CUPRINS CAPITOLUL I - NOIUNI INTRODUCTIVE Seciunea 1 Introducere Seciunea 2 - Identificarea criminalistica Seciunea 3 - Consideraii generale privind expertiza criminalistica

a CAPITOLUL II - EXAMINAREA ASPECTELOR PRINCIPALE Seciunea 1 - Examinarea preablabila Seciunea 2 - Examinarea separata Seciunea 3 - Consideraii privind sistematizarea caracteristicilor individualizatoare ale scrisului Seciunea 4 - Examinarea comparativa Seciunea 5 - Raport de expertiza criminalistica model orientativ CAPITOLUL III - MECANISMUL SI PROPRIETILE SCRISULUI NATURAL Seciunea 1 - Fazele fiziologice ale scrisului Seciunea 2 - Factori care influenteaza caracteristicile scrisului Seciunea 3 - Factori patologici CAPITOLUL IV - CRACTERISTICILE SCRISULUI Seciunea 1 - Caracteristici generale Seciunea 2 - Caracteristici topografice ale scrisului CAPITOLUL V - PARTICULARITI PRIVIND SCRISUL SI IDENTIFICAREA PERSOANEI Seciunea 1 - Caracteristici particulare ale scrisului Seciunea 2 - Cercetarea grafica a cifrelor Seciunea 3 - Expertiza scrisului executat prin imitarea caracterelor tipografice Seciunea 4 Caracteristici individuale Seciunea 5 - Examinarea comparativ Seciunea 6 - Cercetarea semnaturilor Seciunea 7 Mijloace tehnice de examinare Seciunea 8 Caracteristici generale Seciunea 9 Caracteristici individuale Seciunea 10 Examinarea separat Seciunea 11 Examinarea comparativ CAPITOLUL VI - TENDINE INTALNITE IN SCRIS Seciunea 1 - Tendine criminale in scris Seciunea 2 - Tendina suicidara in scris

Seciunea 3 - Fundamentul tiinific al evidenierii stresului psihologic in scris CAPITOLUL VII - IMPLICAIILE CE DECURG DIN IDENTIFICARE Seciunea 1 - Expertiza grafica in sfera juridicului Seciunea 2 - Implicaiile juridice ale identificrii persoanei pe baza scrisului de mana CONCLUZII

CAPITOLUL I - NOIUNI INTRODUCTIVE Seciunea 1 Introducere In ultimile decenii, criminalistica mondiala a inregistrat progrese deosebite, vizibile pentru toata lumea. Acest lucru i-a determinat pe unii teoreticieni ai dreptului penal sa afirme ca in domeniul realizrii justiiei, secolul al xx-lea si este de presupus ca si cel ce va urma s-ar caracteriza prin ponderea fara precedent a probatiunii tiinifice. Dezvoltarea tiinelor forensic s-a resimit si in Romnia, insa, in raport cu tarile foarte dezvoltate cotele sunt diminuate. Acelai lucru se poate spune si despre Polonia care a inregistrat o cretere simitoare in acest domeniu. Realizrile criminalisticii vizeaz, indeosebi, metodele si procedeele de investigaie. Aplicarea la domeniul criminalisticii a unor rezultate obinute de cercetarea fundamentala a permis crearea unor tehnici noi de investigaie si, in acelai timp, modernizarea, optimizarea unor metode de lucru consacrate. Este cunoscut, insa, ca progresul oricrei tiine nu se reduce doar la perfecionarea metodelor de cercetare. Nu se are in vedere numai progresul tehnic. Orice tiina in plina dezvoltare trebuie sa isi verifice din cnd in cnd fundamentele teoretice, infrastuctura logica ce ii confer credibilitatea pe plan cognitiv. Acest demers se dovedete a fi deosebit de important pentru criminalistica daca se are in vedere faptul ca aceasta este o tiina tanara a crei promotori au luptat din greu pentru recunoastera sa ca disciplina autonoma. De secole, scrisul, in special cel de mana a reprezentat unul din cele mai importante mijloace de comunicare. Eficienta sa deosebita, relativa simplicitate a insusirii de ctre orice persoana, l-au fcut treptat indispensabil bunei desfurri a relatatiilor sociale din intreaga sfera a activitilor omeneti. Denumit de unii ,,o prelungire a ideilor pe hrtie, noiunea de scris devine corelativa, poate chiar confundabila cu cea de inscris in sensul cel mai larg. Si in prezent, in pofida apariiei mijloacelor de scriere mecanice si electronice, scrisul de mana continua sa-si pstreze importanta, lucru evident valabil si pentru actele intocmite in acest mod1. Data fiind importanta pe care o prezint scrisul de mana si implicit inscrisurile, considerate ca fiind de interes, doresc sa menionez cteva scurte referiri la istoricul acestora. Aspectul simplu al scrisului si facilitatea lecturii lor in prezent constituie rezultatul unor eforturi indelungate. Drumul pe care ideogramele ii deschid spre noi este lung si presrat de anumite greuti. S-ar putea spune ca scrisul ia
1

C.Suciu, Criminalistica Editura Didactica si Pedagogica, Bucureti, 1972, pag. 470.

nfiarea unui fenomen istoric ale crui faze de dezvoltare se intind de-a lungul mai multor secole in pas cu progresul civilizaiei omeneti. La inceput, omul a cutat sa descopere un mod adecvat pentru a-si pstra ideile si s-a fixat asupra unor obiective simbolice care ii fixau in minte un anumit fapt. Ulterior s-a recurs la picturi ce desemnau un coninut concret al ideii. Un exemplu in aceasta privina ii constituie picturile rupestre de animaie. Mult mai trziu s-a inventat ideograma, ce constituie un semn pentru cuvnt. Prelund scrisul, acetia l-au adaptat necesitailor practice preschimbnd grafica ermetica tradiionala intr-o forma din ce in ce mai simpla. Astfel, treptat scrisul se extinde tot mai mult si devine din ce in mai important in viata societii umane. Pe o anumita treapta de dezvoltare sociala, scrisul a cptat o importanta deosebita incat numai forma scrisa de exprimare a unei anumite voine sau de reglementare a unor drepturi social-democratice puteau sa produc efecte deosebite. Actul manuscris incepe sa joace un rol deosebit in viata si activitatea oamenilor devenind incetul cu incetul indispensabil bunei desfurri a vieii social-economice2. O data cu apariia actelor scrise se inregistreaza si primele aciuni de falsificare a acestora. Apariia pe scara larga a falsurilor reprezenta un pericol deosebit pentru societate si a determinat luarea unor masuri de contracarare. Cele mai cunoscute reglementari ce au in vedere contracararea falsurilor au aprut in Roma antica si in timpul lui Iustinian. lata, ce noteaz in acest sens, reputatul profesor de criminalistica, C.Suciu: Preocuprile de stabilire a unor metode pentru descoperirea infraciunilor si a infractorilor intalnim cu mult inainte, dar ele au avut caracterul unor practici izolate ...Astfel, inca de pe vremea Romei antice (lex Cornelius de falsis) si in timpul lui Iustinian (Novelele 49 si 73)au aprut primele reglementari cunoscute in controlul actelor presupuse ca falsificate3. In cazul unor novele menionate, pe langa faptul ca este subliniat pericolul pe care ii prezint creterea cazurilor de falsificare se vorbete si despre necesitatea comparrii scrisurilor (comparatio literume). In vederea micorrii numrului de falsuri se are in vedere identificarea persoanei care a realizat acest lucru. Identificarea scrisului poate fi avuta in vedere, doar tinand cont de reperele identificrii criminalistice in mod general ca element definitoriu al procesului de investigare criminalistica. Potrivit teoriei generale a identificrii criminalistice, acest proces este posibil datorite perceperii realitii obiective si sesizrii proprietii, trasaturilor caracteristice unei persoane sau unui obiect ce se individualizeaz in cadrul mai larg al categoriei de fiine sau lucruri asemntoare. Cu alte cuvinte, ne aflam in prezenta recunoaterii de persoane ori obiecte, rezultata dintr-un proces de gndire prin care s-au comparat caracteristicile mai multor obiecte, in vederea stabilirii identitii lor. Spre deosebire de alte domenii, identificarea criminalistica reclama
2 Radu Constantin si Adrian Fratila- Expertiza grafica i raionamentul prin analogie, Ed. Tehnic, Bucureti, 2000. 3 C.Suciu - op. cit.

recunoaterea unui obiect concret, ce poate avea elemente sau insusiri de natura sa-1 apropie de alte obiecte asemntoare, de acelai gen sau specie dar care se deosebete de toate acestea prin trasaturi ce-1 fac sa fie identic numai cu sine insusi. Prin identitate se intelege insusirea unei persoane, obiect sau fenomen de asi manifesta individualitatea in timp si in spaiu, prin caracteristicile fundamentale, neschimbtoare, ce le deosebesc de toate celelalte si le determina sa ramana ele insele pe intreaga durata a existentei lor. Prin identificare in criminalistica se intelege stabilirea obiectului care are legtura cauzala cu fapta cercetata, in scopul obinerii de probe judiciare.1 A stabili identitatea unui obiect inseamna a demonstra nerepetabilitatea acestuia, deosebirea lui de toate celelalte obiecte, inclusiv de cele asemntoare lui. In criminalistica identitatea se stabilete pe baza proprietilor, caracteristicilor sau semnalmentelor exterioare ale obiectelor coincid, inseamna ca a fost stabilita identitatea. In procesul identificrii organele judiciare si experii criminalisti se folosesc de mai multe obiecte pe care le compara, le examineaz prin aplicarea normelor corespunztoare naturii lor si scopului nemijlocit. Sub aceasta denumire generala de obiecte ale procesului de identificare se inteleg att procesele propriuzise, bine delimitate prin volum si forma, cat si cele mai variate substane, persoanele si chiar fenomenele, supuse examinrii crimininalistice4. n procesele identificrii, examinarea se face prin aplicarea analizei si sintezei. Analiza asupra obiectelor permite descoperirea detaliilor acestora, iar cu ajutorul sintezei se stabilesc trasaturi comune, prin care obiectele respective se clasifica. Asa, de pilda printr-un examen analitic fcut asupra urmei de cerneala descoperita intr-un colt al hrtiei, se descoper detalii ce-i individualizeaz tipul. Finalitatea identificrii criminalistice consta in stabilirea obiectului care se afla in raport de cauzalitate cu fapta cercetata, dup urmele creata in procesul de materializare a activitii infracionale. Aceasta finalitate, in marea majoritate a cazurilor, se realizeaz practic in doua etape: intr-o prima etapa se determina apartenena le gen, iar in cea de-a doua se stabilete obiectul concret a unui element important ce are in vedere obiectul descoperit la fata locului. Se intelege ca stabilirea obiectului concret este mult mai valoroasa pentru organul judiciar, dar si determinarea apartenenei la gen are o reala importanta, cel puin din doua motive: in primul rnd, ajuta la restrngerea progresiva a sferei obiectelor verificate, implicit uurnd sarcina identificrii concrete; in al doilea rnd, da posibilitatea elaborrii versiunilor cu privire la obiectele care ar putut crea urmele descoperite la fata locului. De subliniat faptul ca trecerea de la o sfera mai larga de obiecte la una mai restrns se face pe baza acumulrii caracteristicilor identificatoare. Nu trebuie insa neglijata specificitatea anumitor caracteristici ale obiectului examinat. Cu alte cuvinte, se va avea in vedere nu numai calitatea, ci indeosebi calitatea caracteristicilor identificatoare, raritatea acestora.
4

Ion Mircea, Criminalistic, Editura Lumina Lex, Bucureti 2001, pag.14

Fiind al doilea domeniu mare al investigrii criminalistice, documentelor scrise cuprind si un capitol referitor la cercetarea falsurilor in nscrisuri, a altor categorii de falsuri, aria contrafacerilor unor valori, de genul bacnotelor, efectelor bancare, altor categorii de documente. Sub raport tehnic criminalistic falsurile in inscrisuri, in accepiunea lor cea mai larga, se pot prezenta sub o mare diversitate de forme. Cu toate acestea, dat fiind rolul si poziia investigaiilor tehnice criminalistice in procesul judiciar, clasificarea acestor categorii de fapte trebuie sa se fac in primul rnd pe baza prevederilor legale. Potrivit Codului penal art.288290 Cp. falsul in inscrisuri poate fi de natura materiala sau intelectuala. Falsul material, att cel in inscrisuri oficiale, cat si cel in inscrisuri sub semntura privata, este consecina contrafacerii sau alterrii sale in orice mod, de natura sa produc efecte juridice. El poate fi svrit printr-o modificare fizica a inscrisului preexistent, sau prin alctuirea in totalitate sau in parte a unui inscris oficial5. Falsul intelectual consta in falsificarea unui inscris oficial cu prilejul intocmirii acestuia de ctre funcionar ori un alt salariat aflat in exerciiul atribuiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau mprejurri neadevarate in inscrisul astfel intocmit. Dup cum se subliniaz in literatura de specialitate, plecandu-se de la numeroase cazuri intalnite in practica judiciara, spre deosebire de falsul total al unui inscris sau al unei contrafaceri, caracterizat printr-o anumita unitate de structura, att logica cat si grafica, falsului parial ii lipsete aceasta unitate, in general fiind mai uor de depistat6. Procedeele diverse de falsificare fac dificila, in multe cazuri, constatarea acestora de ctre organele de urmrire penala sau de ctre organele de urmrire penala sau de ctre instanele de judecata, mai ales in ipoteza unui fals total. Ca urmare, este necesara recurgerea la cunotinele unui specialist, la metode stiintifico-tehnice adecvate de descoperire, rezultatele cercetrilor criminalistice cu caracter tehnic sau grafic, dup caz. Expertizele criminalistice se impun cu att mai mult in cazurile mai deosebite de falsificare, cum sunt de exemplu falsurile ntocmite de un funcionar in exercitarea atribuiilor sale (falsurile in inscrisuri oficiale). Seciunea 2 - Identificarea criminalistica Determinarea cadrului care vizeaz identificarea persoanei pe baza scrisului de mana presupune o intelegere a noiunii de identificare criminalistica. Stabilirea identitii unor persoane sau obiecte, privita in sensul ei cel mai larg - proprie tuturor domeniilor tiinei - reprezint elementul definitoriu al procesului de investigare criminalistica. Prin rezonanta sa practica, acest proces deine un loc bine conturat, de maxima importanta in ansamblul cercetrilor
5 6

Lucian Ionescu - Expertiza criminalistica a scrisului , Editura Junimea Iai 1973 Camil Suciu - Criminalistica, pag,472, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucureti, 1972.

criminalistice. De aceea se considera ca identificarea reprezint problema centrala a investigaiilor criminalistice7. Potrivit teoriei generale a identificrii criminalistice, acest proces este posibil datorita perceperii realitii obiective si sesizrii proprietilor, trasaturilor caracteristice unei persoane sau a unui obiect ce se individualizeaz in cadrul mai larg al categoriei de fiine sau lucruri asemntoare. Cu alte cuvinte ne aflam in prezenta recunoaterii de persoane ori obiecte, rezultata dintr-un proces de gndire prin care s-au comparat caracteristicile mai multor obiecte, in vederea stabilirii identitii lor. Spre deosebire de alte domenii, identificarea criminalistica reclama recunoaterea unui obiect concret, ce poate avea elemente sau insusiri de natura sa-1 apropie de alte obiecte asemntoare, de acelai gen sau specie, dar care se deosebete de toate acestea prin trasaturi ce-l fac sa fie identic numai cu sine insusi. Identificarea reprezint insusirea unei persoane, obiect sau fenomen de a-si manifesta individualitatea in timp si in spaiu, prin caracteristici fundamentale, neschimbtoare, ce le deosebesc de toate celelalte si le determina sa ramana ele insele pe intreaga lor existenta. Pentru exactitatea demersului nostru, precizam ca, prin identic, trebuie sa vedem un concept aplicabil la ceea ce este unic, o persoana, un obiect (sau chiar un fenomen) inclusiv la obiecte de gndire. Noiunile de identificare, identic si identitate vin din limba latina de la cuvintele identificare(acelai), identicus(acelai) si identitas(identitate). Identitatea, de exemplu, constituie una din legile de baza ale gndirii logice formale.Identificarea este folosita nu numai de criminalistica, ci, in egala msura si in alte tiine cum sunt chimia, fizica etc.8. Identificarea in criminalistica isi are specificul ei, decurgnd in primul rnd din aceea ca aplicarea acestei metode de cercetare consta in identificarea unui obiect concret. De asemenea identificarea criminalistica are in vedere nu orice obiect, ci numai pe acela care se afla in legtura cu fapta cercetata. Rolul identitii si al identificrii criminalistice in stabilirea anumitor imprejurari care au legtura cu fapta cercetata a fost si este inca controversata in literatura de specialitate. Nu exista nici o indoiala ca elemente ale identificrii logice pot fi intalnite in orice activitate care urmrete punerea in evidenta a imprejurarilor faptice ale cauzei penale cercetate, dar nu este mai puin adevrat ca identificarea criminalistica are specificul ei determinat de coninutul problemelor incluse in obiectul tiinei criminalistice, in general, si in obiectul propriu identificrii, in special. In criminalistica sunt supuse identificrii obiecte ce poseda un sistem de caracteristici, si care se afla in legtura cauzala cu fapta cercetata. Pentru a demonstra, de exemplu, legtura cauzala dintre aciunea sau infraciunea unei persoane ori rezultatul faptei sale, trebuie determinate mai intai legaturile existente intre diferite obiecte.
7

Lucian Ionescu si Dumitru Sandu - Identificarea criminalistica , Edit. tiinifica Bucureti,

1990 Mircea ConstantinescuConsideratii privind conceptul de identificare in expertiza criminalistica, editata de Min. Justitiei,Bucuresti,1979,pag.77
8

Importanta evidenierii unor asemenea legaturi permite sa se sublinieze rolul identificrii criminalistice in cercetarea imprejurarilor faptice. Asa cum rezulta din insusi obiectul tiinei criminalistice, specialistul, expertul - intr-un cuvnt criminalistul - este chemat sa contribuie la descoperirea, fixarea, ridicarea, conservarea sau explica derularea unor imprejurari faptice9. Finalitatea identificrii criminalistice in stabilirea obiectului care se afla in raport de cauzalitate cu fapta cercetata, dup urmele create in procesul de materializare a activitilor infracionale. Aceasta finalitate, in marea majoritate a cazurilor, se realizeaz in doua etape: intr-o prima etapa se determina apartenena la gen, iar in cea de-a doua se stabilete obiectul concret a crui urma a fost descoperita la locul faptei. In literatura de specialitate aceste doua etape mai sunt cunoscute si sub determinarea in grupe sau gen ori in identificare individuala. Se intelege ca stabilirea obiectului concret este mult mai valoroasa pentru organul judiciar, dar si determinarea apartenenei la gen are o reala importanta, cel puin din doua motive: in primul rnd, ajuta la restrngerea progresiva a sferei obiectelor verificate, implicit uurnd sarcina identificrii concrete; in al doilea rnd, da posibilitatea elaborrii versurilor cu privire la obiectele care ar fi putut crea urmele descoperite la fata locului. Procesul identificrii incepe cu stabilirea celor mai generale caracteristici ceea ce si conduce la determinarea apartenenelor la o categorie mare de obiecte. Pe msura ce sunt evideniate msusiri cu o rspndire mai mica, sfera obiectelor se ingusteaza, pentru ca in final, pe baza unor caliti, proprieti ori semnalmente exterioare, sa se ajung la stabilirea concreta a obiectului cutat. De subliniat faptul ca trecerea de la o sfera mai larga de obiecte la una mai restrns se face pe baza acumulrii caracteristicilor identificatoare. Nu trebuie insa neglijata specialitatea anumitor caracteristici ale obiectului examinat. Cu alte cuvinte, se va avea un vedere nu numai cantitatea ci indeosebi calitatea caracteristicilor identificatoare, raritatea acestora. Practica judiciara demonstreaz ca atunci cnd expertul nu are in vedere natura obiectelor supuse identificrii, pentru ca in raportul cu aceasta sa-si formuleze si concluzii, in cea mai mare parte a cazurilor se ajunge la soluii eronate. Seciunea 3 - Consideraii generale privind expertiza criminalistica n scopul aflrii adevrului, organele judiciare pot supune examinarea ca o problema de specialitate, referitoare la urme sau la alte mijloace materiale de proba, care necesita cunotinele unor specialiti ori experi criminalisti. Expertiza criminalistica este o activitate de cercetare tiinifica a urmelor si a altor mijloace materiale de proba in scopul identificrii persoanelor, animalelor, plantelor, obiectelor, substanelor sau fenomenelor, al determinrii anumitor insusiri ori schimbri intervenite in coninutul, structura, forma si aspectul lor.
ColaborareTratat practic de criminalisticaVol.II,Constatarea tehnico-stiintifica si expertiza urmelor lsate de om; Servicioul Editorial 1978
9

Organele judiciare pot solicita efectuarea expertizei criminalistice atunci cnd pentru lmurirea unor fapte sau imprejurari ale cauzei sunt necesare cunotinele unui expert. In timpul efecturii unei experitze se folosesc metode, procedee, mijloace tenhice si tehnici de lucru comune. Se au in vedere: studierea si insusirea obiectului lucrrii; examinarea separata a materialului in litigiu si a celui de comparat; examinarea comparativa; demonstatia si formularea concluziei. Expertiza criminalistica face parte din categoria mai larga a expertizelor judiciare ce constituie un mijloc de proba, un procedeu probator valoros, prin care, pe baza unei cercetri fundamentale pe date si metode tiinifice, expertul aduce la cunotina organului juridic concluzii motivate tiinific cu privire la fapte pentru a cror lmurire sunt necesare cunotine specializate10. Definitoriu pentru expertiza criminalistica este faptul ca ea reprezint o cercetare tiinifica a probelor materiale, destinata identificrii persoanelor, obiectelor, substanelor si fenomenelor aflate in legtura cauzala cu fapta si -tabilirii anumitor proprieti ale acestora, precum si a unor eventuale modificri _e forma, coninut si structura. Laboratoarele de expertiza criminalistica,aflate in subordinea Ministerului Justiiei, au fost infiintate in anul 1969. Incepind cu anul 1990, in cadrul Ministerului Justiiei a fost infiintat si un Birou de expertize tehnice. Activitatea de criminalistica, desfurata in sistemul Procuraturii Romniei, este condusa si indrumata de ctre Compartimentul de criminalistica - Procuraturii Generale. Un accent deosebit este pus pe structura si generalizarea practicii de specialitate, in scopul perfecionrii regulilor tactice de efectuarea principalelor acte de urmrire penala, precum si perfecionarea metodologiei cercetrii infraciunilor. Dintre acestea, o atenie sporita se acorda infraciunilor care prezint un pericol social ridicat, ori care sunt svrite cu violenta. Eficienta constatrilor tehnico-stiintifice si a expertizelor criminalistice, ca, de altfel, a oricrei expertize judiciare, depinde, in buna msura de modul in care organele de urmrire si instanele de judecata dispun efectuarea acestora. Respectarea nu numai a prevederilor legale, dar si a unor reguli sau cerine privind oportunitatea si stabilirea obiectului expertizei, formularea intrebarilor si calitatea materialelor trimise expertului, este de natura sa influeneze direct rezultatele expertizelor. Oportunitatea expertizei se raporteaz si la momentul dispunerii acesteia, intrucat pot aprea consecine negative prin intarzierea cat si ordonarea ei prematura11. Aprecierea si valorificarea expertizelor reprezint o activitate ce reclama din partea organelor judiciare nu numai cunotine din domeniul dreptului, ci si cunotine de cultura generala, din domeniile tiinei si tehnicii, cu precdere dintre cele inmanunchiate intr-un domeniu cum este tiina Criminalisricii. De altfel, dup cum s-a subliniat mai sus, aceasta necesitate se constituie ca un
10 11

Dr. Emilian Stancu - Criminalistica Editura Tempus , Bucureti 1992 Camil Suciu - Criminalistica pag. 571

argument de netgduit privind rolul formativ al criminalisticii in pregtirea viitorilor juriti, in condiiile in care, astzi, organele judiciare sunt obligate sa soluioneze cauze dintre cele mai diverse, specifice unor domenii ori relaii sociale ce depete mult vechiul cadru tradiional in care se practica justiia, cu ani in urma. Stabilirea corecta a obiectului expertizei criminalistice are implicaii directe asupra modului de valorificare judiciara a acestui mijloc de proba. Delimitarea stricta a aspectelor de clarificat este de natura sa influeneze pozitiv insasi cercetarea fondului problemelor ce constituie obiectul expertizei. Dup cum se invedereaza in literatura de specialitate, obiectul expertizei judiciare consta in lmurirea unor fapte sau mprejurri, de fapt ce reclama cunotine speciale din diverse domenii12. Argumentul principal in susinerea acestor opinii ii reprezint insasi prevederile art. 116 C. Pr. Penal, potrivit crora, in vederea aflrii adevrului, pentru lmurirea unor fapte sau imprejurari ale cauzei se apeleaz la cunotinele unui expert, precum si ale art.201 C. Pr. Civil in care se arata ca instana poate recurge la prerea unor specialiti pentru lmurirea unor imprejurari de fapt. In consecina, organele judiciare au datoria de a veghea la respectarea cerinei de limitare a obiectului expertizei criminalistice in exclusivitate la ceea ce legea definete generic fapte sau imprejurari nu la probleme de drept, cum ar fi stabilirea vinoviei sau nevinoviei unei persoane, precizarea naturii juridice a unei fapte sau a unui aspect, reglementate prin acte normative. In acest fel se previn situaii de genul celor in care expertul isi exprima prerea in legtura cu calificarea juridica.

