Daruieste si vei primi

Nu dai dect puin, cnd dai din ce-i al vostru. Numai dnd din voi niv, dai cu adevrat. i ce este frica de srcie, dac nu srcia nsi? Iar groaza de sete, n preajma fntnilor pline, nu-i oare setea cea mai nestins? cei ce dau fr a simi nici durere, nici bucurie, necunoscndu-i virtuile, sunt asemenea mirtului din vale, care i rspndete parfumul n spaiu. E bine s dai cnd i se cere, dar i mai bine fr s i se cear, din nelegere. Iar pentru cei dornici s dea, a-i cuta pe necjii este o bucurie mai mare dect darul nsui. Fiindc, se afl, oare, vreun lucru pe care s i-l refuzi? O, desigur, tot ceea ce i aparine va fi druit ntr-o zi, Deci, d acum, n anotimpul drniciei tale, iar nu n cel al motenitorilor ti. (Profetul de Kahlil Gibran)

Acest principiu al daruirii bineinteles este usor dar nu simplu de aplicat si se sintetizeaza in declaratia Daruieste si vei primi. Oamenii numesc acest principiu in diferite moduri: legea actiunii si reactiunii; legea atractiei si respingerii; legea cauzei si efectului. Cel mai des se vorbeste despre legea semanatului si culesului. Daca semeni porumb, culegi porumb. N-am vazut niciodata sa creasca ridichi daca semeni boabe de porumb. Daca semeni orz, culegi orz. Dar daca semeni ura, ce vei culege? Dar daca semeni iubire, ce se va intampla?

Aceste dou aciuni, a darui si a primi nu pot fi niciodat separate complet. Ca i principiile yinyang, feminin-masculin, ele snt opuse dar complementare i niciodat nu poate exista una fr cealalt. A drui i a primi - dou mistere care, odat nelese, ne pot transforma viaa n bine pentru totdeauna. Ca i principiile yin-yang, druirea i acceptarea snt ntr-o continu micare. Aceste dou aciuni formeaz i menin ntregul univers, cel mai adesea manifestndu-se ntr-un mod tainic, discret i att de subtil nct nici nu ne dm seama de prezena lor. Viaa pe care o avem este un dar Divin. El ne este oferit clip de clip cu atta discreie de ctre Dumnezeu, nct nici nu ne

gndim c viaa, pe care o risipim cel mai adesea, este un dar. Pmntul ne druiete permanent hrana pe care o mncm. Cerul ne druiete tot timpul aerul i lumina sa. Plantele, animalele, mineralele ne druiesc permanent cte ceva, ba uneori chiar propria lor existen. Noi cnd vom ncepe s druim cu adevrat? Cnd vom fi la fel de darnici ca i Pmntul? Cnd vom drui, la fel ca i Soarele, dragostea noastr tuturor, n mod egal? Adevrata druire nseamn o revrsare a iubirii tale. Sunt multe feluri de a darui iubire, dar doar unul singur exprima totul: sinceritatea trairii. Ceea ce vei simti daruind va fi rasplata ta, rasplata care nu se poate compara cu nimic material. A darui iubire este divin. Acest sentiment de daruire neconditionata e sublim, sa daruiesti si sa te bucuri de puterea ta de daruire, de puterea ta de a iubi.

S nu druim niciodat un lucru ateptnd altceva n schimb, pentru c atunci nu vom fi nici mcar la nlimea unei pietre, care se druiete pe sine pentru a oferi adpost, protecie, altar sau mormnt. Piatra nu cere niciodat ceva n schimbul sacrificiului ei.

Puterea de a drui vine de la Dumnezeu. Zgrcenia vine de la ego. Dumnezeu ne face s devenim desvrii. Egoul ne impurific i ne umple de ignoran i suferin. A drui nseamn a te deschide precum o floare cnd este atins de razele soarelui. A fi zgrcit nseamn a te nchide n mizeria i n ntunericul crnii tale. Zgarcenia avocatului Personalul primariei unei localitati descopera ca un renumit avocat din localitate nu a facut niciodata vreo donatie catre primarie. Persoana care raspundea de acest lucru se deplaseaza la domiciliul avocatului sa-l convinga sa faca o donatie. - Domnule avocat, cercetarile noastre arata ca aveti un venit de peste 500.000 dolari pe an, dar nu ati facut vreodata vreo donatie. Nu ati vrea sa ajutati intr-un fel comunitatea? Avocatul se gandi un timp si apoi raspunde: - Cercetarile dv. au aratat si ca mama mea este pe moarte, dupa o boala lunga, iar pensia pe care o are este de patru ori mai mica decat pretul medicamentelor pe care ar trebui sa le ia pentru a-i mai usura chinurile? Jenat, reprezentantul ingaima: Pai nu - Sau, continua avocatul, ca fratele meu, veteran lasat la vatra, este orb si condamnat sa-si duca viata intr-un scaun cu rotile? Reprezentantul incearca sa-si ceara scuze, dar

