Professional Documents
Culture Documents
ANALIZA
CALCULUL DIFERENT
IAL
RODICA LUCA{TUDORACHE
MATEMATICA
ANALIZA
CALCULUL DIFERENT
IAL
TEHNOPRESS
IAS
I 2005
CUPRINS
Notatii ..................................................................... 8
Capitolul 1 Preliminarii
Capitolul 2
2.1.
2.2.
2.3.
2.4.
2.5.
2.6.
Capitolul 3
Capitolul 4
1.1.
1.2.
1.3.
1.4.
1.5.
1.6.
2.1.
2.2.
2.3.
2.4.
2.5.
2.6.
2.7.
Capitolul 5
2.1. Diferentiala si derivatele partiale de ordinul ^nt^ai ale fun
tiilor
ompuse . .265
2.2. Diferentiale si derivate partiale de ordin superior ale fun
tiilor
ompuse . .271
2.3. Fun
tii omogene . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 276
Notatii
8
uanti
atorul universal (ori
are, ori
e)
9
uanti
atorul existential (exista)
2 apartenenta unui element la o multime (apartine)
in
luziunea unei multimi ^n alta multime (in
lusa)
) semnul impli
atiei logi
e (rezulta)
, semnul e
hivalentei logi
e (e
hivalent)
P (X ) familia partilor multimii X
; multimea vida
[i2I Ai reuniune de multimi
\i2I Ai interse
tie de multimi
A B produsul
artezian al multimilor A si B
A n B diferenta multimilor A si B
IN multimea numerelor naturale f1; 2; 3; :::g
Z multimea numerelor ^ntregi f0;n1; 2; :::g
o
6 0
Q multimea numerelor rationale pq j p; q 2 Z; q =
x<x0
lim f~(x); f~(x0 + 0) limita fun tiei f~ la dreapta ^n pun tul x0
x!x0
x>x0
Capitolul 1
PRELIMINARII
1. Mult
imi. Relat
ii. Fun
t
ii
12
Preliminarii
Da
a E este o multime, atun
i multimea
are are
a elemente toate submultimile lui A se numeste multimea partilor lui E si se noteaza
u P (E ).
Relatia de in
luziune "" denita mai sus ^ntre partile unei multimi E (sau
^ntre elementele multimii P (E )) are urmatoarele proprietati:
a) A A; 8 A 2 P (E ) (relatia este re
exiva);
b) Da
a A B si B A atun
i A = B (relatia este antisimetri
a);
) Da
a A B si B C atun
i A C (relatia este tranzitiva).
Multimea A este stri
t in
lusa ^n multimea B da
a A B si exista
el putin
un element b 2 B , b 62 A.
Operatii
u multimi
Fie E o multime, iar A si B
13
Multimi.Relatii.Fun tii
Se denes
^n mod asemanator reuniunea si interse
tia unei familii oare
are
de multimi (Ai)i2I , Ai E , 8 i 2 I , unde I este o familie de indi
i nita sau
innita
S
at x 2 Ai g;
i2I Ai = fx j 9 i0 2 I astfel ^n
^
T
i2I Ai = fx j x 2 Ai ; 8 i 2 I g.
Multimea elementelor
are apartin lui A si nu apartin lui B se numeste
diferenta dintre multimile A si B ; se noteaza A n B si se
iteste "A minus B ".
De
i
A n B = fx j x 2 A si x 62 B g.
Da
a A \ B = ; atun
i A n B = A si B n A = B .
Diferenta E n A se mai numeste
omplementara multimii A fata de E si se
noteaza
u CE A sau CA. De
i
CE A = fx j x 2 E si x 62 Ag.
Multimea tuturor pere
hilor (a; b), a 2 A si b 2 B ,
onsiderate
a elemente,
se numeste produsul
artezian al lui A
u B ; se noteaza A B si
itim "A ori B ".
De
i
A B = f(a; b) j a 2 A si b 2 B g.
Multimile A si B se numes
fa
torii produsului
artezian A B , iar a si b se
numes
oordonatele sau proie
tiile elementului (a; b).
Da
a A = B , ^n lo
de A A vom s
rie A2, adi
a
A2 = f(a1 ; a2 ) j a1 2 A si a2 2 Ag.
Doua elemente (a; b) si (a0 ; b0) ale produsului
artezian A B sunt egale da
a
si numai da
a a = a0 si b = b0 .
Se poate deni produsul
artezian A1 A2 : : : An a n multimi A1; A2; : : : ; An,
a ind multimea tuturor grupelor (n-uplelor) (a1 ; a2 ; : : : ; an), unde a1 2 A1 ,
a2 2 A2 , ..., an 2 An . De
i
A1 A2 : : : An = f(a1 ; a2 ; : : : ; an ) j a1 2 A1 ; a2 2 A2 ; : : : ; an 2 An g.
Da
a A1 = A2 = : : : = An = A produsul
artezian A1 A2 An se
noteaza
u An .
Se numeste relatie binara (relatie) ^ntre multimile A si B , notata
u R o
0
14
Preliminarii
Multimi.Relatii.Fun
tii
f
A!
B.
15
16
Preliminarii
Demonstratia Teoremei 1.1.3 rezulta din denitia surje
tivitatii si din Teorema 1.1.1.
Fie f : X ! Y si g : Y ! Z doua fun
tii. Fun
tia denita pe X
u valori
^n Z prin
orespondenta x ! g(f (x)) se numeste fun
tia
ompusa a fun
tiei g
u
17
Multimi.Relatii.Fun tii
si
f 1f
= 1A :
(1:1:1)
18
Preliminarii
Rezulta
a fun
tia g este inversa fun
tiei f , adi
a f este inversabila. Q.E.D.
2. Mult
imea numerelor reale
Multimea numerelor reale este multimea de baza ^n ^ntreaga analiza matemati
a. Ea se noteaza
u IR si se poate introdu
e ^n mai multe moduri. Unul
dintre a
estea este modul axiomati
, pe
are ^l vom prezenta ^n
ontinuare.
Multimea numerelor reale IR este o multime
u
el putin doua elemente,
^nzestrata
u doua operatii binare, notate "+", "" (numite adunarea, respe
tiv
^nmultirea) si o relatie, notata ^n raport
u
are sunt ^ndeplinite urmatoarele
axiome
A1: (x + y) + z = x + (y + z); 8 x; y; z 2 IR;
A2: 9 0 2 IR astfel ^n
^at x + 0 = 0 + x = x; 8 x 2 IR; (0 - elementul zero);
A3: 8 x 2 IR; 9 ( x) 2 IR astfel ^n
^at x + ( x) = ( x) + x = 0;
A4: x + y = y + x; 8 x 2 IR;
A5: (x y) z = x (y z); 8 x; y; z 2 IR;
A6: 9 1 2 IR astfel ^n
^at x 1 = 1 x = x; 8 x 2 IR; (1 - elementul unu);
A7: 8 x 2 IR n f0g 9 x 1 2 IR astfel ^n
^at x x 1 = x 1 x = 1;
A8: x y = y x; 8 x; y 2 IR;
A9: x (y + z) = x y + x z; 8 x; y; z 2 IR;
A10: 8 x; y 2 IR are lo
x y sau y x;
A11: Da
a x y si y x atun
i x = y;
A12: 8 x; y; z 2 IR
u x y si y z ) x z;
A13: 8 x; y; z 2 IR
u x y ) x + z y + z; 8 z 2 IR;
A14: 8 x; y; z 2 IR
u x y si 0 z ) x z y z;
A15: Ori
e submultime nevida majorata a lui IR poseda un
el mai mi
majorant, numit marginea superioara.
Relatia ""
are este o relatie de ordine totala (A10){(A12) se
iteste "mai
mi
sau egal", iar x y se mai poate s
rie y x si
itim "y mai mare sau egal
19
u x".
Din axiomele de mai sus dedu
em
a multimea numerelor reale (IR; +; ; )
este un
orp
omutativ total ordonat,
are satisfa
e proprietatea (A15).
a) Avem
0 x A=2 (0 + 0) x A8=;A9 0 x + 0 x.
Adunam ^n ambii membri ai relatiei de mai sus 0 x si obtinem 0 x = 0.
b) ( 1) x + x A=6 ( 1) x + 1 x A8=;A9 (( 1) + 1) x = 0 x =a) 0.
De
i x = ( 1) x.
) ( x) y + x y A8=;A9 (( x) + x) y = 0 y = 0. De
i (x y) = ( x) y.
20
Preliminarii
21
22
Preliminarii
23
torul fra
tiilor ze
imale innite sau se poate deni mai ^nt^ai multimea numerelor
naturale (axiomele lui Peano, vezi [8) si apoi,
u ajutorul lui IN se
onstruies
multimile Z , Q si IR (
u siruri Cau
hy de numere rationale {
onstru
tia lui
Cantor sau
u taieturi Dedekind, vezi [9).
Fie A IR, A 6= ; o multime majorata. Conform axiomei (A15) exista un
el mai mi
majorant, de
i marginea superioara a multimii, notata sup A.
Teorema 1.2.2. Elementul m este marginea superioara a multimii A IR,
A 6= ; (m = sup A) da
a si numai da
a sunt veri
ate
onditiile
a) a m; 8 a 2 A;
b) 8 " > 0 9 a" 2 A astfel ^n
^at a" > m ".
Demonstratie. Da
a m = sup A atun
i m este un majorant pentru multimea
A, de
i are lo
a).
Deoare
e el este
el mai mi
majorant pentru A, pentru ori
e " > 0 arbitrar,
momentan xat, elementul m " < m nu este majorant pentru A, de
i exista un
element a" 2 A astfel ^n
^at a" > m ", adi
a are lo
onditia b).
Re
ipro
, sa presupunem
a au lo
proprietatile a) si b). Proprietatea a) ne
spune
a m este un majorant pentru multimea A. Proprietatea b) ne arata
a m
este
el mai mi
majorant pentru A. ^Intr-adevar, da
a ar exista un alt majorant
al multimii A, m < m, atun
i a m; 8 a 2 A. Lu^and " = m m rezulta din b)
a exista a" 2 A astfel ^n
^at a" > m m + m ) a" > m,
eea
e
ontrazi
e
faptul
a m este majorant. De
i m este
el mai mi
majorant, adi
a m = sup A.
Q.E.D.
Fie A IR o multime minorata. Un
el mai mare minorant se numeste
marginea inferioara a lui A si se noteaza inf A.
24
Preliminarii
pentru ori
e " > 0 arbitrar, momentan xat, m + " nu poate un minorant pentru
A, adi
a exista a" 2 A astfel ^n
^at a" < m + ", de
i are lo
proprietatea b).
Re
ipro
, sa presupunem
a au lo
proprietatile a) si b). Proprietatea a)
ne spune
a m este un minorant pentru A. Proprietatea b) ne arata
a m este
el mai mare minorant, deoare
e da
a ar exista un alt minorant m > m
u
m a; 8 a 2 A, atun
i lu^and " = m m rezulta
a exista a" 2 A astfel ^n
^at
a" < m + m m ) a" < m,
eea
e
ontrazi
e faptul
a m este un minorant
pentru A. De
i m = inf A. Q.E.D.
Teorema 1.2.4. Ori
e multime A IR, A 6= ;, minorata are margine
inferioara.
Demonstratie. Deoare
e A este minorata (are minoranti) rezulta
a multimea ( A) este majorata, de
i
onform axiomei (A15) exista sup( A), ( A 6= ;).
Din Teorema 1.2.2 avem
a) a sup( A); 8 a 2 A;
b) 8 " > 0 9 ( a") 2 ( A) astfel ^n
^at a" > sup( A) ".
Relatiile de mai sus se pot s
rie e
hivalent astfel
a') a sup( A); 8 a 2 A;
b') 8 " > 0 9 a" 2 A astfel ^n
^at a" < sup( A) + ".
Folosind Teorema 1.2.3 de
ara
terizare a marginii inferioare a unei multimi,
din a') si b') rezulta
a exista inf A = sup( A), de
i A are margine inferioara.
Q.E.D.
Din demonstratia Teoremei 1.2.4 dedu
em
a sup( A) = inf A. Asemanator se demonstreaza
a inf( A) = sup A.
Un minorant (majorant) al unei multimi A IR
are apartine lui A se
numeste
el mai mi
(respe
tiv
el mai mare) element al lui A si se noteaza
u
min A (respe
tiv max A).
O multime nevida A IR se numeste marginita da
a ea este majorata si
minorata. O multime A IR nemajorata sau neminorata se numeste multime
nemarginita.
Teorema 1.2.5. Pentru A IR multime marginita, nevida, elementele
25
8 x 2 IR; 8 y > 0 9 n 2 IN
(1:2:1)
Vom demonstra proprietatea de mai sus prin metoda redu
erii la absurd. Presupunem
a 9 x0 2 IR si 9 y0 > 0 astfel ^n
^at 8 n 2 IN sa
avem ny0 x0, de
i n xy , 8 n 2 IN . Rezulta astfel
a multimea IN a numerelor
naturale este majorata, de
i
onform axiomei (A15) exista z = sup IN . Deoare
e
z 1 < z , din teorema de
ara
terizare a marginii superioare (Teorema 1.2.2),
lu^and " = 1 rezulta
a 9 m 2 IN astfel ^n
^at m > z 1, adi
a z < m + 1. Am
obtinut o
ontradi
tie, deoare
e m + 1 2 IN , iar z = sup IN . Dedu
em astfel
a
pentru 8 x 2 IR; 8 y > 0 9 n 2 IN astfel ^n
^at ny > x. Q.E.D.
Rezultatul un pi
modi
at se gaseste^n literatura de spe
ialitate sub numele
de Lema lui Eudoxus-Arhimede
Demonstratie.
26
Preliminarii
Teorema 1.2.7. Multimea numerelor rationale Q este densa (^n sensul ordinii) ^n IR, adi
a 8 a; b 2 IR
u a < b exista r 2 Q astfel ^n
^at a < r < b.
Demonstratie. Fie a; b 2 IR, a < b. Pentru a 2 IR lu^and x = a si y = 1
^n (1.2.1), rezulta
a 9 p 2 IN astfel ^n
^at p > a, de
i a + p > 0.
Notam
u a0 = a + p si b0 = b + p; avem a0 < b0 . Pentru y = b0 a0 > 0 si x = 1,
onform relatiei (1.2.1) 9 n 2 IN astfel ^n
^at 1 < n(b0 a0) sau na0 + 1 < nb0 .
f 2 IN astfel
Apoi pentru x = na0 si y = 1 ^n (1.2.1) obtinem existenta lui m
f > na0 . Fie m
el mai mi
num
^n
^at m
ar natural astfel ^n
^at m > na0 . De
i
m 1 na0 . Avem
na0 < m na0 + 1 < nb0 ) na0 < m < nb0 , a0 < mn < b0 ,
, a < mn p < b.
De
i pentru a; b 2 IR, a < b am gasit numarul r = mn p 2 Q astfel ^n
^at
a < r < b. Q.E.D.
o
n
Exemplu. Multimea A = 112 + 213 + + n(n1+1) ; n 2 IN este formata
din elementele sirului an = 112 + 213 + + n(n1+1) , n 2 IN . Deoare
e
1 =1
1
n
an = 1 21 + 12 13 + + n1 n+1
n+1 = n+1 ; n 2 IN ,
n
o
n ; n 2 IN . S
multimea A se poate s
rie astfel A = n+1
irul (an)n2IN ind
res
ator
(an < an+1; 8n 2 IN ) rezulta
a inf A =min A = a1 = 12 , iar sup A = nlim
!1 an = 1.
^Intr-adevar, pentru ultima armatie, veri
am
ele doua
onditii din Teorema
1.2.2 (teorema de
ara
terizare a marginii superioare)
n < 1; 8 n 2 IN ;
a) an = n+1
b) 8 " > 0 9 n" 2 I8N hastfeli ^n
^at an" > 1 ", unde
< 1 " + 1; 0 < " 1;
n" = : "
1;
" > 1;
(am notat
u [x partea ^ntreaga a numarului real x).
Multimea A nu are un element maxim. Da
a am presupune
a exista max A,
atun
i ar rezulta
a exista un element an = nn+1 = max A; n0 2 IN ,
u
proprietatea an an ; 8 n 2 IN . Inegalitatea obtinuta este falsa, deoare
e
0
an > an ;
0
27
28
Preliminarii
arata
a mai sus), iar reuniunea unei multimi numarabile de multimi numarabile
este numarabila (vezi Problema 11), rezulta
a multimea Q este numarabila.
Q.E.D.
1
1
1 ! 1
1 ! 1
2 ! 3
4
5
6
7
. %
.
%
.
2
2
2
2
2
3
5
7
9
11
# % .
%
.
3
3
3
3
3
4
5
7
8
10
. %
.
4
4
4
4
4
5
7
9
11
12
# % .
5
5
6
7
...
Teorema 1.2.9. (Cantor) Multimea numerelor reale nu este numarabila.
Demonstratie. Aratam
a multimea (0; 1 nu este numarabila, de unde va
rezulta
on
luzia teoremei. Folosim reprezentarea numerelor sub forma de fra
tii
ze
imale.
Presupunem prin absurd
a multimea numerelor din intervalul (0; 1 este
numarabila, de
i ea poate exprimata
a un sir
1 = 0; a11 a12 a13 a14 : : : a1n : : :
2 = 0; a21 a22 a23 a24 : : : a2n : : :
3 = 0; a31 a32 a33 a34 : : : a3n : : :
...
n = 0; an1 an2 an3 an4 : : : ann : : :
...
29
Ai
i
0;nan1 an2 : : : reprezinta numarul real a a
arui dezvoltare ze
imala innita este
1
X a
m ; (se
onsider
a 1 = 0; 999:::9:::).
m
10
m=1
Numarul real = 0; b1; b2 ; : : : bn : : :, unde b1 = a11 + 1, b2 = a22 + 1, : : :,
bn = ann + 1, : : : (da
a akk = 9 se ia bk = 1) se gaseste ^n (0; 1, dar este diferit
de n; 8 n. Ceea
e am obtinut
ontrazi
e faptul
a toate numerele din (0; 1
se gases
^n sirul de mai sus. De
i (0; 1 este o multime nenumarabila, de unde
rezulta
a IR este nenumarabila. Q.E.D.
Ca o
onse
inta a Teoremei 1.2.7, multimea numerelor irationale IR n Q este
o multime nenumarabila. Ori
e interval I din IR (vezi notatiile de mai jos) are o
innitate de numere rationale si o innitate de numere irationale.
Cantor a demonstrat
a IR este e
hipotenta
u P (IN ), (vezi [8).
Deoare
e exista o
orespondenta biunivo
a ^ntre multimea numerelor reale
si multimea pun
telor de pe o dreapta (pe
are s-a stabilit o origine, un sens
si o unitate de masura), vom identi
a multimea numerelor reale
u pun
tele
a
estei drepte, numita dreapta reala. Astfel vom folosi deseori limbajul geometri
,
spun^and "pun
t" pe dreapta ^n lo
de numar real sau "dreapta reala" ^n lo
de
multimea numerelor reale.
Fie IR = IR [ f+1; 1g dreapta reala extinsa (sau ^n
heiata), unde 1 si
+1 nu sunt numere propriu-zise,
i simboluri (elemente), numite minus innit,
respe
tiv plus innit. Elementul +1 se mai noteaza
u 1. Relatia de ordine pe
IR se prelungeste pe IR lu^and
1 < +1 si 8 x 2 IR; 1 < x; x < +1.
Elementele +1 si 1 se numes
numere reale innite sau pun
tele de la innit
ale dreptei reale, iar numerele reale se mai numes
^n a
est
ontext numere reale
nite. Multimea IR este total ordonata, iar +1 ( 1) este
el mai mare (respe
tiv
el mai mi
) element al ei.
Adunarea si ^nmultirea din IR se extind ^n IR lu^and prin denitie:
x + (+1) = (+1) + x = +1; (x 6= 1);
x + ( 1) = ( 1) + x = 1; (x 6= +1);
30
Preliminarii
8
<
+1; da
a x > 0;
1; da
a x < 0;
8
<
1; da
a x > 0;
x ( 1) = ( 1) x = :
+1; da
a x < 0;
x
x
+1 = 1 = 0; (x 2 IR).
Urmatoarele operatii nu au sens, de a
eea se numes
forme nedeterminate:
a) (+1)+ ( 1); (+1) (+1); ( 1) + (+1); ( 1) ( 1); (
are se
redu
pe s
urt la 1 1);
b) 0 (1); (1) 0, (pe s
urt 0 1);
) ++11 ; +11 ; , (pe s
urt 11 )
si ele nu pot
apata un sens de
^at prin examinarea expresiilor din
are provin.
Pentru o multime A IR nemajorata vom folosi si notatia sup A = +1, iar
pentru o multime A IR neminorata vom folosi notatia inf A = 1.
Vom nota
u
IR = IR n f0g;
IR+ = fx j x 2 IR; x 0g { multimea numerelor reale nenegative;
IR+ = fx j x 2 IR; x > 0g { multimea numerelor reale pozitive;
IR = fx j x 2 IR; x 0g { multimea numerelor reale nepozitive;
IR+ = fx j x 2 IR; x < 0g { multimea numerelor reale negative;
[a; b = fx j x 2 IR; a x bg { interval ^n
his, (a < b);
[a; b) = fx j x 2 IR; a x < bg { interval ^n
his la st^anga si des
his la
dreapta, (a < b);
(a; b = fx j x 2 IR; a < x bg { interval des
his la st^anga si ^n
his la
dreapta, (a < b);
(a; b) = fx j x 2 IR; a < x < bg { interval des
his la st^anga si des
his la
dreapta, (a < b);
[a; +1) = fx j x 2 IR; x ag { interval nemarginit la dreapta si ^n
his la
st^anga (sau semiaxa ^n
hisa la st^anga
u originea ^n a);
(a; +1) = fx j x 2 IR; x > ag { interval nemarginit la dreapta si des
his la
st^anga (sau semiaxa des
hisa la st^anga
u originea ^n a);
x (+1) = (+1) x = :
31
32
Preliminarii
33
rr
j
0
x
a
Fig. 1
Exer
it
ii
si probleme
34
Preliminarii
Sa se generalizeze apoi a
este relatii la familii oare
are de multimi din X , respe
tiv Y .
5. Fie f : X ! Y o fun
t
ie. Sa se arate
a
a) f este inje
tiva , 9 g : Y ! X surje
tiva astfel ^n
^at g f = 1X .
b) f este surje
tiva , 9 g : Y ! X inje
tiva astfel ^n
^at f g = 1Y .
6. Fie f : X ! Y
si g : Y ! Z doua fun
tii. Sa se arate
a
a) Da
a f si g sunt inje
tive (surje
tive) atun
i g f este inje
tiva (respe
tiv
surje
tiva).
b) Da
a f si g sunt bije
tive atun
i g f este bije
tiva si (g f ) 1 = f 1 g 1 .
7. S
a se arate, folosind Lema lui Eudoxus{Arhimede,
a ori
e numar real este egal
u marginea superioara a multimii numerelor rationale mai mi
i de
^at el, adi
a
8 x 2 IR; x = supfr 2 Q j r < xg.
8. Fie A; B IR dou
a multimi marginite, nevide. Da
a x y; 8 x 2 A; 8 y 2 B
atun
i
inf A sup A inf B sup B .
9. Fie A; B IR, A B . Da
a exista inf A; sup A; inf B si sup B (2 IR), sa se
arate
a
inf B inf A sup A sup B .
10. Fie A; B IR dou
a multimi nevide. Sa se demonstreze proprietatile
a) sup(A + B ) = sup A + sup B ;
b) inf(A + B ) = inf A + inf B ,
unde A + B = fa + b j a 2 A; b 2 B g.
11. S
a se arate
a reuniunea nita sau innita dar numarabila de multimi numarabile este si ea o multime numarabila.
12. S
a se determine inf A, sup A, min A si max A, unde A este
a) A = (1; 2 [ [5; 6);
o
n
b) A = 112 + 212 + + n12 ; n 2 IN ;
o
n
n
) A = ( n1) ; n 2 IN ;
n
o
2
d) A = n22n n+1
;
n
2
IN
;
+1
o
n
n
1
e) A = (1 n ) sin 2 ; n 2 IN .
13. (Inegalitatea lui Cau
hy-Buniakowski-S
hwarz). Fie ai ; bi 2 IR, i = 1; n
(n 2 IN ). Sa se arate
a
35
jaibij
n
X
i=1
a2i
!1=2
n
X
i=1
b2i
!1=2
egalitatea obtin^andu-se da
a si numai da
a exista ; 2 IR, nu ambele nule astfel ^n
^at
jbi j + jai j = 0; 8 i = 1; n.
14. (Inegalitatea lui Bernoulli). Fie ai >
1, i = 1; n (n 2 IN ), toate numerele
av^and a
elasi semn. Sa se arate
a
!
n
Y
i=1
(1 + ai ) 1 +
n
X
ai .
i=1
Fie ai > 0;
(Inegalitatea mediilor).
i = 1; n. Sa se arate
a
n
a1 + a2 + + an p
n
a1 a2 an 1 1
1,
n
a1 + a2 + + an
egalitatile obtin^andu-se da
a si numai da
a a1 = a2 = = an .
16. (Inegalitatea lui H
older). Fie ai ; bi 2 IR+ , i = 1; n, iar p; q > 1
u p1 + 1q = 1.
Atun
i
!1=p
n !1=q
n
n
X
X
X
p
.
bqi
ai
ai bi
i=1
i=1
i=1
si p 2 IR, p 1.
17. (Inegalitatea lui Minkowski). Fie ai ; bi 2 IR+ , i = 1; n
Atun
i
!1=p
!1=p
n !1=p
n
n
X
X
X
p
p
.
bpi
+
ai
(ai + bi )
i=1
i=1
i=1
15.
Capitolul 2
SIRURI SI SERII DE NUMERE REALE
1. S
iruri de numere reale
37
8 n n0 (")
are lo jan
aj < ":
(2:1:1)
Demonstratie. Da
a sirul (an )n este
onvergent atun
i pentru " > 0 si
ve
inatatea lui a, V = (a "; a + ") exista un rang nV not
= n0(") 2 IN astfel ^n
^at
an 2 V; 8 n n0 ("). De
i jan aj < "; 8 n n0 (").
Re
ipro
, presupunem
a are lo
onditia (2.1.1). Fie V o ve
inatate a pun
tului a. Atun
i exista " > 0 astfel ^n
^at (a "; a + ") V . Conform relatiei
(2.1.1) pentru " > 0 exista n0 (") astfel ^n
^at pentru ori
e n n0(") sa avem
jan aj < " , a " < an < a + " , an 2 (a "; a + ").
Deoare
e (a "; a + ") V dedu
em
a an 2 V; 8n n0 ("). De
i nlim
!1 an = a.
Q.E.D.
38
Notam nlim
!1 an = 1 sau an ! 1, pentru n ! 1.
Teorema 2.1.2. Sirul (an )n are limita +1 da
a si numai da
a
8 M > 0 9 nM 2 IN
8 n nM
(2:1:2)
are lo an > M:
8 M > 0 9 nM 2 IN
8 n nM
are lo an < M:
(2:1:3)
e este absurd. De
i presupunerea fa
uta este falsa, iar limita sirului este uni
a.
Q.E.D.
39
2 IR s himbam
un numar nit de termeni ai sirului, de i si ai ori arui subsir al sau. Q.E.D.
Conse inta 2.1.2. Da a un sir de numere reale are doua subsiruri u limite
40
8 " > 0 9 n2("=2) astfel ^n
^at 8 n n2 ("=2) are lo
jbn bj < "=2 .
Atun
i pentru un " > 0 si n n0(") def
= maxfn1 ("=2); n2("=2)g rezulta
j(an + bn ) (a + b)j = j(an a)+(bn b)j jan aj + jbn bj < "=2+ "=2 = ".
Obtinem
a nlim
!1(an + bn ) = a + b.
Fie a
um sirul (an)n
u limita a 2 IR, iar sirul (bn)n
u limita +1. De
i
8 " > 0 9 n0(") 2 IN astfel ^n
^at 8 n n0 (") are lo
jan aj < " si
8 M > 0 9 nM 2 IN astfel ^n
^at 8 n nM are lo
bn > M .
Fie M > 0; pentru " = a exista n0(a) not
= n1 2 IN astfel ^n
^at 8 n n1 are
lo
0 < an < 2a. Atun
i pentru n maxfn1; nM g avem an + bn > 0 + M = M ,
de
i nlim
!1(an + bn ) = +1.
^In mod asemanator se demonstreaza
azurile
lim a = a 2 IR; nlim
n!1 n
!1 bn = 1 ) nlim
!1(an + bn ) = 1;
lim a = 1; nlim
n!1 n
!1 bn = 1 ) nlim
!1(an + bn ) = 1;
lim a = 1; nlim
n!1 n
!1 bn = 1 ) nlim
!1(an + bn ) = 1,
pre
um si
ele referitoare la diferenta sirurilor (an)n si (bn )n. Q.E.D.
Teorema 2.1.9. Fie sirurile (an )n2IN si (bn )n2IN
u limita, iar produsul
limitelor are sens. Atun
i sirul produs (anbn )n2IN are limita si
lim (a b ) = nlim
n!1 n n
!1 an nlim
!1 bn :
Demonstratie. Sa
onsideram si ai
i mai ^nt^ai
azul nlim
!1 an = a 2 IR si
lim b = b 2 IR. Avem
n!1 n
8 " > 0 9 n1(") 2 IN astfel ^n
^at 8 n n1 (") are lo
jan aj < " si
8 " > 0 9 n2(") 2 IN astfel ^n
^at 8 n n2 (") are lo
jbn bj < ".
Sirul (bn)n este marginit, de
i exist
aM
>0 astfel
^o
n
^at jbnj M; 8 n 2 IN .
n
Pentru " > 0 denim n0 (") = max n1 2M" ; n2 2j"aj . Atun
i pentru ori
e
n n0 (") avem
janbn abj = janbn abn + abn abj = j(an a)bn + a(bn b)j
jan aj jbnj + jaj jbn bj < 2M" M + jaj 2j"aj = 2" + 2" = ",
adi
a nlim
!1 an bn = ab.
Da
a nlim
!1 an = 0, iar nlim
!1 bn = b 2 IR atun
i
"
janbn j M jan j < M M = "; 8 n n1("=M ),
41
de
i nlim
!1(an bn ) = 0. Mai sus am folosit doar marginirea sirului (bn )n , adi
a da
a
lim a = 0, iar (bn )n este marginit, rezulta
a (anbn )n are limita si a
easta este
n!1 n
0, nlim
!1(an bn ) = 0.
^In mod asemanator se demonstreaza si
elelalte
azuri
lim a = 1; nlim
n!1 n
!1 bn = b > 0 ) nlim
!1(an bn ) = 1;
lim a = 1; nlim
n!1 n
!1 bn = b < 0 ) nlim
!1(an bn ) = 1;
lim a = 1; nlim
n!1 n
!1 bn = b > 0 ) nlim
!1(an bn ) = 1;
lim a = 1; nlim
n!1 n
!1 bn = b < 0 ) nlim
!1(an bn ) = 1;
lim a = 1; nlim
n!1 n
!1 bn = 1 ) nlim
!1(an bn ) = 1;
lim a = 1; nlim
n!1 n
!1 bn = 1 ) nlim
!1(an bn ) = 1;
lim a = 1; nlim
n!1 n
!1 bn = 1 ) nlim
!1(an bn ) = 1. Q.E.D.
Teorema 2.1.10. Fie sirurile (an )n2IN si (bn )n2IN
u limita,
u bn 6= 0;
8n 2 IN , iar
^atul limitelor are sens. Atun
i sirul
^at abnn n2IN are limita si
an nlim
!1 an .
=
lim
n!1 bn
lim b
n!1 n
Demonstratie. Sa
onsideram
azul nlim
!1 an = a 2 IR si nlim
!1 bn = b 2 IR .
Atun
i, din Teorema 2.1.1 avem
8 " > 0 9 n1 (") 2 IN astfel ^n
^at 8 n n1(") are lo
jan aj < " si
8 " > 0 9 n2 (") 2 IN astfel ^n
^at 8 n n2(") are lo
jbn bj < " .
Deoare
e b 6= 0, rezulta
a 9
> 0 si 9nn3 2 IN astfel^
n
^
at jbonj
; 8 n n3 .
"
j
b
j
Atun
i pentru " > 0 si n n0 (") = max n1
"2 ; n2 2jaj ; n3 avem
an
jan aj + jaj jbn bj <
a an a
1
1
+
a
=
bn b
bn
bn b
jbnj
jbj jbnj
1
" jaj 1 "
jbj " "
< +
= + = ".
2 jbj
2jaj 2 2
an a
De
i nlim
!1 bn = b .
^In mod asemanator se demonstreaza si
elelalte
azuri
) lim an = 0;
lim
a
=
0
;
lim
b
=
b
2
I
R
n
n
n!1
n!1
n!1 bn
an
lim
a
=
1
;
lim
b
=
b
>
0
)
lim
= 1;
n
n
n!1
n!1
n!1 bn
an
lim a = 1; nlim
n!1 n
!1 bn = b < 0 ) nlim
!1 b = 1;
n
42
an
= 1;
lim
a
=
1
;
lim
b
=
b
>
0
)
lim
n
n
n!1
n!1
n!1 bn
an
lim
a
=
1
;
lim
b
=
b
<
0
)
lim
= 1;
n
n
n!1
n!1
n!1 bn
an
lim a = a; nlim
n!1 n
!1 bn = 1 ) nlim
!1 bn = 0; : : : Q.E.D.
Observatia 2.1.1. ^In enuntul Teoremei 2.1.10 se poate ^nlo
ui ipoteza
^
bn 6= 0; 8 n 2 IN
u nlim
!1 bn = b 6= 0. In a
est
az exista n0 2 IN astfel ^n
^at
bn 6= 0; 8 n n0 si modi
^and primii termeni ai sirului obtinem un sir (b0n )n
u
b0n 6= 0; 8 n 2 IN .
Teorema 2.1.11. a) Fie > 0; 6= 1 si sirul (an )n2IN IR
u limita
a 2 IR. Atun
i sirul (an )n2IN are limita a .
an
b) Fie (an)n2IN
u nlim
!1 an = 1. Da
a > 1 atun
i nlim
!1 = 1, iar da
a
an
0 < < 1 atun
i nlim
!1 = 0.
an
) Fie (an)n2IN
u nlim
!1 an = 1. Da
a > 1 atun
i nlim
!1 = 0, iar da
a
an
0 < < 1 atun
i nlim
!1 = 1.
Demonstratie. Pentru pun
tul a) sa
onsideram > 1. Presupunem prin
redu
ere la absurd
a an 6! a, pentru n ! 1. Rezulta atun
i
a exista un
interval
u
entrul ^n a, (u; v), ^n exteriorul
aruia se a
a o innitate de termeni
ai sirului (an )n. Dedu
em existenta unui subsir (ank )k (an )n
u proprietatea
a pentru ori
e k 2 IN are lo
ank > v, (presupun^and
a la dreapta lui v sunt o
innitate de termeni). Fie 2 IR
u = v. Atun
i pentru ori
e k 2 IN avem
ank > ,
eea
e este o
ontradi
tie,
a
i > a.
Da
a < 1, not^and 0 = 1 avem an = (01)an . Atun
i
onform
elor de mai
sus obtinem
a (0)an ! (0)a , de
i an ! a; pentru n ! 1.
^In mod asemanator se demonstreaza pun
tele b) si
). Q.E.D.
Teorema 2.1.12. a) Fie > 0 si sirul (an )n2IN de numere reale,
onvergent
u limita a > 0. Atun
i nlim
!1 log an = log a.
b) Da
a an ! 0 si an > 0; 8 n 2 IN , atun
i nlim
!1 log an = 1, (nlim
!1 log an =
= +1) pentru > 1 (respe
tiv < 1).
) Da
a an ! +1 atun
i nlim
!1 log an = +1, (nlim
!1 log an = 1) pentru
> 1 (respe
tiv < 1).
43
Demonstratie. a) Demonstram teorema mai ^nt^ai ^n
azul a = 1 si presupunem
a > 1. Presupunem prin redu
ere la absurd
a log an 6! 0, pentru
n ! 1. Rezulta atun
i
a exista un interval (u; v )
u
entrul ^n 0 si un subsir
(ank )k al sirului (an)n astfel ^n
^at log ank > v sau ank > v , 8 k 2 IN . Deoare
e
v > 0 si v > 1 rezulta
a ank 6! 1,
eea
e este o
ontradi
tie, deoare
e an ! 1,
pentru n ! 1.
Da
a < 1 s
riem log an = log an . Conform
elor de mai sus log an ! 0,
de unde rezulta
a logan ! 0, pentru n ! 1.
Pentru
azul general a 6= 1, avem aan ! 1, pentru n ! 1. Atun
i
onform
primei parti a demonstratiei rezulta
a log an log a = log aan ! 0. De
i
log an ! loga, pentru n ! 1.
b) Fie > 1, iar M > 0 un numar real pozitiv. Pentru M exista un rang
n0 de la
are an < M , (an ! 0). Rezulta
a log an < M pentru n n0 ,
adi
a nlim
!1 log an = 1.
^In mod asemanator se arata
a pentru < 1 avem nlim
!1 log an = +1.
) Da
a > 1, iar an ! 1, pentru n ! 1, atun
i pentru M1 > 0 exista
nM 2 IN astfel ^n
^at an > M1 , 8 n nM . Fie M > 0, iar M1 = M . Rezulta
atun
i
a exista nM not
= n1 2 IN astfel ^n
^at an > M sau logan > M , 8 n n1 .
De
i nlim
!1 log an = +1.
^In mod asemanator se arata
a da
a < 1 si an ! 1, pentru n ! 1 atun
i
lim logan = 1. Q.E.D.
n!1
Teorema 2.1.13. Fie sirurile (an )n2IN si (bn )n2IN
u limita, an > 0, 8 n 2 IN ,
bn
iar operatia ab are sens, unde a = nlim
!1 an , b = nlim
!1 bn . Atun
i sirul (an )n2IN are
bn
b
limita si nlim
!1 an = a .
Demonstratie. (I) Sa
onsideram
azul nlim
!1 an = a > 0 si nlim
!1 bn = b 2 IR.
Presupunem mai ^nt^ai
a a = 1. Vom arata
a da
a an > 1; 8 n 2 IN (sau
an < 1; 8 n 2 IN ) atun
i abnn ! 1. ^In primul
az (an > 1; 8 n 2 IN ) putem
presupune
a bn > 0; 8n 2 IN , e bn < 0; 8n 2 IN . Consideram bn > 0; 8n 2 IN ;
presupunem prin redu
ere la absurd
a abnn 6! 1, pentru
n ! 1. Deoare
e
b
n
b
k
ann > 1; 8 n 2 IN , rezulta
a exista un subsir ank k al sirului (abnn )n astfel
1
44
^n
^at pentru ori
e k 2 IN , abnnkk > v, (v > 1). De
i bnk > lglgav , de unde rezulta
nk
bnk ! +1,
eea
e este o
ontradi
tie. Da
a bn < 0; 8 n 2 IN , atun
i
onform
elor de mai sus an bn ! 1, de
i abnn = an1bn ! 1, pentru n ! 1.
^In al doilea
az (an < 1; 8 n 2 IN ), notam a0n = a1n . Atun
i abnn = (a0n1)bn si
abn ! 1, pentru n ! 1.
onform primei parti a demonstratiei (a0n)bn ! 1, de
i
bn n
Pentru
azul general a> 0, not
am
u
n = aan . Atun
i
onform
elor de
mai sus rezulta
a
n ! 1, aan ! 1 . Deoare
e abnn =
n abn , din Teorema 2.1.11
b
bn
si Teorema 2.1.9 rezulta
a nlim
!1 an = a .
(II) Sa
onsideram a = 0 si b > 0. Presupunem prin redu
ere la absurd
a
abnn 6! 0, pentru
n !1. Rezulta atun
i
a exista un numar real > 0 si un subsir
bnk
b
ank k ann n astfel ^n
^at pentru ori
e k 2 IN avem abnnkk . Putem presupune
lg .
a bnk > 0; 8 k 2 IN . Dedu
em astfel
a lg ank blgnk si de
i nlim
lg
a
n
k
!1
b
Am obtinut o
ontradi
tie,
a
i,
onform Teoremei 2.1.12 nlim
lg
a
=
1
.
!1 nk
Fara probleme deosebite se demonstreaza si
elelalte
azuri
bn
a = +1; b > 0; nlim
!1 an = +1;
bn
a = +1; b < 0; nlim
!1 an = 0;
bn
a 2 IR; a > 1; b = +1; nlim
!1 an = +1;
bn
a 2 IR; 0 < a < 1; b = +1; nlim
!1 an = 0;
bn
a 2 IR; a > 1; b = 1; nlim
!1 an = 0;
bn
a 2 IR; 0 < a < 1; b = 1; nlim
!1 an = +1. Q.E.D.
Observatia 2.1.2. Din Teorema 2.1.13 dedu
em
a pentru 2 IR, nlim
!1 an =
= a , pentru a > 0 sau pentru a = 0 si > 0.
1.4. Proprietati de
ompatibilitate a
onvergentei
u relatia de
ordine din IR
Teorema 2.1.14. Fie (an )n2IN si (bn )n2IN IR
u an bn ; 8 n 2 IN (sau
de la un rang ^n
olo). Da
a nlim
!1 an = a 2 IR si nlim
!1 bn = b 2 IR atun
i a b.
Demonstratie. Deoare
e nlim
!1 an = a si nlim
!1 bn = b avem
8 " > 0 9 n1 2 IN astfel ^n
^at 8 n n1 are lo
jan aj < " si
8 " > 0 9 n2 2 IN astfel ^n
^at 8 n n2 are lo
jbn bj < ":
45
Pentru " > 0 si n n0 = maxfn1; n2g obtinem, tin^and
ont si de inegalitatea
din enunt, a " < an bn < b + ". De
i a < b + 2"; 8 " > 0. Presupunem prin
redu
ere la absurd
a a > b. Atun
i pentru " = a 2 b , din inegalitatea de mai sus,
dedu
em
a a < b + 2 a 2 b , de unde rezulta
a a < a. Contradi
tia obtinuta ne
ondu
e la
on
luzia a b. Q.E.D.
Observatia 2.1.3. Teorema de mai sus se extinde si la
azurile a 2 IR,
b 2 IR si anume
a = 1; b 2 IR sau a = 1; b = +1 sau a 2 IR; b = +1,
onform ordinii din IR.
Teorema 2.1.15. Fie sirul (an )n2IN IR si a 2 IR. Da
a exista (n )n2IN IR+
u nlim
!1 n = 0 astfel ^n
^at jan aj n ; 8 n 2 IN (sau exista n0 2 IN astfel ^n
^at
sa aiba lo
inegalitatea de mai sus pentru n n0 ) atun
i nlim
!1 an = a, (
riteriul
majorarii).
Demonstratie. Deoare
e n ! 0; pentru n ! 1 avem
8 " > 0 9 n0(") 2 IN astfel ^n
^at 8 n n0 (") are lo
n < ".
Atun
i pentru " > 0 si n0 (") de mai sus, obtinem jan aj n < ", de
i
lim a = a. Q.E.D.
n!1 n
Teorema 2.1.16. Fie sirurile (an )n2IN , (n )n2IN , (n )n2IN IR astfel ^n
^at
n an n ; 8 n 2 IN (sau de la un rang ^n
olo). Da
a nlim
!1 n = nlim
!1 n = a
atun
i exista nlim
!1 an = a (
riteriul
lestelui).
Demonstratie. Din ipoteza avem
8 " > 0 9 n1 2 IN astfel ^n
^at 8 n n1 are lo
jn aj < " si
8 " > 0 9 n2 2 IN astfel ^n
^at 8 n n2 are lo
jn aj < ":
Atun
i pentru " > 0 si n maxfn1; n2 g not
= n0 avem
a " < n an n < a + ",
de unde rezulta jan aj < ". De
i nlim
!1 an = a. Q.E.D.
Observatia 2.1.4. Teorema se extinde si la
azul a = 1 sau a = +1.
46
si marginit superior este
onvergent, iar limita sa este marginea superioara a
multimii termenilor sirului.
(II) Un sir de numere reale des
res
ator si marginit inferior este
onvergent,
iar limita sa este marginea inferioara a multimii termenilor sirului.
este marginit.
Teorema 2.1.18.
(Cantor) Fie
47
un sir des
res
ator de intervale ^n
hise ale lui IR astfel ^n
^at nlim
!1(bn
Atun
i exista un pun
t uni
2 IR
omun tuturor intervalelor, adi
a
\1 [an ; bn = f
g.
an ) = 0.
n=1
xat. Atun i
ak ak+p bk+p bk ; 8 p 2 IN .
Pentru p ! 1, deoare
e plim
!1 ak+p = plim
!1 bk+p =
, (sirurile (ak+p)p si (bk+p)p
sunt sirurile (ap)p si (bp)p din
are s-au suprimat primii k termeni), obtinem
ak
bk .
De
i
2 [ak ; bk . Deoare
e k era arbitrar, dedu
em
a
2 \1k=1[ak ; bk .
Pun
tul
este uni
determinat. ^Intr-adevar, da
a ar mai exista un pun
t
1
u proprietatea an
1 bn ; 8 n 2 IN , tre
^and la limita pentru n ! 1,
obtinem
1
, adi
a
1 =
. Q.E.D.
Teorema 2.1.19. (Lema lui Cesaro) Un sir marginit de numere reale are
el putin un subsir
onvergent.
Demonstratie. Fie (xn )n2IN un sir marginit de numere reale. Atun
i exista
un interval [a1 ; b1
are
ontine toti termenii sirului. ^Impartim a
est interval
a +b . Cel putin
[a1; b1 ^n doua subintervale egale, lu^and mijlo
ul
saui pun
tul
2i
h
h
a
+
b
a
+
b
unul dintre
ele doua subintervale formate a1 ; 2 si 2 ; b1 va
ontine o
innitate de termeni ai sirului. Notam
u [a2 ; b2 un subinterval din
ele doua
are
ontine o innitate de termeni ai sirului. Cu intervalul [a2 ; b2 pro
edam ^n
a
elasi mod
a si
u [a1 ; b1, adi
a ^l ^mpartim ^n doua, alegem un subinterval ^n
are se gaseste o innitate de termeni ai sirului si ^l notam
u [a3 ; b3 . Construim
1
astfel prin re urenta un sir des res ator de intervale ^n hise
48
1
1
49
lim
= 1.
b) Fie sirul (xn )n2IN neminorat, adi
a 8 M > 0 9 nM 2 IN astfel ^n
^at
xnM < M sau inf fxn ; n 2 IN g = 1. Atun
i se arata asemanator
a ori
e
multime Uk = ( 1; k); k 2 IN
ontine o innitate de termeni ai sirului.
Construim subsirul (xnk )k astfel
xn 2 U1 ) xn < 1;
xn 2 U2 ; n2 > n1 ) xn < 2;
...
x 2U ; n >n
) xnk < k;
... nk k k k 1
Astfel klim
x = 1. Q.E.D.
!1 nk
Din Teorema 2.1.19 si Teorema 2.1.20 dedu
em
Conse
inta 2.1.4. Un sir de numere reale are
el putin un subsir
u limita.
Denitia 2.1.13. Un sir (xn )n2IN IR se numeste sir fundamental sau sir
Cau
hy da
a
x
k!1 nk
8 " > 0 9 n0 (") 2 IN astfel ^n ^at 8 n; m n0(") are lo jxn xm j < ": (2:1:4)
(2:1:5)
50
De
i pentru ori
e " > 0 exista ne 0(") 2 IN astfel ^n
^at 8 m; n ne 0 (") avem
jxn xm j < ". Rezulta
a sirul (xn )n este sir Cau
hy.
Re
ipro
, sa presupunem
a (xn)n este un sir Cau
hy, adi
a are lo
relatia
(2.1.4). Vom arata mai^nt^ai
a sirul (xn)n este marginit. ^Intr-adevar, lu^and " = 1
^n (2.1.4) rezulta
a exista n0 (1) not
= n1 2 IN astfel ^n
^at pentru ori
e m; n n1
are lo
jxn xm j < 1. Pentru m = n1 avem jxn xn j < 1; 8 n n1 si
jxnj = jxn xn + xn j jxn xn j + jxn j < 1 + jxn j; 8 n n1 .
Da
a notam
u M = maxfjx1j; jx2j; : : : ; jxn 1 j; 1 + jxn jg atun
i jxnj M;
8 n 2 IN , adi
a sirul (xn )n este marginit.
Conform Teoremei 2.1.19, sirul (xn)n2IN
ontine un subsir
onvergent (xnk)k2IN .
Fie x = klim
x . Vom arata
a sirul (xn )n2IN are limita x, de
i este
onvergent.
!1 nk
Conform Teoremei 2.1.1 avem
8 " > 0 9 k0("=2) 2 IN astfel ^n
^at 8 k k0 are lo
jxnk xj < "=2.
Sa
onsideram pentru un " > 0, n1 (") = maxfn0("=2); k0("=2)g. Atun
i
pentru n n1 ("),
onsider^and un k n1("), obtinem nk k n1 (") si
jxn xj = jxn xnk + xnk xj jxn xnk j + jxnk xj < 2" + 2" = ".
De
i pentru ori
e " > 0 exista n1 (") 2 IN astfel ^n
^at pentru 8 n n1 (")
avem jxn xj < ", de unde dedu
em
a sirul (xn )n este
onvergent,
u limita x,
(limita subsirului (xnk )k ). Q.E.D.
Observatia 2.1.5. Teorema lui Cau
hy este foarte importanta, deoare
e ne
da o
ara
terizare a unui sir
onvergent, ^n
are nu apare limita sa.
Observatia 2.1.6. Se poate arata
a ori
are dintre Teoremele 2.1.17, 2.1.18,
2.1.19 si 2.1.21 ^mpreuna
u Axioma lui Eudoxus-Arhimede (Teorema 1.2.6) este
e
hivalenta
u axioma (A15) de existenta a marginii superioare.
sin1 + sin 2 + + sin n , n 2 IN , este un sir
Exemplul 2.1.1. Sirul an =
2
22
2n
^
Cau
hy. Intr-adeva r, sa
onsideram un " > 0 arbitrar, momentan xat. Atun
i
jan+p an j = sin2 1 + sin222 + + sin2nn + sin(2nn+1+ 1) + + sin(2nn++p p)
1 1 sin n = sin(n + 1) + sin(n + 2) + + sin(n + p)
2 22
2n 2n+1
2n+2
2n+p
1
51
Pun^and
onditia 21n < " obtinem n > log2 1" . De
i rangul n0 (") din denitia
sirului Cau
hy este 8
1 + 1; da
a 0 < " 1;
>
< log
2
"
n0 (") = >
:
1;
da
a " > 1:
Atun
i pentru ori
e n n0 (") si pentru ori
e p 2 IN avem jan+p an j <". De
i
avem veri
ata
onditia (2.1.5), adi
a sirul (an)n este sir Cau
hy. Din Teorema
2.1.21 dedu
em
a sirul (an)n este
onvergent, de
i 9 nlim
!1 an = a 2 IR.
1 1
1
Exemplul 2.1.2. Sirul an = 1+ + + + ; n 2 IN , nu este sir Cau
hy.
2 3
n
Presupunem prin redu
ere la absurd
a sirul (an)n 2 IN este sir Cau
hy,
= n1 2 IN astfel
adi
a are lo
(2.1.5). Pentru " = 21 rezulta
a exista n0 21 not
^n
^at pentru ori
e n n1 si ori
e p 2 IN avem jan+p an j < 21 . Lu^and p = n
obtinem ja2n anj < 21 ; 8 n n1.
Dar ja2n anj = n +1 1 + n +1 2 + + 21n 2nn = 21 ; n 2 IN ,
eea
e
ontrazi
e inegalitatea obtinuta mai sus. De
i presupunerea fa
uta este
falsa, adi
a sirul (an)n 2 IN nu este sir Cau
hy, de
i nu este
onvergent (
onform
Teoremei 2.1.21).
