fără a lua în considerare o categorie socială aparte. 隠者 a devenit o soluţie filozofică. La curte. Şi Kamo no Chōmei s-a confruntat cu. iar în opere literare ca Heike Monogatari sau Taiheiki 太 平 記 . Jien. călugărul Kenkō. Chōmei prezintă tipul sukimono: o persoană care îşi dedică întreaga viaţă practicării poeziei şi care doreşte ca această dedicare să-i fie recunoscută şi răsplătită. părăsind societatea şi intrând pe Calea căutării Adevărului. p. cel mai important poet de la începutul perioadei medievale. acestor sukimono nu le mai pasă de faimă sau bogăţie. maeştrii de renga Shinkei sau Sōgi sunt doar câteva nume celebre dintr-un şir mult mai mare). Conştienţi de evanescenţa tuturor lucrurilor. a început să se refere la orice persoană care se dedica cu pasiune şi devotament practicării unei arte. William R. dar practicarea ei cu seriozitate şi devotament poate deveni o cale spre iluminare (dar şi un mijloc de a lăuda dharma. şi detaşarea lor îi pregăteşte spiritual pentru iluminare. "Note fără nume". Cu timpul. cum o numise poetul chinez Po Chü-i (772-846). inja bungaku sau sōan bungaku (草案文学. care apar în antologia Shinkokinshū. Legea lui Buddha). şi mai ales viaţa de pustnic sau ermit (inja. 狂言 綺語)49. dar exprimând speranţa că. s-a inspirat din doctrina Tendai. 8. estetic. În epoca Kamakura cuvântul a ajuns sa fie folosit doar despre oamenii dedicaţi artei. această dedicare către idealurile amoroase era strâns legată de exprimarea sentimentelor în mod artistic. The Karma of Words.

În orice caz. a cărui totală implicare în muzică îi dă o stare de puritate spirituală. câştigând în schimb o libertate de gândire şi de acţiune pe care nu ar fi căpătato altfel. se călugăreşte în 1140. În acest statut al său îl are drept model pe călugărul Nōin (988-?1058)52 pe care îl şi citează ca atare. a fost un bun poet şi o figură culturală deosebită a epocii sale. Din punct de vedere al felului de activitate pe care au dus-o călugării-literaţi medievali. Până în acel moment el studiase serios waka. este un pseudonim literar cu formă de nume religios. lună şi dragoste (care ocupă cam o treime din poemele sale). Poemul lui despre Bariera Shirakawa este un model în domeniu: "Am plecat din capitală/Însoţit de ceaţa/Primăverii/Iar acum bate-un vânt de toamnă/ Aici la Bariera Shirakawa. Născut într-o familie care timp de mai multe generaţii oferise soldaţi curţii imperiale. Apoi face o primă 50 51 発心.51 Aceste categorii sunt însă destul de fluide.trezirea spirituală". în Kyoto. căci şi un călugăr călător ca Saigyō şi-a petrecut majoritatea timpului într-o colibă în apropierea capitalei iar Kenkō a avut o perioadă când s-a retras la un templu lângă Kyoto. este fondatorul tradiţiei călătorului poet. s-a observat faptul că ei pot fi împărţiţi în trei tipuri: pustnicul care se retrage la munte şi trăieşte într-o colibă (Kamo no Chōmei). în Estudos japoneses. Saigyō. cu care este cunoscut în istoria literară. Însă de-abia cariera remarcabilă a lui Saigyō declanşează o adevărată mişcare monahală – mulţi bărbaţi. Universidade de Sao Paulo 52 Nōin. ca muzicianul Eishū. dar şi femei se vor călugări urmându-i exemplul. cel care rămâne în oraş (Kenkō). cu care a avut un copil şi că s-a călugărit la moartea acesteia. Vol. Toshiko. iluminarea" Imazeki. cu Minamoto Shunrai şi Fujiwara Shunzei. în 1013. Saigyō. 西行 (1118-1190). continuate de Saigyō. luând numele religios En'i. Sōgi. viaţa lui fiind astfel în completă armonie cu Calea budistă. "Viziunea asupra omului din Tsurezuregusa: recluziunea religioasă şi irogonomi". Poet de waka şi preot de la sfârşitul epocii Heian şi începutul epocii Kamakura. 1123-1141) pe care îl servise. Dragostea este o temă pe care nu ne-am aştepta să o regăsim în acest context. Ceea ce îi caracterizează însă pe toţi aceşti călugări este faptul că nu au fost asceţi retraşi în mânăstire ci oameni care au renunţat la poziţia socială. cel care cutreieră până în locuri îndepărtate (Saigyō) şi în sfârşit. Numele Saigyō. 能因. Statutul de călugăr îi permite să călătorească liber şi să aibă de-a face cu oameni de toate condiţiile sociale. înseamnă "trezirea minţii. Hosshinshū50 Chōmei prezintă câţiva artişti-călugări. pentru libertatea de mişcare. hosshin. pe numele laic Satō Norikiyo. 11/1991. dar pentru japonezii din epoca clasică ea avea o valoare estetică incontestabilă. O altă trăsătură a importantă a acestor literaţi medievali este importanţa pe care o acordă dragostei – în varianta sa spiritualizată. poate din cauza dificultăţilor politice ale Împăratului Sutoku (d. locuind la diverse temple şi mânăstiri şi se afirmă ca poet scriind secvenţe de o sută de versuri. aceasta fiind o temă importantă şi în poemele şi în multe din eseurile lui Kenkō. Bashō. Călugărul Saigyō rămâne în apropierea capitalei. (din antologia Gosenshū. IX:518) 78 . familie sau faimă. care a căutat cu sinceritate desăvârşirea spirituală şi religioasă a compus poeme despre flori. de a compune poezie şi de acces social pe care le-o aduce statutul de călugări. Alte legende despre el spun că s-ar fi prezentat la un concurs de poezie dându-se drept altcineva sau că s-ar fi bronzat în mod artificial ca să prezinte drept poeme dintr-o călătorie îndepărtată nişte poezii compuse acasă. Se spune că s-a îndrăgostit de o femeie. cel puţin.

care formează un nou jurnal poetic. le trimite lui Fujiwara Shunzei şi Fujiwara Teika spre judecare două întreceri poetice cu el însuşi (jika awase) în 36 de runde. la nord de capitală. la întoarcerea din călătoria spre nord. dar pleacă din nou spre nord. Chirijiri ni naru   Rânduri. cuprindea 450 de poeme din culegeri mai vechi şi 139 de poeme inedite. care era teatrul unde se desfăşurau luptele. 11481168) a fost una în care a cunoscut atât faimă ca poet. Într-o altă călătorie pe care o face în insula Shikoku în 1168. În drumul său este reţinut la Kamakura de Minamoto Yoritomo. "Însemnări a ceea ce am auzit" şi Kikigaki Zanshū. rânduri. care urmează stabilirii sale la muntele Kōya (aprox. 聞書残集. Îşi aranjează poemele scrise în timpul călătoriei sale în nord într-o antologie. a trăit între 1644 şi 1694 şi a compus haiku şi jurnale de călatorie 79 . 聞 書集. unde a compus şi renga şi waka. "Altă versiune a colibei de la munte". iar ultima culegere pe care se bănuieşte că a alcătuit-o. Alte două culegeri mai scurte au fost descoperite în secolul XX: Kikigaki shū. Oku no Hosomichi. 雑) este ordonată ca un jurnal poetic. Ko no shita ni     Tristeţea lor Nagori wo oshimu  o cântă privighetoarea Uguisu no koe     ce s-a pitit în pom.călătorie până în nordul îndepărtat al Japoniei. florile de cireş. cât şi necazuri. În unele momente a avut îndoieli că statutul său de poet se potriveşte cu vocaţia religioasă.  53 poate cel mai celebru poet al Japoniei. către Musashi. Cea mai importantă culegere a sa este Sankashū. din antologia Sankashū a poetului florilor de cireş. cum a fost ulterior numit de admiratori: (Sankashū. În 1187. "Restul de însemnări a ceea ce am auzit". "Poemele din coliba de munte". A continuat să compună poezie şi a format un cerc poetic la Ohara. 異本山家集. La un templu se păstrează şi azi Saigyō zakura. la întoarcerea din această călătorie devenind preot Shingon la complexul monastic de pe muntele Kōya. alături de Fujiwara Teika şi Saigyō. "Drumul îngust către nordul îndepărtat"). Cităm doar un exemplu. la care Saigyō era foarte priceput. Ihon Sankashū. unul din cireşii pe care i-a iubit. Perioada maturităţii. foarte frumoase. 826): Sakurabana Cad ca o ploaie. Multe din aceste ultime poeme se află printre cele 94 cu care el este reprezentat în antologia Shinkokinshū – fiind poetul cu cele mai multe poezii din toată antologia. Se va reîntoarce la muntele Kōya celebru ca poet şi călugăr. luat la întâmplare. Probabil în timpul ultimilor zece ani de viaţă Saigyō şi-a adunat poeziile în mai multe antologii. Când izbucneşte războiul Hōgen în 1156 Saigyō părăseşte muntele Kōya şi se duce la Kyōtō. VI. În prima secvenţă el se întrece în calitate de "Vizitator al colibei de la munte" cu el însuşi ca "Stăpân al potecii de peste câmp". în 1186. unde secţiunea de miscellanea (zō. A compus 2090 de tanka şi se păstrează şi zece din secvenţele sale de renga. anume Mimosusogawa Utaawase ("Întrecerea poetică de la râul Mimosuso") şi Miyagawa Utaawase ("Întrecerea poetică de la râul Miya"). prototip pentru kikō de mai târziu (Bashō53 îşi va recunoaşte îndatorarea faţă de Saigyō în primul paragraf al celebrului său jurnal de călătorie. compune poeme cu nişte introduceri în proză mai dezvoltate. un fel de fotbal care se juca la curte. 山家集. proaspătul învingător al războaielor Genpei şi fondator al şogunatului de la Kamakura. pe care nu a abandonato însă. Se ştie că au discutat despre război şi kemari.

şeful (shōnegi sōkan) altarului shintoist de la Kamo. Nu s-a izolat total de lume. Începuse astfel o bună carieră la curte. Pierderea puterii atrage şi pierderea prietenilor şi Chōmei se plânge în mai multe poeme de soarta tristă şi trădarea prietenilor. care organiza un festival foarte popular şi era sub patronaj imperial. 琵琶). Afiliat şcolii poetice Rokujō. la doar şapte ani. cu o rudă a sa. Nagatsugu a fost promovat în 1160 de Împăratul Nijō (domneşte între 1158-1165) la un rang înalt pentru vârsta şi situaţia sa. cum e poezia.Pentru a cita încă câteva poeme de-ale ale. Aici îi avea drept colegi pe cei mai iluştri poeţi ai timpului. vom incerca să ilustrăm cum vedea el dilema dedicării călugărului faţă de o cale artistică. Era fiul lui Nagatsugu. La moartea lui Takamatsu Nyōin în 1176 Kamo no Chōmei renunţă la o carieră activă la curtea imperială şi se dedică artelor. Nagatsugu a fost înlocuit la conducerea altarului. lăsând un jurnal. poziţia fiilor săi la curte slăbeşte. La 30-31 de ani a călătorit la Ise. la unul din ele învingându-l pe Fujiwara Teika. 80 . Ise Ki 伊勢記 (1186). pe care aveau dreptul s-o moştenească. În 1201 a devenit membru al Biroului de Poezie (Wakadokoro no yoriudo 和歌所の寄人) patronat de fostul împărat Gotoba. Chōmei a fost invitat la mai multe concursuri oficiale de poezie. Takamatsu Nyōin. servind-o pe o consoartă a împăratului. sau chiar problema dragostei: Kamo no Chōmei 鴨 長 明 (1155-1216) s-a născut într-o familie de preoţi shintoişti. rangul al V-lea junior. mai precis Shimogamo Jinja. După moartea lui Nagatsugu prin 1172 sau 1173. iar fiii săi Chōmei şi Nagamori au fost înlăturaţi de la succesiunea la conducerea altarului. unul din cele mai puternice altare shintoiste din Japonia. rangul al IV-lea junior. Când i se întâmpla să rămână fără mijloace de subzistenţă apela la mărinimia imperială sau lucra pentru altarul de la Kamo. Fujiwara Shunzei (apartenenţă ce reflectă statutul social slăbit al lui Chōmei). în 1169. care era mai puţin influentă decât şcoala Mikohidari condusă de liderul poetic al vremii. Odată cu schimbarea împăraţilor şi a raporturilor de putere la curte (ascensiunea lui Taira Kiyomori). Chōmei a făcut o carieră reuşită ca poet şi a devenit şi un foarte iscusit cântăreţ la lăută (biwa. şi chiar Chōmei a primit în 1161. Fujiwara Yoshitsune. păstrând relaţii bune atât cu oficialii noului guvern bakufu cât şi cu fostul împărat Gotoba care se opunea acestora. când Chōmei avea doar 17 sau 18 ani. ei pierzând orice şansă de succes politic. păstrat fragmentar.