12

Emil Mihuleac - Expertiza judiciara , Editura tiinifica , Bucureti, 1971 , pag.141

CAPITOLUL II - EXAMINAREA ASPECTELOR PRINCIPALE

Seciunea 1 - Examinarea preablabila Expertiza criminalistica a scrisului de mana compara o activitate complexa, a crei dificultate este rareori perceputa de persoanele care nu lucreaz in domeniu. De aceea este nevoie de intervenia experilor care sa aib in vedere toate elementele problemei. Practica a demonstrat ca tratarea superficiala a problemelor preliminare, a cror importanta nu trebuie ignorata, duce la apariia unor regretabile erori. Examinrile prealabile trebuie demarate imediat dup primirea materialelor de expertizat. De obicei, acestea sunt inaintate pe adresa Laboratorului de criminalistica impreuna cu dosarul cauzei sau sub forma unui set de acte. Cum este si firesc, materialele sunt insotite de o adresa sau un act procedural in care sunt consemnate obiectivele expertizei si, sunt individualizate, piesa in litigiu si cele de comparaie. Uneori, in cazuri rare, organele solicitate pot dispune ca anumite acte (chiar si toate inscrisurile necesare efecturii expertizei) sa fie prezentate de persoanele fizice interesate. Un astfel de procedeu nu contravine normelor procedurale ce guverneaz expertiza. Exista insa cerina, ce nu se prea respecta in practica, dup care piesele respective sa fie vizate de organul solicitant13. In cazul identificrii, aprecierea de specialist sau expert, a asemnrilor si deosebirilor se materializeaz sub forma concluziilor, care pot fi certe (categorice) si probabile. Literatura de specialitate si practica expertizei criminalistice cunosc si situaii in care specialistul, sau expertul, nu poate formula nici una din concluziile de mai sus. Concluziile certe, la rndul lor, pot fi pozitive sau negative. O categorie de concluzii ce au generat mai multe discuii in rndurile specialitilor si practicienilor sunt cele de probabilitate14. De cele mai multe ori, la o asemenea concluzie se ajunge din cauza suficientei cantitative sau calitative necorespunzatoare a materialelor. Cu alte cuvinte, obiectul cutat sau dovada cutata, in special, nu confer specialistului sau expertului caracteristici suficiente din punct de vedere cantitativ si calitativ care sa permit formularea unei concluzii categorice. Pe de alta parte,
13 Adrian Fratila si Radu Constantin - Expertiza grafica si raionamentul prin analogie Editura Tehnica, Bucureti 2000 14 Colectiv - Tratat practic de criminalistica - op. cit. pag. 17

caracteristicile descoperite mai pot fi intalnite si la alte persoane, obiecte, adic formeaza un ansamblu irepetabil care sa individualizeze in mod categoric un anumit obiect dintre toate celelalte asemntoare lui. n efectuarea constatrii tehnico-stiintifice si expertizei se folosesc metode, procedee, mijloace tehnice si tehnici de lucru comune. In cadrul efecturii expertizei se are in vedere studierea actului prin care s-a dispus efectuarea expertizei, fiind necesar sa se acorde o atenie deosebita si condiiilor in care au fost descoperite, ridicate si conservate urmele si celelalte obiecte trimise prin expertiza, precum si imprejurarilor ce ar putea influenta intr-un fel sau altul rezultatul final. Aceasta activitate incepe cu verificarea si studierea ambalajului in care au fost trimise obiectele supuse expertizei. In primul rnd se verifica aspectul ambalajului, pentru a se constata daca este intreg si deteriorat, apoi se stabilete daca coninutul corespunde enumerrii din actul insotitor. Concomitent se apreciaz daca materiarul ce urmeaz a fi examinat corespunde din punct de vedere cantitativ si calitativ dup care se trece la stabilirea caracteristicilor generale si individuale ce permit identificarea. Atunci cnd se constata neconcordanta intre cele menionate in actul procedural de dispunere intocmit de organele judiciare si cele constatate de expert se va face meniunea in raportul de expertiza. Dup cum s-a artat, sarcina remiterii materialelor de expertizat incumba organului solicitant. Uneori apar si situaii de excepie. Instanele judectoreti sau organele de urmrire penala pot dispune ca cercetarea unor acte sau a unor texte aflate pe suporturi neobinuite sa se fac printr-un expert delegat. Ne gndim in special, la acte ce nu pot fi ridicate datorita regimului arhivelor. Avem, de asemenea, in vedere scrierile anonime executate pe carosabil, perei, garduri sau pe alte suprafee. Pentru o cat mai buna cercetare a acestora se recomanda ca expertul sa se deplaseze la locul respectiv. Imaginea grafismelor va fi reinuta prin fotografiere. Fotografiile vor fi executate in asa fel in cat sa surprind scrisul respectiv cat mai fidel, in imagini a cror calitate sa permit o analiza eficace15. In astfel de situaii, expertul va trebui sa isi indrepte cercetrile si asupra materialului de scriere folosit, avnd in vedere faptul ca scrierea pe suprafee atipice se face cu instrumente, respectiv materiale de scriere ce nu au in mod obinuit o astfel de destinaie. Cnd scrisul se afla pe un suport atipic dar deplasabil sau detaabil, de exemplu pe o suprafaa de lemn, se recomanda ridicarea obiectului respectiv pentru a fi examinat in condiii de laborator. Dup primirea materialelor de expertizat, expertul va studia obiectivele expertizie, operaiune ce se impleteste cu individualizarea actului in litigiu si a celor de comparaie. Stabilirea obiectivelor expertizei nu ridica probleme deosebite cu excepia cazurilor in care acestea sunt defectuos formulate. In situaii de acest gen, expertul se va adresa pentru lmuriri organului solicitant. Probleme pot aprea si atunci cnd expertului i se cere sa rspund la ntrebri ce depesc sfera de
Adrian Fratila si Radu Constantin - Expertiza grafica si raionamentul prin analogie Editura Tehnica, Bucureti 2000, ap. cit. pag. 15
15

competenta a investigaiei criminalistice a scrisului fiind de apanajul altor categorii de specialiti. Situaiile de acest gen - rare ce este drept - trebuie tratate extrem de atent. Se poate intampla ca o problema ce pare sa exceada competenta expertului grafic sa fie totui tangeniala cu domeniul expertizei scrisului, caz in care specialistul va trebui sa se implice si sa fac un efort suplimentar pentru a rezolva chestiunea. Se solicita stabilirea faptului daca un testament olograf este autentic si de asemenea se cere transcrierea, cuvnt cu cuvnt, a coninutul actului respectiv. Aceasta punea in evidenta un grafism puternic afectat de dezorganizarea indusa de btrneea si bolile de care este suferind autorul. Multe pasaje din text erau practic ilizibile. Interpretarea datei era, de asemenea, extrem de dificila. Studierea obiectivelor expertizei presupune, necesita, chiar individualizarea actului probatoriu si a celor de comparaie. In raport cu operaiile de acelai gen viznd ,, cutarea semnaturilor, determinarea unor rexte ste mult mai uoara. Probleme pot aprea atunci cnd datele identificrii textelor sunt total insuficiente sau chiar marcate de erori in cazurile in care piesele de expertiza sunt in numr foarte mare si nu sunt prezentate grupat in cadrai unor voluminoase dosare. Pentru a rezolva asemenea neajunsuri, expertul are dreptul ( si obligaia) de a se adresa organului solicitant pentru lmuririle ce se impun. Asemenea aspecte, nedorite, afecteaz serios principiul celeritii instrumentrii cauzelor civile si penale, prin intarzierile pe care le provoac. De asemenea, ar fi de dorit ca instanele de judecata si organele de urmrire penala sa acorde atenia cuvenita redactrilor actului de dispunere a expertizei si peditiei materialelor de expertizat. Dup operaiunile ingemanate, de stabilire a obiectului expertizie si de individualizare a actelor necesare efecturii acesteia, urmeaz o serie de examinri avnd drept scop verificarea actelor in litigiu si a celor de comparaie pentrua vedea daca acestea reprezint un material operant. Vom incepe cu piesele in litigiu. De obicei, acestea imbraca forma unor acte sau fac parte din coninutul unor acte. A doua situaie se refera la diferite mentiuni, altfel spus la texte de mica intindere. In alte cazuri, piesele in litigiu sunt remise sub forma unor fotografii. Este vorba de actele scrise pe suprafee neobinuite. Documentele din ambele categorii vor fi verificate sub aspectul calitii grafismelor pe care le conin. Se va urmri daca acestea ofer material susceptibil unor analize complexe. Indiferent de forma in care sunt prezentate, originale sau copii, exista cerina ca acestea sa fie de buna calitate. Uneori, chiar exemplarele originale sunt deteriorate. Din act pot lipsi anumite poriuni, textele pot fi slab vizibile prin estomparea materialului de scriere sau pot conine numeroase zone terse. Confruntat cu o asemenea situaie, expertul va trebui sa aprecieze daca imaginea grafismelor afectate poate fi imbunatatita prin diferite metode fotografice, inclusiv prin fotografierea acestora intr-un larg spectru de radiaii invizibile. Daca operaiunea da rezultate bune, textul va trebui considerat apt pentru

examinare. Expertiza va putea fi efectuata si in caz contrar, dar rezultatele la care se ajunge pot fi neconcludente. In cazul in care un act a fost intocmit in mai multe exemplare redate prin intermediul unei harii copiative defectuozitatile originalului ar putea fi remediate prin analiza exemplarelor copie care trebuie solicitate organului care a dispus expertiza. Folosirea in acelai scop a unor reproduceri realizate prin xerox sau fotografiere este posibila, dar necesita prudenta din partea expertului. Intr-adevar nu se exclude ca astfel de copii sa conin modificri ce nu pot fi sesizate. Specialistul va decide in aceasta problema, in funcie de situaia concreta. In cazul textelor scrise cu instrumente atipice pe suprafee neobinuite, fotografiile ce redau grafismele respective trebuie sa fie clare, de buna calitate.In caz contrar, expertul va trebui sa solicite remiterea unor alte fotografii, eventual sa se deplaseze la locul unde se afla scrisul si sa procedeze el insusi la o noua fotografiere. Daca acest lucru nu este posibil din motive obiective (si avem in special in vedere distrugerea textului datorita intemperiilor sau altor motive), iar imaginile avute la dispoziie nu pot face obiectul unor analize concludente, expertul va trebui sa comunice starea de fapt a organului solicitant si sa atepte decizia acestuia. Evident, efectuarea lucrrii este posibila, nu poate refuza, dar rezultatele vor fi neconcludente. Se constata in cadrul activitii de expertiza ca destul de frecvent piesele in litigiu sunt remise sub forma unor reproduceri realizate cu ajutorul aparatelor copiatoare tip xerox. In general, in expertiza grafica exista cerina ca actul in litigiu sa fie prezentat sub forma exemplarului original. Analiza efectuata asupra acestuia permit observaii sigure asupra hrtiei si materialelor de scriere. De asemenea, orice intervenie operata in scop fraudulos poate fi depistata. Or, adugirile, tergerile, modificrile realizate pe un act original pot fi foarte bine mascate de o reproducere fotografica sau prin xerografiere a acestuia. Este, de asemenea, posibil ca o reproducere de felul celor la care ne referim sa nu reprezinte copia unui text, ci sa constituie un fals realizat prin folosirea unor texte anume alese cu o semntura imitata servil sau copiata. Din punct de vedere tehnic trebuie precizat ca o copie de buna calitate permite o examinare eficace a scrisului. In consecina, o copie de buna calitate care prezint garanii ca este conforma cu originalul poate face obiectul expertizei grafice. Garaniile trebuie, bineinteles, oferite de ctre organul solicitant intr-o formula fara echivoc. In cazul actelor in litigiu care sunt sub forma unor copii realizate cu ajutorul hrtiei copiative, consideram ca o astfel de reproducere nu permite mascarea unor intervenii precum tergerea, modificarea de semne grafice sau adugirea. Pe astfel de documente, manoperele falsificate pot crea probleme cnd vizeaz data sau semntura. In asstfel de cazuri, expertul va trebui sa opereze cu ipoteza unui transfer de grafisme de pe un act pe altul. Asupra textului, insa examinrile se pot face in condiii de obiectivitate si cu o doza minima de risc16.
16

Colaborare - Tratat de criminalistica, Volumul II, op. Citata

Seciunea 2 - Examinarea separata In aceasta etapa, expertul isi noteaz si fixeaz cu ajutorul fotografiei, filmului sau videofonogramei constatrile fcute, in scopul ilustrrii si demonstarii descrierilor din raportul de expertiza17. Determinarea caracteristicilor generale rezolva problema apartenenei la gen a obiectului examinat. De exemplu, pe baza criteriului mare de neologisme folosite se stabilete o anumita perioada de timp in care, respectivul inscris a fost realizat. Cu cat este mai mare numrul elementelor stabilite, cu att mai restrns este volumul grupei respective. Stabilirea proprietilor, caracteristicilor sau semnalmentelor exterioare face posibila identificarea obiectului cutat. In cadrul acestui proces de cercetare se scot in evidenta toate particularitile eseniale, proprii numai obiectului respectiv si nerepetabile la toate celelalte, inclusiv la .ele care ii sunt foarte asemntoare18. Pe timpul examinrii caracteristicilor generale si individuale se stabilete atara, originea sau caracterul eventualelor schimbri sau modificri intervenite pe parcurs. Noiunea de act in discuie are o sfera mult mai larga dect cea de text aianuscris. Astfel, pe langa grafismul in litigiu, actul incriminat subsumeaz si pe elemente ca: suport material (de obicei o hrtie, dar poate fi confecionat si alt material), texte dactilografiate si alte grafisme manuscrise (scris propriu-ps si / sau semnaturi). Printre componentele actului incriminat pot fi incluse materiale de scriere folosite la realizarea scrisului de mana19. Fata de consideraii, se poate deduce ca, in anumite cazuri, noiunile de act in litigiu si text in litigiu de apropie destul de mult de situaia unui testament olograf, gen de act ce rezida practic intr-un ansamblu grafic dispus pe un suport. Aici, actul in litigiu se confunda aproape cu scrisul de mana. In alte cazuri, si avem de exemplu in vedere texte de mica intindere, redusa uneori la unul sau mai multe cuvinte, distincia dintre actul propriu-zis si textul incriminat este neta, scrisul de expertizat constituind doar unul din marea diversitate a elementelor constitutive ale actului. lata raiunea pentru care nu in toate cazurile examinate ale actului in litigiu se constituie aproape acelai lucru cu cea a scrisului incriminat.
Ionescu L. - Expertiza criminalistica a scrisului, Ed. Junimea, Iai 1973 Aionitoaie C-tin, Berchesan Vasile si colaboratorii - Tratat practic de criminalistica, Ed. Carpati, Craiova, 1992 19 Anghelescu Ion, Asache Ghe., Barbu Tudor si colaboratorii - Tratat practic de criminalistica, Institutul de criminalistica, Serviciul Editorial, Bucureti 1978
18 17

Trebuie precizat, de asemenea, ca analiza actului si cea a scrisului in litigiu nu urmresc aceleai obiective, aspect ce se va contura in expunerile ce urmeaz. Este esenial urmrirea aspectelor ce ar putea oferi date privind situaia actului in litigiu si bineinteles a textului manuscrisului incriminat. Vor trebui, deci, evitate acele examinri ce nu confer din start perspectiva unor descoperiri. Se intelege din cele artate, ca examinarea actului nu trebuie privita ca o operaiune de rutina si tratata la modul superficial, ci trebuie sa existe convingerea ca analizele la care pot conduce isi vor aduce un real aport la punerea unei concluzii concrete20. Teoreticienii dreptului civil si cei din domeniul dreptului penal considera, intr-o definiie larga, ca noiunea de inscris se refera la o scriere fonetica pe un suport material a crui natura poate fi din cele nai diverse; de la banala hrtie format concept pana la o scndura sau un zid. In decursul carierei de experi grafici am procedat la expertizarea unor inscrisuri executate pe suporturi mai puin obinuite ca de pilda; textura de covor, pancarta, tablou, drum asfaltat etc. Examinarea hrtiei unui act va urmri: stabilirea calitii acesteia, determinarea caracteristicilor sale, in special a celor care pot oferi indicii in privina vechimii si provenienei ei. In cadrul cercetrilor privind ultimul aspect, atunci cnd hrtia reprezint un fragment provenit dintr-un intrg se va incerca sa se rspund la intrebarea din care anume obiect a fost detaat poriunea de hrtie incriminata. Examinarea materialelor de scriere folosite pentru intocmirea actului in litigiu este o operaiune creia specialistul trebuie sa ii acorde o mare atenie. Ea se refera nu numai la meterialul de scriere al textului in litigiu ci si la toate -elelalte. Aceasta examinare include att analiza separata, cat si raportrile21. Un scop deosebit al acestor investigaii este acela de a stabili daca materialele in litigiu sunt corespondente ca vechime cu data pe care o poarta acrul. Orice anacronism in aceasta direcie genereaz ipoteza contrafacerii documentului. Astfel, de exemplu, tiut fiind faptul ca pixurile cu pasta au fost introduse in Romnia si, mai ales s-au extins ca folosina intre anii 1954-1965, este greu de crezut ca un text anterior primei date executat cu pasta ar fi autentic. Examinarea materialelor de scriere poate, de asemenea, permite sa se stabileasc (sau mcar sa sugereze) daca un anumit text a fost scris deodat sau in mai multe reprize, si daca acesta conine adugiri. Aceste analize coroborate cu cele de ordin grafic pot oferi informaii cu privire la faptul, daca textul in litigiu si alte texte au acelai autor. Datele de acest gen pot fi extrem de preioase. Astfel, de exemplu printr-o analiza a materialelor de csriere coroborata cu una grafica s-a stabilit inca de la inceput ca meniunile scriptice in litigiu nu aparineau persoanei care figura ca titular, ci unei alte persoane, un funcionar ce intocmise actul respectiv. Din consideraiile de mai sus rezulta si importanta examinrii tuturor textelor pe care le conine un act (ma refer chiar si la semnaturi). Este bine chiar, ca si textele realizate cu maini de scris sa fie analizate.
20 21

Ciopraga A. -Criminalistica, Universitatea A. I. Cuza, Iai 1986, pag. 113 Stancu E. - op. cit., pag 38

Examinrile actului in discuie sunt urmate, oarecum in mod necesar, de cele viznd textul in litigiu, care poate fi si el privit, in prima instana, ca un constituient de baza al actului respectiv. Examinrile scrisului se vor face pe mai multe linii, procedeu ce rspunde unor deziderate practice22. Astfel, o prima investigaie va urmri ca expertul sa se familiarizeze cu textul sau textele in discuie, sa se stabileasc notele definitorii ale acestora si sa rspund la notele definitorii ale acestora si la intrebarea daca un text provine sau nu, de la o singura persoana si daca au fost sau nu executate in acelai moment, cu aceeai ocazie. Determinarea caracteristicilor unui text se face prin operaii succesive, constnd in depistarea (observarea) unor note, individualizarea, memorarea acestora si compararea cu acele eantioane grafice ce se succed primei observaii. Aceasta examinare pe etape, se aplica att in cazul in care obiectul analizei este un singur text, cat si in cazul in care in litigiu sunt doua sau mai multe texte. Ultima situaie poate privi si expertize ce au ca obiect un numr foarte mare de acte. Indiferent de situaie, expertul va aciona in faze succesive, fiecare dintre ele finalizandu-se cu o examinare comparativa a doua corpuri grafice. Iniial, un corp grafic poate rezida in cteva rnduri. In urma examinrii treptate se va -unge in situaia in care comparaia se va face intre un ansamblu grafic din ce in BE mai mare si textele neanalizate. Prin operaii de acest gen, dup un timp, specialistul va fi in msura sa . nstruaisca un tablou al grafismului in litigiu, compus dintr-o serie de caracteristici de ordin general si special. Prin analiza repetata, acesta poate fi mbogit cu alte note definitorii neremarcate iniial. Odat cu stabilirea unui portret-robot al scrisului in litigiu, expertul va putea sa aprecieze daca un text unic provine sau nu de la una si aceeai persoana si daca mai multe texte in litigiu au sau nu autor comun. In cazurile in care unul sau mai multe texte provin de la mai multe persoane, aceasta situaie trebuie consemnata. In cazul expertizelor ce au ca obiect un numr foarte mare de nscrisuri, se recomanda intocmirea unor tabele in care sa fie inserate constatrile ce privesc fiecare inscris23. Totodat, se va stabili daca unul sau mai multe acte au fost scrise deodat (cu aceeai ocazie) de ctre acelai autor. Departajrile grafismelor sunt posibile pe baza unor examinri privind materialele de scriere folosite si modificrile survenite in tabloul de caracteristici ale acestora atunci cnd avem de a face cu acte scripturale desfurate la anumite intervale de timp. Constatarea faptului ca un grafism a fost executat in mai multe etape impune o alta verificare in baza creia sa se stabileasc daca scrisul / scrisurile executate ulterior celui iniial, reprezint sau nu adugiri in intelesul art.288 Cp. Conform crora, constituie adugiri acele grafisme ulterioare a cror prezenta este in msura sa produc efecte juridice.
22 Adrian Fratila si Radu Constantin - Expertiza grafica si raionamentul prin analogie, Editura Tehnica, Bucureti 2000 23 Ciopraga A. si Iacobita I. - Criminalistica, Ed. Fundaiei Chemarea, Iai 1997

Astfel, de exemplu, anumite modificri operate de testator in textul testamentului olograf sunt admisibile doar daca acestea nu schimba contintul iniial al scrisului. In caz contrar, chiar daca modificarea aparine testatorului, aceasta trebuie consfinit prin semnarea si punerea datei, operaiune ce ii incumba insusi testatorului. Seciunea 3 - Consideraii privind sistematizarea caracteristicilor individualizatoare ale scrisului Organizarea datelor oferite de instituie nu constituie un lucre deloc simplu. Uneori, un asfel de demers sfideaz abstraciunea. De aceea, aceasta trebuie ajutata. Ajutorul va veni sub forma tablourilor de caracteristici individualizatoare prin care de-a lungul timpului, incepand cu grafologii, specialitii in materie au incercat sa surprind orice scris pecetluit sa reflecte doar una si o singura persoana pe cat dureaz viata acesteia. Se contureaz, astfel mijloacele prin care expertul, depind primele faze de examinare a -crisului in litigiu, procedeaz la definirea grafica a acestuia. Este vorba de nenumratele observaii directe si comparaii avnd ca repere o serie de caracteristici acceptate de criminalistica timpului. Cat timp dureaz un astfel de proces este o chestiune ce ramane la aprecierea expertului. Oricum, ideal ar fi ca aceasta sa nu se rezume la primele faze ale cercetrii si pd la primele studii ale abstractizrii concretizate in descrieri24. Este indicat, insa, ca aceasta etapa sa incerce, prin analize repetate, sa ofere o cat mai bogata imagine a scrisului in litigiu. In ceea ce privete tablourile caracteristice ale unui scris de care expertul este obligat sa se foloseasc, ar trebui inteles ca acestea sunt de o mare diversitate, de la o epoca la alta, de la un specialist la altul. Pentru exemplificare oferim mai multe astfel de sistematizri aparinnd unor nume ilustre in domeniul criminalisticii moderne. Dup cum se observa, acestea sunt relativ asemntoare, deosebirile fiind practic neesentiale25. Experii, mai ales cei in formare, ar trebui sa inteleaga faptul ca dei aceste tablouri reprezint sistematizarea in materie, acestea nu sunt tabu. Ei ar trebui, de exemplu, sa tie ca J. Crepieux - Jamin impartise caracteristicile scrisului in 7 genuri subdivizate in 175 de specii, iar P. Humbert oferea un tablou cu 70 de specii. Celebrul expert (de scoal grafologica) H. Schneickert impartea caracteristicile scrisului in eseniale (primordiale) si caracteristici generale (nelegate de diferite litere) si caracteristici particulare (legate de litere, cifre si gruprile lor); la noi in tara A. Boia oferea un tablou grafologic al caracteristicilor scrisului, perfect adaptabil necesitailor expertizei grafice etc. Nu este exclus ca la impartirea moderna a caracteristicilor in generale si speciale, o contribuie foarte mare sa fi avut Osborn, expert criminalist, reputat si teoretician de excepie, care a lucrat cu un astfel de tabel.
24 25

Camil Suciu - op. cit., pag. 215 Adrian Fratila si Radu Constantin - op. cit., pag.28

Caracteristica de ritm a scrisului, pe care orice expert grafic influientat de scoal grafologica germana ii vizeaz in primul rnd la o prima analiza grafica, este vizata si de R. M. Mayer care stabilea ritmul unui scris prin analiza distribuirii presiunii ce manifesta o anumita regularitate. Astfel spus, ritmul ar putea fi definit ca o repetiie regulata de trasee executate cu aceeai presiune. Este vorba de un fel de motiv analogic ce aprea periodic in derularea unui scris. Pentru experii grafici de scoal germana aceasta caracteristica este considerata a fi extrm de importanta26. Oferim un alt exemplu. Aceeai experi de scoal germana opereaz cu noiunea numita intensitatea impulsului scrisului ce ar putea fi definita ca reprezentnd scrierea unui numr de litere fara a ridica instrumentul scriptural de pe hrtie. Se vorbete astfel de o definire a unui scris in raport de impulsul literei adic situaia in care fiecare litera este scrisa separat; impulsul cuvntului adic situaia in care un cuvnt este scris dintr-o micare. Trebuie, de asemenea, reinut ca aceasta ajustare a materialului in litigiu, dei guvernata si bineinteles directionata de tabele ale caracteristicilor este absolut dependenta de datele oferite de acesta. Astfel spus, un text va oferii un tablou despre sine insusi complex sau mai puin complex in funcie de caracteristicile sale. In principiu, un text amplu se va preta la o descriere detaliata, directionata in funcie de caracteristicile sale. Un text de mica intindere nu va permite insa o analiza sub toate aspectele, anumite caracteristici neputand fi evaluate. Tabloul scrisului in litigiu nu trebuie absolutizat, el putandu-se dovedi a fi inselator. Va trebui, inca din prima faza a examinrilor, sa se opereze cu posibilitatea ca anumite caracteristici ale scrisului sa fi fost modificate, cunoscut fiind ca acestea se afla intr-o prima etapa intr-o strnsa dependenta. Astfel, de pilda este verificat ca o sporire a vitezei produce un impact in privina inclinarii acestuia, care se mrete; o sporire a dimensiunii literelor conduce la o scdere a legeturii acestora etc. Toate aceste aspecte trebuie reinute, deoarece in faza evalurii asemnrilor si / sau deosebiri ele trebuie luate in calcul, fiind in msura sa contribuie la potenarea uneia sau alteia dintre ipotezele de lucre. Pe plan logic, operaiunile la care ne-am referit echivaleaz cu o intelegere, cu o rezumare cat mai exacta a tot ceea ce ofer intuiia. Definirea scrisului in litigiu constituie reprezentarea abstracta a intuiiei acestuia, altfel spus transformarea acstui obiect nu au intrat in sfera cunoaterii, intr-unul operant.