avocatul continua: - Sau ca sotul surorii mele a murit intr-un accident de circulatie, spuse el ridicand vocea, lasand-o cu trei copii si fara nici un ban? Umilit, infrant complet, omul murmura: - Nu am stiut, imi pare nespus de rau - Atunci, ii taie vorba din nou avocatul, daca lor nu le dau nici un ban, ce te face s crezi ca v-as da voua?

Ceea ce ne mpiedic s exersm druirea este egoul. Simul eului, impurificat de dorinele infinite ale plcerii i comoditii este o povar imens care nu poate fi ndeprtat cu uurin. Sri Ramakrishna spunea: "Soarele i revars lumina i cldura asupra ntregii lumi, dar nu poate s mprtie un nor care i acoper strlucirea. Tot astfel, att timp ct egoismul nvluie inima omului, lumina lui Dumnezeu nu poate s strluceasc." Deducem faptul c cine dorete s-i mbunteasc puterea de a drui, care n ultima instan nseamn sacrificiu de sine, trebuie s ndeprteze egoul. Egoul poate fi depit prin purificarea minii i dezvoltarea puterii de a iubi. Puterea de a iubi poate s creasc exersnd druirea. Prin revizuirea simmntului de posesiune, prin renunarea treptat la ideea de "eu" i "al meu", vom reui s purificm egoul i chiar s-l transcendem n totalitate. Pentru a obine uriae

transformri spirituale nu este obligatoriu s meditm asupra ideii de druire. Dac prin aciunea de a drui cineva nelege faptul de a oferi de mncare unui srac, sau a da civa bnui unui ceretor, el trebuie s-i pun n practic aceast atitudine ntr-un mod ct mai detaat posibil i, mai ales, trebuie s o fac ct mai des cu putin. Dac druirea nu poate fi considerat o cale spiritual n sine, trebuie s remarcm, totui, c absolut toate religiile i colile spirituale din ntreaga lume fac trimitere la druire. De ce avem de a face cu aceast omniprezen a druirii n toate tradiiile spirituale? Pentru c orice evoluie spiritual implic expansiunea contiinei sau, altfel spus, distrugerea sistematic a tuturor limitrilor impuse de ego. Poate c nu toi au puterea de discriminare suficient pentru a aborda prin meditaie problema transcenderii egoului, dar absolut oricine este capabil de a nfptui actul elementar de a drui. Prin simplul act de a drui, egoul poate fi purificat i apoi depit complet. Egoul este foarte subtil. Gndul de "eu" este primul care apare n minte. Exist, deci, pericolul ca egoul s-i supun i s perverteasc pn i actul elementar i sfnt al druirii. Este vorba, aici, de toate darurile pe care le realizm cu scopul de a ctiga faim sau diferite alte avantaje.

Pentru a nu permite egoului s perverteasc actul druirii, este necesar ca: -Intotdeauna druirea s fie nsoit de o maxim detaare i de o profund iubire. Acest lucru implic o integrare spiritual sau cel puin afectiv a actului druirii. - Trebuie s oferim nainte de a ni se cere i s ne ndeprtm nainte de a ni se mulumi. Concret, este bine ca actele noastre de druire s nu fie tiute de nimeni, "s nu tie dreapta ce face stnga" - dup cum spune Iisus. Exersnd astfel actul de a drui, avem toate ansele s depim condiionrile egoului i mai ales frica. -Un alt mod de a aciona este acela de a drui totul. n clipa n care eti capabil s oferi tot ceea ce ai, i nu numai o parte, fr a te gndi la o rsplat imediat sau viitoare, n aceeai clip ai nvins orice manifestare egotic. Ai devenit absolut liber. Iisus pe cnd era n Templu, ridicndu-i privirea vzu bogaii care puneau ofranda lor n vistieria templului. Vzu i o vduv srac aruncnd acolo doi bnui. i zise: "Drept v spun c aceast vduv srac a pus mai mult dect toi. Cci toi acetia au pus ofranda din prisosul lor, pe cnd ea, din nevoia sa, a pus TOT ce avea la viaa ei". Druind totul, egoul este complet depit.

