Drept constitutional Curs 2

Conceptul suveranitatii divizibile In conditiile actuale ale globalizarii si tendintelor accentuate de integrare conmunitara a statelor, se reevalueaza conceptul clasic al suveranitatii de a fi o putere absoluta fara grade de suerioritate, fara limitare in timp, fara exceptie pentru persoane sau state, si in final fara limitari de putere si autoritate. S-a lansat sintagma suveranitatii exercitate in comun, ideea divizibilitatii suveranitatii care este favorabila functionarii unui mecanism de integrare. Acceptarea unor termeni ca fuziunea suveranitatilor sau exercitarea in comun aacestora, este indispensabila functionarii oricarui mecanism integrationist. Fenomenele globalizarii ca extindere a comertului liber, miscarea libera a capitalului si finantelor determina asa zisa sustragere a economiei de subcontrolul politic, tot mai mult evidentiaza faptul ca statutul suveran sprijinit de trepiedul suveranitatii militare, economice si culturale, pierde posiblitatea de a echilibra situatia finanaciara. Statele natiune devin executante pentru unele fortepe care nu le controleaza politic. Pietele financiare globale opereaza imprecis, rapid impunandu-si legile. Statutului ii ramane in plan economic financiar o singura sarcina importanta: asigurarea unui buget echilibrat pentru protejarea populatiei impotriva consecintelor nefaste ale anarhiei pietelor. Globalizarea conduce la impresia unei dezordini mondiale, la impresia ca nu exista un pupitru de comanda, un centru de ordonare al problemelor lumii. Capitalul economic si banii necesari pentru demararea unor activitati economice se misca repede astfel ca poate sa fie cu un pas inaintea oricarei forme de organizare statala, teritoriala, care ar putea incerca sa includa si sa-I deturneze traseele. Efectele globalizarii sunt decisive dupa unii analisti in raport cu statul natiune. Baza materiala distrusa cu suveranitatea si independenta anulate, in clasa politica anihilata, statul natiune devine un simplu serviciu de securitate pentru megacompanii. Noii stapani ai lumii nu trebuie sa guverneze direct, ei insarcineaza guvernele nationale sa le adiministreze afacerile. Pornind de la efectele negative ale procesului de globalizare asupra suveranitatii statelor, asupra democratiei si a conditiei cetateanului, Hans Peter si Harold Shuman in lucrarea lor capcana globalizarii, propun cateva idei pentrucombaterea acestora in Europa si anume: consolidarea si reformarea democratica a UE prin intarirea rolului parlamentului european; realizarea uniunii monetare in Europa; extinderea legislatiei UE si asupra impozitarii; fixarea unui standard minim social si ecologic penru comertul mondial; infiintarea unor sindicate europene; consolidarea si europenizarea societatii civile. In conditiile in care statul contemporan este supus unor presiuni din partea mediului economic global, presiuni la care poate reactiona cel mai bine prin adaptare, solutia pentru statele natiune este de a intra intr-o structura integrationista, o tara asazis topita intr-o organizatie integrationista, bine structurata este mult mai puternica decat aceeasi tara izolata. Aceasta pentru ca integrarea produce modificari calitative in substanta economica, politica si insitutionala a tarilor care se integreaza, rezultatul fiind o forta superioara sumei fortelor statelor care pretind integrarea.

