Scribd Logo
Upload

Welcome to Scribd!

  • Autoritatea Nationala Pentru Restituirea Proprietatilor Dosare

    Uploaded by

    portelan
    11 views3 pages
    Legile restituirii proprietăţii au fost întodeauna prezentate de iniţiatorii lor – în principal partidul post-comunist, de stânga, aflat la putere în 1991, 1995 şi 2001, când au fost adopate principalele astfel de măsuri – ca instrumente destinate să clarifice şi să accelereze procesul de reparaţie a abuzurilor din perioada comunistă. Fără astfel de acte normative, alternativa ar fi fost recursul foştilor proprietari direct la instanţe. Pentru a uşura (în principiu) misiunea celor care îşi revendicau casele şi terenurile înapoi, prin autoritatea nationala pentru restituirea proprietatilor dosare precum şi pentru a acoperi diversitatea de situaţii locale concrete, legiuitorul a introdus de fiecare dată în procedură veriga intermediară a comisiilor locale. Teoretic, aceasta putea să rezolve revendicările într-un mod acceptabil celor deposedaţi, astfel încât să nu se mai ajungă în justiţie deloc. Marea problemă este că această posibilitate s-a dovedit una nerealistă în practică, după cum o arată evoluţiile din prima parte a anilor '90. Legiuitorul naţional nu a făcut decât să creeze un puternic sistem de contra-stimulente instituţionale pentru retrocedarea proprietăţilor în fapt: omeneşte vorbind, ce interes ar fi avut primarii şi consilierii locali să cedeze de bunăvoie active economice interesante, doar pe baza argumentelor morale că foştilor proprietari li s-a comis cu ani în urmă o nedreptate? Legile trecute în mod succesiv de autoritatea nationala pentru restituirea proprietatilor dosare, pe parcursul unui întreg deceniu – iar nu dintr-o dată ca în restul Europei Centrale şi de Est – au constituit o sursă suplimentară de confuzie. 1. Procesul de restituire în Europa Centrală şi de Est Măsurile reparatorii privind abuzurile asupra proprietăţii în perioada comunistă în Europa Centrală şi de Est au urmat două modele principale1: cel al restituirii în natură şi cel al compensării. Modelul restituirii urmăreşte re-atribuirea în natură a proprietăţii confiscate; doar în cazurile unde acest lucru nu mai este posibil guvernul oferă o formă de compensare. El a fost aplicat în forma sa cea mai pură Cehoslovacia şi într-o formă modificată în Germania de Est, în fapt făcându-se o combinaţie de restituire şi compensare. Modelul compensării include restituirea fizică a proprietăţilor doar într-un număr limitat de situaţii, urmând ca în majoritatea cazurilor foştii proprietari să primească în contrapartida o formă de compensare pentru pierderea proprietăţii. Aceasta poate lua formă de bani, acţiuni, titluri de stat sau vouchere. Modelul compensării este bine exemplificat de cazul Ungariei. Ambele modele au la bază recunoaşterea dreptului la proprietate şi la repararea nedreptăţilor din perioada comunistă, însă cu impact diferit asupra foştilor proprietari şi asupra resurselor statului. Modalitatea de reparaţie, în natură sau prin compensare, este doar una din variabile, existând câteva alte aspecte-cheie ce diferenţiază procesul de restituire în statele foste comuniste, cum ar fi: • Valoarea despăgubirilor. În timp ce unele ţări au preferat corelarea despăgubirilor cu valoarea proprietăţilor confiscate în trecut, altele au dorit menţinerea costurilor sub control prin plafonare, fie în ce priveşte suprafaţa de teren returnată, fie prin stabilirea unui prag superior pentru compensare. • Eligibilitatea solicitanţilor, limitată sau nu pe baza cetăţeniei sau rezidenţei, în mod direct sau indirect, prin definirea mai largă sau mai îngustă a perioadei istorice în care s-a produs naţionalizarea. • Protecţia chiriaşilor din imobilele ce trebuiau restituite, prin limitarea drepturilor proprietarilor de a utiliza proprietatea după restituire pentru o anumită perioadă. Modalitatea extremă de protecţie a chiriaşilor se întâlneşte în Rusia, unde titlurile de proprietate au fost transferate direct chiriaşilor, prelungind astfel beneficiile acordate nomenklaturii sub fostul regim. În Cehia, unde ruptura de comunism a fost radicală, acest lucru nu

    Copyright

    © Attribution Non-Commercial (BY-NC)

    Available Formats

    DOCX, PDF, TXT or read online from Scribd

    Did you find this document useful?

    Is this content inappropriate?