Seciunea 4 - Examinarea comparativa Compararea se face, de regula, intre urmele obiectului verificat, nefiind
26

Camil Suciu - opera citata

insa exclusa nici posibilitatea comparrii directe a obiectelor. Sunt comparate, mai intai, proprietile, caracteristicile si semnalmente exterioare generale, dup care se trece la comprea celor individuale. Cu alte cuvinte, in prima etapa se stabilete apartenena la gen, iar prin cea de-a doua se realizeaz identificarea propriu-zisa27. Examinarea comparat se realizeaz prin procedeele: confruntrile, juxtapunerii si suprapunerii. Spre deosebire de juxtapunere si suprapunere, al cror coninut ii dezvluie ininsasi domeniile lor, procedeul confruntrii poate fi realizat prin mai multe cai: - pe cale statistica, atunci cnd caracteristicile, proprietile si semnalmentelor exterioare pot fi apreciate numeric; - cu ajutorul tabelului sinoptic, care poate prezenta imaginea generala a asemnrilor sau deosebirilor proprii obiectelor comparate; - pe baza de diagrama, care permite o reprezentare a raportului poziional dintre unele caracteristici , proprieti si semnalmente exterioare ale obioectelor comparate; - prin verificarea din cartotecile si coleciile criminalistice, care se poate realiza pe baza unor formule criminalistice stabilite in mod convenional. De exemplu, cu ajutorul cartotecii dactiloscopice monodactilare se poate stabili daca urma digitala descoperita pe un document are sau nu corespondent in cartoteca, pentru a stabili identitatea persoanei care a scris chiar daca aceasta identificare nu este pe baza scrisului de mana28. Se cunoate faptul ca pentru identificarea autorului se presupune o faza de examinare comparativa a textului in litigiu si a pieselor de comparaie. Raionamentul prin analogie necesita ca obiectul necunoscut, respectiv scrisul in litigiu, sa fie comparat cu o serie de obiecte cunoscute ce au un predicat comun, acestea fiind piesele de comparaie. Piesele de comparaie au ca numitor comun faptul ca provin de la persoana X. Fata de imprejurarile ca scrisul oricrei persoane este strict individual rezulta ca toate piesele de comparaie vor retine acelai tablou de caliti definitorii. La rndul sau si scrisul in litigiu prezint un grup de caracteristici care ii individualizeaz. Se desprind aproape de la sine concluzia conform creia examinarea comparativa trebuie sa vizeze particularitile scrisului in litigiu si pe cele ale pieselor de comparaie. Fiecare grup de acest fel reprezint o descriere a unor caliti eseniale la care se ajunge printr-o susinuta activitate de sinteza desfurata in etapa examinrilor separate ale scrisului incriminat si ale celor de comparaie29. In cursul examinrilor comparative, expertul va face o mare diversitate de observaii pentru a stabili daca particularitile scrisurilor confruntate concorda sau prezint deosebiri si la care anume caracteristici se refera cele constante. In domeniul cu care ne ocupam, elaborarea acesteia necesita un complex de evaluare si interpretare a crui sarcina ii incumba expertului. Aceasta nu are ca
27 28

Adrian Fratila si Ghe. Pasescu - Expertiza criminalistica, Ed. National 1977 Adrian Fratila si Radu Constantin - opera citata 29 Camil Suciu - opera citata

ajutor in aceasta activitate dect experiena si gradul sau de pregtire profesionala. Aprecierea oricrei caracteristici se face cu ajutorul unui criteriu reprezentat de valoarea sa identificatoare. Sintagma, subliniata, ar putea fi tradusa prin ponderea, greutatea, pe care o nota grafica o are intr-un proces de identificare a autorului unui scris. Valoarea identificatoare a particularitilor grafice nu poate fi msurata, tradusa in termeni cantitativi, ci se supune doar unei evaluri operate de specialist.valoarea identificatoare a unei carecteristici este data de aportul ei individualizam, adic de rolul ei, locul pe care ii deine printre celelalte caracteristici ale unui scris, al cror grup ii confer acestuia unicitatea in raport cu scrisul oricrei alte persoane. La examinarea sub acest aspect a unei caracteristici trebuie mai intai sa se determine cat de importanta este aceasta printre celelalte caracteristici, cat de puternica apare amprenta acesteia in tabloul grafic. Valoarea individualizatoare a unei caracteristici este data de insumarea a trei factori si anume: valoarea prestabilita a grupului de caracteristici din care face parte; frecventa apariiei sale in grafismele persoanei respective; raritatea apariiei sale in raport cu scrisurile tuturor celelalte persoane30. Practica de expertiza confirma faptul ca identificarea autorului unui inscris se poate face uneori doar cu ajutorul caracteristicilor speciale. Avem in vedere indeosebi cazurile oferite de scrisurile deghizate in care materialul operant al scrisului in litigiu rezida in litere , cifre si alte semne grafice ale scrisului, si-au pstrat particularitile originale. In ceea ce ne privete, consideram ca la identificarea autorului unui inscris sa isi aduc contribuia att caracteristicilor generale, cat si cele speciale. Nu este insa necesar ca asemnrile sa priveasc intregul tablou de note grafice relevat de scrisul cert. Referitor la posibilitatea identificrii doar pe baza caracteristicilor speciale suntem nevoii sa facem o importanta observaie. Astfel, apreciem ca intre caracteristicile generale si cele speciale nu se poate trasa o linie sigura de demarcaie, dat fiind faptul ca in mod obinuit caracteristicile speciale vor reflecta volens-nolens si unele caracteristici generale31. Chiar si o singura litera poate retine indicii privind, de exemplu, gradul de evoluie a scrisului, mrimea acestuia s.a. . Un singur suprasemn poate reflecta, prin morfologia sa si prin plasament, viteza de execuie. Oricum, trebuie reinut ca din punct de vedere teoretic caracteristicile generale sunt considerate a avea o pondere mai mica dect cele speciale. Dupa cum am artat 1-a inceputul prezentrii, aceasta reprezint valoarea predeterminanta. In realitate, dupa cum se va vedea in finalul celor ce urmeaz, frecvent o caracteristica generala se poate dovedi cu mult mai valoroasa dect multe caracteristici speciale. Pentru intelegerea acestui lucre va trebui sa avem in dezbatere si alte elemente ale identificrii. Un alt factor pe baza cruia se apreciaz valoarea individualizatoare a unei
30 31

Emilian Stancu - opera citata, pag. 112 Andrei Atanasiu si Radu Constantin - Caracterologia si grafologia, Ed. Tehnica, Bucureti 2000

caracteristici ii constituie frecventa de apariie a unei note grafice in scrisul unei persoane. Examinarea unui numr mare de scrisuri de comparaie va permite stabilirea modului de manifestare a tuturor caracteristicilor grafice32. Cnd vorbim de repetiia unei note grafice avem in vedere manifestarea fidela a aceleiai note grafice, fiindc se poate intampla ca o nota grafica sa constituie o prezenta constanta, dar marcata de variate modificri de la un act grafic la altul. Un alt criteriu dupa care se cntrete valoarea individualizatoare a unei caracteristici ii reprezint raritatea sa in raport cu scrisurile altor persoane. Raritatea unei caracteristici exprima probabilitatea de apariie a acesteia in scrisurile unor diferii autori. Folosirea acestui criteriu se bazeaz pe nenumrate observaii pe care teoreticienii si practicienii expertizei criminalistice le-au efectuat de-a lungul timpului. Cu prilejul studierii unui numr enorm de scrisuri s-a observat ca unele caracteristici grafice sunt comune multor scrisuri, in timp ce altele se regsesc cu mult mai rar33. Din prima categorie, fac parte indeosebi caracteristicile de ordin general, lucre explicabil prin faptul ca acestea sunt trasaturi generice care prin insasi natura lor vizeaz un numr indefinit de scrisuri. Este demonstrat de examinrile scrisurilor de nivel inferior sau mediu ale cror litere si cifre prezint mari asemnri sub aspect morfologic, in privina timpului de legtura si a modului de redare a suprasemnelor si sedilelor. De aici si dificultatea interpretrii concordantelor, cnd termeni ai examinrilor comparative sunt grafisme de aceasta factura. Dup unele opinii si idiotismele grafice se preteaz la distincii. Astfel, se considera ca valoarea cea mai mare trebuie acordata acelor elemente de acest gen, a cror prezenta nu este uor de sesizat de ctre orice privitor. Este vorba, in special de combinaii grafice miniaturale, avnd un plasament discret, ce sunt depistate cu greu chiar si de ctre un expert in scrisuri. Raritatea nu este doar un atribut al unor caracteristici de ordin general. Nu avem in vedere orice caracteristica de acest gen . Chiar si plan imaginativ ne-ar fi greu sa concepem, de exemplu, un grad de evoluie insolit sau un aspect neobinuit privind viteza de execuie sau inclinarea unui scris. Poate constatarea unor cazuri de acest gen 1-a determinat pe Lacard sa afirme ca unele caracteristici generale pot fi considerate chiar ca reprezentnd idiotisme grafice. Ne-am referit pana acum la factorul individualizant al raritii in raport de caracteristicile grafice privite la modul individual34. Este insa extrem de important sa notam ca raritatea poateprivi si grupuri alctuite din reunirea diferitelor caracteristici. In acest sens, prin extensie, se poate vorbi si de scrisuri rare individualizate prin tablouri grafice realizate prin insumarea neobinuita a notelor grafice. In examinarea asemnrilor, un mare rol trebuie acordat valorii
32 33

Emil Stancu - opera citata Ciopraga - opera citata, pag. 57 34 Emilian Stancu - opera citata, pag. 187

identificatoare (individuale si de grup) a caracteristicilor scrisului de comparaie aflat cu cel in litigiu intr-un astfel de raport. Va trebui, de asemenea, verificat daca particularitile corespondente scrisului in litigiu releva sau nu o execuie naturala , tiut fiind ca procedeele contrafacerii scrisului pot crea analogii faptice35. n finalul unor asemenea operaii complexe, expertul va stabili daca asemnrile stabilite sunt suficiente pentru a gira un raionament prin analogie prin care sa se ajung la transferarea predicatului scrisurilor de comparaie (atributul lor de a aparine persoanei X) asupra scrisului in litigiu. Evaluarea si interpretarea asemnrilor si deosebirilor conduc spre o concluzie de un anumit fel. O anumita concluzie nu este altceva dect o afirmaie. Pentru ca o afirmaie sa capete valoarea unui adevr tiinific , aceasta trebuie probata. Daca probatiunea se considera a fi suficienta, atunci afirmaia se transforma intr-o afirmaie certa. Ca adevr tiinific, aceasta nu trebuie sa contrazic sistemul de adevruri sistematizate ale siintei din care face parte, in cazul de fata, tiina criminalisticii. Concluziile certe exprima totala convingere a expertului ca lucrurile se prezint intr-un anumit fel. Adeziunea deplina ca lucrurile se prezint intr-un anumit fel. Adeziunea deplina si sincera a acestuia este deosebit de importanta, orice ezitare a sa in aceasta privina tirbind concluzia din punct de vedere al fundamentrii sale subiective. Concluziile probabile sunt in acord cu structura logica a oricrui adevr tiinific si, de aceea, se recomanda ca beneficiarii expertizelor in care apar concluzii probabile sa le utilizeze pe msura ponderii lor. Trebuie sa aib mereu in vedere faptul ca, dup opinia aproape generala, o concluzie probabila este foarte apropiata de una certa. Concluziile probabile sunt emise atunci cnd materialul grafic in litigiu nu permite o examinare comparativa eficace, lucru ce se datoreaz indeosebi cuantumului redus al acestuia (un cuvnt, cteva litere sau cifre etc.) sau / si absentei unor caracteristici cu suficienta valoare identificatoare. In cazul scrsurilor inferioare sau de factura madie, se intampla destul de des ca aspectul banal al semnelor componente - cu frecvente apariii in multe alte scrisuri de acelai nivel - a creeze probleme ce pot conduce la concluzii probabile sau la afirmaii cu un grad de certitudine si mai mic. O concluzie probabila are evident si un suport obiectiv dar ea se sprijin in mod preponderent pe credina expertului ca situaia este asa cum considera el. De aceea, valoarea cognitiva a concluziei probabile este in relaie directa cu experiena si pregtirea profesionala a expertului36. Aceasta este raiunea pentru care, in unele tari, in raportul de expertiza se consemneaz si vechimea in specialitate a expertului respectiv. Sunt si cazuri in care starea materialului in litigiu nu permite nici mcar formularea unei concluzii cu valoare de opinie. Fata de caracterul inoperant al scrisului in litigiu expertul se vede pus in situaia de a nu putea efectua expertiza sau de a nu putea sa se pronune nici mcar print-o afirmaie de mica
35 36

Adrian Fratila si Radu Constantin - opera citata, pag.31 Ion Mircea - opera citata, pag. 430

probabilitate. Situaii de acest gen pot aprea atunci cnd actul in litigiu (si scrisul pe care ii conine) este deteriorat, de exemplu, prin splare chimica, iar 'intarirea scrisului nu este posibila. La rndul lor, scrisurile deghizate prin modaliti care le depersonalizeaz pot crea probleme de aceasta natura. La fel, solicitarea efecturii unei expertizepe baza unor copii de slaba calitate. Concluziile emise in astfel de cazuri imbraca forma: Scrisul cutare este inapt pentru o examinare criminalistica; Din motivele indicate in cuprinsul raportului nu se poate stabilidaca scrisul cutare a fost sau nu executat de o anumita persoana37. In cadrul domeniului examinrii comparative, denumita si expertiza grafica, sau grafoscopica, de unde si o alta denumire a domeniului examinrii criminalistice a scrisului, respectiv grafoscopia judiciara, trebuie fcuta diferenierea pentru a nu folosi in mod eronat termenul de expertiza grafologica dei grafologia are un domeniu distinct de investigare, fiind folosita cu precdere in psihodiagnostic, in studiul particularitilor de caracter al unei persoane38. Din analiza unei vaste practici in domeniul exoertizei criminalistice grafice rezulta ca acest gen de identificare este intalnit in cazuri si forme variate. Frecvent, identificarea dup scris vizeaz urmtoarele obiective: verificarea autenticitii unui text, identificarea autorului unui text anonim cu coninut calomnios, descoperirea unui fals prin imitarea sau deghizarea scrisuluisi, de aici, identificarea persoanei autorului textului. Ca si celelalte examinri criminalistice destinate identificrii persoanei dup urme create in cmpul infracional, identificarea dup scris presupune, in mod necesar, un examen comparativ intre scrisul in litigiu si scrisul aparinnd cu certitudine persoanei suspecte39.

Seciunea 5 - Raport de expertiza criminalistica model orientativ RAPORT DE EXPERTIZA CRIMINALISTICA Nr. 18 din 20 mai 1978 Dosar nr. 184/1978 al Inspectoratului Judeean Alba al Ministerului de Interne. Expert grafic: Dr. Vasile Stan OBIECTUL EXPERTIZEI Prin rezoluia motivata nr, 108 din 7 mai 1978 aorganului de cecetare penala s-a solicitat o expertiza prin care sa se stabileasc daca scrisul dup biletul gsit la locul svririi furtului aparine numitului I. R.
37 38

Ciopraga - opera citata, pag. 125 A. Ciopraga - opera citata, pag. 125 39 Adrian Fratila si Radu Constantin - opera citata, pag. 45

OBIECTELE SUPUSE EXAMINRII: - un bilet cu scris cursiv executat prin imitarea caracterelor tipografice, descoperit la locul svririi furtului; - modele de comparaie experimentate preluate de la numitul I. R. CONSTATRI La examinarea scrisului in litigiu si scrisului de comparaie (plana 1) sau :onstatat urmtoarele caracteristici coincidente: a) Caracteristici generale: - gradul de evoluie > mare; - dimensiunea literelor > normala; - poziia literelor fata de linia de baza > verticala; - apsare mare si constanta pe tot traseul grafic; - forma si direcia rndurilor > dreapta; - forma scrisului > semirotunjita. b) Caracteristici individuale: - B : bucla reala la nivelul jonciunii celor doua parti ale volutei. Trstura finala se rsfrnge spre dreapta prin formarea unei bucle -reale sau virtuale; - C : crlig in incipienta. Traseul prezint o covexitate in partea mediana. Trstura finala se dirijeaz alungit si eterat; - E : corpul si grama inferioara sunt executate dintr-o micare neintrerupta a instumentului scriptural, avnd o formade linie curba. Celelalte doua grame sunt de forma convexa, cea mijlocie fiind alungit; - G : bucla in finalul literei, deasupra creia se plaseaz o linie orizontala; - M : forma convexa a celei de-a patra grame; - R : bucla virtuala in partea mediana a volutei. Trstura finala se dirijeaz uor ascendent; - S : crligul in final; - V : forma sinuoasa a primei grame. Trstura finala se dirijeaz descendent, formnd astfel o bucla semiovala. CONCLUZIE Scrisul in litigiu depus pe biletul gsit la locul svririi furtului din magazin a fost efectuat de numitul I. R. Expert grafic, Dr. Vasile Stan.

CAPITOLUL III SCRISULUI NATURAL

MECANISMUL

SI

PROPRIETILE

Seciunea 1 - Fazele fiziologice ale scrisului

Scrisul reprezint un mijloc de comunicare interumana, superior limbajului vorbit prin atributul perenitii, situaie ilustrata de dictonul latin Verba volant scripta manent. Scrierea consta in reproducerea pe un suport oarecare cu ajutorul unor semne simbolice (caractere literale) a limbii vorbite si a gndirii. Actul scrierii, familiar aproape oricrei persoane, reprezint o deprindere, adic o modalitate de aciune avnd aspecte automatizate, dar fata pierderea controlului contient. Astfel, in raport cu deprinderea, contiina isi modifica funciile trecnd de la dirijarea pas cu pas a actului la o supraveghere generala. O aciune automatizata nu se confunda deci, in nici un caz, cu o activitate incontienta. Deprinderile se elaboreaz contient, se formeaz prin exerciiu. Sub aspect practic, automatizarea actului de a scrie aduce cu sine schematizarea si prescurtarea aciunii, eliminnd tot ceea ce este de prisos. Legaturile nervoase ce formeaz esena stereotipului dinamic sunt asociate si cu o permanenta analiza si sinteza de ordin optic, acustic, chinestezetic. Actul scrierii presupune, de asemenea, o reglare adecvata a circulaiei si respiraiei, guvernata de centri nervoi superiori localizai in cortex. Putem trage concluzia ca scrisul va oglindi specificul activitii nervoase de la nivel scoarei cerebrale, exprimate prin proprietile de fora, echilibru si mobilitate. Prin fora se intelege cuantumul de substana excitabila deinuta de celulele nervoase. Echilibrul se refera la raportul dintre ponderea excitaiei si inhibiiei, ce determina precizia legaturilor nervoase. Mobilitatea vizeaz posibilitile de modificare ale acestora, factor de care depinde adaptabilitatea organismului la schimbrile mediului exterior. Un alt aspect principal are in vedere stabilitatea scrisului si anume pstrarea in mod constant, pe tot parcursul vieii, a caracteristicilor generale si de formare a grafismelor dup ce acestea s-au consolidat in scrierea unei persoane. Stabilitatea trebuie inteleasa in sens relativ, deoarece ea poate fi schimbata ori de cate ori intervin modificri constante in determinarea sistemului excitativ, de natura a forma un nou tip de legtura nervoasa temporara, un nou tip de

stereotip dinamic. Unii dintre factorii care contribuie la modificarea scrisului sunt exteriori i instrumentul scriptural, hrtia de scris, poziia in care se scrie, suportul pe care este aezata coala de hrtie etc), alii formeaz categoria strilor momentane (graba, emoia etc.)- Acetia vor modifica totdeauna doar aspectul general al scrierii, pe cnd cei patologici permaneni pot modifica anumite trasaturi ale scrisului, acesta pastrandu-si insa aspectul. Schematic, factorii care influeneaz scrisul de mana pot fi grupai asfel: 1 .Factori fiziologici: - vrsta; - vederea; - mana; - oboseala; - emoiile, graba, indispoziia, surmenajul; - starea de ebrietate (pasagera); - frigul. 2.Factori mecanici: - suportul actului; - instrumentul scriptura]; - materialul pe care se scrie; - poziia de scriere. 3.Factori patologici: - tulburri cardiovasculare; - boli neurologice: scleroza, tromboza cerebrala, sechele, boala lui Parkinson, epilepsii etc. ; boli psihice: psihoze cronice maniaco-depresive, paranoia cu formele ei de deliruri, schizofrenie, psihoze depresive, demente, psihopatii.

Fig. 1 - Scrisul aceleiai persoane: a)elev in clasa a III-a (9 ani); b) elev n clasa a VI-a (12 ani); c) student (19 ani).

Fig. 2 - Scrisul cu mana dreapta al unei persoane.

Fig. 3 - Scrisul aceleiai persoane executat cu mana stanga. Vrsta. n scris, exist totdeauna o ucenicie de la nceput voluntar. Treptat, micrile voluntare devin automate prin eliminarea micrilor prsite, prin simplificarea, coordonarea i adaptarea micrilor indispensabile, construirea semnelor grafice, se au in vedere i diferenele existente la micarea iniial, n opriri i pentru corecturi. La inceputul formarii deprinderii de a scrie, scrierea nu este dect reproducerea mai mult sau mai puin mecanica a unui modul caligrafic. Evoluia scrisului are loc paralel cu inaintarea in vrsta, cnd are loc o diminuare a inaltimii literelor, scrisul devine uniform, e simplifica, in sensul ca literele tind sa pstreze numai ceea ce este esenial pentru intelegerea lor.Pentru a obine o mai mare eficienta in scris, scriptorul recurge la tot felul de prescurtri, de legaturi personale si spontane etc.40. Deprinderile de scriere se perfecioneaz continuu, dar schimbrile suferite in cursul acestui proces sunt mai lente si uneori neevidente, dar pot fi si situaii cnd chiar cativa ani pot sa fie destul pentru a schimba apreciabil aspectul unei scrieri. Oricum, o scriere sufer cu certitudine modificri in decursul unui timp indelungat, pentru ca nimeni nu scrie la cincizeci de ani ca la douzeci, naintarea in vrsta (imbatranirea) a scriptorului produce asupra scrisului modificri in
40

L. Ionescu, Expertiza criminalistica a scrisului, Ed. Junimea Iai 1973, pag.46 si 49

aspectul sau, cum ar fi: tremurat, dezorganizat, imbacsit, dezaliniat, disproporionat etc. Cum menionam anterior, caracteristic pentru scrisul btrnilor este apariia, printre altele, a tremuraturilor. Ele constau in oscilaii ritmice de mica amplitudine, deplasnd unul sau mai multe parti ale corpului de-o parte si de alta a scrierii si a poziiei de repaus. Ele apar, in afara oricrei stri patologice si ca urmare a oboselii si chiar a emoiilor. Este vorba aici de tipul tremuraturii fiziologice caracteristice imbatranirii. Prezenta tremuraturii fiziologice la btrni influeneaz si forma scrisului, coeziunea, repartizarea, poziia punctului de atac si trasaturile incipiente la diferite litere, finalizrile literelor41. Pierderea vederii. Orbirea nu duce si la pierderea deprinderilor grafice ale unei persoane care tie sa scrie. De scrierea orbilor s-au ocupat in special doi experi romni: Henri Stahl si Aurel Boia, care au ntreprins cercetri pe cazuri reale si experimentale, ale cror rezultate le redm in cele ce urmeaz. Ca aspecte generale, scrisul unui orb va prezenta aceleai caracteristici ca si scrisul sau din perioada in care era vztor, dar va fi evident marcat de fenomenul de dezorganizare cauzat de nesigurana datorata condiiilor in care este executat. A. Boia considera ca principalele dominante ale scrisului cursiv al orbilor sunt: incetinirea si ovirea scrisului; pierderea rndurilor si incalcarea lor datorita lipsei de control vizual; inegalitatea distantelor dintre rnduri, cuvinte si litere; deplasarea semnelor diacritice si a barelor minusculei litere t sau omiterea lor; mrimea scrisului, datorita concentraiei exagerate a ateniei si a rezemari minii si braului de hrtie. Cercetrile efectuate de Mary S. Becom semnaleaz preferina nevazatorilor pentru utilizarea formai tipografice si a literelor majuscule; alte caracteristici observate se refera la tremurarea minusculelor j, b, d, k, h si f', trasarea unghiulara a minusculei r, legarea barei lui t de corpul literei sau omiterea completa a barei, la fel punctul literei i. Mana. Este organul efector propriu-zis. Inca Anoxagora suatinea ca omul isi datoreaz superioritatea folosirii minilor. Aristotel scria ca mana este instrumentul (unealta) care inlocuieste toate instrumentele (uneltele). Mana poate influenta scrisul in mai multe situaii. Uneori, persoanele bolnave sau foarte in vrsta solicita ajutorul unei alte persoane pentru a intocmi un act, mai ales testamente. tiind ca valabilitatea lor este condiionata de executarea scrisului cu mana proprie, testatorul isi las mana ghidat de ctre o persoana strina, ceea ce este reflectata in grafismul astfel obinut. Mana ajutata constituie o modalitate de cooperare intre o persoana bolnava, inca in stare sa execute unele gesturi grafice, dei nu este suficient de sigura, si o alta persoana care accepta sa o asiste. In cursul operaiei de scriere, unele gesturi ale celor doua mini concorda si deci se adiioneaz, dar in mod inevitabil alte gesturi se contrazic42. Pierderea minii drepte sau absoluta imposibilitate de folosire a acesteia
41

Expertiza grafica si raionamentul prin analogie - Adrian Fratila si Radu Constantin - op. citata, Adrian Fratila si Radu Constantin - op. cit., pag. 130

pag.86
42

obliga persoana sa scrie cu mana stnga. Dei ea are formata deprinderea de scriere, nu opereaz un transfer al deprinderii de la o mana la alta. Mana stnga trebuie antrenata indelung pentru a crea o noua deprindere, asa ca la inceput noul scris va prezenta diferente fata de scrisul anterior, executat cu mana dreapta. Mana inmanusata. Scrisul va fi diferit totdeauna de cel cu mana libera prin coeziunea care scade in prima situaie, prin schimbarea liniei de baza a rndurilor, prin mrirea literelor si forma lor ascuita, repartizarea scrisului este toarte strnsa, ritmul se micoreaz, se schimba poziia punctului de atac sau dispare la unele litere, trstura incipienta la unele litere devine mai concava. Disgrafiile. Procesul scrierii este un proces lent si aproape insensibil, de aceea si evoluia scrierii nu este riguroasa in dezvoltarea sa. Se intampla, insa ca uneori se poate descoperi la unele persoane un decalaj intre scrierea ei si stadiul psihomotor corespunztor vrstei reale, un avans al dezvoltrii psihologice, intelectuale asupra matricitatii, decalaj cunoscut sub numele de disgrafie. Disgrafiile sunt intalnite mai ales la copii, in procesul formarii scrisului si chiar dup aceea. La copilul normal, scrierea este regulata, ordonata, urmrind modelul caligrafic. Este disgrafic un copil la care calitatea scrierii este deficitara, fara sa fie nici un deficit neurologic sau intelectual care sa explice aceasta43. La disgrafic, scrierea este neregulata, da impresia de dezordine, e neregulata, e nearmonizata, unele litere sunt construite din graba, se suprapun celor alturate, se lovesc de ele, unele depesc mrimea lor normala, altele din contra, sunt mult prea mici, forma lor este ascuita, serpuita sau chiar frana. Disgraficul, dup cum se observa, se oprete din scris de foarte multe ori pentru tersuri si corecturi, anumite litere sau parti ale literelor fiind foarte des retuate sau incarcate fara a fi vorba de o corecie ortografica. Desigur ca nu exista o forma tip de disgrafic si nu se pot pune in evidenta, la un singur disgraf, toate semnele enumerate. Crampa funcionala ( o contractura tonica a unui anumit grup de muchi care apare totdeauna in executarea aceluiai act ) poate fi la unele persoane un factor care imprima scrisului anumite modificri. La copii, ea se manifesta sub forma unor dureri permanente, in timpul scrisului, la nivelul umrului, antebraului sau al degetelor.

Fig. 4 - Scris cu mana libera.