1185) între clanurile Taira (平) şi Minamoto ( 源 ). dar şi propriile sale meditaţii. de la Kamo. cu scopul de a prezenta vanitatea lumii. pierderea unei persoane dragi etc. Nenorocirile personale. Ietaka şi Shunzei. Această decizie. a avut motive politice. la Ohara. la cincizeci de ani. Viaţa e comparată. călugărindu-se şi devenind ermit. s-a întors înapoi în coliba sa. Acest post l-ar fi bucurat pe Chōmei. 発心) care asigură omului renaşterea în Paradisul Pământului Pur. ca fiu al excentricului poet Minamoto Shunrai. acolo se pierde" (かつ消え 54 Marra. compilator şi eseist. Hosshinshū 発 心 集 "Culegere de treziri religioase" (conţinând în manuscrise 64 de povestiri. deşi era cam neînsemnat pentru vârsta sa. Alte teme sunt viaţa în sihăstrie şi moartea. mujō 無常. surprinzătoare pentru mulţi (un contemporan scria că "este hotărârea unuia care şi-a pierdut minţile"54). În 1204. iar în ediţia tipărită 102 povestiri). din toate acestea răzbate în opera sa doar ideea de impermanenţă. Ura Jinja. 聖) care au renunţat la lume şi la tentaţiile ei. Univ. fostul împărat Gotoba a vrut să-l răsplătească pe Chōmei propunându-l ca intendent la un altar shintoist mai mic. Apoi s-a calugărit. într-un fel foarte personal. Acestea sunt povestiri exemplare despre călugări (hōshi. of Hawaii Press. Chōmei scrie. Ca o recunoaştere pentru meritele sale poetice. Chōmei se remarcă ca un complex poet de waka. scrisă după 1208. Ţhe Aesthetics of Discontent. printr-un poem. pentru acest post (prin argumente şi cadouri mai serioase pentru Gotoba). p. "Note fără nume"(1209-1210). În 1211 Chōmei merge la Kamakura să predea poezie tânărului şogun Minamoto Sanetomo. Se mută la Yamashiro. 1991. după cum mărturiseşte el însuşi la sfârşitul lucrării. care se afla pe lângă altarul familiei sale. Rokujō şi îşi pune părerile în gura maestrului său. distrugere. despre întâmplări văzute sau auzite de el.episcopul Jien. cu "curentul unui râu" (行く川の流れ)şi cu spuma (泡) care "aici se formează. Pentru a-l consola pe Chōmei Gotoba a creat o nouă funcţie de intendent la alt altar. în fraze care au devenit celebre. Sukeyori. a reuşit să-l impună pe propriul său fiu. el devenind un adevărat tonseisha 遁 世 者 . în general. a fost poet şi preot). Contemporan al războaielor Genpei 源平(1176 . În 1214-1215 a compilat o culegere de povestiri despre atingerea iluminării. teme de bază ale budismului. A refuzat o invitaţie imperială de a se întoarce. Chōmei ne prezintă în aceste povestiri condiţiile care au dus la "trezirea minţii iluminate" (hosshin. Teika. unde scrie Mumyōshō 無 名 称 . dar şi practicarea cu religiozitate a muzicii sau poeziei. dar ruda care-l înlocuise pe tatăl său la Kamo. Întâi s-a retras la nord de capitală. unde prezintă probleme estetice şi diverse personalităţi artistice. În părerile sale critice nu ţine cont nici de şcoala inovatoare a lui Fujiwara Shunzei nici de cea conservatoare. Shun'e 俊恵(născut în 1113. sau tragismul decăderii sale. când Chōmei şi-a mutat coliba de ermit la Hino. duc la hosshin. luând numele Ren'in. 法師) şi oameni sfinţi. Tadasu Jinja. rătăcitori (hijiri. Michele. 81 81 . atât şi nimic despre gloria clanului Taira. critic. sau preotul Jakuren. Cea mai celebră operă a sa este însă Hōjōki   方 丈 記 . pe care însă Chōmei a refuzat-o şi s-a hotărât să se călugărească. şi terminată la vârsta de şaizeci de ani. Sukekane. spunând că a căpătat iluminarea. dar asocierea sa cu viaţa curţii imperiale nu a durat.. zădărnicie a întreprinderilor umane. Neînţelegându-se cu elevul său în ce priveşte poezia. Viaţa sa ajunge la fel de mult estetică pe cât religioasă. se retrage. Fujiwara Ariie. Bucuria lui Chōmei de a lucra aici a fost mare. Aceasta este un fel de poetică în stil zuihitsu.

Această armonizare a zonei laicului şi a zonei sacre este caracteristică budismului Mahayana şi ilustrează bine tendinţa acestuia de a împăca toate dualismele. p. contemporan cu Buddha. cu bucuriile ei specifice şi solitudinea atât de profundă. şi că ataşamentul lui faţă de coliba şi solitudinea sa sunt o nouă formă de iluzie. încălcând principiul non-dualităţii. Eseul are două părţi. ca limbajul poeziei waka. 不二 訪 問 ). în prima parte Chōmei realizează o prezentare aproape grafică a viziunii sale asupra ultimei epoci a credinţei. The Aesthetics of Discontent. Este ca trunchiul de bananier (bashō) care e gol pe dinăuntru. străbate toată opera. Guvernarea lipsită de virtute era în aceeaşi măsură răspunzătoare de ruina ţării. Este ca un balon care nu durează mult. dar poate fi interpretată şi ca un protest politic împotriva structurii societăţii din vremea sa. 1970. spune el. Capitolul introductiv din Hōjōki are o faimă binemeritată în Japonia şi este nu numai un exemplu de limbă extrem de limpede şi frumoasă. A. o ţiteră (koto) şi materiale de scris. Însă Chōmei realizează că a divizat lumea în două.55 Partea a doua contrastează puternic cu prima: Chōmei ne descrie în detaliu mica sa colibă. Univ. Westport: Greenwood Press. p. viaţa pe care o duce acolo. Idealul de viaţă descris de Chōmei este "dorinţa de pace" (静かなるを望み) şi "bucuria în absenţa durerii lumeşti" (うれひなきを楽しみ). cu calamităţile ei. L. 1991. 87 Sadler. Întro japoneză foarte pură. încât chiar dacă ai vrea nu ai putea să încalci preceptele budiste. 15 82 . of Hawaii Press. care realizează iluminarea mai bine decât un calugăr şi devine bodhisattva.かつ結ぶ). Descrierea calamităţilor şi a stării de ruină care s-a abătut asupra capitalei între 1177 şi 1182 este legată de concepţia mappō. Cele două părţi ale eseului prezintă viaţa în societate. iar personajul ei. Michele. pe lângă Sutra Lotusului mai are o lăută. o încălcare a preceptelor budiste. el descrie viaţa sa retrasă. mappō. agrementată de artă: în colibă." 56 Punctul central doctrinal al sutrei este intrarea în non-dualitate (funi hōmon. The Ten Foot Square Hut and Tales of the Heike. de schimbare care nu iartă pe nimeni. în opoziţie cu viaţa de solitudine şi pacea munţilor. Cele cinci calamităţi care au căzut asupra capitalei sunt descrise în detaliu şi noţiunea de impermanenţă.. ci şi o subtilă ţesătură de imagini care au îmbogăţit poezia japoneză încă din vremea lui Hitomaro. Vimalakīrti (Yuima în japoneză) este un laic. Hōjōki este puternic influenţat de o celebră sutră budistă. Îl redăm integral mai jos: ゆく河の流れは絶えずして、しかももとの水あらず 。よどみに浮かぶう たかたは、かつ消え、かつ結びて、久しくとどまりたるためしなし。世の中にあ る人と栖と、またかくのごとし。たましきの都のうちに棟を並べ、甍を争減る高 き賎しき人の住日は、世々を経て尽きせぬものなれど、これをまことかと XX 塗 れば、昔ありし家は稀なり。或は去年焼けて、今年作れり。或は大家ほろびて、 小家となる。住む人もこれに同じ。所も 変 らず、人も多かれど、いにしへ見し人 は、二三十人が中にわづかにひとりふたりなり。朝に死に夕べに生まるるなら ひ、ただ見ずの泡にぞ似たりける。知らず、生まれ死ぬる人いづかたより来り て、いづかたへか去る。また知らず、仮の宿り、誰がためにか心を悩まし、何に 55 56 Marra. din care şi preia imginea spumei: "Acest corp este ca o masă de spumă intangibilă. Yuima-kyō (Vimalakīrtinīrdeśa sutra).

Acelaşi lucru se întâmplă şi cu stăpânii lor. ele par să fie transmise fără întrerupere de la o generaţie la alta. 巻向 83 . Unii oameni mor într-o dimineaţa. floarea poate să se ofilească şi roua să rămână. Spuma care pluteşte pe meandrele cu apă stătătoare dispare şi se formează din nou. Dacă trăim mult timp într-un loc avem multe cunoştinţe. Şi nu ştim nici. în acest loc de trecătoare petrecere. că puţine sunt casele cu adevărat vechi: unele. unde casele nobililor şi ale sărmanilor îşi înşiruie acoperişurile şi îşi ating streşinile unele de altele. care fuseseră mari au fost înlocuite de case mai mici.よりてか目を喜ばしむる。その主と栖と無常を争ふさま、いはばあさがほの露 に異ならず。或は露が落ちて花が残る。しかし、花が残っても、朝日にあふとし ぼんでしまう。或は花がさきにしぼんで、露があとに消え残る。たとい、消え 残ったとしても夕方まではたもたない。 "Curentul unui râu curge fără încetare. lăsând floarea în urmă. Într-o splendidă capitală. totuşi. spuma apei. nu poate să dureze până seara. 57 Nume propriu. Tot în Manyōshū apare comparaţia vieţii cu spuma din urma bărcii. pentru cine ne-am străduit şi de ce am împodobit o casă efemeră. nici unde se duc. dar nu durează mult. se regăsesc şi în poeziile lui Hitomaro din Manyōshū (MYS. dar vom afla. asemănătoare cu spuma apei. alţii se nasc în aceeaşi seară – aşa este viaţa noastră. Sau. din munte minawa no gotoku aşa îmi pare mie azi yo woba waga miru a noastră lume Incertitudinea vieţii este bine evocată de imaginea valurilor care se opresc puţin pe lângă stâlpi înainte de a porni din nou spre o direcţie necunoscută. Casa şi stăpânul ei. 264): Mononofu no Pe râul Uji yaso Ujigawa no al celor optzeci de clanuri războinice ajirogi ni de-a lungul stâlpilor de agăţat năvoade izayofu nami no s-adună valurile pentru-o clipă. dacă cercetăm mai îndeaproape. dar până la urmă vedem că doar unul sau doi rămân din douăzeci-treizeci pe care i-am cunoscut odată. au fost reconstruite în anul următor. distruse într-un an. care se întrec în nestatornicie.Aşa sunt şi oamenii şi casele lor în lumea aceasta. yukue shirazumo şi pleacă-apoi spre un loc necunoscut. Roua se scutură uneori. altele. dar şi aşa. în celebra poezie a călugărului Manzei: Yo no naka wo Cu ce s-asemui oare Nani ni tatoen această lume? Asabiraki Este ca dâra Kogiinishi fune no ce se pierde-n zori ato naki gotoshi în urma bărcii ce-a pornit vâslind. dar apa lui nu este niciodată aceeaşi. nu ştim nici de unde vin. sunt întocmai ca floarea şi roua ce sălăşluieşte în ea. floarea se ofileşte şi ea sub soarele dimineţii." Imaginile din acest prim paragraf – râul. Sau din antologia Shūishū: Makimoku57 no Ca spuma-nvolburată yamabe hibikite a apei ce se rostogoleşte yuku mizu no vuind. Fie că mor. fie că se nasc.