Att timp ct i mai pstrezi o rezerv, aceasta arat o limitare n credin. Cu ct opreti mai mult, cu att mai mult i lipsete credinei tale. ntr-un alt loc, Iisus este ntrebat de un tnr bogat ce trebuie fcut, pentru a avea via venic. Iisus i rspunde: "Dac vrei s fii desvrit, du-te, vinde TOT avutul, d-l sracilor i vei avea comoar n cer". Atunci cnd oferi doar ceea ce i prisosete, egoul este nc linitit, ba chiar se poate folosi de actul druirii pentru a se ntri, dezvoltnd mndria. Dar atunci cnd ai druit totul, egoul este complet descoperit. S presupunem c este imposibil s ne druim tuturor n mod egal. Ei bine, atunci nu ne mpiedic nimeni s ne druim cu totul fiinei pe care o iubim. A drui i a primi snt dou aciuni complementare. Desprindem din aceast corelaie faptul c niciodat nu poi s primeti mai mult dect poi s dai. Druind totul, poi s primeti totul. Este recomandabil s ncepem exersarea druirii prin oferirea acelor lucruri care ne prisosesc. Cred c fiecare are printre lucrurile sale cteva obiecte care nu-i mai snt chiar att de utile. Aceste obiecte le putem drui. Apoi, trebuie ca, ori de cte ori n preajma noastr se desfoar o aciune la care putem participa, s ne oferim ajutorul nainte de a ni se cere i s ne

ndeprtm nainte de a ni se mulumi.

Multi oameni cunosc arta daruirii dar nu o cunosc pe cea a primiri, care este foarte importanta. A ti s primeti este
uneori mai important dect s druieti. A primi cu adevrat darul care i se ofer nseamn a-i susine subtil celui care ofer starea de deschidere pe care el o iniializeaz n acel moment. Dac cel care druiete va observa c darul su nu este primit cum trebuie (cu bucurie) va suferi, orict de detaat ar fi n ceea ce privete aciunea sa de a drui. Trebuie s tim s preuim ceea ce ni se ofer. S primim pur i simplu, cu bucurie, cu inocen, cu candoare. i n aceast privin avem multe de nvat de la copii. n mod normal, cnd un adult primete un dar, ori va spune c "nu trebuia", "c e prea mult", ori va avea tendina de a-i rspunde imediat printr-un alt dar, ceva de genul unui contra-serviciu. Este un mod deplorabil de a te comporta. Cineva spunea c cel cu adevrat generos este cel care tie s primeasc. Druii unui copil trei ciocolate, de exemplu, i vedei dac el v va spune: "vai, nu trebuia" sau c "e prea mult, nu trebuia s te deranjezi". Copiii "nha" darul i se ndeprteaz pentru ca nu cumva s te rzgndeti. i bucuria ta este mare atunci pentru c bucuria celui care a

primit este mare.

Apare cineva si spune Ce bine arati! iar tu ii raspunzi Tocmai m-am ingrasat 5 kg. Persoana ti-a facut un compliment, pur si simplu, la modul in care arati. Acest gen de oameni nu sunt dispusi sa le permita altora sa le daruiasca ceva. Atunci cand nu esti capabil sa primesti nici macar niste simple complimente, scurtcircuitezi functionarea principiului de a darui si a primi. Accepta orice compliment cu eleganta, cu recunostinta, permite-i sa te invaluie si intoarce-l la randul tau. Este o experienta de viata minunata sa incerci sa daruiesti mai repede decat poti primi inapoi.

SUCCESUL TAU, depinde doar de TINE. Succesul nu este negociabil Sunt sigur ca ai auzit ca este mai bine sa oferi decat sa primesti. Dar oare este adevarat? Si cum sa daruiesti daca tu nu ai suficient pentru tine? Motivul pentru care nu poti oferi este faptul ca nu ai. Dar tocmai alegerea de a darui altora, este cea care te face sa realizezi ca de fapt ai avut mereu. Exista o zona in creierul nostru numita sistemul limbic care nu se raporteaza la timp si nici la obiecte.

