Globalizarea financiara. Offshore-uri si paradisuri fiscale. Crize financiare.

Globalizarea financiara
A nu se confunda globalizarea economica cu globalizarea financiara.

Definitii:
Globalizarea economica reprezint procesul de interaciune sistemic a economiilor diferitelor ri la nivel planetar, prin internaionalizarea pieelor de bunuri i de factori de producie, eliminarea obstacolelor din calea liberului schimb i promovarea unei strategii globale de producie n care guvernele i autoritile locale din orice ar trateaz nediscriminatoriu. Globalizarea economica reprezint una dintre componentele fundamentale ale procesului general valabil de globalizare. Globalizare financiar desemneaz interconexiunile ntre sistemele bancare i pieele financiare naionale, aprute n urma liberalizrii i dereglementrii financiare i care au condus la emergena unui spaiu financiar mondial. Globalizarea financiara poate fi definita ca un proces de interconectare a pietelor de capitaluri la nivel national si international

Epicentrul globalizarii financiare il reprezinta piata unica planetara a banilor, dar aceasta este intotdeauna considerata in contextul general proprie globalizarii economiei care implica deopotriva mondializarea schimburilor de bunuri si servicii de care este legata. Procesul de globalizare financiara presupune pe langa mobilitatea capitalurilor (posibilitatea deplasarii acestora de pe o piata financiara pe alta sau dintr-o tara in alta) si posibilitatea de substituire a activelor, ceea ce largeste campul de actiune al investitorilor, respectiv locul investitiei si moneda de suport. Regula celor trei D i piaa financiar Dezintermedierea este recursul direct al operatorilor internaionali la pieele financiare (finane directe) fr a trece prin intermediarii financiari i bancari (finane indirecte) pentru efectuarea operaiilor de plasament i mprumut. Defragmentarea pieelor corespunde abolirii frontierelor dintre piee pn n acel moment separate: deschidere ctre exterior a pieelor naionale n primul rnd, dar i, n interiorul acestor piee, dispariie a compartimentelor existente pia monetar (bani pe termen scurt), pia financiar (capitaluri pe termen mai lung), pia de schimb (schimburi de monede), piee la termen etc. De acum nainte, cel care investete (sau mprumut) caut cel mai bun randament trecnd de la un titlu la altul sau de la o moned la alta sau de la un procedeu de acoperire la altul: de la obligaiile n euro la cele n dolari, de la aciuni la opiuni, de la opiuni la futures (bunuri cumprate i vndute pentru a fi livrate mai trziu n.t.). Ex. swap. Sistemul financiar internaional a devenit o mega-pia a banilor cu dubl unitate de loc: pieele sunt tot mai interconectate graie reelelor moderne de comunicaii; i de timp: funcioneaz continuu, 24 de ore din 24, n Extremul Orient, Europa i America de Nord. Dereglementarea a fost un element-motor al globalizrii financiare. Autoritile monetare din principalele ri industrializate au abolit reglementrile privitoare la schimburi pentru a facilita circulaia internaional a capitalului. S-au produs astfel, n 1983-1984, deschiderea sistemului financiar japonez, n bun msur sub presiunea autoritilor americane, apoi desfiinarea sistemelor naionale de control al schimburilor n Europa, odat cu constituirea pieei unice de capital n 1990. Plihon D. (2001): Mizele globalizrii financiare, n Cordellier S. (coord.) (2001): Mondializarea dincolo de mituri, Ed. Trei, Bucureti, colecia Ideea