dar pentru el acesta era un lucru normal. făcând o gradaţie a fragilităţii lor. combină imaginea picăturilor de rouă cu cea a zorelelor.?1350). Termenul yūgen. era cu siguranţă conştient de ramificaţiile multiple şi intertextualitatea artei sale. Kaneyoshi s-a călugărit. Asagao no hana e doar zoreaua dimineţii. de rang mai modest. Kamo no Chōmei. deci nuanţa de estompare. A participat regulat la concursurile de poezie bilunare 84 . păstrând legăturile cu lumea mondenă.Dar şi Saigyō. fizică era prezentă încă de la început in concept. s-a născut într-o familie de preoţi shintoişti ereditari. aproape contemporan cu Chōmei. preocupat de estetică la fel de mult cât şi de religie. Pe numele laic Urabe no Kaneyoshi. poet. abilităţile sale artistice asigurându-i un post la curtea imperială. desemna la origine un roşu întunecat. de lipsă de strălucire aparentă. 幽玄. (?1283. pe care îl servise. dar a rămas în capitală. Aceste imagini transmise şi întreţesute de la o generţie la alta sunt doar câteva dovezi (teatrul Nō este o altă sursă de intertextualitate) care ne permit să privim toată literatura japoneză ca pe un uriaş intertext. Kaneyoshi a făcut o bună carieră ca poet. Călugărul Kenkō 兼 好 法 師 . a luat numele de Kenkō. toamna. cu concluzia că zorelele căştigă această “întrecere a nestatorniciei” (cuvintele lui Chōmei): Kaze wo matsu Mai firavă ca Kusa no ha ni roua ce s-a cuibărit Oku tsuyu yori mo pe frunza ierbii Adanaru mono wa ce aşteaptă vântul. După moartea în 1324 a împăratului Go-Uda-In. preluat din scrierile budiste chineze.

stau câte o zi întreagă cu faţa la piatra de scris şi notez toate lucrurile întâmplătoare ce-mi trec prin minte şi. reuşesc să mă înveselesc. balanţa înclinând clar în favoarea “sufletului japonez”. In Japonia căutarea acesta a prototipului ideal are o istorie destul de lungă. pag. Tsurezuregusa. Jōben şi Keiun (toţi călugări-literaţi ca şi Kenkō). trăind în rafinata curte de la Mantova sau la Principele lui Macchiavelli. de stil meditativ japonez. didactică. şi am prezentat un citat din Genji Monogatari. buddhistă şi mai ales confuciansită. 和歌四天王 ("Cei Patru Zei Protectori ai Poeziei"). 1967 85 . natura. cu convingerea budistă că lumea este în continuă degenerare. XIV-XV.). El îşi scria gândurile pe bucăţele de hârtie pe care le lipea pe pereţii căsuţei sale. adică era considerat a fi unul din cei patru mari poeţi ai epocii medievale alături de Ton'a (1289-1372). nu avem date prea clare. pe acest subiect. la mai bine de şase sute de ani de la scrierea ei? Mai mult decât o meditaţie despre subiectele importante pentru orice om. taoistă. adăugându-le şi nişte eseuri mai vechi pe care le poseda un fost servitor al lui Kenkō. Aici autorul alege modele de conduită din tradiţia shintoistă. ce răspunde la întrebarea subconştientă a celui ce se caută pe sine: “Eu cum ar trebui să fiu?” A fost doar comparată cu eseurile lui Montaigne. Introduction.organizate la palatul imperial şi în ultimii ani de viaţă s-a retras la templul Kanshin-in. Kodansha International. Murasaki Shikibu exprima competiţia dintre conceptele de kara zae (“învăţătură chineză”) şi yamato damashii (“suflet japonez”) în modelarea omului cu succes la curte. se pare că a cules cu grijă hârtiile şi le-a aranjat în ordinea de azi. ca prietenia. care îl aprecia mult pe Kenkō. natura.” Ce face oare ca această operă să fie încă atât de iubită. la pagina. aflând de acest ciudat obicei. Sanjōnishi Saneeda. şi le exemplifică prin povestiri din viaţa curtenilor japonezi. dragostea. Tsurezuregusapare a fi în mare măsură şi o lucrare normativă. Kenkō păstrează vie amintirea vechilor tradiţii şi trăieşte. de japonezi şi cititori străini deopotrivă. Chiar din perioada de apogeu a familiei Fujiwara. caracterul omului. 三条西実枝 (1511-1579) povesteşte că Kenkō nu ar fi redactat într-o formă definitivă cele 243 de paragrafe care alcătuiesc lucrarea. Titlul operei vine de la primul paragraf. frumuseţea. care pare a ne prezenta scopul şi modul în care a fost scrisă: すずり むか ぐる うつ つれづれなるままに、ひぐらし、 硯 に 向 ひて、心に 映 りゆくよしなし ごとを、そこはかとなく書きつくれば、あやしうこそもの 狂 ほしけれ。 “Când nu am nimic mai bun de făcut. în cartierul Yoshida din Kyoto. frumuseţea şi natura acesteia. dar şi Renaşterea italiană a avut multe încercări de creionare a unui curtean sau conducător ideal – dacă ar fi să ne gândim la Curteanul lui Baldassare Castiglione. Insă predecesorul recunoscut al lui Kenkō este culegerea de nuvele Jikkinsho (“Anecdote ce ilustrează 10 maxime”) din 1252. respectat şi bine-cunoscut ca poet şi expert în tradiţii şi uzanţe vechi. Subiectele meditaţiei sale sunt budismul şi viaţa călugărilor. în mod ciudat. 58 Keene (tr. pe vremea lui Michinaga (966-1028).58 Tsurezuregusa este un exemplu strălucit de zuihitsu. Generalul poet Imagawa Ryōshun. A fost onorat cu titlul de Waka Shiten-ō. ca şi predecesorul său Chōmei. Despre perioada sau modul cum a compus opera care l-a impus posterităţii şi care este azi mult mai apreciată decât poezia sa.

Anexa 1: Prefaţa în de Ki no Tsurayuki Andreea Romanov) limba japoneză a Antologiei Kokinshū: Kanajō (Traducere din limba engleză de Florentina Boboc şi 「やまとうたは、人の心を種として、万の言の葉とぞなれりける。世の中にあ る人、ことわざ繁きものなれば、心に思ふことを、見るもの聞くものにつけて、 言ひ出せるなり。花に鳴く鶯、水に住む蛙の声を聞けば、生きとし生けるもの、 いづれか歌をよまざりける。力をもいれずして天地を動かし、目に見えぬ鬼神を もあはれと思はせ、男女の中をも和らげ、たけき武士の心をも慰むるは歌なり。 この歌、天地のひらけ初まりける時よりいできにけり。」 86 .

736.61 În timpul zeilor. mişcă cerul şi pământul. Până în era oamenilor. erau compuse poezii de 31 silabe.Seminţele poeziei japoneze se găsesc în sufletul omenesc. ca de exemplu numerele 688. armonizează relaţiile dintre bărbaţi şi femei şi împacă inimile puternicilor războinici. 782. fără rafinament. celui numit Wani nu i-a fost uşor şi a compus o poezie pe care să i-o prezinte monarhului. tot ceea ce gândesc şi simt căpătând expresie prin descrieri a ceea ce văd şi aud.59 Oamenilor li se întâmplă multe lucruri în această lume. ştim că fiecare fiinţă are cântecul ei. împreună cu prinţul care urma să fie încoronat. Cântecul ei ebisu lăuda frumuseţea chipului fratelui ei mai mare în timp ce lumina dealurile şi văile. deoarece poeţii se exprimau direct. Comparaţia între cuvinte şi frunze se face în multe poezii din Kokinshū. cântecele nu aveau un număr fix de silabe şi erau dificil de înţeles. astfel diversificându-se inspiraţia şi forma de expresie. aşa cum un munte înalt este creat din acumularea de nisip şi nămol la baza acestuia. probabil. Pe când construia un palat în provincia Izumo în care să locuiască împreună cu soţia lui. 61 Textul scris în italice se pare că a fost adăugat mai târziu ca un fel de comentariu şi că nu a existat în versiunea originală. când erau mişcaţi de ceaţă sau când regretau roua trecătoare. legendele spun că în întinsul cer cântecele au apărut odată cu prinţesa Shitateru. iar pe pământ. odată cu cântecul lui Susano-o no mikoto. Se face aluzie la cântecele de căsătorie ale zeităţii feminine şi zeităţii masculine cântate sub podul plutitor al cerului. începând cu Susano-o no mikoto. la florile de prun. Florile copacilor se referă. multe poezii au fost compuse când oamenii erau atraşi de flori. Datorită acestui fapt. când admirau păsările. Aceste cântece nu au un număr fix de silabe sau forma obişnuită a unei poezii. treptat atingând norii cerului. Prinţesa Shitateru era soţia prinţului Amewaka. 737. 788 60 Ideea că fenomenul cultural uman este la fel de vechi ca Cerul şi Pământul este de origine chineză. 59 Inima omului este comparată cu sămânţa. Susano-o era fratele mai mare al lui Amaterasu ōmikami. Când auzim ciripitul sturzilor de munte printre flori sau orăcăitul broaştelor în lac. Când Ōsasagi tennō era în Naniwa şi era prinţ. au renunţat la ragul lor şi au refuzat să ia tronul timp de trei ani. iar cuvintele lui cu frunzele plantelor ce cresc din această sămânţă. Poezia “Golfului Naniwa” celebrează începutul unei domnii. cresc şi se transformă în frunze de zece mii de cuvinte. stârneşte sentimentele zeilor şi spiritelor invizibile. fără efort. Astfel de cântece au luat fiinţă când raiul şi pământul au apărut pentru prima dată60. a văzut nori coloraţi în opt culori înălţându-se deasupra ţinutului şi a compus această poezie: yakumo tatsu izumo yaegaki tsumagome ni yaegaki tsukuru sono yaegaki o în Izumo opt nori se înalţă formând un gard cu opt straturi să adăpostească soţul şi soţia formând un gard cu opt straturi acel gard cu opt straturi De atunci. Poezia este cea care. Aşa cum o lungă călătorie către locuri îndepărtate începe cu un pas şi se termină după multe luni şi ani. Cu toate acestea. 87 . aşa a fost şi poezia.

pentru care un exemplu este: kimi ni kesa ashita no shimo no okite inaba koishiki goto ni kie ya wataran dacă în această dimineaţă aşa cum se risipesc gerurile albe şi reci ale dimineţii te ridici să mă părăseşti voi tânji de fiecare dată dupa tine mă voi transforma şi eu în gheaţă care se topeşte Astfel de poezii prezintă similitudini care descriu un lucru precum un altul.Poezia Muntelui Asaka a fost compusă de o servitoare de la curte care încerca să atragă atenţia cuiva. exemplificat de următoarea poezie: saku hana ni omoitsuku mi no ajikinasa mi ni itatsuki no iru mo shirazute fascinat de florile deschise cât de scurtă va fi viaţa lor pentru că niciodată nu observă săgeata care va aduce necazul În astfel de poezii. Al treilea tip este Comparaţia. lucrurile sunt descrise aşa cum sunt. Acest tip de poezie a fost prezentat lui Ōsasagi tennō: naniwazu ni saku ya ko no hana fuyu komori ima wa harube to saku ya ko no hana în golful Naniwa copacii sunt îmbrăcaţi în flori copacii învăluiţi de iarnă sunt acum îmbrăcaţi în flori să spună lumii că primăvara a sosit Al doilea tip de poezie este Descrierea. "a sfătui". este greu de înţeles. După aceea. "a susţine un principiu". fără analogii. 88 . ridicându-i astfel moralul. "plăcut la gust". era "a face plăcut la gust". care a dat mai apoi pe "a convinge". Pare să se încadreze în cea de-a a 5-a categorie: Elegantia. Când prinţul Kazuraki a fost trimis în Nordul Îndepărtat. "suav". "dulce". a fost nemulţumit pentru că simţea că guvernatorul acelui district nu-l trata îndeajuns de bine. cu toate că a fost aranjat un banchet în cinstea lui. Primul tip este Suasiv62. sweet). adevărate şi în cazul poeziei chineze. Sensul primar al lui suadeo. persuadeo. Poate următorul este mai bun: 62 de la verbul latinesc suadeo. însă se regăseşte în coradicalul său suavis (engl. Deci acel tip de poezie avea rostul de a convinge sau îndemna pe cineva. care s-a pierdut. Care este înţelesul acestui exemplu? De ce această poezie aparţine de această categorie. o femeie care fusese servitoare la curte i-a oferit sake şi a compus acest cântec. Această poezie nu este chiar un exemplu bun. există şase principii poetice. Acum. Aceste două cântece sunt considerate mama şi tatăl poeziei şi sunt folosite ca prime texte în practicarea caligrafiei.