Deoare
e (an)n2IN este stri
t
res
ator (an < an+1 ; 8 n 2 IN ) rezulta
a
lim a = 1.
n!1 n
1.6. Pun
te limita ale unui sir. Limita superioara si limita
inferioara
Denitia 2.1.15. Spunem
a elementul x 2 IR este pun
t limita al sirului
(xn)n2IN IR da
a ori
e ve
inatate a lui x
ontine o innitate de termeni ai
sirului.
Da
a (xn )n2IN IR are limita x 2 IR atun
i x este pun
t limita pentru sirul
(xn)n. Exista siruri fara limita,
are au pun
te limita, de exemplu sirul divergent
xn = ( 1)n ; n 2 IN are pe 1 si 1 pun
te limita. ^Intr-adevar ori
e ve
inatate
52
+1
existenta unui subsir
onvergent. Limita a
estui subsir este un pun
t limita al
sirului dat.
Da
a sirul este nemajorat, Teorema 2.1.20 a) ne spune
a el
ontine un subsir
u limita +1, de
i +1 este pun
t limita pentru sirul nostru.
Da
a sirul este neminorat, Teorema 2.1.20 b) ne da existenta unui subsir
u
53
Conse inta 2.1.6. Multimea pun telor limita ale unui sir (xn )n2IN
este nevida.
IR
Teorema 2.1.23. Multimea pun telor limita ale unui sir are un el mai
mare element (nit sau innit) si un el mai mi element (nit sau innit).
54
limitele sale extreme sunt egale. Da
a sirul are limita, limitele extreme si limita
sirului sunt egale.
55
se poate
onstrui un subsir
u limita (Conse
inta 2.1.4 si Conse
inta 2.1.5), iar
limita respe
tiva (6= x,
onform Teoremei 2.1.24) ar trebui sa apara ^n LIM (xn).
Contradi
tia la
are am ajuns ne
ondu
e la
on
luzia
a nlim
!1 xn = x. Q.E.D.
n
; n 2 IN ,
u limita
Exemplul 2.1.3. Pentru sirul
onvergent an =
n o2n + 1
1
1
2 , multimea pun
telor sale limita este LIM (an ) = 2 , de
i
1.
limn!1
sup an = lim
inf
a
=
lim
a
=
n
n
n!1
n!1
n
2
n
1
n
+
sin
Exemplul 2.1.4. Fie sirul an = ( 1) 1 +
n
2 ; n 2 IN . Pentru
a determina multimea pun
telor sale limita, des
ompunem sirul^n patru subsiruri
onvergente
4k
1
4k ! e; pentru k ! 1;
4
k
a4k = ( 1) 1 +
+
sin
4k
2
4k 1
(4k 1) ! e 1; pentru k ! 1;
1
+
sin
a4k 1 = ( 1)4k 1 1 +
4k 1 4k 2
2
1
(4k 2) ! e; pentru k ! 1;
a4k 2 = ( 1)4k 2 1 +
+
sin
4k 2 4k 3
2
(4
k
3) ! e + 1; pentru k ! 1.
1
+
sin
a4k 3 = ( 1)4k 3 1 +
4k 3
2
De
i LIM (an) = f e 1; e + 1; eg, lim
sup an = e, lim
inf a = e 1.
n!1 n
n!1
Teorema 2.1.26. (I) a) L = lim sup 2 IR ,
n!1
8
< 1) 8 " > 0 9 N (") 2 IN astfel ^
n
^at 8 n N (") are lo
xn < L + ";
: 2) 8 " > 0; 8 n 2 IN 9 n0 n astfel ^
n
^at xn0 > L ":
b) L = lim
sup xn = +1 ,
n!1
b1) 8 M > 0; 8 n 2 IN 9 n0 n astfel ^n
^at xn0 > M ,
b2) 8 M > 0 9 nM 2 IN astfel ^n
^at xnM > M (sirul este nemajorat).
) L = limn!1
sup xn = 1 ,
8 M > 0 9 nM 2 IN astfel ^n
^at 8 n nM are lo
xn < M (nlim
!1 xn = 1).
(II)
a) l = lim
inf 2 IR ,
n!1
8
< 1) 8 " > 0 9 N (") 2 IN astfel ^
n
^at 8 n N (") are lo
xn > l ";
: 2) 8 " > 0; 8 n 2 IN 9 n0 n astfel ^
n
^at xn0 < l + ":
b) l = lim
inf x = +1 ,
n!1 n
8 M > 0 9 nM 2 IN astfel ^n
^at 8 n nM are lo
xn > M (nlim
!1 xn = +1).
56
) l = lim
inf x = 1 ,
n!1 n
1 ) 8 M > 0; 8 n 2 IN 9 n0 n astfel ^n
^at xn0 < M ,
2 ) 8 M > 0 9 nM 2 IN astfel ^n
^at xnM < M (sirul este neminorat).
Demonstratie. (I) a) Fie L = lim sup xn 2 IR. Deoare
e L este pun
t
n!1
limita pentru sirul (xn)n2IN , rezulta
a exista subsirul (xnk )k2IN
u klim
x = L,
!1 nk
de
i
8 " > 0 9 k0(") 2 IN astfel ^n
^at 8 k k0 are lo
jxnk Lj < " )
8 " > 0; 8 n 2 IN 9 n0 = nk n (k k0 ) astfel ^n
^at jxnk Lj < " )
xn0 > L "; adi
a are lo
pun
tul 2).
Demonstram 1) prin redu
ere la absurd. Presupunem
a nu are lo
1), adi
a
9 "0 > 0 astfel ^n
^at 8 n 2 IN 9 n0 n
u xn0 L + "0.
De
i la dreapta lui L + "0 se gaseste o innitate de termeni ai sirului, de
i
exista un subsir al sirului (xn )n
u toate elementele mai mari sau egale
u L + "0 .
A
est subsir are
onform Conse
intei 2.1.4
el putin un pun
t limita
are veri
a
inegalitatea L + "0. A
est pun
t este pun
t limita si pentru sirul (xn)n,
eea
e este absurd, deoare
e L era
el mai mare element din LIM (xn). Rezulta astfel
a are lo
relatia 1).
Re
ipro
, sa presupunem
a au lo
relatiile 1) si 2). Vom arata
a
L = lim sup xn . Din 2) avem
a
n!1
8 " > 0; 8 n 2 IN 9 n0 n astfel ^n
^at xn0 > L ".
Combin^and
u 1) si lu^and n N (") rezulta
a 9 n0 n astfel ^n
^at xn0 < L + ".
De
i pentru " > 0 9 N (") 2 IN astfel ^n
^at pentru 8 n N (") 9 n0 n
u
jxn0 Lj < ", adi
a (xn)n are un subsir
u limita L. Rezulta
a L este pun
t
limita pentru sirul (xn)n2IN .
Vom arata ^n
ontinuare
a L este
el mai mare pun
t limita. Presupunem
prin redu
ere la absurd
a exista L1 > L, L1 2 LIM (xn). Consideram mai ^nt^ai
azul L1 2 IR. Ve
inatatea V = (L1 "0; L1 + "0), unde "0 = L 2 L
ontine o
innitate de termeni ai sirului. Da
a luam ^n relatia 1), " = L 2 L obtinem
a
9 N (") 2 IN astfel ^n
^at 8 n N (") are lo
xn < L + " = L + L 2 L , de unde
rezulta xn < L+2L . De
i la dreapta lui L+2L se gaseste un numar nit de termeni
1
57
58
59
8 " > 0 9 n0 (") 2 IN astfel ^n ^at 8 n n0(") are lo jyn Lj < " ,
De
i pentru ori
e " > 0 9 n0 (") 2 IN astfel ^n
^at 8 n n0 (") avem
xn sup fxn ; xn+1 ; : : :g = yn < L + ",
adi
a avem veri
ata
onditia 1) din Teorema 2.1.26 (I)a).
Deoare
e (yn)n este monoton des
res
ator, rezulta
a yn L sau
sup fxn; xn+1; : : :g L. Astfel pentru ori
e " > 0, 8 n 2 IN 9 n0 n astfel ^n
^at
xn0 > sup fxn ; xn+1 ; : : :g " L ", adi
a
onditia 2) din Teorema 2.1.26 (I)a).
Rezulta
a L = lim
sup xn.
n!1
b) Presupunem
a L = 1. Atun
i nlim
!1 yn = 1 ,
8 M > 0 9 nM 2 IN astfel ^n
^at 8 n nM are lo
yn < M ,
sup fxn; xn+1 ; : : :g < M ) xn < M .
Rezulta astfel
a
8 M > 0 9 nM 2 IN astfel ^n
^at 8 n nM are lo
xn < M ,
de
i nlim
sup xn = 1.
!1 xn = 1 si lim
n!1
Asemanator se demonstreaza partea a doua a teoremei. Q.E.D.
Observatia 2.1.7. Da
a (xn )n2IN este nemajorat atun
i
sup fxk ; k ng = +1; 8 n 2 IN , (iar limn!1
sup xn = 1).
Da
a (xn)n2IN este neminorat atun
i
inf fxk ; k ng = 1; 8 n 2 IN , (iar lim
inf x = 1).
n!1 n
Teorema 2.1.28. Da
a (an )n2IN IR, atun
i
a) lim
sup( an) = lim
inf a ;
n!1 n
n!1
b) lim
inf( an ) = limn!1
sup an.
n!1
Demonstratie. a) Fie l = lim
inf a 2 IR. Din Teorema 2.1.26 (II)a) avem
n!1 n
1) 8 " > 0 9 N (") 2 IN astfel ^n
^at 8 n N (") are lo
an > l ";
2) 8 " > 0; 8 n 2 IN 9 n0 n astfel ^n
^at an0 < l + ".
,
10) 8 " > 0 9 N (") 2 IN astfel ^n
^at 8 n N (") are lo
an < ( l) + ";
20) 8 " > 0; 8 n 2 IN 9 n0 n astfel ^n
^at an0 > ( l) ".
Din Teorema 2.1.26 (I)a) dedu
em
a l = limn!1
sup( an ), adi
a lim
sup( an) =
n!1
60
= lim
inf a .
n!1 n
Da
a l = lim
inf a = +1, atun
i din Teorema 2.1.26 (II)b) avem
a
n!1 n
8 M > 0 9 nM 2 IN astfel ^n
^at 8 n nM are lo
an > M ,
8 M > 0 9 nM 2 IN astfel ^n
^at 8 n nM are lo
an < M .
De
i din Teorema 2.1.26 (I)
) rezulta
a limn!1
sup( an ) = 1, de
i limn!1
sup( an) =
= lim
inf a .
n!1 n
Da
a l = lim
inf a = 1,
onform Teoremei 2.1.26 (II)
) avem
n!1 n
8 M > 0 9 nM 2 IN astfel ^n
^at anM < M ,
8 M > 0 9 nM 2 IN astfel ^n
^at anM > M .
Din Teorema 2.1.26 (I)b) rezulta
a limn!1
sup( an ) = +1, de
i limn!1
sup( an) =
= lim
inf a .
n!1 n
^In mod asemanator se demonstreaza pun
tul b). Q.E.D.
Teorema 2.1.29. Fie (an )n2IN , (bn )n2IN IR
u an bn ; 8 n 2 IN (eventual exista n0 2 IN astfel ^n
^at an bn ; 8 n n0 ). Atun
i
(I) limn!1
sup an lim
sup bn ; (II) lim
inf a lim
inf b .
n!1 n
n!1 n
n!1
Demonstratie. (I) Fie l1 = lim sup an si l2 = lim sup bn . Avem trei
azuri
n!1
n!1
dupa valorile lui l1.
a) Da
a l1 = 1 atun
i inegalitatea l1 l2 este evidenta.
b) Da
a l1 2 IR si l2 = +1, inegalitatea este de asemenea evidenta. Sa
presupunem
a l2 < +1. Aratam ^n
ontinuare
a l2 nu poate 1. ^Intr-adevar da
a l2 ar 1, atun
i
onform Teoremei 2.1.26 am avea
8 M > 0 9 nM 2 IN astfel ^n
^at 8 n nM are lo
bn < M .
Dedu
em atun
i
a
8 M > 0 9 nM 2 IN astfel ^n
^at 8 n nM are lo
an bn < M ,
adi
a l1 = limn!1
sup an = 1. Contradi
tia la
are am ajuns ne
ondu
e la
on
luzia
a l2 2 IR. Atun
i din Teorema 2.1.26 avem
1) 8 " > 0 9 N1 (") 2 IN astfel ^n
^at 8 n N1 (") are lo
an < l1 + ";
2) 8 " > 0; 8 n 2 IN 9 n0 n astfel ^n
^at an0 > l1 "
si
10 ) 8 " > 0 9 N2 (") 2 IN astfel ^n
^at 8 n N2(") are lo
bn < l2 + ";
61
20) 8 " > 0; 8 n 2 IN 9 n00 n astfel ^n
^at bn00 > l2 ".
Atun
i pentru " > 0 arbitrar si pentru ori
e n 2 IN exista n0 n astfel ^n
^at
l1 " < an0 . Lu^and n N2 (") dedu
em
a 9 n0 n N2 (") astfel ^n
^at
l1 " < an0 bn0 < l2 + ".
De
i pentru ori
e " > 0 avem l1 " < l2 + ", de unde rezulta l1 l2 .
) Da
a l1 = 1 atun
i
8 M > 0 9 nM 2 IN astfel ^n
^at anM > M )
8 M > 0 9 nM 2 IN astfel ^n
^at bnM anM > M ,
adi
a l2 = +1.
Pentru inegalitatea a doua lim
inf a lim
inf b , se poate pro
eda
a mai
n!1 n
n!1 n
sus folosind Teorema 2.1.26 sau se poate folosi Teorema 2.1.28 si anume
(I )
an bn ) ( an ) ( bn ) ) lim sup( bn ) lim sup( an ) )
n!1
n!1
lim
inf
b
lim
inf
a
)
lim
inf
a
lim
inf
b . Q.E.D.
n
n
n
n!1
n!1
n!1
n!1 n
Teorema 2.1.30. Fie (xn )n2IN un sir de numere reale pozitive. Atun
i are
lo
urmatorul sir de inegalitati
sup pn xn limn!1
sup xxn+1 .
lim
inf xn+1 lim
inf pn xn limn!1
n!1 xn
n!1
pn x lim supn pn x este eviDemonstratie. Inegalitatea din mijlo
lim
inf
n
n
n!1
n!1
denta. Trebuie sa demonstram inegalitatile extreme
pn x si 2) lim sup pn x lim sup xn+1 .
xn+1
1) lim
inf
lim
inf
n
n
n!1 xn
n!1
n!1
n!1 xn
xn+1
xn+1
Notam l = lim
inf
si L = limn!1
sup x .
n!1 xn
n
a) Da
a l = 0 atun
i inegalitatea 1) este evidenta. Avem de demonstrat
inegalitatea 2). Pentru L = 1, inegalitatea 2) este evidenta. Pentru L < 1
(L 0) avem
8 " > 0 9 N (") 2 IN astfel ^n
^at 8 n N (") are lo
xxn+1 < L + ".
n
xN (")+1
xN (")+2
xn
De
i x < L + "; x
< L + "; : : : ;
< L + ",
xn 1
N (")
N (")+1
de unde rezulta
p
xn
n xN (") (L + ")1 N (")=n ; n N (") + 1.
< (L + ")n N (") ) n xn < p
xN (")
Tre
em ^n inegalitatea de mai sus la limite superioare si obtinem,
onform
Teoremei 2.1.29
62
p
n xN (") (L + ")1 N (")=n =
sup pn xN (") (L + ")1 N (")=n = nlim
limn!1
sup pn xn limn!1
!1
= L + ".
pn x L + ", adi
a lim sup pn x L.
De
i pentru ori
e " > 0 avem lim
sup
n
n
n!1
n!1
b) Da
a l 2 IR+ atun
i avem doua situatii L = 1 sau L < 1.
b1 ) Da
a L = 1 inegalitatea 2) este evidenta si trebuie s-o demonstram pe
1). Din Teorema 2.1.26 avem
8 " > 0 9 N (") 2 IN astfel ^n
^at 8 n N (") are lo
xxn+1 > l ".
n
xN (")+1
xN (")+2
xn
De
i x > l "; x
> l "; : : : ;
> l ",
xn 1
N (")
N (")+1
de unde rezulta
p
xn
n xN (") (l
> (l ")n N (") ) n xn > p
")1 N (")=n ; 8 n N (") + 1.
xN (")
Tre
^and la limita inferioar
a, obtinem
onform
Teoremei 2.1.29
p
p
inf n xN (") (l ")1 N (")=n = l ".
lim
inf n xn lim
n!1
n!1
De
i 8 " > 0 avem lim
inf pn xn l ", de unde rezulta lim
inf pn xn l.
n!1
n!1
b2 ) Da
a L < 1 atun
i trebuie demonstrate ambele inegalitati 1) si 2).
Demonstratiile sunt
ele de mai sus: a) pentru 1) si b) pentru 2).
) Da
a l = 1 atun
i si L = 1 si este su
ient sa demonstram inegalitatea
1). Avem
8 M > 0 9 nM 2 IN astfel ^n
^at 8 n nM are lo
xxn+1 > M )
n
xnM +1
xnM +2
xn
> M;
> M; : : : ;
>M )
xnM
xnM +1
xn 1
p
xn
p
> M n nM ) xn > xnM M n nM ) n xn > n xnM M 1 nM =n ; 8 n nM +1.
xnM
Tre
^and la limite inferioare
obtinem
p
p
n x lim inf n x M 1 nM =n = lim p
n xn M 1 nM =n = M .
lim
inf
n
n
M
M
n!1
n!1
n!1
p
n
De
i 8 M > 0 avem lim
inf xn M , adi
a lim
inf pn xn = 1 (=limn!1
sup pn xn ).
n!1
n!1
Q.E.D.
Conse
inta 2.1.7. Fie (xn )n2IN un sir de numere reale pozitive. Da
a exista
pn x = l.
xn+1
2
l = nlim
I
R
atun
i
exist
a
lim
n
!1 x
n!1
63
Exer
it
ii
si probleme
Folosind teoremele de
ara
terizare ale limitelor unor siruri (Teoremele 2.1.1,
2.1.2, 2.1.3) sa se arate
a
3n + 1 3
2
a) nlim
!1(2n + 1) = 1;
) nlim
!1( 3n + 2) = 1.
!1 4n + 1 = 4 ; b) nlim
2. S
a se arate
a n
1
a) sirul en = 1 +
; n 2 IN este stri
t
res
ator si marginit;
n
n+1
1
b) sirul yn = 1 +
; n 2 IN este stri
t des
res
ator si marginit;
n
1 n+1
1 n
<e< 1+
; unde e = nlim
) 1 +
!1 en = nlim
!1 yn,
n
n
(e = 2; 718281828459:::).
3. S
a se arate
a
1
1 1
+
+
+
= e.
lim
1
+
n!1
1! 2!
n!
4. S
a se arate
a sirul
1
1 1
ln n; n 2 IN
bn = 1 + + + +
2 3
n
este stri
t des
res
ator si marginit.
Limita sirului (bn )n se numeste
onstanta lui Euler si se noteaza
u
(
= 0; 577215:::).
5. S
a sedemonstreze
a
1
1
1
a) nlim
!1 n + 1 + n + 2 + + kn = ln k; 8 k 2 IN; k 2:
1
1
1 1 1
b) nlim
!1 1 2 + 3 4 + + 2n 1 2n = ln 2.
6. S
a se studieze monotonia si marginirea urmatoarelor siruri
p
1
1
1
2 n; n 2 IN ;
a) an = 1 + p + p + + p
n
2
3
p
1
1
1
b) bn = 1 + p + p + + p
2n; n 2 IN ;
2n 1
3
5
3 p3 2
1
1
1
n ; n 2 IN ;
)
n = 1 + p3 + p3 + + p3
n 2
2
3
1
1
1
p pp1
d) dn = 1 + p
n ; n 2 IN; p 2 IN; p 2;
p + p
p + + p
p
n p 1
2
3
1
1
1
p
1 pp 1
; n 2 IN; p 2 IN; p 2.
e) en = 1 + p
p +p
p ++ p
p n
p 2n 1 p 1 p
3
5
2
Sa se
al
uleze
apoi p
n
e
, unde bfn = bn b, b = nlim
lim
1
+
b
n
!1 bn si
n!1
p3 n
lim (1 +
en ) , unde
en =
n
,
= nlim
n!1
!1
n .
1.
64
lor
Sa se studieze onvergenta urmatoarelor siruri si apoi sa se al uleze limitele
a) xn = 1 + sin(
xn 1 1); n 2 IN; x1 = 0;
1
b) xn+1 = a + xn + x2n 1 ; n 2; x1 = x2 = 0; 0 a 1;
3
1
) xn = xn 1 +
; n 2; x1 > 0; > 0; (sirul lui Heron);
2
xn 1
d) xn+1 = xn + xn 1 ; n 2; x1 = x2 = 1 (sirul lui Fibona
i);
e) yn+1 = yn + yn 1 ; n 2; y1 = 2; y2 = 1 (sirul lui Lu
as).
x +x
8. Fie x1 > x2 > 0
si xn+1 = n n 1 ; n 2. Sa se arate
a
2
a) Subsirul (x2k 1 )k2IN este des
res
ator, iar subsirul (x2k )k2IN este
res
ator.
b) Sirul (xn )n2IN este
onvergent.
9. S
a se
al
uleze limitele urmatoarelor siruri
pn
p
(
n
+
1)!
n!; n 2 IN (sirul
lui Traian Lales
u);
a) an = n+1
"
#
1 n
1 n+1
1+
; n 2 IN .
b) an = n 1 +
n+1
n
10. (Teorema lui Stolz-Cesaro) Fie
sirurile (an )n2IN , (bn )n2IN IR
are satisfa
onditiile
i) bn > 0; 8 n 2 IN ; sirul (bn )n este stri
t
res
ator
u nlim
!1 bn = 1;
an+1 an
ii) 9 nlim
!1 bn+1 bn = l 2 IR.
an
Atun
i 9 nlim
!1 bn = l.
11. S
a se p
al
uleze
limitele urmatoarelor siruri
1 + 2p + + np
; n 2 IN; p 2 IN ;
a) xn =
p+1
n p
1
2 p
n + m p
1
b) xn =
+ a+
+ + a +
a+
; n 2 IN; a 2 IR;
n
n
n
n
m 2 IN; p 2 s
IN ;
p p
p
1 + 2 + 3 3 + + n n
33n (n!)3
n
; n 2 IN ; d) xn =
; n 2 IN .
) xn =
(3n)!
n
12. Fie (an )n2IN ; (bn )n2IN IR dou
a siruri
denite
astfel
1
1
an+1 = an 1 +
; bn+1 = bn 1 + ; n 2 IN ,
2
n
n
u a1 ; b1 2 IR+ xati. Sa se arate
a
a1 + a2 + + an
= 0.
lim
n!1 b1 + b2 + + bn
13. a) S
a se determine 2 IR astfel ^n
^at sirul (xn )n2IN denit prin
1
x1 = ; xn+1 = xn + 1; n 2 IN
3
sa e
onvergent.
65
b) Sa se determine 2 IR astfel ^n
^at sirurile (xn )n2IN si (yn )n2IN denite prin
1
1
x1 = y1 = 1; xn+1 = xn + yn ; yn+1 = xn + yn; 8 n 2 IN
4
2
sa e
onvergente.
14. Folosind Teorema 2.1.21 (Cau
hy) s
a se studieze
onvergenta sirurilor
os 1!
os 2!
os n!
a) an =
+
+ +
; n 2 IN ;
12
23
n(n + 1)
sin x sin 2x
sin nx
b) bn = 2 + 2 + + 2 ; n 2 IN; x 2 IR;
1
2
n
os x
os 2x
os nx
)
n =
+ 2 + + n ; n 2 IN; x 2 IR.
3
3
3
15. S
a se arate
a sirurile
1
1
1
a) an = 1 + p + p + + p ; n 2 IN ;
n
2
3
1
1
1
b) bn = 1 + p5 + p5 + + p5 ; n 2 IN
n
2
3
sunt divergente.
16. S
a se determine multimea pun
telor limita LIM (an ), lim
inf a , lim sup a
n!1 n n!1 n
pentru urmatoarele siruri
n
n
a) an = sin ; n 2 IN ; b) an = [1 + ( 1)n n( 1)n +
os ; n 2 IN ;
3.
6
1 1=n
n
; n 2 IN .
) an = ( 1)
1+ +e
n
17. Fie
sirurile (xn )n , (yn )n de numere reale marginite. Sa se arate
a
a) lim sup(xn + yn ) lim sup xn + lim sup yn ;
n!1
n!1
n!1
b) lim
inf
(
x
+
y
)
lim
inf
x
+
lim
inf y ;
n
n
n
n!1
n!1
n!1 n
sup yn ;
a) lim sup(xn yn ) = nlim
!1 xn lim
n!1
n!1
inf y .
b) lim
inf (x y ) = nlim
n!1 n
n!1 n n
!1 xn lim
19. S
a se demonstreze
a da
a xn > 0; 8 n 2 IN si lim sup xn 6= 0, iar
n!1
1
lim sup xn lim sup = 1
n!1
n!1 xn
atun
i sirul (xn )n este
onvergent.
20. Fie (xn )n , (yn )n dou
a siruri de numere reale. Da
a nlim
!1 xn = 1 atun
i sirurile
(xn yn )n si (yn)n au a
eleasi pun
te limita.
66
Fie sirul (an )n2IN de numere reale. Denim sirul (Sn)n2IN ^n felul urmator
S1 = a1 ; S2 = a1 + a2 ; : : : ; Sn = a1 + a2 + + an ; : : :
Denitia 2.2.1. Pere
hea ((an )n2IN ; (Sn )n2IN ) se numeste serie de termen
general an. Sirul (Sn)n2IN se numeste sirul sumelor partiale aso
iat sirului (an)n
sau seriei. Elementele sirului (an)n se numes
termenii 1seriei.
X
Vom nota seria
u a1 + a2 + + an + sau an.
1
X
n=1
n=1
1
X
67
1
X
1 .
S
=
Pentru jqj < 1 seria qn 1 este
onvergenta
u suma S = nlim
n
!1
1 q
n=1
1
X
De
i qn 1 = 1 1 q .
n=1
Pentru jqj 1 seria este divergenta, deoare
e nlim
!1 Sn este +1 da
a q 1 si
nu exista pentru q 1.
1 1
X
Exemplul 2.2.2. Seria
2 este
onvergenta, deoare
e sirul sumelor
n=1 n
partiale este
onvergent. ^Intr-adevar sirul (Sn)n este
res
ator si marginit superior, deoare
e
1
1
1 + + 1 = 1 + 1 1 + 1 1+
Sn = 1 + 2 + + 2 < 1 +
2
n
12
(n 1)n
2 2 3
1
1
1
+ + n 1 n = 2 n < 2; 8 n 2 IN; n 2; de
i Sn < 2; 8 n 2 IN:
De
i
onform Teoremei 2.1.17 sirul (Sn)n este
onvergent, iar suma seriei
1
X
an este S = nlim
!1 Sn 2.
n=1
1 1
X
1 + + 1 + , numita seria armoni
a
=
1+
Exemplul 2.2.3. Seria
2
n
n=1 n
este divergenta. Sirul sumelor partiale este Sn = 1 + 12 + + n1 ; n 2 IN ,
are
este divergent
u limita +1 (Exemplul
2.1.2).
1
da a
n=1
8 n n0 (")
(2:2:1)
an este
onvergenta
u
Demonstratie. Conform Denitiei 2.2.2 seria
n=1
suma S da
a si numai da
a sirul (Sn)n este
onvergent
u limita S , adi
a
onform
Teoremei 2.1.1 avem
8 " > 0 9 n0 (") 2 IN astfel ^n
^at 8 n n0 (") are lo
jSn S j < " ,
8" > 0 9n0 (") 2 IN astfel ^n
^at 8 n n0 (") are lo
ja1 + a2 + + an S j <":
Q.E.D.
1
X
Teorema 2.2.2. (Cau
hy) Seria an este
onvergenta da
a si numai da
a
1
X
n=1
68
are lo relatia
(2:2:2)
1
X
1
X
obtinem la limita
lim a = lim S lim S = S
n!1 n n!1 n n!1 n 1
S = 0:
Q.E.D.
1
X
Conse
inta 2.2.1. Da
a pentru seria an sirul (an )n2IN nu are limita sau
n=1
are limita nenula, atun
i seria este divergenta.
1 1
X
pn este divergenta, deoare
e termenul general
Exemplul 2.2.4. Seria
n=1 n
1
an = p
n n tinde la 1 6= 0, pentru n ! 1.
Observatia 2.2.1. Conditia an ! 0, pentru n ! 1 este o
onditie ne
esara
1
X
pentru
onvergenta unei serii, nu su
ienta. De exemplu seria armoni
a n1 este
n=1
1
divergenta, desi lim = 0.
n!1 n
Teorema 2.2.4. Da
a ^ntr-o serie se s
himba ordinea unui numar nit de
termeni se obtine o serie
u a
eeasi natura
u seria data. Da
a seria data are
suma nita sau innita seria obtinuta are a
eeasi suma.
69
1
X
1
X
n=1
1
X
n=1
an ,
n=1
1
X
n=1
an
are
Fie seria
n=1
an
1
X
n=1
n=1
n=1
70
1
X
n=1
an
1
X
n=1
bn .
2 ; : : : ; p.
u suma seriei
1
X
n=1
1
X
n=1
1
X
n=1
an
se obtine din
1
X
n=1
1
X
n=1
bn
Q.E.D.
^n grupe nite,
u pastrarea ordinii, atun
i seria obtinuta are a
eeasi natura si
a
eeasi suma
u seria initiala.
1
X
Demonstratie. Fie seria an
u suma S = nlim
!1 Sn 2 IR, unde Sn =
n=1
1
X
= a1 + a2 + + an . Consideram seria
1
X
n=1
bn
n=1
71
1 + da
a aso
iem
^ate trei termeni
onse
utivi obtinem seria (1 1 + 1)+
+( 1+1 1)+(1 1+1)+( 1+1 1)+ ; adi
a seria initiala, divergenta. Da
a
aso
iem
^ate doi termeni
onse
utivi obtinem seria (1 1)+(1 1)+(1 1)+ =
1
X
= 0 + 0 + 0 + = 0, o serie
onvergenta.
n=1
1
X
k=1
bk , unde bk =
nk
X
i=nk
+1
sir stri
t
res
ator de numere naturale
u n0 = 1, adi
a seria (2.2.3). Da
a este
^ndeplinita una dintre
onditiile de mai jos
a) seria (2.2.3) este
onvergenta si termenii
are
ompun e
are grupa (ai )nk 1<ink ;
k 2 IN , au a
elasi semn;
b) nlim
!1 an = 0, seria (2.2.3) este
onvergenta si exista p 1 astfel ^n
^at e
are
grupa (ai )nk 1 <ink ; (k 2 IN ) are
el mult p termeni;
) da
a seria (2.2.3) este
onvergenta, iar sirul (
k )k denit prin
...
j,
...
Demonstratie.
Atun i
Fie S = klim
T , unde Tk = b1 + b2 + + bk , bk =
!1 k
nk
X
i=nk
8 " > 0 9 k0(") 2 IN astfel ^n ^at 8 k k0(") are lo jS Tk j < ":
+1
ai .
(2:2:4)
a) Fie " > 0, m > nk arbitrar, momentan xat si k k0
u nk < m nk+1.
Atun
i da
a Sm = a1 + + am putem s
rie
Snk Sm Snk ; da
a termenii ank +1 ; : : : ; ank sunt 0 sau
Snk Sm Snk ; da
a termenii ank +1 ; : : : ; ank sunt 0.
Deoare
e S " < Tk = Snk < S + "; S " < Tk+1 = Snk < S + "
0
+1
+1
+1
+1
+1
72
n=1
1
X
nk <im
nk <im
de
i jS Sm j jS Tk j +
jaij < " + p p" = 2".
nk <im
Rezulta
a pentru m n00 + 1 avem jS Sm j < 2", adi
a mlim
!1 Sm = S si
1
X
de
i seria an este
onvergenta
u suma S .
n=1
) Fie " > 0 si m > nk arbitrar, momentan xat (k0 din (2.2.4)) si k k0
u nk < m nk+1. Atun
i pentru Sm = a1 + + am putem s
rie
jSm Snk j = jank +1 + ank +2 + + amj jank +1j + jank +2j + + jam j
jank+1 j + jank+2 j + + jank j =
k+1.
De
i jSm Snk j = jSm Tk j
k+1. Pentru m ! 1 (de
i si k ! 1), tin^and
ont
a
k+1 ! 0, rezulta
a Sm Tk ! 0. Dar klim
Tk = S , de
i si mlim
!1 Sm = S ,
!1
1
1
X
X
adi
a seria an este
onvergenta
u a
eeasi suma S
a si a seriei bk . Q.E.D.
X
+1
n=1
8 n 2 IN .
Atun i seria
1
X
n=1
nk k
k=1
an este onver-
genta da
a si numai da
a ori
are ar sirul stri
t
res
ator ( ) IN (e
hivalent
1
X
exista un sir stri
t
res
ator (nk )k2IN astfel ^n
^at) seria
bk
u bk = ank 1 +1 +
k=1
+ + ank ; k 2 IN (n0 = 1)
Observatia 2.2.3. Da
a termenii
are
ompun e
are grupa (ai )nk <ink ,
(k 2 IN ) din seria (2.2.3) nu au a
elasi semn este posibil
a seria
are se obtine prin
este
onvergenta. ^In a
est
az ele au a
eeasi suma.
1
73
1
X
1
X
1
X
n=p+1
n=1
an .
(e
hivalent 9 p 2
1
X
n=1
1
X
n=1
lim
n=p+1
R
p!1 p
1
X
= 0.
1
X
n=p+1
a n (p
2 IN ) atun i
1
X
n=1
an si
1
X
n=1
suma S + T .
Demonstratie.
Vn =
n
X
k=1
Fie Sn =
n
X
k=1
ak , Tn =
1
X
n=1
n
X
k=1
Vn = Sn + Tn ;
bk , S = nlim
!1 Sn , T
= nlim
!1 Tn , iar
74
Demonstratie.
Da a Sn =
n
X
k=1
ak ,
iar Sn =
n
X
k=1
Dedu
em
a
ele doua siruri (Sn)n si (Sn)n au a
eeasi natura, de
i seriile
si
1
X
n=1
1
X
n=1
1
X
n=1
an
seria
n=1
Demonstratie.
rezulta a
Fie Sn =
n
X
k=1
n=1
ak
si Tn =
Sn MTn ;
n
X
k=1
8 n 2 IN:
bk .
75
a) Da a seria
1
X
n=1
bn
inegalitatea de mai sus rezulta
a si sirul (Sn)n este majorat, de
i seria an este
n=1
onvergenta,
onform
Teoremei
2.2.11.
1
X
S
b) Da
a seria an este divergenta, atun
i sirul (Sn)n este nemajorat (lim
n!1 n
n=1
= 1). Din inegalitatea (2.2.6) dedu
em
a sirul (Tn)n este1si el nemajorat,
u
X
bn este divergenta.
lim
T
=
1
.
De
i
onform
Teoremei
2.2.11
rezult
a
a
seria
n
n!1
n=1
Q.E.D.
Observatia 2.2.5. Teorema 2.2.12 are lo
si da
a inegalitatea an Mbn
este veri
ata pentru ori
e n n0 (n012 IN ).
X 1
p , termenul ei general veri
a inegaExemplul 2.2.5. Pentru seria
n=1 n
1 1
X
1
1
este divergenta,
litatea p ; 8 n 2 IN . Deoare
e seria armoni
a
3
n=1 n
n=1
n=1
an+1
an
atun
i
a) da
a
b) da
a
1
X
n=1
1
X
n=1
bn (C) )
an (D) )
1
X
n=1
1
X
bnb+1 ; 8 n 2 IN
n
(2:2:7)
an (C);
n=1
bn (D).
76
2.1.26 dedu
em
a
8 " > 0 9 N (") 2 IN astfel ^n
^at 8 n N (") are lo
ab n < l + ".
n
Pentru " = 1 rezulta
a 9 n1 2 IN astfel ^n
^at 8 n n1 avem an < (l +1)bn.
Con
luziile teoremei rezulta din Teorema 2.2.12, unde M = l + 1.
b) Da
a l 2 (0; 1) atun
i
onform Teoremei 2.1.26 avem
8 " > 0 9 N (") 2 IN astfel ^n
^at 8 n N (") are lo
ab n > l ".
n
Pentru " = l =2 rezulta
a 9 n2 2 IN astfel ^n
^at 8 n n2 are lo
an > l2 bn .
Din Teorema 2.2.12 dedu
em
on
luziile teoremei ^n a
est
az.
Da
a l = 1 din Teorema 2.1.26 rezulta
a
8 M > 0 9 nM 2 IN astfel ^n
^at 8 n nM are lo
ab n > M .
n
Dedu
em
a pentru M = 1 exista n0 2 IN astfel ^n
^at 8 n n0 are lo
an > bn .
Folosind Teorema 2.2.12 rezulta astfel
on
luziile teoremei.
) Da
a 0 < l l < 1
ombin^and pun
tele a) si b) obtinem
a
1
1
1
1
X
X
X
X
an (D) ) bn (D);
an (C) ) bn (C);
n=1
n=1
n=1
n=1
77
1
X
n=1
bn (C) )
1
X
n=1
an (C);
1
X
n=1
bn (D) )
1
X
n=1
an (D),
n=1
1
X
n=1
an
.
bn
1
X
n=1
an
n=1
8 1
X
>
>
>
>
n
<
) Da a l = 1 atun i >> X
n1=1
(C) )
1
X
n1=1
bn
(C)
(D) ) an (D):
n=1
n=1
1
X
1
Exemplul 2.2.6. Seria sin este divergenta, deoare
e are a
eeasi natura
>
>
:
n=1
bn
sin n = 1 2
u seria armoni
a n1 (divergenta). ^Intr-adevar avem l = nlim
!1 n1
n=1
2 (0; 1).
1
X
Teorema 2.2.15. (Criteriul de
ondensare al lui Cau
hy) Fie seria an
u
n=1
an 0; 8 n 2 IN . Da
a sirul (an )n2IN este monoton des
res
ator atun
i seriile
1
1
X
X
an si 2n a2n au a
eeasi natura.
1
X
n=1
n=0
Demonstratie.
1
X
n=0
1
X
n=1
an ,
iar
78
< 2k+1
1. Atun i
Sn = a1 + a2 + + an a1 + a2 + + an + + a2k 1 =
= a1 + (a2 + a3 ) + (a4 + a5 + a6 + a7 ) + + (a2k + a2k +1 + + a2k
a1 + 2a2 + 4a4 + + 2k a2k = Tk :
+1
+1
Deoare e n 2k avem
1)
(2:2:8)
Sn = a1 + a2 + + an a1 + a2 + + a2k =
= a1 + a2 + (a3 + a4 ) + (a5 + a6 + a7 + a8 ) + + (a2k +1 + + a2k )
a1 + a2 + 2a2 + 22a2 + + 2k 1a2k 21 Tk :
(2:2:9)
Din inegalitatile (2.2.8) si (2.2.9) obtinem 1 Tk Sn Tk ; de unde de1
2
du
em
a seriile an si 2 au a
eeasi natura. Q.E.D.
n=0
n=1
1 1
X
, numita si seria armoni
a
Conse
inta 2.2.4. Seria lui Riemann
1
X
1
X
generalizata de exponent ,
pentru 1.
Demonstratie.
na n
2
n=1 n
1 6= 0, de
i seria
Da
a 0 atun
i nlim
!1 n
1
X
n=1
1 este
n
divergenta.
Da
a > 0 atun
i sirul an = n1 este monoton des
res
ator. Conform
1
1
X
X
Teoremei 2.2.15 seria an are a
eeasi natura
u seria bn, unde bn = 2na2n =
n=0
n=1
1
X
1
= 2n (2n) = (2n)1 = (21 )n. Seria bn este seria geometri
a
u ratia 21 .
n=0
1
X
Din Exemplul 2.2.1 rezulta
a da
a 21 < 1 , > 1 seria bn este
onvergenta, iar da
a 21 1 ,
1
1 seria
1
X
n=0
n=0
bn este divergenta.
>
79
este
onvergenta.
b) Da
a 9 n1
genta.
2 IN
a
astfel ^n
^at n+1
an
an+1
an
; 8 n 2 IN:
(2:2:10)
1
X
u ratia mai mi
a de
^at 1), rezulta
onform Teoremei 2.2.12
a seria an este
n=1
onvergenta.
b) Si ai
i putem presupune
a inegalitatea aan+1 1 are lo
pentru 8 n 2 IN ,
^nlo
uind primii n1 1 termeni ai seriei sau pur sin simplu elimin^andu-i din serie.
Astfel avem an+1 an; 8 n 2 IN , inegalitate
are ne
ondu
e la
on
luzia
a sirul
(an)n este un sir
res
ator1de numere pozitive, de
i (an)n nu poate sa
onvearga
X
la zero. Rezulta
a seria an este divergenta. Q.E.D.
n=1
Teorema 2.2.17. (Criteriul raportului al lui d'Alembert
u limite extreme)
1
X
a
an+1
an , an > 0; 8 n 2 IN si e l = lim sup n+1 , l = lim
Fie
inf
.
n!1 an
n!1 an
n=1
a) Da
a l < 1 atun
i seria este
onvergenta.
b) Da
a l > 1 atun
i seria este divergenta.
) Da
a l 1 sau l 1 nu putem pre
iza natura seriei (
az de dubiu).
80
1
X
n=1
81
1)
2
1)
2
+1
an+1
lim
inf
n!1 an
n=1
n+1 +2
(
1)
= lim inf 2
= 2 > 1, lim sup an+1
n!1
n!1
=8>1 .
n
De
i seria este divergenta.
Conse
inta 2.2.5. (Criteriul raportului al lui d'Alembert
u limita) Fie
1
X
an+1
an
u an > 0; 8 n 2 IN si e l = nlim
seria
!1 an .
n=1
a) Da
a l < 1 atun
i seria este
onvergenta.
b) Da
a l > 1 atun
i seria este divergenta.
) Da
a l = 1 nu putem pre
iza natura seriei.
Teorema 2.2.18. (Criteriul radi
alului (rada
inii) al lui Cau
hy, forma
u
1
X
marginire) Fie seria an
u an 0; 8 n 2 IN .
n=1
a) Da
a 9 < 1 si 9 n0 2 IN astfel ^n
^at pn an ; 8 n n0 atun
i seria
este
onvergenta.
b) Da
a 9 n1 2 IN astfel ^n
^at pn an 1; 8 n n1 atun
i seria este divergenta.
Demonstratie. a) Ca si ^n demonstratia Teoremei 2.2.16 putem presupune
a are lo
inegalitatea pn an 1 pentru 8 n 2 IN . Atun
i rezulta an n ; 8n 1.
X
Deoare
e seria geometri
a n este
onvergenta ( < 1), din Teorema 2.2.12
1
X
n=1
82
sup pn an .
superioara) Fie seria an; an 0; 8 n 2 IN si e l = limn!1
n=1
a) Da
a l < 1 atun
i seria este
onvergenta.
b) Da
a l > 1 atun
i seria este divergenta.
) Da
a l = 1 nu putem pre
iza natura seriei.
Demonstratie. a) Da
a l < 1 din Teorema 2.1.26 (I)a) dedu
em
a
8 " > 0 9 N (") 2 IN astfel ^n
^at 8 n N (") are lo
pn an < l + ".
Pentru " = 1 2 l rezulta
a 9 n0 2 IN astfel ^n
^at pn an < l +2 1 . De
i
9 = l +2 1 < 1 si 9 n0 2 IN astfel ^n
^at pn an < ; 8 n n0 . Conform Teoremei
1
X
2.2.18 rezulta
a seria an este
onvergenta.
n=1
b) Da
a l 2 (1; 1) atun
i
onform Teoremei 2.1.26 (I)a) avem
8 " > 0; 8 n 2 IN 9 n0 n astfel ^n
^at np0 an0 > l ".
l 1
l + 1
p
0
0
n
0
Fie " = 2 ; atun
i 8 n 2 IN 9 n n astfel ^n
^at an > 2 > 1. De
i
pentru 8 n 2 IN 9 n0 n astfel ^n
^at an0 > 1, adi
a (an)n nu
onverge la 0.
Rezulta
a seria este divergenta.
Da
a l = 1 atun
i
onform Teoremei 2.1.26 (I)b) avem
8 M > 0; 8 n 2 IN 9 n0 n astfel ^n
^at np0 an0 > M .
Pentru M = 1 rezulta
a 8 n 2 IN 9 n0 n astfel ^n
^at np0 an0 > 1 ) an0 > 1.
De
i (an)n nu
onverge la zero, de unde dedu
em
a seria este divergenta.
) Da
a l = 1 nu putem pre
iza natura seriei. Exista serii
onvergente,
altele divergente pentru
are
a
s l = 1. Astfel, de exemplu, pentru seria armoni
generalizata avem limn!1
sup n n1 = 1; 8 2 IR. Cunoastem
a a
easta serie este
onvergenta pentru > 1 si divergenta pentru 1. Q.E.D.
Conse
inta 2.2.6. (Criteriul radi
alului al lui Cau
hy
u limita) Fie seria
1
X
pn a .
an
u an 0; 8 n 2 IN si e l = nlim
n
!1
n=1
a) Da
a l < 1 atun
i seria este
onvergenta.
b) Da
a l > 1 atun
i seria este divergenta.
) Da
a l = 1 nu putem pre
iza natura seriei.
1
X
83
Exemplul 2.2.9.
Pentru seria
1
X
n=1
2(
1)n
avem
n
1 = lim 2 n n 1 = 1 < 1.
n
sup
2
limn!1
sup pn an = lim
n!1
2
n!1
Rezulta
onform Teoremei 2.2.19 (Conse
int
a
2.2.6)
a
seria
este
onvergenta.
1
X
n
Exemplul 2.2.10. Pentru seria 2n ( 1) avem
n=1
n
n
p
1
n
n = lim 21
n = 2 > 1.
limn!1
sup an = lim
sup
2
n!1
n!1
Dedu
em
onform Teoremei 2.2.19 (Conse
int
a 2.2.6)
a seria este divergenta.
1 " 5 + ( 1)n #n
X
avem
Exemplul 2.2.11. Pentru seria
2
n=1
pn a = lim sup 5 + ( 1)n = 3 > 1.
lim
sup
n
2
n!1
n!1
Rezulta
onform Teoremei 2.2.19
a seria este divergenta.
Observatia 2.2.7. Din Teorema 2.1.30 dedu
em
a da
a are lo
Teorema
2.2.17 (
riteriul raportului) atun
i are lo
si Teorema 2.2.19 (
riteriul radi
alului).
De
i
riteriul radi
alului este mai puterni
(tare), el put^andu-se apli
a si pentru
serii pentru
are nu se poate apli
a
riteriul raportului (vezi Exemplele 2.2.9{
2.2.10 si demonstratia Teoremei 2.2.17).
Teorema 2.2.20. (Criteriul lui Kummer
u limite extreme) Fie sirul (n )n2IN
1
X
IR+ si seria an
u an > 0; 8 n 2 IN .
(
1)
n=1
a) Da
a l = lim
inf
n!1
genta.
1
X
b) Da
a seria 1
a
n n
an+1
1)
1)
1)
1
X
n=1
an este onver-
a
este divergenta, iar l = lim sup n n
an+1
n!1
n
1 n=1
X
an este divergenta.
atun
i seria
n+1 < 0
n=1
Demonstratie. a) Da
a l 2 (0; 1) atun
i din Teorema 2.1.26 avem
8 " > 0 9 N (") 2 IN astfel ^n
^at 8 n N (") are lo
n aan n+1 > l ".
n+1
l
Pentru " = 2 atun
i 9 n0 2 IN astfel^n
^at 8 n n0 avem n aan n+1 > l2 ,
n+1
n an
l
n+1 an+1 > an+1 :
2
(2:2:11)
84
n=1
an
Da
a l = 1 atun
i nlim
!1 n an+1 n+1 = 1, de
i
8 M > 0 9 nM 2 IN astfel ^n
^at 8 n nM are lo
nan n+1 an+1 > Man+1 .
Pentru M = 1 9 n1 2 IN astfel ^n
^at 8 n n1 avem nan n+1an+1 > an+1.
b) Da
a l = lim
sup
n!1
a
n n
an+1
n+1
n=1
2 ( 1; 0) atun i avem
8 " > 0 9 N (") 2 IN astfel ^n
^at 8 n N (") are lo
n aan n+1 < l + ".
n+1
l
Pentru " = 2 rezulta
a 9 n2 2 IN astfel ^n
^at 8 n n2 avem
!
1
l
an
n+1
an+1
n
an
n
n+1 < < 0 )
<
) a > = 1 .
n
an+1
2
an+1
n
n
n+1
n
+1
85
1
X
n=1
Deoare e seria
1
X
n=1 n
an este divergenta.
an
1 atun
i nlim
n+1 = 1, de
i
n
!1
an+1
8 M > 0 9 nM 2 IN astfel ^n
^at 8 n nM are lo
n aan n+1 < M .
an n+1
Pentru M = 1 9 n1 2 IN astfel ^n
^at 8 n n1 avem n a
n+1 < 1 < 0, de
n+1
1
X
unde rationamentul
ontinua
a mai sus si obtinem
a seria an este divergenta.
n=1
Da a l =
Q.E.D.
86
an
an > 0; 8 n 2 IN si e l = nlim
n
1 .
!1
an+1
a) Da
a l > 1 atun
i seria este
onvergenta.
b) Da
a l < 1 atun
i seria este divergenta.
1
X
n=1
an u
1
X
2 7 12 (5n 3) . Avem
an , unde an =
Exemplul 2.2.12. Fie seria
3 8 13 (5n 2)
n=1
5
n+2
an+1
= nlim
lim
!1 5n + 3 = 1, adi
a
azul de dubiu ^n Criteriul raportului (Conn!1 an
an
an > 0; 8 n 2 IN si e l = lim sup n
an+1
n!1
!
#
"
1 ln n, iar l =
n=1
an
1 1 ln n.
= lim
inf
n
n!1
an+1
a) Da
a l > 1 atun
i seria este
onvergenta.
b) Da
a l < 1 atun
i seria este divergenta.
Demonstratie. Folosim Teorema 2.2.20 (Criteriul lui Kummer), lu^and n =
= n ln n 2 IR+ , pentru1 n 2. Conform Teoremei 2.2.15 (Criteriul de
ondensare
X
al lui Cau
hy) seria 1 are a
eeasi natura
u seria
n=2 n
1 1
1 1
1
X
X
X
1
1
n
2 n n = n ln2 = ln2 n ,
n=1
n=1
n=1 2 ln2
1 1
X
are este divergenta. De
i seria este divergenta.
n=1 n
Criteriul" lui Kummer ne spune
a da
a#
an
lim
inf
n
ln
n
(n + 1) ln(n + 1) > 0 ,
n!1
a
(
lim
inf ln n
n!1
"
n+1
an
an+1
1 + (n + 1) ln n + 1
>0
87
an
1 1 1 > 0 , l > 1
lim
inf
ln
n
n
n!1
an+1
1
X
atun
i seria an este
onvergenta, adi
a avem pun
tul a).
n=1
Mai sus am folosit proprietatea lim
inf(
+ dn) = lim
inf
+ lim d , unde
n!1 n
n!1 n n!1 n
n+1
n
1
dn = (n + 1) ln
,
iar
lim
dn = nlim
ln
1
= 1.
n
!1
!1
n +"1
n +# 1
Da
a limn!1
sup n ln n aan (n + 1) ln(n + 1) < 0 ,
n+1
!
#
"
an
1 1 1 < 0 , l < 1
lim
sup ln n n a
n!1
n+1
1
X
atun
i seria an este divergenta, adi
a are lo
pun
tul b). Q.E.D.
n=1
1
X
Conse
inta 2.2.8. (Criteriul lui Bertrand
u limita) Fie an ,
u an > 0;
n=1
"
!
#
an
8 n 2 IN si e l = nlim
1 ln n.