43

Camil Suciu, opera citata, 489

Fig. 5 Scris cu mna nmnuat la aceeai persoan. Scrisul prezint urmtoarele caracteristici: literele au mrimi diferite, o forma neregulata, cnd ascuita, cnd puin rotunjit, se observa chiar tremuraturi, coeziune mare, efortul depus pentru construirea literelor e mare, de aceea apsarea este mijlocie, uneori mare, forma liniei de baza a rndului este serpuita mai mult franta.Se mai observa uneori ca scriptorul mai omite litere din unele cuvinte, aceasta din tendina de a termina mai repede de scris cuvntul respectiv si de a scap de efortul la care este supus prin scris. Dar crampa poate fi intalnita si la aduli. Starea de ebrietate sau beia alcoolica se deosebete de alcoolismul cronic, care este o stare de lunga durata si care se manifesta in scris prin descreterea inaltimii minusculelor de la inceputul spre sfritul textului, printr-o tremurare regulata, continua, verticala si constanta precum si prin ridicri frecvente ale instrumentului scriptural, insotite de deformarea cuvintelor la finalizare. Beia alcoolica ocazionala este uneori invocata de persoanele care contesta un scris sau care admit scrierea unui act sau executarea semnturii sub influenta buturii, urmrind astfel anularea actului respectiv. Examinarea testului constituie un excelent test de demonstrare a strii de ebrietate in care se afla un conductor auto interpelat si chiar o metoda suplimentara de determinare a gradului de beie. Starea de ebrietate poate modifica scrisul unei persoane in funcie de cantitatea de alcool coninuta in snge. Sunt situaii cnd persoana in cauza se afla doar intr-o stare de hiperexcitabilitate, situaie descrisa mai inainte; atunci insa cnd cantitatea de alcool in snge este foarte mare, scrisul prezint caracteristici cu cel deinut in condiiile accentuate. In aceasta forma, scrisul este foarte neregulat, literele sunt de mrimi diferite, predomina forma ascuita, deposantele sunt mai mari ca de obicei, coeziunea este mai mica, linia de baza a rndurilor este dreapta descendenta (ca la oboseala accentuata). Un alt exemplu de grad mare de ebrietate consta in scderea coordonrii micrilor, ritmul este foarte lent, trasaturile sunt extrem de tremurate, literele sunt incomplete, lipsind unele parti componente, sau se reduc la semne indescifrabile, se omit litere, rndurile devin, de obicei, descendente dup ridicarea creionului sau tocului, rndul este pierdut liniatura imprimata nu se

mai respecta, iar marginea din partea stnga este depita. Seciunea 2 - Factori care influenteaza caracteristicile scrisului

Sunt acei factori care produc modificri ale scrisului si care sunt urmarea unor condiii de scriere diferite, care pot incomoda scriptoral, dnd natere unor devieri de la scrisul sau obinuit. Aceste imprejurari au un caracter temporar si influeneaz doar un singur specimen de scris care a fost executat intr-o anumita situaie. In cazul in care scrisul de mana este depus pe alte suporturi dect hrtia (lemn, metal, zid, estura) ori cu alte instrumente scripturale dect obisnuitaul stilou sau creion (chibrit ars, fragment de crbune etc.) acesta va suferi modificri ale caracteristicilor generale si individuale. Modificrile sunt generate de faptul ca intervin o serie de factori care creeaz persoanei unele greuti in redarea stereotipului dinamic caracteristic obligand-o la eforturi suiplimentare44. Se au in vedere natura suportului, instrumentul scriptoral, mrimea textului, poziia scriptorului. Suportul actului. Obiectul pe care este aezata foaia de hrtie in momentul scrierii contribuie uneori la deformarea scrisului. Astfel, un suport instabil, plasat la o inaltime sau un unghi nepotrivit, nu este de natura sa favorizeze scrierea normala, cum ar fi ntocmirea unui act pe o lada, pe un perete, pe o mapa care se tine in mana sau pe genunchi etc. De asemenea, o suprafaa zgrunturoasa, neregulata (de exemplu o scndura nerinduita, cu asperiti) sau o suprafaa moale (o ptura, o fata de masa) pot determina in scris intreruperea trasaturilor, direcii nedorite ale acestora, care deformeaz unele litere si schimba orientarea rndurilor. In practica, asemenea situaii se intalnesc, in special, la intocmirea actelor justificative de predare a mrfurilor, la semnarea borderourilor etc. Natura suportului. Practica demonstreaz ca suporturile pot fi moi si nestabile (estori), cu asperiti, neregulate, zgruntoroase (lemn, metal, metal cu o prelucrare primara), dure si lucioase (lemn, metal - prelucrate superior), cu duritate sczuta si in poziie verticala (ziduri). Aceste elemente au influenta asupra continuitii trasaturilor, precum si asupra mrimii dimensiunii relative a scrisului. Formatul hrtiei are influenta asupra mrimii literelor. Instrumentul scriptural. Influeneaz mai puin caracteristicile scrisului, cel mult grosimea si calitatea literelor este afectata, dar nu si aspectul general sau construcia literelor. Dei, de regula, este posibil sa se compare doua scrisuri realizate cu instrumente diferite, identificandu-se autorul, totui este preferabil sa se recurg la scrisuri executate cu instrumente similare. O alta modalitate de a scrie consta in trasarea liniilor cu ajutorai unui beior ascuit (scobitoarea, chibrituri) imbibat intr-o substana de scris (tus, cerneala, snge, vopsea etc.)
44

Dr. Emilian Stancu - Criminalistica - vol. I, op. cit., pag. 160

trasaturile vor deveni intrerupte inevitabil datorita necesitaii de a alimenta mereu instrumentul, vor deveni mai late pe unele poriuni si mai inguste pe altele, va scdea frecventa punctelor de legtura si se va altera continuitatea trsturii literei, liniei sau cuvntului. Daca se utilizeaz un beior de chibrit ars, se va remarca o mai slaba intensitate a coloritului traseului mai ales in partea finala, data de faptul ca se termina substana de scris, respectiv partea arsa a chibritului.In cazul folosirii unui crbune sau a unei bucati de crmida, va creste dimensiunea traseelor, a literelor si cuvintelor iar presiunea va fi mai mare pentru a invinge rezistenta suportului ori in vederea asigurrii aderentei substanei de scris la acesta. La folosirea instrumentelor de scris cu vrf ascuit de tipul unui cui (bucati de sarma, ace etc.) traseul literelor se deformeaz, se observa anumite unghiuri, iar unele litere vor fi simplificate tocmai datorita rezistentei suportului si neobisnuintei autorului de a le folosi. In aceste situaii, tendina de simplificare a literelor si rezistenta suportului ii determina pe scriptor sa recurg la scrierea cu majuscule, care in general au o execuie mult mai uor de realizat. Un aspect aparte ii au scrisurile executate cu spray care in ultimii ani au aprut frecvent, realizate in special pe ziduri, garduri, conducte de apa, vitrine (din cadrul magazinelor ), mijloace de transport etc. Ca apariie - de asemenea intr-un fel interesant - o constituie scrisurile executate cu vopsea pe faa si/sau trupul suporterilor sportivi sau participanilor la diverse manifestri cum ar fi carnavalurile. Aceste scrisuri capata un aspect de estompare, unghiurile, in general, dispar, marghinile literelor se observa mai greu .a.m.d. Tot o execuie aparte este cea a tatuajelor, unde scrisurile, datorita elasticitii pielii, suporta unele modificri, dar caracteristicile de baza se pstreaz. Poziia de scriere. Cea mai indicata poziie de scriere este cea in care scriptorul este aezat, cu rezemarea antebraelor pe masa, dar actul scrierii se poate desfura in cele mai variate condiii: la masa, in picioare, rezemat, culcat pe burta sau pe spate, in picioare cu fata in sus - poziie frecvent folosita de pictorii bisericeti si restauratori. Modificrile cele mai pregnante se constata la scrisurile de evoluie inferioara, cci persoanele cu o capacitate scripturala modesta intampina dificulti seriase atunci cnd sunt puse in situaia de a scrie din poziii care nu sunt familiare. In schimb, pentru persoanele cu un scris superior, caracterizate printr-o buna coordonare si sigurana a gesturilor grafice, chiar o poziie anormala nu deranjeaz prea mult, dup cum nici scrierea pe un suport reliefat nu produce scrisului tulburri notabile. Poziia incomoda in scris este un factor care intervine foarte des in scrisul unei persoane. Influenta este insa foarte mica, scrisul pastrandu-si in esena toate caracteristicile generale si individuale. Poziia incomoda la scris modifica in principiu: forma literelor, dimensiunea lor, inclinarea, direcia rndurilor precum si unele caractere individuale ale scrisului, cum ar fi variatiuni in executarea ovalului, a bastonatei minusculelor a si t etc.

Mrimea textului. Pe astfel de suporturi, textele sunt relativ scurte. In genere, acestea se compun din doua/trei rnduri, uneori din doua/trei cuvinte care imbraca forma unor mesaje sau construcii grafice simple.

Seciunea 3 - Factori patologici Tulburri cardiovasculare. La bolile cronice, deci de lunga durata si insotite de leziuni permanente, scrisul se menine in limite normale, fiind marcat insa de mici semne care dup dr. Rene Restin, ar corespunde organelor lezate si pe care le-a denumit gesturi de suferina ale scrierii (gesturi eseniale privind, in principal, ornduirea scrisului si gesturi referitoarea la litere). Ali cercettori susin insa ca degradrile pe care le sufer scrisul, cum ar fi cazul unui ritm cardiac anormal, nu pot fi catalogate ca atare si ca in general sunt similare - dar nu att de pronunate - cu degradrile produse de alcoolism (L.G.Remillard). Modificrile generate de bolile cronice privesc sigurana trasaturilor, direcia rndurilor, dimensiunea semnelor grafice, neglijenta punctuaiei etc. Bolnavii imobilizai la pat intampina dificulti mult mai mari, in special la inceperea rndurilor si a cuvintelor, unde pot fi necesare doua, trei incercari ce apar pe hrtie sub forma unor trasaturi de atac repetate; la fel desprinderea, adic ridicarea instrumentului de scris, este anevoioasa, dnd natere unor trasaturi tarate. Bolile mintale. Acestea, indiferent ca sunt cu sau fara lezarea centrilor nervoi, afecteaz profund scrisul. Modificrile din aceasta categorie cunosc o mare varietate. Pentru ilustrare, menionam cteva dintre schimbrile mai caracteristice pentru strile agitate: aspect haotic, numeroase neregularitati ale trasaturilor, tremuratul! accentuate, dezalinieri, rnduri orientate in toate sensurile; in cazurile de comportare violenta se merge pana la inteparea si ruperea hrtiei cu vrful creionului sau al peniei. De asemenea, se inregistreaza frecvente omisiuni de litere sau elemente ale acestora precum si de cuvinte intregi, ceea ce sporete confuzia si ilizibilitatea scrisului45. Tremuratura este caracteristica si in unele cazuri de paralizie generala, scleroza in placi, unde este foarte accentuata, lund aspectul unei instabiliti atoxiforme. Caracteristic pentru bolile cronice, indiferent de natura si localizarea lor, este apariia agafiei si paragrafiei, in scrisul bonavilor respectivi. Exista grade diferite de imposibilitate a scrisului, de la incapacitatea absoluta de a scrie o litera, pana la situaia in care bolnavul scrie, dar sare unele litere sau cuvinte, deci pana la paragrafie. Paragrafie se manifesta prin repetarea unor litere. Debilii si demenii executa scrisul intr-un fel care are aspectul unei
Athanasiu A. si Radu Constantin - Grafologia criminologica si tendina criminala in scris, Ed. PACO Bucureti, 1996
45

mazgalituri (grifonaj). Scrisul in oglinda se intalneste la schizofrenici (se executa de la scrisul suprapus). Scrierile schizofrenicilor se prezint de la inceput ciudate, prin alegerea hrtiei, cernelii, maniera trasaturilor grafice. Foarte des apar in scris stereotipiile, dar chiar intreaga aciune de a scrie poate capata aspect stereotip; de la scrierile identice ca forma si coninut adresate mai multor persoane, pana la coli de hrtie umplute cu acelai cuvnt repetat de nenumrate ori, pe linii verticale sau orizontale. Coninutul scrisorilor bolnavilor, strns legat mai ales de gndirea si vorbirea lor, este de cele mai multe ori expresia gndirii delirante si a incoerentei. In sfrit, notam ca o ultima situaie, modificrile survenite ca urmare a strii psihice deosebite in care se afla scriptorul, respectiv emotivitii puternice care ii domina in momentul comiterii unui act ieit din comun. Astfel, scrisorile si biletele lsate de sinucigai oglindesc adesea tensiunea si disperarea celor care se adreseaz familiei sau unor persoane de care sunt legai afectiv, luandu-si rmas bun, scuzandu-se pentru actul lor sau dnd dispoziii privind impartirea bunurilor ce le poseda. Modificrile la care fceam referire anterior nu sunt de natura a face imposibila identificarea scriptorului, ci sunt doar transformri mai mult sau mai puin pronunate ale scrisului. Uneori, se intampla ca imprejurarea care influeneaz procesul scrierii sa aib o intensitate deosebita, astfel incat identificarea persoanei sa devin imposibila. Acest lucra se poate realiza mai ales in situaiile cnd scrisul care a suferit modificarea este foarte redus cantitativ.

CAPITOLUL IV - CRACTERISTICILE SCRISULUI

Seciunea 1 - Caracteristici generale Denumite de specialiti si dominante grafice aceste caracterstici sunt constituite din acele particulariti specifice aspectului general al unui scris, formei acestuia. Pe baza lor este posibila clasificarea cu exactitate a unui anumit tip de scris. De asemenea, acestea sunt elemente valoroase in descoperirea unui

fals prin imitare sau deghizare, in care autorul se concentreaz mai mult asupra modului de construcie al literelor, scapandu-i caracteristicile sale generaleproprii, care ii divulga identitatea, aspect frecvent intalnit in practica de specialitate. Caracteristicile generale ale unui scris sunt relativ numeroase ceea ce a determinat pe muli autori de specialitate sa procedeze la clasificri si subclasificari. Acestea vizeaz cteva aspecte principale: caracteristici privind aspectul general al scrisului, precum si particulariti de construcie ale semnelor grafice componente. Gradul de evoluie a scrisului se numra printre cele mai importante caracteristici de individualizare. Evoluia unui scris reprezint stadiul la care o persoana a ajuns cu deprinderea sau cu tehnica de scrie. Potrivit acestor critici, un scris poate avea un grad de evoluie inferior, mediu sau superior. In comparaie cu scrisurile inferioare, cele superioare sunt definite de un grad accentuat de coordonare si viteza mare de execuie, cteodat fiind mai puin citee, spre deosebire de persoanele cu un scris inferior, care nu pot imita un scris superior, persoanele cu scris inferior sau mediocru, fara a putea evita cu totul anumite automatisme capabile sa o demate. Aprecierea gradului de evoluie se face in funcie de nivelul de coordonare a micrilor, de stabilitatea celorlalte caracteristici generale si de ritmul sau viteza de scriere. In procesul examinrii acestei caracteristici la scrisurile depuse pe suporturi sau cu instrumente atipice se pot constata o reducere a coordonrii micrilor si trasaturilor, o incetinire a ritmului execuiei literelor si cuvintelor, precum si alterarea legaturilor dintre ele. Deoarece nu intotdeauna reducerea coordonrii micrilor si trasaturilor se datoreaz naturii suportului sau instrumentului scriptural folosit, trebuie sa se analizeze si posibilitatea ca la baza modificrii respective sa se afle gradul redus de evoluie a scrisului. Expertul, in procesul examinrii scrisului in litigiu, isi poate da seama daca persoana poseda un scris cu grad de evoluie ridicat (dup micrile grafice ce se incorporeaz in textul depus) si daca sincronizrile sunt generate de suport, de instrument ori de nivelul insusirii deprinderilor grafice. De altfel, pentru persoanele al cror scris prezint un grad redus de evoluie, scrierea pe aceste suporturi si cu asemenea instrumente va fi dificila. Coninutul spiritual - Elementele coninutului spiritual se refera la ideile cuprinse in scrisul examinat, limba folosita, stilul, formele dialectale, greeli gramaticale etc. Vocabularul, in care preferina pentru anumite cuvinte, folosirea frecventa in text a unor cuvinte de specialitate sau a unor provincialisme, neologisme, arhaisme, alturi de care modul de formare a frazelor, de utilizare a timpurilor verbale, obinuina de plasare a adjectivelor in fraza etc, constituie elementele care tin de persoana scriptorului. Evoluia grafica, insa, este de data de uurina cu care scrie persoana in cauza, de experiena pe care o are aceasta. Se distinge, in acest sens, un scris evoluat de altul neformat sau in curs de formare. Este imposibil de imitat, de

exemplu, un scris evoluat de ctre o persoana cu un scris inferior. In schimb, o persoana cu scris evoluat poate realiza un scris inferior46. Sub aspectul evoluiei grafice, scrisul poate fi inferior, superior sau mediu. Scrisurile inferioare, fiind executate printr-o coordonare slaba a micrilor, intr-un ritm foarte lent, cu timiditate, fara sigurana, au un traseu fara uniformitate in realizarea semnelor grafice att ca mrime si forma, unele fiind rotunjite, altele unghiulare, cat si in ceea ce privete poziia fata de orizontala rndurilor. Scrisurile de evoluie medie, in general, sunt ingrijite, cu semnele grafice uniforme ca mrime, contur si poziie fata de linia rndurilor, intr-un cuvnt asa cum a fost obinuit scriptorul de pe bncile scolii. Scrisurile superioare, bazate pe un lung proces de exerciiu de perfecionare a micrilor, de imbunatatire a vitezei scrierii, prezint un traseu uor, realizat cu multa sigurana cu tendina de simplificare a semnelor grafice si a legaturilor dintre ele si, in acelai timp, cu mai multe variante de realizare a acelorai litere47. Gradul de evoluie al unui scris se apreciaz tinand seama de ritmul scrierii, de coordonarea micrilor in timpul scrierii si de stabilirea caracteristicilor generale si speciale ale scrisului. Ritmul scrierii poate fi lent, mijlociu sau rapid. Cu cat un scris este mai evoluat ritmul lui este mai rapid, fara a influenta stabilirea caracteristicilor grafice ale scrisului. O persoana poate sa-si modifice intenionat ritmul scrierii, dar daca depete posibilitile proprii, asigurate de gradul sau de evoluie grafica, scrisul devine necitet, dezordonat. Fiecare persoana are un ritm propriu al scrisului, pana la care caracterul cite al literelor ramane neschimbat. Scrierea intr-un ritm rapid cu pstrarea constanta a caracteristicilor grafice denota un grad inalt al evoluiei scrisului, automatizarea si perfecta coordonare a micrilor grafice48. Ritmul rapid al unui scris se observa prin legarea intre ele a literelor din cuvinte printr-o singura micare a instrumentului scriptural, trasaturile literelor rmnnd totui egale si armonioase. Coordonarea micrilor scrierii este al doilea element dup care se apreciaz gradul in evoluie al scrisului. Coordonarea micrilor se oglindete prin aceeai orientare a micrilor grafice. Ritmul rapid al unui scris se observa prin legarea dintre ele a literelor din cuvinte dintr-o singura micare a instrumentului scriptural, trasaturile literelor rmnnd totui egale si armonioase. Coordonarea micrilor scrierii este al doilea element dup care se apreciaz gradul de evoluie a scrisului. Coordonarea micrilor se oglindete prin aceeai orientare a micrilor, aceeai mrime si inclinare data literelor, forma precisa a trasaturilor de unire a literelor, aceeai direcie a rndurilor etc. Daca o persoana isi depete voit ritmul obinuit al scrierii, aceasta are in loc in detrimentul coordonrii micrilor grafice, aducnd dup sine simplificarea literelor si pierderea caracterului lor cite.
46 47

Ion Mircea - Criminalistica, opera citata L. Ionescu - Expertiza criminalistica a scrisului, Editura Junimea, lai 1973; pag. 82-83 48 C. Suciu - Criminalistica - op. cit. pag. 490

Un scris se poate realiza uneori sub gradul sau de evoluie, datorita unor condiii obiective sau subiective, ca: scrisul in picioare, condiii atmosferice nefavorabile, stanjenirea micrilor braului de imbracamintea purtata, stri emoionale puternice, imbolnavirea ochilor sau minilor, diferite boli nervoase. Forma scrisului - este o alta caracteristica de ordin general. Aceasta privete aspectul dominant al trasaturilor unui scris. Elocventa pentru definirea din punct de vedere a unui grafism sunt caracteristicile morfologice ale minusculelor m si n. Se poate spune ca modul de construcie al acestora permite incadrarea scrisului in una din urmtoarele forme: arcadata, unghiulara, ghirlandata si arcuita (concava). Tot din punct de vedere al formei, scrisurile pot fi impartite in : simple, simplificate si complicate. Scrisurile simplificate sunt cele ce reflecta un nivel superior de evoluie si au in alctuire semnele grafice redate stilizat. Ele nu se confunda cu scrisurile simple, care sunt acele grafisme tributare modelelor caligrafice sau tipografice. Forma scrisului, data de gradul de dexteritate al celui care scrie are in vedere si gradul de evoluie a scrisului. Ca forma scrisul poate fi executat ascuit, rotunjit sau imitnd modelul de tipar. La scrisurile arcadate apar ca dominante formele de arcada la trasaturile superioare ale literelor, cum sunt cele de la literele m si n; la scrisurile ghirlandate, trasaturile inferioare si cele de unire apar sub forma unor ghirlande. Se caracterizeaz si prin deformarea relativa a literelor dei scriptorul va incerca sa le execute cat mai aproape de modelul obinuit. Se remarca o scdere a gradului de legtura intre litere, o oarecare simplificare a traseelor. Apar mai multe unghiulari la trasaturile arcadate si rotunjite specifice mai ales scrisurilor cu o astfel de forma, la scrisurile unghiulare, acestea se pot accentua si mai mult. Aprecierea formei se face dup configuraia literelor, din acest punct de vedere, scrisurile sunt cursive ori cu caractere tipografice, iar in ceea ce privete modul de legare a literelor se au in vedere formele arcadate, rotunjite etc. Dimensiunea sau mrimea scrisului - se apreciaz prin raportarea intregului text la mrimea generala a suportului de scris si la distincia sa. Totui, se socotete ca scrisul mare are semnele grafice mai inalte de 2-3 mm, iar cel mic sub aceasta valoare. Sub acest aspect, scrisul este mic, mijlociu si mare. In cadrul unui cuvnt, literele pot avea si o mrime uniforma, de exemplu in cazul scrisurilor descrescande, denumite si gladiate, sau al scrisurilor crescnde, respectiv ingladiate. Dimensiunea scrisului se mrete, mai ales cnd suportul permite acest lucru. De asemenea, se modifica raportul dintre literele depasante si cele nedepasante, concomitent cu mrirea traseului literal, a distantei dintre grafismele unui cuvnt si dintre cuvinte, precum si a spaierii dintre rnduri. Aceasta se explica prin faptul ca, din cauza incomoditii si a condiiilor neobinuite, scriptorului ii vine greu sa indeplineasca micri precise si mrunte. Sub aspectul mrimii, grafismele comporta si alte clasificri. Una dintre acestea are in vedere raporturile de ordin dimensional dintre majuscule si

minuscule. Cnd acestea sunt de mrime aproximativ egala, scrisul este subinaltat. Cnd majusculele sunt mult mai mari in raport de minuscule, scrisul va fi suprainaltat. Un raport obinuit intre majuscule si minuscule va caracteriza un scris normal. O alta disociere a grafismelor se face pe baza raportului de inaltime al literelor ce alctuiesc un cuvnt. Cnd acestea descresc progresiv, scrisul va fi denumit gladiat deoarece forma cuvntului amintete de lama unei sbii (gladius in limba latina). Cnd literele se mresc, progresiv, avem de a face cu scrisul ingladiat. Msurarea inaltimii se face de-a lungul axului literei si nu permite msurarea perpendiculara fata de rnd, cci inaltimea perpendiculara fata de rnd variaz in funcie de inclinarea literei. La msurarea inaltimii literelor nu se iau in considerare depasantele, ci numai corpul central al literei. Pentru stabilirea mrimii literelor (inaltimii lor) se vor msura 30-40 de litere la care se va calcula media aritmetica. Apoi se stabilete proportionalitatea , comparnd literele nedepasante (a,c,e,i,m,n,o,s,u,v,z) cu depasantele (b,d,f,g,h,j,k,l,t,y). Cnd diferena intre ele este mare, socotita pe verticala, se considera suprainaltat, iar cnd diferena este mica, avem scris subinaltat. In privina inaltimii scrisului, este posibil ca numai unele litere sa fie suprainaltate sau subinaltate. De asemenea, in unele scrisuri inaltimea semnelor grafice din cuvinte poate sa creasc treptat ori sa intalnim o situaie inversa, cnd, pe msura apropierii de sfritul cuvntului, literele devin tot mai mici. In prima situaie avem asa-numitul scris cresctor sau ingladiat, iar in cea de-a doua descresctor sau gladiat. Presiunea scrisului - se manifesta in principal prin limea trasaturilor literei si prin eventualitatea existentei urmelor de adncimi din masa suportului. Ingrosarea trasaturilor in cazul incitrii micrilor se amplaseaz in diferite puncte ale literelor in mod destul de unitar. Presiunea scrisului reprezint intensitatea generala a apsrii; este pusa in evidenta de grosimea trasaturilor si de urmele de adncime din stratul de hrtie, tinand cont bineinteles de tipul instrumentului scriptural folosit. In funcie de aceste elemente, presiunea scrisului poate fi: mica, medie si mare. Presiunea mare apare in cazul scrisurilor lente, slab evoluate, datorita alunecrii foarte incete a vrfului instrumentului scriptural pe suport si a poziiei de sprijinire a minii. Din contra, la scrisurile rapide, virful instrumentului scriptural abia atinge suprafaa suportului, uneori trstura grafica fiind imprimata doar la inceput sau la sfrit, tocmai datorita acestei foarte mici intensiti de apsare. Tinand cont ca tipul instrumentului scriptural este un factor de care trebuie sa se tina cont in stabilirea presiunii, astfel daca la tocul cu penia se poate stabili intensitatea de apsare dup grosimea trasaturilor, nu acelai lucru se poate afirma cnd drept instrument scriptural s-au folosit creionul, pixul cu pasta sau un instrument cu vrf sintetic.

In cazul folosirii acestor instrumente, apsarea poate fi pusa in evidenta cu o oarecare aproximaie, dar cu mare atenie, de intensitatea urmelor de adncime in stratul suportului. Trebuie specificat neaprat acest lucru, deoarece mina creionului poate fi tare sau moale, vrful ascuit sau tocit, stiloul cu bila poate sa aib pasta fluida sau mai puin fluida, sau bila sa se roteasc mai uor sau mai greu, instrumentul cu vrf din fibre sintetice sa fie mai mult sau mai puin plin cu tus sau cerneala si, datorita acestora, presiunea scrisului studiat poate sa fie alterata fata de presiunea normala a scrisului model de comparare. Si la tocul cu penia, care a rmas singurul instrument pstrtor fidel al apsrii, limea trasaturilor si adncimii urmei in stratul de hrtie pot fi parial modificate de dimensiunea vrfului sau de poziia peniei, fata de suprafaa foii. Practica a artat ca trasaturile grafice rezultate in urma micrilor de presiune si aductie sunt mai groase si mai late de obicei dect cele rezultate in urma micrilor de extensiune si abductie. Tinand cont ca aceste micri dau latimi difereniate diferitelor parti ale traseelor grafice, scrisurile se pot imparti in: -cilindrice - limea trasaturilor este aproape constanta; -maciucate - caracterizate prin ingrosarea trasaturilor spre partea finala, ce le da un aspect de triunghi isoscel cu baza in jos; -ascuite - sunt inversul scrisurilor maciucate, adic prile incipiente sunt mai late sicele finale mai eterate; -fusiforme - cnd prile incipiente si finale ale trasaturilor sunt mai subiri, iar cele mediane mai late. Trebuie reinut insa faptul ca presiunea unui scris (executat cu penia, dar nu din categoria celor cu vrful tare) este direct proporionala cu limea trasaturilor sale, deoarece aceasta este data de desfacerea vrfului peniei, care la rndul ei este influenat direct de intensitatea tonusului muscular, care provine in acel moment de la mana si degete, dirijat de sistemul nervos. Continuitatea scrisului - aceasta caracteristica, denumita si coeziune traduce gradul de legare al literelor ce compun cuvintele unui scris. Cnd cuvintele rein un numr de 4-5 litere trasate prin duet continuu se considera ca grafismul prezint o mare coeziune. In situaia in care literele ce alctuiesc cuvintele unui scris nu sunt legate intre ele, ci juxtapuse, se apreciaz ca grafismul are un grad mic de continuitate. Scrisurile cu o asemenea caracteristica sunt, de obicei, cele de factura tipografica. Intre grafismele ce au un grad mare sau mic de continuitate se situeaz scrisurile ce prezint o coeziune medie manifestata prin cuvinte ce releva 2-3 litere nlnuite49. Coeziunea unui scris va reflecta si viteza de execuie a acestuia. O mare coeziune traduce, de obicei, o viteza de execuie mare, in timp ce un grad mic de continuitate va pune in evidenta o mica viteza de scriere. Modul de construcie al trasaturilor de unire ale semnelor grafice trebuie analizat cu atenie, caracteristicile sub acest aspect fiind de mare importanta in procesul de identificare. Continuitatea scrisului trebuie examinata cu multa atenie, deoarece
49

Adrian Fratila si Radu Constantin - op. cit. pag 128

intreruperile dintre cuvinte si litere sunt caracteristice fiecrui scris. Uneori este destul de greu sa se determine cauza intreruperilor. Totui, daca expertul, in timpul studiului, pe langa intreraperi mai descoper construcii legate ori o scriere simplificata a literei, se poate aprecia ca scrisul persoanei respective este relativ rapid si legat50. Continuitatea scrisului este mai mare cnd, in acelai cuvnt, sunt legate cinci sau mai multe litere fara ridicarea instrumentului de scris de pe hrtie; cnd sunt intre trei sau mai multe coeziunea este medie, iar sub trei litere este mica. In general scrisul, cu cat este mai format, mai evoluat, cu att continuitatea este mai mare. Persoanele bolnave, in stare de emoii puternice, cele cu grad de cultura si deprindere mai reduse au continuitate redusa in scris. Dar nu se pot trage concluzii absolute. Sunt persoane care s-au deprins sa scrie cu litere de tipar sau apropiate acestora, ele vor avea coeziune mica, indiferent de starea lor sufleteasca si de obinuina in scriere. nclinarea scrisului - aceasta caracteristica vizeaz poziia literelor, in special a celor deplasante, fata de orizontala. Aprecierile in aceasta privina se fac prin determinarea unghiului sub care axa longitudinala a semnelor grafice intresecteaza linia de baza a rndului din care fac parte. Aceasta reprezint o linie imaginara ce unete extremitile inferioare ale unor litere ce formeaz un rnd. Putem spune ca inclinatia scrisului se socotete dup poziia axei longitudinale a literelor, mai ales a depasantelor fata de perpendiculara ce cade pe orizontala rndurilor. Dup acest element, scrisul este inclinat spre dreapta, vertical, inclinat spre stnga sau nedeterminat51. Unghiurile literelor pot fi msurate cu instrumente ca raportorul, dar aceasta metoda nu se aplica in metoda de expertiza, deaoarece s-ar dovedi mult prea graoaie. Pe de alta parte, nici nu ar interesa prea mult o stabilire exacta a unghiului de inclinare a scrisului considerandu-se ca suficienta o evaluare aproximativa a acestuia. Aprecierile de acest gen pot fi fcute si fara o aparatura speciala52. Cnd axa longitudinala a majoritii literelor formeaz cu axa un unghi de 90 de grade scrisul este denumit vertical. Unghiurile mai mici de 90 de grade definesc scrisurile inclinate, iar cele mai mari de 90 de grade scrisuri rsturnate. In ceea ce privete valoarea identificatoare a inclinatiei scrisului se considera ca aceasta ar fi absenta la scrisurile inclinate sub unghiuri de aproximativ 45 de grade, deoarece majoritatea persoanelor scriu in acest fel. In schimb, se apreciaz scrisurile verticale si cele rsturnate cu o frecventa ceva mai redusa dect cele inclinate. Din categoria acestora, o pondere identificatoare ridicata ar retine scrisurile inclinate sub un unghi de 45 de grade. nclinaia scrisului va deveni incostanta, fiind mai evidenta la literele depasante, intrucat suporturile atipice creeaz o asemenea posibilitate prin insasi natura lor53.
50 51