Globalizarea financiar are urmtoarele caracteristici:

creterea

fluxurilor private de capital nspre rile n curs de dezvoltare, pe parcursul anilor 90. Aceast evoluie a fost urmarea unei reduse micri a capitalului n aceste direcii pe parcursul anilor 80; creterea competiiei pe pieele financiare internaionale foreaz marile instituii financiare s se lanseze n operaiuni de mare anvergur n jurul lumii, sfidnd graniele naionale i fusurile orare i nglobnd n ofertele lor o varietate tot mai mare de servicii financiare; amploarea i intensitatea ridicat a tranzaciilor, reelelor i fluxurilor financiare globale contemporane, dezvoltarea exploziv a activitilor financiare globale ncepnd cu anii 80. ncepnd din anii 70, tranzaciile pe piaa internaional de capital au cunoscut un ritm de cretere mai mare dect cel al creterii PIB mondial. Unul dintre factorii majori ai acestei evoluii const n reducerea treptat a barierelor n calea fluxurilor financiare private, promotorii acesteia fiind rile industrializate. Studiul amplorii fluxurilor financiare globale (att brute, ct i nete)

complexitatea i viteza tranzaciilor i fluxurilor financiare. Sistemul financiar global include fluxuri de credite (mprumuturi i obligaiuni), investiii (investiii externe directe, aciuni) i bani. Mai multe valute, mai multe active financiare variate i mai complexe sunt tranzacionate tot mai frecvent, cu o vitez mai mare i n cantiti substanial mai mari dect n orice alt epoc istoric anterioar; extinderea geografic a pieelor financiare mondiale i extensiunea sistemului internaional al finanelor. n prezent, are loc un proces de adncire financiar, astfel nct puine economii se pot izola de funcionarea de zi cu zi a pieelor financiare mondiale. Din acest punct de vedere, volatilitatea pieelor financiare globale poate avea consecine economice interne majore, n timp ce condiiile financiare dintr-o regiune au un impact aproape instantaneu asupra pieelor financiare naionale de pe tot cuprinsul globului; expansiunea conglomeratelor financiare, ce reprezint grupuri de entiti ce includ instituii de credit, firme de investiii i societi de asigurri. n UE, pe msur ce procesul de integrare avanseaz, apar noi actori financiari de talie important ce acioneaz, att n cadrul celor trei sectoare reglementate clasice (sector bancar, piaa de capital, sectorul asigurrilor) ct i transfrontalier. volatilitatea relativ mare a cursurilor valutare, a ratelor dobnzii i a preurilor altor active financiare.

Premisele istorice ale globalizrii financiare s-au constituit n cadrul unui important proces evolutiv, asupra cruia au acionat mai muli factori, cei mai importani fiind: apariia pieei eurodolarului n anii 60; evoluia sistemului monetar internaional n anii 70; creterea economic remarcabil nregistrat n Asia de SudEst; creterea interdependenelor prin comer i investiii; progresul tehnic; concurena; dereglementarea; creterea datoriei publice; crearea pieei unice europene;

liberalizarea pieelor financiare din rile n curs de dezvoltare;

negocierile multilaterale privind schimbul de servicii financiare.

Globalizarea financiar a cunoscut mai multe etape, printre cele mai importante fiind urmtoarele: O PRIM ETAP a constituit-o renunarea la convertibilitatea n aur a dolarului (1971) i prbuirea sistemului monetar internaional de la Bretton Woods ntre 1971 1973, ceea ce a condus n 1976 la al doilea amendament al statutului FMI, n cadrul acordurilor de la Jamaica care au intrat n vigoare n 1978. Cursurile de schimb fixe au fost abandonate, adoptndu-se un sistem de schimburi flotante. Acceptarea flotrii schimburilor a deschis calea desfiinrii barierelor reglementare, ntr-un moment n care numeroi economiti recomandau flotarea ratelor de schimb i libertatea de micare a capitalurilor. A DOUA ETAP care a contribuit la formarea premiselor globalizrii financiare a fost dezvoltarea inovaiilor financiare i progresul tehnologic; deoarece progresul tehnologiilor informaiei i comunicrii faciliteaz din ce n ce mai mult transferurile financiare internaionale (n continuarea celor ncepute).