!1 n an+1 1
a) Da
a l > 1 atun
i seria este
onvergenta.
b) Da
a l < 1 atun
i seria este divergent
a.
1
X
12 52 92 (4n 3)2 .
an , unde an = 2 2 2
Exemplul 2.2.13. Fie seria
3 7 11 (4n 1)2
n=1
Avem
(4n + 1)2 = 1,
an+1
=
lim
lim
n!1 (4n + 3)2
n!1 an
!
!
an
(4
n + 3)2
n(16n + 8)
lim
n
1
=
lim
n
1
=
lim
= 1; iar
2
n!1
n!1
n!1 (4n + 1)2
a
(4
n
+
1)
n
+1
!
#
"
ln n = 0 < 1.
an
1
1
ln
n
=
lim
lim
n
n!1 (4n + 1)2
n!1
an+1
1
X
88
1
n=1
, 0 atun i seria
1
X
n=1
an este divergenta.
1
X
89
1
ln
an > l ".
8 " > 0 9 N (") 2 IN; N (") 2 astfel^n
^at 8 n N (") are lo
ln n
Pentru " = l 2 1 rezulta
a 9 n0 2 astfel ^n
^at 8 n n0 avem
ln a1n > l + 1 = > 1 ) ln 1 > ln n ) a < 1 .
n
ln n
2
an
n
1 1
X
u > 1 este
Conform Teoremei 2.2.12 si Conse
intei 2.2.4 (seria
onvergenta) rezulta a
1
X
n=1
an este
onvergenta.
ln 1
an
Da
a l = 1 atun
i nlim
!1 ln n = 1; de
i
n=1 n
ln 1
onvergenta.
b) Da
a l < 1 atun
i
ln 1
8 " > 0 9 N (") 2 IN; N (") 2 astfel^n
^at 8 n N (") are lo
ln ann < l + ".
Pentru " = 1 2 l rezulta
a 9 n1 2 IN; n1 2 astfel ^n
^at 8 n n1 avem
ln a1n < l + 1 = < 1 ) a > 1 .
n
ln n
2
n
Conform Teoremei 2.2.12 si a Conse
intei 2.2.4 rezulta
a seria este divergenta.
1
ln
a
n
Da
a l = 1 atun
i nlim
!1 ln n = 1, adi
a
1
ln
an < M .
8 M > 0 9 nM 2 IN; nM 2 astfel ^n
^at 8 n nM are lo
ln n
Pentru M = 1 9 n1 2 IN; n1 2 astfel ^n
^at 8 n n1 avem
1
ln a < ln n ) an > n. De
i an 6! 0, de unde dedu
em
a seria este
n
divergent
a. Q.E.D.
1
X
an
u
Conse
inta 2.2.9. (Criteriul logaritmi
, forma
u limita) Fie
n=1
1
ln
a
n
an > 0; 8 n 2 IN si e l = nlim
!1 ln n .
90
1
X
De
i nln x este
onvergenta pentru 0 < < e 1 si este divergenta pentru
n=1
e 1.
1
X
Teorema 2.2.25. (Criteriul integral al lui Ma
-Laurin{Cau
hy) Fie an
n=1
u an 0; 8 n 2 IN . Presupunem
a exista o fun
tie
ontinua si monoton
1
X
an este
des
res
atoare f : [1; 1) ! IR+
u f (n) = an ; 8 n 2 IN . Atun
i seria
n
=1
Z n
onvergenta (divergenta) da
a si numai da
a sirul (Fn )n2IN , Fn =
f (x) dx este
1
onvergent (respe
tiv divergent).
(2:2:12)
Sirul (Fn)n2IN este
onvergent da
a si numai da
a sirul (Fn)n este sir Cau
hy,
91
adi
a
8 " > 0 9 ne 0(")Z 2 IN astfel ^n
^Zat 8 n ne 0(") are lo
Fn+p Fn < "; 8 p 2 IN
Z n+p
n +p
n
, 1 f (x) dx 1 f (x) dx < " , n f (x) dx < ":
(2:2:13)
Avem
Z n+p
Z n+1
Z n+p
f (x) dx.
f (x) dx + +
f (x) dx =
n+p 1
n
n
Deoare
e Z n+1
f (n + 1)
f (x) dx f (n);
Znn+2
f (n + 2)
f (x) dx f (n + 1);
n+1
...
Z n+p
f ( n + p)
f (x) dx f (n + p 1),
n +p 1
obtinem prin adunare
Z n+p
f (n + 1) + f (n + 2) + + f (n + p)
n
f (n) + f (n + 1) + + f (n + p 1);
f (x) dx
8 p 2 IN:
(2:2:14)
Din relatia (2.2.14) rezulta
a (2.2.12) si (2.2.13) sunt e
hivalente, adi
a seria
an este
onvergenta da
a si numai da
a sirul (Fn )n este
onvergent.
n=1
Partea a doua a teoremei poate dedusa din prima parte sau se poate arata
a mai sus
a 1(Sn)n ! 1 , (Fn)n ! 1, unde (Sn)n este sirul sumelor partiale
X
pentru seria an. Q.E.D.
n=1
1
X
1 , p > 0. Consideram fun
tia
Exemplul 2.2.16. Fie seria
p
n=2 n ln n
1 ,
ontinua si monoton des
res
atoare. Atun
i
f : [2; 1) ! IR+ , f (x) =
x lnp x
da
a p 6=Z 1 avem Z
n
n 1
1 h(ln n) p+1 (ln2) p+1i.
(ln
x) p+1 n
F (n) = f (x) dx =
dx =
=
p
p+1 2 1 p
2
2 x ln x
Sirul (Fn)n2 este
onvergent
,
p
> 1 si este divergent , p < 1.
Z n
n
dx
Da
a p = 1 atun
i Fn = 2 x ln x = ln(ln x)2 = ln(ln n) ln(ln2) ! 1,
pentru n ! 1.
1
X
92
(2:2:15)
Atun
i
j
1 d1 +
2d2 + +
pdpj = jA1d1 + (A2 A1)d2 + + (Ap Ap 1)dpj =
= jA1(d1 d2) + A2 (d2 d3) + + Ap 1(dp 1 dp) + Apdpj
jA1(d1 d2)j + jA2(d2 d3)j + + jAp 1(dp 1 dp)j + jApdpj =
= jA1j(d1 d2) + jA2j(d2 d3) + + jAp 1j(dp 1 dp) + jApjdp
K (d1 d2 + d2 d3 + + dp 1 dp + dp) = Kd1,
adi
a inegalitatea (2.2.15). Q.E.D.
1
X
Teorema 2.2.27. (Criteriul lui Diri
hlet) Fie seria an bn ,
u an ; bn 2 IR.
Da
a
1
X
n=1
1
X
8 " > 0 9 n0(") 2 IN astfel ^n ^at 8 n n0 (") are lo bn < ":
(2:2:16)
93
2 Z , seria devine
1
X
n=1
n=1
2 Z , notam
an = sin nx si bn =
n=1
94
1
X
n=1
an b, de i an bn = an b0n + an b, iar
1
X
1
X
n=1
1
X
n=1
an b0n
an bn =
este onvergenta.
1
X
n=1
an b0n + b
1
X
n=1
an .
Rezulta
a seria an bn este suma a doua serii
onvergente, de
i este si ea
onn=1
vergenta.
Da
a sirul (bn )n este monoton
res
ator, atun
i ( bn )n este monoton
des1
X
res
ator si
onform primei parti a demonstratiei dedu
em
a seria an( bn ) =
1
X
1
X
n=1
1
X
( anbn )
= ( an bn) este
onvergenta. De
i si seria noastra anbn =
n=1
n=1
n=1
este
onvergenta. Q.E.D.
1 an
X
Exemplul 2.2.18. Seria
, unde a 2 IR, jaj < 1 si > 0 este
onn
n=1
1
X
1
X
95
X
Avem ^ndeplinite ipotezele din a
easta teorema. ^Intr-adevar seria ( 1)n 1
n=1
are sirul sumelor partiale marginit jSnj 1; n 2 IN , iar sirul1(bn)n este monoX
ton des
res
ator,
onvergent la 0. Dedu
em astfel
a seria ( 1)n 1n este
n=1
onvergenta. Q.E.D.
1 ( 1)n 1
1 ( 1)n 1 X
X
,
Exemplul 2.2.19. Seriile
2 sunt
onvergente
onn
n
n
=1
n=1
form Criteriului lui Leibniz, deoare
e sirurile n1 n, n1 n sunt monoton des
res
atoare,
onvergente la 0.
2
modulelor
1
X
n=1
Seria
1
X
n=1
an
se numeste
Denitia 2.2.6.
Seria
1
X
n=1
1
X
n=1
absolut onvergenta
an (A.C.).
an
(S.C.).
Exemplul 2.2.20.
1
X
seria modulelor
n=1
= 2 > 1).
Seria
da a seria
Notam
1
X
n=1
an
1
X
n=1
n 1
(
1)
este semi
onvergenta, deoare
e ea
Exemplul 2.2.21. Seria
n
n=1
este
onvergent
a
onform Criteriului lui Leibniz (vezi Exemplul 2.2.19), iar seria
1 1
X
modulelor n este divergenta.
n=1
1
X
1
X
n=1
1
X
1
X
96
Atun
i 8 " > 0 9 n0(") 2 IN astfel ^n
^at 8 n n0 (") si 8 p 2 IN avem
jan+1 + an+2 + + an+pj jan+1j + jan+2j + + jan+pj < ".
1
X
Am obtinut
ara
terizarea Cau
hy (Teorema 2.2.2) pentru seria an, de unde
n=1
rezulta
a a
easta este
onvergenta. Q.E.D.
Observatia 2.2.9. La seriile
u termeni nenegativi absoluta
onvergenta
oin
ide
u
onvergenta.
Pentru a studia absoluta
onvergenta a unei serii putem folosi ori
are dintre
riteriile de
onvergenta prezentate pentru seriile
u termeni nenegativi. Vom da
^n
ontinuare doua dintre a
este
riterii, av^and ^n vedere
on
luziile deosebite ale
lor.
1
X
an
u an 2 IR ; 8 n 2 IN ,
Teorema 2.2.31. (Criteriul raportului) Fie
n=1
an+1
an+1
iar l = lim sup
si l = lim inf
.
an n!1 an
n!1
a) Da
a l < 1 atun
i seria este absolut
onvergenta.
b) Da
a l > 1 atun
i seria este divergenta.
Demonstratie. Apli
am Criteriul raportului al lui d'Alembert
u limite
1
1
X
X
extreme (Teorema 2.2.17) pentru seria janj. Da
a l < 1 rezulta
a janj
1
X
n=1
n=1
n+1
n!1
97
1
X
an este divergenta.
janj.
n=1
1
X
n=1
1
X
n=1
1
X
n=1
Q.E.D.
an u an 2 IR;
8 n 2 IN si
1
X
n=1
janj
1
X
serie
1
X
n=1
1
X
n=1
n=1
1
X
an .
solut
onvergenta si are a
eeasi suma
u seria
n=1
1
X
Demonstratie.
Deoare e
n=1
98
1
X
1
X
n=1
n=1
n=1
1
X
n=1
n=1
an , respe tiv
(2:2:17)
unde q p > n.
1
X
Fie " > 0. Deoare
e seria an este absolut
onvergenta, din Teorema 2.2.2
n=1
rezulta
a 9 n0 (") 2 IN astfel ^n
^at 8 n n0(") are lo
jan+1j + jan+2j + + jan+pj < ".
De
i pentru n n0 (") din (2.2.17) dedu
em
a jTkn Snj < "; adi
a
lim (T Sn) = 0 si de
i T = S . Q.E.D.
n!1 kn
Conse
inta 2.2.10. O serie
vergenta.
Teorema 2.2.34.
1
X
n=1
(Riemann) Fie
seria
1
X
n=1
99
1
X
n=1
an
= a1 + a2 + + an + ;
(2:2:19)
100
1
X
n=1
1
X
a+n ,
^at si seria termenilor nepozitivi
da
a at^at seria termenilor nenegativi
n=1
1
X
an sunt
onvergente.
^nmultiti
u ( 1),
n=1
1
X
an
onvergenta este semi
onvergenta da
a si numai da
a seriile
Seria
n=1
1
1
X
X
a+n si an sunt divergente.
n=1
n=1
1
1
X
X
Demonstratie.
Da a
n=1
n=1
vergenta, atun
i din relatiile (2.2.18)2 dedu
em
a seriile a+n si an sunt
n=1
n=1
onvergente.
1
1
X
X
+
Re
ipro
, da
a seriile an si an sunt
onvergente, atun
i din (2.2.18)1
1
X
n=1
n=1
1
X
1
X
n=1
a+n
1
X
si
1
X
n=1
an
1
X
n=1
a+n
si
1
X
n=1
n=1
an
n=1
Prima
parte a teoremei rezulta din Conse
inta 2.2.10.
1
X
Re
ipro
, da
a seria an este
omutativ
onvergenta atun
i ea este
onverDemonstratie.
n=1
1
X
n=1
an
nu este absolut
101
onvergenta, atun
i din Teorema 2.2.34 dedu
em
a, s
himb^and
onvenabil ordinea termenilor
putem obtine o serie divergenta. A
est lu
ru
ontrazi
e faptul
1
X
a seria an este
omutativ
onvergenta. De
i presupunerea fa
uta este falsa
n=1
1
X
n=1
Q.E.D.
si una absolut
onvergenta este o serie
onvergenta, iar suma sa este egala
u
produsul sumelor
elor doua serii.
1
1
X
X
Demonstratie.
Fie seria
n=1
an
n=1
1
X
n=1
bn , iar u A si B
1
X
1
X
bn
on-
1
X
n=1
an ,
102
De i
BAn = a1 n + a2 n 1 + + an 1 ;
de unde rezulta
a
jCn BAn j ja1n + a2 n 1 + + an 1j ja1jjnj + ja2jjn 1j + + janjj1j:
(2:2:20)
1
1
X
X
Deoare
e seria an este absolut
onvergenta, adi
a janj este
onvern=1
n=1
genta, rezulta
a sirul sumelor partiale este marginit, adi
a
9 K > 0 astfel ^n
^at ja1j + ja2j + + janj K; 8 n 2 IN:
(2:2:21)
Sirul (n)n este
onvergent la 0, de
i
(2:2:22)
8 " > 0 9 n1 2 IN astfel ^n
^at 8 n n1 avem jnj < 2"K :
Pe de alta parte nlim
!1 an , adi
a
Cn
8" > 0 9n2 2 IN astfel ^n
^at 8n n2 are lo
janj < 2(j j + j j +" + j
1
n1
1 j)
(2:2:23)
Atun
i, folosind (2.2.21){(2.2.23) obtinem pentru " > 0 si n n0 = maxfn1 ;
n1 + n2 2g
ja1 jjnj + + janjj1j = (ja1jjnj + + jan n +1jjn j)+
+(jan n +2 jjn 1 j + + janjj1j) 2"K (ja1j + ja2j + + jan n +1j)+
+ 2(j j + " + j j) (jn 1 j + + j1j) < 2"K K + 2" = ".
1
n 1
De
i din inegalitatea de mai sus si relatia (2.2.20) rezulta
a pentru 8 " > 0
9 n0 astfel^n
^at pentru 8 n n0 avem jCn BAn j < "; adi
a nlim
!1(Cn BAn ) = 0.
Deoare
e nlim
a nlim
!1 An = A, dedu
em
!1 Cn = nlim
!1(Cn BAn + BAn ) = AB .
1
X
Astfel seria produs Cau
hy
n este
onvergenta,
u suma AB . Q.E.D.
1
n=1
Conse
inta 2.2.11. Seria produs Cau
hy al doua serii
onvergente
u ter-
meni nenegativi este o serie
onvergenta,
u suma egala
u produsul sumelor
elor
doua serii.
Conse
inta 2.2.12. Seria produs Cau
hy al doua serii absolut
onvergente
este o serie absolut
onvergenta,
u suma egala
u produsul sumelor
elor doua
serii.
103
Demonstratie.
Fie seriile
1
X
n=1
an
si
1
X
n=1
bn
n=1
janj si
1
X
n=1
1
X
n=1
dn
al seriilor onvergente
doua serii).
1
1
X
X
Atun
i termenul general
n al seriei produs Cau
hy al seriilor an si bn
n=1
n=1
veri
a inegalitatea
j
nj = ja1bn + a2bn 1 + + anb1 jja1 jjbnj + ja2jjbn 1j + + janjjb1j = dn; 8n 2 IN ,
de
i j
nj dn; 8 n 2 IN .
Folosind Criteriul de 1
omparatie
u marginire de prima1spe
ie (Teorema
X
X
2.2.12) dedu
em
a seria j
nj este
onvergenta, de
i seria
n este absolut
n=1
n=1
onvergenta.
Partea a doua a Conse
intei 2.2.12 rezulta din Teorema 2.2.37. Q.E.D.
Observatia 2.2.10. Seria produs Cau
hy al doua serii semi
onvergente nu
este neaparat o serie
onvergenta; ea poate o serie divergenta, asa
um vom
vedea din exemplul
are urmeaza.
1 ( 1)n 1
X
pn . TerExemplul 2.2.23. Sa
onsideram seria semi
onvergenta
n=1
menul general al seriei produs al seriei de mai sus
u ea ^nsasni este
1
(
1)
p
sau
n = a1 an + a2 an 1 + + an a1 ; unde an =
n
( 1)n 1 ( 1)n 1 + q( 1)n 1 + + ( p1)n 1 =( 1)n 1 Xn q 1
.
n = p + q
n
n
2(n 1) 3(n 2) 2
k=1 k (n k + 1)
3
n
1
X
X
1
n
1
5.
De
i seria produs este ( 1) 4 q
n=1
k=1 k (n k + 1)
n
X
Deoare
e j
nj = q 1
nn = 1, 8 n 2 IN , rezulta
a
n 6! 0, pentru
k=1 k (n k + 1
1
X
n ! 1, de
i seria
n este divergenta.
n=1
104
Sa se studieze sirul sumelor partiale pentru urmatoarele serii, dedu
^andu-se
apoi natura a
estora si suma lor, ^n
az de
onvergenta
1
1
1
X
X
X
a
1
1
; b)
3n 1 sin3 n ; a 2 IR;
)
a)
n
2 a ; a 2 [0; 1;
3
n=1
n=1 4
os 2n
n=1 (3n 2)(3n + 1)
1 p
X
p
p
d) ( n + + 1 2 n + + n + 1); > 0;
n=1
1 n+1
1 3n2 + n 2
1 5n2 + 12n + 8
X
X
X
;
f)
ln
;
g)
.
e)
2
3
3
n
n!
n=1
n=1
n=1 n (n + 1) (n + 2)
1
n
X
X
2. Fie
an o serie
onvergenta
u an 0; 8n 2 IN si a1 6= 0, iar Sn = ak ,
n=1
k=1
n 2 IN . Sa se demonstreze
a urmatoarele serii sunt
onvergente
1 a
1 a
X
X
n
n
a)
; b)
2.
S
S
n=1 n
n=1 n
1
X
an o serie
onvergenta
u an > 0; 8 n 2 IN . Sa se arate
a urmatoarele
3. Fie
n=1
serii sunt
onvergente
1 p
1
X
X
1 1.
a)
an an+1 ; b)
an 1 + an+1
n=1
n=1
1
X
4. S
a se arate
a da
a seria
an
u an 0, 8 n 2 IN este
onvergenta, atun
i si
n=1
seriile 1
1 pa
X
X an
n
; b)
a)
n=1 n
n=1 1 + an
sunt
onvergente.
1
1 a
X
X
n
5. Fie seria
an
u an 0; 8 n 2 IN divergenta. Sa se arate
a seria
n=1
n=1 1 + an
este divergenta.
6. Folosind
riteriile de
omparat
ie sa se dedu
a natura urmatoarelor serii
p
1 an
1
1
1
X
X
3n
;
) X 2n sin ; d) X ln n ;
p
;
b)
a)
;
a
2
IR
+
n
2
3
3n
n=1 n!
n=1 n
n=1 n + 2n + 5
n=1
1
1 h sin n
1 1 3 5 (2n 1) 1
i
X
X
X
3n
e)
ar
sin 2 ; f)
e n3 +1 1 ; g)
pn .
7n + 1
n=1
n=1
n=1 2 4 6 (2n)
7. S
a se studieze
u ajutorul
riteriului radi
alului
al lui Cau
hy urmatoarele serii
n
1 2n + 1 n
1 6n2 + 7n + 4 !n
1 q
X
X
X
a)
(n + 1)(n + a) n ;
; b)
;
)
2
n=1 5n + 3
n=1 2n + 5n + 7
n=1
1.
105
#n
1 3 + ( 1)n n
X
13 + 23 + + n 3 n
;
e)
a > 0; d)
.
n3
4
5
n=1
n=1
8. S
a se studieze natura urmatoarelor serii
u termeni pozitivi
u ajutorul
riteriilor lui d'Alembert, al lui Raabe-Duhamel sau al lui Bertrand
1 n!
1 1 3 5 (2n 1)
1 xn
X
X
X
;
x
>
0
;
s
>
0;
b)
;
)
;
a)
s
2n
n=1 n
n=1 2 5 8 (3n 1)
n=1 n
1 an n!
1
X
X
n!
d)
;
a
>
0;
e)
; > 0;
n
n=1 n
n=1 ( + 1) ( + n 1)
1
X
( 1) ( n + 1) 2
; 2 IR; 6= 1; 2; : : :;
f) (2n + 1)
( + 1)( + 2) ( + n)
n=1
1
X
1
;
a
2
0
;
g)
;
a
tg na )
2
n=1 (1 + tg a)(1 + tg 2 ) (1 +
1 a(a + r) (a + nr r)
X
; a > 0; b > 0; r > 0; 2 IR.
h)
n=1 b(b + r ) (b + nr r )
9. S
a se studieze, folosind Criteriul radi
alului al lui Cau
hy si Criteriul raportului
al lui d'Alembert
u limite extreme, natura seriei
x + xy + x2 y + x2 y2 + + xn yn 1 + xn yn + ; (x; y > 0).
10. S
a se arate, folosind indu
tia dupa p 2 IN si Criteriul de
ondensare al lui
1 1
X
1
2
Cau
hy,
a seriile
p n sunt divergente, unde L n = n ln n; L n = n ln n ln ln n,
L
n=2
: : :, Lp n = n ln n ln ln n |ln ln{z ln} n; (pentru p = 1 vezi demonstratia Teoremei
1
X
2.2.22).
"
p ori
(Criteriul general al lui Bertrand, numit si Criteriul logaritmi
al lui Bertrand)
1
X
Fie seria
an ,
u an > 0; n 2 IN .
n=1
an
p
p
L (n + 1) > 0 atun
i seria
a) Da
a 9 p 2 IN [f0g astfel ^n
^at lim
inf L n
n!1
an+1
este
onvergenta.
an
p
p
b) Da
a 9 p 2 IN [f0g astfel ^n
^at lim sup L n
L (n + 1) < 0 atun
i seria
an+1
n!1
este divergenta,
unde L0 n = n, iar Lpn, p 2 IN sunt denite ^n Problema 10.
Indi
atie. Se foloseste Criteriul lui Kummer
u an = Lp n.
12. S
a se studieze urmatoarele serii folosind Criteriul
logaritmi
1
1
1 np
3
X
X
X
n2 + 2
1
1
a)
.
ln n ; b)
lnln n ;
)
3
n=2 (ln ln n)
n=2 (ln n)
n=1 n + 2n + 1
13. Folosind Criteriul integral al lui Cau
hy s
a se studieze seria
11.
106
1
X
1
q ; q > 0.
n=2 n ln n (ln ln n)
14. S
a se studieze
a (absoluta sau simpla) a urmatoarelor serii
p5 n
onvergent
1
1
1
X
X
X
2n + 1
(n!)2
; b) ( 1)n 1 n ;
) ( 1)n 1
;
a) ( 1)n 1
n+1
3
(2n)!
n
=1
n
=1
n=1
1 sin n
1
X
X
1 3 (2n 1)
n
1
; 2 IR; e)
d) ( 1)
; 2 IR; 2 IR;
2 4 (2n)
n=1 n
n=1
1
os n
1 sin n sin 1
X
X
n ; > 0;
f)
; 2 IR; 2 IR; g)
n
n
n=1
1 sin n
os nn2=1
1 sin n
X
X
3
; i)
; > 0.
h)
n
n=1
n=1 lg(n + 1)
1
X
15. S
a se arate
a da
a ^ntr-o serie alternata ( 1)n 1 n
are satisfa
e
onditiile
n=1
din Criteriul lui Leibniz (sirul (n )n este monoton des
res
ator
u limita egala
u 0),
^nlo
uim suma seriei
u suma partiala Sn fa
em o eroare mai mi
a de
^at primul termen
neglijat n+1 . Eroarea este prin lipsa da
a n este par si prin adaos da
a n este impar.
16. S
a se
al
uleze seria produs pentru urmatoarele serii,
oment^andu-se apoi
rezultatele
1 1
1 ( 1)n
X
X
a)
si
; a > 0;
(n)!(a + n)
n"=0 (n)!
n
=0
#
"
#
1 3 n
1 3 n 1
X
X
1
n
b) 1
2 + 2n+1 .
si 1 +
n=1 2
n=1 2
1
1
1
X
X
X
(Pentru seriile
an si
bn seria produs Cau
hy este
n , unde
n=0
n=0
n=0
0 = a0 b0 ;
1 = a0 b1 + a1 b0 ; : : : ;
n = a0 bn + a1 bn 1 + + an b0 ; : : :).
Capitolul 3
SPAT
II METRICE. SPAT
IUL
IRk
1. Spat
ii metri
e
axiomele metri ii
a) d(x; y) 0; 8 x; y 2 X ; d(x; y) = 0 , x = y;
b) d(x; y) = d(y; x); 8 x; y 2 X ;
) d(x; y) d(x; z) + d(z; y); 8 x; y; z 2 X , (numita inegalitatea triunghiulara).
Denitia 3.1.2. O multime X 6= ; dotata
u o metri
a d se numeste spatiu
metri
si se noteaza
u (X; d).
Denitia 3.1.3. Pentru un spatiu metri
(X; d) elementele multimii X se
numes
pun
te, iar pentru x; y 2 X numarul d(x; y) se numeste distanta dintre
x si y .
Teorema 3.1.1. Da
a (X; d) este un spatiu metri
atun
i au lo
urmatoarele
inegalitati
1) d(x1; xn) d(x1 ; x2) + d(x2 ; x3) + + d(xn 1; xn), pentru ori
e n pun
te
x1 ; x2 ; : : : ; xn 2 X (n 2 IN , n 3).
2) jd(x; z) d(y; z)j d(x; y); 8 x; y; z 2 X .
3) jd(x; y) d(x1 ; y1)j d(x; x1) + d(y; y1), pentru ori
e pun
te x; y; x1 ;
y1 2 X , (inegalitatea patrulaterului).
Demonstratie. 1) Vom demonstra inegalitatea prin indu
tie dupa n 2 IN ,
108
n 3.
Pentru n = 3 avem
d(x1 ; x3 ) d(x1 ; x2 ) + d(x2 ; x3 ),
inegalitate adevarata,
onform axiomei
) din Denitia 3.1.1. Presupunem inegalitatea adevarata pentru n pun
te si o vom demonstra pentru (n + 1) pun
te.
De
i e x1 ; x2; : : : ; xn+1 2 X . Atun
i din axioma
) a metri
ii avem
d(x1 ; xn+1 ) d(x1 ; xn ) + d(xn ; xn+1 ),
de unde rezulta folosind ipoteza (inegalitatea adevarata pentru n pun
te)
a
d(x1 ; xn+1 ) d(x1 ; x2 ) + d(x2 ; x3 ) + + d(xn 1 ; xn ) + d(xn ; xn+1 ).
Astfel din prin
ipiul indu
tiei matemati
e rezulta
a are lo
proprietatea 1)
pentru ori
e n pun
te x1 ; x2; : : : ; xn 2 X .
2) Fie x; y; z 2 X . Conform axiomei
) avem d(x; z) d(x; y) + d(y; z); de
unde rezulta
d(x; z ) d(y; z ) d(x; y ):
(3:1:1)
Apoi din inegalitatea d(y; z) d(y; x) + d(x; z) obtinem
d(y; z ) d(x; z ) d(y; x):
(3:1:2)
(3:1:4)
Spatii metri e
109
110
Spatii metri e
111
V1 ) 8 V 2 V (x); x 2 V ;
V2 ) 8 V 2 V (x) si U V atun
i U 2 V (x);
V3 ) 8 V1 ; V2 2 V (x); V1 \ V2 2 V (x);
V4 ) 8 V 2 V (x) 9 W 2 V (x) astfel ^n
^at 8 y 2 W rezulta V 2 V (y ).
Demonstratie. V1 ) Pentru V 2 V (x) exista S (x; r) V , r > 0.
x 2 S (x; r) V .
Atun i
112
113
Spatii metri e
b) pentru ori
e x 2 X si ori
e r > 0 exista > 0 astfel ^n
^at Sd (x; )
Sd (x; r).
Teorema 3.1.3. Da
a pentru doua metri
i d1 ; d2 : X X ! IR exista
onstantele a; b 2 IR; 0 < a b astfel ^n
^at
1
(3:1:5)
8 x; y 2 X;
114
d1 (x; y ) =
115
Spatii metri e
Denitia 3.1.14.
gent.
da a
Demonstratie. Fie " > 0 si V = S (x; ") sfera des
hisa
u
entrul ^n x si de
raza ". Conform Denitiei 3.1.13 rezulta
a exista nV not
= n0(") 2 IN astfel ^n
^at
8 n n0(") are lo
xn 2 S (x; "), adi
a d(xn; x) < ".
Re
ipro
, presupunem
a are lo
relatia (3.1.6). Fie V o ve
inatate a lui x.
Din Denitia 3.1.8 rezulta
a exista S (x; ") V ,
u " > 0. Din ipoteza, pentru
" > 0 exista n0 2 IN astfel^n
^at d(xn ; x) < "; 8 n n0 . Rezulta
a ^n afara sferei
S (x; ") exista un numar nit de termeni ai sirului, de
i si ^n afara lui V ram^ane
un numar nit de termeni ai sirului. De
i xn ! x, pentru n ! 1. Q.E.D.
Teorema 3.1.5. Limita unui sir
onvergent (xn )n (X; d) este uni
a.
Demonstratie. Presupunem prin redu
ere la absurd
a nlim
!1 xn = x si
lim x = y
u x 6= y. Conform Teoremei 3.1.4 avem
n!1 n
8 " > 0 9 n0 2 IN astfel ^n
^at 8 n n0 are lo
d(xn; x) < " si
8 " > 0 9 n1 2 IN astfel ^n
^at 8 n n1 are lo
d(xn; y) < ".
Fie d0 = d(x; y) > 0. Atun
i pentru " = d3 din
ele de mai sus rezulta
a exista n2 2 IN , n2 = maxfn0; n1g astfel ^n
^at d(xn; x) < d3 si d(xn ; y) < d3 ;
8 n n2. De ai
i dedu
em
d0 = d(x; y ) d(x; xn ) + d(xn ; y ) < d3 + d3 = 23d ,
0
eea
e este absurd. De
i presupunerea fa
uta este falsa. Dedu
em astfel
a limita
lui (xn)n este uni
a. Q.E.D.
116
Observatia 3.1.3.
3.1.5, adi
a
8 x; y 2 X; x 6= y; 9 S1 (x; a); a > 0; S2 (y; b); b > 0
u
este proprietatea de separare (Hausdor) a spatiilor metri
e.
S1 \ S2 = ;
u nlim
!1 xn = x.
Conform Teoremei 3.1.4 avem veri
ata relatia (3.1.6). Luam " = 1; atun
i
exista n1 2 IN astfel ^n
^at d(xn; x) < 1, 8 n n1 . Denim M astfel
M = maxfd(x1 ; x); d(x2 ; x); : : : ; d(xn 1 ; x); 1g > 0.
Atun
i avem d(xn; x) M; 8 n 2 IN , adi
a sirul (xn )n este marginit. Q.E.D.
Din Denitiile 3.1.13 si 3.1.14 dedu
em
Propozitia 3.1.1. a) Da
a s
himbam ordinea termenilor unui sir (xn )n
natura sa (proprietatea de a
onvergent sau divergent) nu se s
himba.
b) Da
a adaugam sau suprimam un numar nit de termeni dintr-un sir,
1
natura sa nu se s himba.
Teorema 3.1.7. Ori e subsir al unui sir onvergent este onvergent si are
117
Spatii metri e
lim = x. Q.E.D.
x
n!1 n
numai da a
d
d
x, pentru n ! 1 atun
i xn !
x; pentru
i) 8 x 2 X si 8 (xn )n X; xn !
n ! 1.
d
d
ii) 8 x 2 X si 8 (xn)n X; xn !
x, pentru n ! 1 atun
i xn !
x; pentru
n ! 1.
Demonstratie. Vom demonstra
a
onditia a) din Denitia 3.1.11 este
e
hivalenta
u
onditia i) de mai sus. Presupunem
a are lo
a) din Denitia
3.1.11, adi
a
8 x 2 X si 8 r > 0 9 > 0 astfel ^n
^at Sd (x; ) Sd (x; r).
d
Fie x 2 X si (xn)n X
u xn !
x, adi
a
8 "> 0 9 n0 (") 2 IN astfel ^n
^at 8 n n0 (") are lo
d2(xn; x) <" , xn 2 Sd (x; "):
Consideram " > 0 arbitrar, momentan xat. Pentru r = " rezulta
a exista
> 0 si n1 = n0 () astfel ^n
^at 8 n n1 avem
xn 2 Sd (x; ) Sd (x; ") ) xn 2 Sd (x; ") , d1 (xn ; x) < ",
d
adi
a xn !
x, pentru n ! 1.
Re
ipro
, presupunem
a avem ^ndeplinita
onditia i). Presupunem prin
redu
ere la absurd
a nu are lo
onditia a) din Denitia 3.1.11, adi
a
9 x0 2 X si 9 r0 > 0 astfel ^n
^at 8 > 0 are lo
Sd (x0; ) 6 Sd (x0; r0 ) sau
9 x0 2 X si 9 r0 > 0 astfel ^n
^at 8 > 0 9 x 2 Sd (x0 ; ) si x 62 Sd (x0 ; r0).
d
= xn 2 Sd (x0 ; n1 ) si xn 62 Sd (x0 ; r0). De
i xn !
x0
Pentru = n1 9 x not
d
si d1 (xn; x0) r0 , adi
a xn 6! x0 . Ceea
e am obtinut
ontrazi
e ipoteza i)
d
(xn !
x0 ). Dedu
em
a presupunerea fa
uta este falsa, de
i are lo
onditia a)
din Denitia 3.1.11.
^In mod asemanator se arata
a
onditia b) din Denitia 3.1.11 este e
hivalenta
u ii). Q.E.D.
Denitia 3.1.17. Sirul (xn )n2IN (X; d) se numeste sir fundamental sau
2
118
sir Cau hy da a
8 " > 0 9 n0(") 2 IN astfel ^n ^at 8 n; m n0(") are lo d(xn; xm ) < " ,
(3:1:7)
8 " > 0 9 n0(") 2 IN astfel ^n
^at 8 n n0(") are lo
d(xn+p; xn) < "; 8 p 2 IN:
(3:1:8)
Teorema 3.1.10. Un sir fundamental (xn )n2IN (X; d) este marginit.
Demonstratie. Pentru " = 1 ^n (3.1.7) rezulta
a exista n0 (1) not
= n1 2 IN
astfel ^n
^at 8 n; m 2 IN , n; m n1 are lo
d(xn; xm ) < 1. De
i pentru ori
e
n n1 avem d(xn ; xn ) < 1. Denim
M = max fd(x1 ; xn ); d(x2 ; xn ); : : : ; d(xn 1 ; xn ); 1g.
Atun
i avem d(xn; xn ) M; 8 n 2 IN sau xn 2 S (xn ; M ), adi
a sirul (xn )n
este marginit. Q.E.D.
Teorema 3.1.11. Un sir
onvergent este sir fundamental.
Demonstratie. Sirul (xn )n2IN (X; d) este
onvergent
u limita x (
onform
Teoremei 3.1.4) da
a
8 " > 0 9 n0(") 2 IN astfel ^n
^at 8 n n0(") are lo
d(xn; x) < ".
Pentru " > 0
onsideram rangul n0("=2) not
= ne 0 (") pentru
are d(xn; x) < "=2;
8 n ne 0("). Atun
i pentru ori
e m; n ne 0 (") are lo
d(xn ; xm ) d(xn ; x) + d(x; xm ) < 2" + 2" = ".
Rezulta
a (xn)n2IN veri
a relatia (3.1.7), adi
a este sir fundamental. Q.E.D.
Denitia 3.1.18. Spatiul metri
(X; d) se numeste
omplet da
a ori
e sir
fundamental este sir
onvergent.
Exemplul 3.1.8. Spatiul metri
(IR; d)
u d(x; y ) = jx y j este spatiu
metri
omplet, deoare
e are lo
Teorema 2.1.21 (Cau
hy): un sir de numere
reale este
onvergent da
a si numai da
a este sir fundamental.
Observatia 3.1.4. Exista spatii metri
e
are nu sunt
omplete. De exemplu
spatiile metri
e (Q; d)
u d(x; y) = jx yj si (Q; d1)
u d1(x; y) = 1 +jxjx yj yj .
n
1
Sirul xn = 1 + n 2 Q este sir Cau
hy, dar nu este
onvergent ^n (Q; d) si ni
i
1
119
Spatii metri e
des hise.
Atun
i
d(z; x) d(z; y ) + d(y; x) < r + d(y; x) = r0 d(x; y ) + d(x; y ) = r0 .
De
i z 2 S (x; r0), de unde rezulta
a S (y; r) S (x; r0). Q.E.D.
r
ro
y
x
Fig. 1
r y
ro
x
Fig. 2
120
Teorema 3.1.13. Sferele ^n hise din spatiul metri (X; d) sunt multimi
^n hise.
este o multime des
hisa. Interse
tia unei familii nite de multimi des
hise este
o multime des
hisa.
b) Interse
tia unei familii oare
are de multimi ^n
hise este o multime ^n
hisa.
Reuniunea unei familii nite de multimi ^n
hise este o multime ^n
hisa.
Demonstratie. a) Fie (Ai )i2I o familie oare
are de multimi des
hise si
A = [i2I Ai . Fie x 2 A; rezulta
a 9 i0 2 I astfel ^n
^at x 2 Ai . Deoare
e Ai
este des
hisa rezulta
a Ai este ve
inatate pentru x, de
i exista S (x; r0) Ai .
Atun
i S (x; r0) A, adi
a A este ve
inatate pentru x. Pun
tul x ind arbitrar,
dedu
em
a multimea A este des
hisa.
Fie (Ai)ni=1 o familie nita de multimi des
hise si A = \ni=1 Ai. Fie x 2 A;
rezulta
a x 2 Ai; 8 i = 1; n. Deoare
e multimile Ai sunt des
hise, rezulta
a ele
sunt ve
inatati pentru x, adi
a exista S (x; ri) Ai, i = 1; n. Atun
i multimea
S (x; r), unde r = minfri ; i = 1; ng, este in
lusa ^n A. De
i A este ve
inatate
pentru pun
tul x, de unde dedu
em
a A este des
hisa.
0
121
Spatii metri e
122
este formata numai din pun
te interioare, de
i A A. Deoare
e A A (pun
tul
a)) rezulta
a A =A. Re
ipro
da
a A =A rezulta
a pun
tele multimii A sunt
pun
te interioare, de
i
onform Denitiilor 3.1.24 si 3.1.19, multimea A este o
multime des
hisa.
) Fie A1, A2 doua multimi ale spatiului metri
(X; d)
u A1 A2 si e
x 2A1 . Rezulta
a exista o ve
inatate V a pun
tului x astfel ^n
^at V A1 . Dar
A1 A2 , de
i rezulta
a V A2 , adi
a x este pun
t interior si pentru multimea
A2 . De
i x 2A2 . Deoare
e x este arbitrar ^n multimea A1 , rezulta
a A1 A2 .
Q.E.D.
Teorema 3.1.18. Interiorul unei multimi A (X; d) este o multime desDemonstratie.
hisa si este ea mai mare multime des hisa in lusa ^n multimea respe tiva.
Da a A6= ;, sa onsideram un element oare are, momentan xat, x 2A. Conform
Spatii metri e
123
Denitiei 3.1.24 rezulta
a exista o ve
inatate V A
are
ontine o sfera des
hisa
S (x; ") V , " > 0. De
i x 2 S (x; ") A. Tre
^and la interioare (Teorema
z }| {
S (x; ") A. Dar
onform Teoremelor 3.1.12 si 3.1.17 b) avem
3.1.17,
))
obt
inem
z }| {
S (x; ") = S (x; "), de i S (x; ") A. Deoare e S (x; ") este o ve inatate a pun tului
z }| {
z }| {
a) A=A; b) A1 \ A2 =A1 \ A2 ;
) A1 [ A2 A1 [ A2,
8 A; A1 ; A2 X .
z }| {
b) Fie x 2 A1 \ A2 . Rezulta
a exista o ve
inatate V a pun
tului x astfel
^n
^at V A1 \ A2, de
i exista o ve
in
atate V a pun
tului x astfel ^n
^at V A1
A1 \ A2 A1 \ A2 .
Re
ipro
, e x 2A 1 \ A 2, adi
a x 2A 1 si x 2A 2. Rezulta
a exista o
ve
inatate V1 a lui x astfel ^n
^at V1 A1 si exista o ve
inatate V2 a pun
tului
x astfel ^n
^at V2 A2 . Atun
i V = V1 \ V2 este o ve
inatate a pun
tului x
u
z }| {
proprietatea
V A1 \ A2 . Dedu
em astfel
a x 2 A1 \ A2 , de
i A1 \ A2
z }| {
A1 \ A2 ,
are ^mpreuna
u
ealalta in
luziune ne da egalitatea b).
z }| {
z }| {
z }| {
z }| {
124
}|
iar
}|
z }| {
^n multimea
Teorema 3.1.20. ^Intr-un spatiu metri (X; d), pentru ori e multime A X
au lo urmatoarele relatii
z}|{
a) CA = CA; b) C A = CA.
Demonstratie. a) Fie x 2 CA , x 62 A , 9 V ve
inatate a pun
tului x
z}|{
astfel^n
^at V \A = ; , 9 V ve
inatate a lui x astfel^n
^at V CA , x 2 CA.
Rezulta astfel relatia a).
b) Vom demonstra
folosind pun
tul a)
a
omplementarele
elor doua multimi
z }| { a)
C (C A) =A= C (CA) = C (CA).
De
i C A= CA. Q.E.D.
Teorema 3.1.21. ^Intr-un spatiu metri
(X; d) sunt veri
ate urmatoarele
proprietati ale aderentei unei multimi
a) A A; 8 A.
b) A este ^n
hisa , A = A.
) A este ^n
hisa , ori
e sir
onvergent de pun
te din A are limita ^n
multimea A.
d) A1 A2 ) A1 A2.
Demonstratie. a) Fie x 2 A. Atun
i pentru ori
e ve
inatate V a pun
tului
x avem V \ A fxg, de unde rezulta
a V \ A 6= ;, de
i x 2 A. Dedu
em
a
A A.
b) Da
a A este ^n
hisa atun
i CA este des
hisa. Conform Teoremei 3.1.17 b)
125
Spatii metri e
z}|{
multimea CA este des
hisa da
a si numai da
a CA = CA. Dar Teorema 3.1.20
z}|{
a) ne spune
a CA = CA. De
i CA este des
hisa , CA = CA , A = A.
) Presupunem
a A este ^n
hisa si e (xn)n A
u nlim
!1 xn = x. Conform
Denitiei 3.1.13 rezulta
a pentru ori
e ve
inatate V a pun
tului x exista nV 2 IN
astfel^n
^at xn 2 V , 8 n nV . Rezulta
a 8 V; V \ A 6= ;, (xn 2 V \ A; 8n nV ),
adi
a x este pun
t aderent pentru A. Dedu
em
a x 2 A. Conform pun
tului
b) avem A = A, de
i x 2 A. Re
ipro
, sa presupunem
a ori
e sir
onvergent de
pun
te din A are limita ^n multimea A. Vom arata
a A A, de unde ^mpreuna
u in
luziunea A A va rezulta
a A = A, de
i
onform pun
tului b) multimea
A este ^n
hisa. Fie x 2 A. Conform Teoremei 3.1.16 exista un sir de pun
te
(xn)n A
u nlim
!1 xn = x. Din ipoteza avem
a x 2 A. De
i A A.
d) Fie A1 ; A2 doua multimi ale spatiului metri
(X; d)
u A1 A2 si e
x 2 A1 . Rezulta
a pentru ori
e ve
inatate V a pun
tului x avem V \ A1 6= ;.
Deoare
e A1 A2 dedu
em
a V \ A1 V \ A2 si V \ A2 6= ;. De
i pentru ori
e
ve
inatate V a pun
tului x, V \ A2 6= ;, adi
a x este pun
t aderent pentru A2 ,
x 2 A2 . Deoare
e x este arbitrar ^n multimea A1 rezulta
a A1 A2 . Q.E.D.
Teorema 3.1.22. Aderenta unei multimi A (X; d) este o multime ^n
hisa
si este
ea mai mi
a multime ^n
hisa
are
ontine a
ea multime.
z}|{
Demonstratie. Conform Teoremei 3.1.20 avem CA = CA. Rezulta
a CA
este o multime des
hisa,
onform Teoremei 3.1.18 (este interiorul multimii CA),
adi
a A este o multime ^n
hisa. Pentru a demonstra
a A este
ea mai mi
a
multime ^n
hisa
are
ontine pe A, sa
onsideram o multime ^n
hisa E A.
Conform Teoremei 3.1.21 d) avem A E si folosind Teorema 3.1.21 b) dedu
em
a A E , (E = E ). Q.E.D.
Teorema 3.1.23. ^Intr-un spatiu metri
(X; d) au lo
urmatoarele proprietati
a) A = A; b) A1 [ A2 = A1 [ A2 ;
) A1 \ A2 A1 \ A2 ,
8 A; A1 ; A2 X .
Demonstratie. a) Din Teorema 3.1.22 rezulta
a A este o multime ^n
hisa,
de
i
onform Teoremei 3.1.21 b) ea
oin
ide
u aderenta sa, adi
a A = A.
126
}|
{
z
}|
{
z }| { z }| {
z
C (A1 [ A2 ) = C (A1 [ A2 ) = CA1 \ CA2 = CA1 \ CA2 = CA1 \ CA2 =
= C (A1 [ A2 ).
De ai
i dedu
em
a A1 [ A2 = A1 [ A2 .
) Avem A1 \ A2 A1 si A1 \ A2 A2; de unde, folosind Teorema 3.1.21
d) dedu
em
A1 \ A2 A1 ; A1 \ A2 A2 ; de
i A1 \ A2 A1 \ A2 . Q.E.D.
Observatia 3.1.6. In
luziunea A1 \ A2 A1 \ A2 nu are lo
pentru ori
e
multimi A1 ; A2 X . De exemplu, ^n spatiul metri
(IR; d)
u d(x; y) = jx yj,
sa
onsideram multimile A1 = (1; 2) si A2 = (2; 3). Avem
A1 \ A2 = ; = ;; iar A1 \ A2 = [1; 2 \ [2; 3 = f2g,
adi
a, ^n a
est exemplu, multimea A1 \ A2 este stri
t in
lusa ^n A1 \ A2.
Teorema 3.1.24. ^Intr-un spatiu metri
(X; d) au lo
urmatoarele proprietati
a) A1 A2 ) A01 A02; b) (A1 [ A2)0 = A01 [ A02 ;
) (A1 \ A2 )0 A01 \ A02 ; 8 A1 ; A2 X .
Demonstratie. a) Fie A1 ; A2
u A1 A2 si e x 2 A01 . Atun
i pentru ori
e
ve
inatate V a pun
tului x, V \ (A1 n fxg) 6= ;. Deoare
e A1 A2 rezulta
a
8 V; V \ (A2 n fxg) 6= ;; de
i x 2 A02 . Dedu
em astfel
a A01 A02 .
b) Fie x 2 (A1 [ A2 )0; de
i pentru ori
e ve
inatate V a pun
tului x avem
V \ ((A1 [ A2 ) n fxg) 6= ;. Presupunem prin redu
ere la absurd
a x 62 A01 [ A02 ,
de
i x 62 A01 si x 62 A02 . Rezulta
a exista o ve
inatate V1 a pun
tului x astfel
^n
^at V1 \ (A1 n fxg) = ; si exista o ve
inatate V2 a pun
tului x astfel ^n
^at
V2 \ (A2 n fxg) = ;. Atun
i multimea V = V1 \ V2 este o ve
inatate a lui x
are satisfa
e
onditia V \ ((A1 [ A2) n fxg) = ;;
eea
e
ontrazi
e ipoteza
a
x 2 (A1 [ A2 )0 . De
i rezulta
a x 2 A01 [ A02 si ^n
on
luzie (A1 [ A2 )0 A01 [ A02 .
Pentru
ealalta in
luziune avem A1 A1 [ A2 ) A01 (A1 [ A2 )0 si
A2 A1 [ A2 ) A02 (A1 [ A2 )0 . De
i A01 [ A02 (A1 [ A2 )0 .
Din
ele doua in
luziuni dedu
em
a (A1 [ A2 )0 = A01 [ A02 .
Spatii metri e
127
) A n A A0 .
Demonstratie. a) Fie x 2 A0 ; de
i ori
e ve
inatate V a pun
tului x are
proprietatea V \ (A n fxg) 6= ;. Atun
i din V \ A V \ (A n fxg), rezulta
a
V \ A 6= ;. De
i x este pun
t aderent pentru multimea A, adi
a x 2 A. Am
obtinut A0 A.
b) Din in
luziunile A A (Teorema 3.1.21 a)) si A0 A (pun
tul a)) rezulta
a A [ A0 A. Pentru a demonstra
ealalta in
luziune, sa
onsideram x 2 A.
Atun
i ori
e ve
inatate V a pun
tului x are proprietatea
a V \ A 6= ;. Pentru
pun
tul x exista doua posibilitati: x 2 A sau x 62 A. Da
a x 2 A atun
i
x 2 A [ A0 . Da
a x 62 A atun
i ori
e ve
inatate V a pun
tului x are proprietatea
V \ A = V \ (A nfxg) 6= ;. Rezulta
a x este pun
t de a
umulare pentru multimea
A, de
i x 2 A0 A [ A0 . Dedu
em astfel
a A A [ A0 . Din
ele doua in
luziuni
rezulta
a A = A [ A0.
) Avem
A n A = (A [ A0 ) n A = (A n A) [ (A0 n A) = ; [ (A0 n A) = A0 n A A0 .
Q.E.D.
Conse
inta 3.1.3. Multimea A este ^n
hisa da
a si numai da
a A0 A.
Demonstratie. Conform Teoremelor 3.1.21 b) si 3.1.25 b) avem
A este ^n
hisa , A = A , A = A [ A0 , A0 A. Q.E.D.
Teorema 3.1.26. Pentru ori
e multime A din spatiul metri
(X; d) au lo
128
urmatoarele relatii
a) Fr A = A \ CA; b) Fr A = Fr(CA);
) Fr A = An A ; d) A = A n Fr A;
e) A = A [ Fr A:
Demonstratie. a) Conform Denitiei 3.1.25 pun
tul x 2 Fr A da
a si numai da
a ori
e ve
inatate a sa
ontine pun
te at^at din multimea A,
^at si din
omplementara sa, de
i
x 2 Fr A def
, x 2 A \ CA; adi
a Fr A = A \ CA.
b) Avem Fr(CA) = CA \ (C (CA)) = CA \ A = Fr A.
) Din pun
tul a) si Teorema 3.1.20 b) dedu
em
a Fr A = A \ C A = An A .
d) Folosind Teoremele 3.1.21 a) si 3.1.17 a) avem
A n Fr A = A n (A \ CA) = A n (A \ C A) = A \ C (A \ C A) =
= A \ (CA[ A ) = (A \ CA) [ (A\ A ) = ; [ (A\ A =A .
e) Avem A [ Fr A = A [ (A \ CA) = (A [ A) \ (A [ CA) = A \ X = A,
deoare
e A [ CA = X , (A [ CA X si X = A [ CA A [ CA). Q.E.D.