Andrei Athanasiu - Scris si personalitate - Ed. tiinifica, Bucureti 1970, pag. 22 L. Ionescu - Expertiza criminalistica a scrisului - pag. 36 52 C. Suciu - Criminalistica - op. cit. pag. 491 53 Adrian Fratila si Radu Constantin - op. cit. pag. 129

Se apreciaz, de unii specialiti, ca scrisul majoritii persoanelor prezint o inclinare spre dreapta intre 65-80 de grade, sunt insa persoane ale cror scris prezint un unghi de inclinare foarte stabil. Concluzionam, spunnd ca inclinarea literelor se apreciaz, in mod obinuit din ochi. Daca este nevoie de stabilirea precisa a unghiurilor de inclinare se folosete un raportor transparent. Aprecierea inclinarii literelor se face dup unghiul format de axa longitudinala a literei cu linia orizontala a rndului. Dup inclinarea lor deosebim: scris drept, scris inclinat spre dreapta si scris cu inclinare neregulata. Repartizarea scrisului - variaz in raport de mrimea literelor si de condiiile in care se scrie. Aceasta caracteristica se apreciaz dup lrgimea literelor si a spatiilor libere dintre litere si cuvinte. Msurarea se aplica la mai multe litere spatii libere, facandu-se apoi media aritmetica. Dup repartizarea scrisului deosebim formele: extins, potrivit, strns si foarte strns. Repartizarea scrisului este concretizata in distanta dintre litere si cuvinte, spatiile dintre rnduri si mrimea alineatelor. In constatarea acestei caracteristici se au in vedere, ca si la aprecierea mrimii scrisului, spaiului afectat textului, destinaia scrisului precum si condiiile concrete in care a fost elaborat, daca se tiu sau se presupun. Privite dup acest criteriu scrisurile pot fi spatiate (aerisite), intermediare si inghesuite54. Direcia rndurilor - este data de linia imaginara care unete extremitile inferioare ale literelor, adic linia de baza a scrisului. Direcia randuriloreste determinata de particularitile psiho-fiziologice ale scriptoruliu si influenat de condiiile concrete, obiective si subiective, in care se scrie. Ea se apreciaz in raport de marginea superioara a hrtiei si poate fi orizontala, ascendenta, descendenta sau nedefinita. Direcia rndurilor este o adaptare individuala a mecanismului automatic al scrierii la legea minimului efort. In perioada de invatare a scrisului, elevii sunt pui sa scrie pe caiete cu o liniatura orizontala, dar inca din aceasta faza se observa o puternica individualitate, deoarece apar deja unele scrisuri ascendente sau descendente fata de liniatura. Ca factori care determina direcia rndurilor, amintim: micarea de translaie a intregii mini si poziia colii de hrtie pe care se scrie. Direcia rndurilor poate fi ascendenta, descendenta si paralela in funcie de unghiul format de linia de baza a scrisului ori orizontala colii de hrtie55. ntruct s-a constatat ca diferite stri maladive, depresive si oboseala determina in majoritatea cazurilor coborrea rndurilor, studiul asupra direciei rndurilor trebuie efectuat asupra unor scrisuri care au fost executate in condiii normale56. Din punct de vedere al formei rndurilor, scrisurile se impart in: scrisuri drepte, concave, convexe, erpuitoare sau etajate, dup cum linia de baza a
54 55

Ion Mircea - Criminalistica - op. cit., pag. 201 A. Ciopraga - Criminalistica (Tratatul de tactica); Ed. Gamma, Iai 1996, pag. 22-23 56 C. Anatoaie si E. Stancu in Tratat de tactica criminalistica ediia a-II-a, Editura Carpai, 1992, pag. 8182

scrisului este dreapta, concava, convexa sau frana fata de orizontala foii de hrtie care trece prin cele doua capete laterale ale rndurilor. Bineinteles ca aceasta clasificare este generala, intrucat in practica se intalnesc si scrisuri a cror direcie este de fapt o combinaie a celorlalte, sau pot foarte bine sa fie att de neregulate, incat sa nu li se poat stabili direcia. Viteza scrisului - este data de ritmul micrilor in uniti de timp. Dar cum stabilirea aceasta nu se poate face pentru scrisurile in litigiu in cadrul unei expertize grafice, nu ne ramane dect sa urmrim in acestea formele de materializare ale vitezei, care nu sunt altceva dect aspectul trasaturilor. Viteza scrisului este mare, mijlocie si redusa. Viteza este mare atunci cnd in cadrul acestuia intalnim: simplificarea gesturilor grafice (reducerea unor bucle), unirea semnelor diacritice de corpul literei respective sau de litera urmtoare, abrevierea unor cuvinte, prescurtri, deplasarea spre dreapta a barelor, volutelor, semnelor diacritice, creterea spatiilor dintre litere in raport cu limea acestora, tendina de filiformizare a scrisului in special spre finalul rndurilor. Toate acestea apar tocmai datorita adaptrii minii la regula efortului minim. Scrisul cu viteza medie este caracterizat de grija cu care scriptorul executa fiecare litera, pune si plaseaz la locul lui fiecare semn diacritic si fiecare bara, indreapta fiecare greeala de scriere, astfel ca pe tot parcursul acesteia apar repetate modificri. Aceasta viteza de scriere corespunde in general scrisurilor de evoluie medie. Scrisul incet, contrar celui cu viteza mare, are trasaturi grafice greoaie, executate apsat, cu numeroase opriri si reluri, literele respecta modelul grafic invatat de scriptor si au traseul grafic uneori tremurat. Aceasta caracteristica este strns legata de evoluia scrisului. Cum gradul de evoluie al scrisului nu poate fi modificat la un nivel acceptabil de la inferior la superior, tot asa cum poate fi modificata viteza de la mica la mare, fara ca scrisul rezultat sa nu devin incoerent. Viteza scrisului este determinata de rapiditatea grafica si apreciata dup simplificarea construciei literelor, dup gradul de legare al acestora, dup dilatarea cuvintelor, dup prescurtri, etc. Forma liniei de baza a rndurilor - este considerata nu numai o caracteristica generala ci si una topografica, inclusa de unii autori intr-o categorie mai corespunztoare, denumita ornduirea scrisului. Dup aspectul pe care ii capata, linia poate fi dreapta, concava, convexa, serpuita sau frana. Este data de terminaia de jos a literelor, care va depinde att de forma lor de construcie cat si de felul in care sunt grupate in cadrul cuvintelor. In aprecierea liniei de baza nu se iau in considerare depasantele literelor, ci numai corpul propriu zis. In unele cazuri, linia de baza a rndurilor este apreciata in raport cu linia de baza formata de terminaia superioara a literelor, insa, in acest caz, fara socotirea depasantelor57. n stabilirea autenticitii semnaturilor si a textelor mai lungi presupuse neautentice, examinarea comparativa a liniilor de baza constituie un factor
57

C. Suciu - Criminalistica, op. cit. pag. 492

important al cercetrii, cci este un element grafic in mod obinuit neglijat de falsificator. Apsarea traseului - este tot o caracteristica destul de constanta formata prin deprindere. Deosebim apsarea redusa, mijlocie si mare. Apsarea redusa este reprezentata de traseele care au o latime egala cu trasaturile de unire ale lieterelor, apsarea mijlocie corespunde cu de doua ori limea trasaturilor de unire, iar apsrile mari depesc si aceasta dublare. Elementul cel mai important ii constituie amplasarea apsrii traseului, care in desfurarea unui scris executat in condiii obinuite este situata la trasaturile in coborre si la arcuirile spre stnga. Apsarea traseului prezint o neobinuita uniformitate la falsurile prin imitarea servila, datorita desenrii, in parte a scrisului.

Fig. 6 Scris executat n condiii normale

Fig. 7 Scris grbit

Seciunea 2 - Caracteristici topografice ale scrisului

Dup cum sugereaz insasi denumirea lor, caracteristicile topografice privesc modul de dispunere, de amplasare a unui text pe o coala de hrtie sau pe un alt suport. Asupra locului ce revine cercetrii acestora, in cadrul investigaiilor ce privesc caracteristicile generale ale scrisului se inregistreaza doua curente de opinie. Unii specialiti considera ca asemenea aspecte nu au un caracter pur grafic si in consecina, examinarea lor trebuie sa se fac separat de aceea a notelor grafice propriu zise. Dimpotriv, ali cercettori in domeniu apreciaz ca aspectele de ordin topografic ale unui scris pot fi asimilate caracteristicilor de ordin general al acestuia si ca atare trebuie studiate impreuna. Evident, pentru activitatea practica de expertiza existenta unor astfel de puncte divergente nu prezint nici o importanta, obiectul examinrilor rmnnd neschimbat indiferent de opinia la care ne-am raliat. Prin caracteristicile de ordin topografic ale scrisului se intelege modul in care un scriptor isi aranjeaz (dispune) grafismul pe suprafaa de scriere, de obicei, o coala de hrtie. Determinarea acestora comporta examinri sub mai multe aspecte. Unul dintre ele se refera la marginea textului. Marginea textului - In primul rnd se va stabili daca ea exista sau nu, inregistrandu-se scriauri lipsite de un astfel de element. Marginile pot fi lsate pe amndou laturile textului sau numai pe una din ele. Ele pot fi egale sau diferite ca mrime. Mrimea marginilor se imparte in trei categorii: redusa (pana la 1 cm), mijlocie (pana la 3 cm) si mai mare (peste 3 cm). In ceea ce privete forma marinilor acestea pot fi: drepte, inclinate spre stnga sau spre dreapta (regresiv sau progresiv), frnte, sinuoase, concave, convexe, etc. In situaia in care textul unui inscris este marginat, se va constata modul in care sunt plasate spatiile libere fata de masa grafica. Textele care prezint o singura margine, la stnga (sinistromarginate) sau la dreapta (dextromarginate) reprezint o categorie importanta in vederea identificrii. Se constata ca sinistromarginea este intalnita la majoritatea scrisurilor, fiind o uzana deprinsa o data cu invatarea scrierii. Ca atare nu poate fi cotata ca avnd o valoare individualizatoare deosebita. Mult mai rare sunt grafismele dextromarginate si ca urmare mai bine particularizate sub acest aspect. La rndul lor, marginile comporta distincii in funcie de mrime, configuraie si forma ariei pe care o realizeaz. Mrimea marginii are in vedere distanta dintre marginea colii si inceputul de rnd. Din punct de vedere al distantei marginile pot fi: mari, mijlocii si mici. Valoarea individualizatoare mai mare o vor avea marginile mari si cele mici, valorile medii fiind considerate comune. Configuraia marginilor privete forma aliniamentului inceputului de rnduri. Prin unirea punctelor ce marcheaz aceste locuri se vor obine dup caz trasaturi drepte, concave, convexe, erpuitoare sau frnte, atribute ce vor defini si

marginile respective. Suprafaa unui grafism incadrat de una sau doua margini va capata o anumita forma: dreptunghiulara, ptrata, trapezoidala, care poate constitui un alt criteriu de clasificare a marginilor. De notat ca ultimele doua caracteristici ale marginilor sunt greu de sesizat, chiar si de autorul scrisului. Ca urmare, ele vor avea o mare pondere identificatoare. O alta examinare ce tine tot de aspectele topografice ale scrisului are ca obiect alineatele ce reprezint retrageri ale unui rnd care marcheaz inceputul unei noi idei. Se remarca faptul ca foarte puine persoane folosesc corect alineatul. Anumite uzane in aceasta privina pot fi uneori reinute ca avnd valori identificatoare. Mai importanta se poate dovedi mrimea alineatului, prin care se intelege distanta dintre mrimea marginii si captul de rnd respectiv. Printre caracteristicile topografice ale unui scris se numra si cele privind distantele ce se inregistreaza intre literele ce alctuiesc cuvintele, intre cuvinte si intre rnduri. Ca etalon de apreciere in primele doua situaii poate fi luata limea literei, iar pentru ultimul caz, inaltimea acesteia. Distanrile la care ne-am referit confer scrisului o anumita spaiere. Caracteristica spaierii este tratata de unii autori in cadrul clasei dimensiunea; aceasta clasificare tine evident de un anumit punct de vedere si nu impieteaz asupra activitii practice. In acest caz s-a procedat chiar si la clasificri ale scrisurilor din acest punct de vedere. Astfel scrisurile ar putea fi: inghesuite sau risipite. Termenii folosii nu necesita explicaii suplimentare. Amplasarea diverselor meniuni - cum ar fi semntura, data, indicarea persoanei creia i se adreseaz inscrisul, meniuni ca Vnztorul, Cumprtorul, Martorii, etc. Nu numai poziia lor intereseaz, dar si plasamentul lor reciproc si cel fata de text. In aceasta privina de la caz la caz, situaiile inregistrate pot fi extrem de diversificate58. De multe ori insa, in acest domeniu pot aprea raporturi constante, bine particularizate, care sa constituie o caracteristica valoroasa, explorabila in cursul examinrilor.

58

Adrian Fratila si Radu Constantin - Expertiza grafica si raionamentul prin analogie, op. cit. pag. 123

CAPITOLUL V - PARTICULARITI PRIVIND SCRISUL SI IDENTIFICAREA PERSOANEI

Seciunea 1 - Caracteristici particulare ale scrisului Caracteristicile particulare de constituire a literelor constituie elementul de baza al identificrii persoanei dup scris. Caracteristicile particulare de constituire a literelor constau in forme specifice ale acestora, tinandu-se seama de felul de executare a fiecrui element grafic, de incadrarea lui in litera din care face partesi din cuvntul in unitatea grafica in care a intrat59. Caracteristicile particulare sau speciale ale scrisului se constituie ca un
59

Camil Suciu - Criminalistica - op. cit., pag. 492

grup de elemente foarte valoroase in identificare, ele reflectnd modul in care fiecare persoana a deprins sa execute un anumit semn sau grup de semne grafice. Cu cat o persoana se abate mai mult de la modelul caligrafic de construcie al literelor sau cifrelor, cu att creste posibilitatea identificrii sale. Elementele particulare ale scrierii se reflecta in formele multiple de construcie a unui semn grafic (litera sau cifra), a fiecrui element component ce intra in structura sa. In esena, indicii de grafotehnica (particulari) vizeaz att construcia de ansamblu a unei litere, cat si a fiecruia din gramele si trasaturile sale60. In limbajul de specialitate, trasaturile de baza din construcia unei litere dispuse in plan vertical sunt denumite grame, iar cele dispuse orizontal, ce unesc doua grame, sunt denumite duete. Examinarea atenta a modului de construcie, denumita si grafotehnica semnului grafic, face posibila evitarea concluziilor eronate de identificare, determinata de asemnarea intamplatoare a doua scrisuri61. Aparent, o litera sau alta pot avea aspect banal. De cele mai multe ori, insa, o analiza atenta va pune in evidenta o mare densitate de trasaturi ce ii confer semnului grafic respectiv un caracter complet. Pentru a sesiza toate aceste aspecte, semnul grafic respectiv va trebui examinat din foarte multe puncte de vedere. Acestea sunt de obicei, prezentate separat in orice tratat de specialitate. Astfel, un mod de clasificare a unei litere are in vedere faptul daca aceasta, ca aspect general, se apropie mai mult de aspectul caligrafic sau cel tipografic. Un alt mijloc de definire a unei litere se refera la numrul si forma trasaturilor care o alctuiesc. Alte elemente ce contribuie la individualizarea semnelor grafice le reprezint trasaturile de debut si cele prin care se finalizeaz o litera. Acestea pot fi analizate din punct de vedere morfologic, din punct de vedere al plasamentului fata de linia de baza a scrisului sau al poziiei fata de elemente ale respectivei litere. Potrivit direciei micrilor grafice aceste elemente ale literelor pot fi construite drept sau sinuos, in forma de bucla, arc, linie sinuoasa etc. Micrile prin care se executa elementele grafice ale literelor sunt numeroase si complicate, dar din ele putem desprinde micrile principale care stau la baza construciei lor. Aceste micri sunt: cercul, ovalul, semicercul, bucla, nodozitatea si ochiul - care pot fi executate destrogi sau sinistrogi. Elementele grafice formnd linii grafice drepte se executa prin micri longitudinale care sunt paralele cu linia rndului si se subdivid in: longitudinala dreapte (cnd micarea este de bla stnga la dreapta) si longitudinala stnga (cnd micarea este de la dreapta la stnga); transversala - cnd micarea este perpendiculara pa linia rndului sau sub un anumit unghi. Alte micri prin care se executa elemente grafice sunt: punctul incipient si finalizarea in cadrul trasaturilor din care este formata o litera, punctele de unire a
60 61

Emilian Stancu - Criminalistica - op. cit., pag.333 L. Ionescu - op. cit., pag. 166 citandu-l pe Jean Gayet

elementelor grafice ce compun o litera etc. Punctul de atac si trstura incipienta a unei litere Aceasta caracteristica se va aprecia in raport de linia rndului si de zona mediana a literei. Astfel punctul de atac poate fi situat pe linia rndului, sub aceastalinie sau deasupra. Fata de corpul literei, punctul de atac se poate situa in zona centrala, deasupra corpului central al literei sau in zona depasantei superioare sau inferioare. Trstura incipienta de formare a unei litere poate prezenta o forma in unghi scurt, in unghi prelungit, in trena, forma convexa, concava, buclat, in croet situat sub linia rndului, mult prescurtata sau sa lipseasc. Trstura terminata sau de finalizare a literei Finalizarea literei se apreciaz ca poziie, forma si mrime. Clasificarea finalizrii poate fi: scurta, normala sau prelungita, orizontala in sus sau in jos, situata pe linia rndului, sub rndul scris sau in zona medie sau superioara a literei. Potrivit modelului caligrafic, o litera poate fi construita, de exemplu dintr-o singura trstura (c, v, e, o), din doua trasaturi (a, b, d, n) din trei (m, A, B) si din patru (M, W). Forma acestor trasaturi poate fi dreapta, circulara, unghiulara, concava, convexa, etc, cu variaii multiple in cadrul aceleiai forme. O trstura circulara se intalneste in variante complet circulare, semicirculare sau in spirala. Calibrul trasaturilor care alctuiesc un semn grafic este indeosebi luat si el in calcul, fiind cunoscut ca firul grafic poate prezenta constant diferite variaii de presiuni. Direcia micrilor de execuie a elementelor constructive ale unui semn grafic reprezint, de asemenea, un factor neglijabil. Astfel pentru realizarea elementelor structurale ale unei litere pot fi realizate micri circulare, micri pe verticala fata de linia de baza sau micri pe orizontala. De pilda o trstura circulara ( de tipul cercului, ovalului, buclei, semicercului) se efectueaz de la dreapta la stnga sau de la stnga la dreapta, respectiv dextrogi sau sinistrogi. Aceeai direcie se intalneste si in cadrul trasaturilor orizontale. De mare interes pentru individualitatea unui scris se dovedete modul de legare a elementelor ce compun un semn grafic si felul in care, la rndul lor, sunt legate literele intre ele62. Modul de execuie a unor elemente din alctuirea unor litere trasate, de obicei, independent de corpul principal al acestora reprezint, de vasemenea, un aspect ce trebuie cercetat in cazul minusculelor t si f ce conin astfel de trasaturi. Variatiuni in executarea minusculei a - minuscula a se compune din doua elemente grafice: ovalul literei si piciorul. Construcia ovalului prezint variatiunile analizate mai sus, in ceea ce privete piciorul literei, aceasta se apreciaz din punct de vedere al formei si al poziiei. Piciorul poate fi construit din continuitatea trsturii ovalului, poate fi construit independent de aceasta, cu finalizarea dreapta, in unghi, rotunjit etc. Ca
62

Camil Suciu, Criminalistica - op cit, pag. 492

poziie, piciorul poate fi situat in tangenta superioara, mijlocie sau inferioara fata de oval, distanat sau traversnd ovalul. Variatiuni in construirea minusculelor m si n - minusculele m si n pot fi construite cu arcadele rotunjite, ascuite sau inghirlandate. In unele variante ultima grama a minusculei m este atrofiata, pentru a asigura trstura de unire cu litera urmtoare. Construirea minusculei c - se poate executa cu trstura incipienta sau fara, cu arcuirea rotunjit sau aplatizat si cu croetul simplu sau inmelcuit. Construirea minusculei b - se executa cu depasanta in bucla sau in bastonada si cu finalizarea arcuita sau dreapta, terminata in nodozitatea caracteristica sau fara aceasta nodozitate. Construirea minusculei f' - cu depasantele buclate sau in forma de bastonada, cu trstura incipienta situata in zona mediana sau superioara, cu trstura orizontala trasa separat sau in continuarea depasantei inferioare, etc. Construirea minusculei r - dup modul caligrafic sau dup modelul tipar. Dup modelul caligrafic se poate prezenta, cu sau fara nodozitate, in zona superioara si cu plafonul drept, concav sau convex. Construirea minusculei s - cu plafonul ascuit sau rotunjit si in unele variante cu finalizarea in bucla. Construirea minusculei t - cu depasanta in bucla sau in bastonada, cu trstura orizontala situata in partea de sus sau medie a depasantei, cu trstura orizontala aezata simetric sau cu dominarea unei laturi, cu finalizarea dreapta, arcuita sau revenind asupra corpului literei pe forma trstura orizontala etc. Construirea minusculei x - prin continuarea traseului si buclarea celor doua arcuri, sau de arcuri separate care se intretaie. Construirea minusculei z - cu talpa literei orizontala, sau cu transformarea acesteia intr-o bucla situata in zona depasantelor inferioare. Lista elementelor grafice ce intra in construcia literelor, prezentata mai sus, are caracter exemplificativ, ea neprinzand nici toate literele si nici toate variantele de construcie a acestora ci tine seama doar de dificultatea de construcie a literelor vizate. Un scris este individualizat si prin modul in care se prezint, din punct de vedere constructiv, semnele diacritice. Dei aparent banale, acestea pot retine caracteristici importante. Astfel, un exemplu de semn diacritic poate rezida intrun scurt segment, drept, arcuit, unghiular, oval, semioval sau punctiform, poate fi plasat la o distanta mai mare sau mai mica fata de litera, poate fi construit se parat fata de aceasta sau in continuarea ei. Alte segmente grafice sunt extrem de bine particularizate, prezentnd caracteristici ce au o frecventa mica de apariie in alte scrisuri. Daca semnele grafice din prima categorie sunt considerate ca avnd o valoare mica in procesul de identificare, elementele structurale ale unui scris ce se dovedesc a fi foarte bine particularizate, rein mari valori identificatoare. Cu privire la aceasta chestiune, in general, in domeniul expertizei criminalistice a scrisului de mana se considera ca semnele grafice avnd cea mai mare valoare identificatoare sunt asa numitele

idiotisme grafice. Construcii sau elemente morfologice extrem de originale adevrate creaii ale unui scriptor - prezint o foarte mica posibilitate de a fi intalnite si la scrisurile altor persoane63. Studierea aprofundata a caracteristicilor de ordin particular ale unui scris este extrem de importanta, deoarece ansamblul acestora determina in buna parte individualizarea unui scris. Dup cum exprima A. Osborn: Mii din aceste caractere sunt creaii si dezvoltri individuale; curioasa si incalculabila lui varietate este desigur ceea ce da scrisului de mana inalta sa valoare distinctiva....

Fig. 8 Idiotisme grafice sesizabile produse de combinaiile minusculei e.

63

Adrian Fratila si Radu Constantin, Expertiza grafica...., pag. 134

Fig. 9 Idiotism grafic dificil de sesizat, constnd n aplicarea unui punct dup aproape fiecare cuvnt.

Seciunea 2 - Cercetarea grafica a cifrelor Expertiza grafica a cifrelor constituie una din problemele dificile ale identificrii persoanelor dup scris. Dei in practica de cercetare identificarea persoanei dup scrierea cifrelor survine relativ destul de frecvent in literatura de specialitate aceasta problema este destul de puin tratata. Analiza grafica a cifrelor urmeaz, in mare, aceeai cale ca si analiza grafica a scrierii literelor, deosebind caracteristici generale si particulare. Sub aspectul caracteristicilor grafice generale a cifrelor menionam: gradul de evoluie al scrisurilor cifrelor, care se observa dup precizia si sigurana micrilor; inclinarea cifrelor prezint aceeai variaie ca in scrisul literelor, putnd fi: dreapta, inclinata spre stnga sau spre dreapta legarea cifrelor este o caracteristica ce apare mai rar in scrierea acestora si se deosebete dup: forma si poziie; dimensionarea cifrelor este o caracteristica fara stabilitate, fiind executata in raport de spaiu disponibil. Caracteristicile particulare de construire a cifrelor sunt mai puin numeroase dect in scrisul literelor, datorita formei mai simplificate a semnelor grafice si unei exersri mai reduse.