    Report this Document
    Legile restituirii proprietăţii au fost întodeauna prezentate de iniţiatorii lor – în principal partidul post-comunist, de stânga, aflat la putere în 1991, 1995 şi 2001, când au fost adopate principalele astfel de măsuri – ca instrumente destinate să clarifice şi să accelereze procesul de reparaţie a abuzurilor din perioada comunistă. Fără astfel de acte normative, alternativa ar fi fost recursul foştilor proprietari direct la instanţe. Pentru a uşura (în principiu) misiunea celor care îşi revendicau casele şi terenurile înapoi, prin autoritatea nationala pentru restituirea proprietatilor dosare precum şi pentru a acoperi diversitatea de situaţii locale concrete, legiuitorul a introdus de fiecare dată în procedură veriga intermediară a comisiilor locale. Teoretic, aceasta putea să rezolve revendicările într-un mod acceptabil celor deposedaţi, astfel încât să nu se mai ajungă în justiţie deloc. Marea problemă este că această posibilitate s-a dovedit una nerealistă în practică, după cum o arată evoluţiile din prima parte a anilor '90. Legiuitorul naţional nu a făcut decât să creeze un puternic sistem de contra-stimulente instituţionale pentru retrocedarea proprietăţilor în fapt: omeneşte vorbind, ce interes ar fi avut primarii şi consilierii locali să cedeze de bunăvoie active economice interesante, doar pe baza argumentelor morale că foştilor proprietari li s-a comis cu ani în urmă o nedreptate? Legile trecute în mod succesiv de autoritatea nationala pentru restituirea proprietatilor dosare, pe parcursul unui întreg deceniu – iar nu dintr-o dată ca în restul Europei Centrale şi de Est – au constituit o sursă suplimentară de confuzie. 1. Procesul de restituire în Europa Centrală şi de Est Măsurile reparatorii privind abuzurile asupra proprietăţii în perioada comunistă în Europa Centrală şi de Est au urmat două modele principale1: cel al restituirii în natură şi cel al compensării. Modelul restituirii urmăreşte re-atribuirea în natură a proprietăţii confiscate; doar în cazurile unde acest lucru nu mai este posibil guvernul oferă o formă de compensare. El a fost aplicat în forma sa cea mai pură Cehoslovacia şi într-o formă modificată în Germania de Est, în fapt făcându-se o combinaţie de restituire şi compensare. Modelul compensării include restituirea fizică a proprietăţilor doar într-un număr limitat de situaţii, urmând ca în majoritatea cazurilor foştii proprietari să primească în contrapartida o formă de compensare pentru pierderea proprietăţii. Aceasta poate lua formă de bani, acţiuni, titluri de stat sau vouchere. Modelul compensării este bine exemplificat de cazul Ungariei. Ambele modele au la bază recunoaşterea dreptului la proprietate şi la repararea nedreptăţilor din perioada comunistă, însă cu impact diferit asupra foştilor proprietari şi asupra resurselor statului. Modalitatea de reparaţie, în natură sau prin compensare, este doar una din variabile, existând câteva alte aspecte-cheie ce diferenţiază procesul de restituire în statele foste comuniste, cum ar fi: • Valoarea despăgubirilor. În timp ce unele ţări au preferat corelarea despăgubirilor cu valoarea proprietăţilor confiscate în trecut, altele au dorit menţinerea costurilor sub control prin plafonare, fie în ce priveşte suprafaţa de teren returnată, fie prin stabilirea unui prag superior pentru compensare. • Eligibilitatea solicitanţilor, limitată sau nu pe baza cetăţeniei sau rezidenţei, în mod direct sau indirect, prin definirea mai largă sau mai îngustă a perioadei istorice în care s-a produs naţionalizarea. • Protecţia chiriaşilor din imobilele ce trebuiau restituite, prin limitarea drepturilor proprietarilor de a utiliza proprietatea după restituire pentru o anumită perioadă. Modalitatea extremă de protecţie a chiriaşilor se întâlneşte în Rusia, unde titlurile de proprietate au fost transferate direct chiriaşilor, prelungind astfel beneficiile acordate nomenklaturii sub fostul regim. În Cehia, unde ruptura de comunism a fost radicală, acest lucru nu

    Copyright:

    Attribution Non-Commercial (BY-NC)
    Download as DOCX, PDF, TXT or read online from Scribd
    Flag for inappropriate content
    11 views3 pages