Totuşi. pentru care un exemplu ar fi următorul: itsuwari no naki yo nariseba ika bakari hito no koto no ha ureshikaramashi dacă această lume a noastră ar fi o lume lipsită de falsitate cât de mult m-aş bucura să aud dulci cuvinte de iubire nouă care se înfiripă Aceste poezii descriu o lume bine ordonată care funcţionează armonios. Un mai bun exemplu este: yamazakura aku made iro o mitsuru kana hana chiru beku mo kaze fukanu yo ni mi-am umplut privirea cu nuanţa florilor de cireş de munte în această eră în care niciun vânt nu scutură petalele Al şaselea tip sunt Elogiile. copacilor. Nu este niciun înţeles ascuns.tarachine no oya no kau ko no mayu komori ibuseku mo aru ka imo ni awazute viermi de mătase crescuţi de părintele meu bătrân şi ofilit ascunşi în coconi voi trăi oare numai în tristeţe fără să-mi pot întâlni iubirea? Al patrulea principiu este Imagistica Evocatoare. sentimentul este exprimat prin folosirea tuturor plantelor. Poate că poezia următoare este un exemplu mai bun: suma no ama no shio yaku keburi kaze o itami omowanu kata ni tanabikinikeri fumul din focurile de sare ale neamului de pescari Suma e legănat şi purtat de vânturi înverşunate spre direcţii nebănuite Al cincilea este Elegantia. Poezia de mai sus nu pare să se încadreze în această categorie. Poate că acesta este un exemplu mai bun: 89 . păsărilor şi animalelor care există. Acesta este un exemplu: waga koi wa yomu tomo tsukiji ariso umi no hama no masago wa yomitsukusu tomo deşi număr felurile în care te iubesc n-aş putea să ajung la sfârşit chiar de-aş putea număra fiecare grăunte de nisip de pe malurile aspre ale mării În astfel de poezii. De exemplu: kono tono wa mube mo tomikeri saki kusa no mitsuba yotsuba ni tono zukuriseri noi am ştiut că va fi astfel de bogat acest palat construit cu aripi numărând trei sau patru acest palat precum copacii rămuroşi În aceste poezii este lăudată lumea şi sunt adresate zeilor. deci este o vagă diferenţă în stil. este adevărat şi pentru primul principiu. Spiritul acestor poezii nu este corespunzător.

numai prin poezie inima lui era alinată. este posibil ca: poetul să facă comparaţie cu o piatră rotunjită sau să-i facă pe plac stăpânului său invocând muntele Tsukuba. când aude cântecul greierelui. sau să deplângă lungimile triste ale bambusului negru. Nu se cuvine ca poezia japoneză să fie astfel. el a oftat văzând troienele de zapadă şi cascadele crescând cu fiecare an. să debordeze de bucurie. să numere fâlfâitul aripilor de becaţă seara. când vedea roua de pe firele de iarbă sau spuma de pe ape. s-ar putea să audă că nu ieşea fum din muntele Fuji sau că podul Nagara a fost reconstruit– În astfel de momente. făcând aluzie la râul Yoshino. Câteodată mergea în locuri sălbatice. care au o viaţă scurtă.kasugano ni wakana tsumitsutsu yorozuyo iwau kokoro wa kami zo shiru ran adunând ierburi tinere pe câmpia din Kasuga sărbătorim anii tăi mulţi minunatul zeu cu siguranţă ştie cât de mult ma bucur În concluzie. s-a plâns de căile lumii iubirii. căzând în lume. să privească frunzele trifoiului de toamnă. sau să protesteze împotriva trecerii rapide a frumuseţii florilor. necunoscute şi întunecoase. iar în timpul domniei 63 Umoregi no (“buştean scufundat”). poetul călătorea prin ţinuturi neumblate pentru a folosi imaginea florilor. Câteodată. să se gândească la pinii din Takasago şi Suminoe care au crescut odată cu el. Monarhii au citit acestea cu siguranţă şi i-au distins pe cei înţelepţi de cei neînţelepţi. Poezia a devenit un buştean cufundat şi ascuns63. “necunoscut altora”. deoarece oamenii sunt preocupaţi de aparenţe strălucitoare şi inimile lor admiră ostentaţia. a se vedea poemul 650 din Kokinshu 90 . să îşi compare iubirea înăbuşită cu fumul ce se ridică din Fuji. care ieri prospera. inima să-i fie plină de încântare. dar mai ales din perioada Nara s-au răspândit până departe. poate invoca valurile de pe Matsuyama. se pare că nu există şase principii diferite în poezie. ascultând căderea frunzelor într-o noapte de toamnă. necunoscut altora în casele îndrăgostiţilor. era surprins când îşi dădea seama de efemeritatea vieţii lui. În acea perioadă monarhul trebuie să fi apreciat cu adevărat poezia. Poeziile nu sunt lucruri care să fie expuse în locuri publice într-un mod la fel de deschis precum florile ierbii de pampas. În ziua de azi. makura kotoba pentru hito shirenu. generaţiile de monarhi din vechime şi-au încurajat slujitorii să compună poezii inspirate de aceste frumuseţi. să îşi amintească zilele învechite ale muntelui Otoko. apele adânci ale izvorului din luncă. văzând florile scuturându-se într-o dimineaţă de primăvară. Nu numai în astfel de momente. Luaţi în considerare originile ei: oridecâteori erau flori în dimineţile de primăvară sau în nopţile de toamnă cu lună plină. dar şi cu alte ocazii. pentru a descrie luna. să îşi îndrepte gândurile către prieteni. Aceste poezii au fost transmise din vechime. au apărut poeme insipide. şi-a pierdut influenţa. el. a fost înstrăinat de cei pe care i-a iubit.

către ţărmul cu trestii cocorii trec ţipând în golful Akashi prin ceaţa dimineţii urmăresc lacom corabia ce dispare în spatele insulei florile de prun nici nu se pot desluşi. cad necontenit din înaltul cerului fulgii-n zbor învolburat frunzele de-arţar ţes pe râul Tatsuta covor stacojiu. cum ar fi poezia Împăratului Heizei.lui. Într-o seară de toamnă. acolo am înnoptat… în golful Waka fluxul îşi croieşte drum şi ascunde malul. Avem astfel de exemple. Kakinomoto no Hitomaro de Rangul Al Treilea Senior. trec râul şi-n urma mea se destramă la mijloc 91 . frunzele roşii ce pluteau pe râul Tatsuta arătau precum brocartul imperial. iar într-o dimineaţă de primăvară florile de cireş de pe muntele Yoshino îi aminteau lui Hitomaro de nori. din perioada Nara: tatsuta gawa momiji midarete nagrumeri wataraba nishiki naka ya taenan cea a lui Hitomaro: ume no hana sore to mo miezu hisakata no amagiru yuki no nabete furereba poezia anonimă: honobono to akashi no ura no asagiri ni shimagakureyuku fune o shi zo omou cea scrisă de Akahito: haru no no ni sumire tsumi ni to koshi ware so no o natsukashimi hitoyo nenikeru şi poezia anonimă: waka no ura ni shio michi kureba kata o nami ashibe o sashite tazu nakiwakaru am mers să culeg din poiana primăverii o violetă şi tânjind de dorul ei. Nici unul dintre cei doi poeţi nu poate fi considerat a fi superior celuilalt. a fost un înţelept al poeziei. Yamabe no Akahito era de asemenea un poet remarcabil. Astfel. regulile şi subiectele trebuie să fi fost unice.

dar prea puţine cuvinte. în păşunea Saga: na ni medete oreru bakari zo ominaeshi ware ochiniki to hito ni kataru na ce nume frumos ai. se înşiră delicat boabe de rouă ca mici mărgăritare-salcia de primăvară neîntinate. dar lipsit de sinceritate. dar voi exclude acei poeţi de rang înalt şi pe cei având funcţii oficiale. După aceasta au fost unul sau doi poeţi care cunoşteau cântecele vechi şi înţelegeau spiritul poeziei. În răstimpul celor o sută de ani. De-atunci au trecut mai mult de o sută de ani şi s-au perindat zece generaţii. Totuşi. Cele dintâi poeme au fost adunate în culegerea Manyōshū. tsuki ya aranu haru ya mukashi no haru naranu waga mi hitotsu wa moto no mi ni shite okata wa tsuki o mo medeji kore zo kono tsumoreba hito no nici luna de-acum. dar având înca o undă de parfum. asamidori ito yorikakete shiratsuyu o tama ni mo nukeru haru no yanagi ka hachisuba no nigori ni shimanu kokoro mote nani ka wa tsuyu o tama to azamuku pe lujere verzi. frunze de lotus răsar din apa cu mâl purtând stropi de rouă. doar eu singur am rămas neschimbat. nici această primavară nu-s cele de-atunci. am crezut că sunt perle Poezie scrisă după ce a căzut de pe cal. Poemele sale sunt ca florile ofilite şi căzute. Printre ceilalţi. şi totuşi eu te-am rupt… domniţă floare. într-un şir neîntrerupt ca un fir răsucit. ca în trecut sunt mulţi cei care iubesc luna. puţini au fost cei care ştiau vechile cântece şi care cu adevărat înţelegeau arta poetică. unul dintre cei mai cunoscuţi din ultima vreme a fost Marele Preot Henjō. nu mai spune nimănui c-am căzut frângându-te Ariwara no Narihira are prea multe sentimente. căci pe aceştia nu îi pot critica cu destulă pricepere. căci generaţiile s-au succedat asemeni nodurilor tulpinii de bambus negru. fiecare din ei avea calităţi şi defecte. Aş vrea să dau câteva exemple.Pe lângă aceştia au fost ascultaţi şi alţi mari poeţi. al cărui stil e bun. însă eu cu fiecare răsărit şi-apus al ei 92 . Poezia sa e ca pictura unei femei care stârneşte în zadar inima cuiva.

Este plină de sentiment. pomi şi ierburi de pe câmp se înclină toate. Arta sa e ca un negustor îmbrăcat în veşminte elegante. Întrucât doar câteva dintre poemele sale sunt cunoscute. waga io wa miyako no tatsumi shika zo sumu yo o uji yama to hito wa iu nari locuinţa mea-i la sud-vest de capitală. însă fragilitatea e firească pentru stilul unei femei. fuku kara ni nobe no kusaki no shiorureba mube yama kaze o arashi to iu ran când bate vântul. nici înţelege pe deplin. iar logica sa nu urmează în mod constant de la început până la sfârşit. Poeziile ei amintesc de o nobilă doamnă ce suferă de o boală. Când îi citeşti poemele e ca şi cum ai privi luna de toamnă doar ca s-o afli tăinuită de norii din zori. acest vânt venind din munţi se numeşte furtună La aniversarea decesului Împăratului Fukakusa: kusa fukaki kasumi no tani ni kage kakushi teru hi no kureshi kiyou ni ya wa aranu ierburile-adânci sunt învăluite-n ceaţă iar ultima rază de soare e alungată… acea tristă zi nu-i azi Stilul preotului Kisen de la Muntele Uji este vag. nu le putem nici compara. dar la el forma nu se potriveşte cu conţinutul. lângă mine pe el l-am văzut. dar n-a fost decât un vis ah! de nu m-aş fi trezit… 93 . adormind. omoitsutsu nurebaya hito no mietsuran yume to shiriseba samezaramashi o cuprinsă de dor. însă doar m-am ofilit mai curând Funya no Yashuhide a mânuit cuvintele cu măiestrie. într-un loc retras. când alături am dormit… dorind să-l rechem am aţipit. îndeobşte cunoscut drept Muntele Uji Ono no Komachi este Prinţesa Satori a vremurilor noastre. dar plăpândă.oi to naru mono nenuru yo no yume o hakanami madoromeba iya hakana ni mo narimasaru kana număr anii ce se scurg… ce vis trecător.