Ca particulariti grafice caracteristice in executarea cifrelor menionam: adugarea unor elemente suplimentare, ca punctul pe cifra 1, sau linia situata la extremitatea de jos, formnd talpa cifrei; simplificarea construirii unor cifre (ca 4,5,7) prin reducerea unor trasaturi; arcuirea, curbarea sau ondularea unor trasaturi care trebuiau executate in linie dreapta; plasarea trasaturilor incipiente si a finalizrii cifrei 8; semnul dextrogir sau sinistrogir al executrii cifrei 8; variatiuni in executarea celor doua ovale ale cifrei 8, ca forma, dimensionare si inchidere a ovalelor; variantele in executarea ovalelor la cifrele: 0,6,9: formarea trasaturilor incipiente si a finalizrii in croet (1,6,7) sau in bucla (2,3,6); unirea unghiulara, rotunjit sau nodozitatea elementelor componente ale unei cifre; executarea cifrelor dintr-o singura micare sau mai multe; raportul dintre diferitele elemente ale unei cifre. Datorita variantelor grafice mai puin numeroase si unei constante mai mici a carcteristicilor, identificarea unei persoane dup scrierea cifrelor se face mai greu, fiind necesar un numr mai mare de cifre. La identificarea persoanelor dup scrierea cifrelor, o mare importanta o au as numitele idiotisme grafice, adic caracteristicile grafice ieite din comun, cci dup cifre executate strict dup modelul caligrafic nu se pot face identificri de persoane. De asemenea nu se poate identifica scriptorul nici in cazul existentei numai a ctorva cifre, Falsurile prin deghizarea sau imitarea altui model in executarea cifrelor sunt greu de identificat din lipsa unor caracteristici suficient de stabile. In unele cazuri cifrele pot ajuta la identificarea autorului prin gruparea lor in cuprinsul indicrii datei pe inscris, in formele de executare a cifrelor romane si cnd sunt grupate intre semne de operaii matematice. Elementul cel mai important in construirea cifrica a datei este menionarea lunii, cci aceasta se poate scrie cu cifre romane sau arabe, iar cifrele arabe pot fi precedate de 0 sau nu. Un alt element care se ia in considerareeste felul de separare ale elementelor unei date, dup cum ziua, luna si anul sunt separate printr-o linie oblica, prin linii orizontale, puncte sau virgula. In cazul cifrelor romane se va tine seama de forma, orientarea si dimensiunea lor, amplasarea unora fata de celelalte, precum si fata de linia rndului. In executarea cifrelor romane pot aprea forme extrem de caracteristice unui scris, in sensul idiotismelor grafice de care am mai vorbit. O forma specifica de grupare a cifrelor o intalnim in diferitele operaii matematice, in care pe langa caracteristicile grafice ale fiecrei cifre ne intereseaz amplasarea ei si forma semnelor aritmetice deoarece: +, -, =,

radical etc. pot fi executate in forme variate. De exemplu, unele persoane executa = in forma unei minuscule z, zecimalele sunt separate de unii prin punct, de alii prin virgula sau scrierea la un nivel mai ridicat, etc. Seciunea 3 - Expertiza scrisului executat prin imitarea caracterelor tipografice Imitarea caracterelor tipografice este unul dintre procedeele de denaturare a scrisului cursiv, care consta in modificarea contienta a semnelor grafice, din caracter cursiv in cel de tipar. Expertiza scrisului tipizat se caracterizeaz prin elemente specifice datorate, pe de o parte, existentei unor factori care ingreuneaza identificarea scriptorului, iar pe de alta parte, prezentei unui intreg complex de particulariti ale scrisului ce se manifesta numai la asemenea texte. In practica de expertiza, forma pura a scrisului tipografic se intalneste mai rar, intrucat de obicei se asociaz literele de tipar cu cele cursive, situaie care poate fi intalnita la orice scriptor, mai ales in completarea adreselor trimiterilor potale, a titlurilor, a rubricilor unor formulare sau cnd se urmrete scoaterea in evidenta a anumitor pasaje importante dintr-un inscris64. n mod normal, literele de tipar sunt utilizate mai des de ctre persoanele care exercita profesii cu un anumit specific cum ar fi: proiectanii, desenatorii tehnici si decoratorii. In cauzele juridice, literele de tipar sunt intalnite cu predilecie in redactarea pieselor in litigiu, deaorece fptuitorul este incredintat ca, intrucat literele de tipar sunt morfologic sablonizate, prin imitarea lor se obine o depersonalizare a scrisului si in felul acesta ar putea fi mai greu de identificat lucru care este adevrat, dar numai in parte. Exista prerea ca oricine poate imita caracterele tipografice ale literelor. In realitate, nu toate literele alfabetului pot fi deghizate cu uurina prin folosirea modelelor tipografice. Practica de expertiza evideniaz existenta unor dificulti in executarea minusculelor tipografice, ceea ce constituie totodat o explicaie a faptului ca numeroase scrisuri sunt deghizate cu uurina prin folosirea modelelor tipografice. Chiar in privina majusculelor, scriptorii intampina dificulti in imitarea fidela a modelelor tipografice ale literelor (G), (J), (Y) ceea ce-i determina sa recurg fie la forme derivate din modelul de tipar, fie la formele caligrafice. Conform mostrelor standard, semnele grafice ale literelor sunt formate, caracteristici de identificare, ceea ce ingreuneaza identificarea autorului textelor scrise cu imitarea caracterelor tipografice. Pe de alta parte, caracteristicile scrisului unei persoane constituie o consecina a micrilor rapide si automatizate. Textele tipizate, avnd un ritm de execuie mai lent, nu conin acele trasaturi reflectorii care indica direcia micrii, modul de incepere si terminare a acesteia etc.
64

Camil Suciu, op. citata

In acelai timp, ritmul lent al scrierii, precum si modificarea voluntara a construciei semnului grafic permit scriptorului sa-si controleze in permanenta micrile, evitnd particularitile obinuite in executarea semnului grafic, care de obicei ii caracterizeaz. Lipsa legrii conduce si ea la pierderea unui intreg complexe de particulariti speciale ale scrisului. In acest fel, complexitatea identificrii este condiionata, pe de o parte, de un numr insufucient de caracteristici ale semnelor de grafice de tipar, datorita simplitii construciei acestora prin micri drepte, iar,, pe de alta parte de pierderea elementelor specifice stabile ale scrisului, ca urmare a ritmului lent si a inexistentei legaturilor interliterale. In manuscrisele unei persoane apar in majoritatea cazurilor doua grupe de caracteristici ale scrisului care, luate in ansamblul lor, constituie baza identificrii autorului scriptual. Prima grupa de elemente caracteristice o reprezint cele care apar datorata modificrii construciei generale a semnului grafic in scrierea cu caractere tipografice, respectiv caracteristicile scrisului tiprit, introduse in mod contient si devenite automatisme prin exerciiu. Fiecrei persoane ii este specific un complex deosebit de elemente caracteristice ale scrisului, care se manifesta numai in asa-numitul scris de tipar al persoanei respective. Corespondenta semnelor grafice alese de scriptor prin imitarea modelelor grafice depinde precizia imitrii literelor si de deprinderea autorului de a scrie in acest fel. Cu cat sunt mai multe devieri de la modelul tipografic, ca att mai multe vor fi caracteristicile individuale intalnite in manuscris. O imitare precisa a formei literelor de tipar reduce posibilitatea identificrii executantului pe baza textului scris, pentru ca prin imitarea formelor standard ale semnelor grafice se modifica si micrile obinuite proprii scrierii cursive, pierzandu-se astfel un mare numr de caracteristici de identificare. In acelai timp, aceasta duce si la apariia unor noi caracteristici individuale ale persoanei care imita scrisul de tipar. Exista o serie de factori care au unfluentat formarea scrisului tipizat. Astfel, gradul general de evoluie a scrisului obinuit al unei persoane constituie baza formarii scrisului tipizat, intrucat deprinderea cptata anterior da scriptorului posibilitatea de a scrie cu micri bine coordonate si intr-un ritm suficient de rapid, chiar in cazul modificrii intenionate a construciei generale a scrisului grafic. Un grad inalt de evoluie a scrisului cursiv al unei persoane favorizeaz formarea scrisului cu imitarea caracterelor tipografice. Modul si precizia imitrii reprezint un al tfactor care are efecte asupra formarii scrisului tipizat. La imitarea din memorie, in manuscris apar numeroase particulariti; ele sunt rezultatul devierilor de la formele standard ale literelor si mresc posibilitatea de identificareExercitiile fcute in acest scop duc de asemenea la formarea unor deprinderi, a unor forme relativ stabile ale semnelor de tipar, specifice unei anumite persoane. A doua grupa o reprezint caracteristicile scrisului obinuit (cursiv) al unei

persoane care, in virtutea stabilitii lor, apar in textul tipizat. Aceste elemente, care se menin in scrisul cu imitarea caracterelor tipografice in pofida voinei scriptorului de a le exclude, se numesc elemente ale scrierii cursive. Dup cum rata practica de expertiza, elementele scrierii cursive se modifica indeosebi in acele parti ale literelor de tipar executate cu micri rotunjite, caracteristici intalnite mai frecvent la literele de tipar care prin construcia lor se aseamn cu cele cursive sau cu majuscule, cum ar fi 0,P,U,C,Y,X etc. In modelul tipografic al literelor N,M,G,F,B si altele aceste elemente apar mai rar. Apariia elementelor scrierii cursive in scrierea cu imitarea caracterelor tipografice este mult influenat de ritmul scrierii. In cazul depirii (accelerrii) ritmului obinuit, in manuscris apar o serie de modificri, cum ar fi: elemente ale literelor formate prin micri rotunjite, specifice scrierii cursive, legaturi intre litere, pierderea unor amnunte ale semnelor grafice tipizate, inlocuirea literelor cu o construcie complicata prin altele cu o construcie simpla etc. Caracteristicile generale care apar in scrierea cu imitarea caracterelor de tipar sunt, in principiu, aceleai ca si in scrierea cursiva a unei persoane, avnd insa si unele particulariti, dup cum urmeaz: dispunerea generala a textului scris, in raport cu suportul, caracterizata printr-o serie de elemente ca: amplasarea datei, a titlului, inaltimea si distanta fata de margini ale alineatelor, limea si direcia marginii, inaltimea ultimei linii etc; spaierea (distanarea) intre linii, cuvinte sau chiar litere; inclinarea literelor, care de regula se pstreaz, dei modelele de tipar sunt drepte; dimensiunea literelor. La scrierea tipizata, de regula, dimensiunea literelor se mrete mai mult sau mai puin fata de scrierea cursiva, cu excepia cazurilor cnd scriptorul este ingradit de formatul suportului pe care trebuie sa repartizeze textul intreg. Dimensiunea literelor depinde de scopul in care se intocmeste actul, de dimensiunea suportului si de instrumentul de scris folosit; intensitatea apsrilor si repartizarea acestora pe elementele componente ale semnului grafic, care, de regula, raman neschimbate comparativ cu scrisul cursiv; legarea literelor. De obicei semnele grafice de tipar se scriu nelegate, dar la o scriere rapida apar elemente de unire; caracteristicile limbajului folosit de scriptor (vocabular, semne de punctuaie, construciile greite in propoziii si fraze) In funcie de elementele menionate mai sus, expertul isi poate face o opinie despre gradul de evoluie a scrisului autorului.

Seciunea 4 Caracteristici individuale Din examinarea amnunita a literelor tipografice pot fi deduse o serie de particulariti care ajuta la identificarea scriptorului. In vederea ordonrii si uurrii examinrii A. Osborn recomanda gruparea semnelor grafice ale literelor in trei categorii, in raport cu similitudinea elementelor componente, si anume: literele formate din linii si unghiuri drepte: E,F,H,I,L,T literele formate din linii drepte, unite prin unghiuri ascuite sau obtuze: A,K,M,N,V,W,X,Y,Z literele formate in intregimea lor din linii curbe sau linii drepte combinate cu curbe: B,C,D,G,0,P,Q,R,S Practica de expertiza criminalistica a textelor scrise cu imitarea caracterelor tipografice atesta existenta a numeroase caracteristici individuale, astfel incat o simpla enumerare a lor nu le-ar cuprinde in totalitate. De aceea, se va face o sistematizare a acestora in funcie de anumite caracteristici morfologice si topografice. In descrierea caracteristicilor individuale sunt avute in vedere urmtoarele: forma literelor, care are o importanta deosebita scrisul tipografic. Scrierea tipografica se executa in baza unor anumite vizuale, puternic alterate de imaginaia scriptorului. Practica de expertiza arata ca muli scriptori sunt incapabili sa realizeze un alfabet tipografic intreg, astfel incat inlocuiesc literele pa care nu tiu sa le execute prin forme aproximative sau inventate, cel mai adesea prin cursive, majuscule sau minuscule; numrul trasaturilor componente ale literelor; dimensiunea literelor (inaltimea si limea) si mai ales propoziiile dintre litere sau dintre elementele componente ale acestora. In practica, in unele specimene de scris cu majuscule tipografice, litera iniiala a rndului sau a fiecrui cuvnt este vizibil mai inalta dect urmtoarea. Chiar in poziia mediana, unele litere (C,T) apar mai inalte, altele (0,1) sunt frecvent mai joase dect restul, incat prezenta lor cu dimensiuni corecte constituie o caracteristica de mare valoare. Unele litere (E,H,F si T) sunt de obicei mai late dect restul, lucru uor de obinut prin alungirea trasaturilor orizontale. direcia de executare a trasaturilor care compun toate elementele literale; forma si mrimea suprafeelor cuprinse intre trasaturile componente ale semnelor grafice; modul de combinare a trasaturilor literale si forma acestora (ascuite, maciucate, fusiforme, etc); inclinarea diferitelor trasaturi care compun semnul grafic; prezenta, forma si poziia semnelor de punctuaie (punct, virgula, etc); trasaturile ornamentale ale semnelor grafice (inflorituir); modul de legare a literelor;

modul de executare a unor semne grafice neliterale; alte caracteristici (orientarea barelor, existenta croetelor incipiente si finale, forma ovalelor, etc.) Deoarece scrisul tipizat este intalnit, mai cu seama in situaiile de deghizare a scrisului unei persoane, trebuie sa se aib in vedere si o serie de reguli specifice: _ cea mai mare parte a deghizrii este de natura relativ simpla (de exemplu, schimbarea inclinarii scrisului); _scrisul deghizat prezint ritm si cursivitate mai reduse dect scrisul natural; _ inclinarea scrisului deghizat este mai rar constanta; _scrisul deghizat conine adesea forme schimbate ale literelor; _originalitatea in deghizare exista de puine ori, fapt explicat prin transformarea scrisului unui act reflex care poate fi greu de controlat. Evident caracteristicile individuale ale scrisului tipografic fiind mai puine dect in scrisul cursiv, gradul de certitudine a concluziilor va fi mai redus, fara a face insa imposibila in unele cazuri identificarea autorilor.

Seciunea 5 - Examinarea comparativ Aceasta etapa are doua faze distincte si anume: compararea cu scrierea cursiva, compararea cu mostre ale scrisului tipizat. Particularitatea comparaiei textelor scrise cu caractere tipizate consta in stabilirea variaiilor posibile ale construciei literelor executate de o persoana determinata fata de caracterele de tipar. Aceasta operatiuneeste posibila numai prin studierea unui numr mare de modele ale scrisului, intocmit in condiii dintre cele mai diferite. Cel mai mare numr de variante se intalneste la persoanele care stpnesc bine scrierea cu imitarea caracterelor de tipar. Daca nu exista o suficienta deprindere in acest sens, posibilitile scriptomlui de a modifica micrile sale obinuite sunt destul de limitate. Pentru ca examenul comparativ sa poat fi efectuat in bune condiii, iar rezultatele acestuia sa permit formularea unei concluzii concrete, tiinific argumentate, este necesar ca modelele de comparaie sa indeplineasca anumite cerine. Se are in vedere sa fie luate in calcul toate variantele, pentru a se putea explica deosebirile care apar ca rezultat fie al variabilitatii scrisului provenit de la aceeai persoana, fie al executrii lui de ctre mai muli scriptori. In al doilea rnd se are in vedere ritmul de execuie sa corespunda celui utilizat in textul in litigiu. Textele trebuie intocmite att liber, cat si dup dictare, ritmul accelerandu-se treptat, pentru a se asigura posibilitatea stabilirii capacitii scriptomlui de a imita caracterele de tipar; totodat se are in vedere stabilirea tendinei scriptomlui de a denatura formele obinuite ale semnelor grafice, implicit apariia caracteristicilor scrierii cursive.

Cnd nu exista posibilitatea obinerii modelelor de comparaie cu scris tipizat, ci se prezint doar modele de scris cursiv, identificarea autorului este totui realizabila, daca acest scris conine un numr mare de caracteristici ale scrierii tipizate. Intr-o asemenea situaie, se va obine un numr cat mai mare posibil de piese de comparaie, cum ar fi: caiete, registre, crti potale, ilustrate, in care de obicei scriptorii utilizeaz semne grafice care imita pe cele tipografice. Cercetarea comparativa trebuie sa cuprind neaprat semnele grafice cele mai complicate, ca de exemplu litera A, B, K, R si E din a cror construcie se pot deduce cele mai importante particulariti ale scrisului. O mare atenie trebuie sa se acorde modului de incepere si de terminare a micrilor prin care se realizeaz semnul grafic; modul de inchidere a ovalelor; amplasrii punctelor iniiale si finale ale micrilor in scrierea anumitor litere; plasamentul depasantelor etc. Procedeul de comparare cel mai des folosit este cel al confruntrii si urmririi vizuale concomitente ale caracteristicilor scrisului tipizat si ale scrisului model, cursiv sau tipizat. In folosirea acestui procedeu se poate merge de la general la particular, de la simplu la complex sau invers. Un alt procedeu este cel al examinrii comparative a tabelelor sinaptice intocmite pentm fiecare scris in parte. Cu aceasta ocazie, expertul va selecta acele caracteristici ce se intalnesc in ambele scrisuri cercetate, evideniind totodat elementele de neconcordanta, care vor trebui explicate si argumentate in urmtoarea etapa a expertizei. Se mai poate folosi procedeul confruntrii fotogramelor ce reprezint litere intregi, variante ale aceleai litere sau anumite parti componente reprezentative. Aceste procedee pot fi completate cu unele msurtori grafometrice, care constituie totodat si modaliti de demonstrare. Msurtorile pot fi efectuate asupra urmtoarelor elemente ale semnelor grafice: dimensiunea literelor (lungimea, curburi); direcii, in valori unghiulare; intreruperi, apreciate in valori statistice de frecventa;forme, interpretate static. In scrierea dup ablon se reduce extrem de mult posibilitatea manifestrii in manuscris a caracteristicilor individuale ale scrisului autorului. Aceasta ingreuneaza insasi posibilitatea identificrii scriptorului. Este important pentru obinerea rezultatului dorit folosirea unei tehnologii adecvate care sa pun in evidenta numai caracteristicile specifice scrisurilor examinate. Se pot descrie toate semnele grafice, cu variantele lor, sau, daca textele sunt prea lungi iar semnele grafice, cu variantele lor se repeta de multe ori dar in variante asemntoare, se vor seleciona cele mai reprezentative. Este de preferat ca expertul sa descrie un numr suficient de semne grafice, cu variantele respective, astfel incat argumentele aduse sa fie convingtoare. Elementele de difereniere care apar intre scrisurile examinate se descriu in totalitate, explicandu-se si argumentandu-se tiinific cauzele acestora. Descrierea va trebui neaprat insotita si completata cu ilustrarea celor mai reprezentative caracteristici ale semnelor grafice cercetate.

Seciunea 6 - Cercetarea semnaturilor In identificarea persoanelor dup scris o problema speciala o constituie identificarea semnaturilor contestate. Semntura la inceput urmeaz acelai proces de formare ca si scrisul obinuit, dar curnd se detaeaz pentru a evalua singura, luand-o, in numeroase cazuri, inaintea scrisului. Formarea semnturii intr-un proces oarecum separat de restul scrisului unei persoane se datoreaz urmtorilor factori. In primul rnd trebuie inut cont ca semntura este formata dintr-un grup restrns de litere care se repeta in aceeai grupare. Semntura se executa cu o rapiditate mai mare dect scrisul obinuit si pentru unele persoane, chiar mai frecvent dect scrisul. Rapiditatea executrii semnturii va duce la simplificarea literelor, facandu-le necitete. In al doilea rnd trebuie inut cont de faptul ca adeseori semnaturile sunt complicate in mod intenionat, fiind presrate cu forme artificiale fanteziste pentru a le face de neimitat. Aceste doua tendine coexista in cadrul semnaturilor, adic alturi de o simplificare la extrem a formelor grafice intalnim o complicitate parazitara a unor litere. Formele voit complicate ale semnaturilor nu rezista mult timp procesului evolutiv al acestora, rmnnd doar pentru primele litere sau pentru litera iniiala. Cu tot caracterul ei strict individual si stabil, semntura se poate executa in mai multe variante, ca: ingrijit, mai puin ingrijit si prescurtat. Examinarea grafica a unor semnaturi in vederea stabilirii autenticitii lor se face tinand seama de: si speciale ale scrisului. Din punct de vedere topografic se stabilete poziia semnturii in raport de marginile laterale si de jos a hrtiei, de ultimul rnd scris, de locul unde se gsete data actului. Caracteristicile grafice generale si particulare sunt de aceeai natura ca in scrisul obinuit, doar ca in semntura poate sa prezinte unele caracteristici difereniate. Pe langa aceste caracteristici grafice in cercetarea semnaturilor se va acorda o deosebita atenie elementelor artificiale, ca: trasaturile drepte verticale sau orizontale, diferite combinaii unghiulare, arcuite, laturile si ovalele folosite la completarea iniialelor semnturii sau a parafei. Elementele artificiale se analizeaz impreuna cu caracteristicile particulare cu care sunt imbinate, aceasta relaie prezentnd un caracter destul de stabil. Semnaturile sunt falsificate prin imitarea servila sau libera, sau scrise la intamplare, fara ghidarea dup modelul original. Pentru descoperirea persoanei care a falsificat semntura se vor examina att caracteristicile grafice cuprinse in modelele experimentale cat mai ales scrisul si semntura celor bnuii. In scrisul acestora se vor caut in special grupele de litere care au intrat in semntura contestata in formele de simplificare a semnaturilor proprii.

Seciunea 7 Mijloace tehnice de examinare Pentru examinarea criminalistica a semnaturilor, expertul se folosete de microscop si de stereomicroscop - intrucat acestea permit observarea pe traseul semnturii a eventualelor intreruperi, retusari etc. - de lampa cu radiaii ultraviolete si de un traductor din infrarosu. De asemenea sunt necesare aparate sau alte ustensile pentru realizarea fotografiilor de umbre, cum sunt: o lampa cu fascicul ingust, un aparat de fotografiat, un dispozitiv de reprodus documente, aparate de copiat si mrit precum si filtre pentru realizarea fotografiilor separatoare de culori. In cazul in care traseul semnturii a fost marcat mai intai cu creionul si apoi cu cerneala, se folosete un microscop cu lumina polarizata, pentru a pune in evidenta particulele de grafit tangente traseului. In procesul examinrii semnaturilor prin suprapunere sunt necesare dispozitive si aparate pentru realizarea imaginilor la scara, un aparat de copiat prin contact si un epidiascop (aparat care servete la proiectarea pe ecran a unei figuri iluminate). Expertul trebuie sa dispun si de un minimum de instrumente de msurat si trasat, cum sunt: lupa microscopica, raportor, rigla, compas, echer, grile trasate pe folii transparente si trgtoare pentru tus. Din Noiembrie 1975, Institutul de criminalistica al politiei germane populare are la dispoziie pentru a fi folosit si perfecionat prin utilizare practica sistemul de mijloace Densitron.

Seciunea 8 Caracteristici generale Aceste caracteristici se refera, in primul rnd, la aezarea semnturii pe document. Pe foarte multe acte, cum sunt de exemplu statele de plata, foile de depunere si restituire tip CEC, diplome, etc, semntura are un loc anume determinat, marcat prin meniunea semntura titularului, de acord, aprob, etc, sau pur si simplu printr-un chenar. Pe numeroase alte acte, ca: cereri, scrisori, dovezi, etc, locul depunerii semnturii ramane la latitudinea semnatarului, astfel incat fiecare persoana capata obinuina de a depune semntura intr-un anumit loc pe asemenea documente. Punerea in evidenta a caracteristicilor topografice se face prin examinarea amplasamentului semnturii, in raport cu alte repere pe care le conine documentul. Astfel, semntura poate fi depusa in partea inferioara stnga, mediana sau dreapta a documentului, in partea superioara a actului, iar la unele documente chiar pe prile laterale. La semnaturile al cror loc nu este stabilit dinainte pe document, se impune

studierea amplasamentului lor fata de text. Uneori semntura este depusa foarte aproape fata de text, pentru a impiedica eventualele adugiri la coninutul documentului. Alteori, chiar unele trasaturi care alctuiesc semntura nu pot interfera cu unul sau mai multe rnduri din finalul textului. De asemenea, trebuie sa se studieze amplasarea semnturii in raport cu marginile documentului, respectiv distanta fata de acestea, semntura putnd fi orientata in sens ascendent, descendent sau paralel cu marginile orizontale. Atunci cnd documentul poarta o anumita data, este absolut necesar sa se studieze locul de aezare a semnturii in raport cu aceasta. Chiar in cazul documentelor pe care locul semnturii este dinainte stabilit printr-un chenar, linie, etc, trebuie studiate plasamentul si orientarea semnturii fata de anumite repere. Pentru a pune baza si a lua in calcul caracteristicile generale topografice expertul trebuie sa studieze suficiente semnaturi pentru a-si crea convingerea ca este vorba de deprinderi ale scriptomlui si ca pot fi calificate cu adevrat caracteristici. Spre deosebire de textele manuscrise, la semnaturi, caracteristicile generale capata un anumit specific, constnd in aceea ca ele ofer, de regula, o cantitate mica de semne grafice, ca adeseori conin si trasaturi neliterale si ca, fiind o varietate speciala a scrisului cursiv, de cele mai multe ori elementele proprii acestuia nu se mai pstreaz si in semnaturile aceleiai persoane. Prin urmare, examinarea si aprecierea caracteristicilor generale la semnaturi se fac tinandu-se seama de particularitile concrete ale fiecrui caz in parte, experiena expertului avnd un rol important in interpretarea corecta a acestor elemente. Alte caracteristici generale care se iau in considerare in examinarea comparativa a semnaturilor sunt urmtoarele: structura semnturii , ce este determinata de gradul de simplificare sau de complicare al ei, de fantezia cu care sunt executate unele elemente componente neliterale; compoziia semnturii, care poate fi literala (rednd numele si prenumele semnatarului), neliterala (cnd este alctuita exclusiv din trasaturi mai simple sau mai complicate, indescifrabile) cuprinznd iniiala numelui si apoi prenumele sau invers si mixta (fiind alctuita din trasaturi literale si neliterale); gradul de evoluie respectiv caracterul format, neformat sau mediu al scrisului folosit pentru executarea semnturii. Se are in vedere cat de frecvent este utilizata semntura, astfel determinandu-se gradul de evoluie. O eventuala executare simplificata atrage dup sine o utilizare frecventa; intensitatea apsrii sau felul repartizrii acesteia pe traseul semnturii, are o importanta majora in examinarea comparativa a semnturii, intensitatea apsrii fiind difereniata de o serie de elemente vizate de noi si la intensitatea apsrii ce vizeaz scrisul: viteza de execuie a trasaturilor reprezint o alta caracteristica generala luata in considerare in executarea comparativa a semnaturilor

dimensiunea grafsmelor care pot varia in cuprinsul uneia si aceleiai semnaturi si are in vedere si viteza cu care se executa semntura care influeneaz dimensiunea grafismelor; totodat si personalitatea semnatarului influeneaz dimensiunea semnturii; nclinaia literelor si a trasaturilor grafice; gradul de coeziune al trasaturilor grafice. Totodat, in examinarea caracteristicilor generale trebuie avute in vedere alturi de identificarea lor, constanta si frecventa acestora, pentru a putea aprecia valoarea lor.
-

Seciunea 9 Caracteristici individuale Pentru punerea in vedere a caracteristicilor individuale se procedeaz ca si in cazul scrisului cursiv sub forma de text, adic se studiaz amplasarea punctelor de atac si de sfrit ale micrii, particularitile executrii literelor, felul legturii dintre litere, caracteristicile trasaturilor suplimentare, particularitile executrii si amplasrii semnelor diacritice. Atunci cnd se incearca identificarea semnatarului dup un scris de mana sub forma de text, trebuie sa se tina seama de faptul ca, dat fiind specificul semnaturilor executate de aceeai persoana, elemente individuale de la aceleai litere sunt de multe ori diferite la cele din scrisul sub forma de text fata de cele din semntura. In trasaturile neliterale se urmresc unghiurile formate intre diferite trasee, curburile, lanurile, sinuozitile si alte semne fanteziste, toate acestea analizanduse din punct de vedere al formei, dimensiunilor, plasamentului, gradul de complicaie cu care sunt executate, constantei si frecventei.