O A TREIA ETAP o constituie dereglementarea, care permite accesul la pieele internaionale. Evoluia reglementrii corespunde liberalizrii pieelor. Dialectica reglementare/inovaie apare ca o constant n evoluia istoric a pieelor financiare. Finanele nu se mai mpac deloc cu cadrul naional devenit mult prea strmt i cu totul insuficient. Lumea scria Maurice ALLAIS, laureat al Premiului Nobel s-a transformat ntr-un imens cazinou, ale crui mese de joc sunt repartizate pe toate paralele i pe toate meridianele O A PATRA ETAP, care explic liberalizarea pieelor financiare n unele ri nou industrializate (din Asia de Sud-Est, n special), a fost stimulat de mai muli factori, ntre care: dorina acelor ri de a atrage capital pentru dezvoltare economic; interesul instituiilor financiare occidentale private de a valorifica oportuniti noi de investiii. Unele ri ca SUA, Marea Britanie, Germania, etc. au cerut rilor nou industrializate s-i deschid pieele financiare, n cadrul unor negocieri bilaterale sau multilaterale.Este cunoscut presiunea exercitat asupra Coreii de Sud i a altor ri din Asia i America Latin pentru deschiderea pieelor lor financiare. Coreea de Sud nu a avut, practic, de ales atunci cnd a solicitat intrarea n Organizaia pentru Cooperare i Dezvoltare Economic (OCDE), care este un club al rilor bogate.

Care este politica fa de globalizarea financiar?

n principal exist 2 curente de opinii i anume:

adepii liberalismului susin c beneficiile mondializrii sunt superioare costurilor ei, ca urmare, nu ar fi mare lucru de fcut; cei de inspiraie keynesist (John Maynard Keynes) sunt de prere c pieele financiare sunt instabile prin natura lor i, lsate liber favorizeaz speculaia n detrimentul activitilor productive. n aceste condiii ar fi necesar o puternic aciune de reglementare sub 2 forme. O re-taxare i o re-reglementare a operaiunilor financiare ar fi de natur s stabilizeze sistemul financiar internaional. Obiectivul este de a frna mobilitatea internaional a capitalului i de a limita operaiunile de natur pur speculativ. Aceste mijloace nu ar fi ns eficace dect dac ar fi aplicate de toate rile.

Offshore-uri si paradisuri fiscale.

"Offshore" inseamna in traducere directa "in larg", adica dincolo de tarm. In lucrarea Bursa la dispozitia intreprinzatorului (C. Fota si colab., 1992), originea termenului este dedusa prin opozitie cu activitatile financiare "onshore", din statele cu taxe ridicate. Aparitia paradisurilor fiscale a fost determinata, in unele cazuri, de lipsa resurselor interne, compensata de autoritati prin asigurarea de facilitati fiscale firmelor si institutiilor financiare interesate, in scopul atragerii lor in teritoriu. Adoptarea legislatiei offshore duce, de regula, la aparitia unor filiale ale bancilor mari de pe continent, a firmelor de consultanta si a altor profesionisti necesari lumii afacerilor: brokeri, avocati, manageri, contabili, auditori. Acest aflux de populatie de buna calitate are nevoie de locuinte, transport, telecomunicatii, distractii si celelalte elemente de confort, la aceleasi standarde ca in tarile lor de origine. Astfel, bastinasilor li se ofera locuri de munca si ocazia unor afaceri avantajoase. In ultimii 20 de ani, afacerile offshore au cunoscut o dezvoltare in progresie geometrica; specialistii considera ca jumatate din fluxul financiar mondial se deruleaza prin canale offshore: societati de asigurari, fonduri mutuale, fundatii si holdinguri.