însă ei îşi închipuie că orice compun este poezie. m-aş lăsa în voia lui… în noaptea asta ştiu: iubitul va veni. Ki no Tsurayuki (Şef al Secţiei de Documente). În momentele de răgaz îngăduite de numeroasele treburi de stat. la fel de răspândiţi ca iedera ce împânzeşte poienile. Oshikochi no Mitsune (Primul Funcţionar Junior al Provinciei Kai) şi pe Mibu no Tadamine (funcţionar la Cartierul General al Gărzii Imperiale) şi le-a cerut să-i prezinte poemele vechi ce nu fuseseră 94 . anotimpurile s-au perindat de nouă ori. Necontenitele valuri ale bunăvoinţei sale se revarsă dincolo de hotarele celor Opt Insule. seamănă cu un om de la munte cu o legătură de vreascuri în spinare. oare anii ce-au trecut or fi mulţi? mă tot întreb… Mai sunt şi alţii. el i-a convocat pe Ki no Tomonori (Secretar Şef al Ministerului Afacerilor Private). vrea să le cerceteze şi să le transmită urmaşilor. În timpul domniei actualului Împărat. el nu neglijează celelalte lucruri: atent la trecut şi dornic să reînvie vechile obiceiuri. În a optsprezece-a zi din luna a patra a celui de-al cincilea an Engi (905). însă tu n-ai cum să ştii… privesc dincolo de Muntele Kagami şi apoi pornesc. iar umbra marii sale compasiuni este mai întinsă decât cea a Muntelui Tsukuba. mă scufund ca plantele de apă ce n-au rădăcini râul de mă va chema. căci păianjenul harnic ţese o plasă ce-i va prinde inima Cântecele lui Ōtomo no Kuronushi sunt rustice ca formă. fără a şti ce reprezintă cu adevărat arta poetică. privesc primul stol de gâşte ce trec ţipând. e floarea cea tainică din inima omului iată. la fel de numeroşi precum frunzele copacilor din pădure.iro miede utsurou mono wa yo no naka no hito no kokoro no hana ni zo arikeru wabinureba mi o ukikusa no ne o taete sasou mizu araba inan to zo omou waga seko ga kubeki yoi nari sasagani no kumo no furumai kanete shirushi mo lucrul ce în lume fără a-şi schimba culoarea se ofileşte. odihnindu-se la umbra unui ram înflorit. omoi idete koishiki toki wa hatsu kari no nakite wataru to hito wa shirazu ya kagami yama iza tachiyorite mite yukan toshi henuru mi wa oi ya shinuru to amintiri revin din vremea când ne iubeam.

dar cuvintele acestor poeme sunt eterne. a oferi rugăciuni scrise pe fâşii de hârtie pe dealul din Osaka. bucurii şi dureri vin şi trec. întinzându-se asemeni lianelor. poemele noastre nu au parfumul florilor de primăvară. Hitomaro a murit. cât şi în poezie.incluse în Manyōshū. Gustul rafinat şi răspunsul prompt erau de importanţă majoră în 95 . dar fie că umblăm sau ne oprim ca norii ce se târăsc uşor. Teele) Spre sfârşitul secolului al X-lea şi începutul secolului al XI-lea. dar probabil că nu a jucat un rol atât de însemnat ca pentru aristocraţia curţii Heian. teatru şi vestimentaţie. a petrece pe cineva într-o călătorie şi despre felurite alte subiecte ce nu pot fi grupate după anotimp. după textul în limba engleză al lui Nicholas J. pictură. 新鮮髄脳 şi Waka Kuhon. ne bucurăm că ne-am născut în această generaţie şi că putem trăi în perioada în care acest eveniment are loc. japonezii au început să dezvolte o cultură cu caracteristici proprii. nepieritoare ca ramurile verzi de salcie. Timpurile se pot schimba. Poezia a fost importantă la curtea dinastiei T’ang din China. dar o faimă amăgitoare persistă în urma lor. Ele vor exista câtă vreme apele vor curge la poalele munţilor. vor aduce încântare până când pietricelele vor creşte mari cât bolovanii. a felicita. a tânji după soţia cuiva atunci când zăreşti tufele de trifoi sau ierburile verii. aşa cum respectă şi preţuiesc luna din înaltul cerului. Relaţiile oficiale cu China fuseseră întrerupte cu mai bine de o sută de ani în urmă şi astfel. neschimbate ca frunzele de pin. după multe generaţii care s-au axat pe studierea clasicilor chinezi. lungă precum o nesfârşită noapte de toamnă. arhitectură. cântecul privighetorii. curtenii de la Heian-kyō s-au dedicat aprofundării conceptului de frumuseţe regăsit atât în religie. culesul ramurilor cu frunze de toamnă. permanente precum căile păsărilor. Am ales de asemenea şi poezii despre subiecte ca: a-i ura seniorului viaţă lungă cât a cocorului sau a broaştei ţestoase. sunt numeroase ca nisipul ţărmurilor. fie că adormim sau ne ridicăm precum mugetul căprioarei. Iată. însă poeziile sale trăiesc. Nimeni nu va fi nemulţumit. Aceste o mie de poezii în douăzeci de cărţi alcătuiesc culegerea Kokinwakashū. căci sunt felurite ca vadurile râului Asuka. Japonia a fost cadrul unei vaste creativităţi literare. muzică. Aşadar ne temem de ce părerile criticilor şi ne îndoim de măiestria noastră. perioadă în care puterea clanului Fujiwara atingea apogeul. precum şi pe ale noastre proprii. Ignorând realităţile cu care se confrunta omul de rând. Noi am ales poeme ce evocă purtatul ghirlandelor din flori de prun. sculptură. sau privitul zăpezii. Aceia care cunosc valoarea artei poetice şi înţeleg sensul lucrurilor vor privi cu respect vechiul şi vor preţui noul. Anexa 2: Tratatele poetice Shinsen Zuinō. 和歌 九本 de Fujiwara Kinto (Traducere de Theodoru Tiberiu. grădini.

Viaţa la curtea Heian era de neconceput pentru cineva care nu avea vaste cunoştinţe de poezie şi artă poetică. Cele două lucrări traduse aici. era fiul cel mare al regentului Fujiwara no Yoritada (924-989). Fujiwara no Kintō (966-1041)64. s-a călugărit şi s-a retras la Nagatami67. Totuşi. kanshi65 şi muzică. Cum avea o admiraţie deosebită pentru poetul chinez Po Chű-i (772846). Kyōto. 96 . unde adesea aveau loc petreceri şi concursuri de poezie. fiecărui grup fiindu-i repartizată câte o barcă ce urma să plutească în avalul râului Ōi. dar exista o spaimă deosebită faţă de mustrările pe care acesta le putea aduce. Este cunoscut şi pentru o colecţie de poezii pe ai căror autori Kintō îi considera cei mai buni 36 de poeţi ai Japoniei .orice ocazie de la curte. Po Chű-i pare să fi fost mult mai vestit in Japonia decât în China. Michinaga (966-1027). un poet aspirant s-a înfometat. la care participanţii au fost invitaţi să se împartă în grupuri de waka. 66 Savanţii japonezi nu au ajuns încă la o concluzie privind identitatea editorului de drept. multe din versurile sale fiind introduse de Murasaki Shikibu în Genji Monogatari. el a fost membru al celui mai restrâns cerc de sfetnici ai Tronului. Michinaga îl întrebă în care ambarcaţiune vrea să se urce. găsindu-şi astfel sfârşitul. Deşi nu a reuşit să ocupe o poziţie la fel de înaltă ca cea a tatălui său. în anul 1024. Ideile exprimate de el în cele două tratate dezvăluie influenţa religiei. critc şi editor. La acest gen de concursuri oaspeţilor li se dădea de la început câte o temă. Pentru Kintō. a intercalat multe din versurile acestuia cu poezia waka inclusă în antologie. Kintō a fost multă vreme interesat de budism şi. la vîrsta de 34 de ani. Poezie chineză.Sanjūrokkasen. Kintō urcă la bordul ambarcaţiunii destinate poeziei waka şi câştigă concursul. sau „revărsarea sufletului”. Murasaki îl admira atât de mult încât era incapabilă să vorbească în prezenţa lui. Shūi Waka Shū 66. au fost scrise în această perioadă a sa de recluziune. În anul 1011. Se poate ca cel care a compilat în prealabil Shūishū să fi fost Kintō. poezie chineză şi a fost în acelaşi timp un mare flautist şi caligraf. Văzîndu-l pe Kintō. dar şi importanţa naturii. ca sihastru în apropierea capitalei. importanţa şi influenţa lui Kintō au fost în primul ca poet. Kintō a elaborat antologia Wakan Rōei Shū ce conţinea poezie japoneză şi chineză. Laudele venite din partea lui Kintō erau considerate o comoară de preţ. Shinsen Zuinō („Esenţă proaspăt selectată”) şi Waka Kuhon („Cele nouă niveluri ale poeziei waka”). fiecare participant trebuind a fi capabil să compună la comandă o poezie scurtă şi corespunzătoare din punct de vedere calitativ. numele fostului împărat Kazan fiind de asemenea vehiculat. se spune că în urma criticii caustice pe care a primit-o de la Kintō. aşa cum spune în Waka Kuhon. Există o istorisire legată de o petrecere de poezie al cărei amfitrion era vărul lui Kintō şi rivalul său din copilărie. sau poezii în limba chineză create de japonezi. 67 Situată astăzi în Sakyō-ku. într-o stare de spirit în care „cuvintele sunt atât de magice încât sufletul poeziei se revarsă şi dăinuie”. Kintō s-a implicat îndeaproape în editarea celei de-a treia antologii imperiale de poezie. la vîrsta de 58 de ani. În anul 1000. O poezie 64 65 cunoscut şi ca Shijō Dainagon. dar Kazan şi-a rezervat dreptul de a face el însuşi selecţia finală. iar la sfârşitul plimbării un juriu evalua prestaţia lor poetică. calitatea cea mai de preţ în poezie o constituie amari no kokoro. dat fiind faptul că talentul său acoperea toate cele trei domenii artistice. autorul celor două tratate de mai jos. A compus waka. şi Mare Consilier (Dainagon).

Se credea că sufletul (kokoro) limbii japoneze se află în poezia waka. waka şi religia au mers mână în mână. pentru a întări sufletul împăratului. unde stă scris: „Poezia există în suflet ca voinţă şi se manifestă ca vers. waka aveau rolul unor incantaţii prin care se invocau zeii câmpiilor şi ai munţilor. akaki kokoro („suflet luminos”) şi kiyoki akaki kokoro („suflet pur şi luminos”). De fapt. Termenii moto şi sue. zeii câmpurilor se strămutau devenind zeii munţilor. Natura Esenţială este în mişcare luând forme variate ca cântec sau dans”. În ritualurile shintōiste. budismului. Poezia chineză era foarte apreciată în Japonia. citirea Man’yōshū devenise aproape imposibilă din cauza modului ciudat în care caracterele chinezeşti fuseseră folosite la scrierea sa. Încă de la începuturile istoriei japoneze. În felul acesta se revărsa sufletul poeziei waka. Rezultat al influenţei shintōismului. Când anotimpurile se preschimbau din toamnă în iarnă. acesta deţinînd o copie a textului în chineză. prima antologie a poeţilor japonezi – Kaifūsō (751) – a fost scrisă în limba chineză. În cele 62 de Edicte Imperiale emise între 697 şi 789. artei poetice chinezeşti şi al începuturilor artei poetice japoneze. la scurtă vreme urmându-i Man’yōshū. sau spiritul Anului Nou. uneori pentru înţeles. în care spune că „Lucrurile mişcă spiritul avînd ca rezultat răspunsul afectiv al oamenilor. sau ca reflecţia clară dintr-o oglindă.înzestrată cu această calitate conţine o armonie covârşitoare şi o frumuseţe impresionantă ce se concentrează atent pe un singur aspect. Yuan Ching a scris un tratat despre poezie numit Shih sui-nao („Esenţa poeziei”). Se pare că structura existentă în Shih sui-nao a fost adoptată de Kintō la redactarea operei sale Shinsen Zuinō. Poeziile waka se scriau la festivalurile sezoniere. Shintōismul are la bază comuniunea armonioasă cu natura. câteva selecţii din Man’yōshū au fost „traduse” într-o limbă 97 . În arta poetică chineză. precum Shih ching şi Wen hsuan. Chung Hung a scris o lucrare despre poezie numită Shih P’ing („Uzanţe poetice”). Ca o completare a ideilor menţionate mai sus.. pe care Kintō îi foloseşte pentru a descrie cele două părţi ale poeziei waka. În jurul anului 500. iar alteori pentru a desemna doar sunete. împăraţii începând acum să comande alcătuirea de antologii de poezie chineză. ajungându-se ca la începutul secolului al X-lea waka să fie folosite în ceremoniile shintōiste ţinute la curtea imperială. Deşi arhivele scrise ale Japoniei sunt ulterioare secolului al VII-lea. îşi au originile în poeziile ceremonialului shintō. conceptele recurente sunt: kiyoki kokoro („suflet pur”). conceptul de amari no kokoro se dezvoltase considerabil până în vremea lui Kintō. numită kami asobi uta. se poate afirma că profunzimea. de Anul Nou şi la înscăunarea unui nou împărat. iar principalele antologii chinezeşti. erau bine cunoscute de orice poet japonez. În timpul dinastiei T’ang. se pare că în această lucrare erau tratate teme precum armonia tonurilor în poezie sau „bolile poeziei” (uta yamai). Astfel. începînd cu prima – Kokin Waka Shū exista chiar o secţiune specială pentru kagura uta. Poezia este astfel revărsarea sufletului. Când interesul pentru poezia japoneză a început să se manifeste din nou. sufletul se mişcă şi ia forma cuvintelor”. puritatea şi armonia sufletului au fost concepte importante încă dinainte de acea dată. sufletul trebuie să fie asemenea mării liniştite. În antologiile imperiale de poezie. când cultura chineză avea deja o influenţă majoră. În consecinţă. idealul de amari no kokoro poate fi observat pentru prima dată în prefaţa străvechii Shih ching („Cartea odelor”). pe care a folosit-o ca inspiraţie. Anii între 759 şi 905 sunt cunoscuţi ca perioada întunecată a poeziei de tip uta.