Seciunea 10 Examinarea separat La inceput, expertul studiaz semntura in litigiu pentru a stabili daca poate sau nu sa fac obiectul unei cercetri grafice criminalistice. In continuare, examineaz documentul ce o conine, stabilete instrumentul si substana cu care s-a scris, data executrii semnturii. In aceasta faza se impune a fi puse in evidenta eventualele urme care atesta ca semntura in litigiu nu este autentica. In acest scop, cu ajutorul unui stereomicroscop sau cu un convertizor electrooptic se studiaz traseul semnturii si poriunile invecinate, in vederea depistrii unor urme, cum ar fi: opriri nejustificate pe traseu, retusari, intepaturi, urme de apsare tangente traseului ori de radiere, urme de transferare a semnturii de pe un alt document, urme ale

substanei cu care s-a copiat iniial semntura, devieri de traseu si altele. Faza urmtoare a examinrii consta in determinarea compoziiei semnturii, respectiv a proporiei si repartizrii traseurilor literale si neliterale din alctuirea ei. Pentru aceasta este foarte important ca expertul ca cunoasc numele si prenumele titularului semnturii in litigiu. Rezultatele examinrii compoziiei semnturii nu sunt intotdeauna edificatoare. Aceasta se datoreaz faptului ca semntura se poate schimba la una si aceeai persoana, iar in cazul in care individul intenioneaz sa depun o semntura modificata, va caut sa-i schimbe compoziia. De asemenea, trebuie sa se aib in vedere faptul ca in cazul unei imitaii reuite este firesc sa existe o compoziie foarte asemntoare cu cea a semnturii model. In continuare se studiaz gradul de evoluie a semnturii, se determina caracteristicile generale si cele individuale care pot conduce la identificarea scriptorului. Examinarea separata a semnturii are rol de a-1 familiariza pe expert cu toate detaliile pe care aceasta le poate oferi. Concomitent este apreciata de ctre expert si valoarea de identificare a caracteristicilor relevate, indeosebi a celor individuale. In cursul studiului el poate executa schite ale unor detalii, sa le selecioneze si sa la mreasc pe fotografii, ori sa-si fac anumite insemnari cu privire la cele observate, care sa-I asigure un ajutor in procesul examinrii comparative. In cazul cnd la semntura in litigiu se observa trasaturi nesigure, expertul trebuie sa stabileasc daca titularul semnturii a suferit sau nu in perioada respectiva de o maladie care ar fi putut influenta scrierea, ori daca se gsea ntr-o alta stare de natura sa-i provoace anumite schimbri temporare ale scrisului (o emoie puternica, o slbire in urma unei boli, starea de ebrietate, etc.)65. Pe de alta parte, trebuie sa se aib in vedere si faptul ca se poate distinge tremuratul natural (patologic) care se reflecta in semntura titularului, de tremuratul falsificatorului, acesta din urma manifestandu-se, in poziie cu primul prin discontinuiti, viznd indeosebi trasaturile drepte, fiind grosier, apsat, cu un numr redus de oscilaii si cu tendina de scdere spre sfritul semnturii. Cunoasetrea eventualelor stri de natura sa fi influenat scrierea se impune cu att mai mult cu cat insusi falsificatorul poate avea un tremurat patologic specific, pe care sa nu-1 aib titularul semnturii.

Seciunea 11 Examinarea comparativ ntruct semntura reprezint adeseori un material grafic srccios in privina caracteristicilor de identificare, este absolut necesar ca materialul de
V.P. Vlasov, Tehnica criminalistica - ndrumar pentru juriti, Moscova 1959, citat in Tratat iractic de criminalistica - vol. II - colaborare, op. cit., pag. 167
65

comparaie sa indeplineasca anumite condiii indispensabile, dup cum urmeaz: sa fie suficient sub aspect cantitativ pentru a da posibilitatea expertului sa observe constanta caracteristicilor generale si individuale, in vederea aprecierii valorii lor; sa fie executat din poziia sezand si din picioare ori dintr-o alta poziie in care expertul presupune ca a fost executata semntura in litigiu; sa cuprind semnaturi din perioada in care a fost executata cea in litigiu, precum si anterioare si ulterioare; sa conin diverse variante de execuie folosite de persoana de la care se preleva modele de comparaie; sa existe certitudinea ca toate modelele de comparaie provin de la persoana in cauza. Este greit procedeul de a se punein fata persoanei de la care se preleva probe de comparaie semntura in litigiu, pentru a o folosi ca model, intrucat se pot formula concluzii eronate, cu consecine grave, mai ales atunci cnd expertul nu este incunostiintat de acest lucru. In cazul in care materialul pus la dispoziia expertului nu intruneste condiiile care sa-1 fac apt pentru studiu, expertul este dator si totodat interesat sa solicite completarea ori refacerea lui. Cu cat semntura in litigiu este mai sraca in ceea ce privete caracteristicile de identificare, cu att mai numeroase trebuie sa fie modelele de comparaie pentru ca expertul sa poat aprecia just constanta si valoarea caracteristicilor de identificare66. Atunci cnd se apreciaz ca semntura in litigiu nu este autentica si se pune problema identificrii falsificatorului, este necesar ca de la persoanele banuitesa fie prelevate si semnaturi de comparaie executate pe numele titularului semnturii in litigiu. Dup ce expertul s-a convins ca materialul de comparaie este corespunztor, se procedeaz la examinarea caracteristicilor generale si individuale ale semnaturilor si se selecteaz cele care ofer cele mai multe particulariti, din fiecare varianta, daca persoana in cauza semneaz in mai multe feluri. Dup aceasta, expertul studiaz si alte particularitai din care se pot trage concluzii valoroase. In acest caz, trebuie manifestata mare atenie, deoarece unele asemnri dintre semntura in litigiu si cele de comparaie emanate de la titular se pot datora miestriei cu care falsificatorul a imitat semntura ori a copiat-o dup una identica. In etapa examinrii comparative se pun deci in evidenta fie asemnri de construcie grafica, fie deosebiri, in funcie de materialul supus examinrii. Tot in aceasta etapa sunt evideniate, daca este cazul, caracteristicile care atesta procedeul de falsificare a semnturii in litigiu. Studiul comparativ trebuie fcut in ordinea in care sunt reflectate caracteristicile individuale in piesa in litigiu si in cele de comparaie. Este necesar sa se explice orice deosebire ce apare intre semnaturi, sa nu se neglijeze nici un detaliu si sa se clarifice situaia lor, fie ca sunt deosebiri care indica un alt autor dect titularul, fie ca reprezint variante normale ale unei semnaturi originale67. Pentru efectuarea comparatiiloreste indicat ca materialul in litigiu sa se
66 67

Dumitru Sandu, op. cit., pag 63 L. Ionescu, op.cit., pag 270

aeze in partea stnga, iar cel de comparaie in partea dreapta, impreuna cu schitele si insemnarile fcute in cursul examinrilor separate, apoi sa se analizeze fiecare caracteristica in parte, aprecierile fiind consemnate intr-un tabel. Cu ajutorul reproducerilor fotografice executate la aceeai scara, semnaturile pot fi selectate pe poriuni, respectnd prile incipiente, mediane, finale si paralele, care se examineaz apoi comparativ. De asemenea poate fi selectat si examinat fiecare grafism care alctuiete semntura fara sa se neglijeze ulterior si legaturile dintre ele. In cursul examenului comparativ se pot executa proiecii ale semnaturilor, msurarea unor grafisme sau inclinatii. De asemenea, pe fotografiile executate la aceeai scarapentru completarea examenului comparativ, pot fi trase, in sus si in jos, linii drepte in prelungirea grafismelorsemnaturilor; ele formeaz prin intersectare, diferite figuri geografice, care la rndul lor se examineaz comparativ. In Institutul de drept penal de pe langa Universitatea din Varovia s-a folosit cu eficienta metoda cercetrilor geometrice structurale, care de fapt reprezint o imbinare a grafometriei lui Locard cu desenarea unor figuri geometrice plane ce se creeaz prin circumscrierea acestora in jurul unor ansambluri mai mici sau mai mari de grafisme, ori chiar in jurul anumitor litere. Condiia de baza este aceea ca in ambele ansambluri comparate figurile sa fie trasate la fel. In acest mod se pot examina si poziiile reciproce ale caracteristicilor structurale, ale trasaturilor sau ale diferitelor ansambluri de grafisme, metoda fiind de un real folos in ilustrarea elementelor unui grafism. Criminalistul sovietic Matvieiev, de asemenea recomanda sa se foloseasc mai mult msurtorile in expertiza semnaturilor. Dup prerea sa deplasarea punctului de sprijin al minii diferitelor persoane in timpul scrierii poate fi regulata sau neregulata, fapt care se reflecta in inclinarea deosebita a elementelor unui grafism. Pentru a pune in evidenta acest fapt se procedeaz astfel: intr-un sistem dcoordonate se amplaseaz pe axa x locul fiecrei litere a semnturii de pe linia de baza, iar pe axa y' inclinatia literei in grade, in raport cu aceeai linie de baza. Msurtorile se fac numai in ceea ce privete liniile drepte. Se traseaz curbele in sistemul de axe, care apoi se compara intre ele. Evident aceasta metoda nu poate fi aplicata in cazul semnaturilor emanate de la o persoana care nu si-a format deprinderea de a scrie si nici atunci cnd semnaturile au fost executate in condiii normale. Diagnosticarea ca fals a scrierii sau a semnturii examinate nu este intotdeauna o sarcina uoara. Condiiile neobinuite de scriere ori de executare a semnturii, accidentele de scriere si chiar unele dereglri intenionate ale propriului grafic dau natere la elementele care se aseamn cu cele rezultate dintr-un proces de contrafacere. De aceea simptomele prezentate de anumite forme de contrafacere nu trebuie privite unilateral, ci corelativ, in interdependenta cu toate imprejurarile care au concurat la apariia grafismului supus examinrii: numai in felul acesta se vor delimita elementele de fals de cele autentice ale

grafismului adevrat68. Cercettorului ii sunt necesare date cu privire la titularul scrisului ori semnturii in litigiu, precum si cu privire la condiiile concrete in care acestea au fost executate. Intereseaz vrsta, gradul de cultura, faptul ca persoana respectiva scrie cu mana stnga, daca are afeciuni la ochi sau sufer de maladii nervoase, daca a scris sau semnat cu mana traumatizata sau inghetata ori dup o activitate fizica grea, daca era in stare de ebrietate, etc.

CAPITOLUL VI - TENDINE INTALNITE IN SCRIS

Dumitru Sandu - Falsul in acte - descoperirea si combaterea prin mijloace criminalistice, Ed. Lumina Lex, Buc. 1994
68

Seciunea 1 - Tendine criminale in scris n abordarea acestui domeniu ne vom referi la aspecte care se regsesc la cei cu devieri caracteriale si care au fost denumite vicii morale, dizarmoniei ale personalitii de tip psihotic. O larga gama de insusiri din acest cadru, dar intru-un grad redus, exista si la omul obinuit care nu depete media, dar aceste trasaturi nu apar in mod manifestat in exterior. Cnd insa aceste trasaturi ajung la o anumita intensitate, ele isi pun amprenta pe personalitatea omului iar cnd se accentueaz si mai mult, ajung sa perturbe structura personalitii. Personalitile - in sensul celor spuse mai sus - pot fi considerate accentuate dei, nu sunt anormale, pot inriurii relaiile individuale. Ele au tendina de a aluneca spre patologi, constituind atunci nete caracteriopatii. Devieri de acest tip putem gsi si la persoanele cu perturbri psihopatologice ce aparin domeniului modico-psihiatric in spea psihopaticii si psihotici, cu un comportament aberant si cu nete repercursiuni sociale. Modificrile psihice in sensul artat mai sus se pot observa la o serie de ini cu un comportament deviat antisocial, la delicveni si criminali. Aceasta difereniere este importanta intrucat dementia nu este att de neta si aspectele descrise mai inainte se pot intrica, putandu-se ajunge sau nu , la manifestarea antisociala sau infracionala69. Aceste dizarmonii ale personalitii pot fi decelate si prin examenul grafolgic. In acest sens unul dintre primele studii a fost fcut inca din 1923 de ctre Crepieux lamin. El analizeaz scrierea canaliilor, termen sub care ii reunete pe toi acei subieci a cror structura psihologica prezenta stare, vicii morale precum nesinceritate, orgoliul etc. si care pot ajunge la crima. Considera ca intra in aceasta categorie: grosolnia, confuzia, complicaia, dizarmonia, orgoliul, debilitatea, minciuna, etc. Dar, asa cum recunoate si autorul (Crepieux - lamin) nu exista nici un semn grafic care sa fie o data sigura de anomalie flagranta de vicii de caracter, daca nu este intovarasit si agravat in acelai timp de unul sau mai multe semne peiorative. Prezenta unuia dintre acestea intr-o scriere, nu furnizeaz decit o indicaie elementara cu totul relativa si doar intensitatea si mai ales gruparea unor semne grafice ne vor da o posibilitate mai mare in a decala caracteristicile scrierilor unor devianti morali. De alta parte, unele aspecte enumerate de autorul francez (confuzia, exagerarea etc.) nu s-ar putea incadra in vicii morale. De fapt lucrarea sa Lvecriture et le caractere editata in anul 1929 este considerata de autorii romani Andrei Athanasiu si Radu Constantin ca fiind depita (avandu-se in vedere si
69

A.Athanasiu si Radu Constantin , op cit., pag. 85

anul in care a fost conceputa) , dar se considera ca ramane un cert interes prin observaiile fcute asupra unor scrieri. Astfel incat devierile morale sunt numeroase consideram, conform tendinelor actuale si in raport cu subiectul pe care ii studiem, semnificative: agresivitatea, egoismul la care am adugat si imaturitatea afectiva, dei acesta nu este o simpla deviere morala, ci un deficit in dezvoltarea armonioasa a persoanei. Aici se include si dizarmoniile personalitii delicvenilor si criminalilor. Cercetarea acestor dimensiuni poate sa dea cercettorilor o idee mai precisa asupra subiectului in ceea ce privete temperamentul configuraia caracteriala , comportamentul. Aceste aspecte au fost subliniate de muli autori, ca eminetul caracterolog Ludovig Klages,care, spunea, intre altele: Progresele substaniale se inregistreaza in cmpul cercetrilor, asupra manuscriselor delicvenilor si criminalilor, oferindu-ne date notabile care demonstreaz considerabilul aport al grafiologiei. Este posibil si de a decela tendinele la crima, un cercettor bine pregtit in aceasta problema este astzi capabil de a remarca in scris aceste tendine care ar putea predispune la o aciune criminala si urmeaz chiar sa furnizeze indicaii in caracterizarea naturii specifice a delicventului70. Aceasta prere este sprijinita si de Crepeux - Jamin, Varni, Magnat, Pulves, Rado Wieser ect. In cartea sa: Les elemets de recriture des canaieles Crepieux - Jamin prezenta rezultatul unei analizea scrisului pe care o fcuse asupra unui condamnat la moarte pentru ca omorse patru femei: esenial mediocru, pe fond de agitaie, discontinuitate, dezordine mai mult exaltat sincer, cu idei preconcepute,...nici generos, nici bun, ci egoist, moale, dar violent, natura dezechilibrata. Alfred Binet ii reproa lui Crepieux - Jamin ca nu a tiut sa deceleze crima dup aceasta scriere, a spus ca marele grafolog a rmas prea optimist. Trebuie sa reinem din aceasta intamplare ca in fapt. Din scriere nu se poate prevedea trecerea la act. In schimb, grafologul poate fi foarte util pentru a aprecia trasaturile caracteristice ale personalitii si a intelege resorturile psihologice ale aciunii unui individ. In ali termeni , daca el nu poate sa gseasc in scriere semne de criminalitate, el, totui poate sa descrie temperamentul, modalitile reactionale specifice, tipurile de atitudine, orientrile, preferinele, predispoziiile, punctele slabe care pot impinge un individ la aciuni condamnabile. Si , dei expertul nu poate aprecia starea de tulburare in momentul faptei, el poate sugera daca scrierea corespunde unei structuri dezechilibrate, psihotice sau psihopatice. Este important de mentioanat ca G.E. Magnat care a fost preedintele Societii Elveiene de grafologie, a prezentat o lucrare Grafologia in serviciul tiinei criminale la congresul internaional de criminologie din 1950. Aici sa fcut prima propunere oficiala, parvenind din mediile juridice, de a se introduce examenul grafologicin toate problemele tinand de codul penal. Trasaturile intalnite la delicveni au in vedere: agresivitate, egoism feroce,
Ludvig Klages citat de A.Athanasiu si Radu Constantin in Caracterologie si grafologie -eseuri Ed Tehnica, Bucureti 2000
70

imaturitate afectiva, indiferenta afectiva, labilitate, nesinceriatate au

, care

fost confruntate prin cercetri fcute in timp, att prin studiul scrierii cat si prin testul lui Rosdrach. Ele se lumineaz si se completeaz unul pe celalat, remarcandu-se o concordanta intre aceste doua texte. Specialitii, analiznd scrierea unor delicveni, deserva o zona medie blocata la un nivel colar, rea luare in posesie a spaiului grafic, margini din stnga rigide, ritm grafic absent sau perturbat, micare lipsita de suplee (rigiditate) sau instabilitate. E.C. remarca monotonie a traseului, adesea lipsa de spontaneitate, scriere nestructurata, de tip infantil, in arcade, arcuita. Aceste anomalii grafice traduc devieri caracteriale pe care le-am specificat anterior si care se remarca pregnant si la criminali. Aceste cteva date, ca si multe altele ale literaturii ne arata importanta investigrii unor anomalii grafice in vederea cunoaterii unor motive ale aciunii umane. Toi aceia care au studiat aceste probleme au fost izbii de abundenta si diversitatea materiei de tratat, de varietatea punctelor de vedere si de dificultatea fara incetare reinnoita de rspunde acestora. Dei sunt lucrri mai intinse prin care s-au adus contribuii notabile in perioada respectiva, abordarea in acest domeniu a fost fcuta in mod parial, vdind adesea aspecte discutabile in stabilirea unor repere ca si lipsa unei metodici mai precise de evaluare. Agresivitatea o definim ca o trstura caracteriala care se vdete prin disponibilitatea permanenta la aciuni si reacii violente, intense si disproporionate in raport cu un stimul (si chiar fara un stimul aparent) cu efecte perturbatoare sau (si) vtmtoare asupra relaiilor interindividuale sau sociale. Impulsivitatea agresiva cnd este bine stpnit si directionata prin educaie si cultura, se poate manifesta prin ironie, simt critic, spirit acut ptrunztor. Ca si alte devieri caracteriale, agresivitatea este o trstura psihologica complexa ale crei cauze sunt multiple (reprezentnd din multipli factori). Din punct de vedere grafologic: scrierea lansata si ascuita, uneori cu dini de rechin , coluroasa , sacadata, progresiva, cu presiune neta , bare ale lui t trasate printr-un gest oblic spre dreapta si adesea in jos, inclinare foarte variabila, uneori foarte aplicata, mici trasaturi iniiale fcute sistematic cu crlige si prelungite, finale scurte si ascuite sau foarte lansate. Egoismul este cultul nemsurat al eului, preocuparea constanta fata de propria-i persoanla dorina manifestata ca toata lumea sa se ocupe numai de problemele sale, convingerea ca numai ceea ce se refera la fiina lui are importanta. Toate acestea ne arata o structura luntrica circumscrisa refractara unei aplicri dezinteresate spre ceilali, o lipsa de flexibilitate care nu dezarmeaz nici in fata ridicolului o atare stare de spirit, duntoare obiectivittii, poate lua adesea forme patologice.

Din punct de vedere grafologic: scriere regresiva, mica, ingesuita condensata, coluroasa, inelara, marginile importante, majuscule izolate cu finale centripete sau in harpon, depasantele interioare reduse si cu baza anguloasa. Orgoliul. Este o hipertrofiere a sentimentului propriei valori, care apare in comportarea insului in viata si in raporturile pe care le stabilete cu semenii. Se poate urmri in aceasta privina seria nesfrita a nuanelor si trecerilor de la infatuare si vanitate pana la exagerarea megalomaniaca. Orgoliul se manifesta in grafologie prin : scriere suprainaltata, mare, verticala sau rsturnata, bare ale lui t sus situate, semntura mai mare decit textul, dispoziii in inaltime in zonele iniiale ale literelor in special majuscule. Indiferenta afectiva. Termenul semnifica o alternare pana la dispoziie a rezonantei afectiva la diferii stimuli, o stare de neutralitate afectiva, o detaare de tririle emoionale ale celor din jur. Se manifesta prin: scriere verticala , direcie orizontala, lenta, legaturi unghiulare sau filiforme, forme ingustate, simplificate , bare ale lui t si finale scurte ascuite. Labilitate (instabilitate emoionala). Termenul se refera la modificrile si dinamica afectivitii (mai ales a emoiilor) constnd intr-o variaie exceptioanal de rapida si frecventa a dispoziiilor mentale si afectiva, cel mai adesea nemotivate. Aceasta labilitate se traduce prin reacii dezordonate, oscilaii brute in sfera sentimentelor, hiperexcitabilitate emotiva, impulsivitate, intoleranta extrema la frustari, absenta de control in ceea cepriveste efectele. Toi autorii subliniaz lipsa de stablitate,schimbari contiune de orientare vdind un caracter haotic, permeabilitate crescut a eului. Se manifesta in primul rnd prin faptul ca traseul are o micare vdit neelastica, nesigura, neglijenta. Scrierea este neregulata, lipsita de ritm (preritmica), aspect spaial dezordonat, forme imprecise si neglijente. Destul de mare, umflata, etalata, legata, centrifuga cretere a progresivitatii si reperesivitatii. Nu foarte rapida, inclinare inegala, sinuozitate, presiune uoara, inegala, pstoasa, legtura nedecisa, fie moale, preodominanta a arcadei , atacuri si finale lungi, accentuare inalta. n ciuda acestor laturi, in genere negative, unii dintre aceti scriptori pot avea o serie de insusiri poetice si un anumit talent de improvizare. Celalalt pol al labilitii ii gsim in micarea grafica cu redare excesiva si criptata si care corespunde unei destinderi inadecvate. Desfurarea traseului se face in mod fragmentar, abrupt , agitat, spasimodic adesea tremurat , necontrolat, cu viteza redusa datorata crisprii. Scrierea este necontrolata cu aspect spaial perturbat, slaba, forme deterioarate si disoluii, inegaliate extrema a tuturor indiciilor grafici, tendina la juxtapunere, tocata, viteza inegalasi mai ales o mare inegalitate a gradului de legtura, fir indurat, unghiuri, linii fluctuante. Toate acestea traduc modificri ale personalitii: pierderea controlului,

reactivitate excesiva, violenta, anarhie interioara, fire exploziva si o extrema labilitate - punct comun cu scrierea laxa de gradul I, dar a crei origine e diferita. Nesinceritatea, miciuna, neltoria. In viata cotidiana se cere adesea grafologului de a se pronuna asupra delicatei probleme a autenticitii unor persoane, daca anumite scrieri ne atrag atenia imediat intrucat ele conin numeroase semne de nesinceritate. Astfel, pe de o parte, semnele de nesinceritatela care avem obiceiul sa ne referim nu sunt totdeauna prezente in anumite scrieri ale inselatoriilor recunoscui, pe de alta parte, dei unii indici grafici ne pot da o orientare in acest sens , doar un fascicol de elemente, o asociere de trasaturi ne poate duce la o recunoatere si o intelegere a modalitii de comportament a mincinoilor si inselatorilor . Sinceritatea unui subiect se reflecta in spontaneitatea gesturilor sale. Gradul de spontaneitate se recunoate in scris dup viteza si simplitatea cu care a realizat traseul. Dar, in prezenta unui grafism a crui lentoare este evidenta, va trebui sa fim ateni. Lentoarea singura nu ne sugereaz decit supravegherea scriptarului asupra exteriorizrii sale. Pentru a fi mai siguri ca avem de-a face cu mincinoi avem in vedere si urmtoarele aspecte: trasaturi reacoperite, suprapuse, fcute prin trecerea peniei peste o trstura deja existenta, dup o schimbare brusca de direcie; direcie sprijinita , adic micare normala de alternarea trasaturilor pline si subiri din traseu este inlocuita printr-o micare prin care subirele trece mai intai in plinul precedent, apoi schimbarea brusca de direcie, dup care trstura plina imprumuta traseul celei subiri si asa mai departe. Scriptorul ascunde aici o aciune prin alta, cci faptul de a trece din nou cu penia pe aceeai trstura nu are alt scop dect de a ascunde pe prima , aceea care este dedesupt. Este mai dificil de a ascunde pe prima,ceea care este dedesupt daca nu este acoperita. Ca atare, scriptorul care traseaz doua curbe suprapuse va fi deci mai sever judecat dect acela care suprapune doua drepte, cci este mai abil in aciunea sa de a ascunde. Trebuie precizat ca nu indicii grafici, izolai pot sa ne dea o indrumare, ci mai curnd un fascicul de elemente, o asociere de trasaturi. Si mai trebui si o raportare la structura personalitii daca voim sa intelegem si sa prevedem ceea ce impinge indivizii la minciuna si inselare. Imaturitatea afectiva. Deficienta de dezvoltare psihologica a persoanei care se traduce printr-o perturbare a vieii afective antrennd dezordine relaionale. Aceasta imaturitate comporta o constelaie de trasaturi considerate caracteristice : dependenta, lipsa de autonomie, incertitudine comportamentala, sugestibilitate, instabilitate, imposibilitatea de a-si controla emoiile, imposibilitatea de inserare in real si in comunitate. Se caracterizeaz prin: ingustarea literelor, ceea ce sugereaz teama, iar inhibiia micrii ar proveni din teama sau neincredere; relevarea micrilor care pierd alternanta sa ritmica de tensiune sau redare a micrii care tinde la unghi; predominarea micrii pe o forma inabila; lista de elasticitate prin disolutie sau

ridicitate, intreruperi ale traseului prin litere fcute din segmente.