Trebuie mentionat ca in tarile din vestul europei integrate in UE, ideea divizibilitatii suveranitatii a triumfat. Aceste tari accepta suprematia dreptului comunitar in raport cu dreptul lor intern pe de o parte s pe de alta parte si-au adaptat constitutiile pentru posibilitatea de a transfera dreptul de suveranitate unor institutii internationale. Astfel, art. 24 din constitutia Germaniei prevede ca federatia poate transfera pe cale legislativa dreptul de suveranitate unor institutii internationale. Articolul 11 din constitutia Italiei prevede ca Italia consimte in conditii de reciprocitate cu alte state la limitari de suveranitate necesare unei ordini care asigura pacea si justitia intre natiuni. Ea ajuta si favorizeaza organizatiile internationale care urmaresc acest scop. Revenind la conceptu de suveranitate, trebuie sa aratam ca aceasta reprezinta de fapt legatura dintre stat, populatie si teritoriu. Prin urmare, reprezinta trasatura puterii de stat care ii confera posibilitatea de a se organiza si de a exercita in mod liber, exclusivl, conform vointei sale pe teritoriul national si cu referire la populatia care traieste pe acest teritoriu. Suveranitatea reprezinta suprematia si independenta puterii in exprimarea si realizarea vointelor guvernantilor ca vointa obligatorie pentru inalta societate. Cetatenia romana Notiunea de cetatenie poate fi examinata in doua acceptiuni: notiunea de cetatenie in primul rand este utilizata pentru a defini o institutie juridica adica o grupa de norme juridice care reglementeaza relatiile ce se stabilesc intre persoanele fizice si stat. in al doilea rand, notiunea de cetatenie este folosita pentru a caracteriza conditia juridica a persoanelor care au calitatea de cetateni. Aceatsa a doua acceptiune este importanta din punctul de vedere al dreptului constitutional. In acest sens, se vorbeste de cetatenia unei persoane, de dobandirea si pierderea cetateniei. Prin urmare, considerand cetatenia din punctul de vedere al subiectului ei, ea apare ca o situatie juridica, un statut, termenul prin care se desemneaza un compex de drepturi subiective si obligatii ale unei persoane. Cetatenia in articolul 5 aliniatul 1 precizeaza doar ca cetatenia romana se dobandeste, se pastreaza sau se pierde in conditiile prevazute de legea organica. Constitutia romana este reglementata in extenso prin legea nr 21 din 1991 care a abrogat reglementarile anterioare. Aceasta noua lege este in mare masura o copie a celei vechi, legea nr 24 din 1971 si nu este o lege organica in sensul constitutiei. In reglementarea actuala, institutia cetateniei romane nu mai este o institutie care sa apartina in exclusivitate dreptului constitutional ci este o institutie complexa care integreaza elemente specifice mai multor ramuri ale drepturilor. Desigur, cetatenia este o institutie mai ales de drept constitutional deoarece: 1. ea este o expresie a suveranitatii puterii politice; 2. statul stabileste statutul juridic al cetatenilor sai; 3. numai cetatenii romani au dreptul de a participa la exercitarea puterii in formele institutionalizate ale democratiei directe sau ale democratiei reprezentative. Natura juridica a cetateniei

O prima problema a fost aceea de a sti daca notiunea de cetatenie se aplica numai persoanelor fizice sau bunurilor, ajungandu-se la concluzia ca este aplicabila numai persoanelor fizice. Notiunea de cetatenie poate fi examinata astfel: - in acceptiunea politica; - in accepriunea juridica; Charles Rousien defineste cetatenia ca fiind legatura politica si juridica permanenta dintr-o persoana fizica si un anumit stat. aceasta legatura se exprima in totalotatea drepturilor si obligatiilor reciproce dintre o persoana si statul al carui cetatean este. Mai mult, este o legatura juridica speciala reflectata pe plan extern, pastrata si prelungita oriunde s-ar gasi persoana in statul sau de origine, in alt stat, pe mare, in cer sau in cosmos. Un rol important in procesul formarii institutiei cetateniei l-a avut si ideea nationala. Dupa cum se stie, revolutia burgheza a avut loc pentru prima data in tarile Europei occindentale unde statele burgheze s-au constituit in acelasi timp ca state nationale. Apartenenta la natiune a fost considerata ca apartenenta la stat, exprimata sub forma cetateniei. Asa se explica faptul ca in dreptul unor state se foloseste termenul de national sinonime cu cetatenia. In doctrina juridica contemporana unii autori considera ca institutia cetateneasca este de domeniul dreptului civil. Aceasta opinie se intemeiaza pe unele principii ale dreptului roman si cele ale dreptului francez unde institutia ceteniei era pana in 1927 reglementata de codul civil. In teoria germana s-a dezvoltat teoria formulata de Paul Lahant potrivit careia cetatenia ca legatura dintre stat si individ ar avea natura unuo contract tacit sau