precum şi la paşii care trebuie parcurşi în comunicarea poetică. scriind: „La baza poeziei stă voinţa. mandala şi mudra. Acesta este motivul pentru care aproape jumătate din poeziile începutului de secol X. concentrându-se asupra regulilor privind rima internă şi cea externă. pe parcursul mişcării sufletului cuvintele devin poezie”. Kakyōhyōshiki. care apar in Kokinshū. acolo unde sufletul se revarsă. ar putea proveni fie din acea antologie. Un alt aspect de care Kūkai este preocupat în lucrările sale se referă la legile privind rima internă şi externă. care făcuse o 98 . În perioada cuprinsă între sfîrşitul secolului al VIII-lea şi sfîrşitul secolului al IXlea. regulile privind armonia tonurilor în poezie. Învăţăturile buddhiste esoterice ale lui Kūkai îşi au rădăcinile. în principal. cele mai măreţe exemple sculpturale.japoneză inteligibilă. urmând filiera chineză şi tibetană. cunoscut şi după numele său postum. De la sfîrşitul secolului al VIII-lea până la sfîrşitul secolului al IX-lea. ci doar prin poezie sublimă. poezia era considerată a fi calea spre Nirvana. Lucrarea sa. au devenit foarte frecvente. Cu alte cuvinte. Kūkai (774-835. La aproape două generaţii după Hamanari. în timp ce poeţii care compuneau kanshi aspirau la a fi incluşi în antologiile de poezie chineză făcute de japonezi. care se află în suflet. Teza sa. scrisă în limba chineză. a scris Bunkyōhifuron (818) şi Bumpitsu Ganshinshō (819). Poezia uta începea să-şi recâştige popularitatea. sunt anonime. O selecţie serioasă de poezii din Man’yōshū a fost inclusă de Kintō atât în Shinsōhishō cât şi în Kingyokushū. în vechile şcoli mistice indiene care utilizau în meditaţie mijloace verbale. precum şi picturile cele mai rafinate. fie din colecţii de poezii apărute mai devreme şi care acum nu mai există. Teoretic ar fi fost uşor să se adapteze la buddhism funcţia incantatorie a waka. folosită în ceremoniile shintōiste. marele exponent al budismului Shingon. adică la „bolile poeziei”. Sunt cuvinte care comportă înţelesuri mai adânci decît ceea ce transmit. Kūkai reia ideile din Shih ching. poeţii de waka nu s-au bucurat de o recunoaştere publică prea mare. Aristocraţia. a apărut într-o vreme în care activitatea publică a uta era practic nulă. în care echipe aflate de o parte şi de cealaltă în faţa unui juriu. au fost redactate alte câteva lucrări a căror temă centrală era tot poezia şi care tratau. cumva. Kōbō Daishi). a fost scrisă după aproximativ 15 ani de la apariţia Man’yōshū. Unul din principiile-cheie ale învăţăturilor sale purta acest concept spre cea mai înaltă interpretare posibilă a amari no kokoro: cele mai înalte niveluri de înţelegere a conceptelor buddhiste privind Conştiinţa nu pot fi exprimate prin cuvinte obişnuite. vizuale şi gestuale traduse ca mantra. Fujiwara no Hamanari (724-790) a ajutat la începerea procesului de adaptare a ideilor chinezeşti la poezia japoneză. la aproape o sută de ani de la redactarea lucrării lui Hamanari. printre cuvinte. două lucrări despre sunetul şi conţinutul poeziei chineze. care trebuia să aleagă câştigătorii. primul concurs public de poezie neapărând înregistrat în arhive înainte de anul 864. Mantra sunt cuvinte sau grupuri de cuvinte care. inundînd şi acaparînd mintea. cu accentul pus în mod special pe acele reguli care făceau referire la uta yamai. atunci când sunt repetate avînd postura şi respiraţia corecte. ca o posibilă invitaţie pentru japonezi de a folosi aceste principii în poezia autohtonă. pentru meditaţie. îl pot conduce pe practicant către introspecţie. Această afirmaţie era valabilă şi în ceea ce priveşte muzica de înaltă calitate. Multe dintre exemplele pe care el le-a ales. Concursuri de poezie. în încercarea de a adapta arta poetică chineză la sistemul japonez de sunete. recitau poezii compuse pe teme prestabilite.

discipol al lui Tsurayuki şi unul dintre compilatorii Kokinshū. întemeiat de Tsurayuki. În jurul anului 945. Poeziile sunt comparate cu un munte a cărui bază este ferm ancorată în pământ. În antologie apar câţiva poeţi din Man’yōshū. Stilul de poezie Kokin. iar în Shinsen Zuinō face o selecţie a câtorva „boli ale poeziei”. îşi cultiva florile din seminţele propriei culturi. antologia imperială de care Kintō era legat în mod direct. Celelalte poezii provin mai ales din Shuishū. prima uta poartă semnătura lui Mibu Tadamine. teza principală din Waka Kuhon diferă de cea din Wakatei Jusshu. urmărindu-i atent. Mibu no Tadamine (867-965). În timp ce Tadamine distinge zece tipuri de poezie de prim rang. îi este atribuită. dar maniera de scriere utilizată este în cel mai pur spirit japonez. care să se refere direct la arta poetică japoneză. Deşi Kintō a fost influenţat de Mibu no Tadamine. în mod deloc surprinzător. Cuvîntul kokoro (suflet) se repetă în nenumărate rânduri. aveau să-şi exercite influenţa asupra gândirii poetice timp de sute de ani de atunci încolo. de un înalt nivel artistic. dar florile sunt exclusiv muguri ai stilului Kokin. Totuşi. Unul din aceste zece stiluri era yojō-tai (stilul amari no kokoro). prima antologie imperială de poezie. Kintō era un adept fervent al stilului Kokin şi face apel la recomandarea lui Tsurayuki pentru prima poezie din Shinsen Zuinō. Kakinomoto Hitomaro (mort în jurul anului 729). cât şi de rang mediu şi inferior din punct de vedere calitativ. aflată în declin. a fost compilată în anul 905. iar din cele cinci poezii pe care Tadamine le dă drept exemplu pentru ilustrarea acestui stil. îi încuraja să facă toate eforturile pentru a atinge cel mai înalt nivel cu putinţă. În Waka Kuhon. 99 . Ki no Tsurayuki. deşi Ki no Tsurayuki inclusese în prefaţa de la Kokinshū idei critice privind stilul celor mai buni şase poeţi ai timpului său. Deşi Kintō a ales diferite poezii pentru a evidenţia cele două niveluri superioare ale Waka Kuhon. aranjaţi pentru a crea un efect de brocart desăvârşit. dar nu sunt incluse decît câteva poezii lungi. adică acele niveluri în care se regăseşte conceptul de amari no kokoro. el dă exemple de poezii atât superioare. Aceasta. împreună cu mai bine de 35 de poezii care se regăsesc în Shinsen Zuinō şi în Waka Kuhon sunt preluate din Kōkinshū. unde stă scris: „Cuvintele sunt petale ce înfloresc din seminţele sufletului”. Până atunci nu mai existase o asemenea abordare. ce reprezintă repetarea sunetului sau înţelesului). trei au fost incluse în Shinsen Zuinō. Aşa cum am putut constata. dintr-o listă compilată de înaintaşii săi. Influenţa chineză luă sfîrşit o dată cu retragerea misiunilor oficiale de la curtea dinastiei T’ang. mai cu seamă în capitolele dedicate anotimpurilor. foloseşte sursele chinezeşti menţionate mai sus. a înflorit atât din seminţele antologiei Man’yōshū. cât şi din cele ale poeziei chinezeşti. Parte din ele. dar al cărui vârf se ridică deasupra norilor. care să poată fi incluse în antologiile imperiale. existau aproximativ cinci mii de poeţi ce se zbăteau să deprindă modalitatea de a scrie poezii acceptabile. marelui poet din Man’yōshū. iar Kintō. În prefaţa acestei colecţii principalul compilator. Cealaltă uta. Kintō stabileşte valori concrete pentru a delimita uta superioare de cele inferioare.religie din efemeritatea frumuseţii. în secolul al XI-lea. precum dōshinbyō („boala aceluiaşi suflet”. de către Ki no Tsurayuki. a scris un eseu numit Wakatei Jusshu („Zece stiluri de poezie”). acestea încercând mai degrabă să stabilească reguli care să aproprie poezia japoneză de cea chineză. apărând încă de la începutul prefeţei. Kokinshū. nu prea au existat alte analize critice anterioare perioadei în care a trăit Kintō.

Kintō alătură noţiunea de kokoro celei de kotoba atunci când observă: „Cuvintele sunt atât de magice încât sufletul poeziei se revarsă şi dăinuie”. Shinsen Zuinō 100 . descrie cele trei caracteristici ale unei persoane născute în Tărîmul Pur prin intermediul nivelului cel mai înalt: un suflet care este în acelaşi timp credincios. incantează sutre şi meditează asupra Tărâmului Pur. pentru juriile concursurilor de poezie. Cele nouă niveluri ale Waka Kuhon derivă dintr-unul din cele trei texte esenţiale ale şcolii Amida. Într-o uta (adică într-o stare de conştienţă) în care se regăseşte amari no kokoro a lui Kintō. In Kanmuryōjukyō există şaisprezece tipuri de meditaţie. Nivelul Superior. reprezentînd unul dintre scopurile principale ale tuturor formelor de meditaţie yoga si yogacara. aşa cum s-a întîmplat la Concursul de Poezie de la Palatul Imperial (Dairi Uta-awase). Această relaţie strînsă între poezie şi budism îşi are rădăcinile în India. Acesta este genul de conştiinţă pe care Kintō o reclamă pentru uta atunci cînd foloseşte termenul de amari no kokoro. seamănă bine cu ideea de bază a concentrării asupra unui singur punct din budism. superior corespunzînd în sutra nivelului superior amari no kokoro din Waka Kuhon. O altă influenţă asupra Waka Kuhon a avut-o învăţătura lui Amida. simboluri ale naturii şi muzicii. să fie înţelese drept criterii separate.simboluri ale diferitelor aspecte existente pe Tărîmul Pur. profund şi cu adevărat penitent. Afirmaţia pe care o face în Shinsen Zuinō: „O poezie în care se înlănţuie multe imagini una după alta nu este deloc bună. Pe lângă faptul că sunt reprezentate în Taima mandala. ele trebuie să apară împreună precum petalele şi parfumul lor. O astfel de persoană arată compasiune tuturor fiinţelor. fie ele îmbrăcate în robele şcolilor hinduiste fie în cele aparţinînd budismului Theravada sau Mahayana. Buddha-şi şi Bodhisattva-şi. subiectul se contopeşte în mod armonios cu obiectul. cele nouă niveluri apar zugrăvite în propria lor mandala. Cele mai înalte idealuri ale shintōismului şi budismului se îmbină şi se armonizează asemenea parfumului şi petalelor unei flori. sau a Tărâmului Pur.Părţile constitutive-cheie ale unei poezii. Kojiki sau Kokinshū. ce stabileşte teoria celor nouă categorii de fiinţe ce pot intra în paradisul Tărâmului Pur. din anul 960. au ajuns ca. cel mai înalt nivel din Waka Kuhon. o uta ar trebui să fie scrisă astfel încît accentul să cadă constant asupra unei singure idei”. care era o ramură a budismului Tendai. şi anume Kanmuryōjukyō. Sufletul poeziei se revarsă şi dăinuie cu o claritate uimitoare în mintea cititorului. toate folosind concentrarea asupra unui singur punct . În amari no kokoro. mediu şi scăzut – fiecare având propria modalitate de practicare a meditaţiei. Dar. kotoba (cuvintele) şi kokoro (sufletul) nu pot exista independent una de cealaltă. ajungînd în Japonia prin China (Po Chű-i fiind un exemplu în acest sens) şi căpătînd accente mai pronunţate odată cu epoca lui Kintō. din cauză că cele două noţiuni fuseseră folosite separat în lucrări ca Shih ching. Cele nouă niveluri sunt împărţite în câte trei grupuri – înalt.