Seciunea 2 - Tendina suicidara in scris Sinuciderea este un act semnificativ cu implicaii sociale deosebite. Pentru Albert Camus, chestiunea sinuciderii este extrem de reprezentativa pentru un intreg grup deprobleme existeniale ale antropologiei filozofice. Suicidul este mai curnd o conduita particulara dect o boala propriu-zisa. Exista dezechilibre caracteriale care favorizeaz tentativa impulsul surprinznd prin bruscheea scutului. Grafologul este rar consultat asupra riscului eventual de sinucidere la un scriptor dat. Mai adesea artau documente scrise de ctre o persoana care s-a sinucis sau care a fcut o tentativa, cerandu-i-se, daca este posibil sa regseasc indicii care ar putea atrage atenia. Desigur nu se pot trage concluzii categorice din punct de vedere grafologic intr-o problema att de vasta intrucat se sinucide, repetam, la orice vrsta si dintro infinitate de motive71. Studiul scrierii permite de a se vedea unde dinamismul psihic a fost perturbat in cazul tulburrilor psihologice dar nu se poate prevedea trecerea la act. Scrierea sinucigailor nu este obligatoriu patologica (doar in anumite cazuri), dar este expresia unui dezechilibru , a unei lupte inegale intre energia vitala si dezastrele sau agresiunile lumii inconjuratoare , existnd o relaie intre dezadaptare si riscul de autodistrugere. Ca proporii: ingustarea exagerata sau lrgime exagerata a cuvintelor, depasante inferioara exagerat de lungi sau scurte, depasante superioare exagerat de inalte sau joase, bucle foarte mari sau de forma anormala,sau bucla extrem de restrns, exagerarea sau atrofia semnelor libere (inceputul si finalul cuvintelor, bare ale lui t, accente), majuscule prea mari sau prea mici, litere deformate (o parte a literei este disproporionata fata de rest) semntura prea mare, prea mica sau prea diferita de text, descendenta. Ca structura : literele sunt labile sau prea rigide, relaxare exagerata, lipsa de fermitate prin aracade, telescopie, tremuraturi exagerate, intreruperi ale traseului, prin litere fcute din segmente, suduri, rupturi , pete litere umplute, linii prea ascendente, alburi neregulate (spatii importante si neregulate intre cuvinte sau marigini neregulate) deschideri sau includeri exagerate sau anormale. Ca dimensiuni: scrierea prea mica sau prea mare, izolare sau compactivitate exagerata. Ca orientare: scrierea rsturnata, dreapta - rigida sau exagerat de inclinata (direcie) sinistrogiritate exagerata. Ca dinamism: prea mare lentoare, neregularitate sau regularitate forte accentuate (in dimensiune, direcie, continuitate), micare flotanta, barata, cabrate
71

A.Athanasiu Scris si personalitate Edit. tiinifica, Bucureti 1970

sau excesiv de dinamice. Ca presiune, se are in vedere o presiune foarte slaba, neregulata. Ordonarea este in general perturbata ca si configuraia interliniilor, a spaiului dintre cuvinte, precum si un aspect de scriere descendenta, adic situata in partea stnga sus a paginii, sugernd un refuz , o indepartare spre trecut si imaginar. Alte aspecte grafice. Mod de legtura frecvent utilizat este arcada, care in contextul respectiv ar exprima repliere narcisista, intrerupere a comunicri cu ceilali , absenta de curbe care ar exprima lipsa de suplee, rigiditate sau din contra exces de curbe care ar corespunde lipsei de fermitate, de stabilitate, adesea absenta de unghiuri drepte, indicnd o lipsa de rigoare, de constanta, de posibiliti de ancorare in realitate sau invers, exces de unghiuri drepte, indicnd incapatanare, rezistenta obstinanta, folosirea de trasaturi subiri sau pline fara a face diferena dintre ele; mai apar trasaturi finale oblice la dreapta si in jos, accente si virgule imprastiate sau ascuite. In ceea ce privete gradele de tensiune grafice (Paphal), s-a notat ca, cele mai frecvente sunt gradul I si IV- gradul I traduce infantilism al personalitii, labilitatea, excitabilitatea si slbiciunea rezistentei, in tmp ce grasul V ar corespunde unei reactiviti excesive, unei rele economii a energiei, violentei, rigiditii. Aceste grade de extreme ale tensiunii grafice constituie elementele eseniale ale unui ritm de baza (Grundhytmus) slab si ar traduce eecuri si carene, deficit de integrare. Abordarea grafologica se va referi la trstura care este net modificata , la micare care este uneori lipsiota de suplee , ceea ce impreuna cu alte semne grafice ar indica o lipsa de comunicare. Se mai remarca a ingustare a literelor, ceea ce sugereaz teama, inhibiia micrii provenind din frica sau neincredere; daca survin in text si aspecte de etalare, ar semnifica impulsuri contradictorii care pierd alternanta sa ritmica de tensiune / destindere sau o redactare a micrii care tine la unghi cu exces de tensiune pe fond de inhibiie. In ceea ce privete forma pot aprea - neregulariatti ale zonei mediane -in dimensiune , inaltime sau lrgime, ceea ce ar traduce un sentiment de sine fluctuant, uneori o tendina depresiva: de asemenea , finale alctuite care opresc la sfritul cuvintelor , ca si cum s-ar bloca contractul trasaturi acoperite, retuuri care diminueaz lizibitatea. Ritmul spaial este perturbat : folosirea conventioanla a spaiului, inegaliti, stngacii, dezordonat, invadat, repartiia maselor grafice aritmica. Ritmul de structurare a formei este modificat : forme colare, impersonale, nesigure, nediversificate sau forme exagerate, umflate, torsionate, ornamente discordante. Avem aadar la aspectul grafic de imaturitate afectiva modificri ale micrii, formei, spaiului ale ritmului cu o predominare a formelor infantile descrise de mai muli autori francezi. Ca atare, consideram ca studiul scrierii candidailor, la sinucidere trebuie sa se refere esenial la trstura, structura (micare, forma, spaiu) tensiune grafica si

ritm de baza. Din tot ceea ce am artat este uor de inteles ca nu exista semne grafice specifice ale suicidului. Iar acela care au putut fi descrise sunt semne de depresiune, anxietate, agresivitate, labilitate (instabilitate emotiv - actionala), inhibiie accentuata (repliere narcisista)etc. Ele sunt resturi psihologice care pot sa aib influenta lor, dar nu sunt in mod automat determinate. Se poate deci vorbi cel mult de risc sau de o tendina suicidara cnd scrierea abunda in aspectele descrise. De asemenea, cnd apar brusc modificri in grafismul unor persoane coincizand cu izbucnirea unor tulburri psihice si de comportament. Sau cnd se observa o accentuare a unor manifestri la persoane cu o constituie premorbida, sau cnd survine o inrautatire a tulburrilor unor persoanalitati net patologice (melancolice , schizofrenici, ect). De aici importanta urmriri sistematice si dinamice a scrierii acestor categorii de persoane care trebuiesa fie luate in seama de cineva avizat si care sa-i avertizeze pe cei din jur ca poate se pregtete ceva. Schia patografica si grafologica a pictorului Van Gogh. Pentru exemplificare prezentam acum o schia patografica si grafologica a unui mare creator, pictorul Van Gogh care s-a sinucis. Vincent Van Gogh care s-a nscut la 1853. Din copilrie el a prezentat tulburri caracteriale: era ursuz, taciturn, meditativ, solitar si nu prea lua parte la jocurile frailor si surorilor lui. Profesorul Gastaut, intr-un studiu foarte complex,a insistat asupra diagnosticului de epilepsie ca si o stare psohopatica polimorfa. Tulburrile de caracter sunt dificil de analizat , unele dintre ele observandu-se la muli epileptici psihomotori. El era impulsiv, instabil , violent si se infuria pentru motive neinsemnate. Trebuia insistat asupra caracterului amnezic al acestei crize att de tipice pentru epilepsie. Si actualmente se poate admite ca Van Gogh nu era un psihopatie , ci un mare nervozat suferind de epilepsie psihomotorie. Ca indicii de ansamblu: grad de tensiune grafice foarte variate, ritm perturbat al micrii, dar creaie de forme personale si originalitate. Raportul micare/foma are in vedere predominarea micrii, dar si nevoia de a forma. Se definete prin: scriere inegala , simpla, presiune marcanta, legaturi in arcade si ghirlande , dilatata, inclinare cu redresri progresiva cu juxtapusa, tocata. Are o scriere neregulata, legaturi variate, inclinare mare a literelor, aspecte centrifuge, presiune pe alocuri redusa , ritm spaial uneori accentuat, scriere aritmica, stabilizri rigide, presiunea variabila, aspecte centripete, refuz de adoptare ca si insecuritate, adaptare dificila (destindere insuficienta si inhibiie inadegvata). Scrierea lui Van Gogh prezint neregularitati si disproporii in inaltime,

lrgime a literelor , in incliantie, direcie , continuitate, ornduire a spaiului , efectand in fapt toi indicii grafici. Ca interpretare: predominare a strii emoionale asupra raiunii; Van Gogh triete dominat de emoiile sale, cel mai adesea in lupta cu sine insusi; inadaptare a vieii interioare la problemele puse de realitate. Trebuie subliniata inegalitatea marcanta in lrgimea literelor si care ar trda alternante ale nevoii de contacte si de reineri, de spontanietate si de inhibiie. Apoi, inegaliti accentuate ale presiunii trasaturilor, apsrii brute cu aspecte pe alturi mcinate de presiunea trasaturilor precum si inegaliatati ale direciei rndurilor ceea ce ar arata stri dispozitionale variabile. Remarcam de asemenea , mari spatii primare , secundare si teriare (in litere, intre litere si intre cuvinte) ca si aspectul in general al scrierii, duble curbe, ghirlande care unesc trasaturile pline cu cele subiri ceea ce ar indica ca aceasta fire creatoare si voluntara ascunde o lipsa de sigurana interioara, care nu parvine sa compenseze marele sau dinamism. De notat ca spaiul dintre linii se reduce progresiv spre sfritul textului, ceea ce ar sugera ca scriptorul resimte dificulti sa pstreze o distanta fata de sine insusi si fata de activitatea sa. Anumite finale prelungite sut in mod paradoxal finale ingrosate,contrazicand elanul general al scrierii ctre drept si parnd a indica ceea ce pictorul insusi spunea: Contactul de care avea nevoie, nu ii gasesca dect in final decit in mine insumi72. Concluzionam spunnd ca Van Gogh nu a fost impiedicat de nebunia sa, sa devin un mare pictor, dar i-a favorizat agresivitatea asupra sa insusi.

72

Paunescu C. - Agresivitatea si condiia umana, Ed. Tehnica, Bucureti 1994

Seciunea 3 - Fundamentul tiinific al evidenierii stresului psihologic in scris Influenta sistemului nervos central si neurovegetativ sub diferite firme, asa cum au constatat specialitii de grafoscopie, duce in mod inevitabil la modificri si chiar alterare ale scrisului. Astfel , stri maladive, boli mintale, stri psihice deosebite, emoii puternice isi pun amprenta asupra scrisului. Este adevrat ca atunci cnd se refera la influenta emoiei asupra scrisului, specialitii au in verede situaii limita, cum ar fi starea psihica a unui sinuciga atunci cnd scrie biletul in care justifica actul. Intr-o asemenea situatie,influenta emoiei asupra scrisului este uor de observat, intrucat aspectul general al scrierii se alterneaz, ritmul se accentueaz, iar apsarea poate deveni uneori evidenta. Prezenta strilor emotive isi exercita influenta asupra actului scrierii prin modificarea vitezei de execuie in sensul accenturii acesteia (atunci cnd emoia produce o stare de excitare generala) sau al incetinirii ei (cnd se produce o inhibare a reflexelor normale), precum si prin perturbaii ale forei cu care se apas instrumentul scriptual. Daca starea emotiva nu este deosebit de intensa, aceste influente vor fi mult mai slabe si nu vor produce alterri vizibile ale scrisului. Trebuie avut in vedere faptul ca, intrucit fiecare persoana are o structura psihologica proprie, viteza de execuie si presupunerile exercitate in timpul scrierii in condiii normale variaz, neputandu-se stabili aprioric cu etalon al modului de scriere in condiiile lipsei de efect emotiv. In aceasta situatie,este necesar sa se stabileasc pentru fiecare persoana in parte parametrii normali ai scrierii, spre a putea depista prezenta emoiei in timpul aciunii respective. Pentru a se putea identifica rspunsurile scrise marcate de influenta strilor emotive caracteristice disimulrii adevrului trebuie sa se stabileasc un etalon al rspunsului scris neafectat de emoie pentru fiecare subiect testat si fiecare categorie de rspuns dat att afirmativ , cat si negativ. Ca urmare a cercetrilor experimentale in cadrul Institutului general al politiei, din examinarea atenta a testelor fcute in paralel cu poligraful asupra unor persoane care au comis fapte penale, s-au putut formula primele concluzii in elaborarea metodei de testare a sinceritii ci ajutorul emoiei manifestate in scris. Metoda de testare a disimulrii adevrului cu ajutorul scrisului se impune sa fie folosita paralel cu testarea clasica la poliograf. In aceste condiii se vor realiza o completare si o verificare reciproca a rezultatelor obinute prein cele doua metode, reducandu-se simitor posibilitatea de eroare existenta in cazul folosirii lor regulate.

CAPITOLUL VII - IMPLICAIILE JURIDICE CARE DECURG DIN IDENTIFICARE Seciunea 1 - Expertiza grafica in sfera juridicului Epoca prezenta se caracterizeaz in privina probatiunii printr-o etalare tiinifica a probelor, aspect in strnsa legtura cu dezvolatrea fara precedent a tiinei, inclusiva cercetrii si aplicaiilor criminalitii. In acest context pare firesc ca legimitorul roman a consacrat expertiza prin mijloacele de proba admise in procesul penal. Aflarea adevrului in anumite cauze penale necesita cunoaterea si rezolvarea unor probleme de stricta specialitate pe care organul judiciar nu le stpnete. In asemenea cazuri se recurge la cunotinele unui expert dispunandu-se din oficiu sau la cerere efectuarea expertizei. In practica judiciara expertizele pot interveni in domenii foarte variate. Astfel se pot efectua expertize criminalistice (grafice, dactilocopice, balistice). Rolul expertizei creste in condiiile dezvoltrii necontenite a progresului tiinei. Fara ca soluiile si concluziile expertului sa fie hotrtoare , ele atrna foarte greu si adesea sunt determinate in solutioanarea cauzei73.
73

Nicolae Vadonciu - Tratat de procedura penala , Vol. 1, Ed Paideia, Bucureti, 1999

In cauzele penale, se folosesc numeroase inscrisuri pentru a face diverse dovezi. Totui, in procesul penal inscrisurile ca mijloc de dovada au o importanta si o frecventa mai redusa ca in procesul civil. In procesul civil au precdere inscrisurile in timp ce in procesul penal au precdere probele orale. nscrisurile constitue mijloace de proba in msura in care cuprind in coninut fapte sau mijloace de natura sa contribuie la aflarea adevrului. Noiunea de inscris poate avea doua sensuri. In sens larg prin inscris se intelege orice act scris, cuprinzandu-se si formele scrise in care se consemneaz celelalte mijloace de proba. In sens restarans , prin inscris ca mijloc de proba se inteleg numai actele, care prin coninutul lor contribuie la aflarea adevrului fara sa reprezinte forma scrisa de manifestare a celelalte mijloace de proba. Potirvit art.116 Cod procedura penala, in cazurile in care pentru lmurirea unor fapte sau imprejurari ale cauzei, in vederea aflrii adevrului, sunt necesare cunotinele unui expert, organul de urmrire penala ori instana de judecata pot dispune la cerere sau din oficiu efectuarea unei expertize. Aceasta definiie privete expertizele judiciare care, in funcie de natura problemelor pe care sunt chemate se le rezolve, pot fi impartite in : criminalistice, medico-legale, psihiatrice, contabile si tehnice. Cercetearea inscrisurilor de incadreaza in domeniul expertizei criminalistice. Definitoriu pentru expertiza criminalistica este faptul ca ea reprezint o cercetare tiinifica a probelor materiale destinata identificrii persoanelor, obiectelor, substanelor si fenomenelor aflate in legtura cauzala cu fapta, stabilirii anumitor proprieti ale acestora precum si ale unor eventuale modificri de forma, coninut sau structura. Dup cum prevede art. 116 C.p.p, dispunerea expertizei criminalistice poate fi fcuta att de organele de urmrire penala, cat si de cele de judecata. Acest demers este facultativ, cu excepia cazurilor in care legea prevede expres obligativitatea efecturii unei expertize judiciare. Pentru efectuarea unei expertize criminalistice, instana sau organul de urmrire penala, printr-o incheiere, iar in al doilea caz, printr-o rezoluie sau ordonana vor desemna un expert. De obicei, dat fiind faptul ca expertiza se efectueaz de ctre un laborator sau un institut de specialitate, investirea expertului nu se face direct, ci acesta este numit de organul cruia ii aparine. Legea prevede ca daca in specialitatea respectiva exista experi oficiali, nu pot fi numii experi alte prsoane dect daca situaia ar necesita un astfel lucru. In actul de dispunere al expertizei , organul solicitant va insera si obiectivul acesteia sub forma unei intrebari la care expertul urmeaz sa rspund. Instanei sau organului de urmrire penala ii incumba obligaia de a remite expertului materialul necesar efecturii expertizei. Acestea trebuie sa poarte viza organului respectiv. In situaii exceptioanale, cnd din motive intemeiate actul in litigiu sau piesele de comparaie - in cazul expertizelor grafice - nu pot fi trimise spre expertizare (de exemplu sunt supuse regimului arhivelor) organul respectiv poate dispune ca examinarea acestora sa fie fcuta prin delegarea unui expert. La rndul sau , expertul poate cere lmuririle pe care le considera necesare organului solicitant. Chiar si prile pot da lmuriri expertului, dar numai cu incuviintarea organului care a cerut efectuarea expertizei74. Asigurarea oportunitii expertizei constituie o prima cerina ce trebuie avuta in vedere de ctre organele judiciare. In funcie de probele , datele sau materialele existente in cauza , este necesar sa se aprecieze daca, si in ce msura o expertiza este utila, astfel incat nici sa nu se intarzie efectuarea unei expertize indispensabile solutioanarii cazului, dar nici sa nu sa dispun efectuarea de expertize fara importanta, ceea ce ar duce la ntrzierea nejustificata a procesului judiciar75. Oportunitatea expertizei se raporteaz si la momentul dispunerii acesteia, intrucat consecine negative pot avea att intarziere cat si ordonarea ei prematura. In prima ipoteza, obiectele sau materialele trimise expertului pot suferi modificri, degradri, etc, iar in a doua ipoteza , datele sau urmele sunt insuficiente pentru realizarea cercetrii. In situaia in care materialul remis expertului nu este suficient, organul de urmrire penala sau instana pot folosi reglementrile cuprinse in art 127 Cod procedura penala. Conform acestora, in cazul falsurilor in inscrisuri organul judiciar
74 75

E.Stanciu : Criminalistica, op cit, pag 61 C. Suciu Criminalistica, op. cit., pag. 571

poate ordona sa fie prezentate scripte de comparaie. Cererea se poate adresa particularului - cu condiia ca acesta sa nu fie sot sau ruda apropiata cu invinuitul sau inculpatul - ori actele se afla in depozitele autoritilor in drept. De asemenea, organele solicitante pot dispune ca invinuitul sau inculpatul sa prezinte probe scrise. O data incheiata aceasta etapa, expertul va proceda la efectuarea lucrrii in baza metodologiei cerute de genul expertizei criminalistice solcitate. Investigaiile sale si rezulatatul lor final vor fi cuprinse intr-un raport de expertiza, ce se intocmeste in scris si se remite organului solicitant. Raportul de expertiza se redacteaz in termeni clari si precisi, evitandu-se formulri incomplete, echivoce sau tehniciste, astfel incat ele sa reflecte temeinicia tiinifica a cercetrii. Trebuie precizat ca independent de numrul experilor se va redacta un singur raport. Potrivit art. 123 Cod procedura penala , raportul de expertiza urmeaz sa cuprind trei parti: prima parte, cea introductiva , indica organul care a dispus expertiza, numele expertului, data dispunerii expertizei si a intocmirii raportului, obiectul expertizei, materialul pe baza cruia s-a efectuat aceasta si explicaiile prtilor (daca acestea au participat la efectuarea expertizei) ; a doua parte, expunerea cuprinde desprinderea operaiunilor si analizelor efectuate, diferite explicaii s.a; in fine,a treia parte va cuprinde concluziile la care a ajuns expertul,ce reprezint rspunsul la intrebarile care i-au fost puse. n situaiile in care se apreciaz ca expertiza nu este completa, instana sau organul de urmrire penala au posibilitatea legala de a cere completarea raportului de expertiza, iar in cazul in care se manifesta indoieli cu privire la exactitatea concluziei organale solicitante pot cere efectuare unei alte expertize (a se vedea in acest sens prevederile art 177 Cod procedura penala). In ceea ce privete valoarea probatorie a expertizei criminalistice, trebuie reinut ca dei acesta este un mijloc de proba girat de tiina , totui nu are o foita probanta deosebita fata de celelalte mijloace de proba. Expertiza este considerata ca mijloc de proba si de legea civila. In acest sens art. 201 Cod procedura penala prevede: cnd pentru lmurirea unor imprejurari de fapt instana socotete de cuviina sa cunoasc prerea unor specialiti, va numi unul sau trei experi , statornicind punctele asupra crora ei urmeaz sa se pronune. Efectuarea expertizei este facultativa. Ea poate fi dispusa din oficiu sau la cererea unei dintre parti. Ordonarea expertizei se face printr-o incheiere ce va trebui sa cuprind, pe langa desemnarea expertului, obiectul expertizei. Efectuarea expertizei si intocmirea raportului nu comporta distincii in raport cu modul in care se desfoar lucrurile in domeniul penal. Legea procesual civila prevede si posibilitatea efecturii unui supliment de expertiza (art 212 alin 1 Cod procedura civila) sau a unei noi expertize (art 212 alin 2 Cod procedura civila). In ceea ce privete fora probanta a expertizei, legea las ca aprecierea acesteia sa fie fcuta de instana. In cazul in care instana se afla in fata a doua expertize contradictorii, ea va trebui sa resping motivat pe una dintra acestea, sa le elimine pe amndou sau sa apeleze la alt mijloc de proba. Seciunea 2 - Implicaiile juridice ale identificrii persoanei pe baza scrisului de mana Investigarea documentelor este unul dintre principalele domenii ale criminalisticii, arie cu o vasta problematica pe care majoritatea teoreticienilor o impart in doua mari ramuri si anume: cercetarea tehnica a inscrisurilor si cercetarea criminalistica a scrisului de mana. Intr-o viziune extrem de larga se poate aprecia ca primul domeniu se ocupa cu depistarea falsului in acte, noiunea de fals trebuie raportata la prevederile art. 288 Cod penal ce definete falsul material in inscrisurile oficiale. Conform coninutului respectivului articol, falsul material subsumeaz operaiile de contrafacere a scrierii si a subscrierii actului sau alternarea lui prin orice mijloc de

natura sa produc consecine juridice. Se subintelege ca in situaia depistrii unui fals material, organele juridice sunt interesate sa descopere si autorul acestuia. Cu problema identificrii unei persoane dup scrisul de mana se ocupa a doua ramura, aceea a investigaiei criminalistice a documentelor. Precizam ca stabilirea autorului unui scris poate fi de un real interes si in cazul in care scrisul respectiv nu reprezint un fals sau este suspectat de a fi fost contrafcut. Sunt , intr-adevar in care este necesar sa se verifice daca un text provine intradevar de la persoana care figureaz ca titular sau, de exemplu, in cazul unui scris anonim. Acesta a fost executat de una sau mai multe persoane bnuite. Aceasta ramura a expertizei se dovedete a fi importanta nu numai pentru interesele procesului judiciar, ci pentru lmurirea unor chestiuni ce tin de domeniul altor sfere ce de exemplu : istoriografia , critica literara s.a. Cercetarea criminalistica a scrisului de mana urmrete sa identifice autorul unui text, altfel spus sa stabileasc adevrul cu privire la presupusa paternitate a unui grafism. Identificarea scrisului de mana are aplicaie in ceea ce privete infraciunile referitoare la falsul in inscriere. Art.290 Codul penal reglementeaz falsul in inscrisuri sub semntura privata. Determinarea elementului principal care intereseaz aceasta infraciune si anume persoana care a realizat inscrisul, are implicaii in domeniul identificrii. Ceea ce intereseaz alturi de identificarea persoanei care a realizat nscrisul , este ca aceasta sa se fi folosit , in vederea producerii unei consecine juridice, pedeapsa fiind inchisoarea e la 3 luni la 2 ani sau cu amenda. Art. 288 Cod penal prevede ca falsificarea unei inscris oficial prin contrafacerea scrierii sau a subscrierii sau prin alterarea lui in orice mod, dar trebuie avut in vedere ca natura modificrii sa produc consecine juridice76. Se considera a fi nscrisuri oficiale biletele, tichetele sau orice alte imprimate productoare de consecine juridice. In ceeea ce privete dispoziiile testamentare, scrisul de mana are, de asemenea o mare importanta. Un testament poate fi sau olograf, sau fcut prin act autentic, sau in forma mistica77. Testamentul olograf nu este valabil dect cnd este scris in tot, datat si semnat de mana testatorului. Art 861 Cod civil prevede ca cel ce incheie un testament mistic trebuie sa ii iscleasc fie ca 1-a scris el insusi, sau ca a pus alta persona sa-1 scrie. Aplicaiile juridice ale identificrii persoanei pe baza scrisului de mana sunt numeroase, noi insa ne-am oprit doar la cteva exemple pe care le-am considerat semnificative. Semnificaia , indentificarii persoanei care a realizat scrisul se afla la baza infraciunii, are in vedere tragerea la rspundere a persoanelor care au svrit infraciuni.

CONCLUZII

Toi cei ce incearca sa cunoasc oamenii, cutnd sa sesizeze structura unei personaliti deseori recurg la caracterologie. Realitatea psihologica a fiecrei fiine umane este flotanta si complexa, conduita umana avnd multiple cauze care raman adesea necunoscute. Realizarea identificrii persoanei are in vedere in primul rnd expertiza criminalistica. Expertiza criminalistica a scrisului de mana comporta o activitate ce trebuie realizata de specialiti. Expertiza grafica, in principal se preocupa de identificarea autorului unui scris si cu descoperirea falsurilor in scrieri. Totodat are in vedere verificarea faptului daca textul sau o semntura provine de la scriptorul nominalizat in act. Dup abordarea in lucrarea de fata a expertizei grafice consideram ca trebuie sa concluzionam prin Maturarea unei confuzii care domnete inca in minile multora.
76 77

Codul juristului, Vol. II, Dr. Constantin Crisu, editura Juris Agresis 2002, pag 501 Codul Civil, art. 848 si art. 859

Este vorba de delimitarea dintre expertiza grafica si grafologia. Ele sunt doua lucruri deosebite , urmresc alt obiectiv, dei pornesc de la o baza comuna: studierea tiinifica a scrisului. Daca grafologia este studiul psihologic al documentelor scrise, expertiza grafica se ocupa cu identificarea autorului unui grafism si cu descoperirea falsurilor in scrieri. Expertiza grafica, adoptnd tehnica preconizata de grafolog studieaza si ea scrisul, dup caracterele obiective ale acestuia adic dup dimensiuni, direcie, forma. Presiune, viteza, ect., cutnd a preciza dominantele grafice ale unui document spre a compara daca se regsesc aceleai dominante in scrisul identificat. Grafologia reprezint studiul pentru a determina calitile autorului lui: a suferit intr-un timp scurt o mare evoluie transformandu-se intr-o disciplina cu baze tiinifice demonstrate. ncheiem aceasta difereniere prin ceea ce spunea Elena Bogdanovici in 1944: Aceste cteva considerente arata - independent de foloasele ce a tras expertiza din studiul grafologilor - ca denumirile lor s-au desprit si trebuie sa evolueze distinct. Conluzionam spunnd , ceea ce ne dorim sa rezulte din intreg studiul pe care lam realizat, ca expertiza criminalistica a scrisului are ca obiect de examinare scrisul de mana , considerat ca un complex de micri si desprinderi grafice, scrisul fiind individual si relativ stabil , fapt care permite identificarea scriptorului prin compararea scrisului incriminat, cu probele de scris care aparin in mod cert persoanei bnuite.

BIBLIOGRAFIE l.Athanasiu A. si Radu Constantin - Grafologia criminologica. Tendina criminala in scris, Editura PACO, Bucureti 1996 2.Aionitioaie C-tin, Berchesan V., Butoi T., Marcu L, Palanceanu E. - Tratat practic de criminalistica, ediia 2, Editura Carpati', Craiova 1992 3.Aionitioaie C-tin, Berchesan Pletea, Marcu Ilie, Palanceanu Eugen, Constantin Pletea, Ion Eugen Sandu, Emilian Stancu - Tratat de tactica criminalistica, ediia 2, Editura Carpati, Craiova 1992

4.Athanasiu Andrei si Radu Constantin - Caracterologia si grafologia, Editura Tehnica, Bucureti 5.Anghelescu Ion, Asache Ghe., Barbu Tudor si colaboratorii - Tratat practic de criminalistica, Institutul de criminalistica Serviciul Editorial, Bucureti 1978 6.Ciopraga A. - Criminalistica, Universitatea A. I. Cuza', I asi 1986 7.Ciopraga A., lacobita I. - Criminalistica, Editura Fundaiei Chemarea, Iasil997 8.Adrian Fratila si Ghe. Pasescu - Expertiza criminalistica a semnturii, Editura National 1997 9.Adrian Fratila si Radu Constantin - Expertiza grafica si raionamentul prin analogie, Editura Tehnica, Bucureti 2000 lO.Ionescu L. - Expertiza criminalistica a scrisului, Editura Junimea, Iai 1973 ll.Mircea Ion - Criminalistica, Editura Lumina Lex, Ediia II, Bucureti 2001 12.Suciu Camil - Criminalistica, Editura Didactica si Pedagogica, Bucureti 1972 13.Sandu D. - Falsul in acte, Editura Bucureti 1994 14.Stancu E. - Criminalistica, Editura Actami, Bucureti 1995 15.Stancu E. - Criminalistica (tiina investigrii infraciunilor),Editura Tempus, Bucurestil992 16.Codul civil - Lumina Lex 1997 17.Codul de procedura civila - Editura Lumina Lex 1995 18.Mihuleac Emil - Expertiza, Editura tiinifica, Bucureti 1971 19.Argeseanu I. - Criminalistica si criminologia in aciune, Editura Lumina Lex, Bucuresti2001 20.Olaru I. - Dezvoltarea scolii romaneti de criminalistica, Editura M.I., Bucureti 1975 21.Vasiliev G. - Criminalistica, Editura MGU Moscva 1990 22. Dicionar de criminalistica , Editura tiinifica si Economica 1984 23.Florescu Adrian - Criminalistica Milienului III ,Editura Little Star, Bucureti 2001 23.Sandu Ioan si V. Berchesean - Tratat de tactica criminalistica, Editura Carpati, Craioval992 24.Sorin Almareanu - Criminalistica, Editura Bisoprint, Cluj-Napoca 2000 25.Revista Criminalistica ,nr. 1, 2, 3 pe anul 1999