    Autoritatea Nationala Pentru Restituirea Proprietatilor Dosare

    Uploaded by

    portelan
    Legile restituirii proprietăţii au fost întodeauna prezentate de iniţiatorii lor – în principal partidul post-comunist, de stânga, aflat la putere în 1991, 1995 şi 2001, când au fost adopate principalele astfel de măsuri – ca instrumente destinate să clarifice şi să accelereze procesul de reparaţie a abuzurilor din perioada comunistă. Fără astfel de acte normative, alternativa ar fi fost recursul foştilor proprietari direct la instanţe. Pentru a uşura (în principiu) misiunea celor care îşi revendicau casele şi terenurile înapoi, prin autoritatea nationala pentru restituirea proprietatilor dosare precum şi pentru a acoperi diversitatea de situaţii locale concrete, legiuitorul a introdus de fiecare dată în procedură veriga intermediară a comisiilor locale. Teoretic, aceasta putea să rezolve revendicările într-un mod acceptabil celor deposedaţi, astfel încât să nu se mai ajungă în justiţie deloc. Marea problemă este că această posibilitate s-a dovedit una nerealistă în practică, după cum o arată evoluţiile din prima parte a anilor '90. Legiuitorul naţional nu a făcut decât să creeze un puternic sistem de contra-stimulente instituţionale pentru retrocedarea proprietăţilor în fapt: omeneşte vorbind, ce interes ar fi avut primarii şi consilierii locali să cedeze de bunăvoie active economice interesante, doar pe baza argumentelor morale că foştilor proprietari li s-a comis cu ani în urmă o nedreptate? Legile trecute în mod succesiv de autoritatea nationala pentru restituirea proprietatilor dosare, pe parcursul unui întreg deceniu – iar nu dintr-o dată ca în restul Europei Centrale şi de Est – au constituit o sursă suplimentară de confuzie. 1. Procesul de restituire în Europa Centrală şi de Est Măsurile reparatorii privind abuzurile asupra proprietăţii în perioada comunistă în Europa Centrală şi de Est au urmat două modele principale1: cel al restituirii în natură şi cel al compensării. Modelul restituirii urmăreşte re-atribuirea în natură a proprietăţii confiscate; doar în cazurile unde acest lucru nu mai este posibil guvernul oferă o formă de compensare. El a fost aplicat în forma sa cea mai pură Cehoslovacia şi într-o formă modificată în Germania de Est, în fapt făcându-se o combinaţie de restituire şi compensare. Modelul compensării include restituirea fizică a proprietăţilor doar într-un număr limitat de situaţii, urmând ca în majoritatea cazurilor foştii proprietari să primească în contrapartida o formă de compensare pentru pierderea proprietăţii. Aceasta poate lua formă de bani, acţiuni, titluri de stat sau vouchere. Modelul compensării este bine exemplificat de cazul Ungariei. Ambele modele au la bază recunoaşterea dreptului la proprietate şi la repararea nedreptăţilor din perioada comunistă, însă cu impact diferit asupra foştilor proprietari şi asupra resurselor statului. Modalitatea de reparaţie, în natură sau prin compensare, este doar una din variabile, existând câteva alte aspecte-cheie ce diferenţiază procesul de restituire în statele foste comuniste, cum ar fi: • Valoarea despăgubirilor. În timp ce unele ţări au preferat corelarea despăgubirilor cu valoarea proprietăţilor confiscate în trecut, altele au dorit menţinerea costurilor sub control prin plafonare, fie în ce priveşte suprafaţa de teren returnată, fie prin stabilirea unui prag superior pentru compensare. • Eligibilitatea solicitanţilor, limitată sau nu pe baza cetăţeniei sau rezidenţei, în mod direct sau indirect, prin definirea mai largă sau mai îngustă a perioadei istorice în care s-a produs naţionalizarea. • Protecţia chiriaşilor din imobilele ce trebuiau restituite, prin limitarea drepturilor proprietarilor de a utiliza proprietatea după restituire pentru o anumită perioadă. Modalitatea extremă de protecţie a chiriaşilor se întâlneşte în Rusia, unde titlurile de proprietate au fost transferate direct chiriaşilor, prelungind astfel beneficiile acordate nomenklaturii sub fostul regim. În Cehia, unde ruptura de comunism a fost radicală, acest lucru nu

    Copyright:

    Attribution Non-Commercial (BY-NC)
    Download as DOCX, PDF, TXT or read online from Scribd
    Flag for inappropriate content
    of 3