Exemplul 3.1.9. Sa determinam interiorul, multimea derivata, aderenta si
frontiera urmatoarelor submultimi ale lui (IR; d), unde d(x; y) = jx yj
a) A = (0; 1 [ (2; 3); b) B = n1 n 2 IN .
Pentru multimea A avem A = (0; 1) [ (2; 3); A0 = [0; 1 [ [2; 3 = A; iar
Fr A = f0; 1; 2; 3g.
Pentru multimea B aratam mai ^nt^ai
a interiorul sau este multimea vida,
adi
a multimea B nu are pun
te interioare. ^Intr-adevar, ori
e element x = n1 2 B
nu este pun
t interior, deoare
e
6 9 V ve
inatate a pun
tului x astfel^n
^at V B .
1
1
Ori
e ve
inatate V = n "; n + " , " > 0
ontine numere irationale
are nu
apartin lui B .
Pun
tele multimii B sunt
hiar izolate. Pentru ori
e element x = n1 2 B
exista o ve
inatate V a pun
tului x astfel ^n
^at V \ B = fxg; de exemplu n o
1 = 1 are proprietatea V \ B = 1 .
V = n1 "; n1 + "
u 0 < " < n1 n+1
n(n+1)
n
0
^
Multimea derivata este B = f0g. Intr-adevar, pentru ori
e ve
inatate a
pun
tului
0, V = ( "; "), " > 0, avem V \ (B n f0g) = V \ B 6= ;. Pentru
h i
1
n = " + 1 elementul n1 2 V \ (B n f0g) = V \ B . Ori
e pun
t al multimii B nu
Spatii metri e
129
este pun
t de a
umulare, ind pun
t izolat. De asemenea se arata
a ori
e pun
t
x0 6= 0, x0 6= n1 , n 2 IN nu este pun
t de a
umulare pentru multimea B .
Aderent
a multoimii B ,
onform Teoremei 3.1.25, este B = B [ B 0 , de
i
n
B = 0; n1 ; n 2 IN , iar frontiera multimii B ,
onform Teoremei 3.1.26
), este
Fr B = B n B = B n ; = B .
Denitia 3.1.30. O multime A din spatiul metri
(X; d) se numeste
ompa
ta da
a ori
e sir (xn )n2IN de elemente din A
ontine un subsir (xnk )k2IN
onvergent la un pun
t din A.
Compa
titatea denita mai sus se numeste
ompa
titate prin siruri sau
ompa
titate se
ventiala.
Teorema 3.1.27. O multime
ompa
ta A (X; d) este marginita si ^n
hisa.
Demonstratie. Vom demonstra mai ^nt^ai
a multimea A este marginita.
Presupunem prin redu
ere la absurd
a A este nemarginita. Fie u 2 A; atun
i
pentru ori
e r > 0 avem A 6 S (u; r). De
i 9 x 2 A si x 62 S . Pentru r = n 2 IN
exista xn 2 A, xn 62 S (u; r), adi
a d(xn; u) > n. Am
onstruit astfel un sir (xn)n
de elemente din A. Deoare
e A este
ompa
ta, rezulta
onform Denitiei 3.1.30
a exista un subsir
onvergent (de
i si marginit) (xnk )k (xn)n. Dar (xnk )k
este nemarginit, deoare
e d(xnk ; u) > nk sau klim
d(x ; u) = 1. Contradi
tia la
!1 nk
are am ajuns ne
ondu
e la
on
luzia
a ipoteza fa
uta este falsa. De
i A este
marginita.
Demonstram ^n
ontinuare
a A este ^n
hisa. Fie (xn)n un sir
onvergent
de pun
te din A si e x = nlim
!1 xn . Ori
e subsir (xnk )k (xn )n are limita x.
Deoare
e multimea A este
ompa
ta rezulta
a x 2 A. Conform Teoremei 3.1.21
) dedu
em
a multimea A este ^n
hisa. Q.E.D.
Observatia 3.1.8. Re
ipro
a Teoremei 3.1.27 nu este adevarata.
^In Se
tiunea 3 vom arata
a ^n spatiul IRk re
ipro
a Teoremei 3.1.27 este
adevarata.
Denitia 3.1.31. Fie spatiul metri
(X; d) si A; B X ,
u A; B 6= ;.
Spunem
a multimile A si B sunt separate da
a A \ B = ; si A \ B = ;.
Denitia 3.1.32. Spatiul metri
(X; d) se numeste spatiu
onex da
a nu
130
Spatii metri e
131
132
q n
1 q
2. Spat
ii normate. Spat
ii prehilbertiene
133
a) k
1.
b) Avem
k~uk = k(~u ~v) + ~vk k~u ~vk + k~vk ) k~uk k~vk k~u ~vk.
De asemenea obtinem
k~vk = k(~v ~u) + ~uk k~v ~uk + k~uk ) k~vk k~uk k~v ~uk.
Din
ele doua inegalitati de mai sus rezulta inegalitatea b) din enunt. Q.E.D.
Exemplul 3.2.1. Multimea IR este spatiu liniar peste
orpul IR, iar apli
atia
j j : IR ! IR
are aso
iaza numarului real x modulul sau jxj, este o norma. ^Intr-adevar
a) jxj 0; 8 x 2 IR; jxj = 0 , x = 0;
b) jxj = jj jxj; 8 2 IR; 8 x 2 IR;
) jx + yj jxj + jyj; 8 x; y 2 IR.
De
i (IR; j j) este spatiu normat.
Exemplul 3.2.2. Multimea IRn este spatiu liniar peste
orpul numerelor
134
135
136
k~xk M; 8 ~x 2 A:
8 n n0 (")
are lo k~x
(3:2:3)
Exemplul 3.2.4.
137
3.1.8).
Sa
onsideram a
um un spatiu liniar H peste
orpul K (K = IR sau K = C ).
Denitia 3.2.8. Apli
atia g : H H ! K se numeste produs s
alar pe
spatiul H da
a satisfa
e urmatoarele proprietati (numite axiomele produsului
s
alar)
a) g(~x; ~x) 0; 8 ~x 2 H ; g(~x; ~x) = 0 , ~x = ~0;
b) g(~x; ~y) = g(~y; ~x); 8 ~x; ~y 2 H ;
) g(~x + ~y; ~z) = g(~x; ~z) + g(~y; ~z); 8 ~x; ~y; ~z 2 H ;
d) g(~x; ~y) = g(~x; ~y); 8 2 K; 8 ~x; ~y 2 H .
Denitia 3.2.9. Numarul real sau
omplex g (~x; ~y) se numeste produsul
s
alar al ve
torilor ~x si ~y. El se mai noteaza
u < ~x; ~y >.
Denitia 3.2.10. Un spatiu liniar H pe
are s-a denit un produs s
alar
< ; > se numeste spatiu prehilbertian; se noteaza (H; < ; >).
Exemplul 3.2.5. Pe spatiul liniar real IRn denim apli
atia
< ; >: IRn IRn ! IR; < ~x; ~y >= x1 y1 + x2 y2 + + xn yn ;
~x = (x1 ; x2 ; : : : ; xn ); ~y = (y1 ; y2 ; : : : ; yn) 2 IRn :
(3:2:4)
138
s alar eu lidian.
lo inegalitatea
(3:2:5)
Demonstratie. Presupunem
a H este spatiu liniar real (demonstratia este
asemanatoare si da
a H este spatiu liniar
omplex).
Din axiomele d) (pentru = 0) si b) din Denitia 3.2.8 rezulta
a <~x; ~0 >=0,
de
i pentru ~x = ~0 are lo
inegalitatea (3.2.5).
Pentru ~x; ~y 2 H
u ~x 6= ~0, iar 2 IR, din axioma a) a Denitiei 3.2.8 avem
j < ~x; ~y > j < ~x; ~x > < ~y; ~y >:
(3:2:6)
Inegalitatea obtinuta are lo
pentru ori
e 2 IR (< ~x; ~x >6= 0) da
a si numai
da
a determinantul aso
iat trinomului de mai sus este 0. De
i
4(< ~x; ~y >)2 4 < ~x; ~x > < ~y; ~y > 0 , j < ~x; ~y > j p< ~x; ~x >p< ~y; ~y >,
adi
a avem veri
ata inegalitatea (3.2.5). Q.E.D.
Observatia 3.2.4. Egalitatea^n inegalitatea (3.2.5) se obtine da
a si numai
da
a ve
torii ~x si ~y sunt
oliniari, adi
a 9 ; 2 IR
u 2 + 2 6= 0 astfel ^n
^at
~x + ~y = ~0. ^Intr-adevar, presupunem si ai
i
a H este spatiu liniar real si e ~x; ~y
doi ve
tori
oliniari, adi
a are lo
relatia de mai sus. Da
a 6= 0 atun
i obtinem
~y = ~x sau ~y = ~x; 2 IR. Inegalitatea (3.2.5) devine egalitate, adi
a
j < ~x; ~x > j = p< ~x; ~x > p< ~x; ~x > ,
j < ~x; ~x > j = p< ~x; ~x > p2 < ~x; ~x > ,
jj < ~x; ~x >= jj < ~x; ~x >.
Re
ipro
, sa presupunem
a (3.2.5) este o egalitate, adi
a
j < ~x; ~y > j = p< ~x; ~x > p< ~y; ~y > , < ~x; ~y >= p< ~x; ~x > p< ~y; ~y >.
Da
a ~x = ~0 atun
i ve
torii ~x si ~y sunt
oliniari, deoare
e ~x = 0~y. Da
a ~x 6= 0
rezulta
a determinantul aso
iat trinomului din (3.2.6) este zero, de
i trinomul are
139
(3:2:7)
Denitia 3.2.11. a) Unghiul ' denit de (3.2.7) se numeste unghiul ve
torilor ~x si ~y.
b) Doi ve
tori ~x si ~y se numes
ortogonali da
a < ~x; ~y >= 0.
Unghiul nul ~0 este prin denitie ortogonal pe ori
e ve
tor. Doi ve
tori ~x si
~y nenuli sunt ortogonali da
a si numai da
a unghiul ' denit de (3.2.7) este de
90.
(3:2:8)
140
(3:2:9)
Pe baza axiomelor produsului s
alar sunt veri
ate axiomele normei (Denitia
3.2.2). ^Intr-adevar
a) k~xk = p< ~x; ~x > 0; q8 ~x 2 H ; k~xk = 0 , p< ~x; ~x > = 0 , ~x = ~0:
b) k~xk = p< ~x; ~x > = jj2 < ~x; ~x > = jj k~xk; 8 2 IR (C ); 8 ~x 2 H .
) k~x + ~yk k~xk + k~yk , p< ~x + ~y; ~x + ~y > p< ~x; ~x > + p< ~y; ~y >;
8 ~x; ~y 2 H ,
are este inegalitatea lui Minkovski (3.2.8).
Rezulta astfel
a (H; k k) este spatiu normat. Q.E.D.
Denitia 3.2.12. Norma (3.2.9) denita pe un spatiu prehilbertian real sau
omplex (H; < ; >) se numeste norma indusa de produsul s
alar.
Cu ajutorul normei (3.2.9) inegalitatea lui Cau
hy (3.2.5) se s
rie
j < ~x; ~y > j k~xk k~yk; 8 ~x; ~y 2 H .
Norma indusa de produsul s
alar < ; > pe spatiul prehilbertian H indu
e
metri
a d : H H ! IR denita prin
d(~x; ~y) = k~x ~yk = (< ~x ~y; ~x ~y >)1=2 .
Denitia 3.2.13. Un spatiu prehilbertian H real sau
omplex,
are este
omplet ^n norma indusa de produsul s
alar se numeste spatiu Hilbert.
Exemplul 3.2.6. Spatiul liniar real IR
u produsul s
alar < x; y >= xy este
spatiu Hilbert.
141
Spatiul IRk
IRk
142
k
X
i=1
Norma indusa de produsul s
alar eu
lidian este k kd, numita norma eu
lidiana, iar metri
a indusa de norma eu
lidiana este d, numita metri
a eu
lidiana.
Din Teorema 3.2.3 dedu
em
a sirul (~xn)n2IN (IRk ; k kd ) este
onvergent
u limita ~x 2 IRk da
a si numai da
a
8 " > 0 9 n0(") 2 IN astfel ^n
^at 8 n n0(") are lo
k~xn ~xkd < ": (3:3:1)
Teorema 3.3.1. Un sir de elemente din IRk este
onvergent da
a si numai
^
da
a toate
ele k siruri
oordonate (siruri de numere reale) sunt
onvergente. In
plus limita sirului din IRk este k-uplul format din limitele
elor k siruri
oordonate.
Demonstratie. Sa presupunem
a (~xn )n2IN este un sir de elemente din IRk ,
onvergent
u limita ~x 2 IRk , adi
a are lo
relatia (3.3.1). Notam
omponentele
elementelor sirului (~xn)n si ale limitei ~x astfel
~x1 = (x11 ; x21 ; : : : ; xk1 ),
~x2 = (x12 ; x22 ; : : : ; xk2 ),
...
si
...
~x = (x1 ; x2 ; : : : ; xk ).
v
u k
uX
t
Spatiul IRk
143
i
i
Dedu
em astfel din Teorema 2.1.1
a pentru ori
e i = 1; k, nlim
!1 xn = x ,
adi
a sirurile
omponente (xin)n2IN , i = 1; k sunt
onvergente
u limitele xi (
omponentele lui ~x).
Sa presupunem a
um
a
ele k siruri
oordonate (xin )n2IN , i = 1; k sunt
onvergente
u limitele xi , i = 1; k. Fie ~x = (x1 ; x2; : : : ; xk ) elementul din IRk
are are
omponentele limitele sirurilor (xin)n2IN ; i = 1; k. Din Teorema 2.1.1
dedu
em
lim x1 = x1 , 8" > 0 9n1 (") 2 IN astfel ^n
^at 8n n1(") are lo
jx1n x1 j < k" ;
n!1 n
2 = x2 , 8" > 0 9n2 (") 2 IN astfel ^n
^at 8n n2 (") are lo
jx2 x2 j < " ;
lim
x
n
n!1 n
k
...
k = xk , 8" > 0 9n (") 2 IN astfel ^n
^
k xk j < " :
lim
x
a
t
8
n
n
(
"
)
are
lo
j
x
k
k
n
n
n!1
k
Fie " > 0; notam
u n0 (") = maxfn1("); n2("); : : : ; nk (")g 2 IN . Atun
i
pentru 8 n n0 ("v) avem
u k
n
uX
X
k~xn ~xkd = t (xin xi )2 jxin xi j < k k" = ".
i=1
i=1
De
i
onform relatiei (3.3.1) rezulta
a (~xn )n2IN este
onvergent
u limita ~x.
Q.E.D.
Exemplul 3.3.1. Sa
al
ulam limita sirului (~xn )n , unde ~xn = (an ; bn ;
n) 2
3
2 IR , iar
s
n k2 + k + 3
(n!)2 ; b = X
(n + 1)2 ;
= p +
; n 2;
an = n
n 1
n
n
n
(2
n
)!8
k
(
k
+
1)
n
k
=1
p
1 = ; > 0.
!)2 ; n 1.
Pentru sirul (an)n folosim Conse
inta 2.1.7. Notam
u n = (2(nn)!8
n
Avem
[(n + 1)!2 (2n)!8n = (n + 1)2
1 ; pentru n ! 1.
n+1
=
!
n
+1
2
n
[2(n + 1)!8 (n!) 8(2n + 1)(2n + 2) 32
pn = lim a = 1 .
Dedu
em astfel
a nlim
n
!1
n!1 n
32
Pentrun (b"n)n avem #
n
2
2
X
X
bn =
1 + k(k 3+ 1) (n +n 1) = n + 3 k1 k +1 1 (n +n 1) =
k=1
k=1
1
(
n + 1)2 n2 3n 1
=n+3 1 n+1
= n(n + 1) ! 1; pentru n ! 1.
n
144
Pentru sirul (
n)n2IN vom arata
a el este monoton si marginit. Din relatia de
re
urenta rezulta
a
n > 0, 8 n 2 IN . Demonstram ^n
ontinuare prin indu
tie
matemati
a
a sirul (
nq)n2IN este stri
t
res
ator, adi
a
n <
n+1, 8 n 2 IN .
Avem
2 = p +
1 = + p > p =
1 . Apoi presupun^and
a
n <
n+1
obtinem
n+1 = p +
n < p +
n+1 =
n+2 , de
i
n+1 <
n+2.
Sirul (
n)n2IN este marginit superior. Aratam prin indu
tie matemati
a
a
p
n < 1 + 2; 8 n 2 IN . Avem
1 = < 1 + 2 (deoare
e 1 + 3 + 42 > 0).
Apoi din
n < 1 + 2 rezulta
a
n+1 = p +
n < p1 + 3 < 1 + 2, (deoare
e
42 + 4 > 0).
Apli
^and Teorema 2.1.17 dedu
em
a sirul (
n)n2IN este
onvergent, de
i
p
9
= nlim
la
limit
a
^
n
relat
ia
de
re
urent
a
obt
inem
= +
,
!1
n 0. Tre
^and
p
1 + 4 .
1
+
de unde rezulta
=
2 p
!
1
+
4
1
+
1
.
De
i nlim
!1 ~xn = 32 ; 1;
2
Pe baza Teoremei 3.2.4 si a denitiei sirurilor din IR sau IRk avem
Teorema 3.3.2. a) Da
a (~xn )n , (~yn)n sunt doua siruri de elemente din IRk ,
onvergente la ~x, respe
tiv ~y 2 IRk , atun
i sirul suma (~xn + ~yn)n este
onvergent
la ~x + ~y.
b) Da
a (~xn)n IRk este
onvergent la ~x 2 IRk , iar (n)n IR este
onvergent la 2 IR atun
i sirul (n~xn )n este
onvergent la ~x.
) Da
a nlim
!1 ~xn = ~x atun
i nlim
!1 k~xn kd = k~xkd .
d) Da
a nlim
!1 ~xn = ~x si nlim
!1 ~yn = ~y atun
i nlim
!1 d(~xn ; ~yn) = d(~x; ~y) ( ,
lim k~x ~ynkd = k~x ~ykd).
n!1 n
Proprietatile de mai sus stabiles
ompatibilitatea dintre
onvergenta ^n
spatiul IRk si stru
tura algebri
o-topologi
a a lui IRk .
Teoremele fundamentale din teoria
onvergentei sirurilor reale (Teoremele
2.1.17, 2.1.18, 2.1.19 si 2.1.21) se extind si ^n spatiul IRk (k 2).
Sa extindem mai ^nt^ai ordinea si marginirea de la spatiul IR la spatiul IRk .
Denitia 3.3.1. Fie ~x = (x1 ; x2 ; : : : ; xk ) si ~y = (y1 ; y2; : : : ; yk ) 2 IRk .
Spatiul IRk
145
146
x1
0
P1(A)
Fig. 3
Re
ipro
sa presupunem
a multimile P1(A) si P2(A) sunt marginite ^n IR,
adi
a
9 m1 ; M1 2 IR astfel ^n
^at m1 x1 M1 , 8 x1 2 P1(A) ,
m1 P1 (~x) M1 ; 8 ~x 2 A si
9 m2 ; M2 2 IR astfel ^n
^at m2 x2 M2 , 8 x2 2 P2(A) ,
m2 P2 (~x) M2 ; 8 ~x 2 A.
Atun
i Denitia 3.3.1
u relatiile (3.3.2) ne
ondu
la
(m1 ; m2) (x1 ; x2 ) (M1 ; M2 ); 8 ~x = (x1 ; x2) 2 A,
adi
a A este marginita ^n IR2 . Q.E.D.
Norma k kd denita pe spatiul IRk indu
e o relatie de marginire, denita de
(3.2.2) si anume
A IRk este marginita (^n norma) ,
(3:3:4)
9 M > 0 astfel ^n
^at k~xkd M; 8 ~x 2 A:
Teorema urmatoare ne spune
a marginirea indusa de ordinea (3.3.2) (Denitia
3.3.4)
oin
ide
u marginirea indusa de norma (relatia (3.3.4)).
Teorema 3.3.4. O multime A IRk este marginita fata de ordinea din IRk
da
a si numai da
a A IRk este marginita ^n norma.
Demonstratie. Presupunem
a multimea A este marginita fata de ordinea
din IRk , adi
a 9 m~ ; M~ 2 IRk astfel ^n
^at
~ 8 ~x 2 A; m
~ = (M1 ; M2 ; : : : ; Mk ).
m
~ ~x M;
~ = (m1 ; m2 ; : : : ; mk ); M
Inegalitatea de mai sus ne spune
a
(m1 ; m2 ; : : : ; mk ) (x1 ; x2; : : : ; xk ) (M1; M2 ; : : : ; Mk ) sau
147
Spatiul IRk
mi xi Mi ; 8 i = 1; k; 8 ~x = (x1 ; : : : ; xk ) 2 A.
Notam
u Ci = maxfjMi j; jmijg; i = 1; k; atun
i jxij
8 ~x = (x1 ; : : : ; xk ) 2vA. Dedu
em atun
i
a
k~xkd =
u k
uX
t
X
X
x2i jxi j Ci = C0 > 0;
i=1
i=1
i=1
Ci; 8 i = 1; k;
8 ~x 2 A.
IRk .
Demonstratie. Sa
onsideram un sir (~xn )n2IN IRk
res
ator. Rezulta
atun
i
a toate
ele k siruri
oordonate (x1n)n, (x2n)n; : : : ; (xkn)n IR sunt
res
atoare. Deoare
e sirul (~xn)n2IN este marginit ^n IRk rezulta
a sirurile
oordonate
sunt marginite ^n IR.
148
Conform Teoremei 2.1.17 (Bolzano-Weierstrass) dedu
em
a
ele k siruri
oordonate sunt
onvergente, de
i apli
^and Teorema 3.3.1 rezulta
a sirul (~xn)n este
onvergent ^n IRk .
Asemanator se arata partea a doua a teoremei. Q.E.D.
Teorema 2.1.18 (Cantor) poate extinsa ^n IRk sub doua forme
u ajutorul
intervalelor k-dimensionale (Denitia 3.3.5) sau
u ajutorul sferelor.
Teorema 3.3.6. (Cantor) Fie
I (~a1 ; ~b1 ) I (~a2 ; ~b2 ) I (~an ; ~bn ) I (~an+1 ; ~bn+1 )
un sir de intervale k-dimensionale ^n
hise din IRk ,
are se in
lud des
res
ator une~
le pe altele,
u sirul diagonalelor mari
onvergent la 0, adi
a nlim
!1 k~an bn kd = 0.
~
Atun
i exista un pun
t uni
~
2 IRk
omun tuturor intervalelor
2 \1
n=1 I (~an ; bn ).
Demonstratie. Pentru k = 2 vezi Fig.4. Etapele demonstratiei sunt a
eleasi
a ale demonstratiei Teoremei 2.1.18. Sirul (~an)n este
res
ator ^n IRk ,
majorat de ~b1 , iar sirul (~bn)n este des
res
ator, minorat de ~a1 . Conform Teoremei
3.3.5 rezulta
a sirurile (~an)n si (~bn )n sunt
onvergente, de
i 9
~0 ;
~00 2 IRk astfel
~
~0
~00
^n
^at nlim
!1 ~an =
si nlim
!1 bn =
.
2
x2
b1
b2
b3
a2
a3
a4
x1
x4 x2
c x3
b4
a1
x1
0
x1
0
Fig. 4
Fig. 5
~
~0 ~00
Din ipoteza avem nlim
!1 k~an bn kd = 0 = k
k, de unde dedu
em
a
= ~
; din sirul de inegalitati
~0 =
~00 not
~an ~an+p ~bn+p ~bn ; 8 n; p 2 IN ,
rezulta
a ~
2 I (~an; ~bn); 8 n 2 IN , de
i ~
2 \1n=1 I (~an; ~bn).
Spatiul IRk
149
Pentru uni
itate, sa presupunem
a mai exista d~2 IRk , d~2 I (~an; ~bn); 8n 2 IN ,
adi
a ~an d~ ~bn; 8 n 2 IN . Din a
este inegalitati dedu
em
a
0 d~ ~an ~bn ~an, de
i kd~ ~ankd k~bn ~ankd.
~
~
Rezulta astfel
a nlim
!1 ~an = d; din uni
itatea limitei obtinem d = ~
. Q.E.D.
Teorema 3.3.7. (Cantor) Fie un sir de sfere ^n
hise
are se in
lud des
res
ator
u sirul razelor tinz^and la 0. Atun
i sferele au ^n
omun un element si
numai unul.
Demonstratie. Pentru k = 2 vezi Fig.5. Teorema se poate redu
e la Teorema 3.3.6, in
luz^and sferele ^n intervale ^n
hise, obtin^andu-se un sir de intervale
k-dimensionale,
are se in
lud des
res
ator,
u sirul diagonalelor mari
onvergent
la 0.
Sau se poate fa
e o demonstratie dire
ta, folosind Teorema lui Cau
hy de
mai jos (vezi Teorema 3.3.8). Sa
onsideram
a avem sferele ^n
hise
S (~x1 ; r1 ) S (~x2 ; r2 ) S (~xn ; rn) S (~xn+1 ; rn+1)
u nlim
!1 rn = 0.
Avem ~xn+p 2 S (~xn; rn); 8 p; n 2 IN ; de
i
k~xn+p ~xn kd rn; 8 n; p 2 IN:
(3:3:5)
Deoare
e nlim
!1 rn = 0 rezulta
a sirul (~xn )n2IN este un sir Cau
hy (Denitia
3.1.17
u d - metri
a eu
lidiana). Conform Teoremei 3.3.8 rezulta
a (~xn)n este
onvergent, de
i exista ~x = nlim
!1 ~xn .
^In inegalitatea (3.3.5)^l xam pe n si tre
em la limita pentru p ! 1. Rezulta
a
k~x ~xn kd rn; 8 n 2 IN; adi
a ~x 2 S (~xn; rn); 8 n 2 IN . Pun
tul ~x 2 IRk este
uni
, deoare
e da
a presupunem
a 9 x~0 2 IRk
u x~0 2 S (~xn ; rn), 8 n 2 IN , atun
i
~0
k~xn x~0 kd rn; 8 n 2 IN . Deoare
e nlim
!1 rn = 0 rezulta
a nlim
!1 ~xn = x , de
i
~x = x~0 (din uni
itatea limitei). Q.E.D.
Notiunea de sir Cau
hy,
are a aparut si ^n demonstratia Teoremei 3.3.7, a
fost denita pentru
azul general al unui spatiu metri
^n Denitia 3.1.17. Pentru
azul spatiului IRk denitia este a
eeasi
u observatia
a metri
a d este metri
a
eu
lidiana, iar d(~xn+p; ~xn) se poate s
rie
u ajutorul normei eu
lidiene. De
i
150
Denitia 3.3.6.
8" > 0 9n0 (") 2 IN astfel ^n
^at 8n; m n0 (") are lo
k~xn ~xm kd <" ,
8" > 0 9n0 (") 2 IN astfel ^n
^at 8n n0 (") are lo
k~xn+p ~xn kd <"; 8p 2 IN:
(3:3:6)
Stim
a un sir fundamental este marginit, iar un sir
onvergent este si fundamental. ^In spatiul IRk ,
a si ^n spatiul IR, avem Teorema lui Cau
hy de mai
jos,
are ne spune
a un sir fundamental este
onvergent. Mai exa
t avem
Teorema 3.3.8. (Cau
hy) Un sir de elemente din IRk este
onvergent da
a
si numai da
a este sir fundamental.
Demonstratie. Da
a sirul (~xn )n2IN IRk este
onvergent, atun
i el este
si sir fundamental (vezi Teorema 3.1.11). Re
ipro
, sa presupunem
a (~xn)n2IN
este un sir fundamental ^n spatiul IRk , adi
a are lo
relatia (3.3.6) din Denitia
3.3.6. Not^and ~xn = (x1n; x2n; : : : ; xkn), n 2 IN din (3.3.6) dedu
em
a pentru ori
e
i = 1; k avem
8" > 0 9n0 (") 2 IN astfel ^n
^at 8n; m n0 (") are lo
jxin xim jk~xn ~xm kd <".
Rezulta astfel
a sirurile
oordonate (xin)n2IN , i = 1; k sunt siruri Cau
hy de
numere reale. Conform Teoremei 2.1.21 (Cau
hy) dedu
em
a a
este siruri
oori
i
donate (xin )n2IN , i = 1; k sunt
onvergente, adi
a nlim
!1 xn = x ; i = 1; k. Apli
^and
a
um Teorema 3.3.1 rezulta
a sirul (~xn )n2IN este
onvergent
u nlim
!1 ~xn = ~x, unde
1
2
k
~x = (x ; x ; : : : ; x ). Q.E.D.
Conse
inta 3.3.1. Spatiul IRk este spatiu
omplet, de
i Bana
h ^n raport
u norma eu
lidiana sau
u ori
e alta norma e
hivalenta
u a
easta. Spatiul IRk
Spatiul IRk
151
152
^n
hise sunt multimi
ompa
te. Sferele si intervalele k-dimensionale sunt multimi
onexe.
Teorema 3.3.12. O multime A 6= ; de numere reale,
ompa
ta poseda un
el mai mi
si un
el mai mare element, adi
a exista m; M 2 A astfel ^n
^at
m x M; 8 x 2 A.
Demonstratie. Multimea A este
ompa
ta, de
i marginita. De
i A este
majorata si minorata. Conform Axiomei (A15) si a Teoremei 1.2.4 rezulta
a
exista m = inf A 2 IR si M = sup A 2 IR. Pentru m = inf A avem
onform
Teoremei 1.2.4
a) m x; 8 x 2 A;
b) 8 " > 0 9 x" 2 A astfel ^n
^at x" < m + ".
Pentru " = n1 ; n 2 IN , din b) dedu
em
a
9 xn 2 A astfel ^n
^at xn < m + n1 .
Am
onstruit astfel sirul (xn)n A astfel ^n
^at m xn < m + n1 . Rezulta
a nlim
!1 xn = m. Deoare
e A este
ompa
ta ea este ^n
hisa, de
i m 2 A = A.
Rezulta
a m este
el mai mi
element al multimii A.
Asemanator se arata
a A are un
el mai mare element. Q.E.D.
Observatia 3.3.2. Vom identi
a spatiul IR2
u E2 { multimea pun
telor
unui plan raportat la un sistem de axe ortogonale, aso
iind unui element (x; y) 2
2 IR2 pun
tul uni
M (x; y) 2 E2. ^In mod asemanator spatiul IR3 va identi
at
u E3 { multimea pun
telor din spatiu raportat la un sistem de axe triortogonal.
Astfel ^n
urs vom ^nt^alni elemente (x; y) 2 IR2 sau (x; y; z) 2 IR3 notate si
u
M (x; y ), respe
tiv M (x; y; z ). Din a
elasi motiv elementelor ~x = (x1 ; : : : ; xk ) 2
2 IRk le vom mai spune si pun
te.
Exer
it
ii
si probleme
Sa se arate
a distanta d denita pe un spatiu metri
(X; d) poate
ara
terizata numai prin urmatoarele doua
onditii
a) d(x; y) = 0 , x = y;
1.
153
d(x; y) = t
i=1
8 x = (x1; x2 ; : : : ; xn),
n
X
154
Sa se pre
izeze sferele des
hise si ^n
hise
entrate ^n ~x0 si de raza r > 0 ^n
spatiile metri
e (IR2 ; d), (IR2 ; ), (IR2 ; ), (IR3 ; d), (IR3 ; ), (IR3 ; ), unde d; ; sunt
denite ^n Exemplul 3.1.3.
Sa se arate, folosind reprezentarile gra
e obtinute
a pe multimea IR2 metri
ile
d; ; sunt e
hivalente.
10. S
a se demonstreze
a (IRn ; %), unde % : IRn IRn ! IR+ este denita prin
n
X
jxi yij
n
%(~x; ~y) =
i (1 + jxi yi j) ; ~x; ~y 2 IR ,
2
i=1
este spatiu metri
si apoi sa se arate
a a
easta metri
a nu provine dintr-o norma.
11. Fie E o mult
ime nevida, (X; d) spatiu metri
si
B(E; X ) = ff j f : E ! X; f marginitag.
Sa se arate
a apli
atia % : B(E; X ) B(E; X ) ! IR denita prin
%(f; g) = sup d(f (x); g(x)); 8 f; g 2 B(E; X )
x2 E
este o metri
a pe B(E; X ), numita metri
a
onvergentei uniforme sau metri
a lui
Ceb^
asev.
12. S
a se arate
a
a) Da
a (xn )n2IN si (yn )n2IN sunt siruri
onvergente ^n spatiul metri
(X; d) atun
i
(d(xn ; yn ))n2IN este un sir
onvergent ^n IR.
b) Da
a (xn )n2IN si (yn )n2IN sunt siruri Cau
hy ^n spatiul metri
(X; d) atun
i
(d(xn ; yn ))n2IN este sir Cau
hy ^n IR.
13. Fie A o mult
ime a spatiului metri
(X; d). Numarul d(A) 2 IR denit prin
d(A) = sup d(x; y) se numeste diametrul multimii A (prin
onventie da
a A = ;
x; y2 A
atun
i d(A) = 0). Sa se arate
a
a) A este marginita , d(A) < 1.
b) Da
a A B atun
i d(A) d(B ).
) d(A) = d(A); 8 A (X; d).
d) Da
a multimea A X este
ompa
ta (A 6= ;) atun
i 9 (x0 ; y0 ) 2 A A astfel
^n
^at d(x0 ; y0 ) = d(A).
14. Fie
mult
imea sirurilor de numere reale
onvergente
= fx = (xn )n2IN ; xn 2 IR; 8 n 2 IN ; (xn )n
onvergentg.
Sa se arate
a apli
atia
(x; y) ! d(x; y) = sup jxn yn j 2 IR; x = (xn )n2IN ; y = (yn )n2IN 2
n2IN
9.
155
b) f ! kf k1 = jf (t)j dt
a
sunt norme pe C ([a; b).
19. S
a se demonstreze
a multimea sirurilor marginite de numere reale
l1 = fx = (xn )n2IN IR; (xn )n marginitg
notata si
u m,
u apli
atia
x ! kxk1 = sup jxn j; 8 x = (xn )n2IN 2 l1
n2IN
este spatiu liniar normat
omplet, de
i spatiu Bana
h.
20. Fie Mm;n (IR) mult
imea matri
ilor
u elemente reale de tipul m n (m linii
si n
oloane)
are se organizeaza
a spatiu liniar real (^n raport
u adunarea matri
ilor
si ^nmultirea
u numere reale a a
estora) de dimensiune mn. Sa se demonstreze
a
apli
atiile
156
A ! kAk1 =
0
11=2
m X
n
X
a2 A ;
ij
i=1 j0=1
n
X
jaij j ;
A ! kAk3 = max
j =1;n i=1
A ! kAk4 = max jaij j; i = 1; m; j = 1; n ;
m X
n
X
A ! kAk5 =
jaij j; A 2 Mm;n (IR); A = (aij )i=1;m; j=1;n ,
i=1 j =1
sunt norme e
hivalente pe spatiul Mm;n (IR).
21. S
a se arate
a urmatoarele apli
atii < ; >: IR3 IR3 ! IR denite prin
a) < ~x; ~y >= x1 y1 + x1 y3 + x2 y2 + x3 y1 + 2x3 y3 ;
b) < ~x; ~y >= 2x1 y1 + x1 y2 + x2 y1 + x2 y2 + x3 y3 ; ~x = (x1 ; x2 ; x3 ); ~y = (y1 ; y2 ; y3 ) 2 IR3 ,
sunt produse s
alare pe spatiul liniar IR3 .
22. S
a se
al
uleze limitele urmatoarelor siruri din spatiul IRk
a) ~xn = (an ; bn ) 2 IR2 ;
2
3 n2
n
X
2
k 7
63
6 k=1
7
n
7
an = 66
; n 2 IN; > 0; bn = bn 1
; n 2; b1 xat.
7
3
(
n
+
1)
(
n
+
1)!
4
5
b) ~xn = (an ; bn ;
n ; dn ) 2 IR4 ;
!1=(2n)
n
p
1 X
n2 + 1
2
2
an = 4 k(k + 1)(k + 2); bn = sin n + n;
n =
;
n k=1
n
dn = n( 2 ar
tg n); n 2 IN .
Capitolul 4
LIMITE DE FUNCT
II. CONTINUITATEA
FUNCT
IILOR
1. Limite de fun
t
ii
Fie (X; d1) si (Y; d2) doua spatii metri
e si apli
atia f : D ! Y , unde D X ,
iar x0 2 X un pun
t de a
umulare pentru multimea D (x0 2 D0).
Denitia 4.1.1. (Denitia
u ve
inatati) Fun
tia f are limita l 2 Y ^n
pun
tul x0 2 D0 da
a
pentru ori
e ve
inatate V 2 V (l) exista o ve
inatate U 2 V (x0 ) (4:1:1)
astfel ^n
^at 8 x 2 (U n fx0g) \ D are lo
f (x) 2 V:
Vom nota xlim
!x f (x) = l sau f (x) ! l; pentru x ! x0 .
Denitia 4.1.1 nu se s
himba da
a pentru l si x0 se iau sisteme fundamentale
de ve
inatati. Si anume da
a xam pentru l si x0 sistemele fundamentale de
ve
inatati V0(l), respe
tiv V0 (x0) atun
i avem urmatoarea denitie e
hivalenta
Denitie 4.1.2. Fun
tia f are limita l 2 Y ^n pun
tul x0 2 D0 da
a
0
(4:1:2)
158
159
avem d1(xn; x0 ) > 0. Din (4.1.4) dedu
em
a 8 n n1 (") avem d2 (f (xn); l) < ".
De
i
8 " > 0 9 n1 (") 2 IN astfel ^n
^at 8 n n1 (") are lo
d2 (f (xn); l) < ".
Rezulta astfel
a nlim
!1 f (xn ) = l.
Re
ipro
, sa presupunem
a avem (4.1.5). Vom demonstra (4.1.4) prin
metoda redu
erii la absurd. Presupunem
a nu are lo
(4.1.4), adi
a
9 "0 > 0 astfel ^n
^at 8 > 0 9 x 2 D
u 0 < d1 (x ; x0) < si d2 (f (x ); l) "0.
= xn 2 D
Pentru = n1 , n 2 IN dedu
em din relatia de mai sus
a 9 x1=n not
1
u 0 < d1 (xn; x0) < n si d2(f (xn); l) "0. Astfel am dedus existenta unui sir
(xn)n2IN D n fx0 g,
u nlim
!1 xn = x0 , dar pentru
are f (xn ) 6! l. Con
luzia la
are am ajuns
ontrazi
e ipoteza (4.1.4). Rezulta de
i
a presupunerea fa
uta
este falsa, de unde dedu
em
a are lo
(4.1.4), adi
a xlim
!x f (x) = l. Q.E.D.
Observatia 4.1.1. Da
a putem pune ^n evidenta un sir (xn )n2IN D nfx0 g
u nlim
!1 xn = x0 , pentru
are sirul (f (xn ))n2IN nu are limita, atun
i rezulta
a
fun
tia f nu are limita ^n x0 .
Observatia 4.1.2. Da
a putem determina doua siruri (x0n )n2IN , (x00n )n2IN
0
00
0
D n fx0 g
u nlim
!1 xn = nlim
!1 xn = x0 pentru
are exista nlim
!1 f (xn ) = l1 si
lim f (x00n) = l2 , iar l1 6= l2, atun
i fun
tia f nu are limita ^n pun
tul x0 2 D0.
n!1
Observatia 4.1.3. Din Teorema 4.1.1 rezulta
a limita fun
tiei f (atun
i
^and exista) este uni
a.
0
Fie D o multime din IRp si f~ : D ! IRq o fun
tie denita pe D
u valori ^n
spatiul IRq (pentru q = 1 vom nota fun
tia
u f ).
Da
a p = q = 1, f se numeste fun
tie reala de variabila reala.
Da
a p > 1, q = 1, f se numeste fun
tie reala de variabila ve
toriala sau
fun
tie reala de p variabile reale.
Da
a p = 1, q > 1, f~ se numeste fun
tie ve
toriala (
u valori ve
toriale) de
variabila reala.
Da
a p > 1, q > 1, f~ se numeste fun
tie ve
toriala de variabila ve
toriala
160
161
marginite.
Re
ipro
, da
a fun
tiile fj (), j = 1; q suntq marginite, atun
i si fun
tiile
X
jfj ()j, j = 1; q sunt marginite, de
i si suma lor jfj ()j este marginita. Din a
j =1
~
doua inegalitate de mai sus rezulta
a fun
tia kf ()k este marginita, de
i f~ este
si ea marginita. Q.E.D.
Dedu
em astfel
a studiul fun
tiilor ve
toriale marginite se redu
e la studiul
fun
tiilor reale marginite.
Denitiile 4.1.1 { 4.1.4, pre
um si Teorema 4.1.1 se pot formula asemanator
si pentru fun
tiile f~ : D IRp ! IRq .
Denitia 4.1.6. Fun
tia f~ : D IRp ! IRq are limita ~l 2 IRq ^n pun
tul
~x0 2 D0 da
a
pentru ori
e ve
inatate V 2 V (~l) exista o ve
inatate U 2 V (~x0 ) (4:1:6)
astfel ^n
^at 8 ~x 2 (U n f~x0g) \ D are lo
f~(~x) 2 V:
Denitie 4.1.7. Fun
tia f~ : D IRp ! IRq are limita ~l 2 IRq ^n pun
tul
~x0 2 D0 da
a
8 V 2 V0 (~l) 9 U 2 V0 (~x0 ) astfel ^n
^at 8 ~x 2 (U n f~x0 g) \ D are lo
f~(~x) 2 V:
(4:1:7)
Denitia 4.1.8. Fun
tia f~ : D IRp ! IRq are limita ~l 2 IRq ^n pun
tul
~x0 2 D0 da
a
8 Sq (~l; ") 9 Sp(~x0; (")) astfel ^n
^at 8 ~x 2 (Sp(~x0 ; ) n f~x0g) \ D (4:1:8)
are lo
f~(~x) 2 Sq (~l; "):
162
Denitia 4.1.9.
~x0 2 D0 da
a
Fun tia f~ : D IRp ! IRq are limita ~l 2 IRq ^n pun tul
8 " > 0 9 (") > 0 astfel ^n ^at 8 ~x 2 D; 0 < dp(~x; ~x0 ) < (")
(4:1:9)
Teorema 4.1.2. Elementul ~l 2 IRq este limita fun
tiei f~ : D IRp ! IRq ^n
pun
tul ~x0 2 D0 da
a si numai da
a
~
~
8 (~xn)n2IN D n f~x0g
u nlim
!1 ~xn = ~x0 are lo
nlim
!1 f (~xn ) = l:
(4:1:10)
163
Pentru q = 1 avem
azul unei fun
tii reale f : D IRp ! IR. Fie ~x0 2 D0,
iar l = 1. Ve
inatatile lui +1 sunt multimile V = fy 2 IR; y > M g [ f+1g,
M 2 IR. De
i f (x) 2 V , f (x) > M . Atun
i Denitia 4.1.6 ne
ondu
e la
urmatoarea
ara
terizare (denitia analiti
a) pentru limita +1 a lui f ^n ~x0 .
Denitia 4.1.11. Fun
tia f : D IRp ! IR are limita +1 ^n pun
tul
~x0 2 D0 da
a
8 M 2 IR 9 M > 0 astfel ^n
^at 8 ~x 2 D; 0 < k~x ~x0 kp < M are lo
f (x) > M:
Notam ~xlim
f (~x) = +1 sau f (~x) ! +1, pentru ~x ! ~x0 .
!~x
Fara a restr^age generalitatea putem lua ^n Denitia 4.1.11, M > 0.
Asemanator obtinem pentru limita 1 a fun
tiei f ^n pun
tul ~x0 2 D0
urmatoarea
ara
terizare (denitia analiti
a).
Denitia 4.1.12. Fun
tia f : D IRp ! IR are limita 1 ^n pun
tul
~x0 2 D0 da
a
8 M 2 IR 9 M > 0 astfel ^n
^at 8 ~x 2 D; 0 < k~x ~x0 kp < M are lo
f (x) < M .
Notam ~xlim
f (~x) = 1 sau f (~x) ! 1, pentru ~x ! ~x0 .
!~x
Fara a restr^ange generalitatea putem lua^n Denitia 4.1.12, M < 0. Tre
^andu-l pe M ^n M obtinem urmatoarea denitie e
hivalenta
u Denitia 4.1.12.
Denitia 4.1.13. Fun
tia f : D IRp ! IR are limita 1 ^n pun
tul
~x0 2 D0 da
a
8 M > 0 9 M > 0 astfel ^n
^at 8 ~x 2 D, 0 < k~x ~x0 kp < M are lo
f (x) < M .
2 . Pentru p = 1 avem o fun
tie ve
toriala de o singura variabila reala
1 .
164
f~ : D
~
~
IR ! IRq . Putem
onsidera xlim
lim1 f~(x) = ~l, (+1,
!1 f (x) = l sau x!
respe
tiv 1 pun
t de a
umulare pentru D). Obtinem astfel urmatoarele
ara
-
terizari analiti e.
165
166
0
0
167
0
0
0
0
0
0
168
Revenim la
azul general al unei fun
tii f~ : D IRp ! IRq si prezentam o
teorema de
ara
terizare a limitei unei fun
tii.
Teorema 4.1.7. Fun
tia f~ : D IRp ! IRq (q > 1) are limita ~l 2 IRq
^n pun
tul ~x0 2 D0 da
a si numai da
a toate
ele q fun
tii
omponente
u valori
reale au limita ^n ~x0 , limitele lor ind
oordonatele lui ~l.
Demonstratie. Conform Teoremei 4.1.2 fun
tia f~ = (f1 ; f2 ; : : : ; fq ), unde
fj : D IRp ! IR, j = 1; q , are limita ~l 2 IRq ^n pun
tul ~x0 2 D0 da
a si numai
da
a
~
~ ~
8(~xn )n2IN D nf~x0 g
u nlim
!1 ~xn = ~x0 are lo
nlim
!1 f (~xn )= l, (l =(l1 ; l2 ; : : : ; lq )).
Apli
^and Teorema 3.3.1 dedu
em
a pentru ori
e j = 1; q avem
8(~xn )n2IN D n f~x0 g
u nlim
!1 ~xn = ~x0 are lo
nlim
!1 fj (~xn )= lj .
Din Teorema 4.1.2 rezulta
a fun
tiile
omponente fj : D IRp ! IR,
j = 1; q au limita ^n ~x0 2 D0 si ~xlim
f (~x) = lj , 8 j = 1; q .
!~x j
Re
ipro
, da
a fun
tiile fj : D IRp ! IR, j = 1; q au limita (lj ; j = 1; q)
^n pun
tul ~x0 2 D0, se arata
a mai sus, folosind Teorema 4.1.2 si Teorema 3.3.1
a fun
tia f~ : D IRp ! IRq , f~ = (f1; f2 ; : : : ; fq ) are limita ^n x0 , si anume
~l = (l1 ; l2 ; : : : ; lq ). Q.E.D.
Teorema 4.1.8. (Cau
hy-Bolzano) Fie f~ : D IRp ! IRq , ~x0 pun
t de
a
umulare pentru D. Atun
i fun
tia f~ are limita ^n ~x0 2 D0 da
a si numai da
a
8 " > 0 9 (") > 0 astfel ^n
^at 8 ~x0; ~x00 2 D; 0 < k~x0 ~x0 kp < ("); (4:1:12)
0 < k~x00 ~x0 kp < (") are lo
kf~(~x0 ) f~(~x00 )kq < ":
Demonstratie. Presupunem
a f~ are limita ^n pun
tul ~x0 2 D0 . Conform
Denitiei 4.1.10 avem
0
8 " > 0 9 (") > 0 astfel ^n
^at 8 ~x 2 D; 0 < k~x ~x0 kp < (") are lo
kf~(~x) ~lkq < ".
169
Atun
i pentru " > 0 arbitrar, momentan xat si ("=2) not
= 1 (") de mai sus
rezulta
a pentru ~x0 ; ~x00 2 D
u 0 < k~x0 ~x0 kp < 1; 0 < k~x00 ~x0 kp < 1 avem
kf~(~x0 ) ~lkq < "=2 si kf~(~x00 ) ~lkq < "=2.
De
i
kf~(~x0 ) f~(~x00)kq = k(f~(~x0) ~l)+(~l f~(~x00 ))kq kf~(~x0 ) ~lkq + kf~(~x00) ~lkq <
< "=2 + "=2 = ",
adi
a am obtinut (4.1.12).
Sa presupunem a
um
a are lo
onditia (4.1.12). Fie (~xn)n2IN un sir arbitrar
din D n f~x0g,
onvergent la ~x0 2 D0, adi
a
8 " > 0 9 n0 (") 2 IN astfel ^n
^at 8 n n0 (") are lo
k~xn ~x0 kp < ": (4:1:13)
Pentru " > 0 arbitrar, momentan xat, (4.1.12) ne da existenta unui element
(") > 0. Consider^and " = ("), din (4.1.13) dedu
em
a 9 n0 ( (")) not
= n1(")
astfel ^n
^at 8 n n1(") avem k~xn ~x0 kp < (").
Atun
i pentru ori
e n; m n1 (") avem
0 < k~xn ~x0 kp < ("); 0 < k~xm ~x0 kp < (").
Din (4.1.12) dedu
em
a kf~(~xn ) f~(~xm )kq < ".
De
i pentru 8 " > 0 9 n1 (") astfel ^n
^at 8 n; m n1 (") are lo
kf~(~xn ) f~(~xm )kq < ".
Rezulta
a sirul (f~(~xn ))n2IN este un sir Cau
hy ^n spatiul IRq . Conform Teoremei 3.3.8 dedu
em
a sirul (f~(~xn))n2IN este
onvergent, de
i are limita ^n IRq ,
~
~
(nlim
!1 f (~xn ) = l).
Vom arata ^n
ontinuare
a ori
are ar sirurile (~x0n), (~x00n) D n f~x0 g,
0
00
~ 0
~ 00 ^
u nlim
!1 ~xn = ~x0 , nlim
!1 ~xn = ~x0 , avem nlim
!1 f (~xn ) = nlim
!1 f (~xn ). Intr-adevar, sa
onsideram sirul ~x01 ; ~x001 ; ~x02 ; ~x002 ; : : : ; ~x0n ; ~x00n; : : :, de pun
te din D n f~x0 g,
are este
onvergent la ~x0 . Din
ele de mai sus dedu
em
a sirul
f~(~x01 ); f~(~x001 ); f~(~x02 ); f~(~x002 ); : : : ; f~(~x0n ); f~(~x00n ); : : :
este
onvergent. Deoare
e sirurile (f~(~x0n))n si (f~(~x00n))n sunt subsiruri ale sirului
de mai sus, rezulta
a ele sunt
onvergente si au a
eeasi limita. Q.E.D.
170
Din Teorema 4.1.8 dedu
em
a Teorema 4.1.2 poate formulata ^n spatiul
^n mod e
hivalent astfel
Teorema 4.1.9. Fun
tia f~ : D IRp ! IRq are limita ^n pun
tul ~x0 2 D0
~
da
a si numai da
a 8 (~xn )n D n f~x0 g
u nlim
!1 ~xn = ~x0 , sirul valorilor (f (~xn ))n
are limita ^n IRq .
^In mod asemanator Teorema 4.1.7 poate reformulata e
hivalent astfel
Teorema 4.1.10. Fun
tia f~ : D IRp ! IRq (q > 1) are limita ^n pun
tul
~x0 2 D0 da
a si numai da
a toate
ele q fun
tii
omponente au limita ^n ~x0 .
^In mod ne
esar limita lui f~ ^n ~x0 este q-uplul format din limitele fun
tiilor
omponente.
Observatia 4.1.6. Teorema lui Cau
hy-Bolzano poate formulata si ^n
azul general al unei fun
tii f : D (X; d1) ! (Y; d2), x0 2 D0, unde (X; d1) este
spatiu metri
, iar (Y; d2) este spatiu metri
omplet.