alogmatic. In sinteza concluziilor formulate de diferiti doctrinari notiunea de cetatenie poate fi definita ca lege politica si juridica dintre o persoana fizica si un anumit stat legislativ ce se exprimain drepturile si obligatiile care formeaza statutul juridic al cetatenilor statului respectiv. Institutia juridica a cetateniei nu trebuie confundata cu institutia dreptului si indatoririlor fundamentale ale cetatenilor. Normele care reglementeaza cetatenia, stabilesc conditiile in care unei persoane I se recunoaste statutul de cetatean in termenul caruia el are toate drepturile si indatoririle pe care statul le fixeaza cetatenilor sai. Unele drepturi si indatoriri privesc in mod excesiv pe cetateni, nu se extind si asupra unor persoane care nu au statutul de cetatean al acestui stat. Drepturile pe care le au numai cetatenii romani: dreptul de a alege si de a fi ales in organele reprezentative ale statului. Aceste drepturi sunt prevazute in articolul 34 si 35 ale constitutiei din 1991, articolul 7 al legii 68 din 1991 pentru alegerea camerei deputatilor si senatului, articolul 2, 4 din legea 70 din 1991 privind alegerile locale si precum si dreptul de a participa cu votul la referendum. Din asemenea, numai cetatenii romani pot participa la alegeri pentru functia de presedinte si de primar precum si sa fie alesi in aceste functii. Prin legea de revizuire a Constitutiei din 18 septembrie 2003, a fost introdus articolul 35 indice 1 care prevede ca in conditiile aderarii Romaniei la UE, cetatenii romani au dreptul de a alege si de a fi alesi in parlamentul European. Este vorba de

extinderea drepturilor electorale pe care le au cetatenii romani si la alegerile pentru parlamentul European, desigur in conditiile in care Romania va deveni membru cu drepturi depline in UE. - dreptul de a locui pe teritoriul Romaniei si de a-s stabili liber domiciliul sau resedinta in orice localitate din tara; - dreptul de a ocupa functii publice, civile si militare; - dobandirea dreptului de proprietate asupra terenurilor. Constitutia Romana in articolul 41 aliniatul 2 prevede ca cetatenii straini si apatrizii nu pot dobandi dreptul de proprietate asupra terenurilor. Aceasta prevedere a fost modificata prin lege de revizuire a Constitutiei din 18 septembrie 2003. - dreptul de a nu fi extradat sau expulzat. In relatiile internationale este stabilita practica in sensul ca statul refuza extradarea propriilor cetateni care dupa ce au comis o infractiune pe teritoriul altui stat s-au refugiat pe teritoriul lor. Prin legea nr. 4 din 1971 s-a prevazut ca nu pot fi extradati cetatenii romani, persoanele fara cetatenie domiciliate in Romania si cei care au obtinut dreptul de azil in tara noastra. Principiul acestei dispozitii legale a fost mentinut de constitutia din 1991 care in articolulul 19 aliniatul 2 a precizat ca: strainii si apatrizii pot fi extradati numai in baza unei conventii internationale sau in conditii de reciprocitate ceea ce presupune ca cetatenii romani nu pot fi extradati in nici un caz. Acelasi articol in aliniatul 3 a prevazut ca extradarea se hotaraste de justitie. Prin legea de revizuire a Constitutiei din 18 septembrie 2003 a fost introdus aliniatul 1 indice 1 in articolul 19 care stabileste ca: prin derogare de la prevederile aliniatului 1, cetatenii romani pot fi extradati in baza conventiilor internationale la care Romania este parte in conditile legii si pe baza de reciprocitate. Dreptul de a fi protejat diplomatic este atunci cand cetatenii romani atunci cand se gasesc vrelmelnic sau domiciliaza pe teritoriul unui stat strain iar acolo sunt supusi unor vechi sanctiuni din partea organelor acestuia au dreptul de a fi ocrotiti de misiunile diplomatice si oficiile consulare ale Romaniei din acea tara. Obligatiile pe care le au atunci cand cetatenii romani: - obligatia de fidelitate fata de tara. Cetatenii romani titulati de drepturi si libertati sunt obligati sa indeplineasca si indatoririle prevazute de constitutia si legile tarii. Din aceste obligatii decurge consecinta ca strainii nu pot comite din punct de vedere al legii noastre penale anumite infractiuni: tradare, tradarea prin ajutarea inamicului si tradarea prin transmiterea de secrete. - Cetateanul roman are dreptul si obligatia sa isi apere tara. Cetatenii care au implinit 20 ani cu exceptia cazurilor prevazute de lege, pot fi incorporati in conditiile legii organice. Revizuirea constitutiei da o noua reglementare obligatiilor militare ale cetatenilor, in acest sens textul nu mai prevede obligatia serviciului militar pentru barbatii cetateni romani. Se da in sarcina legii organice stabilirea conditiilor privind indeplinirea indatoririlor militare, indatoriri ce vor reveni tuturor cetatenilor barbati si femei. Se pastreaza limitele incorporarii intre 20 si 25 de ani cu exceptia voluntarilor.