    Autoritatea nationala pentru restituirea proprietatilor dosare Legile restituirii proprietii au fost ntodeauna prezentate de iniiatorii lor n principal

    l partidul post-comunist, de stnga, aflat la putere n 1991, 1995 i 2001, cnd au fost adopate principalele astfel de msuri ca instrumente destinate s clarifice i s accelereze procesul de reparaie a abuzurilor din perioada comunist. Fr astfel de acte normative, alternativa ar fi fost recursul fotilor proprietari direct la instane. Pentru a uura (n principiu) misiunea celor care i revendicau casele i terenurile napoi, prin autoritatea nationala pentru restituirea proprietatilor dosare precum i pentru a acoperi diversitatea de situaii locale concrete, legiuitorul a introdus de fiecare dat n procedur veriga intermediar a comisiilor locale. Teoretic, aceasta putea s rezolve revendicrile ntr-un mod acceptabil celor deposedai, astfel nct s nu se mai ajung n justiie deloc. Marea problem este c aceast posibilitate s-a dovedit una nerealist n practic, dup cum o arat evoluiile din prima parte a anilor '90. Legiuitorul naional nu a fcut dect s creeze un puternic sistem de contra-stimulente instituionale pentru retrocedarea proprietilor n fapt: omenete vorbind, ce interes ar fi avut primarii i consilierii locali s cedeze de bunvoie active economice interesante, doar pe baza argumentelor morale c fotilor proprietari li s-a comis cu ani n urm o nedreptate? Legile trecute n mod succesiv de autoritatea nationala pentru restituirea proprietatilor dosare, pe parcursul unui ntreg deceniu iar nu dintr-o dat ca n restul Europei Centrale i de Est au constituit o surs suplimentar de confuzie. 1. Procesul de restituire n Europa Central i de Est Msurile reparatorii privind abuzurile asupra proprietii n perioada comunist n Europa Central i de Est au urmat dou modele principale1: cel al restituirii n natur i cel al compensrii. Modelul restituirii urmrete re-atribuirea n natur a proprietii confiscate; doar n cazurile unde acest lucru nu mai este posibil guvernul ofer o form de compensare. El a fost aplicat n forma sa cea mai pur Cehoslovacia i ntr-o form modificat n Germania de Est, n fapt fcndu-se o combinaie de restituire i compensare. Modelul compensrii include restituirea fizic a proprietilor doar ntr-un numr limitat de situaii, urmnd ca n majoritatea cazurilor fotii proprietari s primeasc n contrapartida o form de compensare pentru pierderea proprietii. Aceasta

    poate lua form de bani, aciuni, titluri de stat sau vouchere. Modelul compensrii este bine exemplificat de cazul Ungariei. Ambele modele au la baz recunoaterea dreptului la proprietate i la repararea nedreptilor din perioada comunist, ns cu impact diferit asupra fotilor proprietari i asupra resurselor statului. Modalitatea de reparaie, n natur sau prin compensare, este doar una din variabile, existnd cteva alte aspecte-cheie ce difereniaz procesul de restituire n statele foste comuniste, cum ar fi: Valoarea despgubirilor. n timp ce unele ri au preferat corelarea despgubirilor cu valoarea proprietilor confiscate n trecut, altele au dorit meninerea costurilor sub control prin plafonare, fie n ce privete suprafaa de teren returnat, fie prin stabilirea unui prag superior pentru compensare. Eligibilitatea solicitanilor, limitat sau nu pe baza ceteniei sau rezidenei, n mod direct sau indirect, prin definirea mai larg sau mai ngust a perioadei istorice n care s-a produs naionalizarea. Protecia chiriailor din imobilele ce trebuiau restituite, prin limitarea drepturilor proprietarilor de a utiliza proprietatea dup restituire pentru o anumit perioad. Modalitatea extrem de protecie a chiriailor se ntlnete n Rusia, unde titlurile de proprietate au fost transferate direct chiriailor, prelungind astfel beneficiile acordate nomenklaturii sub fostul regim. n Cehia, unde ruptura de comunism a fost radical, acest lucru nu era compatibil cu sentimentul general anti-comunist de dup 19892. Organizarea instituional descentralizat sau nu a procesului de restituire. n Cehia i Slovacia, care formau la nceputul tranziiei un singur stat, s-a aplicat modelul restituirii n forma sa cea mai pur.Restituirea proprietii s-a decis imediat dup cderea comunismului i a constituit nu doar o reparaie a abuzurilor din perioada comunist ci i o form de transfer a proprietii de stat n mini private. Astfel n 1990 i n 1991 a fost reglementat procesul de restituire cu precdere n varianta sa n natur, dar guvernul a alocat i 750 milioane de dolari pentru compensri. Orice compensare peste acest plafon s-a realizat n titluri de valoare. Chiar dac abordarea a fost radical, procesul a acoperit totui doar proprietile confiscate dup 1938, deci excluznd pe cele confiscate de naziti de la evrei nainte de aceast dat, precum i proprietile germanilor sudei confiscate de guvernul cehoslovac. avocat@coltuc.ro

    www.coltuc.ro www.coltuc.ro/blog

    You might also like