Vom prezenta ^n
ontinuare
^ateva proprietati ale fun
tiilor
u limita.
Teorema 4.1.11. a) Fie f~1 ; f~2 : D IRp ! IRq , iar ~x0 2 D0 . Da
a
9 ~xlim
f~ (~x) = ~l1 si 9 ~xlim
f~ (~x) = ~l2 atun
i pentru ori
e ; 2 IR rezulta
a
!~x 1
!~x 2
9 ~xlim
(f~1 (~x) + f~2(~x)) = ~l1 + ~l2 .
!~x
b) Fie f~ : D IRp ! IRq , iar ' : D ! IR, ~x0 2 D0. Da
a 9 ~xlim
f~(~x) = ~l si
!~x
9 ~xlim
'(~x) = a atun
i 9 ~xlim
['(~x)f~(~x) = a~l.
!~x
!~x
) Fie f1; f2 : D IRp ! IR, iar ~x0 2 D0. Da
a 9 ~xlim
f (~x) = l1 si
!~x 1
lim f2(~x) = l2 atun
i
~x!~x
9 ~xlim
[f (~x) f2(~x) = l1 l2 ; (pentru l1; l2 2 IR pentru
are are sens l1 l2),
!~x 1
f1 (~x) l1
= (pentru l1; l2 2 IR; l2 6= 0 si ll are sens),
9 ~xlim
!~x f2 (~x) l2
9 ~xlim
f (~x)f (~x) = l1l (l1 > 0 si l1l are sens).
!~x 1
d) Fie f; F1; F2 : D ! IR, D IRp; ~x0 2 D0. Da
a
F1 (~x) f (~x) F2 (~x); 8 ~x 2 D;
u k~x ~x0 kp < a (o ve
inatate a lui ~x0 ) si
9 ~xlim
F (~x) = ~xlim
F (~x) = l atun
i 9 ~xlim
f (~x) = l, (
riteriul
lestelui).
!~x 1
!~x 2
!~x
e) Fie '~ : D IRp ! E IRq si f~ : E IRq ! IRr , ~x0 pun
t de a
umulare
IRk
171
= ~xlim
'~ (~x) pun
t de a
umulare pentru E , ('~ (~x) 6= ~y0 , pentru
!~x
~x 6= ~x0 ). Da
a 9 ~ylim
f~(~y) = ~l atun
i fun
tia ~g : D IRp ! IRr , ~g = f~ '~ ,
!~y
~g(~x) = (f~ '~ )(~x) = f~('~ (~x)) are limita ^n ~x0 si lim ~g(~x) = ~l.
~x!~x
p
q
0
~
f) Fie f : D IR ! IR , ~x0 2 D si ~xlim
f~(~x) 6= ~0. Atun
i exista o
!~x
ve
inatate U a lui ~x0 astfel ^n
^at f~(~x) 6= ~0, ori
are ar ~x 6= ~x0 din U \ D.
g) Fie f : D IRp ! IR, ~x0 2 D0 si ~xlim
f (~x) = l 6= 0. Atun
i exista o
!~x
ve
inatate U a lui ~x0 astfel ^n
^at f are a
elasi semn
u l pe U \ D n f~x0 g.
Demonstratie. a) Fie (~xn )n2IN D nf~x0 g un sir arbitrar, momentan xat,
u nlim
f~ (~x) = ~l1 si 9 ~xlim
f~ (~x) = ~l2 , rezulta
onform
!1 ~xn = ~x0 . Deoare
e 9 ~xlim
!~x 1
!~x 2
~
~
~
~
Teoremei 4.1.2,
a nlim
!1 f1 (~xn ) = l1 si nlim
!1 f2 (~xn ) = l2 . Folosind proprietatile
sirurilor dedu
em
a
lim (f~1 (~xn) + f~2(~xn )) = ~l1 + ~l2 .
n!1
Apli
^and din nou Teorema 4.1.2 rezulta
a 9 ~xlim
(f~1(~x) + f~2(~x)) = ~l1 + ~l2.
!~x
^In mod asemanator se demonstreaza b){d).
e) Fie (~xn)n2IN D n f~x0 g
u nlim
~ (~xn ) = ~y0 , iar din
!1 ~xn = ~x0 . Atun
i nlim
!1 '
~
~
~
'~ (~xn ) 6= ~y0 , (~xn 6= ~x0 ) si ~ylim
f (~y) = l rezulta
a nlim
~ (~xn )) = ~l.
!1 f ('
!~y
De
i apli
^and Teorema 4.1.2 dedu
em
a 9 ~xlim
f~('~ (~x)) = ~l.
!~x
f) Da
a ~l = ~xlim
f~(~x) 6= ~0 atun
i 9 i0 2 f1; 2; : : : ; q g astfel ^n
^at li 6= 0; sa
!~x
presupunem
a li > 0. De
i pentru fun
tia reala fi : D IRp ! IR are lo
lim fi (~x) = li > 0. Da
a luam V = (0; ), > li ,
onform Denitiei 4.1.6
~x!~x
exista o ve
inatate U a pun
tului ~x0 astfel ^n
^at 8 ~x 2 (U n f~x0 g) \ D rezulta
a
fi (~x) 2 V , adi
a fi (~x) > 0. De
i fi (~x) 6= 0, 8 ~x 2 (U n f~x0 g) \ D, de unde
dedu
em
a f~(~x) 6= ~0, 8 ~x 2 (U n f~x0 g) \ D.
Pun
tul g) rezulta din demonstratia lui f). Q.E.D.
Exemplul 4.1.1. Fun
tia reala f : D IR2 ! IR,
1
f (x; y ) = (x2 + y 2) sin ; unde D = f(x; y ) 2 IR2 ; x 6= 0 si y 6= 0g,
xy
are limita ^n pun
tul (0; 0). ^Intr-adevar avem
0 (x2 + y2) sin xy1 x2 + y2; 8 (x; y) 2 D.
pentru D si e ~y0
172
Deoare
e (x;ylim
(x2 + y2) = 0, apli
^and
riteriul
lestelui, dedu
em
a exista
)!(0;0)
lim f (x; y) = 0.
(x;y)!(0;0)
Exemplul 4.1.2.
ia
f : IR2 ! IR, denita prin
8 Fun
t
xy
>
<
; da
a (x; y ) 6= (0; 0);
2
f (x; y ) = > x + y 2
:
0; da
a (x; y) = (0; 0)
nu are limita ^n pun
tul (0; 0).
Vom arata a
est lu
ru folosind Observatia 4.1.2 si anume vom pune^n evidenta
doua siruri^n spatiul IR2,
onvergente la (0; 0), pentru
are sirurile imaginilor prin
fun
tia f sunt
onvergente la elemente
diferite.
1
1
Pentru sirul (xn; yn) = n ; n ! (0; 0) avem
1
1
1 1
1
n
f ; = 1 1 = ! = l1 ; pentru n ! 1,
n n
2 2
n +
n
1
1
iar pentru sirul (x0n ; yn0 ) = n2 ; n ! (0; 0), avem
1
n
1 1
! 0 = l2; pentru n ! 1.
f 2; = 1 n 1 = 2
n n
n +1
n +n
Deoare
e limitele de mai sus sunt diferite (l1 = 21 6= l2 = 0), rezulta
a nu exista
lim f (x; y).
(x;y)!(0;0)
O alta metoda pentru a demonstra
a 6 9 (x;ylim
f (x; y ) este metoda dru)!(0;0)
murilor (sau a pantelor), si anume
al
ulam limita fun
tiei f ^n (0; 0) pe diverse
drumuri. Sa
onsideram ai
i drepte de e
uatie y = mx; m 2 IR (vezi Fig.1) si
tindem la (0; 0) pe a
este drepte. Atun
i
mx2
m
lim
f
(
x;
mx
)
=
lim
=
2
2
2
x!0
x!0 x + m x
1 + m2 .
2
x
0
Fig. 1
173
Fie fun
tia ve
toriala de p variabile reale f~ : D IRp ! IRq si fun
tiile sale
partiale denite astfel
f~1 : x1 ! f~(x1 ; x2 ; : : : ; xp ),
f~2 : x2 ! f~(x1 ; x2 ; : : : ; xp ),
...
f~p : xp ! f~(x1 ; x2 ; : : : ; xp ),
are sunt fun
tii ve
toriale de o singura variabila reala.
Sa
onsideram urmatoarele limite ale a
estor fun
tii
lim f~ (x ) = xlim
f~(x1 ; x2 ; : : : ; xp ); i = 1; p,
xi !ai i i
i !ai
^n
azul ^n
are ai este pun
t de a
umulare al multimii
Di = fxi j xi 2 IR; ~x = (x1 ; : : : ; xp) 2 Dg.
Limita fun
tiei f~i este un element din IRq
are depinde de
elelalte p 1 variabile
reale, diferite de xi . Apoi se poate
onsidera limita
lim lim f~(x1; x2 ; : : : ; xp); i 6= j .
xj !aj xi !ai
A
easta limita depinde de
elelalte p 2 variabile diferite de xi si xj . Da
a
se
onsidera limitele dupa toate variabilele xi ; i = 1; p,
~
lim lim xiplim
!aip f (x1 ; x2 ; : : : ; xp ); fi1 ; i2 ; : : : ; ipg = f1; 2; : : : ; pg; (4:1:14)
se obtine un element din IRq
are nu mai depinde de ni
i una din variabile.
Denitia 4.1.30. Limita (4.1.14) se numeste limita iterata a fun
tiei f~.
Pentru fun
tia f~ de p variabile reale exista p! limite iterate. De exemplu
pentru fun
tia de doua variabile f~(x; y) limitele iterate sunt
~l12 = lim lim f~(x; y ) si ~l21 = lim lim f (x; y ).
x!x y!y
y!y x!x
0
174
A
estea sunt limitele fun
tiei f~
^and x si y tind su
esiv
atre x0 , respe
tiv y0.
Legatura dintre limite si limitele iterate este data de urmatoarea teorema.
Teorema 4.1.12. Da a exista limita fun tiei ^ntr-un pun t si una din limi-
tele iterate ^n a est pun t, atun i a este limite sunt egale.
(4:1:15)
~
~
Deoare
e pentru e
are x 2 D1 exista ylim
!y f (x; y ) = F (x), atun
i
lim kf~(x; y) ~lkq = kF~ (x) ~lkq .
y!y
Tre
^and la limita ^n inegalitatea (4.1.15) dedu
em din relatia de mai sus
a
pentru 8 x; x 6= x0
u (x; y0) 2 U \ D avem kF~ (x) ~lkq ". Dedu
em astfel,
folosind Teorema 3.2.4,
a
~
~ ~
~
lim kF~ (x) ~lkq = k xlim
x!x
!x F (x) lkq = kl12 lkq ":
Deoare
e " a fost ales arbitrar, rezulta
a ~l = ~l12 . Q.E.D.
Observatia 4.1.7. a) Da
a exista doua limite iterate diferite, atun
i fun
tia
nu are limita ^n pun
tul respe
tiv.
b) Da
a exista numai una din
ele trei limite
~
~
lim f~(x; y), xlim
!x ylim
!y f (x; y ); ylim
!y xlim
!x f (x; y )
(x;y)!(x ;y )
nu rezulta
a si
elelalte doua limite exista. Este posibil
a numai una sau numai
doua din a
este limite sa existe.
Exemplul 4.1.3. Pentru fun
tia f : D IR2 ! IR, D = IR2 n f(0; 0)g,
x2 y 2
f (x; y ) = 2 2
,
x y + (x y )2
0
175
Fie fun
tia f~ : D IRp ! IRq , ~x0 = (x10 ; x20 ; : : : ; xp0 ), ~! = (!1; : : : ; !p) 2
2 IRp.
Denitia 4.1.31. Fun
tia f~ are limita ^n ~x0 ^n dire
tia ~! da
a fun
tia
t ! f~(~x0 + t~! ) 2 IRq ; t 2 A = ft 0 j ~x0 + t~! 2 Dg 6= ;
176
are limita ^n t = 0 2 A0, adi
a exista ~l 2 IRq astfel ^n
^at
lim
f~(~x0 + t~! ) = lim
f~(x10 + t!1 ; x20 + t!2 ; : : : ; xp0 + t!p) = ~l:
t!
t!
t>0
t>0
(4:1:16)
^In a
est
az ~l se numeste limita fun
tiei f~ ^n dire
tia ~!.
Pentru ~! = ~ek (k 2 f1; : : : ; pg) limita
lim
f~(~x0 + t~ek ) = lim
f~(x10 ; x20 ; : : : ; xk0 + t; : : : ; xp0 )
t!
t!
t>0
t>0
este limita ^n pun
tul ~x0 a fun
tiei f~ ^n dire
tia pozitiva a axei Oxk .
Denitia 4.1.32. Limita fun
tiei
t ! f~(~x0 + t~ek ), t 2 B = ft 2 IR j ~x0 + t~ek 2 Dg 6= ;
^n pun
tul t = 0 2 B 0 , (atun
i
^and exista) se numeste limita partiala ^n pun
tul
~x0 a fun
tiei f~ ^n raport
u variabila xk , (k = 1; n).
^In mod e
hivalent putem introdu
e limita partiala
u denitia urmatoare.
Denitia 4.1.33. Limita fun
tiei partiale
f~k : xk ! f~(x10 ; x20 ; : : : ; xk 1;0 ; xk ; xk+1;0; : : : ; xp0 )
denita pe multimea Dk = fxk j xk 2 IR; (x10 ; x20 ; : : : ; xk ; : : : ; xp0) 2 Dg ^n pun
tul xk0 2 Dk0 , (atun
i
^and exista) se numeste limita partiala ^n pun
tul ~x0 a
fun
tiei f~ ^n raport
u variabila xk .
Observatia 4.1.8. Nu pentru ori
e fun
tie f~ se poate deni limita ^ntr-un
pun
t dupa o dire
tie !~ sau limitele partiale, deoare
e multimea A, respe
tiv B
de mai sus poate ;, sau 0 62 A0, respe
tiv 0 62 B 0 , sau nu exista limita (4.1.16),
respe
tiv limitele din Denitia 4.1.32.
Legatura dintre limita fun
tiei f~ si limita dupa o dire
tie !~ este data de
teorema urmatoare.
Teorema 4.1.13. Da
a exista ~l = ~xlim
f~(~x), iar ~! este un ve
tor din IRp
!~x
0
E = D \ f~x0 + t~! ; t 0g 6= ;,
atun
i exista limita lui f~ ^n ~x0 ^n dire
tia ~! si este egala
u ~l.
Demonstratie. Pentru ori
e sir (tn )n , tn ! 0 avem ~xn = ~x0 + tn ~!
de i
! ~x0 ,
177
~
~
lim f~(~xn) = nlim
!1 f (~x0 + tn ~!) = l: Q.E.D.
Asemanator se poate formula si demonstra urmatoarea teorema.
Teorema 4.1.14. Da
a exista ~l = ~xlim
f~(~x), unde ~x0 este pun
t de a
umu!~x
lare pentru multimea F = D \f~x0 + t~ek ; t 2 IRg 6= ;, atun
i exista limita partiala
a fun
tiei f~ ^n ~x0 ^n raport
u variabila xk si este egala
u ~l.
Re
ipro
ele Teoremelor 4.1.13 si 1.1.14 sunt false, dupa
um vom vedea din
exemplele urmatoare.
xy
Exemplul 4.1.5. Fun
tia f : IR2 n f(0; 0)g ! IR, f (x; y ) = 2 2 are
x +y
limita ^n pun
tul (0; 0) ^n ori
e dire
tie ~! = (
os ; sin ); 2 [0; 2). ^Intr-adevar
t2 sin
os
f
(
t
os
;
t
sin
)
=
lim
f
((0
;
0)
+
t
(
os
;
sin
))
=
lim
lim
=
t! t2
os2 + t2 sin2
t!
t!
t>0
t>0
t>0
= sin
os .
^In Exemplul 4.1.2 am vazut
a 6 9 lim f (x; y).
(x;y)!(0;0)
1 1
Exemplul 4.1.6. Fun
tia f : D IR2 ! IR, f (x; y ) = (x + y ) sin sin ,
x y
2
unde D = f(x; y) 2 IR ; x 6= 0 si y 6= 0g, are limita 0 ^n pun
tul (0; 0), dupa
um
am vazut ^n Exemplul 4.1.4.
Pentru a
easta fun
tie nu putem deni (nu putem vorbi de) limitele partiale
ale fun
tiei f ^n raport
u variabila x sau variabila y, deoare
e
D \ f(t; 0); t 2 IRg = ;; D \ f(0; t); t 2 IRg = ;.
^Insa pentru fun
t8ia g : IR2 ! IR, denita prin
1 1
>
< (x + y ) sin sin ; x 6= 0
si y 6= 0;
x y
g (x; y ) = >
:
0;
x = 0 sau y = 0;
putem apli
a
hiar Teorema 4.1.14. Fun
tia g are limita ^n pun
tul (0; 0), deoare
e
lim g(x; y) = x;ylim
g (x; y ) = x;ylim
g (x; y ) = 0,
x;y ! ;
! ;
! ;
n!1
(0 0)
(x;y)2D
(0 0)
(0 0)
(x;y)2D1
(x;y)2D2
unde D1 = f(x; y); y = 0g, iar D2 = f(x; y); x = 0; y 6= 0g, (IR2 = D [ D1 [ D2 ).
Limitele partiale^n raport
u variabilele x si y sunt exa
t ultimele doua limite
de mai sus, adi
a xlim
g (x; 0) = 0; ylim
g (0; y ) = 0.
!0
!0
178
2. Fun
t
ii
ontinue
Fie (X; d1) si (Y; d2) doua spatii metri
e si f : D ! Y , unde D X , iar
x0 2 D.
Denitia 4.2.1. Fun
tia f se numeste
ontinua ^n pun
tul x0 2 D da
a
8 V 2 V (f (x0)) 9 U 2 U (x0 ) astfel ^n
^at 8 x 2 U \D are lo
f (x) 2 V: (4:2:1)
Denitia 4.2.2. Fun
tia f se numeste
ontinua ^n pun
tul x0 2 D da
a are
lo
una din urmatoarele doua situatii
a) x0 este pun
t de a
umulare pentru D si exista xlim
!x f (x) = f (x0 );
b) x0 este pun
t izolat pentru multimea D.
Propozitia 4.2.1. Denitia 4.2.1 este e
hivalenta
u Denitia 4.2.2.
Demonstratie. Sa presupunem
a are lo
Denitia 4.2.1. Pun
tul x0 2 D
este pun
t izolat pentru D sau pun
t de a
umulare pentru D. Da
a x0 este
pun
t izolat atun
i are lo
b). Da
a x0 este pun
t de a
umulare pentru D, atun
i
Denitia 4.2.1 arma
a f are limita ^n x0 si xlim
!x f (x) = f (x0 ) (vezi Denitia
4.1.1), de
i are lo
a).
Re
ipro
, e Denitia 4.2.2^ndeplinita si presupunem
a x0 este pun
t izolat
pentru D. Atun
i exista o ve
inatate U 2 V (x0 ) astfel ^n
^at U \ D = fx0 g.
Pentru ori
e ve
inatate V 2 V (f (x0 )) avem
8 x 2 U \ D ) f (x) = f (x0) 2 V .
De
i are lo
Denitia 4.2.1. Da
a x0 este pun
t de a
umulare pentru D,
onform
Denitiei 4.1.1 si tin^and seama
a f (x0) 2 V , rezulta (4.2.1). Q.E.D.
Consider^and sistemele fundamentale de ve
inatati { sferele des
hise^n spatiul
X si ^n spatiul Y obtinem denitiile urmatoare, e
hivalente
u
ele de mai sus.
Denitia 4.2.3. Fun
tia f este
ontinua ^n pun
tul x0 2 D da
a
8 SY (f (x0 ); ") 9 SX (x0 ; ); = (") astfel ^n
^at
(4:2:2)
8 x 2 SX (x0 ; ) \ D are lo
f (x) 2 SY (f (x0); "):
0
179
Denitia 4.2.4.
numai da a
(4:2:4)
Fie D o multime din spatiul IRp si f~ : D ! IRq o fun
tie ve
toriala de p
variabile reale. Denitia 4.2.4 din
azul general al spatiilor metri
e se exprima
e
hivalent
u ajutorul normelor din spatiile IRp si IRq astfel
Denitia 4.2.6. (Denitia analiti
a a
ontinuitatii fun
tiei f~ ^n ~x0 ) Fun
tia
f~ este
ontinua ^n ~x0 2 D da
a
8 " > 0 9 (") > 0 astfel ^n
^at 8 ~x 2 D
u k~x ~x0 kp < (")
(4:2:5)
are lo
kf~(~x) f~(~x0 )kq < ";
unde kkp, kkq sunt norme^n spatiul IRp, respe
tiv IRq , (~x0 = (x10 ; x20 ; : : : ; xp0)).
jxij si
De exemplu, da
a
onsideram si ai
i,
a si ^n Se
tiunea 1, k~xkp = max
i=1;p
jyj j atun
i (4.2.5) se exprima astfel
k~ykq = max
j =1;q
8 " > 0 9 (") > 0 astfel ^n
^at 8 ~x 2 D; ~x = (x1 ; x2; : : : ; xp);
u 0 < jxi xi0j < ; 8 i = 1; p are lo
jfj (~x) fj (~x0 )j < "; 8 j = 1; q:
Din Teorema 4.2.1 si Teorema 3.3.1 rezulta teorema urmatoare.
180
Teorema 4.2.2. Fun
tia ve
toriala f~ : D IRp ! IRq este
ontinua ^n
~x0 2 D (
ontinua pe D) da
a si numai da
a toate fun
tiile
omponente f1 ; f2 ; : : : ;
fq : D ! IR sunt
ontinue ^n ~x0 (respe
tiv
ontinue pe D).
Observatia 4.2.2. Teorema de mai sus redu
e studiul
ontinuitatii fun
tiilor
181
de unde rezulta
kf~(~x)kq kf~(~x) f~(~x0 )kq + kf~(~x0)kq < 1 + kf~(~x0 )kq .
De
i exista U = Sp(~x0 ; 0) astfel ^n
^at kf~(~x)kq M; 8 ~x 2 U , unde
M = 1 + kf~(~x0 )kq .
e) Denim fun
tia8~g : D IRp ! IRq , prin
>
<
f~(~x); ~x 2 D n f~x0 g;
~g(~x) = >
x); ~x = ~x0 :
: lim f~(~
~x!~x
Evident ~g este
ontinua pe D. Q.E.D.
~ ~g : D IRp ! IRq
ontinue ^n ~x0
Teorema 4.2.4. a) Fie fun
tiile f;
(
ontinue pe multimea D). Atun
i pentru 8 ; 2 IR, fun
tia f~ + ~g este
ontinua ^n ~x0 (respe
tiv pe multimea D).
b) Fie fun
tiile f;~ ~g : D IRp ! IRq
ontinue ^n ~x0 (
ontinue pe multimea
~ g >: D IRp ! IR, < f;~
~ g > (~x) =< f~(~x);~g(~x) > este
D). Atun
i fun
tia < f;~
ontinua ^n ~x0 (respe
tiv pe D).
) Fie '~ : D IRp ! IRq si f~ : E IRq ! IRr . Da
a fun
tia '~ este
ontinua ^n ~x0 , iar fun
tia f~ este
ontinua ^n pun
tul ~y0 = '
~ (~x0 ), atun
i fun
tia
p
r
~g : D IR ! IR , ~g = f~ '~ , ~g (~x) = f~('~ (~x)), ~x 2 D este
ontinua ^n ~x0 .
d) Da
a fun
tiile f1; f2 : E IRp ! IR sunt
ontinue ^n ~x0 (sau pe multimea
D), iar operatiile impli
ate au sens, atun
i fun
tiile f1 f2 , f1 =f2 , (f2 6= 0), f1f
sunt
ontinue ^n ~x0 (respe
tiv pe multimea D).
Demonstratie. Folosim teorema de
ara
terizare
u siruri (Teorema 4.2.1).
~
~
a) Fie (~xn)n D, nlim
!1 ~xn = ~x0 , iar ; 2 IR. Atun
i nlim
!1 f (~xn ) = f (~x0 ),
lim ~g(~xn) = ~g(~x0 ). Din proprietatile sirurilor din spatiul IRk rezulta
a
n!1
lim (f~(~xn ) + ~g(~xn)) = f~(~x0) + ~g(~x0).
n!1
De
i f~ + ~g este
ontinua ^n ~x0 . Asemanator rezulta proprietatea si pentru
multimea D.
~
~
b) Din proprietatea nlim
!1 < f (~xn );~g(~xn ) >=< f (~x0 );~g(~x0 ) > (Teorema
3.2.8) dedu
em pun
tul b).
) Pentru (~xn)n D, nlim
~ (~xn ) ! '~ (~x0 ) = ~y0 , iar
!1 ~xn = ~x0 avem ~yn = '
f~(~yn ) ! f~(~y0). Rezulta
a
0
182
pentru
Pun
tul d) se demonstreaza ^n mod asemanator, folosind teorema de
ara
terizare
u siruri. Q.E.D.
2.3. Continuitatea partiala
Fie fun
tia f~ : D IRp ! IRq si ~x0 = (x10 ; x20 ; : : : ; xp0) 2 D. Sa
onsideram
fun
tia partiala, de o singura variabila reala
f~i : xi ! f~(x10 ; x20 ; : : : ; xi 1;0 ; xi ; xi+1;0 ; : : : ; xp0 ),
denita pe multimea
Di = fxi j xi 2 IR; (x10 ; x20 ; : : : ; xi ; : : : ; xp0 ) 2 Dg 6= ;.
Denitia 4.2.7. Da
a fun
tia partiala f~i este
ontinua ^n pun
tul xi0 2 Di ,
spunem
a fun
tia f~ este
ontinua (partial) ^n raport
u variabila xi ^n pun
tul
~x0 .
Conform Denitiei 4.2.6 (pentru p = 1) fun
tia f~(x1; x2 ; : : : ; xn) este
ontinua
partial ^n raport
u variabila xi ^n pun
tul ~x0 2 D da
a
8 " > 0 9 (") > 0 astfel ^n
^at 8 xi 2 Di; jxi xi0 j < (")
are lo
kf~i(xi) f~i(xi0 )kq < " , kf~(x10 ; x20 ; : : : ; xi; : : : ; xp0)
f~(x10 ; x20 ; : : : ; xi0 ; : : : ; xp0 )kq < ":
(4:2:6)
Observatia 4.2.3. Fun
tia f~ este
ontinua partial ^n raport
u variabila
xi ^n pun
tul ~x0 2 D (f~i
ontinua ^n xi0 2 Di ) da
a este ^ndeplinita una dintre
onditiile
a) xi0 este pun
t izolat pentru Di;
b) xi0 este pun
t de a
umulare pentru Di, fun
tia f~ are limita partiala ^n ~x0
^n raport
u xi si a
easta este egala
u f~(~x0 ).
Da
a fun
tia f~ este
ontinua ^n pun
tul ~x0 , vom mai spune
a f~ este
ontinua
^n a
est pun
t ^n raport
u ansamblul variabilelor, pentru a fa
e distin
tie ^ntre
a
easta
ontinuitate si
ontinuitatea partiala ^n raport
u
^ate o variabila.
183
abile. Q.E.D.
Observatia 4.2.4.
fun tia
xy
184
0
0
x<0
0
x>0
0
8
<
1
Pentru fun
tia f : IR ! IR, f (x) = : x ; x 6= 0;
0; x = 0;
pun
tul x = 0 este pun
t de dis
ontinuitate de spe
ia a II-a, deoare
e
f (x) = +1.
f (x) = 1 si lim
lim
x!
x!
x>0
x<0
Exemplul 4.2.3. Sa
onsider
am fun
tia lui Diri
hlet
8
< 1; x 2 Q;
f : IR ! IR, f (x) = :
0; x 2 IR n Q:
Exemplul 4.2.2.
185
Toate pun
tele din IR sunt pun
te de dis
ontinuitate de spe
ia a II-a, deoare
e
pentru 8 x0 2 IR, nu exista xlim
!x f (x).
Pentru a arata a
est lu
ru, e x0 2 Q. Atun
i f (x0) = 1, dar 6 9 xlim
!x f (x).
x<x
^Intr-adevar 9 (xn)n2IN Q, xn < x0 ; 8 n 2 IN ,
u nlim
!1 xn = x0 si f (xn ) = 1 ! 1,
pentru n ! 1. De asemenea 9 (yn)n2IN IR n Q, yn < y0; 8 n 2 IN ,
u
lim y = x0 si f (yn) = 0 ! 0, pentru n ! 1. Analog se arata
a 6 9 xlim
!x f (x).
n!1 n
x>x
^In mod asemanator se arata
a pentru 8 x0 2 IR n Q, 6 9 xlim
f
(
x
)
si
!x
x<x
6 9 xlim
!x f (x).
0
0
0
0
0
0
0
x>x0
186
A
easta fun
tie nu este uniform
ontinua pe IR. Vom demonstra a
est lu
ru
arat^and
a
9 "0 > 0 astfel ^n
^at 8 > 0 9 x ; y 2 IR astfel ^n
^at jx y j < si
jf (x ) f (y )j "0.
^Intr-adevar pentru "0 = 1 si > 0 arbitrar, momentan xat, determinam
elementele8 x si y (x > y ) din
ondit
iile
8
< jx
<
x y = =2
y j = =2
)
2
: jx2
: x + y = 2=;
y j = 1
2
2
de unde rezulta x = 4+ 4 ; y = 4 4 .
Teorema 4.2.9. O fun
tie ve
toriala f~ : D IRp ! IRq este uniform
ontinua pe A D da
a si numai da
a toate
omponentele sale f1 ; f2 ; : : : ;
fq : D ! IR sunt uniform
ontinue pe A.
Demonstratie. Consider^and ^n Denitia 4.2.12 (^n (4.2.7)) normele eu
lidiene k kp si k kq , teorema rezulta din inegalitqatile
X
jfj (~x0) fj (~x00)j kf~(~x0 ) f~(~x00 )k jfj (~x0 ) fj (~x00 )j.
j =1
0
00
^Intr-adevar, inegalitatea kf~(~x ) f~(~x )k < " impli
a jfj (~x0 ) fj (~x00 )j < ",
pentru e
are j = 1; q, iar inegalitatile jfj (~x0 ) fj (~x00 )j < q" , pentru j = 1; q,
impli
a kf~(~x0 ) f~(~x00)k < ". Q.E.D.
Teorema de mai sus redu
e studiul fun
tiilor ve
toriale de mai multe variabile
reale uniform
ontinue la studiul
ontinuitatii uniforme a
omponentelor lor reale.
Teorema 4.2.10. Da
a fun
tia f~ este uniform
ontinua (^n raport
u ansamblul variabilelor) pe A D, atun
i ea este uniform
ontinua ^n raport
u e
are
variabila.
Demonstratie. Sa presupunem
a f~ este uniform
ontinua pe A, de
i
8 " > 0 9 (") > 0 8 ~x0 ; ~x00 2 A; k~x0 ~x00 k < (") are lo
kf~(~x0) f~(~x00 )k < ",
(~x0 = (x01 ; x02 ; : : : ; x0p), ~x00 = (x001 ; x002 ; : : : ; x00p )).
Da
a luam x02 = x002 = a2 ; : : : ; x0p = x00p = ap atun
i
jx01 x001 j = k(x01 ; a2; : : : ; ap) (x001 ; a2 ; : : : ; ap)k.
De
i da
a jx01 x001 j < ", atun
i kf~(x01; a2 ; : : : ; ap) f~(x001 ; a2; : : : ; ap)k < ". De-
187
(4:2:8)
188
^Intr-adevar avem
px = q(x y) + y qjx yj + y qjx yj + py ) px py
q
jx yjq= jx yj1=2 si q
py = (y x) + x jy xj + x qjy xj + px ) py px
q
jy xj = jx yj1=2:
De
i jpx pyj jx yj1=2; 8 x; y 2 [0; 1).
Observatia 4.2.8. Denitia 4.2.12 se poate reformula si ^n
azul general al
spatiilor metri
e. O apli
atie f : D (X; d1) ! (Y; d2) este uniform
ontinua pe
A D da
a
8" > 0 9(") > 0 astfel ^n
^at 8x0 ; x00 2 A
u d1(x0 ; x00) < (") are lo
d2 (f (x0 ); f (x00 )) < ".
Teorema 4.2.8 ram^ane adevarata ^n spatii metri
e.
Folosind Denitia 4.2.12 rezulta urmatoarea propozitie.
~ ~g : D IRp ! IRq uniform
ontinue pe D. Atun
i
Propozitia 4.2.2. Fie f;
pentru 8 ; 2 IR, fun
tia f~ + ~g este uniform
ontinua pe D.
Observatia 4.2.9. Da
a fun
tiile reale f; g : D IRp ! IR sunt uniform
ontinue pe D, nu rezulta neaparat
a f g este uniform
ontinua. De exemplu
fun
tiile f; g : IR ! IR, f (x) = x, g(x) = x sunt uniform
ontinue pe IR (se
veri
a (4.2.7)), dar f g = x2 nu este uniform
ontinua pe IR (vezi Observatia
4.2.6). Da
a presupunem despre una din fun
tiile f; g
a este marginita, atun
i
uniforma
ontinuitate se
onserva si la produs.
2.6. Proprietati ale fun
tiilor
ontinue pe multimi
Teorema 4.2.12. O fun
tie
ontinua f~ : D IRp ! IRq transforma o
multime
ompa
ta K D ^ntr-o multime f~(K )
ompa
ta.
Demonstratie. Fie (~yn )n2IN un sir de pun
te din f~(K ). De
i 8 n 2 IN
9 ~xn 2 K astfel ^n
^at ~yn = f~(~xn). Deoare
e multimea K este
ompa
ta, sirul
189
190
x2
t1
t2
Fig. 2
191
Vom fa
e ^n
ontinuare
^ateva pre
izari asupra fun
tiilor reale denite pe un
interval I IR si asupra fun
tiilor reale monotone denite pe o multime D IR.
Teorema 4.2.16. (Teorema de interse
tie a lui Cau
hy) Fie fun
tia
ontinua
f : I ! IR, unde I este un interval din IR, iar a; b 2 I
u a < b. Da
a
f (a) f (b) < 0 atun
i exista un element
2 (a; b) astfel ^n
^at f (
) = 0.
Demonstratie. Conform proprietatii
) din Teorema 4.2.3 (f este
ontinua
^n pun
tul a), rezulta
a exista un > 0 astfel ^n
^at f sa aiba a
elasi semn
u
f (a) pe o^ntreaga ve
inatate la dreapta lui a, [a; a + ). Sa presupunem f (a) < 0,
iar f (b) > 0. Atun
i f (x) < 0; 8 x 2 [a; a + ). Notam
u A multimea pun
telor
u 2 I pentru
are f (x) < 0; 8 x 2 [a; u); de
i
A = fu 2 I j f (x) < 0; 8 x 2 [a; u)g.
A
easta multime A este nevida, deoare
e a + 2 A, iar ori
e element al
multimii A este mai mi
de
^at b. Rezulta
a exista marginea superioara a lui A;
e
= sup A. Din Teorema 1.2.2 dedu
em
a
8 " > 0 9 u" 2 A astfel ^n
^at u" >
".
Cum u" 2 A rezulta
a f (x) < 0; 8 x 2 [a; u"). Deoare
e
" 2 [a; u"), obtinem
f (
") < 0. Din
ontinuitatea lui f ^n pun
tul
, dedu
em
a
lim f (
") = lim
f (x) = f (
) 0.
x!
"!0
x<
De
i f (
) 0, (vezi Fig.3). Presupunem ^n
ontinuare
a f (
) < 0. Din proprietatea
) a Teoremei 4.2.3 rezulta
a exista o ve
inatate V a pun
tului
pe
are
f are a
elasi semn
u f (
), adi
a f (
) < 0; 8 x 2 V = [
1 ;
+ 1 . Cum pe
intervalul [a;
1) am aratat
a f (x) < 0, dedu
em
a f (x) < 0; 8 x 2 [a;
+ 1.
De
i
+ 1 2 A, dar
+ 1 >
= sup A,
eea
e
ontrazi
e denitia lui
. Rezulta
a presupunerea fa
uta este falsa. Atun
i ^n mod ne
esar f (
) = 0;
2 (a; b).
Q.E.D.
Denitia 4.2.16. Spunem
a fun
tia f : I IR ! IR are proprietatea lui
192
a+d
ue
A
+
c-e
Fig. 3
2 [f (a); f (b) sau 2 [f (b); f (a), exista un element
2 [a; b astfel ^n
^at f (
)= .
Teorema 4.2.17. O fun
tie f : I ! IR
u proprietatea lui Darboux, are
3
3
193
194
0
0
0
0
195
0
0
196
A = ff (x) j x 2 D; x > x0 g,
A. Vom arata
a m = xlim
!x f (x).
iar m = inf
x>x
Da
a m 2 IR atun
i din teorema de
ara
terizare avem
a) m f (x); 8 x 2 D; x > x0 ;
b) 8 " > 0 9 x" 2 D, x" > x0 astfel ^n
^at f (x") < m + ".
Fie " > 0 arbitrar, momentan xat. Intervalul [x0 ; x"), unde x" este elementul
din relatia b) de mai sus, reprezinta o ve
inatate pentru pun
tul x0 . Pentru
x 2 (x0 ; x" ) \ D, din monotonia lui f dedu
em
m " < m f (x) f (x" ) < m + ".
De
i jf (x) mj < "; 8 x 2 ([x0; x") n fx0 g) \ D.
Conform Denitiei 4.1.27 rezulta
a f are limita la dreapta ^n pun
tul x0 ,
egala
u m, adi
a m = xlim
!x f (x).
x>x
Da
a m = 1 dedu
em
a
8 M 2 IR 9 xM > x0 ; xM 2 D
u f (xM ) < M .
Pentru M 2 IR arbitrar, intervalul [x0 ; xM ) este o ve
inatate la dreapta pentru
x0 , pentru
are avem f (x) < M; 8 x 2 ([x0 ; xM ) n fx0 g) \ D: Rezulta
a exista
lim f (x) = 1.
x!x
x>x
Da
a x0 2 D (pun
t de a
umulare la dreapta) atun
i m 2 IR si
f (x0 ) xlim
!x f (x).
x>x
Da
a x0 este pun
t de a
umulare la st^anga atun
i se arata
a mai sus
a
lim f (x) = sup ff (x) j x 2 D; x < x0 g, nita sau +1,
x!x
x<x
iar pentru x0 2 D limita de mai sus apartine lui IR si xlim
!x f (x) f (x0 ).
x<x
^In mod asemanator se arata teorema pentru
azul unei fun
tii des
res
atoare.
Q.E.D.
Observatia 4.2.14. Din teorema pre
edenta rezulta, ^n
azul unei fun
tii
res
atoare,
u x0 pun
t de a
umulare bilateral pentru D,
a limitele la st^anga
a x0 2 D atun
i
si la dreapta ^n x0 sunt nite si xlim
!x f (x). Da
!x f (x) xlim
0
0
0
0
0
0
0
0
0
0
0
0
x<x0
x>x0
197
0
0
x<x0
0
0
Teorema 4.2.24. Multimea pun telor de dis ontinuitate ale unei fun tii
y<x
y>x
198
ld
r
f(x)
x
0
Fig. 4
Exer
it
ii
si probleme
1
1
Sa se arate
a fun
tia f : IR n f0g ! IR, f (x) =
os
x x
a) este nemarginita ^n ori
e ve
inatate a pun
tului x = 0;
b) nu tinde la 1 atun
i
^and x ! 0.
2. S
a se determine marginile inferioara si superioara ale fun
tiilor
2x
; b) f : [ ; ! IR; f (x) = sin x +
os x;
a) f : (0; 1) ! IR; f (x) =
1 + x3
1
) f : (0; 1) ! IR; f (x) = x + .
x
3. Folosind Denit
ia 4.1.10 sa se arate
a
1.
199
1
2
= 1;
) xlim
a) xlim
x2 = 9; b) xlim
!1(3x + 2) = 1.
!3
! 1 (1 + x)2 8
< sin 1 ; da
a x 6= 0;
x
4. Fie fun
t
ia f : IR ! IR; f (x) = :
a; da
a x = 0; (a 2 IR):
Sa se arate
a
a) ^In ori
e ve
inatate a originii exista pun
te unde f ia valorile 1 si 1.
b) Pentru ori
e A 2 [ 1; 1 exista un sir de pun
te (xn )n ,
u nlim
!1 xn = 0 astfel
^n
^at nlim
!1 f (xn ) = A.
f (x), pun
tul x = 0 ind de
i pun
t de dis
ontif (x) si ni
i lim
) Nu exista lim
x!0
x!0
x>0
x<0
nuitate de spe
ia a doua.
d) Fun
tia f are proprietatea lui Darboux da
a si numai da
a a 2 [ 1; 1,
(vezi Observatia 4.2.12).
5. S
a se determine pun
tele de dis
ontinuitate ale fun
tiilor f : IR ! IR denite
prin
8
8
< x; x 2 Q;
< x3 ; x 2 Q;
a) f (x) = :
b) f (x) = :
5x; x 2 IR n Q;
0; x 2 IR n Q:
8
< 0; x 2 IR n Q;
6. S
a se arate
a fun
tia f : IR ! IR; f (x) = : 1
m
n ; x 2 Q; x = n ; (m; n) = 1;
nu este
ontinua de
^at ^n pun
tele irationale, ((m; n) este
el mai mare divizor
omun
al numerelor m si n).
7. S
a se
al
uleze urmatoarele limite
p
p
( 1 + x2 + x)n ( 1 + x2 x)n
; n 2 IN ;
a) xlim
!0
x
2tg x tg 2x
b) lim tg 2x tg
x ;
) xlim
;
!0 x(1
os 3x)
4
x!=4p
p
m 1 + x
n 1 + x
d) xlim
; m; n 2 IN; ; > 0;
!0
q x
n
(x a1 )(x a2 ) (x an ) ; n 2 IN; a1 ; a2 ; : : : ; an 2 IR;
e) xlim
!1 x
x
p
ar
sin
.
f) xlim
x
!1 2
x2 + 1
8. S
a se demonstreze
a spatiul liniar C ([a; b) = ff j f : [a; b ! IR; f
ontinuag
u apli
atia
f ! kf k0 = sup jf (x)j; f 2 C ([a; b)
x2[a;b
este un spatiu Bana
h.
200
(x4
201
y2 )2
; da
a y2 < x4 si x 6= 0;
f (x; y) = >
x6
:
0;
da
a y2 8x4 sau x = 0:
jxj
>
< jxj e y2 ; da
a y 6= 0;
17. Fie fun
t
ia f : IR2 ! IR; f (x; y) = > y2
:
0;
da
a y = 0:
Sa se arate
a f nu este
ontinua ^n pun
tul (0; 0).
18. S
a se a
e valoarea
onstantei
a astfel ^n
^at fun
tia f : D ! IR, unde
o
n
2
2
2
D = (x; y) 2 IR ; 0 x + y < 2 ,
p
8
1
os
x2 + y2
>
<
; da
a (x; y) 6= (0; 0);
f (x; y) = > tg (x2 + y2 )
:
a;
da
a (x; y) = (0; 0)
sa e
ontinua ^n (0; 0).
19. Fie fun
t
ia ve
toriala f~ : D ! IR2 , D = f(x; y) 2 IR2 ; x2 + y2 4g IR2 ,
denita prin f~(8
x; y) = (f1 (x; y); f2 (x; y)); (x; y) 2 D, unde
>
< tg (xy ) ; da
a (x; y) 2 D; x 6= 0;
f1 (x; y) = > x
:
1;
da
a (x; y) 2 D; x = 0;
8
>
2 ) x2 +1x3 y ; da
a (x; y) 2 D; x 6= 0; xy 6= 1;
>
(1
+
x
>
<
f2 (x; y) = >
e;
da
a (x; y) 2 D; x = 0;
>
>
:
0;
da
a (x; y) 2 D; xy = 1:
Sa se studieze existenta limitei si
ontinuitatea fun
tiei f~ ^n pun
tul (0; 1).
20. S
a se determine pun
tele
atoarelor fun
tii
8 de dis
ontinuitate ale urm
1
>
< p
; da
a (x; y) 6= (0; 0);
a) f : IR2 ! IR; f (x; y) = > x2 + y2
:
0;
da
a (x; y) = (0; 0):
8 xy
<
; da
a x + y 6= 0;
b) f : IR2 ! IR; f (x; y) = : x + y
0;
da
a x + y = 0:
2
21. S
a se arate
a fun
tia f : IR ! IR, f (x; y) = sin(x + y) este uniform
ontinua
pe IR2 .
1
22. S
a se arate
a fun
tia f : E ! IR; E = (0; 1) (0; 1) IR2 , f (x; y) =
x+y
nu este uniform
ontinua pe multimea E .
Capitolul 5
CALCULUL DIFERENT
IAL AL FUNCT
IILOR
REALA
DE O VARIABILA
1. Diferent
iala
si derivata unei fun
t
ii ^
ntr-un pun
t
203
Denitia 5.1.4.
apli atia
8 h 2 IR;
(5:1:4)
(5:1:5)
Pentru fun
tia 1IR : IR ! IR, 1IR(x) = x, relatia (5.1.3) are lo
pentru A = 1
si fun
tia (x) = 0; 8 x 2 IR. ^Intr-adevar, pentru ori
e x0 2 IR avem
x = x0 + 1 (x x0 ) + 0 (x x0 ); 8 x 2 IR.
De
i diferentiala fun
tiei 1IR ^ntr-un pun
t x0 2 IR este fun
tia d1IR(x0 ) : IR ! IR,
d1IR(x0 )(h) = h; 8 h 2 IR, adi
a este fun
tia identi
a. Vom nota d1IR(x0 )(= 1IR )
u dx. Diferentiala dx a fun
tiei identi
e se numeste mai simplu diferentiala lui
x. Uneori se ^ntrebuinteaza si denumirea de diferentiala variabilei independente,
dar a
easta denumire este improprie, deoare
e notiunea de diferentiala se refera
numai la fun
tii.
Relatia (5.1.4) se poate s
rie df (x0)(h) = A dx(h); 8 h 2 IR
sau
a o egalitate de fun
tii
df (x0 ) = A dx:
(5:1:6)
Asemanator relatia (5.1.2) se poate s
rie df~(x0 )(h) = A~ dx(h); 8 h 2 IR sau
a o egalitate de fun
tii
df~(x0 ) = A~ dx
(5:1:7)
Denitia 5.1.5. Fun
tia f~ : D IR ! IRm se numeste derivabila ^n
204
x0 2 D \ D0 da
a fun
tia
x!
f~(x) f~(x0 )
; x 2 D n fx0 g
x x0
(5:1:8)
f (x) fm (x0 )
f (x) f1 (x0 ) f2 (x) f2 (x0 )
;
;; m
,
x! 1
x x0
x x0
x x0
m
are limita ^n x0 si a
easta apartine lui IR .
Denitia 5.1.6. Da
a fun
tia f~ : D ! IRm este derivabila ^n x0 atun
i
limita de mai sus se numeste derivata fun
tiei f~ ^n x0 . Se noteaza f~0(x0 ) sau
df~
(~x ).
dx 0
De
i
f~(x) f~(x0 )
f~0 (x0 ) = xlim
:
(5:1:9)
!x
x x0
^In
azul unei fun
tii reale de o variabila reala f : D ! IR (m = 1)
u
x0 2 D \ D0 , Denitiile 5.1.5 si 5.1.6 devin
Denitia 5.1.7. Fun
tia f : D IR ! IR se numeste derivabila ^n x0 2
2 D \ D0 da
a fun
tia
!
f (x) f (x0 )
; x 2 D n fx0 g
(5:1:10)
x x0
are limita ^n x0 si a
easta apartine lui IR.
Denitia 5.1.8. Da
a fun
tia f : D ! IR este derivabila ^n x0 atun
i limita
df
de mai sus se numeste derivata fun
tiei f ^n x0 . Se noteaza f 0(x0) sau dx
(x0 ).
x!
De i
f (x) f (x0 )
:
(5:1:11)
x x0
Da
a limita fun
tiei (5.1.10) ^n pun
tul x0 este innita (+1 sau 1), vom
spune
a fun
tia f are derivata ^n x0 egala
u +1, respe
tiv 1 si vom nota
f 0 (x0 ) = 1 sau f 0 (x0 ) = 1. Evident
a ^n a
est
az fun
tia f nu este derivabila
^n pun
tul x0 . Vom fa
e astfel distin
tie ^ntre expresia "fun
tia f are derivata
(nita sau innita)" si expresia "fun
tia f este derivabila".
f 0 (x0 ) = xlim
!x
205
8 h 2 IR:
(5:1:12)
Obtinem
f~(x) f~(x0 ) ~
= A + ~ (x); 8 x 2 D n fx0g.
x x0
Deoare
e fun
tia ~ este
ontinua ^n x0 dedu
em
a exista limita membrului st^ang
206
sau
(5:1:13)
df~(x0 ) = (f10 (x0 ) dx; f20 (x0 ) dx; : : : ; fm0 (x0 ) dx).
Pentru m = 1 din teorema de mai sus si (5.1.6) avem df (x0) = f 0(x0 ) dx.
1.2. Operatii
u fun
tii diferentiabile (derivabile)
Teorema 5.1.4. Fie fun
tiile f~1 ; f~2 : D ! IRm diferentiabile (, derivabile)
^n x0 2 D \ D0 . Atun
i pentru ori
e a; b 2 IR fun
tia af~1 + bf~2 este diferentiabila
^n x0 . ^In plus
d(af~1 + bf~2 )(x0 ) = adf~1 (x0 ) + bdf~2 (x0 );
(5:1:14)
(af~1 + bf~2 )0(x0 ) = af~10 (x0 ) + bf~20 (x0 ):
Demonstratie. Deoare
e fun
tia f~1 este diferentiabila ^n x0 rezulta
a exista
A~ 2 IRm si fun
tia ~ : D ! IRm
u xlim
~ (x) = ~ (x0 ) = ~0 astfel ^n
^at
!x
f~1 (x) = f~1 (x0 ) + A~ (x x0 ) + ~ (x)(x x0 ); 8 x 2 D.
Asemanator pentru f~2 rezulta
a exista B~ 2 IRm si o fun
tie ~ : D ! IRm
u
lim ~ (x) = ~ (x0 ) = ~0 astfel ^n
^at
x!x
f~2 (x) = f~2 (x0 ) + B~ (x x0 ) + ~ (x)(x x0 ); 8 x 2 D.
Atun
i pentru a; b 2 IR avem
0
af~1 (x) + bf~2 (x) = af~1 (x0 ) + bf~2 (x0 ) + (aA~ + bB~ )(x x0 )+
+(a~(x) + b~ (x))(x x0 ); 8 x 2 D:
(5:1:15)
207
a
d(f1 f2 )(x0 ) = (f10 (x0 )f2 (x0 )+f1 (x0 )f20 (x0 )) dx = f2 (x0 )df1 (x0 )+f1 (x0 )df2 (x0 ).
Pentru
^fat(xavem
) f (x )
f1 (x)f2 (x0 ) f2 (x)f1 (x0 )
f (x)
f (x )
e
=
R(x) =
x x0
(x x0 )f2 (x)f2 (x0) = #
"
= f (x)1f (x ) f2 (x0 ) f1(xx) xf1 (x0) f1 (x0) f2 (xx) xf2(x0 ) .
2
2 0
0
0
Prin tre
ere
la
limit
a
pentru
x
!
x
obt
inem
a
0
!
f10 (x0 )f2 (x0 ) f1 (x0 )f20 (x0 )
f1 0
si de
i
(x ) =
f2 ! 0
f22 (x0 )
f (x )df (x ) f (x )df (x )
f
d 1 (x0 ) = 2 0 1 0 2 1 0 2 0 : Q.E.D.
f2
f2 (x0 )
^In mod asemanator se demonstreaza
~ ~g : D ! IRm si : D ! IR diferentiabile
Teorema 5.1.6. Fie fun
tiile f;
~ g >: D ! IR
(derivabile) ^n x0 2 D \ D0. Atun
i fun
tiile f~ : D ! IRm si < f;~
1
208
y0 ) + ~ (y )(y y0 );
8 y 2 D:
(5:1:16)
Pentru fun
tia ',
are este diferentiabila ^n x0 2 E \ E 0, exista B 2 IR si o
fun
tie : E ! IR
ontinua ^n x0
u (x0 ) = 0 astfel ^n
^at
'(x) = '(x0 ) + B (x x0 ) + (x)(x x0 );
8 x 2 E:
(5:1:17)
Fie x arbitrar din E
u '(x) 2 D. Lu^and ^n (5.1.16) y = '(x) si tin^and
ont
de (5.1.17) obtinem
f~('(x)) = f~(y0 ) + A~ ('(x) y0 ) + ~ ('(x))('(x) y0 ) =
= f~('(x0)) + A~ ['(x0) + B (x x0 ) + (x)(x x0 ) y0 + ~ ('(x))['(x0 )+
~ (x x0 )+
+B (x x0 ) + (x)(x x0) y0 = f~('(x0 )) + AB
~ (x) + ~ ('(x))B + ~ ('(x)) (x)(x x0 ).
+[A
~ (x x0 ) + ~
(x)(x x0 ),
De
i (f~ ')(x) = (f~ ')(x0 ) + AB
~ (x) + ~ ('(x))B + ~ ('(x)) (x).
unde ~
(x) = A
Dedu
em asfel
a fun
tia f~ ' este diferentiabila ^n x0 si
~ dx = f~0 (y0 )'0 (x0 ) dx = f~0 (y0 )d'(x0 ),
d(f~ ')(x0 ) = AB
(f~ ')0(x0 ) = f~0(y0)'0(x0 ): Q.E.D.
Teorema 5.1.8. Fie fun
tia f : I ! IR denita pe intervalul I din IR, stri
t
monotona pe I si
u proprietatea
a J = f (I ) este interval. Da
a f este derivabila
209
=f
1 este
210
ondu e la
Conse
inta 5.1.1. Fie fun
tia f : I ! IR, denita pe intervalul I IR,
stri
t monotona pe I si
u proprietatea
a J = f (I ) este interval. Da
a f este
derivabila pe I si f 0 (x) 6= 0, 8 x 6= 0, atun
i fun
tia sa inversa ' = f 1 este
derivabila pe J si pentru 8 y 2 J are lo
1 :
'0 (y ) = 0
f ('(y ))
Exemplul 5.1.1. Pentru fun
tia f : IR ! IR, f (x) = ex avem
f 0 (x) = ex si df (x) = ex dx; 8 x 2 IR,
iar pentru fun
tia f~ : (0; 1) ! IR2; f~(x) = x1 ; ln x avem
1
1
1
1
1
1
0
~
~
f (x) =
si df (x) = x2 ; x dx = x2 dx; x dx ; 8 x 2 (0; 1).
;
x2 x
1.3. Derivate laterale
211
pun
tul b este e
hivalenta
u denitia derivatei la st^anga ^n pun
tul b.
Teorema 5.1.9. O fun
tie f~ : D ! IRm are derivata ^ntr-un pun
t x0 2 D,
pun
t de a
umulare la st^anga si la dreapta pentru D da
a si numai da
a f~ are
derivate laterale egale ^n x0 . ^In a
est
az
f~0 (x0 ) = f~0 (x0 ) = f~0 (x0 ).
s
Teorema rezulta din faptul
a fun
tia (5.1.8) are limita pentru x ! x0 da
a
si numai da
a fun
tia (5.1.8) are limite laterale egale ^n x0 .
Pentru m = 1 teorema de mai sus
ontine si
azul ^n
are derivatele sunt
innite.
Pentru
azul general (m > 1) sau
azul m = 1
^and derivatele sunt nite
Teorema 5.1.9 se poate reformula astfel
Teorema 5.1.10. Fun
tia f~ : D ! IRm este derivabila ^n x0 2 D (x0 pun
t
de a
umulare la st^anga si la dreapta pentru D) da
a si numai da
a este derivabila
la st^anga si la dreapta ^n x0 si derivatele laterale sunt egale.
Derivatele si diferentialele fun
tiilor elementare sunt prezentate ^n tabelul de
mai jos.
2. Derivate
si diferent
iale de ordin superior
Vom
onsidera mai ^nt^ai
azul unei fun
tii reale f : D ! IR. Fie D1 6= ;
multimea pun
telor ^n
are f este diferentiabila (, derivabila).
Denitia 5.2.1. Fun
tia x ! f 0 (x); x 2 D1 se numeste fun
tia derivata
sau derivata fun
tiei f . Se noteaza
u f 0.
Denitia 5.2.2. Fun
tia f este de doua ori derivabila ^n pun
tul x0 2
2 D1 \ D10 da
a fun
tia f 0 este derivabila ^n x0 . ^In a
est
az (f 0)0 (x0) not
= f 00(x0 )
se numeste derivata a doua (sau de ordinul al doilea) a fun
tiei f ^n x0 .
Denitia 5.2.3. Da
a D2 este multimea pun
telor ^n
are fun
tia f este de
doua ori derivabila atun
i fun
tia x ! f 00(x); x 2 D2, notata
u f 00 , se numeste
derivata a doua a fun
tiei f .
212
Derivata
Diferentiala
Fun
tia
0
y=
y =0
dy = 0
y = x (da
a 2 IR; x > 0) y 0 = x 1
dy = x 1 dx
y = ax (a > 0)
y 0 = ax ln a
dy = ax ln a dx
1
dx
y = loga x
y0 =
dy =
x ln a
x ln a
(a > 0; a 6= 1; x > 0)
y = sin x
y 0 =
os x
dy =
os x dx
y =
os x
y 0 = sin x
dy = sin x dx
1
dx
y = tg x (
os x 6= 0)
y0 = 2
dy = 2
os 1x
os dxx
0
y =
tg x (sin x 6= 0)
y =
dy =
sin12 x
sindx2 x
y = ar
sin x; x 2 [ 1; 1
y0 = p
1 x2 ; x 2 ( 1; 1) dy = p1 x2
1 ; x 2 ( 1; 1) dy = p dx
y = ar
os x; x 2 [ 1; 1
y0 = p
1 x2
1 x2
dx
1
dy =
y = ar
tg x
y0 =
1 + x12
1 + dx
x2
y = ar
tg x
y0 =
dy =
1
+
x2
1dx+ x2
p2
1
y0 = p 2
y = ln(x + x + a)
dy = p 2
x
x +a
+
a
p
(x + x2 + a > 0)
Prin re
urenta vom spune
a fun
tia f este de n ori derivabia ^n x0 da
a
f (n 1) este derivabila ^n x0 si f (n) (x0 ) = (f (n 1) )0 (x0 ) se numeste derivata a n-a
(sau de ordinul n) a fun
tiei f ^n x0 .
^In mod asemanator se introdu
derivatele laterale de ordin superior ale
fun
tiei f ^ntr-un pun
t x0.
Sa
onsideram fun
tia de doua variabile
(x; h) ! df (x)(h) = f 0(x)h 2 IR; 8 (x; h) 2 D1 IR.
Fix^and primul argument al fun
tiei de mai sus obtinem diferentiala lui f ^ntr-un
213
(5:2:1)
214
215
2
2
Pentru fun
tia ve
toriala f~ : (0; 1) ! IR; f~(x) = x1 ; ln x avem
n n! ( 1)n+1 (n 1)! !
(
1)
f~(n) (x) =
; 8 x 2 (0; 1); 8 n 2 IN si
;
xn+1
xn
!
n n!
n+1 (n 1)!
(
1)
(
1)
n
n
dnf~(x) =
dx ;
dx ; 8 x 2 (0; 1); 8 n 2 IN .
xn+1
xn
Formulele derivatelor de mai sus se demonstreaza prin indu
tie matemati
a.
Folosind rezultatele din Se
tiunea 1 si indu
tia matemati
a obtinem urmatoarele teoreme.
Teorema 5.2.1. Fie fun
tiile f~1 ; f~2 : D ! IRm . Da
a f~1 si f~2 sunt
diferentiabile (, derivabile) de n ori ^n x0 2 D, iar a; b 2 IR, atun
i fun
tia
af~1 + bf~2 este diferentiabila de n ori ^n x0 si
dn (af~1 + bf~2 )(x0 ) = adn f~1 (x0 ) + bdn f~2 (x0 ),
(af~1 + bf~2 )(n) (x0 ) = af~1(n) (x0 ) + bf~2(n) (x0 ).
Teorema 5.2.2. Fie fun
tiile f1 ; f2 : D ! IR diferentiabile (derivabile) de
n ori ^n x0 2 D. Atun
i fun
tiile f1 f2 , f1 =f2 (pentru f2 6= 0) sunt diferentiabile
de n ori ^n x0 .
~ ~g : D ! IRm si : D ! IR diferentiabile
Teorema 5.2.3. Fie fun
tiile f;
~ g >: D ! IR
(derivabile) de n ori ^n x0 . Atun
i fun
tiile f~ : D ! IRm si < f;~
sunt diferentiabile de n ori ^n x0 .
Teorema 5.2.4. Fie ' : E ! IR diferentiabila de n ori ^n x0 si f~ : D ! IRm
diferentiabila de n ori ^n y0 = '(x0 ). Atun
i fun
tia f~ ' : E ! IRm este
diferentiabila de n ori ^n x0 .
Teorema 5.2.5. Fie f : I ! IR denita pe intervalul I IR, o fun
tie stri
t
monotona
u f (I ) = J interval. Da
a f este derivabila de n ori ^n x0 2 I si da
a
f 0 (x0 ) 6= 0 atun
i fun
tia inversa ' = f 1 este derivabila de n ori ^n pun
tul
216
orespunzator y0 = f (x0 ) 2 J .
Proprietatile de mai sus ram^an adevarate si ^n
azul fun
tiilor derivabile de
n ori pe o multime.
Pentru I interval din IR vom nota
C (I ) = ff : I ! IR j f
ontinua pe I g,
C 1 (I ) = ff : I ! IR j f derivabila pe I
u derivata f 0
ontinua pe I g,
C 2 (I ) = ff : I ! IR j f derivabila de doua ori pe I
u f 00
ontinua pe I g,
...
C n (I ) = ff : I ! IR j f derivabila de n ori pe I
u f (n)
ontinua pe I g,
...
C 1 (I ) = \n2IN C n (I ) { multimea fun
tiilor
are admit derivate de ori
e ordin
pe I , (
ontinue pe I ).
O fun
tie f 2 C n(I ), (C 1(I )), se numeste fun
tie de
lasa C n (respe
tiv
C 1 ) sau fun
tie regulata de
lasa C n (respe
tiv C 1 ).
Pentru o fun
tie ve
toriala f~ : I ! IRm , vom spune
a este de
lasa C k (C 1)
pe I da
a fi 2 C k (I ); 8 i = 1; m (respe
tiv fi 2 C 1(I ); 8 i = 1; m). Vom nota
f~ 2 C k (I ) (respe
tiv f~ 2 C 1(I )).
3. Teoreme fundamentale ale
al
ulului diferent
ial
217
Denitia 5.3.2. Da
a f (x) < f (x0 ); (f (x) > f (x0 )), 8 x 2 D \ V (x0 ) nfx0 g
atun
i pun
tul x0 se numeste pun
t de maxim (respe
tiv minim) lo
al stri
t.
Da
a f (x) f (x0), (f (x) f (x0)), 8 x 2 D pun
tul x0 se numeste pun
t de
derivabila ^ntr-un pun
t de extrem x0 2I atun
i derivata sa este nula ^n a
est
pun
t, f 0 (x0 ) = 0.
Demonstratie. Presupunem
a x0 este pun
t de maxim pentru fun
tia f .
Atun
i exista o ve
inatate V a pun
tului x0 astfel ^n
^at f (x) f (x0 );
8 x 2 V \ I . Din ipoteza, fun
tia f este derivabila ^n pun
tul x0 , adi
a exista
f (x) f (x0 )
2 IR.
f 0 (x0 ) = xlim
!x
x x0
Folosind Teorema 4.1.1 rezulta
a 8 (xn )n V \ I , xn 6= x0 , nlim
!1 xn = x0 ,
avem
f (xn ) f (x0 )
= f 0(x0).
lim
n!1
xn x0
Consider^and un sir (xn)n V \ I ,
u nlim
!1 xn = x0 si xn > x0 ; 8 n 2 IN , atun
i
obtinem
f (xn ) f (x0 )
0
; de
i f 0 (x0 ) 0.
xn x0
Pentru un sir (xn)n V \ I
u nlim
!1 xn = x0 si xn < x0 ; 8 n 2 IN , avem
f (xn ) f (x0 )
0; de
i f 0(x0 ) 0.
xn x0
Din
ele doua inegalitati obtinute, rezulta
a f 0(x0 ) = 0.
^In mod asemanator se arata
a da
a x0 este pun
t de minim atun
i f 0(x0 ) = 0.
Q.E.D.
Denitia 5.3.3. Fie fun
tia f : I ! IR denita si derivabila pe intervalul
I . Un pun
t x0 2 I pentru
are f 0 (x0 ) = 0 se numeste pun
t stationar sau
riti
.
Teorema 5.3.1 arma
a pun
tele de extrem lo
al ale unei fun
tii f : I ! IR,
Observatia 5.3.1.
218
219
de a.
Apoi din inegalitatea h0 (b) > 0, dedu
em
a exista o ve
inatate V2 a lui b
astfel ^n
^at h(xx) bh(b) > 0; 8 x 2 (V2 \ I ) n fbg. ^In parti
ular, pentru x 2
2 V2 \ [a; b) avem x<b si din inegalitatea de mai sus rezulta h(x) <h(b). Dedu
em
astfel
a h ^si atinge marginea inferioara ^ntr-un pun
t
diferit de b. Din
ele de
mai sus rezulta
a pun
tul
este ^n interiorul intervalului [a; b, adi
a
2 (a; b).
De
i fun
tia h
are este derivabila pe I , de
i si^n
(pun
t de minim (absolut)
al fun
tiei h pe [a; b), veri
a ipotezele din Teorema 5.3.1. Rezulta atun
i
a
h0 (
) = 0, de
i f 0 (
) = ,
eea
e trebuia demonstrat.
Da
a f 0(a) > f 0(b) demonstratia este asemanatoare,
u observatia
a se
lu
reaza
u
, pun
t de maxim pentru h sau se tre
e f ^n f . Q.E.D.
Conse
inta 5.3.1. Da
a derivata fun
tiei f : I ! IR, (I interval), are
^ntr-un pun
t a 2 I o valoare mai mi
a de
^at 0 si ^ntr-un pun
t b 2 I o valoare
mai mare de
^at 0, atun
i ea se anuleaza
el putin ^ntr-un pun
t
uprins ^ntre a
si b.
) f (a) = f (b),
x2[a;b
220
221
atun i g (a) 6= g (b) si exista un pun t 2 (a; b) astfel ^n ^at
f (b) f (a)
g (b) g (a)
= fg0((
)) :
0
(5:3:1)
u a < b. Da
a
a) f este
ontinua pe intervalul ^n
his [a; b;
b) f este derivabila pe intervalul des
his (a; b),
atun
i exista
el putin un pun
t
2 (a; b) astfel ^n
^at
(5:3:2)
222
(5:3:3)
223
f (x) f (x0 )
= 0; 8 x0 2 I .
9 xlim
!x
x x0
De
i f 0(x0 ) = 0; 8 x0 2 I . Q.E.D.
0
Observatia 5.3.6. Da a o fun tie f are derivata 0 pe o reuniune de intervale, atun i f nu este neaparat onstanta pe a ea reuniune de intervale, dar este
Conse
inta 5.3.4. Da
a f si g sunt doua fun
tii derivabile pe un interval I
si da
a derivatele lor sunt egale pe I , atun
i diferenta lor este
onstanta pe a
est
interval.
x1 ):
(5:3:4)
Conse
inta 5.3.5. Da
a x1 si x2 sunt pun
te stationare
onse
utive ale
unei fun
tii f : I ! IR, derivabila pe intervalul I , atun
i ^ntre a
este doua
224
monotona.
O
onditie su
ienta
a un pun
t sa e pun
t de extrem este
a el sa e pun
t
interior stationar, iar anularea derivatei ^n a
el pun
t sa se fa
a
u s
himbare
de semn. Da
a anularea derivatei se fa
e fara s
himbare de semn, iar pun
tul
stationar este izolat, atun
i el nu este pun
t de extrem.
Teorema 5.3.10. Fie fun
tia f : I ! IR, unde I este interval, iar x0 2 I .
0
Da
a f este
ontinua pe I , derivabila pe I n fx0 g si exista xlim
!x f (x) = l 2 IR
atun
i exista f 0 (x0 ) si f 0 (x0 ) = l.
Demonstratie. Sa
onsideram un sir (xn )n I , xn 6= x0 ; 8 n 2 IN ,
u
lim x = x0 . Apli
^and Teorema 5.3.6 pe intervalul (x0 ; xn) sau (xn ; x0) dedu
em
n!1 n
existenta unui element n 2 (x0 ; xn) sau (xn ; x0) astfel ^n
^at
f (xn ) f (x0 )
= f 0(n); 8 n 2 IN:
xn x0
0
Deoare
e nlim
!1 n = x0 si n 6= x0 ; 8 n 2 IN , rezulta
a nlim
!1 f (n) = l,
f (xn ) f (x0 )
= l: Sirul ales (xn )n ind arbitrar, dedu
em
a
de
i nlim
!1 xn x0
f (x) f (x0 )
9 xlim
= l,
!x
x x0
adi
a f are derivata (nita sau innita) ^n x0 , egala
u l: f 0(x0 ) = l. Q.E.D.
0
225
0
Observatia 5.3.8. Da
a ^n Teorema 5.3.10, xlim
!x f (x) 2 IR, atun
i f este
derivabila ^n x0, iar derivata f 0 este
ontinua ^n x0 .
Teorema 5.3.11. Da
a fun
tia f : I ! IR, unde I este un interval din IR,
are derivata marginita pe I , atun
i f este lips
hitziana pe I , de
i este uniform
ontinua pe I .
Demonstratie. Presupunem
a jf 0 (x)j M; 8 x 2 I (M > 0). Fie x
si y 2 I pun
te arbitrare,
u x < y. Conform Teoremei 5.3.6, exista un pun
t
2 (x; y ) astfel ^n
^at
f (x) f (y ) = f 0 ( )(x y ).
Atun
i jf (x) f (y)j = jf 0( )j jx yj M jx yj.
Dedu
em astfel
a f este lips
hitziana, iar din Teorema 4.2.11 rezulta
a f
este uniform
ontinua pe I . Q.E.D.
Teorema 5.3.12. (Cau
hy) Fie f si g doua fun
tii denite pe un interval I
si un pun
t x0 2 I . Da
a
a) f (x0) = g(x0) = 0; b) f si g sunt derivabile ^n x0 ;
) g0(x0 ) 6= 0,
atun
i exista o ve
inatate V a lui x0 astfel ^n
^at g (x) 6= 0; 8 x 2 V n fx0 g si
f (x) f 0 (x0 )
= g 0 (x ) .
lim
x!x g (x)
0
Demonstratie. Din denitia lui g 0 (x0 ) 6= 0 avem
g (x)
g (x) g (x0 )
=
lim
6= 0.
g 0(x0 ) = xlim
x!x x x0
!x
x x0
De
i exista o ve
inatate V a pun
tului x0 astfel ^n
^at pentru 8 x 2 V nfx0g avem
g (x) 6= 0. Apoi pentru 8 x 2 V n fx0 g obtinem
f (x) f (x) f (x0 ) f (xx) fx(x )
,
=
=
g (x) g (x) g (x0 ) g(xx) gx(x )
f (x) f (x0 )
!x
f (x) xlim
f 0 (x0 )
x x0
=
de
i
lim
=
x!x g (x)
g (x) g (x0 ) g 0 (x0 ) . Q.E.D.
lim x x
x!x
0
0
Teorema 5.3.12 este
unos
uta si sub numele de prima regula a lui l'Hospital.
Teorema 5.3.13. Fie I un interval din IR, x0 un pun
t de a
umulare (nit
sau innit) al lui I , iar f si g doua fun
tii denite pe I ,
u ex
eptia eventual a
0
226
lui x0 . Da a
a) xlim
!x f (x) = 0 si xlim
!x g (x) = 0;
b) f si g sunt derivabile pe I ,
u ex
eptia eventual a lui x0 ;
) g0(x) 6= 00; 8 x 2 I n fx0g;
f (x)
d) 9 xlim
!x g 0 (x) = l (nit sau innit),
0
atun i
1) g(x) 6= 0; 8 x 2 I n fx0 g;
f (x)
2) fun
tia fg are limita ^n x0 si xlim
!x g (x) = l.
Demonstratie. (I) Vom lua mai ^nt^ai
azul ^n
are x0 2 IR (este nit).
1 . Pentru a pre
iza mai exa
t situatia presupunem
a x0 2I, iar
f; g : I n fx0 g ! IR. Deoare
e g 0(x) 6= 0; 8 x 2 I n fx0 g, rezulta
a g 0 pastreaza
semn
onstant at^at la st^anga,
^at si la dreapta lui x0 . Dedu
em astfel
a g este
stri
t monotona la st^anga lui x0 si de asemenea la dreapta lui x0 . Rezulta atun
i
a g(x) 6= xlim
!x g (x) = 0, adi
a g (x) 6= 0; 8 x 2 I n fx0 g.
Prelungim
iile f;8g, denind fun
tiile f; g pe I astfel
8 prin
ontinuitate fun
t
< f (x); da
a x 6= x0 ; g = < g(x); da
a x 6= x0 ;
f(x) = :
:
0; da
a x = x0 ;
0 da
a x = x0 :
Atun
i
lim f(x) = xlim
x!x
!x f (x) = 0 = f (x0 ); xlim
!x g(x) = xlim
!x g (x) = 0 = g(x0 ).
Dedu
em astfel
a fun
tiile f si g sunt
ontinue ^n pun
tul x0 .
^In ori
e pun
t x 2 I n fx0 g fun
tiile f si g sunt derivabile si f0(x) = f 0(x),
g0 (x) = g 0(x) 6= 0.
Apli
am pe intervalul [x; x0 , (x 2 I n fx0 g), Teorema 5.3.5 si obtinem
a
9
2 (x; x0 ) sau (x0; x) astfel ^n
^at
f(x) f(x0 ) f0 (
)
f (x) f 0 (
)
=
)
=
.
g(x) g(x0 ) g0 (
)
g (x) g 0 (
)
f 0 (x)
Conform ipotezei d) rezulta
a exista xlim
!x g 0 (x) = l. De
i da
a x ! x0
f (x)
atun
i
! x0, de
i 9 xlim
!x g (x) = l.
Asemanator se demonstreaza teorema ^n
azurile
2 . x0 2I, iar f; g : I ! IR;
0
227
y!0+
z !1
228
exemplul urmator.
Fie f; g : 2 ; 2 nf0g denite prin f (x) = x2 sin x1 , g(x) = sin x, (
azul (I),
1 ). Avem
x2 sin x1
x sin x1
f (x)
lim
= xlim
= xlim
= 0.
x!0 g (x)
!0 sin x
!0 sinx x
f (x)=0 si 9 xlim
g (x)=0,
Fun
tiile f si g sunt derivabile pe ( 2 ; 2 )nf0g, 9 xlim
!00
!0
iar g0(x) =
os x 6= 0, 8 x 2 ( 2 ; 2 ) n f0g. Fun
tia fg0 nu are limita ^n x = 0.
^Intr-adevar
f 0 (x) 2x sin x1
os x1 2x sin x1
os x1
=
=
os x
os x .
g 0 (x)
os x
2
x sin x1
f 0 (x)
1
Deoare
e xlim
= 0, dar 6 9 xlim
os x , rezulta
a 6 9 xlim
.
!0
os x
!0
!0 g 0 (x)
Observatia 5.3.10. Regula lui l'Hospital (Teorema 5.3.13) si Teorema lui
Cau
hy (Teorema 5.3.12) nu au a
elasi
^amp de apli
abilitate (vezi Problema 12).
Teorema 5.3.14. Fie I un interval din IR, x0 un pun
t de a
umulare (nit
sau innit) al lui I , iar f si g doua fun
tii denite pe I ,
u ex
eptia eventual a
lui x0 . Da
a
a) 9 xlim
!x jg (x)j = 1;
b) f si g sunt derivabile pe I ,
u ex
eptia eventual a lui x0 ;
) g0(x) 6= 0; 8 x 2 I n fx0g;
f 0 (x)
d) 9 xlim
!x g 0 (x) = l 2 IR,
f (x)
atun
i 9 xlim
!x g (x) = l.
Demonstratie. Presupunem mai ^nt^ai
a x0 nu este extremitatea st^anga a
intervalului I si vom demonstra
a fun
tia fg are ^n x0 limita la st^anga egala
u
l. Vom folosi teorema de
ara
terizare
u siruri stri
t
res
atoare a limitei unei
fun
tii (Teorema 4.1.4).
Deoare
e g0(x) 6= 0 pe intervalul I \ ( 1; x0 ),
onform proprietatii lui
Darboux, derivata g0 are semn
onstant pe a
est interval. Sa presupunem
a
g 0 (x) > 0, 8 x 2 I , x < x0 . Rezulta
a fun
tia g este stri
t
res
atoare la st^anga
lui x0 .
0
229
0
0
x0 . Da a
230
b) g(n)(x0 ) 6= 0; 8 x 2 I n fx0g;
(k)
(k)
) xlim
!x f (x) = 0 si xlim
!x g (x) = 0 k = 0; n 1
lim jg(k)(x)j = +1; k = 0; n 1;
x!x
f (n) (x)
d) 9 xlim
!x g (n) (x) = l 2 IR,
0
sau
atun i
atun i
1) exista o ve inatate V
avem
2 V n fx0g sa
231
f (x)
f 0 (x)
f (n 1) (x) f (n) (x0 )
2) xlim
=
lim
=
:
:
:
=
lim
= g(n)(x ) .
!x g (x) x!x g 0 (x)
x!x g (n 1) (x)
0
Demonstratie. Apli
am Teorema 5.3.12 fun
tiilor f (n 1) si g (n 1) ; dedu
em
a exista o ve
inatate V a lui x0 astfel ^n
^at
f (n 1) (x) f (n) (x0 )
g (n 1) (x) 6= 0; 8 x 2 V n fx0 g si xlim
!x g (n 1) (x) = g (n) (x0 ) .
Deoare
e fun
tiile f; g; f 0; g0; : : : ; f (n 2) ; g(n 2) sunt
ontinue ^n pun
tul x0 ,
avem
lim f (k)(x) = f (k) (x0 ) = 0; k = 0; 1; : : : ; n 2 si
x!x
lim g(k)(x) = g(k)(x0 ) = 0; k = 0; 1; : : : ; n 2.
x!x
Apli
am Teorema 5.3.15 pentru n 1 si obtinem
on
luzia teoremei. Q.E.D.
0
Fie fun
tia f : I ! IR, I interval din IR, f derivabila de n ori ^n x0 2 I .
Vom presupune, pentru simplitatea expunerii,
a primele n 1 derivate exista pe
^ntreg intervalul I .
Denitia 5.4.1. Polinomul
f 0 (x0 )
f 00 (x0 )
f (n) (x0 )
Tn (x) = f (x0 )+
(
x x0 )+
(
x x0 )2 + +
(
x x0 )n ; x 2 I
1!
2!
n!
(5:4:1)
se numeste polinomul lui Taylor de gradul (ordinul) n, atasat fun
tiei f ^n
pun
tul x0 .
Pentru e
are x 2 I notam
u
Rn (x) = f (x) Tn (x):
(5:4:2)
8 x 2 I:
(5:4:3)
232
233
234
+(x2 t)pA; 8 t 2 I .
Fun
tia ' este derivabila pe I , de
i si pe intervalul (x1 ; x2 ) (sau (x2 ; x1 )), iar
'(x1 ) = f (x2 ); '(x2 ) = f (x2 ).
Conform Teoremei 5.3.3 rezulta
a exista n 2 (x1 ; x2) sau (x2 ; x1) astfel
^n
^at '0 (n) = 0.
Dar
f 00 (t)
f 0 (t) f 000 (t)
f 00 (t)
'0 (t) = f 0 (t) +
(
x2 t)
+
(
x2 t)2
(x2 t)+
1!
1!
2!
1!
(4)
000
(n+1)
(n) t)
+ f 3!(t) (x2 t)3 f 2!(t) (x2 t)2 + + f n! (t) (x2 t)n (fn (1)!
(x2 t)n 1
p(x2 t)p 1 A.
(n+1)
De
i '0(t) = f n! (t) (x2 t)n p(x2 t)p 1A.
Egalitatea '0(n) = 0 se s
rie atun
i
f (n+1) (n)
(x2 n)n p(x2 n)p 1A = 0,
n!
(n+1)
de unde rezulta A = f p n(! n) (x2 n)n p+1.
De
i am obtinut relatia (5.4.6). Q.E.D.
Pentru x2 := x si x1 := x0 relatia (5.4.6) se s
rie
f 0 (x0 )
f 00 (x0 )
f (n) (x0 )
2
f (x) = f (x0 ) +
(
x x0 ) +
(
x x0 ) + +
(
x x0 )n +
1! (x x )p 2!
n!
0
n
p
+1
(
n
+1)
+ p n! (x n) f (n);
(5:4:7)
unde n = x0 + n(x x0 ); n 2 (0; 1).
Denitia 5.4.4. Restul Rn (x) din formula (5.4.7), adi
a
(x x0 )p(x n)n p+1 f (n+1) ( ),
Rn (x) =
n
p n!
se numeste restul lui S
hlomli
h-Ro
he, iar formula (5.4.7) se numeste formula lui
Taylor
u restul lui S
hlomli
h-Ro
he.
Pentru p = 1 obtinem restul lui Cau
hy
(x x0 )(x n)n f (n+1)( ),
Rn (x) =
n
n!
iar pentru p = n + 1 obtinem restuln+1lui Lagrange
(x x0 ) f (n+1) ( ).
Rn (x) =
n
(n + 1)!
235
^n ^at
f 0 (0) f 00 (0) 2
f (n) (0) n xn+1 (1 n )n p+1 (n+1)
x+
x + +
x +
f
(nx).
f (x) = f (0)+
1!
2!
n!
p n!
Pentru p = 1 restuln+1de mai susn are forma
x (1 n ) (n+1)
f
(nx),
Rn (x) =
n!
iar pentru p = n + 1 obtinem
xn+1 (n+1)
Rn (x) =
(n + 1)! f (nx), (n depinde de n si de x).
Exemplul 5.4.1. Formula lui Ma
-Laurin
u restul lui Lagrange apli
ata
236
sin x = (
k=1
2p 1 2 (0; 1),
p
X
sin x = (
k=1
2p 2 (0; 1),
p
X
os x = (
k=0
2p 2 (0; 1),
pX1
os x = (
k=0
2p 1 2 (0; 1).
2p
2k 1
2p+1
1)k 1 (2xk 1)! + ( 1)p (2xp + 1)!
os(2p x); pentru n = 2p;
2p+1
2k
2p
Fie fun
tia f : I IR ! IR. Din Teorema 5.3.1 stim
a ^ntr-un pun
t de
extrem din interiorul intervalului, ^n
are f este derivabila, derivata fun
tiei se
anuleaza. Dar nu ori
e pun
t pentru
are f 0(x) = 0 (pun
t stationar) este pun
t
de extrem.
Studiul pun
telor de extrem pentru fun
tia f ^l putem fa
e e
u ajutorul
semnului derivatei de ordinul^nt^ai^n ve
inatatea lui x0 , e
u ajutorul derivatelor
de ordin superior ale fun
tiei f ^n x0 . Pentru metoda a doua prezentam urmatorul
rezultat.
Teorema 5.4.5. Fie f : I ! IR derivabila de n ori (n 2) ^ntr-un pun
t
x0 2 I astfel ^n
^at
f 0 (x0 ) = 0; f 00 (x0 ) = 0; ; f (n 1) (x0 ) = 0; f (n) (x0 ) 6= 0.
a) Da
a n este par, atun
i x0 este pun
t de extrem pentru f si anume pun
t
de maxim da
a f (n) (x0 ) < 0, si pun
t de minim da
a f (n) (x0 ) > 0.
b) Da
a n este impar, iar x0 este pun
t interior al intervalului I , atun
i x0
nu este pun
t de extrem al fun
tiei f .
Demonstratie. Din formula lui Taylor de ordinul n
u restul lui Peano, ^n
pun
tul x0 2 I , avem
237
f (n) (x0 )
(x)
f (x) = f (x0 ) +
(
x x0 )n +
(
x x0 )n; x 2 I ,
n!
n!
unde : I ! IR si xlim
(
x
)
=
(
x
)
=
0.
De
i
0
!x
0
f (x) f (x0 ) =
(x
x0 )n (n)
[f (x
0 ) + (x):
n!
(5:4:8)
(n)
(n)
Din proprietatile fun
tiei dedu
em
a xlim
!x [f (x0 )+ (x) = f (x0 ) 6= 0.
Da
a f (n) (x0) > 0 atun
i din Teorema 4.1.11, g) rezulta
a exista o ve
inatate
V a lui x0 astfel ^n
^at f (n) (x0 )+ (x) > 0; 8 x 2 V \ I . Da
a f (n) (x0 ) < 0 atun
i
exista o ve
inatate V a lui x0 astfel ^n
^at f (n) (x0 ) + (x) < 0; 8 x 2 V \ I .
a) Da
a n este par atun
i rezulta
a (x x0 )n 0; 8 x 2 I .
Da
a f (n)(x0 ) > 0, din relatia (5.4.8) dedu
em
a
f (x) f (x0 ) > 0; 8 x 2 (V \I )nfx0 g , f (x0 ) < f (x); 8 x 2 (V \I )nfx0 g,
adi
a x0 este pun
t de minim (stri
t) pentru f .
Da
a f (n)(x0 ) < 0, din relatia (5.4.8) rezulta
a
f (x) f (x0 ) < 0; 8 x 2 (V \I )nfx0 g , f (x0 ) > f (x); 8 x 2 (V \I )nfx0 g,
adi
a x0 este pun
t de maxim (stri
t) pentru f .
b) Sa presupunem
a x0 este pun
t interior intervalului I , iar n este impar.
Atun
i
(x x0)n < 0 da
a x < x0 si (x x0 )n > 0 da
a x > x0 .
Da
a f (n)(x0 ) > 0 atun
i f (n)(x0 ) + (x) > 0; 8 x 2 V , (putem
onsidera
ai
i
a V I ), de unde rezulta
a
f (x) f (x0 ) < 0 , f (x) < f (x0 ) pentru x 2 V; x < x0 si
f (x) f (x0 ) > 0 , f (x) > f (x0 ) pentru x 2 V; x > x0 .
Dedu
em astfel
a x0 nu este pun
t de extrem.
Asemanator, da
a f (n)(x0 ) < 0 atun
i f (x) > f (x0 ); pentru x 2 V , x < x0
si f (x) < f (x0); pentru x 2 V , x > x0 . De
i x0 nu este pun
t de extrem al
fun
tiei f . Q.E.D.
Conse
inta 5.4.1. Fie f : I ! IR o fun
tie derivabila de doua ori ^n x0 2 I ,
u f 0 (x0 ) = 0 si f 00 (x0 ) 6= 0. Da
a f 00 (x0 ) < 0 atun
i x0 este pun
t de maxim,
iar da
a f 00 (x0 ) > 0 atun
i x0 este pun
t de minim.
0
238
pun
t x0 2I si da
a f are ^n x0 un minim, atun
i f 00 (x0 ) 0, iar da
a f are ^n
x0 un maxim atun
i f 00 (x0 ) 0.
Conse
inta 5.4.3. Da
a f : I ! IR este derivabila de trei ori ^n pun
tul
Exer
it
ii
si probleme
239
240
Sa se arate
a pentru urmatoarele fun
tii se poate apli
a Teorema 5.3.12, dar
nu se poate apli
a Teorema8 5.3.13
< x2 ; da
a x 2 Q;
a) f; g : IR ! IR; f (x) = :
g(x) = sin x; ^n x0 = 0.
0; da
a x 2 IR n Q;
8
< x2 sin 1 ; da
a x 6= 0;
x
;
!
IR; f (x) = :
g(x) = sin x; ^n x0 = 0.
b) f; g :
2 2
0;
da
a x = 0;
13. S
a se
al
uleze folosind regulile lui l'Hospital (Teoremele 5.3.12{5.3.16) urmatoarele limite 2
1=ln x
1
sin x x2
os x
sin
x
a) xlim
;
; b) xlim
!1 2 ar
tg x
!1 x ;
)p xlim
!0
x3
!
p x x
x2 + x
tg x sin x
px
;
e)
lim
; f) lim (tg x)sin 2x .
d) xlim
x!1 x2
!0 sin3 x
x!=2
x<=2
14. S
a se
al
uleze derivatele si diferentialele de ordinul n pentru urmatoarele
fun
tii
p
1+x
; x 2 IR n f1g; b) f (x) = x; x 2 [0; 1);
a) f (x) =
1 x
1
) f~(x) = 2
; ln(x 2); xm ; m 2 IN; x 2 (2; 1);
x 3x + 2
~
d) f (x) = (sin ax;
os bx; e
x ); x 2 IR; a; b;
2 IR.
15. S
a se veri
e
a da
a f (x) = (ax + b)m (
x + d)n m 1 atun
i
f (n) (x) = m(m 1) (m n + 1)(ad b
)n (ax + b)m n (
x + d) m 1 .
16. S
a se s
rie formula lui Ma
-Laurin
u restul lui Lagrange pentru urmatoarele
fun
tii
a) f (x) = ln (1 + x); x 2 ( 1; 1); b) f (x) = (1 + x) ; x 2 ( 1; 1); 2 IR.
17. S
a se dezvolte fun
tia f (x) = ex ; x 2 IR, dupa puterile binomului (x 1).
18. S
a se dezvolte polinomul P (x) = x5 +2x4 x2 x +1 dupa puterile lui (x +1).
p
19. S
a se
al
uleze valoarea aproximativa pentru 4 83 si sa se evalueze eroarea
omisa.
20. S
a se
al
uleze
p
p5
a) 250
u 5 ze
imale exa
te; b) 3 30
u 4 ze
imale exa
te.
21. S
a se
al
uleze
u ajutorul formulei lui Taylor urmatoarele limite
ex sin x x(1 + x)
1
2
a) xlim
; b) xlim
x x ln 1 +
;
!1
!0
x3
x
p
p3
x sin x
x+2
3 x x+1
; d) xlim
.
) xlim
!2
!0 3 sin 2x 2 sin 3x
ln(x 1)
12.
241
Capitolul 6
CALCULUL DIFERENT
IAL AL FUNCT
IILOR
DE MAI MULTE VARIABILE REALE
1. Diferent
iale
si derivate part
iale
Fie fun
tia f : D ! IR, D IRn, (n 2), iar ~x0 = (x10 ; x20 ; : : : ; xn0 ) 2D .
Denitia 6.1.1. Fun
tia f se numeste diferentiabila ^n ~x0 da
a exista
apli
atia liniara df (~x0) : IRn ! IR, numita diferentiala fun
tiei f ^n ~x0 si exista o
fun
tie : D ! IR
u proprietatile ~xlim
(~x) = (~x0 ) = 0 astfel ^n
^at sa avem
!~x
relatia
0
8 ~x 2 D;
(6:1:1)
veri a egalitatea
Demonstratie.
~x0 = (x10 ; x20 ).
243
10
10
20
20
10
20
10
20
244
8 ~x 2 D ,
x10 ) + 2 (~x)(x2
8 ~x 2 D:
x20 )+
(6:1:2)
Da
a fun
tia f este diferentiabila ^n ~x0 2D atun
i din (6.1.1) dedu
em
a
lim f (~x) = f (~x0), (deoare
e ~xlim
df (~x0 )(~x ~x0 ) = 0), adi
a fun
tia f este
on~x!~x
!~x
tinua ^n ~x0 . Exista fun
tii
ontinue
are nu sunt diferentiabile. O fun
tie
are nu
este
ontinua ^ntr-un pun
t ~x0 nu este diferentiabila ^n a
el pun
t.
Denitia 6.1.3. Da
a fun
tia f este diferentiabila ^n ~x0 2D , numim gradientul fun
tiei f ^n ~x0 , notat rf (~x0 ) sau grad f (~x0 ) sau f 0 (~x0 ), matri
ea fun
tionalei liniare df (~x0) ^n raport
u baza
anoni
a f~e1 ; ~e2; : : : ; ~eng din IRn.
Da
a df (~x0)(~ek ) = Ak ; k = 1; n, atun
i rf (~x0 )= (A1; A2; : : : ; An) = A~ 2 IRn
si pentru ori
e ~h = (h1 ; h2; : : : ; hn) 2 IRn avem
0
X
~ ~h >=< rf (~x0 ); ~h >;
df (~x0 )(~h) = Ai hi =< A;
i=1
8 ~h 2 IRn:
(6:1:3)
~x0 2D da
a exista A~ 2 IRn , notat si rf (~x0 ), numit gradientul fun
tiei f ^n ~x0 , si
exista fun
tia : D ! IR
u ~xlim
(~x) = (~x0 ) = 0 astfel ^n
^at
!~x
~ ~x ~x0 > +(~x)k~x ~x0 k; 8 ~x 2 D ,
f (~x) = f (~x0 )+ < A;
0
f (~x) = f (~x0 ) +
n
X
i=1
Ai (xi
8 ~x 2 D:
(6:1:4)
f (~x) = f (~x0 ) +
n
X
i=1
Ai (xi
xi0 ) +
n
X
i=1
i (~x)(xi
xi0 );
8 ~x 2 D:
(6:1:5)
245
Proprietatea de diferentiabilitate este o proprietate lo
ala a fun
tiei; da
a s
himbam valorile fun
tiei ^n afara unei ve
inatati a pun
tului ~x0 atun
i proprietatea
de diferentiabilitate nu se s
himba. De
i o fun
tie este
xk !xk0
xk
xk0
f
f (~x0 + t~ek ) f (~x0 )
(
~x0 ) = lim
:
t!0
xk
t
(6:1:8)
Denitia 6.1.8. Fie Ak D multimea pun
telor ^n
are f este derivabila ^n
raport
u variabila xk , (k 2 f1; 2; : : : ; ng). Da
a Ak 6= ; atun
i fun
tia
f
(~x) 2 IR; ~x 2 Ak ;
(6:1:9)
xk
se numeste derivata partiala a lui f ^n raport
u variabila xk .
Fun
tia f poate admite n derivate partiale.
Observatia 6.1.2. ^In
azul parti
ular al fun
tiilor de doua variabile
f : D ! IR, D IR2 , ~x = (x10 ; x20 ), limita (6.1.8) pentru k = 1; 2 se s
rie astfel
~x !
246
10
20
D
pt fy
yo
pt fx
x
0
xo
Fig. 1
Exemplul 6.1.1.
(1; 1) sunt
f (x; 1) f (1; 1)
x+1
f
(1
; 1) = xlim
=
lim
= 1,
!1
x!1 x 1
x
x 1
f (1; y ) f (1; 1)
y+1
f
(1
; 1) = ylim
=
lim
= 1.
!
1
y
!
1
y
y+1
y+1
Observatia 6.1.3. Din
ele de mai sus dedu
em
a derivata partiala a unei
fun
tii f ^n raport
u o variabila se fa
e deriv^and fun
tia ^n raport
u a
ea variabila,
a si
um ar o fun
tie de o singura variabila, pastr^and
elelalte variabile
onstante.
Denitia 6.1.9. O fun
tie f : D IRn ! IR se numeste diferentiabila pe
247
multimea A
f
f
f
(
~x0 );
(
~x0 ); : : : ;
(~x ) ;
x1
x2
xn 0
(6:1:10)
n f
X
(~x0 )hi; 8 ~h =(h1 ; h2; : : : ; hn) 2 IRn: (6:1:11)
df (~x0 )(~h) =< rf (~x0 ); ~h >=
x
i
i=1
Demonstratie. Da
a fun
tia f este diferentiabila ^n ~x0 , atun
i avem relatia
(6.1.2). Lu^and ~x = ~x0 + t~xk , (k 2 f1; 2; :::; ng momentan xat) obtinem
f (~x0 + t~ek ) = f (~x0 ) + df (~x0 )(t~ek ) + k (~x0 + t~ek )t )
f (~x0 + t~ek ) = f (~x0 ) + t df
(~x{z0)(~ek )} +tk (~x0 + t~ek ):
|
Ak
248
f
(~x0 ) = Ak . De
i fun
tia f este
de unde pentru t ! 0 dedu
em
a exista x
k
derivabila ^n raport
u xk ^n pun
tul ~x0 . Deoare
e k era arbitrar din multimea
f1; 2; :::; ng rezulta
a f are toate derivatele partiale ^n pun
tul
~x0 si
!
f
f
f
rf (~x0 ) = x
(~x0 ); x
(~x0); : : : ; x
(~x0 ) ; iar
1
2
n
f
(~x0 )hi ; 8 ~h = (h1 ; h2; : : : ; hn) 2 IRn: Q.E.D.
df (~x0 )(~h) =
x
i
i=1
Conse
inta 6.1.1. Da
a fun
tia f nu admite o derivata partiala ^n raport
n
X
249
f (0; y ) f (0; 0)
, de
i f nu este diferentiabila ^n (0; 0).
^n mod asemanator 6 9 ylim
!0
y 0
Sa
onsideram fun
tiile parti
ulare pi denite prin pi(~x) = xi , ~x 2 IRn,
i = 1; n. A
este fun
tii pi proie
teaza pe ~x pe axele Oxi , i = 1; n. Deoare
e
rpi(~x) = (0; 0; : : : ; 0; |{z}
1 ; 0 : : : ; 0) = ~ei; 8 ~x 2 IRn si
i
~
~
dpi(~x)(h) =< ~ei ; h >= hi ; 8 ~x 2 IRn ; 8 ~h 2 IRn ,
rezulta
a diferentiala fun
tiei pi este independenta de ~x.
Am obtinut
a dpi(~x) = pi; 8 ~x 2 IRn. Se noteaza dpi(~x) = dxi; i = 1; n
(dxi = pi), de
i dxi(~h) = hi, i = 1; n. ^In mod impropriu fun
tiile dxi se numes
diferentialele variabilelor independente.n Atun
i
n f
X
X f
~
~
(~x0 )hi = x (~x0 )dxi(~h)
df (~x0 )(h) =< rf (~x0 ); h >=
x
i
i
i=1
i=1
sau
a egalitate de fun
tii
df (~x0 ) =
n
X
f
(~x0 )dxi:
i=1 xi
(6:1:12)
Denitia 6.1.10. Apli
atia d =
dx1 +
dx2 + +
dx ,
x1
x2
xn n
prin
are fun
tiei f : D ! IRni se aso
iaza diferentiala ei ^n ~x0 , adi
a
X f
(~x0 )dxi
f ! df (~x0 ) =
i=1 xi
~x0 2D si a
estea sunt
ontinue ^n ~x0 , atun
i f este diferentiabila ^n ~x0 .
Demonstratie. Vom fa
e demonstratia ^n
azul unei fun
tii de doua variabile f = f (x; y), iar ~x0 = (x0 ; y0),
azul general demonstr^andu-se ^n mod
asemanator.
Avem
f (x; y ) f (x0 ; y0 ) = [f (x; y ) f (x; y0 ) + [f (x; y0 ) f (x0 ; y0 );
8 (x; y) 2 V (= S ((x0; y0); r)).
250
Vom apli
a teorema lui Lagrange (Teorema 5.3.6) pentru fun
tia
'(y ) = f (x; y )
u x xat pe V (x0 ; y0 )x (ve
inatatea V restr^ansa la x, adi
a
u
x =
onstant) si apoi pentru fun
tia (x) = f (x; y0) pe V (x0 ; y0)y , (vezi Fig.2).
Rezulta
a exista 2 (y0; y) sau (y; y0) astfel ^n
^at
f
f (x; y ) f (x; y0 ) = '(y ) '(y0 ) = '0 ( )(y y0 ) = (x; )(y y0 )
y
si exista 2 (x0 ; x) sau (x; x0 ) astfel ^n
^at
f (x; y0 ) f (x0 ; y0 ) = (x)
(x0 ) = 0 ( )(x x0 ) = f
(; y0)(x x0 ).
x
De
i avem
0
f
f
f (x; y ) f (x0 ; y0 ) = (x; )(y y0 ) + (; y0)(x x0 ) =
y
x
f
f
= (x0 ; y0)(x x0) + y (x0 ; y0)(y y0)+
" x
#
"
f
f
+ x (; y0) x (x0 ; y0) (x x0 ) + f
(x; )
y
#
f
(x ; y ) (y y0); 8 (x; y) 2 V:
y 0 0
y
D
V(xo,yo)
V(xo,yo) x
(xo,yo)
yo
h
(x,y)
xo
x
x
V(xo,yo)y
Fig. 2
f
(x ; y ); (x; y) 2 V (x0; y0) n f(x0 ; y0)g;
x 0 0
0;
(x; y) = (x0 ; y0);
(6:1:13)
2 (x; y ) = >
:
f
(x; )
y
f
(x ; y ); (x; y) 2 V (x0 ; y0) n f(x0 ; y0)g;
y 0 0
0;
(x; y) = (x0 ; y0):
251
252
!
1
x sin jxj ;
jxj
y 2 sin jy1j
f
f (0; y ) f (0; 0)
1
A2 = (0; 0) = ylim
=
lim
=
lim
y sin = 0:
!
0
y
!
0
y
!
0
y
y
y
jy j
Pentru a arata
a f este diferentiabila ^n (0; 0), (Denitia 6.1.4), vom arata
a exista o fun
tie : IR2 ! IR
u proprietatile (x;ylim
(x; y ) = (0; 0) = 0
)!(0;0)
astfel ^n
^at
p
f (x; y ) = f (0; 0)+ A1 (x 0)+ A2 (y 0)+ (x; y ) x2 + y 2 ; 8 (x; y ) 2 IR2 .
Impun^and
onditia8 de mai sus, gasim pentru fun
tia urmatoarea forma
px2 + y2 sin p 1 ; (x; y) 6= (0; 0);
>
<
x2 + y 2
(x; y ) = >
:
0;
(x; y) = (0; 0):
Deoare
e px2 + y2 sin px21+ y2 px2 + y2; dedu
em
a exista
lim (x; y) = 0 = (0; 0). De
i fun
tia de mai sus satisfa
e toate
onditiile
(x;y)!(0;0)
din Denitia 6.1.4, de unde rezulta
a f este diferentiabila ^n (0; 0).
Derivatele part
iale ale fun
tiei f ^n raport
u x si y sunt
8
1
x
1 ; (x; y) 6= (0; 0);
>
< 2x sin p
p
p
os
f
2
2
2
2
2
x +y
x +y
x + y2
(
x; y ) = >
x
:
0;
(x; y) = (0; 0);
8
1
y
1 ; (x; y) 6= (0; 0);
>
< 2y sin p
p
p
os
f
2
2
2
2
2
x +y
x +y
x + y2
(x; y) = >:
y
0;
(x; y) = (0; 0):
f
(x; y) si
Se arata, folosind de exemplu metoda drumurilor,
a 6 9 (x;ylim
)!(0;0) x
f
(x; y), de
i
ele doua derivate nu sunt
ontinue ^n (0; 0).
6 9 (x;ylim
)!(0;0) y
f
Conse
inta 6.1.2. Da
a derivatele partiale
, i = 1; n, exista si sunt
xi
ontinue pe A D, (A des
hisa), atun
i f este diferentiabila pe A.
Folosind Denitia 6.1.4 rezulta urmatoarea teorema.
253
d(fg )(
~x)= g (~x)df (~x)+ f (~x)dg (~x); pentru ~x = ~x0 ; (respe
tiv pentru ori
e ~x 2 A),
!
g (~x)df (~x) f (~x)dg (~x)
f
(
~x)=
; pentru ~x = ~x0 , (respe
tiv pentru ori
e
d
g
g 2(~x)
~x 2 A).
1.2. Derivate partiale si diferentiale de ordin superior
Fie fun
tia f : D ! IR, D IRn, iar Ai D , (Ai 6= ;) multimea pun
telor
^n
are f este derivabila ^n raport
u variabila xi .
Denitia 6.1.11. Da
a derivata partiala a fun
tiei f ^n raport
u variabila
xi , adi
a fun
tia
f
~x !
(~x); ~x 2 Ai ,
xi
este derivabila ^n raport
u variabila xj ^n pun
tul ~x0 2Ai, vom spune
a f este
derivabila!de doua ori ^n pun
tul ~x0 ^n raport
u variabilele xi si xj . ^In a
est
az
f
2f
(
~x0 ) not
=
(~x ) (
itim "d doi f la dxj dxi") se numeste derivata
xj xi
xj xi 0
partiala de ordinul al doilea a fun
tiei f ^n pun
tul ~x0 ^n raport
u variabilele xi
si xj . Uneori derivata se mai noteaza
u fx00ixj (~x0 ).
2
2f
(~x0 ) not
= xf2 (~x0), iar pentru i 6= j derivata de
Da
a i = j derivata x x
i
2f
f
Fun
tia f poate avea n2 derivate partiale de ordinul al doilea x x
,
i j
i; j = 1; n.
Prin re
urenta se denes
derivatele partiale de un ordin N ale fun
tiei f ^n
pun
tul ~x0 2D . Astfel
!
N 1f
N f
(~x ) =
(~x0 );
xk xk xkN 0 xk xk xkN
k1 ; k2 ; : : : ; kN 2 f1; 2; : : : ; ng, este derivata partiala de ordinul N a fun
tiei f ^n
pun
tul ~x0 ^n raport
u variabilele xkN ; xkN ; : : : ; xk .
Exemplul 6.1.6. Fie fun
tia f : IR3 ! IR, f (x; y; z ) = x2 yz + xy 2 z + xyz 2 .
Avem
f
f
(
x; y; z ) = 2xyz + y 2 z + yz 2 ;
(
x; y; z ) = x2 z + 2xyz + xz 2 ;
x
y
1
254
f
(x; y; z) = x2 y + xy2 + 2xyz;
z2
!
f
f
(
x; y; z ) = (2xyz + y 2 z + yz 2 ) = 2yz ;
(
x; y; z ) =
2
x
x x !
x
2
f
f
(
x; y; z ) = (x2 z + 2xyz + xz 2 ) = 2xz + 2yz + z 2 ;
(
x; y; z ) =
xy
x y !
x
f
2f
(
x; y; z ) = (2xyz + y 2z + yz 2 ) = 2xz + 2yz + z 2 ;
(
x; y; z ) =
yx
y x
y
3
8 (x; y; z) 2 IR , et
.
^In exemplul de mai sus avem 2 f (x; y; z) = 2 f (x; y; z); 8 (x; y; z) 2 IR3 .
xy
yx
^In general derivatele mixte nu sunt egale, adi
a derivarea nu este permutabila ^n
raport
u variabilele. Vom prezenta ^n
ontinuare doua teoreme
are dau
onditii
su
iente pentru
a derivatele mixte sa e egale.
Teorema 6.1.4. (Criteriul lui S
hwarz) Fie f : D ! IR, D IRn , pentru
2f
2f
si
(i 6= j ) pe o ve
inatate V a pun
are exista derivatele mixte
xi xj xj xi
tului ~x0 2D. Da
a a
este derivate sunt
ontinue ^n ~x0 atun
i ele sunt egale ^n
2f
2f
a
est pun
t
(
~x0 ) =
(~x ).
xi xj
xj xi 0
Demonstratie. Si ai
i vom fa
e demonstratia pentru
azul unei fun
tii de
doua variabile f : D ! IR, D IR2 , f = f (x; y), ~x0 = 2(x0 ; y0). Prin2 ipoteza
f
f
(x; y), yx
(x; y),
exista V (x0; y0) (S ((x0 ; y0); r)) D astfel ^n
^at exista xy
8 (x; y) 2 V si
2f
2f
(x; y) = xy
(x0 ; y0),
9 (x;y)!lim(x ;y ) xy
0
f
f
9 (x;y)!lim(x ;y ) yx
(x; y) = yx
(x0 ; y0).
255
V
(x,y)
(x,h)
(xo,yo)
x
0
Fig. 3
f
f
'0 (v ) = (x; v )
(x ; v),
y
y 0
de
i 9 2 (y0; y) sau (y; y0) astfel ^n
^at
"
E (x; y ) = '(y ) '(y0 ) = '0 ( )(y
y0 ) =
f
(x; )
y
f
(x ; ) (y
y 0
y0 ) =
2f
(; )(x x0 )(y
xy
y0 );
(6:1:14)
256
2f 0 0
( ; )(x x0 )(y
E (x; y ) =
yx
y0 );
(6:1:15)
2f
2f 0 0
(
; )(x x0)(y y0 )=
( ; )(x x0)(y y0); 8(x; y) 2 V nf(x0; y0)g;
xy
yx
2f
2f 0 0
de unde obtinem xy
(; ) = yx
( ; ).
Pentru (x; y) ! (x0 ; y0) rezulta
a (; ) ! (x0; y0) si ( 0; 0) ! (x0 ; y0), iar
din
ontinuitatea derivatelor mixte de ordinul al doilea ^n (x0 ; y0) dedu
em
a
2f
2f
(
x0 ; y0) =
(x ; y ) : Q.E.D.
xy
yx 0 0
Conse
inta 6.1.3. Da
a derivatele partiale mixte de ordinul al doilea ale
unei fun
tii f : D ! IR, D IRn , exista si sunt
ontinue pe multimea A D,
atun
i ele sunt egale doua
^ate doua, adi
a
2f
2f
(
~x) =
(~x);
xi xj
xj xi
8 ~x 2 A; i; j = 1; 2; : : : ; n; u i 6= j .
a pun
tului ~x0 2D si da
a a
estea sunt diferentiabile ^n ~x0 , atun
i derivatele
2f
2f
si
exista ^n ~x0 si sunt egale ^n
partiale mixte de ordinul al doilea
xi xj xj xi
2f
2f
a
est pun
t
(
~x0 ) =
(~x ).
xi xj
xj xi 0
Demonstratie. Demonstram teorema pentru
azul unei fun
tii de doua
variabile f : D IR2 ! IR, f = f (x; y), iar ~x0 = (x0 ; y0). Mai ^nt^ai, deoare
e
f
s
i
sunt diferentiabile^n ~x0 , din Teorema 6.1.1 dedu
em
derivatele partiale f
x y
1
257
2
f
,
a exista toate derivatele partiale de ordinul al doilea ^n (x0 ; y0), de
i si xy
2f
^n (x0 ; y0).
yx
Fie (x; y) 2 V
!#
f
(x ; y ) (y y0).
y 0 0
fun
tia f
este diferentiabila ^n (x0; y0),
y
Deoare
e
onform Denitiei 6.1.5
rezulta
!
!
f
f
f
f
(x; ) y (x0 ; y0) = x y (x0 ; y0)(x x0 ) + y y (x0 ; y0)( y0)+
y
+1(x; )(x x0 ) + 2(x; )( y0),
unde (x;)!lim(x ;y ) i(x; ) = i(x0 ; y0) = 0; i = 1; 2.
De asemenea
!
!
f
f
f
f
(x ; ) y (x0 ; y0) = x y (x0 ; y0)(x0 x0 )+ y y (x0 ; y0)( y0)+
y 0
+3(x0 ; )(x0 x0 ) + 4(x0 ; )( y0),
unde lim
!y j (x0 ; ) = !j (x0 ; y0 ) = 0; j = 3; 4.
2f
Deoare
e y f
=
, expresia E (x; y) se s
rie
x
yx
0
"
2f
2f
E (x; y ) =
(x ; y )(x x0 ) + y2 (x0 ; y0)( y0) + 1 (x; )(x x0 )+
xy 0 0
#
2f
+2(x; )( y0) y2 (x0 ; y0)( y0) 4 (x0 ; )( y0) (y y0) =
"
2f
= xy
(x0 ; y0)(x x0) + 1(x; )(x x0 ) + 2(x; )( y0)
258
2f
(x ; y )(x x0 )(y y0)+
4 (x0 ; )( y0 ) (y y0 ) =
xy 0 0
+1 (x; )(x x0 )(y y0) + 5 (x; )( y0)(y y0),
unde am notat
u 5(x; ) = 2 (x; ) 4 (x0; ). De
i
lim (x; ) = 5 (x0; y0) = 0.
(x;)!(x ;y ) 5
^In mod asemanator,
onsider^and (u) = f (u; y) f (u; y0) si
E (x; y ) = (x)
(x0 ) = 0( )(x x0 ), unde este ^ntre x0 si x, obtinem
2
f
E (x; y ) =
(x ; y )(x x0 )(y y0) + e 2(; y)(x x0 )(y y0)+
yx 0 0
+e 5 (; y)( x0 )(x x0 )
si (;y)!lim(x ;y ) e 2 (; y) = (;y)!lim(x ;y ) e 5 (; y) = 0.
0
Atun
i
obtinem
2f
(x ; y )(x x0 )(y
xy 0 0
0
f
(x0 ; y0)(x x0 )(y y0)+ e 2(; y)(x x0)(y y0)+ e 5(; y)(
= yx
^Impartind ambii membri ai egalitatii de mai sus
u (x x0 )(y
y 6= y0 ) dedu
em
x0)(x x0 ).
y0 ) (x 6= x0 ,
y0 2 f
x0
2f
=
:
(
x0 ; y0)+ 1 (x; )+ 5 (x; )
(
x0 ; y0 )+ e 2 (; y )+ e 5(; y )
xy
x x0 yx
y y0
(6:1:16)
Sa
onsider
am (x; y) 2 V n f(x0 ; y0)g
u x x0 = y y0. Atun
i dedu
em
x
y0 y0 jy y0 j
x0 jx x0 j
0 =
=
=
1
;
iar
= 1.
y
y0 x x0 jx x0 j
x x0 y y0 jy y0 j
Da
a (x; y) ! (x02; y0) rezulta
a ! x0 si ! y0, iar din (6.1.16) dedu
em
f
2f
(x0 ; y0). Q.E.D.
a xy (x0 ; y0) = yx
f f
,
, i 6= j
Conse
inta 6.1.5. Da
a derivatele partiale de ordinul ^nt^ai
xi xj
ale fun
tiei f : D ! IR, D IRn , exista pe A D si a
estea sunt diferentiabile pe
2f
2f
si
exista
A, atun
i derivatele partiale mixte de ordinul al doilea
xi xj xj xi
pe A si sunt egale.
! IR, D IRn
admite toate
259
N f
N f
(
~x0 ) =
(~x ),
xi xi xiN
xj xj xjN 0
ori
are ar permutarea fj1 ; j2 ; : : : ; jN g a indi
ilor fi1 ; i2 ; : : : ; iN g.
1
Exista fun
tii pentru
are derivatele mixte sunt diferite, dupa
um vom vedea
din exemplul urmator.
Exemplul 6.1.7. 8
Fun
tia f : IR2 ! IR, denita prin
>
xy (x2 y 2 )
>
<
; da
a (x; y ) 6= (0; 0);
f (x; y ) = > x2 + y 2
>
:
0;
da
a (x; y) = (0; 0);
are derivate partiale de ordinul al doilea mixte ^n pun
tul (0; 0), diferite. ^Intr-adevar
8
>
x4 y + 4x2 y 3 y 5
>
<
; da
a (x; y ) 6= (0; 0);
f
(
x2 + y 2 )2
(
x; y ) = >
x
>
:
0;
da
a (x; y) = (0; 0);
8
>
x5 4x3 y 2 xy 4
>
<
; da
a (x; y ) 6= (0; 0);
f
(
x2 + y 2 )2
(
x; y ) = >
y
>
:
0;
da
a (x; y) = (0; 0):
Apoi
!
f (x; 0) f (0; 0)
x
f
2f
y
y
x = 1;
(0
; 0) = xlim
(0
; 0) =
=
lim
!0
x!0 x
xy
x y
x 0
5
4
y
f (0; y ) f (0; 0)
2f
f
y
x
x
(0; 0) = y x (0; 0) = ylim
= ylim
= 1:
!0
!0 y
yx
y 0
2f
2f
De
i xy
(0; 0) = 1 6= 1 = yx
(0; 0).
Denitia 6.1.12. Da
a fun
tia f : D ! IR, D IRn are toate derivatele
partiale de ordinul al doilea ^n pun
tul ~x0 2D , atun
i matri
ea, notata
2f
H (f )(~x0 ) = (aij )i;j =1;n 2 Mn (IR), unde aij =
(~x ), se numeste hessiana
xj xi 0
sau matri
ea lui Hesse a fun
tiei f ^n ~x0 . De
i
!
260
2f
2f
(~x )
(
~
x
)
x21 0
x2 x1 0
2f
2f
(
~x0 )
(~x )
x1 x2
x22 0
.
.
f
x x
(~x0 ) CC
n 1
C
2f
x x
(~x0 ) CCC
Fie fun
tia f : D ! IR, D IRn si e A D (A 6= ;) multimea pun
telor ^n
are f este diferentiabila. Sa
onsideram fun
tia
n f
X
(~x; ~h) ! df (~x)(~h) =< rf (~x); ~h >= x
(~x)hi;
i
(6:1:17)
i=1
n
~
~
8 (~x; h) 2 A IR ; h = (h1 ; h2; : : : ; hn):
Da
a xam primul argument ~x 2 A ^n fun
tia (6.1.17) obtinem diferentiala
fun
tiei f ^n pun
tul ~x 2 A. Da
a xam al doilea argument ^n fun
tia (6.1.17)
obtinem fun
tia
: ~x ! df (~x)(~h) =< rf (~x); ~h >; ~x 2 A;
(6:1:18)
numita diferentiala fun
tiei f
orespunzatoare
resterii ~h sau fun
tia diferentiala.
Denitia 6.1.13. Fun
tia f este diferentiabila de doua ori ^n pun
tul ~x0 2A
da
a fun
tia diferentiala de ordinul ^nt^ai (6.1.18) este diferentiabila ^n ~x0 pentru
e
are ~h 2 IRn.
Deoare
e
f
f
f
(~x)h1 + x
(~x)h2 + + x
(~x)hn; ~h 2 IRn,
(~x) = df (~x)(~h) = x
1
2
n
rezulta
a fun
tia este diferentiabila ^n ~x0 2A, pentru e
are ~h 2 IRn da
a si
f
numai da
a fun
tiile derivate partiale ~x ! x
(~x), i = 1; n sunt diferentiabile
i
f
^n ~x0 . ^Intr-adevar, da
a ~x ! x
(~x), i = 1; n sunt diferentiabile ^n ~x0 , atun
i
i
onform Teoremei 6.1.3, rezulta
a si
ombinatia a
estora, adi
a fun
tia este
diferentiabila ^n ~x0 , pentru 8 h1; : : : ; hn 2 IR. Re
ipro
, da
a fun
tia este
diferentiabila ^n ~x0 pentru 8 ~h 2 IRn, atun
i lu^and ~h = (0; 0; : : : ; |{z}
1 ; : : : ; 0)
H (f )(~x0 ) =
obtinem a ~x !
f
(~x)
xi
..
..
261
fun
tia f este diferentiabila de doua ori ^n ~x0 2A da
a si numai da
a toate
fun
tiile derivate partiale de ordinul ^nt^ai sunt diferentiabile ^n ~x0 . De
i f are
toate derivatele partiale de ordinul al doilea ^n ~x0 si ,
onform Teoremei 6.1.5,
derivatele partiale de ordinul al doilea mixte ^n ~x0 sunt egale.
Da
a f este diferentiabila de doua ori^n ~x0 2A , atun
i prin diferentiala sa de
ordinul al doilea ^n ~x0 , notata
u d2 f (~x0 ) vom ^ntelege multimea diferentialelor
fun
tiilor ^n ~x0 pentru ori
e ~h 2 IRn, de
i fun
tiile
~k ! d(~x0 )(~k) = (~x0 )k1 + (~x0 )k2 + + (~x0 )kn =
x1
x2
xn
2f
2f
2f
= x2 (~x0 )h1 k1 + x x (~x0 )h2 k1 + + x x (~x0 )hnk1+
1 2
1 n
1
2f
2f
2f
+ x x (~x0 )h1k2 + x2 (~x0 )h2k2 + + x x (~x0 )hnk2 + +
2 1
2 n
2
2f
2f
2f
(~x0)hnkn; ~k; ~h 2 IRn.
+ x x (~x0)h1 kn + x x (~x0 )h2kn + + x
2
n 1
n 2
n
A
easta familie de fun
t
ii
se
identi
a
u
fun
t
ia
de doua variabile ve
toriale
n
n
2f
2f
X
X
d2 f (~x0 ) : (~h; ~k) !
(~x0)hj ki = x x (~x0 )hikj .
i j
i;j =1 xi xj
i;j =1
^In general se foloseste
azul ~h = ~k. De
i vom
onsidera diferentiala a doua a
fun
tiei f ^n pun
tul ~x0 , apli
atia
n
X
2f
d2 f (~x0 ) : IRn ! IR; d2 f (~x0 )(~h) =
(~x0)hi hj ; ~h 2 IRn; (6:1:19)
x
x
i j
i;j =1
2f
(~x0 )dxi dxj ;
i;j =1 xi xj
n
X
(6:1:20)
ultima ind o forma patrati
a pe spatiul IRn ^n diferentialele dxi, i = 1; n ale
fun
tiilor pi(~x) = xi ; i = 1; n.
Expresiile (6.1.19) si (6.1.20) ne du
u g^andul la operatia de ridi
are la
patrat. Astfel este motivata introdu
erea exponentului, notat f2g si s
rierea
relatiilor (6.1.19) si (6.1.20) sub forma unor puteri simboli
e
!f2g
2
~
h +
h ++
h
f (~x0 ); ~h 2 IRn ,
d f (~x0 )(h) =
x 1 x 2
x n
1
262
!f2g
dx +
dx + +
dx
f (~x0 ).
x1 1 x2 2
xn n
Prin re
urenta fun
tia f este de N ori diferentiabila ^ntr-un pun
t ~x0 da
a
ea are toate derivatele partiale de ordinul (N 1) pe o ^ntreaga ve
inatate V a
lui ~x0 si a
estea sunt diferentiabile ^n ~x0 . Diferentiala de ordinul N a fun
tiei f
d2 f (~x0 ) =
N f
(~x0)hi hi hiN
i ;i ;:::;iN =1 xi xi xiN
!fN g
h +
h ++
h
f (~x0 ):
x1 1 x2 2
xn n
1
(6:1:21)
N
X
N f
(~x0 )dxi dxi dxiN
i ;i ;:::;iN =1 xi xi xiN
!fN g
dx +
dx + +
dx
f (~x0 );
x1 1 x2 2
xn n
(~x0 ) =
(6:1:22)
263
rf~(~x0 ) =
B
B
B
B
B
B
B
B
B
B
f1
(~x )
x1 0
f2
(~x )
x1 0
.
..
fm
(~x )
x 0
1
f1
(~x )
x2 0
f2
(~x )
x2 0
.
..
fm
(~x )
x 0
2
f1
(~x )
xn 0
f2
(~x )
x 0
1
C
C
C
C
C
C
C
C
C
C
A
2 Mmn(IR).
...
fm
(~x )
x 0
n
264
D(f1 ; f2 ; : : : ; fn)
(~x ) = det rf~(~x0 ) =
D(x1 ; x2 ; : : : ; xn ) 0
1.3. Derivata dupa o dire
tie
f1
(~x )
x1 0
f2
(~x )
x1 0
.
..
fn
(~x )
x 0
1
f1
(~x )
x2 0
f2
(~x )
x2 0
.
..
fn
(~x )
x 0
2
f1
(~x )
xn 0
f2
(~x )
x 0
...
fn
(~x )
x 0
n
Fie fun
tia f : D ! IR, D IRn, ~x0 2D , iar ~! 2 IRn, ~! = (!1; !2; : : : ; !n)
u k~!k = 1, (unde k k este norma eu
lidiana).
Denitia 6.1.17. Spunem
a fun
tia f este derivabila ^n raport
u ~! ^n
pun
tul ~x0 da
a fun
tia t ! f (~x0 + t~!), ~x0 + t~! 2 D, t > 0 este derivabila la
dreapta ^n pun
tul t = 0. ^In a
est
az derivata a
estei fun
tii la dreapta ^n t = 0
df
(~x ).
se numeste derivata fun
tiei f ^n raport
u ~! ^n ~x0 si se noteaza d~
! 0
Teorema 6.1.6. Da
a fun
tia f~ : D IRn ! IR este diferentiabila ^n
~x0 2D atun
i f este derivabila ^n raport
u ori
e ~! ^n pun
tul ~x0 si
df
(~x ) = df (~x0)(~!) =< rf (~x0); ~! >.
d~! 0
Demonstratie. Din Denitia 6.1.1 avem
f (~x) = f (~x0 ) + df (~x0 )(~x ~x0 ) + (~x)k~x ~x0 k; 8 ~x 2 D,
unde : D ! IR are proprietatile ~xlim
(~x) = (~x0 ) = 0.
!~x
Luam ^n relatia de mai sus ~x = ~x0 + t~!, t > 0 si obtinem
f (~x0 + t~! ) = f (~x0 ) + df (~x0 )(t~! ) + (~x0 + t~!)kt~!k )
f (~x0 + t~! ) f (~x0 ) = t df (~x0 )(~!) + jtj(~x0 + t~! ); (k~!k = 1).
De
i f (~x0 + t~!t) f (~x0) = df (~x0)(~!) + (~x0 + t~!).
Tre
^and la limita pentru t ! 0 obtinem
f (~x0 + t~! ) f (~x0 )
df
(
~x0 ) = lim
= df (~x0)(~!) =< rf (~x0 ); ~! > : Q.E.D.
t!0
d~!
t
Exemplul 6.1.8.
ia f : IR2 ! IR, denita prin
8 Fie fun
t
xy
>
<
; da
a (x; y ) 6= (0; 0);
f (x; y ) = > x2 + y 2
:
0; da
a (x; y) = (0; 0):
Sa studiem existenta derivatei fun
tiei f ^n pun
tul (0; 0) dupa versorul
~v = (
os ; sin ), 2 [0; 2 ). Conform Denitiei 6.1.17 avem
0
265
m
X
f
(~u0)d'j (~x0 );
j =1 uj
m f
X
F
'
(
~x0 ) =
(
~u0 ) j (~x0 ); i = 1; n:
xi
xi
j =1 uj
(6:2:1)
(6:2:2)
m
X
f
(~u0)(uj
j =1 uj
uj 0 ) + (~u)k~u ~u0 k1 ;
8 ~u 2 E;
(6:2:3)
266
u : E ! IR; ~ulim
(~u) = (~u0) = 0 si
!~u
0
n
X
'j
(~x0 )(xi
i=1 xi
8 ~x 2 D; (6:2:4)
u j : D ! IR; ~xlim
(~x) = j (~x0 ) = 0, j = 1; m,
!~x j
unde k k1 si k k2 sunt normele eu
lidiene ^n spatiile IRm , respe
tiv IRn.
^Inlo
uind relatia (6.2.4) ^n (6.2.3), adi
a lu^and ~u = '~ (~x), uj = 'j (~x),
~u0 = '~ (~x0 ), uj 0 = 'j (~x0 ), obtinem
"
n '
m f
X
X
j
(
'j (~x0 ))
(~x )(x x )+
F (~x) F (~x0 ) = f ('~ (~x)) f ('~ (~x0 )) =
u
x 0 i i0
0
+j (~x)k~x
sau
0
~x0 k2
F (~x)
m
X
j =1
i=1
m
X
'
f
(
~u0 ) j (~x0 )A (xi
F (~x0 ) =
xi
i=1 j =1 uj
xi0 )+
f
(~u0)j (~x)A k~x ~x0k2 + ('~ (~x))k'~ (~x) '~ (~x0 )k1 =
+ u
j
j =1
0
1
n X
m f
X
j
(~x0 )A (xi xi0) + (~x); 8 ~x 2 D,
= u (~u0) '
x
j
i
i=1 j =1
unde : D ! IR0este fun
tia
1
m f
X
(~x) = u (~u0)j (~x)A k~x ~x0 k2 + ('~ (~x))k'~ (~x) '~ (~x0)k1 .
j
j =1
Denim8fun
t
ia
:
D ! IR prin
m f
X
k'~ (~x) '~ (~x0 )k1 ; ~x 6= ~x ;
>
>
<
(
~u0 )j (~x) + ('~ (~x))
0
k~x ~x0 k2
(~x) = >> j=1 uj
:
0;
~x = ~x0 :
F (~x)
n
X
m
X
'
f
F (~x0 ) =
(
~u0 ) j (~x0 )A (xi
xi
i=1 j =1 uj
8 ~x 2 D:
(6:2:5)
Ram^ane sa aratam
a veri
a
onditiile ~xlim
(~x) = (~x0 ) = 0. A doua
!~x
onditie este ^ndeplinita (din denitia lui ). Sa o veri
am a
um pe prima.
0
267
Avem
m f
X
f
A
(~u0)j (~x) = u (~u0) ~xlim
(~x) = 0:
lim
!~x j
~x!~x j =1 uj
j
j =1
m
X
Apoi
k'~ (~x)
+jj (~x)jk~x
2
0
n X
m
X
j
6
4
i
i=1 j =1
82
0
>
>
n X
m
< X
j
6
4
>
>
i
: i=1 j =1
'
(~x )
x 0
De
i
k'~ (~x)
k~x
m
X
j ( ) 'j (~x0 )j
'j ~x
j =1
0
n X
m '
X
i=1
j =1
(~x )
xi 0
3
12 1=2
n
X
A 7
5
i=1
3
12 1=2
A 7
5
'
(~x )
x 0
iar
k'~ (~x)
('
~ (~x))
k~x
(6:2:6)
64
n
X
i=1
'~ (~x0 )k
~x0 k2
1
A
m "X
n
X
j =1 i=10
'j
(~x )(x
xi 0 i
!1=2
jxi xi0 j2
m
X
9
>
>
=
j =1
m '
X
j =1
xi
j('~ (~x))j
0
m
X
j =1
+ jj (~x)j>> k~x
m
X
xi0 )
(~x0 )
~x0 k2 .
3
12 1=2
A 7
5
82
0
>
>
n X
m
<X
6
4
>
>
: i=1 j =1
j =1
m
X
+ jj (~x)j; ~x =6 ~x0,
j =1
'j
(~x )
xi 0
3
12 1=2
A 7
5
m
X
9
>
>
=
j =1
+ jj (~x)j>>.
Deoare
e limita pentru ~x ! ~x0 a fun
tiei din membrul drept al inegalitatii
de mai sus este 0, dedu
em
a
k'~ (~x) '~ (~x0 )k1 = 0,
lim
(
'
~
(
~
x
))
~x!~x
k~x ~x0k2
are ^mpreuna
u (6.2.6) ne dau ~xlim
(~x) = 0.
!~x
Din relatia (6.2.5) rezulta
a fun
tia F = f '~ este diferentiabila ^n ~x0 si
derivatele sale partiale ^n ~x0msunt
X f
F
'
(
~x0 ) =
(
~u0 ) j (~x0 ); i = 1; n.
xi
xi
j =1 uj
Diferentiala fun
tiei F ^n ~x0 este 0
1
n X
m f
n F
X
X
'
j
(~x ) dx = u (~u0) x (~x0 )A dxi =
dF (~x0 ) =
x 0 i
0
i
j
i
j =1
i=1
!i=1 m
n '
X
X
f
f
= u (~u0) xj (~x0 ) dxi = u (~u0) d'j (~x0 ):
j
i
j
j =1
i=1
j =1
m
X
Q.E.D.
268
Vom prezenta ^n
ontinuare
^ateva
azuri parti
ulare ale formulelor (6.2.1)
si (6.2.2).
1. Pentru m = n = 1 avem fun
tiile ' : D IR ! IR, f : E IR ! IR
u
'(D) E si fun
tia
ompusa F = f ' : D ! IR, F (x) = (f ')(x) = f ('(x)),
iar x0 2 D, u0 = '(x0 ) 2 E . Atun
i
dF (x0 ) = d(f ')(x0 ) = f 0 (u0 ) d'(x0 ) si F 0 (x0 ) = (f ')0(x0 ) = f 0 (u0 )'0 (x0 ).
2. Pentru m 2 IN , m 2 si n = 1 avem fun
tiile '~ : D IR ! IRm ,
'~ = ('1 ; '2 ; : : : ; 'm ), f : E ! IR
u '~ (D) E si fun
tia
ompusa
F = f '~ : D ! IR, F (x) = (f '~ )(x) = f ('~ (x)),
iar x0 2 D, ~u0 = '~ (x0 ) 2 E . Atun
i m
X f
(~u ) d' (x ) si
dF (x0 ) = d(f '~ )(x0 ) =
u 0 j 0
j =1
m
X
f
(~u0)'0j (x0 ).
u
j
j =1
Da
a m = 2 pentru fun
tia F (x) = (f '~ )(x) = f ('1(x); '2(x)),
u
~u0 = '~ (x0 ) = ('1 (x0 ); '2 (x0 )) avem
f
f
(
~u0 ) d'1 (x0 ) +
(~u ) d' (x ) si
d(f '~ )(x0 ) =
u1
u2 0 2 0
f
f
F 0 (x0 ) =
(
~u0 )'01 (x0 ) +
(~u )'0 (x ).
u1
u2 0 2 0
Am
al
ulat derivata fun
tiei F prin intermediul derivatelor partiale ale lui f .
3. Pentru n 2 IN , n 2 si m = 1 avem fun
tiile ' : D IRn ! IR,
f : E IR ! IR,
u '(D) E si fun
tia
ompusa F = f ' : D ! IR,
F (~x) = (f ')(~x) = f ('(~x)), iar ~x0 2 D, u0 = '(~x0 ). Atun
i
dF (~x0 ) = d(f ')(~x0 ) = f 0 (u0 ) d'(~x0 ) si
'
F
(
~x0 ) = f 0 (u0 ) (~x0 ); i = 1; n.
xi
xi
Da
a n = 2 pentru fun
tia F (~x) = (f ')(~x) = f ('(~x)),
u
~x0 = (x10 ; x20 ) 2 IR2 , u0 = '(~x0 ) avem
F 0 (x0 ) = (f '~ )0 (x0 ) =
269
m f
X
F
'
(
~x0 ) =
(
~u0 ) j (~x0 ).
xi
xi
j =1 uj
Demonstratie. Conform ipotezei, avem
'j
'j (~x0 + t~ei ) 'j (~x0 )
'j (~x0 + t~ei ) uj 0
(
~x0 ) = lim
=
lim
; j = 1; m.
t!0
t!0
xi
t
t
Apoi din diferentiabilitatea
lui f ^n pun
tul ~u0, avem (vezi (6.2.3))
m f
X
f (~u) f (~u0 ) =
(~u0)(uj uj0) + (~u)k~u ~u0k1; 8 ~u 2 E ,
j =1 uj
u : E ! IR, ~ulim
(~u) = (~u0 ) = 0.
!~u
Atun
i F (~x0 + t~eti ) F (~x0) =
= (f '~ )(~x0 + t~eti) (f '~ )(~x0) = f ('~ (~x0 + t~ei ))t f ('~ (~x0 )) =
0
1
m f
X
1
= t u (~u0)('j (~x0 + t~ei ) uj0) + ('~ (~x0 + t~ei ))k'~ (~x0 + t~ei) '~ (~x0 )k1A =
j
j =1
m
'
X f
x0 + t~ei ) '~ (~x0 )
'j (~x0 + t~ei ) 'j (~x0 )
~ (~
:
+ ('~ (~x0 + t~ei))
= u (~u0)
t
t
j
j =1
1
0
270
Fun
tiile t ! 'j (~x0 + t~ei ) sunt
ontinue ^n 0 ('j sunt derivabile ^n raport
u
xi ^n ~x0 ), j = 1; m, iar este
ontinua ^n pun
tul
orespunzator ~u0 . Rezulta
a
fun
tia
ompusa t ! ('~ (~x0 + t~ei)) este
ontinua ^n 0 si lim
('~ (~x0 + t~ei )) = 0.
t!0
Deoare
e k k este o fun
tie
ontinua, tre
^and la limita ^n relatia obtinuta
mai sus, obtinem
m f
F (~x0 + t~ei ) F (~x0 ) X
'j (~x0 + t~ei ) 'j (~x0 )
lim
(
~
u
)
lim
=
+
0
t!0
t!0
t
uj
t
j
=1
m f
'~ (~x0 + t~ei ) '~ (~x0 )
X
(~u ) 'j (~x ),
=
+ lim ('~ (~x + t~e ))
lim
t!0
t!0
j =1 uj
0 x 0
i
F
de
i x
(~x0 ) exista, este nita si este data de formula din enuntul teoremei.
i
Q.E.D.
Conse
inta 6.2.3. Da
a fun
tiile 'j ; j = 1; m au derivate partiale pe D,
iar fun
tia f este diferentiabila pe E , atun
i fun
tia
ompusa F = f '
~ are
derivate partiale pe E date de formulele (6.2.2).
Exemplul 6.2.1. Sa
onsideram fun
tiile z = z (t), t(x; y ) = bx ay si
fun
tia
ompusa
F (x; y ) = z (t(x; y )) = z (bx ay ).
Atun
i
onform pun
tului 3 de la
azurile parti
ulare (
u f z, ' t) avem
t
F
t
F
(
x; y ) = z 0 (t) (x; y ) = bz 0 (bx ay );
(
x; y ) = z 0 (t) (x; y ) =
x
x
y
y
0
= az (bx ay),
iar diferentiala fun
tiei F este
dF (x; y ) = z 0 (t) dt(x; y ) = z 0 (t)(b dx a dy ) = bz 0 (t) dx az 0 (t) dy ,
(
u t(x; y) = bx ay).
1
Exemplul 6.2.2. Sa
onsideram fun
tiile f = f (u; v ), u(t) = t2 , v (t) = si
t
fun
tia
ompusa
1
2
F (t) = f (u(t); v (t)) = f t ; .
t
Atun
i
onform pun
tului 2 de la
azurile parti
ulare (
u x t) avem
f
f
f 2 1
F 0 (t) = (u(t); v (t))u0(t) + (u(t); v (t))v 0(t) =
t ; 2t+
u
v
u
t
f 2 1
1
+ v t ; t t2 ; iar
271
dF (t) =
1 f
f
f
(
u(t); v (t)) du(t) + (u(t); v (t)) dv (t) =
u!
v
1
t2 ;
2
t v
t
2t f
u
dt.
t2 ;
1
t
x v
x
f
xy;
xy;
(
x; y ) = y
y x
u
y
y v
y
!
!
!
x u
x v
x
f
f
f
F
(x; y) = u xy; y y (x; y) + v xy; y y (x; y) = x u xy; y
y
!
x f
x
xy;
si
y 2 v
y
!
!
!
x
f
x
f
x
f
xy; du(x; y )+
xy; dv (x; y ) =
xy; (y dx + x dy )+
dF (x; y ) =
u
y
v
y
u
y
!
!
!#
!
"
x 1
x
1 f xy; x dx+
x
f
xy;
xy; +
dx 2 dy = y
+ f
v
y !y
y
u
y
y v
y
!#
"
x
x f
x
xy;
xy;
dy .
+ x f
2
u
y
y v
y
Diferentiala dF putea s
risa si dire
t, av^and ^n vedere
a stiam derivatele
partiale, adi
a
"
F
F
f
dF (x; y ) = (x; y ) dx+ (x; y ) dy = y
x
y
u
"
!#
x
xy;
y
+ 1 f
x
xy;
y v
y
!#
dx+
x
x f
x
f
xy;
xy;
dy .
2
u
y
y v
y
2.2. Diferentiale si derivate partiale de ordin superior ale
fun
tiilor
ompuse
272
(6:2:7)
8 ~x 2 D; i = 1; n:
(6:2:8)
Toate fun
tiile din membrul drept al relatiei de mai sus au derivate ^n ~x0
f
j
au
derivate
part
iale
^
n
~x0 , iar fun
tiile
('~ (~x)); j = 1; m au
(fun
tiile '
xi
uj
derivate partiale^n ~x0 , deoare
e fun
tiile 'j au derivate partiale^n ~x0 , iar fun
tiile
f
(~u); j = 1; m sunt diferentiabile ^n ~u0 (Teorema 6.2.2)). Rezulta
a fun
tiile
uj
F
; i = 1; n au derivate partiale ^n pun
tul ~x0 , adi
a fun
tia
ompusa F are
xi
derivate partiale de ordinul al doilea ^n ~x0. Deriv^and relatiile (6.2.8) ^n raport
u
xk , k 2 f1; 2; : : : ; ng, ^n pun
tul ~x0 , obtinem
0
1
!
m f
2F
X
F
'j A
(~x0 ) = x
(~x ) =
('~ (~x)) x (~x) (~x0 ) =
x x 0 x x
u
k
j =1
273
m
X
'
f
f
j
('~ (~x)) '
(
~x) (~x0 ) =
(
'~ (~x)) (~x0 ) j (~x0 )+
= x u
xi
xi
k
j
j =1 xk uj
j =1
"
#
m
m
m
2
X f
X X 2f
'
'j
+ u
(~u0) x 'xj (~x0) =
(
~u0 ) l (~x0 )
(~x )+
xk
xi 0
j
k i
j =1
j =1 l=1 ul uj
m f
m
2f
2
X
X
'l
j
+ u
(~u0) x 'xj (~x0) = u u
(~u0) x
(~x0 ) '
(~x )+
xi 0
j
k i
l j
k
j =1
l;j =1
m f
2
X
(~u0) x 'xj (~x0); k; i = 1; n: Q.E.D.
+ u
j
k i
j =1
Conse
inta 6.2.4. Da
a fun
tiile 'j ; j = 1; m au derivate partiale de
ordinul al doilea pe D, iar fun
tia f este diferentiabila de doua ori pe E , atun
i
fun
tia
ompusa F = f '
~ are derivate partiale de ordinul al doilea pe D.
Teorema 6.2.4. Da
a fun
tiile 'j : D ! IR; j = 1; m sunt diferentiabile de
doua ori ^n ~x0 2 D, iar fun
tia f este de doua ori diferentiabila ^ntr-o ve
inatate
a pun
tului ~u0 = '
~ (~x0 ) 2 E , atun
i fun
tia
ompusa F = f '~ este diferentiabila
de doua ori ^n pun
tul ~x0 si avem
m
m f
X
X
2f
d2 F (~x0 ) =
(
~u0 ) d'l (~x0 ) d'j (~x0 ) +
(
~u0 ) d2 'j (~x0 ): (6:2:9)
j =1 uj
l;j =1 ul uj
m
X
adi a
m f
X
F
'
(
~x) =
(
'~ (~x)) j (~x); i = 1; n; ~x 2 V .
xi
xi
j =1 uj
Toate
fun
tiile din membrul drept al relatiilor de mai sus sunt diferentiabile
'
j
^n ~x0 x sunt diferentiabile ^n ~x0 , deoare
e 'j sunt diferentiabile de doua ori
i
f
sunt diferentiabile ^n ~u0,
^n ~x0 ; apoi fun
tiile 'j sunt diferentiabile ^n ~x0 , u
j
deoare
e f este de doua ori diferentiabila pe ove
inatate a pun
tului ~u0, de
i
f
F
si u
('~ (~x)) sunt diferentiabile ^n ~x0 , j = 1; m . Rezulta
a x
, i = 1; n sunt
j
i
diferentiabile ^n ~x0 , adi
a F este diferentiabila de doua ori ^n ~x0 . Dedu
em de
ai
i
a fun
tia
ompusa F are toate derivatele de ordinul al doilea ^n ~x0 (date de
274
!
!
2 f 2 f '1 2
2 f '1 '2 2 f '2 2 f 2 '1 f 2 '2
=
+ 2 uv y y + v2 y + u y2 + v y2 ;
y 2 u2 y
!
2 f '2 '2
2 f '1 '1 2 f '1 '2 '2 '1
2f
+
=
+
+
+
xy u2 x y uv x y
x y
v 2 x y
2 '1 f 2 '2
+ f
+
;
u xy v xy
!
2 f '2 '2
2 f '1 '1 2 f '1 '2 '2 '1
2f
+
=
+
+
+
yx u2 y x uv y x
y x
v 2 y x
2 '1 f 2 '2
+ f
+
;
u yx v yx
unde derivatele partiale ale fun
tiilor '1(x; y) si '2(x; y) se
al
uleaza ^n pun
tul
(x0 ; y0), iar
ele ale fun
tiei f (u; v) ^n pun
tul
orespunzator (u0; v0).
275
Nu vom mai s
rie variabilele fun
tiilor
are apar ^n
ompuneri, dar vor
sub^ntelese ^n e
are din
azurile respe
tive.
Derivatele partiale de ordinul ^nt^ai ale fun
tiei z sunt
f
f
f
z f u f v f w
=
+
+
=
2
x + 2x + y ,
x u x v x w x
u
v
w
z f u f v f w
f
f
f
=
+
+
= 2y u 2y v + x w .
y u y v y w y
2
z
Pentru derivata a doua x
2 se poate apli
a formula (6.2.7) sau se poate fa
e
z
^n raport
un
al
ul dire
t, asa
um vom pro
eda^n
ontinuare. Vom deriva pe x
u x astfel
!
!
!
f
f
f
f
f
2 z z
= x 2x u + 2x v + y w = 2 u + 2x x u +
=
x2 x x
!
f
+ y x
.
w
Vom deriva pe f
^n raport
u x prin intermediul variabilelor sale u; v; w
u !
!
!
!
f
f u f v f w 2 f u
= u u x + v u x + w u x = u2 x +
x u
2 f v
2 f w
2f
2f
2f
+ vu
+
=
2
x 2 + 2x
+
y
.
x wu x
u
vu
wu
^In mod asem
an2ator avem 2
!
f
f u f v
2 f w
2f
2f
2f
=
+
+
=
2
x
+
2
x
+
y
,
x v ! uv x v 2 x wv x
uv
v 2
wv
2 f u 2 f v 2 f w
2f
2f
2f
f
=
+
+
=
2
x
+2
x
+
y
.
x w
uw x vw x w2 x
uw
vw w2
+2 f
v
f
+ 2x x
v
!
!
!
2f
2f
2f
2f
f f
2f
+2x v2 + y wv + y 2x uw + 2x vw + y w2 = 2 u + v +
2
2
2
2
2
2f
2 f + 4xy f + 4xy f .
+4x2 uf2 + 4x2 vf2 + y2 w
+
8
x
2
uv
uw
vw
276
Pentru
derivata!de ordinul al doilea a fun
tiei !z ^n raport
u y avem!
f
f
f
f
f
2 z z
=
2
y
=
2
=
2
y +x
+
2
y
2
y
y y
y
u
v
w
u
y u
!
!
!
2
f
f
f
f f
2 v 2y y v + x y w = 2 u v + 2y uf2 u
+
y
!
!
2 f v
2 f w
2 f w
2 f u 2 f v
2
y
+
+ vu
+
+
+
y wu y
uv!y v 2 y !wv y
2f
f f
2 f u 2 f v 2 f w
2f
=
2
+
2
y
2
y
+x uw
+
+
2
y
+
y vw y w2 y
u! v
u2
vu
!
2
2f
2f
2f
2f
2f
2y 2y uv
+ x 2y uw
2y vf2 + x wv
2y vw
+
+ x wu
!
!
2
2
2
2
2f
f f
2f
2 f +4xy f
+ x w2 = 2 u v +4y2 uf2 +4y2 vf2 + x2 w
8
y
2
uv
uw
2
f
4xy vw
.
2z
Asemanator pentru derivata xy
obtinem
2z
f
2f
2f
2f
2f
=
+
4
xy 2 4xy 2 + xy 2 + 2(x2 + y 2 )
+
xy w
u
v
w
uw
2f
+2(x2 y2) vw
.
2.3. Fun
tii omogene
8 ~x 2 E; 8 t > 0:
(6:2:10)
Teorema 6.2.6. (Euler) Fie fun
tia f : D ! IR, (D este
on
u v^arful ^n ~0)
diferentiabila pe D n f~0g. Atun
i f este omogena de grad da
a si numai da
a
x1
f
f
f
(
~x) + x2 (~x) + + xn (~x) = f (~x);
x1
x2
xn
8 ~x 2 D n f~0g;
(6:2:11)
277
Fie fun
tia f : D ! IR, unde D este o multime des
hisa din spatiul IRn,
~x0 2 D, ~x0 = (x10 ; x20 ; : : : ; xn0 ). Presupunem
a f este diferentiabila de N ori
^n ~x0.
Denitia 6.3.1. Polinomul
1
1
TN (~x) = f (~x0 ) + df (~x0 )(~x ~x0 ) + d2 f (~x0 )(~x ~x0 ) + : : : +
1!
2!N
(6:3:1)
X
1
+ N ! dN f (~x0 )(~x ~x0 ) = f (~x0) + k1! dk f (~x0 )(~x ~x0 )
k=1
se numeste polinomul lui Taylor de gradul N atasat fun
tiei f ^n pun
tul ~x0 .
Deoare
e
!
fkg
k
f (~x0 )=
d f (~x0 )(~x ~x0 )= (x1 x10 ) +(x2 x20 ) + +(xn xn0 )
x1
x2
xn
X
kf
k!
=
x0 )(x1 x10 )k (xn xn0 )kn ,
k xk xkn (~
k
!
k
!
k
!
x
1
2
n
1 2
n
k +k ++kn =k
dedu
em
a polinomulNlui Taylor s
ris sub forma
X
X
1
kf
(~x )(x1
TN (~x) = f (~x0 ) +
k
k
kn 0
k=1 k +k ++kn =k k1 !k2 ! kn ! x1 x2 xn
1
278
x10 )k
279
derivabile pe (0; 1) (
hiar pe [0; 1), rezulta
onform Teoremei 6.2.5
a fun
tia '
este derivabila de (N + 1) ori pe (0; 1); folosind un rationament asemanator
u
el ^nt^anit^n demonstratia Teoremei 6.2.5 rezulta
a ' este derivabila si ^n 0 si 1.
Apli
^and Teorema lui Taylor
u restul lui Lagrange
(Teorema
5.4.4) obtinem
2
N
N
+1
t
t
t
t
'(N +1) (N t),
'(t) = '(0) + '0 (0) + '00 (0) + + '(N ) (0) +
1!
2!
N!
(N + 1)!
pentru e
are t 2 [0; 1,
u 0 < N < 1. Pentru t = 1 dedu
em
1
1
1 '(N +1) ( ): (6:3:4)
1
'(1) = '(0)+ '0 (0)+ '00 (0)+ + '(N ) (0)+
N
1!
2!
N!
(N + 1)!
Sa
al
ulam derivatele fun
tiei ', folosind formulele de la fun
tii
ompuse.
Avem
f
f
'0 (t) = (x1 + t(x2 x1 ); y1 + t(y2 y1 ))(x2 x1 ) + (x1 + t(x2 x1 ); y1+
x
y
f
f
+t(y2 y1))(y2 y1) = (x2 x1 ) x + (y2 y1) y ,
(fara sa mai s
riem" argumentele lui f ),
"
2f
2f #
2f
'00 (t) = (x2 x1 ) (x2 x1 ) 2 + (y2 y1 )
+
(
y2 y1 ) (x2 x1 )
+
x
yx
xy
#
2
2
2f
2f
+ (y2 y1)2 yf2 =
+(y2 y1) y2 = (x2 x1 )2 xf2 + 2(x2 x1 )(y2 y1) xy
#
"
f2g
= (x2 x1 ) x + (y2 y1) y f (x1 + t(x2 x1); y1 + t(y2 y1)); : : : ;
"
#
fN +1g
(
N
+1)
'
(t) = (x2 x1 ) x + (y2 y1) y
f (x1 + t(x2 x1 ); y1 + t(y2 y1 )).
Apoi
'(1) = f (x2 ; y2 ); '(0) = f (x1 ; y1 );
f
f
'0 (0) = (x2 x1 ) (x1 ; y1) + (y2 y1 ) (x1 ; y1 ) = df (x1 ; y1 )(x2
x
y
"
#f2g
x1 ; y2
y1 ),
+
(
y2 y1 )
f (x1 ; y1 ) = d2 f (x1 ; y1 )(x2 x1 ; y2 y1 ); : : : ;
x
y
#
fN g
f (x1 ; y1 ) = dN f (x1 ; y1 )(x2
x1 ) + (y2 y1 )
x
y
x1 )
x1 ; y2 y1 ); "
'(N +1) (N ) = (x2
x1 ) + (y2
x
#
fN +1g
y1 )
f (x1 + N (x2
y
x1 ); y1 +
280
f (~x) = f (~x0 ) + df (~)(~x ~x0 ) , f (~x) = f (~x0 )+ < rf (~); ~x ~x0 > ,
f
f
f
f (~x) = f (~x0 )+(x1 x10 ) (~)+(x2 x20 ) (~)+ +(xn xn0 ) (~): (6:3:6)
x1
x2
xn
Conse
inta 6.3.2. Fie fun
tia f : D ! IR diferentiabila pe multimea
des
hisa si
onvexa D din IR2 . Pentru ori
e (x0 ; y0 ), (x; y ) 2 D exista un pun
t
(; ) pe segmentul determinat de a
este pun
te astfel ^n
^at
f
f (x; y ) = f (x0 ; y0) + (x x0 ) (; ) + (y
x
f
y0 ) (; ):
y
(6:3:7)
Formulele (6.3.6) si (6.3.7) se numes
formulele lui Lagrange si sunt generalizari ale formulei lui Lagrange (Teorema 5.3.6) de la fun
tii de o variabila reala.
Teorema 6.3.3. Fie fun
tia f : D ! IR, unde D este o multime des
hisa
si
onvexa din IRn . Presupunem
a f are derivate partiale de ordinul N
ontinue
pe D si e ~x0 2 D. Atun
i exista : D ! IR
u lim (~x) = (~x0 ) = 0 astfel
~x!~x0
^n
^at
f (~x) = TN (~x) +
(~x)
k~x ~x0 kN ;
N!
8 ~x 2 D;
(6:3:8)
281
unde TN (~x) este polinomul lui Taylor de gradul N al fun
tiei f ^n ~x0 , iar
este norma eu
lidiana ^n IRn .
kk
f (x; y ) =
1 dk f (x ; y )(x
0 0
k=1 k !
N
X
(x; y )
x0 ; y y0 )+
k(x; y) (x0 ; y0)kN ;
N!
8 (x; y) 2 D:
(6:3:9)
Si de a
easta data vom prezenta demonstratia Teoremei 6.3.4, demonstratia
Teoremei 6.3.3 ind asemanatoare.
Demonstratia Teoremei 6.3.4. Deoare
e fun
tia f are derivate partiale
de ordinul N
ontinue pe D, rezulta
a f este diferentiabila de N ori pe D, de
i
onform formulei lui Taylor de ordinul N 1
u restul lui Lagrange (Teorema
6.3.2) avem
1
1 dN 1f (x ; y )(x
f (x; y ) = f (x0 ; y0 )+ df (x0 ; y0)(x x0 ; y y0 )+ +
0 0
1!
(N 1)!
1
x0 ; y y0 ) + dN f (; )(x x0 ; y y0 ); 8 (x; y ) 2 D,
N!
unde (; ) = (x0; y0)+ N 1((x; y) (x0; y0)), N 1 2 [0; 1, ( = x0 + N 1 (x x0 ),
= y0 + N 1 (y y0 )).
Restul din formula de mai sus este
!
fN g
1
(x x0 ) x + (y y0) y f (; ).
RN 1 (x; y ) =
N!
Folosind dezvoltarea binomului lui Newton si faptul
a derivatele mixte de
ordinul N ale fun
tiei f sunt egale, obtinem
N
1X
N f
RN 1 (x; y ) =
CNi (x x0 )N i (y y0 )i N i i (; ).
N!
x y
i=0
282
N f
i
CN N i i
x y
si
(; ) =
(x0 ; y0) + i (x; y);
unde (x;y)!lim(x ;y ) i(x; y) = i (x0; y0) = 0, i = 0; N .
De
i
N
N
X
X
1
1
N f
N
i
i
i
(x ; y )(x x0 ) (y y0) + N ! i (x; y)(x
C
RN 1 (x; y ) =
N ! i=0 N xN i y i 0 0
i=0
!fN g
1 (x x ) + (y y )
1
x0 )N i (y y0 )i =
f (x0 ; y0) + (x; y )%N ,
0
0
N!
x
y
N!
q
2
2
unde % = (x 8 x0 ) "+ (y y0) , iar
#
N
>
1 X
>
N
i
i
<
(x; y )(x x0 ) (y y0 ) ; (x; y ) 6= (x0 ; y0);
(x; y ) = > %N i=0 i
>
:
0;
(x; y) = (x0 ; y0):
Deoare
e jx x0 j %, jy y0j %, obtinem
N
N
X
X
1
N
j(x; y)j %N ji(x; y)j% = ji(x; y)j.
i=0
i=0
Din (x;y)!lim(x ;y ) ji(x; y)j = 0 rezulta
a (x;y)!lim(x ;y ) (x; y) = 0(= (x0; y0)).
N 1
X
De
i f (x; y) = f (x0 ; y0) + k! dk f (x0 ; y0)(x x0; y y0) + N1 ! (x; y)%N ,
k=1
adi
a inegalitatea (6.3.9). Q.E.D.
Pentru N = 2 formula lui Taylor
u restul lui Peano (6.3.9) se s
rie
f
f
f (x; y ) = f (x0 ; y0 ) + (x0 ; y0 )(x x0 ) + (x0 ; y0 )(y y0 )+
x
y
"
#
2f
2f
2f
1
2
2
+ 2 x2 (x0 ; y0)(x x0 ) +2 xy (x0 ; y0)(x x0 )(y y0)+ y2 (x0 ; y0)(y y0) +
+ 12 (x; y)[(x x0 )2 + (y y0)2 ,
unde (x;y)!lim(x ;y ) (x; y) = (x0; y0) = 0.
Observatia 6.3.1. Formulele (6.3.8) si (6.3.9) ram^an adevarate da
a f este
diferentiabila de N ori pe D si derivatele partiale de ordinul N sunt
ontinue ^n
~x0 , respe
tiv (x0 ; y0 ).
CNi N i i
x y
0
283
Pentru ~x0 = ~0 formulele (6.3.2) si (6.3.8) se mai numes
formulele lui Ma
Laurin
u restul lui Lagrange, respe
tiv
u restul lui Peano.
Exemplul 6.3.1. Sa dezvoltam fun
tia f (x; y ) = ex sin y p^ana la termenii
de ordinul al treilea
u ajutorul formulei lui Ma
-Laurin
u restul lui Lagrange.
Fun
tia f este de
lasa C 1 pe IR2 , (D = IR2 ). De
i
onform formulei (6.3.3)
u
(x0 ; y0) = (0; 0) si N = 3 avem
!
1
fkg
x +y
f (x; y ) = f (0; 0) +
f (0; 0) + R3 (x; y ),
x
y
k=1 k !
!
f4g
1
unde R3(x; y) = 4! x x + y y f (; ),
u (; ) = (x; y), 2 (0; 1) pentru
(x; y) 6= (0; 0) si (; ) = (0; 0) pentru (x; y) = (0; 0).
Derivatele partiale ale fun
tiei f sunt
f
f
2f
2f
2f
=
ex sin y ;
=
ex
os y ; 2 = ex sin y ;
=
ex
os y ; 2 = ex sin y ;
x
y
x
xy
y
3
X
3f
x3
4f
x4
4f
y 4
3f
x2 y
4
= ex sin y; x 3fy
= ex sin y.
= ex sin y;
3
3f
x sin y ; f = ex
os y ;
=
e
xy 2
y 3
4
4
f
x sin y ; f = ex
os y ;
= ex
os y; x2 y
=
e
2
xy 3
= ex os y;
284
285
are o singura solutie ^n
286
a are proprietatea lui Darboux, adi
a 9 y0 2 (; ) astfel ^n
^at F (~x0 ; y0) = 0.
Pun
tul y0 este uni
, deoare
e fun
tia y ! F (~x0; y) este stri
t monotona. Pun
tul
~x0 2 U0 ind ales arbitrar, rezulta
a pentru 8 ~x 2 U0 xat, exista un singur pun
t
y = f (~x) 2 V0 astfel ^n
^at F (~x; y ) = 0, de unde dedu
em pun
tul 1).
Pentru ~x = ~x0 avem F (~x0 ; y0) = 0 si
um y0 este singurul pun
t din V0
u a
easta proprietate dedu
em
a f (~x0 ) = y0. Ve
inatatea V0 de la ^n
eputul
demonstratiei a fost aleasa arbitrar. Din demonstratia de mai sus rezulta
a
pentru ori
e ve
inatate V0 a lui y0 = f (~x0) exista o ve
inatate U0 a lui ~x0 astfel
^n
^at pentru ori
e ~x 2 U0 sa avem f (~x) 2 V0 . De ai
i dedu
em
a f este
ontinua
^n ~x0 ,
eea
e ^n
heie demonstratia teoremei. Q.E.D.
Conse
inta 6.4.1. Da
a ^n Teorema 6.4.1 se ^nlo
uieste ipoteza (ii)
u
ii') pentru ori
e y 2 V xat, fun
tia ~x ! F (~x; y) este
ontinua pe U ,
atun
i fun
tia denita impli
it f este
ontinua pe U0 .
atun i
a pun tului
287
y0 si o fun
tie uni
a f : U0 ! V0 astfel ^n
^at f (~x0 ) = y0 si F (~x; f (~x)) = 0;
8 x 2 U0 ;
2) fun
tia f are derivate partiale de ordinul ^nt^ai
ontinue pe U0
(f 2 C 1 (U0)) si
f
(~x) =
xi
F
(~x; f (~x))
xi
;
F
(~x; f (~x))
y
8 ~x 2 U0 ; 8 i = 1; n:
(6:4:2)
288
lim
(~x;y)!(~a;b)
F
F
(
~a; b)(xi ai ) + (~a; b)(y
y
i=1 xi
n
X
+ i(~x; y)(xi ai ) + (~x; y)(y b):
i=1
F (~x; y ) F (~a; b) =
b)+
(6:4:3)
"
"
F
F
(
~a; b) + i (~x; f (~x)) (xi ai )+
(~a; b) + (~x; f (~x)) (f (~x) f (~a)) = 0:
y
i=1 xi
(6:4:4)
Deoare
e fun
tia f este
ontinua ^n pun
tul ~a, iar fun
tiile i(~x; y) si (~x; y)
sunt
ontinue ^n pun
tul
orespunzator (~a; f (~a)) = (~a; b), dedu
em
a fun
tiile
ompuse i(~x; f (~x)) si (~x; f (~x)) sunt
ontinue ^n ~a si
lim i (~x; f (~x)) = i(~a; f (~a)) = i(~a; b) = 0, i = 1; n,
~x!~a
lim (~x; f (~x)) = (~a; f (~a)) = (~a; b) = 0.
~x!~a
"
#
F
F
Apoi din ~xlim
(
~
a
;
b
)
+
(
~
x
;
f
(
~
x
))
=
(~a; b) 6= 0, dedu
em
a exista o
!~a y
y
ve
inatate U1 a lui ~a astfel^n
^at pentru ~x 2 U1 sa avem F
(~a; b)+ (~x; f (~x)) 6= 0.
y
Din (6.4.4) obtinem, pentru 8 ~x 2 U1
f (~x)
F
(~a; b) + i (~x; f (~x))
x
i
f (~a) =
(xi
i=1 F (~a; b) + (~
x; f (~x))
y
3
2
F
a; b)
n
7
6
X 6 x (~
7
i
+
(
~
x
)
7 (xi
ai );
6
=
5
4 F
i=1
(~a; b)
y
unde am notat
(~x) =
n
X
F
(~a; b) + i (~x; f (~x))
xi
F
(~a; b) + (~x; f (~x))
y
F
(~a; b)
xi
:
F
(
~a; b)
y
ai ) =
(6:4:5)
289
Deoare
e ~xlim
(~x) = 0, din (6.4.5) rezulta
a fun
tia f este diferentiabila ^n
!~a
pun
tul ~a, iar derivatele sale partiale ^n pun
tul ~a sunt
F
F
(
~a; b)
(~a; f (~a))
f
xi
i
=
; i = 1; n .
(
~a) = x
F
F
xi
(~a; b)
(~a; f (~a))
y
y
Pun
tul ~a a fost ales arbitrar si atun
i dedu
em
a fun
tia f este diferentiabila
^n ori
e pun
t ~x 2 U0 , iar derivatele sale partiale ^n ~x sunt
F
(~x; f (~x))
f
x
i
:
(~x) = F
xi
(~x; f (~x))
y
F
si F
sunt
ontinue pe U V , iar fun
tia f este
Deoare
e fun
tiile x
y
i
F
ontinua pe U0 , rezulta
a fun
tiile
ompuse x
(~x; f (~x)) si F
(~x; f (~x)) sunt
y
i
f
, i = 1; n sunt
ontinue pe U0.
ontinue pe U0 si de
i si fun
tiile x
i
Demonstratia pun
tului 3) al teoremei se fa
e prin indu
tie matemati
a.
Pentru k = 1 armatia a fost demonstrata mai sus. Sa presupunem armatia de
la pun
tul 3) adevarata pentru k = p si o vom demonstra pentru k = p + 1. De
i
sa presupunem
a fun
tia F (~x; y) are derivate partiale de ordinul p + 1
ontinue
pe U V . Atun
i ea are derivate partiale de ordinul p
ontinue pe U V si
de
i f are derivate partiale de ordinul p
ontinue pe U0 . Din ipoteza, fun
tiile
F
F
; i = 1; n si
au derivate partiale de ordinul p
ontinue pe U V . Atun
i
xi
y
F
(~x; f (~x)); i = 1; n si F
(~x; f (~x)) au derivate partiale de
fun
tiile
ompuse x
y
i
ordinul p
ontinue pe U0 si de
i pentru e
are i 2 f1; : : : ; ng fun
tia
F
(~x; f (~x))
f
x
i
(~x) = F
xi
(~x; f (~x))
y
are derivate partiale de ordinul p
ontinue pe U0. A
easta ^nseamna
a fun
tia
f are derivate partiale de ordinul p + 1
ontinue pe U0 . Astfel prin indu
tie
matemati
a rezulta
a pun
tul 3) al teoremei este adevarat pentru ori
e k 2 IN .
Q.E.D.
290
2F
xi xj
!
F 2
y
2 F F F
2 F F F
xi y xj y xj y xi y
!
F 3
y
F F
+ yF2 x
x
i
(~x; f (~x));
i; j = 1; n.
z z 2 z 2 z
2z
Exemplul 6.4.4. Sa
al
ulam , , 2 ,
s
i
^n pun
tul
x y x xy y 2
x = y = 2 pentru fun
tia z (x; y ) denita de relatia
(x + y)ez xy z = 0
si
are ^n pun
tul (2; 2) are valoarea 0, (z(2; 2) = 0).
Fun
tia F (x; y; z) = (x + y)ez xy z satisfa
e
toate
onditiile din Teorema
!
F
1
3
z
6.4.2 F (2; 2; 0) = 0; z (2; 2; 0) = (x + y)e 1(2;2;0) = 3 6= 0; F 2 C (IR ) .
2 (
ez
ez
z
y )[(x + y )
1 + (x + y) (
z
[(x + y)e 13
F F 2
F F F
2z
(2; 2) =
xy
( 1)[(x + y)ez
ez
xy
12
ez ez
(2;2;0)
2
y )
(2;2;0) =
10 ,
27
2
2 F F F
2 F F F
xz y z
yz x z
z 2 x y
3
F
(2;2;0)
z
z
z
z
z
z
e e x x ye
e e y x y ez
z
)[( + ) 1
[(x + y)ez 13
)[( + )
1 +
291
1;
=
(2;2;0)
27
2
F F
F F F + F F 2
2
y
z
yz y z
z
y
+ (x + [(y)xe+(ey)ez y)(1e 3
z z
x)
2z
=
(2; 2) =
F 3
y 2
(2
;
2
;
0)
z
2
ez (ez x)[(x + y )ez 1 + (x + y )ez (ez x)2
10 .
=
=
(2;2;0)
[(x + y)ez 13
27
m
~
Sa
onsideram a
um fun
tia ve
toriala F : D ! IR , D = A B , A IRn,
B IRm , (m > 1), F~ = (F1 ; F2 ; : : : ; Fm ) si sistemul de e
uatii
2
Fi (~x; ~y) = 0; i = 1; m
(6:4:6)
(6:4:7)
atun i
292
Teorema 6.5.1. O transformare regulata f~ ^ntr-un pun
t ~x0 2E are urmatoarele proprietati
a) f~ este regulata ^ntr-o ve
inatate U a pun
tului ~x0;
b) f~ este diferentiabila (de
i si
ontinua) ^n pun
tul ~x0 .
a) Deoare e
fi
xj
293
fi
sunt
ontinue si J (~x) 6= 0;
8 ~x 2 V 0. De
i pe V \ V 0 derivatele partiale x
j
8 ~x 2 V \ V 0, adi
a f~ este o transformare regulata pe V0 = V \ V 0.
fi
sunt
ontinue pe V , din
riteriul de diferentiabilitate deb) Deoare
e x
j
du
em
a f~ este diferentiabila ^n ~x0 (de
i si
ontinua ^n ~x0 ). Q.E.D.
Teorema 6.5.2. Ia
obianul unei transformari regulate f~ : D IRn ! IRn
pe domeniul D pastreaza semn
onstant pe a
est domeniu.
a lui U0 pe V0 .
b) Transformarea inversa ~y ! ~x = '~ (~y) = ('1 (~y); '2(~y); : : : ; 'n(~y))
~y 2 V0 satisfa
e
onditia ~x0 = '~ (~y0 ), este regulata ^n ~y0 si ^n plus
! 1
D('1 ; '2 ; : : : ; 'n )
D(f1 ; f2 ; : : : ; fn )
(~y ) = D(x ; x ; : : : ; x ) (~x0) :
D(y1 ; y2; : : : ; yn) 0
1 2
n
2 U0 ,
(6:5:1)
294
fi 'k
k=1 xk yj
= ij ;
i; j = 1; n;
!n
(6:5:2)
fi
xk
!n
i;k=1
si
1 2
1 2
295
x1 x2
296
~x0 2E da
a nu exista ni
i o ve
inatate a lui ~x0 astfel ^n
^at una dintre ele sa
depinda de
elelalte pe a
ea ve
inatate.
Fun
tiile f1 ; f2; : : : ; fm sunt independente pe o multime des
hisa D E da
a
ele sunt independente ^n ori
e pun
t ~x 2 D.
Exemplul 6.5.2. Fie fun
tiile f (x; y ) = x2 + y 2 , g (x; y ) = xy , h(x; y ) = x y
denite pe IR2. Deoare
e
f (x; y ) = 2g (x; y ) + h2 (x; y ); 8 (x; y ) 2 IR2 ,
rezulta
a f depinde pe IR2 de fun
tiile g si h, de
i fun
tiile f; g si h sunt fun
tional
dependente pe IR2.
8
<
1; x 0;
Exemplul 6.5.3. Fun
tiile f (x) = x2 si g (x) = :
1; x > 0;
denite pe IR sunt independente^n jurul originii. ^Intr-adevar, ori
are ar fun
tia
avem
(f ( x)) = (x2 ) = (f (x)),
iar g( x) 6= g(x), 8 x 6= 0. De
i nu putem avea g(x) = (f (x)) pentru x 6= 0.
Rezulta
a g nu depinde de f ^n ni
i o ve
inatate a originii.
297
298
fi
are ^n ~x0 rangul
Demonstratie. Deoare
e matri
ea fun
tionala
xj ji =1;m;n
m, rezulta
a exista un determinant de ordinul m, diferit de zero ^n pun
tul ~x0 .
De ai
i dedu
em
a m n.
Pentru a arata
a fun
tiile f1 ; : : : ; fm sunt independente ^n ~x0 , vom demonstra
a nu exista ni
i o ve
inatate V a pun
tului ~x0 astfel ^n
^at una dintre ele
=1
sa depinda de
elelalte. Vom presupune prin redu
ere la absurd
a exista o
ve
inatate V a lui ~x0 astfel ^n
^at una dintre fun
tii, de exemplu fm depinde de
elelalte fun
tii pe multimea V . Conform Propozitiei 6.5.1, imaginea multimii V
prin fun
tia f~ = (f1; f2; : : : ; fm ) nu
ontine ni
i un pun
t interior. ^In parti
ular
pun
tul ~y0 = f~(~x0 ) nu este pun
t
interior multimii f~(V ).
!
fi
Deoare
e rang x
(~x0 ) i ;m = m, sa presupunem
a determinantul
j
j =1;n
D(f1 ; f2 ; : : : ; fm )
(~x ) 6= 0. Fix^and xm+1 = xm+1;0 ; : : : ; xn = xn0 , fun
tia ve
toD(x1 ; x2 ; : : : ; xm ) 0
riala de m variabile
F~ (x1 ; x2 ; : : : ; xm ) = f~(x1 ; x2 ; : : : ; xm ; xm+1;0 ; : : : ; xn0 )
este o transformare regulata ^n pun
tul ~x00 = (x10 ; : : : ; xm0 ) 2 E 0, unde
E 0 = f~x 2 E j xm+1 = xm+1;0 ; : : : ; xn = xn0 g.
Atun
i pun
tul ~y0 = F~ (x10 ; x20 ; : : : ; xm0 ) = f~(~x0 ) este un pun
t interior al
multimii F~ (U ), unde U este o ve
inatate a pun
tului ~x00 (
onform Teoremei 6.5.3).
Alegem U astfel^n
^at (x1 ; : : : ; xm ; xm+1;0; : : : ; xn0 ) 2 V , pentru 8 (x1 ; : : : ; xm) 2 U .
Dedu
em astfel
a F~ (U ) f~(V ) si de
i ~y0 este pun
t interior si pentru f~(V ).
Contradi
tia la
are am ajuns ne
ondu
e la
on
luzia
a ipoteza fa
uta este falsa.
De
i fun
tiile f1; f2 ; : : : ; fm sunt independente ^n pun
tul ~x0. Q.E.D.
Conse
inta 6.5.2. Da
a fun
tia f~ = (f1 ; : : : ; fm ) : E ! IRm este o trans
formare regulata ^ntr-un pun
t ~x0 2E atun
i fun
tiile reale f1 ; f2 ; : : : ; fm sunt
=1
D(f1 ; f2 ; : : : ; fm )
Demonstratie. Deoare
e
(~x ) 6= 0, rezulta
a rangul maD(x1 ; x2 ; : : : ; xm ) 0
!
fi
tri
ii fun
tionale x
x0 este egal
u numarul fun
tiilor m si de
i
i ;m ^n ~
j j =1;n
fun
tiile f1 ; f2; : : : ; fm sunt independente ^n pun
tul ~x0 ,
onform Teoremei 6.5.5.
=1
299
Q.E.D.
nt^ai
iar ~x0 2E . Da
a fun
tiile fi ; i = 1; m au derivatele partiale de
! ordinul ^
fi
este egal
ontinue ^ntr-o ve
inatate U a lui ~x0 si da
a rangul matri
ii
xj ji =1;m;n
u s m pe U , atun
i printre fun
tiile f1 ; : : : ; fm exista s fun
tii independente
pe U , iar
elelalte m s depind de a
estea.
=1
independente.
Q.E.D.
Conse
inta 6.5.4. Fie fun
tiile f1 ; f2 ; : : : ; fn : D ! IR, D este des
hisa,
u derivatele partiale de ordinul ^nt^ai
ontinue pe D. Atun
i a
este fun
tii sunt
dependente fun
tional pe D da
a si numai da
a determinantul fun
tional
D(f1 ; : : : ; fn )
este identi
zero pe D.
D(x1 ; : : : ; xn )
Exemplul 6.5.4. Fie fun
tiile
f1 (x; y; z ) = xy z; f2 (x; y; z ) = xz + y; f3 (x; y; z ) = (x2 + 1)(y 2 + z 2 );
D(f1 ; f2 ; f3 )
(x; y; z) =
D(x; y; z )
y
z
2x(y2 + z2 )
2y(x2 + 1)
x
2z(x2 + 1)
300
0
0
1
=
=
xy + z
1 + x2
x
2
2
2
2
2
2
2yz(x + 1) + 2x(y + z ) 2xz(x + 1) + 2y(x + 1) 2z(x + 1)
xy + z
1
2
= 0; 8 (x; y; z ) 2 IR3 ,
= 2(1 + x )
(xy + z)(xz + y) xz + y
dedu
em
a fun
tiile f1; f2 ; f3 sunt dependente pe IR3 . Relatia de legatura dintre
a
este fun
tii este f3 = f12 + f22.
6. Pun
te de extrem libere. Extreme
u leg
aturi
Fie fun
tia f : E IRn ! IR, iar ~x0 = (x10 ; x20; : : : ; xn0 ) 2 E .
Denitia 6.6.1. Pun
tul ~x0 2 E se numeste pun
t de extrem lo
al sau relativ
al fun
tiei f da
a exista o ve
inatate V a pun
tului ~x0 astfel ^n
^at diferenta
f (~x) f (~x0 ) pastreaza semn
onstant sau este nula pe V \ E . Pun
tul ~x0 se
numeste pun
t de maxim (pun
t de minim) lo
al sau relativ al fun
tiei f da
a
f (~x) f (~x0 ) 0 (respe
tiv f (~x) f (~x0 ) 0); 8~x 2 V \ E .
Denitia 6.6.2. Da
a ^n inegalitatile de mai sus avem f (~x) f (~x0 ) = 0
numai pentru ~x0 , spunem
a ~x0 este pun
t de maxim lo
al stri
t (respe
tiv pun
t
de minim lo
al stri
t).
Denitia 6.6.3. Da
a f (~x) f (~x0 ) 0, (f (~x) f (~x0 ) 0), 8 ~x 2 E atun
i
~x0 se numeste pun
t de maxim absolut (respe
tiv pun
t de minim absolut).
Ori
e pun
t de extrem absolut este pun
t de extrem relativ. Re
ipro
a nu
este adevarata, dupa
um se vede din gra
ele fun
tiilor desenate ^n gurile de
mai jos. ^In Fig.4 pun
tul x0 este pun
t de minim absolut (de
i si relativ), iar
^n Fig.5 pun
tele x1 ; x2 sunt pun
te de maxim relativ, iar pun
tele x3 ; x4 sunt
pun
te de minim relativ.
Teorema 6.6.1. (Fermat) Da
a fun
tia f : E IRn ! IR are derivate
partiale ^ntr-un pun t de extrem ~x0 2E , atun i derivatele partiale se anuleaza ^n
301
xo
x3
Fig. 4
a el pun t, adi a
x4
0
x1
x2
Fig. 5
rf (~x0) = ~0.
302
pentru pun
tele (x; 0) avem f (x; 0) = x2 0 = f (0; 0), iar pentru pun
tele (0; y)
avem f (0; y) = y2 0 = f (0; 0). De
i ^n pun
tul (0; 0) fun
tia f nu are ni
i
minim lo
al, ni
i maxim lo
al.
Denitia 6.6.5. Pun
tele stationare ale fun
tiei f : E IRn ! IR
are nu
sunt pun
te de extrem se numes
pun
te sa.
Ca si ^n
azul fun
tiilor de o singura variabila reala, vom da ^n
ontinuare
onditii su
iente pentru
a un pun
t stationar sa e pun
t de extrem. De
i vom
identi
a printre pun
tele stationare unele pun
te de extrem (dar nu neaparat
toate pun
tele de extrem).
Denitia 6.6.6. Fun
tia u : IRn ! IR,
u(~h) = a11 h21 + a22 h22 + + ann h2n +2a12 h1 h2 + +2an 1;n hn 1 hn , ~h 2 IRn ,
u aij 2 IR, i; j = 1; n, i j , se numeste forma patrati
a pe spatiul IRn.
Unei forme patrati
e i se aso
iaza matri
ea (aij )ni;j=1 2 Mn(IR), simetri
a,
numita matri
ea formei patrati
e.
(I) 1. Da
a
d2 f (~x0 )(~h) = h1
+
h2
+
+
hn
x
x
x
!f2g
2f
(~x0)hi hj
1
2
n
i;j =1 xi xj
este o forma patrati
a pozitiv denita, adi
a d2 f (~x0 )(~h) > 0; 8 ~h 2 IRn n f~0g,
atun
i pun
tul ~x0 este pun
t de minim.
2. Da
a d2f (~x0)(~h) este o forma patrati
a negativ denita, adi
a
d2 f (~x0 )(~h) < 0; 8 ~h 2 IRn n f~0g, atun
i pun
tul ~x0 este pun
t de maxim.
(II) Da
a d2f (~x0)(~h) este o forma patrati
a nedenita, adi
a 9 ~h0 6= ~0, ~h00 6= ~0
din IRn astfel ^n
^at d2 f (~x0 )(~h0 ) < 0 si d2 f (~x0 )(~h00 ) > 0, atun
i ~x0 nu este pun
t
de extrem (~x0 este pun
t sa).
(III) Da
a d2f (~x0 )(~h) este o forma patrati
a semidenita pozitiv (sau nega-
tiv), adi a
d2 f (~x0 )(~h) 0;
f (~x0 ) =
n
X
303
(respe tiv d2f (~x0 )(~h) 0; 8~h 2 IRn si 9~h00 6= ~0 astfel ^n ^at d2f (~x0 )(~h00)=0),
atun
i nu putem stabili
u ajutorul diferentialei a doua natura pun
tului stationar
~x0 .
si
onvexa), vom apli
a Teorema lui Taylor
u restul lui Peano (Teorema 6.3.3),
de ordinul al doilea. Avem
1
(~x)
1
2
f (~x) = f (~x0 ) + df (~x0 )(~x ~x0 ) + d2 f (~x0 )(~x ~x0 ) +
1!
2!
2! k~x ~x0 k ; 8 ~x 2 V;
(6:6:1)
unde : V ! IR; ~xlim
(~x) = (~x0 ) = 0.
!~x
Pun
tul ~x0 este stationar, de
i df (~x0)(~x ~x0 ) = 0. Atun
i relatia (6.6.1) ne
da
1
(~x)
f (~x) f (~x0 ) = d2 f (~x0 )(~x ~x0 ) +
k
~x ~x0 k2 ; 8 ~x 2 V .
2
2
~x ~x0
Da
a notam
u ~! = k~x ~x k , avem k~!k = 1, iar
0
d2 f (~x0 )(~x ~x0 ) = k~x ~x0 k2 d2 f (~x0 )(~!).
De
i
i
1h
(6:6:2)
f (~x) f (~x0 ) = d2 f (~x0 )(~!) + (~x) k~x ~x0 k2 ; 8 ~x 2 V:
2
(I) 1. Sa presupunem
a d2 f (~x0)(~h) esten pozitiv
denita. ^In a
est
az fun
tia
2
X
f
~! ! Q(~! ) = d2 f (~x0 )(~!) =
(~x0 )!i!j ,
i;j =1 xi xj
denita pe multimea = f~! 2 IRn j k~!k = 1g, este
ontinua si stri
t pozitiva.
Deoare
e multimea este
ompa
ta (^n
hisa si marginita), rezulta
a fun
tia Q
este marginita si ^si atinge marginile. Fie m = inf !~ 2 Q(~!), iar ~!0 un element din
^n
are Q ^si atinge marginea inferioara, m = Q(~!0 ) > 0. Atun
i din (6.6.2)
obtinem
1
f (~x) f (~x0 ) [m + (~x)k~x ~x0 k2 ; 8 ~x 2 V .
2
Fun
tia este
ontinua ^n ~x0 , de
i pentru m > 0 de mai sus exista S (~x0; )
astfel ^n
^at
j(~x)j < m; 8 ~x 2 S (~x0 ; ) sau m < (~x) < m; 8 ~x 2 S (~x0 ; ).
0
304
Rezulta atun
i
1
f (~x) f (~x0 ) (m m)k~x ~x0 k2 = 0; 8 ~x 2 S (~x0 ; ),
2
(putem
onsidera < r). A
easta ultima inegalitate ne
ondu
e la
on
luzia
a
pun
tul ~x0 este pun
t de minim lo
al pentru fun
tia f .
2. Da
a d2f (~x0 )(~h) este negativ denita atun
i diferentiala a doua a fun
tiei
g (~x) = f (~x) este pozitiv denita. Conform pun
tului 1, ~x0 este pun
t de minim
pentru fun
tia g, de
i ~x0 este un pun
t de maxim pentru fun
tia f .
(II) Da
a d2f (~x0 )(~h) este o forma patrati
a nedenita, atun
i exista ve
torii
~h0
~h00
!~ 0 = ~ 0 , ~! 00 = ~ 00 2 astfel ^n
^at d2 f (~x0 )(~! 0 ) < 0 si d2 f (~x0 )(~! 00) > 0.
kh k
kh k
Fun
tiile
t ! F (t) = f (~x0 + t~! 0 ) si t ! G(t) = f (~x0 + t~! 00 ); ~x0 + t~! 0 ; ~x0 + t~! 00 2 V
au derivate de ordinul al doilea
ontinue si satisfa
onditiile
F 0 (0) = df (~x0 )(~! 0 ) = 0; G0 (0) = df (~x0 )(~! 00) = 0,
adi
a t = 0 este pun
t stationar pentru fun
tiile F si G. ^In plus
F 00 (0) = d2 f (~x0 )(~! 0) < 0; G00 (0) = d2 f (~x0 )(~! 00 ) > 0.
Conform Conse
intei 5.4.1 rezulta
a t = 0 este pun
t de maxim pentru F si
pun
t de minim pentru G, adi
a 9 > 0 astfel ^n
^at pentru 0 < jtj < are lo
f (~x0 + t~! 0 ) f (~x0 ) si f (~x0 + t~! 00 ) f (~x0 ).
De ai
i dedu
em
a ~x0 nu este pun
t de extrem pentru fun
tia f .
(III) Da
a d2f (~x0 )(~h) este semidenit0a pozitiv sau negativ, ^nseamn
a e1 a
0
00
~
~
xista ~!0 2 astfel ^n
^at d2f (~x0 )(~!0) = 0, ~!0 = ~h0 sau ~!0 = ~h00 A. Atun
i
kh k
kh k
relatia (6.6.2) ne da
~x ~x0
1
f (~x) f (~x0 ) = (~x)k~x ~x0 k2 ; pentru ~x
u
2
k~x ~x0 k = ~!0; adi
a
~x = ~x0 + ~h0 sau ~x = ~x0 + ~h00 .
Deoare
e semnul lui (~x) nu este
unos
ut, nu putem stabili natura pun
tului
stationar ~x0 . Q.E.D.
n
X
2f
(~x )h h este hessiana
Matri
ea formei patrati
e d2f (~x0)(~h) =
x x 0 i j
i;j =1
305
f
(~x0 ). ^In ipotezele Teoremei 6.6.2, a
easta
= x x
j i
matri
e este simetri
a (
onform Criteriului lui S
hwarz). Sa
onsideram sirul
minorilor prin
ipali ai matri
ii H (f )(~x0), adi
a
a11 a12 a1n
a
a
a
a11 a12
21
22
2
n
; :::; =
1 = a11 ; 2 =
n
.
.
.
. ..
.. .
a21 a22
.
an1 an2 ann
Combin^and Teorema 6.6.2
u Teorema lui Sylvester de la forme patrati
e
obtinem
H (f )(~x0 ) = (aij )ni;j =1,
u aij
3. Da
a
1 0; 2 0; : : : ; n 0 sau 1 0; 2 0; : : : ; ( 1)nn 0
si exista
el putin un element j 2 f1; 2; : : : ; ng astfel ^n
^at j = 0 ^n e
are
din sirurile de mai sus, atun
i d2 f (~x0 )(~h) este semidenita pozitiv, respe
tiv
semidenita negativ, de
i nu putem de
ide natura pun
tului ~x0
u ajutorul lui
d2 f (~x0 )(~h).
4. Da
a sirul minorilor prin
ipali 1; : : : ; n nu este ^n ni
i unul din
azurile
pre
edente, atun
i d2 f (~x0 )(~h) este nedenita, de
i ~x0 nu este pun
t de extrem.
^In
azul fun
tiilor de doua variabile, Teorema 6.6.2 ne
ondu
e la urmatoarea
teorema.
1.
Atun
i
Da
a AC
A=
2f
2f
2f
(
x
;
y
)
;
B
=
(
x
;
y
)
;
C
=
(x ; y ):
x2 0 0
xy 0 0
y 2 0 0
306
2. Da
a AC
3. Da
a AC
4. Da
a AC
B 2 > 0 si A < 0 atun
i (x0 ; y0) este pun
t de maxim pentru f .
B 2 < 0 atun
i pun
tul (x0 ; y0 ) nu este pun
t de extrem.
B 2 = 0 atun
i nu putem stabili natura pun
tului stationar
u
ajutorul diferentialei a doua ^n pun
tul (x0 ; y0 ).
z
z
(0
;
0)
=
0,
B
=
(0; 0) = 3,
Pentru pun
tul M1 (0; 0) avem A = x
2
xy
2z
C = 2 (0; 0) = 0, iar AC B 2 = 9 < 0. Rezulta
a M1 nu este pun
t de
y
extrem (este pun
t sa). Pentru pun
tul M2 (1; 1) avem A = 6, B = 3, C = 6,
iar AC B 2 = 27 > 0, A > 0. Rezulta
a M2 este pun
t de minim lo
al pentru
fun
tia z, iar valoarea minima este z(1; 1) = 1.
Exemplul 6.6.3. Sa
onsideram fun
tia
u(x; y; z ) = x3 + y 2 + z 2 + 12xy + 2z; (x; y; z ) 2 IR3 .
Pun
tele stationare ale fun
tiei u sunt solutiile sistemului
8
u
8
>
>
(
x; y; z ) = 0
>
2
>
>
>
>
x
> 3x + 12y = 0
>
<
<
u
(x; y; z) = 0 ) >> 2y + 12x = 0
>
> y
>
>
:
>
>
u
2z + 2 = 0
>
:
(
x; y; z ) = 0
z
Obtinem pun
tele M1 (0; 0; 1) si M2(24; 144; 1).
Derivatele partiale de ordinul al doilea ale fun
tiei u sunt
307
2u
2u
2u
2u
2u
=
6
x;
=
2
;
=
2
;
=
12
;
x2
y 2
z 2
xy
xz
Diferentiala a doua a fun
tiei u ^n pun
tul M1 este
d2 u(0; 0; 1) = 2dy 2 + 2dz 2 + 24dx dy .
= 0;
2u
yz
= 0.
Fie fun
tia f : E ! IR, unde E este o multime des
hisa din IRn, iar A E .
Denitia 6.6.7. Spunem
a fun
tia f are ^n ~x0 2 A un extrem relativ la
multimea A, da
a restri
tia fun
tiei f la multimea A are^n pun
tul ~x0 un extrem.
De
i f are ^n ~x0 un maxim (minim) relativ la multimea A da
a exista o
ve
inatate V a lui ~x0 astfel ^n
^at
f (~x) f (~x0 ); (respe
tiv f (~x) f (~x0 ) ) 8 ~x 2 V \ A.
Pun
tul ~x0
are veri
a inegalitatea de mai sus se numeste pun
t de maxim,
(respe
tiv pun
t de minim) al fun
tiei f relativ la multimea A.
Extremele fun
tiei f relative la o multime A E se numes
extreme
onditionate, iar extremele unei fun
tii studiate la ^n
eputul se
tiunii se mai numes
extreme libere sau extreme ne
onditionate.
308
(6:6:3)
Fi
are ^n pun
tul ~x0 rangul m. Da
a ~x0 este pun
t de extrem al fun
tiei
xj ji =1;m;n
f ,
onditionat de sistemul (6.6.3), atun
i exista ~0 2 IRm astfel ^n
^at (~x0 ; ~0 )
este pun
t stationar al fun
tiei L, de
i solutie a sistemului
=1
8
>
>
>
<
>
>
>
:
f
F
F
L ~
(
~x; ) =
(
~x) + 1 1 (~x) + + m m (~x) = 0; i = 1; n;
xi
xi
xi
xi
L ~
(~x; ) = Fj (~x) = 0; j = 1; m:
j
Demonstratie.
Deoare e matri ea
Fi
are ^n pun
tul ~x0
xj ji =1;m;n
=1
(6:6:4)
rangul m
309
310
Din relatiile (6.6.6) si (6.6.7) dedu
em, pentru ori
e sistem de numere 1 ; 2;
: : : ; m ,
a
!
m
m
Fi
F
f X
f X
i
i i d'2 + +
+
d'1 +
+
x1 i=1 x1 !
x2 i=1 x2
!
m
m
X
f X
Fi
Fi
f
+ x + i x d'm + x + i x
dxm+1 +
(6:6:8)
m
m
m+1 ! i=1
m+1
i=1
m
f X
Fi
+ + x
+ i x
dxn = 0:
n
n
i=1
Alegem numerele 1; 2; : : : ; m astfel ^n
^at
oe
ientii diferentialelor d'1;
d'2 ; : : : ; d'm sa se anuleze, adi
a
f
F
F
F
(
~x0 ) + 1 1 (~x0 ) + 2 2 (~x0 ) + + m m (~x0 ) = 0; i = 1; m: (6:6:9)
xi
xi
xi
xi
Sistemul de mai sus ^n 1 ; 2; : : : ; m are solutie uni
a ~0 = (10 ; 20; : : : ; m0 ),
deoare
e DD((Fx1;; :: :: :: ;; Fx m)) )(~x0 ) 6= 0.
1
m
Cu valorile m10 ; 20 ; : : : !; m0 egalitatea (6.6.8) se ms
rie !
X
Fi
f X Fi
f
+
i
dxm+1 + +
+
dxn = 0:
xm+1 i=1 xm+1
xn i=1 i xn
Pentru
a a
easta egalitate sa aiba lo
pentru ori
e valori ale variabilelor
independente dxm+1 ; : : : ; dxn este ne
esar si su
ient sa se anuleze
oe
ientii
a
estor variabile
m
X
f
F
(
~x0 ) + i i (~x0 ) = 0; j = m + 1; n:
xj
i=1 xj
(6:6:10)
Din (6.6.9) si (6.6.10) rezulta
a (~x0 ; ~0) este solutie a sistemului (6.6.4).
Q.E.D.
!
Fi
Denitia 6.6.9. Un pun
t ~x0 2 E pentru
are rang
(~x ) = m se
xj 0
numeste pun
t stationar (
riti
) al fun
tiei f
onditionat de sistemul (6.6.3) da
a
9 ~0 2 IRm astfel ^n
^at (~x0 ; ~0) 2 E IRm este pun
t stationar al fun
tiei lui
Lagrange, adi
a (~x0 ; ~0) este solutie a sistemului (6.6.4).
Teorema 6.6.5 ne spune
a ori
e pun
t de extrem
onditionat este pun
t
stationar
onditionat. Re
ipro
a nu este adevarata.
311
nXm
nXm
k;l=1
adi
a o forma patrati
a pe spatiul IRn m2. Ai
i aik se2 exprima ^n fun
tie de
Fi
F
Fi
f
(
~x0 ), iar Akl ^n fun
tie de i (~x0 ),
(
~x0 ),
(~x ); i = 1; m;
xj
xj
xj xl
xj xl 0
j; l = 1; n.
Din Teorema 6.6.2 dedu
em atun
i
a) da
a d2(~x0 ) este forma patrati
a pozitiv (negativ) denita, atun
i ~x0 este
pun
t de minim (respe
tiv maxim) pentru f
onditionat de sistemul (6.6.3);
b) da
a d2(~x0 ) este forma patrati
a nedenita, atun
i ~x0 nu este pun
t de
extrem pentru f ;
312
) da
a d2 (~x0 ) este semidenita pozitiv sau negativ, atun
i nu putem stabili
natura pun
tului ~x0 numai
u ajutorul diferentialei a doua a lui .
Exemplul 6.6.4. Sa determinam extremele fun
tiei f (x; y; z ) = xyz ,
onditionate de e
uatiile x2 + y2 + z2 = 1 si x + y + z = 0 ^n IR3 .
Fun
tia lui Lagrange este
L(x; y; z; ; ) = xyz + (x2 + y 2 + z 2 1) + (x + y + z ).
Pun
tele sale8stationare sunt solut
iile sistemului
8
L = 0
>
>
yz + 2x + = 0
>
>
>
>
>
> x
>
>
>
>
L = 0
>
>
xz + 2y + = 0
>
>
>
>
<
< y
L = 0
) >> xy + 2z + = 0
z
>
>
>
>
L = 0
>
>
>
>
x2 + y 2 + z 2 1 = 0
>
>
>
>
>
>
>
>
:
: L
x + y + z = 0:
= 0
Pun^and
onditia
a sistemul format din primele trei e
uatii ale sistemului de
mai sus ^n ne
unos
utele
si sa e
ompatibil obtinem e
uatia
yz 2x 1
x)(z x)(y z ) = 0.
xz 2y 1 = 0 ) (y
xy 2z 1
Astfel 8sistemul de mai sus este e
hivalent
u sistemul
>
= 31 (yz + xz + xy )
>
>
>
>
>
>
2x = yz
>
>
<
(y x)(z x)(y z) = 0
>
>
>
>
>
x2 + y 2 + z 2 = 1
>
>
>
>
:
x+y+z =0
Obt
inem
solut
iile
M1 p16 ; p16 ; p26
u = 2p1 6 ; = 61 ; M2 p16 ; p16 ; p26
u = 2p1 6 ; = 16 ;
M3 p16 ; p26 ; p16
u = 2p1 6 ; = 61 ; M4 p16 ; p26 ; p16
u = 2p1 6 ; = 16 ;
M5 p26 ; p16 ; p16
u = 2p1 6 ; = 61 ; M6 p26 ; p16 ; p16
u = 2p1 6 ; = 16 :
Sa
onsideram fun
tiile
1 (x; y; z) = L(x; y; z; 2p1 6 ; 61 ) = xyz + 2p1 6 (x2 + y2 + z2 1) + 16 (x + y + z);
2 (x; y; z) = L(x; y; z; 2p1 6 ; 16 ) = xyz 2p1 6 (x2 + y2 + z2 1) + 16 (x + y + z):
Vom studia diferentialele de ordinul al doilea ale fun
tiei 1 ^n pun
tele
313
si M5 si apoi ale fun
tiei 2 ^n pun
tele M2; M4 si M6 . Legaturile din
problema ne8 dau
8
< dz = dx
< x dx + y dy + z dz = 0
dy
)
: (x
: dx + dy + dz = 0
z ) dx + (y z ) dy = 0:
Pentru pun
tul M1 avem
d2 1 (M1 ) = p16 dx2 + p16 dy 2 + p16 dz 2 p46 dx dy + p26 dx dz + p26 dy dz ,
8
8
< dz = dx
< dy = dx
dy
are ^n prezenta legaturilor : p3
)
3
: dz = 0;
6 dx + p6 dy = 0
p
devine d21 (M1) = 6 dx2 . Rezulta
a pun
tul M1 este pun
t de minim pentru
fun
tia f supusa la
ele doua legaturi, iar f (M1) = 3p1 6 . Asemanator se arata
a M3 si M5 sunt si ele pun
te de minim pentru f , iar f (M3) = f (M5 ) = 3p1 6 .
Pentru pun
tul M2 avem
d2 2 (M2 ) = p16 dx2 p16 dy 2 p16 dz 2 + p46 dx dy p26 dx dz p26 dy dz .
8
<
)
Legaturile dintre diferentialele dx; dy si dz sunt : dzp3= dx p3 dy
dx
dy
=
0
6
6
8
< dz = 0
: dy = dx:
p
Obtinem d22 (M2 ) = 6 dx2 . Dedu
em
a pun
tul M2 este pun
t de maxim
pentru fun
tia f supusa la
ele doua legaturi, iar f (M2 ) = 3p1 6 . Asemanator se
arata
a M4 si M6 sunt pun
te de maxim pentru f , iar f (M4 ) = f (M6) = 3p1 6 .
De
i fun
tia f supusa la
ele doua legaturi admite trei pun
te de minim
M1 ; M3 si M5
u valoarea fmin = 3p1 6 si trei pun
te de maxim M2 ; M4 si M6
u valoarea fmax = 3p1 6 .
M1 ; M3
Exer
it
ii
si probleme
1. S
a se
al
uleze, folosind denitia, urmatoarele derivate partiale
f
x
f
a) (0; 1) si (1; 1) pentru fun
tia f (x; y) = ar
tg ;
x
y
y
f
f
f
b) ( 1; 0; 1), (1; 2; 1), (1; 1; 3) pentru fun
tia f (x; y; z ) = x3 + 3x2 y + z 3 .
x
y
z
2. S
a se
al
uleze derivatele partiale de ordinul ^nt^ai si de ordinul al doilea pentru
314
315
316
Sa se
al
uleze derivatele y0 si z 0 ale fun
tiilor y = y(x) si z = z (x) denite
prin sistemul urm
ator
8
< x+y+z
4=0
: x2 + y 2 + z 2
2x 10 = 0;
^n pun
tul A(2; 3; 1), (x = 2; y 8
= 3; z = 1).
< xyu yv 2 + 2v 3 = 0
21. Fie sistemul de e
uat
ii : 2
4u + 2v2 x3 y = 0:
Sa se arate
a sistemul se poate rezolva gasind u si v
a fun
tii de x si y ^ntr-o
u u v v
ve
inatate a pun
tului (x; y; u; v) = (1; 2; 0; 1) si sa se determine , , , .
x y x y
22. S
a se arate
u ajutorul determinantilor fun
tionali
a ^ntre grupurile de fun
tii
indi
ate^n
ontinuare exista relat
ii de legatura dire
te. Sa se gaseas
a apoi a
este relatii.
8
1
>
8
>
u=
>
ax
>
(x y)(x z )
>
>
>
>
< u= p 2
<
2
1
x
+
y
a) >
b) > v = (y z )(y x)
by
>
>
;
: v= p 2
>
>
1
>
x + y2
>
;
: w=
(
z
x
)(
z y)
8
>
>
u=x+y+z
>
<
) > v = x3 + y3 + z 3 + 6xyz
>
>
: w = xy (x + y ) + yz (y + z ) + zx(z + x);
8
>
>
u=x+y+z
>
<
d) > v = x2 + y2 + z 2 xy yz zx
>
>
: w = x3 + y 3 + z 3
3xyz:
23. S
a se stabileas
a da
atoarele
fun
tii
a urm
z+x
x+y
y+z
; v=g
; w=h
u=f
y+z x
z+x y
x+y z
sunt ^n dependenta fun
tionala (f; g; h sunt fun
tii bije
tive).
24. S
a se determine fun
tia ' astfel ^n
^at u = '(x + y) si v = '(x)'(y) sa e ^n
dependenta fun
tionala.
25. S
a se determine extremele urmatoarelor fun
tii
a) z (x; y) = 2x2 + 2xy 5y2 + 6x + 6y; (x; y) 2 IR2 ;
b) z (x; y) = (x + y)e (x2 +y2 ) ; (x; y) 2 IR2 ;
) z (x; y) = x3 y2 (a x y); (x; y) 2 IR2 ; a > 0;
d) z (x; y) = sin x + sin y +
os(x + y); 0 < x < 32 ; 0 < y < 32 .
e) u(x; y; z ) = xy2 z 3 (a x 2y 3z ); (x; y; z ) 2 IR3 ; a > 0;
20.
317
y2 z 2 2
f) u(x; y; z ) = x + + + ; x; y; z > 0.
4x y z
26. S
a se determine triunghiul de arie maxima
are se poate ^ns
rie ^ntr-un
er
de raza data R.
27. S
a se ^mparta numarul 24 ^n trei parti astfel ^n
^at produsul lor sa e maxim.
28. S
a se arate
a fun
tia f : IR2 ! IR denita prin f (x; y) = (1 + ey )
os x yey
are o innitate de maxime lo
ale si ni
i un minim lo
al.
29. S
a se determine pun
tele de extrem
u legaturi ale urmatoarelor fun
tii
x y
a) z (x; y) = x2 + y2 ; + = 1; (a; b > 0);
a b
b) z (x; y) =
os2 x +
os2 y; x y = ; x; y 2 (0; 2);
4
x2 y 2
) z (x; y) = x + y; 2 + 2 = 1; (a; b > 0);
a
b
d) u(x; y; z ) = xy + xz + yz ; xyz = 1; ^n domeniul x > 0; y > 0; z > 0;
e) u(x; y; z ) = xm yn z p ; x + y + z = a; (a > 0; m; n; p 2 IN ; m; n; p 2);
f) u(x; y; z ) = xyz
u xy + xz + yz = 8; x + y + z = 5.
30. Se d
a un
er
si trei pun
te xe A; B; C ^n planul
er
ului. Sa se determine
pun
tul M pe
er
astfel ^n
^at suma MA2 + MB 2 + MC 2 sa e maxima sau minima.
31. S
a se determine triunghiul ABC pentru
are produsul sinm A sinn B sinp C ,
m; n; p > 0 este maxim.
318
319
320
Bibliograe
BIBLIOGRAFIE
1. N. Calistru, Gh. Ciobanu, Curs de Analiza Matemati
a, Vol.I, Institutul
Politehni
Iasi, 1988.
2. G.M. Fihtenholt, Curs de
al
ul diferential si integral, Vol.I, Editura Tehni
a,
Bu
uresti, 1963.
3. G.M. Fihtenholt, Curs de
al
ul diferential si integral, Vol.II, Editura Tehni
a,
Bu
uresti, 1964.
4. G.M. Fihtenholt, Curs de
al
ul diferential si integral, Vol.III, Editura Tehni
a,
Bu
uresti, 1965.
5. N. Gheorghiu, T. Pre
upanu, Analiza matemati
a, Editura Dida
ti
a si Pedagogi
a, Bu
uresti, 1979.
6. C. Ia
ob, ... (
ole
tiv), Matemati
i
lasi
e si moderne, Vol.I, Editura Tehni
a,
Bu
uresti, 1978.
7. O.V. Manturov, N.M. Matveev, A
ourse of higher mathemati
s, Mir Publishers, Mos
ow, 1989.
8. C. Meghea, Bazele analizei matemati
e { Tratat de analiza, Editura Stiinti
a
si En
i
lopedi
a, Bu
uresti, 1977.
9. M. Ni
oles
u, Analiza matemati
a, Vol.I, Editura Tehni
a, Bu
uresti, 1957.
10. M. Ni
oles
u, Analiza matemati
a, Vol.II, Editura Tehni
a, Bu
uresti, 1958.
11. M. Ni
oles
u, Analiza matemati
a, Vol.III, Editura Tehni
a, Bu
uresti, 1960.
12. M. Ni
oles
u, N. Din
uleanu, S. Mar
us, Analiza matemati
a, Vol.I, Editura
Dida
ti
a si Pedagogi
a, Bu
uresti, 1966.
13. A. Pre
upanu, Bazele analizei matemati
e, Editura Universitatii "Al.I.Cuza",
Iasi, 1993.
14. Gh. Siret
hi, Cal
ul diferential si integral, Vol.I, Notiuni fundamentale, Editura Stiinti
a si En
i
lopedi
a, Bu
uresti, 1985.
15. Gh. Siret
hi, Cal
ul diferential si integral, Vol.II, Exer
itii, Editura Stiinti
a si En
i
lopedi
a, Bu
uresti, 1985.
Bibliograe
321
16. O. Stanasila, Analiza matemati
a, Editura Dida
ti
a si Pedagogi
a, Bu
uresti, 1981.
17. R. Tudora
he, Culegere de probleme de analiza matemati
a, Vol.I Cal
ulul
diferential, Universitatea Tehni
a "Gh. Asa
hi", Iasi, 2000.
18. R. Tudora
he, Culegere de probleme de analiza matemati
a, Vol.II Cal
ulul
integral, Universitatea Tehni
a "Gh. Asa
hi", Iasi, 2001.