Yo no naka o nani ni tatoen Astă lume oare cu ce s-o pot asemui? 68 Conform explicaţiei lui Hisamatsu.. punîndu-se în prim-plan ideea principală. Doamna Ise (decedată în 939) i-a spus fiicei sale. Poeziile excepţionale sînt cele ale căror suflete au o frumuseţe bizară. Poeţii din vechime puneau adesea în rădăcină o „ pernă a poeziei”68(uta makura). la mijlocul perioadei Heian. o uta bună ar trebui să se concentreze asupra unei singure idei. Începînd cu evul de mijloc69 această modalitate de a scrie nu a mai fost folosită. Naniwa naru nagara no hashi mo tsukuru nari ima wa waga mi o nani ni tatoen. 69 nakagoro. Atîta vreme cît se păstrează tonurile tradiţionale. Iată nişte poezii valoroase pe gustul oamenilor din zilele noastre: Kaze fukeba okitsu shiranami tatsuta yama yo wa ni ya kimi ga hitori koyuran. 101 . pot fi adăugate una sau două silabe într-un vers. Forma trebuie să aibă un sunet pur şi.70 Cînd vîntul prinde-a bate precum un val alb muntele Tatsuta pare să arate. cuprinşi între vechile regiuni Yamato şi Naniwa. 3) acea parte dintr-o poezie în care un toponim este explicat sau modificat. O poezie în care multe imagini se înlănţuie una după alta nu este deloc bună. uta makura avea trei sensuri: 1) comentariu asupra unui cuvînt sau a unei expresii dintr-o poezie. Cei mai buni poeţi ai evului de mijloc au fost Tsurayuki şi Mitsune. ceea ce a reprezentat o greşeală.O uta este compusă din 31 de silabe împărţite în cinci versuri. eu nu mai am acum cu ce mă compara. iar sfârşitul poemului exprima sufletul. totodată. că aceasta este modalitatea în care ar trebui să se scrie uta. ……………………………………. pură. circa 850-905 70 Munţii Tatsuta. o expresie cu un anume înţeles utilizată în poezie. adică perioada Kokinshū. ori să conţină o calitate de o frumuseţe izbitoare. iar forma (sugata) ei. aşa că atenţia trebuie îndreptată mai întîi către suflet. de unul singur te-ncumeţi să îl treci la ceas tîrziu de noapte? Tsurayuki a spus că aceasta ar trebui considerată drept baza artei poetice. erau anevoios şi periculos de trecut. Este dificil ca într-o uta să se regăsească atît un suflet profund cît şi o formă. domnişoarei Nakatsukasa. 2) o altă denumire pentru makura kotoba. iar ultimele două „sfîrşitul” (sue). Primele trei versuri sunt denumite „rădăcină” (moto). Sufletul (kokoro) unei uta trebuie să fie profund. La Naniwa podul Nagara s-a năruit. clar.

Omoi kane imo gari yukeba fuyu no yo no kawa kaze samumi chidori naku nari. Abe no Nakamaro (701-770) a plecat la studiu în China. Shūishū. refuzînd să meargă. 102 . e noapte de iarnă şi vîntul rîului bate rece. Kokinshū.71 Ama no hara furisake mireba kasuga naru mikasa no yama ni ideshi tsuki kamo. se-aud fluierarii ţipînd. la vîrsta de 16 ani.72 Spre-a nu te mai iubi a trebuit să mă pur În zori de zi o barcă ce vîsleşte în spate-i valurile-albeşte. unde şi-a petrecut întreaga viaţă. În anul 834. 73 Ono no Takamura (802-852). voi spuneţi asta tuturor. 71 72 Shami Manzei. 20:1327. Shūishū. pe muntele Mikasa vei vedea luna cum răsare.Koi seji to mitarashi gaw asaborake kogi yuku fune no ato no shiranami. 74 Ki no Tsurayuki. devenit preot în anul 721. împreună cu misiunea diplomatică trimisă la curtea dinastiei T’ang. hito ni wa tsugeyo din bărcile voastre pescăreşti 73 ama no tsuribune. Wada no hara Silit mă văd să vîslesc yasoshima kakete spre insule îndepărtate kogi idenu to din adîncul mărilor. pescari. 4:224. Dacă spre Kasuga. peste cîmpia cerului priveşti în zare. Cele de mai sus erau considerate pe vremuri a fi uta deosebit de bune. atunci cînd se pregătea să părăsească China pentru a se întoarce în Japonia. 75 Mistune. 1:67. Dar marea agitată l-a obligat să revină în China.74 Waga yado no hanami gatera ni kuru hito wa chirinan nochi zo koishi karubeki. împăratul Nimmyō l-a numit viceambasador la curtea dinastiei T’ang. Această poezie a scris-o la petrecerea de rămas-bun. a fost exilat pe insula Oki.75 Gîndul de-a o vizita continuă să nu-mi dea pace. Acei ce vin la mine-acasă doar pentru privitul florilor vor dispărea ca praful după căderea lor.

8:465. 6) dōseiin (aceeaşi voce/ ecou) – al treilea şi ultimul vers conţin aceeaşi silabă. de prin cîmpiile capitalei culegem ierburi tinere. primul dintre ele este repetiţia77. Chiar dacă două cuvinte nu se pronunţă la fel. Fujiwara no Hamanari prezintă şapte tipuri de „boli ale poeziei”: 1) tōbi (cap/ coadă) – primele două versuri se termină în aceeaşi silabă.78 În adîncul munţilor zăpada încă stăruie pe ramurile pinilor. 78 Anonim.Kazoureba Număr dăţile în care waga mi ni tsumoru Anul Nou venit-a toshi tsuki o şi plecat okuri mukau to şi mă întreb: nani isoguran. nu le folosiţi dacă sunt sinonime. 1:18. Sfătuieşte-ţi stăpînul să-şi ia pălăria de paie căci la Miyagi-n cîmpie Taira no Kanemori. 4:261. Shūishū. Mi yama ni wa matsu no yuki dani kienaku ni miyako wa nobe no wakana tsumikeri. 103 . 7) henshin (schimbare de corp) – repetiţia unei silabe oriunde în poezie. în Kakyōhyōshiki. cu excepţia ultimei silabe a celui de-al treilea vers. Mokari bune ima zo nagisa ni kiyosu naru migiwa no tazu no koe sawagu nari. 3) yōbi (coapsă/ coadă) – ultima silabă a celui de-al treilea vers se repetă la sfîrşitul altui vers. 2) kyōbi (piept/ coadă) – ultima silabă a primelor două versuri şi cea de-a treia sau a şasea silabă a celui de-al treilea vers sînt identice. Sunt multe lucruri care trebuie evitate la scrierea unei uta. Shūishū. În fragmentul următor se face referire la „bolile poeziei” care au fost stabilite ca urmare a influenţei chineze. din spuma valurilor răzbate speriat ţipătul cocorilor. Această poezie şi propoziţia care urmează nu apar în unele versiuni ale Shinsen Zuinō.79 Nu repetaţi silabele în acest fel: Misaburai mikasa to mōse miyagino no 76 77 O barcă de lintiţă descinde la ţărm. 4) enshi (aluniţa de pe faţă) – ultima silabă a celui de-al treilea vers se repetă la mijlocul altui vers. Konkinshū. 5) yūfū (joc/ vînt) – a doua silabă şi ultima dintr-un vers sînt identice. 79 Anonim.76 de ce atîta grabă oare? Si acestea sunt nişte stiluri destul de bune de poezie. Aceasta este posibilă doar atunci când sufletul cuvintelor identice este diferit.

ko no shitatsuyu wa ame ni masareri.80

pe sub copaci, roua abundă mai abitir ca ploaia.

Aceste reguli nu trebuie neapărat urmate, dacă poezia este foarte bună. Mi yama ni wa arare furu rashi to yama naru masaki no kazura irozuki ni keri.81 Adînc în creierii munţilor poate ploaie cu grindină bate, căci aici la poale frunzele viţei-de-vie au căpătat culoarea arămie.

Folosirea repetiţiilor ar trebui evitată. Asemenea poezii nu ar trebui să fie scrise de la bun început. În nici o poezie nu ar trebui să existe rimă. Sună foarte urît, chiar dacă rima apare la sfîrşitul unui cuvînt şi nu la sfîrşitul unui vers. Chiri nureba nochi wa akuta to naru hana o omoi shirazu mo madou chō kana.82 Odată scuturată o floare se transformă în nimic; sînt pur şi simplu uluit fară chiar s-o fi simţit.

Uta în care versurile conţin silabe repetitive sună de-a dreptul îngrozitor. Sedōka :
83

Uchi watasu ochikatabito ni mono mōsu ware sono soko ni shiroku sakeru wa nani no hana zo mo.84

Văzînd un om trecînd în depărtare îi strigai: „Floarea aceea albă de acolo ce fel de floare e?

Cu toate că în poezia ce urmează există repetiţii, atât la sfârşitul cuvintelor cât şi la sfârşitul versurilor, nu sună rău de loc.
80 81

Anonim. Kokinshū, 20:1091. Anonim. Kokinshū, 20:1077. 82 Preotul Henjō (816-890), unul din cele şase genii ale poeziei , atît de preţuite de Ki no Tsurayuki în prefaţa de la Kokinshū, scrie în cel de-al doilea vers: „ nochi wa akuta ni ” (Kokinshū, 10:435). Încă de la mijlocul perioadei Tokugawa, cînd Motoori Norinaga şi Kamo Mabuchi îşi disputau opiniile asupra interpretării, savanţii şi-au împărţit părerile cu privire la cuvîntul tefu din cel de-al cincilea vers, unii susţinînd că ar ţine loc de to iu, alţii spunînd că s-a folosit cu sensul de chō. În cel de-al doilea caz s-ar traduce: „ fluturele e de-a dreptul uluit”. Mesajul, în schimb, este acelaşi: sîntem atît de uimiţi de lumea iluzorie, încît uităm de caracterul ei trecător. 83 Poezie de 38 de silabe, distribuite în şase versuri: 5-7-7-5-7-7. Cunoscută şi ca „poezie cu cap răsucit”. 84 Anonim. Kokinshū, 19:1007.

104

Hisakata no ama no kawara no watashi mori kimi watarinaba kaji kakushite yo.85

Luntraş al rîului ce străluceşte-n paradis, vîslele-ascunde-ţi atunci cînd dragul meu vrea să se-ntoarcă acolo.

Ca o regulă generală, cuvintele dure şi confuze ar trebui folosite numai dacă poetul dovedeşte un raţionament extrem de fin. Cuvinte arhaice precum „kamo” şi “rashi” ar trebui evitate. Poeziile vechi ar trebui lăsate aşa cum sunt86, cu toate că unele dintre ele au fost rescrise cu măiestrie. Atenţia trebuie concentrată asupra folosirii unui cuvânt într-un mod deosebit şi surprinzător de frumos. Nici nu ar trebui discutată utilizarea versurilor din poezii vechi în poezii noi, căci, deşi poţi avea impresia că înţelegi o poezie pe deplin, nu poţi trăi niciodată intensitatea sentimentelor autorului. Un poet îndrăgeşte stilurile vechi şi le foloseşte raportându-se la gusturile oamenilor vremii sale. Problema este că ceea ce el crede că este bun, adesea se dovedeşte a fi deconcertant şi plictisitor. Chiar dacă aceste lucruri sunt cunoscute de toată lumea, m-am gândit să le scriu negru pe alb pentru cei neiniţiaţi. O sedōka are 38 de silabe. Masu kagami soko naru kage ni mukai ite miru toki ni koso shiranu okina ni au kokochi sure.87 Când mă întorc privind adânc într-o oglindă clară, îmi pare că-ntâlnesc un bătrân dară pe care nu-l cunosc.

………………………………………………….. In concluzie, studiaţi uta makura, scrierile lui Tsurayuki, şi de asemenea cuvintele celor din vechime, ce pot fi găsite în Nihongi, diversele Fudoki şi alte lucrări în care au fost adunate poezii.

85

Anonim. Kokinshū, 4:174. Poezia face aluzie la legenda lui Tanabata, o temă abordată în nu mai puţin de 120 de poezii din Man’yōshū. 86 aluzie la honkadori, unde se refolosesc versuri din poezii vechi; existau chiar nişte cărti compilate special în acest scop. 87 Anonim. Shūishū, 9:565.

105

Waka Kuhon Traducere de Hora Rodica Floare Nivelul de sus, înalt Cuvintele sunt atât de magice încât emoţia poemului se revarsă şi dăinuie.88 Haru tatsu to Iu bakari niya mi Yoshino no yama mo kasumite kesa wa miyuran. Honobono to Akashi no ura no asagiri ni shima gakure yuku fune o shi zo omou. Vara e aici, tocmai am spus si atunci pe frumosul munte Yoshino am putut vedea ceaţa dimineţii. Încet, încet în ceaţa dimineţii ce-nvăluie golful Akashi, o barcă dispare în spatele insulei cu gândurile mele.