Acesta nu face diferenta intre tine si ceilalti si nu are notiunea de trecut, prezent sau viitor. Aceasta zona fara timp si spatiu din creierul meu, primeste ceea ce noi oferim pentru ca el nu stie ce anume iese sau ce anume intra. Orice creezi tu pentru altcineva este experimentat mai intai de corpul tau. Prin urmare cand indrepti rugaciunile tale, sau gandurile si emotiile tale de liniste si impacare catre cei dragi, in partea cealalta a lumii, TU INSUTI experimentezi acea impacare si acel sentiment de bine. Si in acest fel vezi inca odata ca a oferi inseamna de fapt a primi. Deci daca critici alte persoane, creierul tau nu stie cui ii este adresata critica si o primesti direct. Oferind compasiune catre o alta persoana acea parte a creierului nu stie catre cine este indreptata si o primesti. Creierul intodeauna primeste ca un dar pentru sine, ceea ce este adresat altuia. Exista 3 feluri de oameni care daruiesc: - oamenii de piatra; - oamenii de burete; - oamenii de fagure si miere; Pentru a obtine ceva de la oamenii de piatra trebuie sa-i lovesti cu ciocanul si atunci vei obtine aschii si scantei.

Ca sa obtii apa dintr-un burete trebuie sa-l storci si cu cat aplici o presiune mai mare, cu atat obtii mai multa. Iar oamenii fagure de miere isi revarsa pur si simplu, dulceata. Ai putea fi tot timpul fagure de miere pentru ca oricand ai ceva de daruit. Ai putea gandi: Ei bine, chiar s-ar putea ca eu sa nu am nimic de daruit! Nu am vreun talent sau vreo capacitate deosebita! Nu pot vorbi in public. Nu am multi bani. Sunt numai o gospodina. Sunt numai un electrician. Sunt numai un instalator. Sunt numai un student. Sunt numai o zdreanta veche iesita la pensie. Saracu de tine! Nu exista in realitate saracu de tine sau saracu de mine. Daca traim intr-un univers unde unul din principiile valabile este daruieste si vei primi, iar la temelia lui se afla ideea ca nu poti sa primesti ceva daca nu dai nimic, atunci rezulta in mod logic ca avem ceva de dat ca sa putem primi. Prin urmare, trebuie sa fie adevarat ca avem intodeauna ceva de daruit, altfel ar fi un univers nedrept. Tu si eu, ca toti oamenii de pe planeta asta, inflorim cand suntem laudati. Ne intarim prin lauda si suntem distrusi de critica. Exista un proverb care spune Vorba dulce mult aduce si chiar daca-i dulce este si sanatoasa. Orice daruiesti, vei primi inapoi. Daca daruiesti laude, vei primi laude care te intaresc. Daca critici pe

toata lumea, te vei distrugie si pe tine. Elementul final pentru a fundamenta principiul daruirii este urmatorul: Intodeauna daruieste cu speranta ca vei primi inapoi! Ce inseamna asta? Sa fii egoist si sa ii manipulezi pe ceilalti oferindu-le ceva apoi asteptand tot mai multe de la ei? NU. Principiul daruirii inseamna sa daruiesti si iar sa daruiesti, mereu si mereu fara sa stii cum si cand vei primi inapoi, dar avand speranta ca, pana la urma vei primi. Trebuie sa fii deschis sa primesti atunci cand ti se va da inapoi ceea ce ai daruit.

A DARUI SI A PRIMI Thomas Gaines Am trimis un zambet si el a navigat departe Pe marile zbuciumate ale vietii. Mult mai multe zambete decat pot eu numara Au navigat spre mine inapoi. Am strans o mana in timp ce sopteam incurajator Norii vor fi imprastiati de vant. Si am simtit ca viata-mi este binecuvantata In fiecare ora din acea zi.

Am trimis o urare de fericire Acolo unde cineva in suferinta avea nevoie de ea. Si, foarte curand dupa aceea, am gasit bucurie Adaugandu-se in camara mea. Mi-am daruit cu intelepciune Mica mea comoara din monezi castigate cu truda; Dar acum s-au intors la mine De sute de ori inmultite. Am ajutat un om sa urce un povarnis, O nimica toata. Si totusi o recompensa bogata am primit Pentru ca acum am un nou prieten. Ma gandesc in fiecare dimineata cand ma scol Cum pot sa realizez ceva, Eu stiu ca fiind folositor, progresez Si daruind va veni timpul sa primesc.