Tipuri de companii offshore

Compania nerezidenta (non-resident, engl.) este cea mai putin pretentioasa entitate, utilizata in special in zona de influenta a legilor britanice. Compania nerezidenta poate fi incorporata intr-un anumit centru offshore (Irlanda, Isle of Man etc.) si domiciliata in alta tara, in functie de interesele actionarilor sai. In acest fel, obligatiile fata de statul in care s-a realizat inmatricularea sunt reduse considerabil: se evita obligatia de a mentine un sediu si personal in statul de incorporare, nu este necesara depunerea bilantului contabil, iar obligatiile fata de autoritati constau intr-o taxa anuala de cateva sute de dolari. Inconvenientul principal il reprezinta lipsa de protectie a companiei, care, desi inregistrata intr-o zona cu fiscalitate redusa, se va supune legislatiei fiscale din tara de domiciliu. Pentru a evita surprizele, de obicei companiile nerezidente sunt domiciliate tot in jurisdictii offshore; printre cele mai cunoscute se numara insula Sark si Cipru. Practic, companiile de acest tip sunt infiintate pentru a beneficia de o parte din avantajele particulare oferite de un anumit centru offshore, evitand in acelasi timp dezavantajele unor costuri de intretinere mari.

Companiile exceptate (exempt, engl.) sau scutite (de la prevederile fiscale normale) sunt firme obisnuite, care beneficiaza, in jurisdictii cu un regim fiscal normal, de facilitati acordate in anumite conditii. Exceptarea (scutirea) este acordata anual pe baza unei declaratii a responsabililor firmei, care se angajeaza ca nu vor face afaceri in sau cu firme inmatriculate in acel stat, altele decat firme nerezidente sau exceptate. Companiile din aceasta categorie beneficiaza de intreaga protectie oferita de legile statului in care au fost incorporate (confidentialitate, dreptul de a rezolva conflictele in instantele judecatoresti locale, tratamentui fiscal preferential), dar sunt obligate sa intretina o reprezentare in teritoriu: domiciliu, management, agent, secretar, registrul actionarilor etc. In practica, toate cerintele legate de asigurarea prezentei in jurisdictie pot fi satisfacute prin angajarea unei firme specializate, cu costuri in jurul a 1.000 dolari anual. O categorie noua, la moda in zona Caraibelor si in Asia-Pacific cuprinde IBC (de la International Business Company, engl.) Compania Internationala. Printre atributele IBC enumeram: flexibilitate si operativitate la incorporare, admiterea companiilor cu un singur actionar (care poate fi si singurul director), optiunea de a emite actiuni la purtator, obligatii sumare de asigurare a domiciliului (o adresa postala si un agent). IBC sunt foarte asemanatoare cu companiile exceptate, fiind un produs deosebit de apreciat de comunitatea oamenilor de afaceri. Din cauza succesului rapid al IBC, multe jurisdictii offshore au fost practic obligate sa ofere legislatie IBC (de exemplu Isle of Man in 1993), in caz contrar

Cel mai utilizat vehicul offshore este LLC (Limited Liability Company, engl.) - care, intr-o interpretare aproximativa, inseamna Asociatie cu Raspundere Limitata. LLC reprezinta imbinarea fericita intre cele doua tipuri de organizatii comerciale: o companie cu raspundere limitata, in care profitul este considerat de fisc venit personal si impozitat in consecinta. Avantajele prezentate de LLC sunt utilizate in special pentru stabilirea companiilor straine pe teritoriul SUA. O astfel de LLC, combinata cu practica fiscala americana conform careia numai persoanele fizice cetateni americani sunt supuse impozitarii veniturilor si cu exceptarea acordata de unele state americane companiilor incorporate in jurisdictia lor, dar care desfasoara afaceri in afara ei, constituie o tehnica de evitare fiscala foarte apreciata pentru implantarea investitiilor straine in Statele Unite. Printre statele americane cu experienta in domeniu se numara Delaware, Nevada, Utah si Vermont. Pentru o mai buna intelegere vom explica unele particularitati ale legilor anglo-saxone: parteneriatele (partnerships, engl.) sunt asociatii de persoane fizice, fara personalitate juridica, in care fiecare partener (asociat) raspunde cu toata averea personala; marele avantaj il constituie faptul ca veniturile realizate de parteneriat sunt supuse impozitarii numai ca venituri personale ale partenerilor; companiile (corporatiile) sunt persoane juridice in care averea personala a actionarilor este protejata prin raspunderea limitata, iar veniturile realizate din participarea la companie - profiturile -sunt impozabile atat la nivelul firmei (corporate tax, engl.), cat si la nivel

Alte entitati comerciale intalnite in practicile offshore sunt:

trustul (intr-o traducere aproximativa, fundatie), entitate juridica prin care proprietarul unor valori (imobiliare sau mobiliare) cedeaza temporar, din motive fiscale sau succesorale, dreptui sau de proprietate unui depozitar (sau administrator); aceste instrumente sunt pe deplin regularizate si acceptate de legislatia anglo-saxona, insa influenta lor in jurisdictiile care nu recunosc conceptul de trust este discutabila: este de notorietate cazul unui bogat cetatean grec care a incercat sa evite legile succesorale stabilind un trust sub administrarea unei banci britanice; dupa decesul acestuia, guvernul grec nu a recunoscut valabilitatea trustului constituit dupa legea britanica si a amenintat banca depozitara cu inchiderea filialei sale din Atena; sale trader, care este echivalentul romanesc al persoanei fizice; compania de asigurari captive (captive insurance company, engl.), utilizata pentru colectarea taxelor de asigurari pentru un numar bine stabilit de societati comerciale, de care este legata juridic (in holding) sau prin proprietari comuni; aceste companii nu emit polite de asigurare in afara si sunt in fapt fonduri inchise de investitii, in favoarea unui numar fix de participanti, respectiv beneficiarii taxelor de asigurare depuse.

Ce obtine un investitor printr-o firma offshore?

fiscalitate zero sau aproape zero; in mod normal, companiile offshore datoreaza o taxa de inregistrare anuala fixa; formalitati contabile minime; marea majoritate a paradisurilor fiscale nu impun depunerea unui bilant anual sau a altor declaratii contabile; anonimitate; garantarea confidentialitatii beneficiarilor unei entitati offshore reprezinta un atu de baza in atragerea clientilor, iar modul in care acest deziderat poate fi realizat este foarte divers: de la admiterea emiterii capitalului sub forma actiunilor la purtator (bearershares, engl.), la admiterea mandatarilor (care intr-o exprimare neeleganta sunt numiti si "oameni de paie"); flexibilitate si operativitate in inmatricularea companiei; in majoritatea jurisdictiilor o noua entitate juridica poate fi creata in 24 de ore, fara ca prezenta proprietarului sa fie necesara; mai mult, firme gata incorporate pot fi achizitionate pe loc de la agentiile specializate; absenta controalelor si a restrictiilor valutare, destul de des intalnite in economiile "de interior" - de exemplu, in Romania, tranzactiile interne se executa numai in moneda nationala, iar miscarile valutare sunt strict supravegheate de Banca Nationala.

Crize financiare
Etimologic cuvntul criz provine din cuvntul grecesc krisis care nseamn o situaie ce necesit luarea unei decizii. Definitii: Criza economica, (1) stare de dificultate a activitatilor economice, ruptura, schimbare brusca in activitatea economica, concretizata in incetinirea, stagnarea sau scaderea activitatilor economice. (2) Prin extensie, reprezinta o conjunctura deprimanta pentru economie in ansamblul ei, pentru unele ramuri, regiuni etc., boala a organismului economic ce marcheaza ruperea grava a echilibrului economic, mai ales dintre productie si consum, dintre cerere si oferta, cu efecte directe asupra preturilor, gradului de ocupare si de folosire a factorilor de productie. (3) In sens strict, criza economica este momentul de cotitura a ciclului economic, cand faza de expansiune (ascendenta) cedeaza locul celei de depresiune (descendenta). Declasarea crizelor economice impune agentilor economici sa actioneze pentru a determina schimbari calitative in conditiile si factorii cresterii economice, in structurile economice, menite sa duca la eliminarea unor dezechilibre, comportamente, institutii si mecanisme caduce, premise ale trecerii la o noua faza ascendenta. Desi sunt un moment dificil in evolutia economica, cu efecte negative asupra unei parti importante a agentilor economici, c.e. sunt si semnalul declansarii in masa a fenomenelor tip "distrugere creatoare". Crizele economice pot fi ciclice si neciclice. Crizele economice ciclice sunt cele care se repeta cu o anumita regularitate, in functie de tipul ciclului economic. Crizele economice

Unele dintre acestea sunt partiale, altele intermediare. Crizele economice neciclice partiale cuprind una sau cateva ramuri (domenii) de activitate (industria siderurgica, carbonifera, constructiile navale, chimia de mare tonaj, de baza etc.) Ele se manifesta prin reducerea volumului productiei si ocuparii; sunt urmarea modificarilor in volumul si structura consumului, in sistemul de combinare a factorilor de productie sub incidenta progresului tehnic, sistemului de nevoi, starea piejei factorilor de producfie s.a. O categorie importanta sunt crizele agrare si crizele ramurilor care produc bunuri intermediare, crizele energetice, de materii prime, valutar-financiare etc.Ele se manifesta prin insuficienta unor asemenea resurse in raport cu posibilitajile de acces spre procurarea si consumul lor de catre anumite tari si categorii de agenti economici. Crizele economice neciclice intermediare cuprind mai multe ramuri conexe, intrerup temporar faza de expansiune sau cea de reluare a cresterii economice. In sens larg, crizele economice includ si pe cele de credit, crize structurale si crize mondiale. Unele crizele economice sunt violente (criza din 1929-1933), altele lente, trenante, ca anemia unui organism biologic; unele c.e. se pot localiza doar intr-o economie sau in cateva economii nationale, altele cuprind ansamblul acestora, avand caracteristici de c.e. mondiale.

Criza financiara, (in sens larg), dereglare grava a sistemului financiar al unei tari (finantele statului, sistemul de credit, circulatia baneasca); (in sens restrans), dereglare a finantelor statului, concretizata in deficite de proportii ale bugetului de stat. Ea apare datorita unor situatii accidentale, cum sunt reducerea substantial a incasarilor bugetare, ca urmare a unor socuri neprevazute la care este supusa economia reala, conjunctura nefavorabila interna si/sau externa in anumite ramuri, subramuri, situatii sociale explozive etc. Criza financiara poate sa apara si ca urmare a unor decizii hazardate ale forurilor legislative care angajeaza cheltuieli exagerate, ignorand posibilitatile reale ale economiei. Uneori c.f. este acceptata ca fiind raul eel mai mic, pentru a asigura impulsionarea cererii globale, pe seama unor cheltuieli de la buget acoperite doar partial prin venituri curente. Se sconteaza ca prin multiplicatorul cheltuielilor publice sa se creeze o unda suplimentara de cerere agregata care sa ofere intreprinzatorilor imaginea unor anticipari favorabile pentru impulsionarea afacerilor. Deficitul bugetar se acopera prin apelarea la imprumuturi publice (interne si/sau externe) sau prin emisiunea de masa monetara suplimentara, fara suport intr-o cantitate mai mare de bunuri marfare (viteza de rotatie a monedei este presupusa constanta). Este preferabila apelarea la imprumuturi pe termen mediu/ lung, desi aceasta impovareaza fiscal generatiile viitoare. Dincolo de un anumit prag - diferit de la o tara la alta - deficitul bugetar genereaza anomalii in economie: inflatie, deprecierea cursului monedei, cresterea exagerata a ratei dobanzii etc. Solutia de fond pentru prevenirea si depasirea c.f. este revederea politicii fiscale si a politicii cheltuielilor publice, actionandu-se impotriva birocratiei, risipei administrative, redistribuirilor bugetare

Crize petroliere, ansamblul perturbarilor si efectelor negative pe care controlul cantitatilor de petrol extrase si cresterea pretului la titei le-au generat asupra tarilor importatoare de titei, a economiei mondiale si fluxurilor economico-financiare internationale. Prima c.p. (1973-1974) s-a declansat in timpul razboiului Kippur, cand tarile membre OPEC au majorat pretul titeiului, in patra luni, de la 41 dolari/ tona la 83,5 dolari/tona. Acesta a avut efecte grave asupra economiilor importatoare de titei: practic s-a prabusit sistemul monetar-valutar stabilit la Bretton Woods, s-a trecut la cursuri valutare fluctuante, ca regulator pentru cresterea incertitudinilor. A doua c.p., in 1979-1980, cand a avut loc o noua explozie a pretului la titei (de la 127,2 dolari/tona la 222,7 do-lari/tona). Profiturile obtinute de cele mai mari sapte trusturi petroliere s-au dublat, iar veniturile din export ale tarilor exportatoare de titei au sporit de patra ori; practic, 1,5% din PIB tarilor dezvoltate a fost transferat spre cele exportatoare de titei. C.p. a dus la cresterea generala a preturilor, la restracturari dramatice in configuratia pe ramuri a unor economii. Ea a pus in discutie sistemul tehnic din economia mondialS, bazat pe preturi scazute la energie (in special hidrocarburi, in care titeiul asigura in 1973 circa 66,5% din energia primara consumata). Deflatie, proces monetar-material caracterizat prin scaderea durabila pe termen lung a nivelului preturilor, scadere rezultata dintr-un ansamblu de masuri care vizeaza restrangerea cererii nominale pentru a reduce tensiunile asupra dinamicii crescatoare a preturilor. In fapt, este vorba de o politica deflationista, concretizata prin: reducerea cheltuielilor publice; cresterea presiunii fiscale pentru limitarea veniturilor disponibile ale populatiei; restrictionarea creditului si cresterea ratei dobanzii; limitarea cresterii salariilor si a marjelor de profit; adesea, se recurge chiar la blocarea preturilor.

Inflatie, dezechilibru de ansamblu al economiei care consta in aparitia sau cresterea discrepantei dintre masa monetara si oferta de bunuri fata de situatia existenta anterior. Procesul poate fi sesizat prin doua tendinte majore, strans legate intre ele: cresterea generalizata a preturilor si scaderea puterii de cumparare a banilor. Discrepanta dintre masa monetara si oferta de bunuri este considerata un exces de mijloace de plata sau de putere de cumparare nominala fata de cantitatea de bunuri oferite, sensibil mai mica. Asupra naturii si cauzelor inflatia nu exista un punct de vedere unitar, dar se subliniaza, intotdeauna, caracterul lor complex, multifactorial. Masurarea inflatie ridica numeroase probleme. Adesea, marimea inflatiei este relevata prin indicele cresterii preturilor si indicele scaderii puterii de cumparare a banilor. Daca se tine seama insa de natura inflatiei, marimea sa poate fi cel mai bine redata prin decalajul, diferenta sau ecartul dintre cererea agregata absoluta nominala si oferta agregata reala de bunuri care poate fi realizata in conditiile date. Acest decalaj se determina absolut, ca diferenta intre cele doua marimi, si relativ, ca raport. Daca decalajul creste, inflatia se accelereaza si invers. Dupa amplitudinea, marimea sau intensitatea sa, inflatia este: a) taratoare sau latenta - caracterizata printr-o crestere a preturilor cu 3-5% anual; b) deschisa sau declarata - caracterizata prin cresterea preturilor cu 6-10% anual; c) galopanta sau hiperinflatie -caracterizata prin cresterea preturilor cu peste 15% anual. Inflatia contemporana are trei caracteristici fundamentale: este generala, afecteaza toate tarile, insa in proportii diferite; este determinata atat de cauze interne, cat si externe fiecarei tari; este durabila, crescatoare sau descrescatoare. Efectele inflatiei sunt si ele complexe, remarcandu-se ca intensitatea, formele si evolutia lor sunt diferite pe tari si perioade. Se remarca, mai intai, cresterea preturilor si scaderea puterii de cumparare a banilor.