Nivelul de sus, mediu Cuvintele strălucesc cu seninătate şi sunt îmbogăţite cu emoţie.89 Mi yama ni wa arare furu rashi to yama naru masaki no kazura irozuki ni keri. Oosaka no seki no shimizu ni kaga miete ima ya hikuran mochizuki no koma. Poate cădea lapoviţa în adâncul munţilor dar aici la poale viţa de laur a prins culoare. În reflexia apei pure la bariera Osaka poţi vedea căpestrele cailor din Mochizuki.

Nivelul de sus, scăzut Sufletul poemului nu e prea profund, dar are şi lucruri interesante.90 Yo no naka ni taete sakura no
88

De n-ar mai fi în această lume

Cele nouă nivele de fiinţe ce pot să renască în paradisul pur al lui Amida Buddha sunt ordonate în sutra Kanmuryojukyo de la cel mai înalt, al omului care are şi compasiune şi studiază şi sutrele şi meditează la cel mai de jos al omului care nu are decât credinţă înflăcărată. 89 Persoana de pe acest nivel nu studiază sutrele Tărâmului Pur dar le înţelege sensul şi crede cu tărie în legea cauzei şi efectului. 90 Persoana de pe acest nivel crede în legea cauzei şi efectului şi urmăreşte să atingă cea mai înaltă înţelegere.

106

Nivelul de mijloc. În depărtare un om taie trifoiulneavând frânghie răsuceşte rămurişul până ce-aproape îl rupe. Oprindu-se să privească înainte de-a se trece frunzele toamnei ce cad precum ploaianivelul apei nu creşte.91 Tachi tomari mite o wataran momijiba wa ame to furu to mo mizu wa masaraji. 92 Persoana respectă regulile şi nu neglijează ceremonialul religios. Nivelul de mijloc. Mochizuki no koma hikiwatasu oto su naru Seta no nagamichi hashi motodoru ni florile de cireş. Doar o formă necesară. Acum câţiva ani am mutat de la noi de-acasa un prunflorile au înflorit. 91 Persoana de pe acest nivel respectă legile religioase şi morale şi nu produce nici un necaz. lungul pod Seta răsună de tropote. Inishidoshi ne kojite ueshi waga yado no waka ki no ume wa hana saki ni keri.92 Haru kinu to hito wa iedomo uguisu no nakanu kagiri wa araji to zo omou. scazut „Vine primăvara” spun ei dar până nu cântă privighetoarea nu cred asta. mediu Aici nu găsim părţi remarcabile dar nici foarte rele. Ochi kata ni hagi karu onoko nawa o nami neru ya neri so no kudakete zo omou. Nivelul de mijloc. cât de calm ar putea fi sufletul meu primăvara. 107 . sau aduce vreo învinuire altora. Precum caii din Mochizuki ce sunt mânaţi de cealaltă parte.nakari seba haru no kokoro wa nodoke karamashi. înalt Cuvintele şi emoţia curg împreună şi sunt interesante.

Iarba şi copacii toamnei veştejesc atunci când adie deci o briza montană e numită furtună. Aleargă calule grăbeşte-te spre muntele Matsuchi Persoana de pe acest nivel este dintr-o familie bună şi dă dovadă de pietate filială. Eu nu mă gândesc la cea ce se gândeşte la mine iar cea la care eu mă gândesc nu se gândeşte la mine. înalt Aici avem cel puţin nişte elemente interesante în poezie. 108 . Ca ieri am mutat tulpinele de orez. apoi întâlneşte un bun invăţător şi capătă eliberarea. 94 Persoana aceasta face fapte rele dar nu respinge sutrele.93 Kino koso sanae tori shika itsu no ma ni inaba soyogite aki kaze zo fuku.95 Ima yori wa uete dani miji hana susuki honi izuru aki wa wabishi karikeri. întâlnind un bun învăţător ea memorează cele patruzeci şi nouă de rugăciuni ale Legii. Nivelul de jos.94 Fuku kara ni aki no kusa ki no shiorureba mube yama kaze o arashi to iuran. Waga koma wa hayaku yuki kose matsuchi yama 93 De acum-nainte nici nu mai vreau s-o văd plantată iarba de pampas înflorind toamna e prea trist. mediu Înţelegerea sufletului nu e complet descentrată. Nivelul de jos. Sarea din mareea vijelioasă ce vine din toate parţileo astfel de sare a durerii m-a îmbătrânit. 95 Persoana încalcă legile morale şi religioase şi se laudă cu acest lucru. întâlneşte un bun învăţător care îi explică cum trebuie să repete numele lui Amida şi astfel atinge iluminarea. Înainte să-ţi dai seama spicele freamătă şi vânturile toamnei bat. Arashio no shio no yaoyai ni yaku shio no karaku mo aware wa oi ni keru kana. Ware o omou hito o omowanu mukui ni ya waga omou hito no ware o omowanu.Aici sunt unele locuri care au ideea corectă.

Nivelul de jos. femeia mea aşteaptăvino. Moreover. post-structuralist. as the natives of a certain tradition (in our case the professors of kokubungaku) are not really aware of the most salient features of their literature as they have too many received assumptions about it. astfel ca de fiecare dată când îl pronunţă pedeapsa să-i fie micşorată. astă discutată viaţă! oricând m-arunc în ea mor de durere de mii de ori pe zi. the intricate and all pervasive intertextuality of Japanese classical texts. re-reading97 becomes a key concept. mythic. as I strongly believe now that there is no such thing possible. ce? Ar trebui să-ţi aminteşti să nu imiţi emoţiile vechilor poeme. is a thing of the past for some time. Azusa yumi hikimi hikazumi kozu wa kozu . Ah. English Summary I have not attempted to write a “history” of Japanese literature. multe fapte rele. Cu precădere persoanele faimoase ar trebui să fie atente la acest aspect chiar de creează un poem despre care ştiu că nu e foarte bun. As some American scholars pointed out in mid-nineties. De n-ai de gând să vii. du-ma la ea. and then making it back to poetry. formalist. 97 Alexandru Călinescu 109 . 96 Persoana aceasta comite păcate mortale. The rationalistic conviction that one can make histories of things and/or extract their essence. dar un prieten îl sfătuieşte să recite în secret numele lui Amida Buddha. Ea nu se lasă influenţată de un bun învăţător. nu veni! Ce contează? Şi de nu vii. Dacă cineva priveşte cu adevărat poate recunoaşte o imitaţie chiar de e ascunsă.matsuran imo mo yukite hayamin.96 Yo no naka no ukitabi goto ni mi o nageba hito hi no chi tabi ware ya shinisen. structuralist. kowa koso wa nazo kozu wa so o ikani. with images circulating in poetry being incorporated in prose with Buddhist overtones. scăzut Cuvintele sunt grosolane şi nu există locuri interesante.astfel de poeme sunt groaznice. Tragi de mine şi-apoi mă laşi liber ca un arc de Azusa. etc). As each generation finds different interpretations of the same literary works (psychoanalytic. Sunt chiar unii oameni ce folosesc mai mult de jumătate dintr-un poem vechi .

1971 . D. if understood and internalized. Gakken Shin-kogo Jiten.Keene. 2.. Gakken. 1993 . En no bigaku – uta no michi no shigaku II.). Tokyo.Amagasaki. the detailed presentation of literary genres specific to Japan. Tokyo University Press. Bibliografie . vol.Cionca. tr. Princeton.Hisamatsu. The Karma of Words. Helen (tr. Kachō no tsukai – uta no michi no shigaku I.. 1995 . California. of Hawaii Press. Finally. 1991 110 . New York. with commentary and notes. 1984 . The works are selected according to their literary quality. A Waka Anthology.Konishi. 1995 . Or. Princeton University Press.Marra. Tokyo. Akira. 1972 . their popularity with the Japanese public. which. So. Jin'ichi. vol. Univ. with the help of the few interpretive tools I provided. Landscapes and Portraits: Appreciations of Japanese Culture.. Kodansha International. Seeds in the Heart.).LaFleur. A History of Japanese Literature. William R. Princeton University Press. Jin'ichi. Keisō Shōbō.Konishi.. Akira. 1993 . Tales of Ise. New Jersey. The Aesthetics of Discontent. Keisō Shōbō. So that one is even moved to consider this the “history” of one huge intertext. Princeton. will suddenly make Japanese literary works seem familiar.. D.Cranston. Stanford University Press. Stanford. 1963 . Editura Univers. 1986 .) Insemnări de căpătâi. Bucuresti. New Jersey. and let them speak. Michele.like the contest between the dew and the morning glories in expressing transience.Keene.Amagasaki. with their characteristics and a comparison with the corresponding Western genres. of California Press. Volume One: the Gem Glistening Cup. Stanca Scholz (tr. The Vocabulary of Japanese Literary Aesthetics. I would include as the third and most consistent part of my presentation the works themselves. what should we put in place of a history? I proposed to my students various sets of tools to understand alterity of this special Asian literature. 1. E. Sen’ichi.Craig McCullough.Ishiko. A. `Tokyo. A History of Japanese Literature. Univ. 1984 . 1977 . University of Tokyo Press. Teiji (ed. 1986 . Like an explanation of Japanese aesthetic concepts. Tokyo. Henry Holt and Company.

Scrieri sacre ale Japoniei – Kojiki (Cartea lucrurilor vechi). Tokyo. note şi comentarii Hisamatsu Sen’ichi. Edmond.Nihon Koten Bungaku Taikei –Karonshū. Engishiki (Ritualurile shintō). Editura Herald. din limba engleză de Medeleanu M. Berkeley L. Japanese Poetic Diaries. Manyōshū. Ivan (tr. Kōdansha Gakujutsubunkō.. cuvânt înainte. 1971 . în International Conference on Japanese Studies... E. Marsilio Editori. Nihonshoki (Cronica vechii Japonii). Laurel. 1986 . Kazuo (ed. Tokyo. Nishio Minoru. The Princeton Companion to Classical Japanese Literature.Tsugita.). with Mary Catherine Henkenius (tr.. Press. Kojiki. 1968 . California. Tokyo.. Iwanami Shoten. Kōdansha. Taishūkan Shoten. Penguin Books. The Tale of Genji. Kojiki. Stanford.Rasplica Rodd. The Ten Foot Square Hut and Tales of the Heike. Tokyo.Vilani.A.. Zenyakuchū.. Boston. Hiroko Odagiri and Robert Morell. 1992 .Miner.Yamamoto. Westport: Greenwood Press. Tokyo. Tokyo. Tuttle. genbunfu. Susumu (ed. Zenyaku chū. Ishizuka.Nakanishi. The Pillow Book of Sei Shōnagon. 1985 .Nihon Koten Bungaku Zenshū. Charles E. 1996 . Kenkichi. Paolo. Japan Pen Club. 1976 . A.Seidensticker. Cheng and Tsui. Shōgakkan.).Morris. London. Skakaijin no tame no kokugo hyakka.Oka. 1978 . A Collection of Poems Ancient and Modern. trad. Nōgakuronshū. note introductive de Simu O. Tokyo.Miner. note şi comentarii Kasamaki Keijiro.Sankashū. Princeton University Press. Stanford Univ. Venezia.. 1972 .). "On Wakon kanzai". Un racconto di antichi eventi. New Jersey. Bucureşti.. A Historical and Geographical Guide of Japan. 1980 . Charles E. KinX Wakashū. 2009 . 1972 . Tuttle.Nihon Koten Bungaku Taikei . of California Press.Papinot.Miner. Kojima Yoshio. 1976 .Sadler. Tokyo. Edward G. E. An Introduction to Japanese Court Poetry.). Yasuo. Tokyo. Princeton. 1978 . Tokyo. Masaki. L.Uchida. 1969 .1985 . tr.. Heianchō bungaku Jiten. Iwanami Shoten. 1973 . 2006 111 . Tōkyōdō Shuppan. Hideo. Kokinshu. E. Univ.

între roman psihologic (fineţeajaponeză. desi e multă psihologizare şiu în Kageroo.Alte legături de făcut in curs: Teoria esxpresivă asupra poeziei Proza japoneza = monogatari. renga) sau contrariile care se ating. şi la Kenkō Sminteală şi sfinţenie (Ikkyū. romance. adică Genji. între jurnal şi eseu Estetica medievală Tsurezuregusa. Sagoromo. si concepţiile despre frumos ale epocii med: frumuseţea vidului. etc MS. regăsită în poezia lui Teika cu colibele din golf. care face ca in jurul anului 1000să existe reoman psihologic). tot o temă budistă medievală 112 . si povestire simpla. gen Ochikubo.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful