Dr.

Valentin Nădășan

Incursiune în

FITOTERAPIE

Redactor: Alina Badea Tehnoredactare: George Toncu Corectura: Lavinia Goran Coperta: Emilian Popescu Desene executate de: Zsóka Banga, Liliana Roºca, Szilárd Vass © 2003, Editura „Viaþã ºi Sãnãtate”, Bucureºti

www.viatasisanatate.ro

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale Incursiune în Fitoterapie / Valentin Nãdãºan – Bucureºti, 2003 ISBN – 973-9484-94-8

NOTÃ: Scopul acestei cãrþi este de a informa ºi a educa cititorul în ceea ce priveºte prevenirea ºi tratarea raþionalã a bolilor cu ajutorul plantelor medicinale, ºi nu de a înlocui consultaþia ºi tratamentul medical de specialitate!

CUPRINS
Un nou imperiu .................................................... 9 Puþinã teorie ...................................................... 13 Puþinã practicã .................................................. 18 Plante medicinale din flora localã ................. 24
Afinul ............................................................... 24 Albãstrelele ...................................................... 27 Anasonul .......................................................... 28 Angelica ........................................................... 30 Anghinarea ....................................................... 31 Brusturele ......................................................... 35 Busuiocul-cerbilor ........................................... 37 Busuiocul ......................................................... 38 Castanul sãlbatic .............................................. 39 Cãtina albã ....................................................... 41 Cerenþelul ........................................................ 44 Chimenul ......................................................... 45 Cicoarea ........................................................... 47 Cimbriºorul ...................................................... 49 Cimbrul de grãdinã .......................................... 50 Cireºul .............................................................. 52 Ciuboþica-cucului ............................................ 53 Ciumãrea .......................................................... 54 Coacãzul negru ................................................ 55 Coada-calului .................................................. 56 Coada-racului .................................................. 58 Coada-ºoricelului ............................................ 59

4

Incursiune în FITOTERAPIE
Coriandrul ........................................................ 62 Crãiþele ............................................................. 63 Creþiºoara ......................................................... 64 Creþuºca ........................................................... 65 Cruºinul ........................................................... 66 Dudul ............................................................... 68 Dracila .............................................................. 69 Dreþe ................................................................. 71 Fasolea ............................................................. 71 Feniculul .......................................................... 72 Feriga ............................................................... 74 Frasinul ............................................................ 75 Fumãriþa ........................................................... 76 Gãlbenelele ...................................................... 77 Genþiana ........................................................... 79 Ghimpele .......................................................... 80 Hameiul ............................................................ 81 Holera ............................................................... 82 Iarba-mare ........................................................ 83 Iarba-mâþei ....................................................... 85 Ienupãrul .......................................................... 86 Isopul ............................................................... 87 Lemnul-dulce ................................................... 90 Levãnþica ......................................................... 92 Lichenul-renului .............................................. 93 Lucerna ............................................................ 94 Lumânãrica ...................................................... 95 Mãceºul ............................................................ 96 Mãrarul ............................................................. 99 Mãghiranul .................................................... 100 Menta ............................................................. 101 Meriºorul ........................................................ 103 Mesteacãnul ................................................... 105 Murul ............................................................. 106

Cuprins
Muºeþelul ....................................................... 108 Muºtarul negru ............................................... 110 Nalba-mare ..................................................... 112 Nalba .............................................................. 113 Nucul .............................................................. 114 Obligeana ....................................................... 116 Osul-iepurelui ................................................ 118 Pãducelul ....................................................... 119 Pãpãdia ........................................................... 121 Pãtlagina ........................................................ 123 Pelinul ............................................................ 125 Pinul ............................................................... 127 Pirul ................................................................ 129 Plãmânãrica .................................................... 130 Plopul ............................................................. 131 Podbalul ......................................................... 132 Porumbarul ..................................................... 134 Porumbul ........................................................ 135 Rãchitanul ..................................................... 136 Reventul ........................................................ 138 Roiniþa ........................................................... 139 Rostopasca ..................................................... 140 Roºcovul ........................................................ 142 Rozmarinul .................................................... 142 Salcâmul ........................................................ 144 Salcia .............................................................. 145 Salvia ............................................................. 147 Saschiul .......................................................... 149 Scaiul-vânãt ................................................... 150 Schinelul ........................................................ 151 Scoruºul de munte ......................................... 152 Siminocul ....................................................... 153 Socul .............................................................. 154 Sovârvul ......................................................... 155

5

............................................................................. 202 Schinduful .................................... 193 Ginseng .................................................... 156 Stejarul .................................................... 163 Tãtãneasa ............................................................................................... 185 Armurariul ............................ 200 Ipeca ..................................................... 176 Urzica ......................................... 181 Plante medicinale din flora lumii .................... 187 Ceapa-de-mare ........................6 Incursiune în FITOTERAPIE Splinuþa .................................. 164 Teiul ....................................... 172 Turiþa-mare ........................... 168 Trei-fraþi-pãtaþi ............ 198 Hamamelis .......................................................................................................... 194 Ghimberul ................................................. 170 Trifoiul-roºu ......................................................... 173 Þintaura ............................................................................................. 159 Sunãtoarea ..................... 183 Arborele templier ............................ 183 Aloe vera ............................... 192 Floarea-patimilor .. 174 Unguraºul ................................................................................................................ 179 Valeriana ................................................................... 200 Pinul maritim ........ 203 ........................................ 202 Psyllium .................. 157 Strugurii-ursului ............................................................................................................................ 166 Traista-ciobanului ................................................. 188 Echinacea .................................................................................................................................................................................................................................. 158 Sulfina ....................................................................... 177 Urzica-moartã ......... 189 Eucaliptul ........... 160 Talpa-gâºtii ... 171 Troscotul .............

.................. 212 Mãselariþa ................. 217 Tãtãneasa ............................................. 215 Ruºcuþa de primãvarã ....... 212 Mãtrãguna ............. 205 Sarsaparilla ..... 225 Bolile reumatice .............................................. 209 Ciumãfaia .............. 219 Plante cu toxicitate crescutã sau efecte adverse la supradozare ............. 214 Oleandrul ................ 222 Ateroscleroza ........................................... 209 Brânduºa de toamnã ................................................... 216 ªtirigoaia ....................................................... 213 Obligeana ...................................................................................................................................................................................................................... 216 Sulfina ........ 206 Turmericul ................................................................................................. 210 Degeþelul ................................... 215 Pelinul ...................................................................................................................... 219 Plantele medicinale în tratamentul bolilor.............................................................................. 221 Palpitaþiile .......................................................................................................... 211 Lãcrãmioara ......................... 222 Hipertensiunea arterialã ...................................................... 223 Boala varicoasã ºi hemoroizii ........ 205 ªofranul ............................ 218 Zârna .................................................................................................................................................................................................................................. 208 Arnica ...................................Cuprins Senna ............................................. 207 7 Specii locale cu toxicitate crescutã ..................................... 217 Vâscul ................ 214 Omagul .................................. 221 Cardiopatia ischemicã .. 226 Guta ....................................... 210 Cornul-secarei ... 227 .................

.......................................8 Incursiune în FITOTERAPIE Inapetenþa ....................... 232 Constipaþia ......................... 238 Afecþiunile prostatei ..... 229 Enterocolitele ºi diareea ...... 250 Glosarul termenilor de specialitate ...... 236 Afecþiunile aparatului urinar ........................ 242 Obezitatea .. 235 Afecþiunile respiratorii ............................... 279 Bibliografie .................. 234 Parazitozele intestinale ...... 245 Depresia ............................................................................... 250 Calendarul recoltãrii plantelor medicinale ......... 230 Arsurile retrosternale ......... 232 Afecþiunile hepato-biliare ...................................... 235 Alte afecþiuni ºi simptome digestive ............................................................................................ 247 Deficienþele sistemului imunitar ....................... 246 Migrena ºi cefaleea simplã ............................................................. 244 Insomnia ..... 257 Indexul denumirilor populare ºi ºtiinþifice ..................................... 269 Indexul bolilor care beneficiazã de fitoterapie .............................................. 291 ................................................................................................................. 229 Meteorismul abdominal ............. 248 Cancerul ............................................. 242 Diabetul zaharat ................................. 248 Fitoterapia în perioada sarcinii ºi alãptãrii ......... 228 Ulcerul gastric ºi duodenal ..........

care ne apãrã de cancer. peste 50% din populaþie preferã. un „medicament vegetal”. varza. Oricum. ªtiinþa ºi cercetarea medicalã. active din punct de vedere biologic. menta. rozmarinul. au rezultat imense baze de date care catalogheazã cu o acurateþe ºi detalii nãucitoare o imensitate de substanþe chimice de origine vegetalã. Printre plantele cu acþiune protectoare pronunþatã se numãrã usturoiul. ca ºi companiile farmaceutice dovedesc o preocupare crescândã faþã de resursele medicinale oferite de regnul vegetal. turmericul. busuiocul ºi altele. nici mãcar sondajele de opinie cu privire la preferinþele populaþiei nu redau în toatã amploarea lor transformãrile profunde care au avut loc în ultimele decenii. continuã cu ceapa. ghimberul. Ca urmare a eforturilor fãcute de cercetãtori în cadrul marilor universitãþi din lume. Potrivit unor sondaje de opinie publicã. în caz de îmbolnãvire. cimbriºorul. cu care de altfel sunt înrudite. rãdãcinile de lemn-dulce ºi o serie întreagã de plante din familia umbeliferelor. Lista plantelor-scut. soia. Pentru ilustrarea acestei explozii informaþionale în domeniul compuºilor de origine vegetalã vom aminti un exemplu . începând chiar cu morcovul.1 UN NOU IMPERIU Vremea când interesul pentru plantele medicinale era considerat o simplã modã a trecut de mult. sovârvul. în timp ce mai puþin de 25% s-au pronunþat în favoarea „medicamentelor de sintezã”. Institutul Naþional al Cancerului din SUA a identificat peste 30 de plante cu proprietãþi protectoare faþã de bolile canceroase. salvia.

site-urile cu profil medical de pe Internet. pe bazã de plante. Industria farmaceuticã se transformã ºi ea în mod surprinzãtor o datã cu aceste noi descoperiri. legume. adeseori complete. sunt incluºi peste 100 de compuºi de provenienþã vegetalã cum ar fi aconitina (din planta numitã omag). Practic. de produse noi. pe teritorii întinse. atropina (din mãtrãgunã) etc. aescina (din castanul sãlbatic). intervin în procesele de formare a cheagurilor sanguine. S-a stabilit cu certitudine cã bioflavonoizii din fructe. cereale ºi ierburi au nenumãrate proprietãþi benefice pentru sãnãtatea omului. Indiferent ce resurse am sonda – literatura scrisã de specialitate. rapoartele congreselor medicale –. diversificând în mod semnificativ oferta de medicamente. ale polifenolilor. ale carotenoizilor ºi ale multor altor clase de substanþe. interesul companiilor farmaceutice ºi fondurile investite de cele mai prestigioase instituþii de cercetare cresc: tãrâmul sau lumea compuºilor fitochimici. ale sterolilor vegetali. De asemenea. acidul anisic (din anason). Asistãm la apariþia ºi chiar expansiunea unui adevãrat imperiu ale cãrui margini se îndepãrteazã tot mai mult de corpul clasic de cunoºtinþe. Se ºtie la ora actualã cã bioflavonoizii acþioneazã ca antioxidanþi. alcãtuit în cadrul Institutului de Cercetare a Nutriþiei Umane Beltsville din SUA. Una dintre ideile cãlãuzitoare care ne-au influenþat pe parcursul scrierii acestei cãrþi a fost gândul de a vã prilejui o incursiune în . neutralizând efectele nocive ale radicalilor liberi. toate de origine vegetalã. toate companiile producãtoare s-au adaptat rapid la noile tendinþe. este evident cã noþiuni ca „substanþe fitochimice” au câºtigat în ultimii ani o circulaþie tot mai largã. Se publicã tot mai multe studii ºtiinþifice despre proprietãþile biologice ale fenolilor. inaugurând linii. pe mãsurã ce curiozitatea savanþilor. mass-media de profil. întârziind fenomenul de aterosclerozã.10 Incursiune în FITOTERAPIE luat la întâmplare: numai în dreptul literei „A” din indexul substanþelor fitochimice. în care diversele clase de compuºi formeazã la rândul lor continente de sine stãtãtoare.

Jucaþi-vã cu toatã responsabilitatea „de-a recunoaºterea ierburilor” ºi veþi vedea cã veþi avea satisfacþii pe care poate. a observat cu mai bine de zece ani înainte de sfârºitul mileniului II o nouã „megatendinþã” în domeniul asistenþei medicale. Realitatea ºi experienþa ne-au arãtat cã uneori . ca orice carte despre tratamente cu plante medicinale. le-aþi trecut cu vederea pânã acum. ci mai mult decât atât se va concretiza într-o ieºire realã. Aº îndrãzni sã sper cã invitaþia lansatã nu va fi înþeleasã doar ca o chemare la un parcurs teoretic. Dorinþa noastrã este ca aceste pagini sã contribuie la o mai responsabilã exploatare a capitalului de viaþã ºi sãnãtate pe care orice om îl primeºte spre administrare în beneficiul propriu ºi al semenilor sãi. spre o mai mare responsabilitate faþã de propria sãnãtate. un faimos analist al celor mai semnificative evoluþii din societatea modernã americanã ºi mondialã. „pe teren”. ultimele decenii au însemnat o orientare tot mai vizibilã a societãþii spre autoîngrijire. Considerãm cã. în ciuda agresiunii umane ºi poluãrii industriale. desigur. mai mulþi oameni încearcã sã evite produsele medicamentoase fabricate pe cale industrialã. mai mulþi oameni cautã sã se trateze singuri. în sine. adicã în naturã. aceastã orientare reflectã o maturizare a atitudinii omului faþã de propria sãnãtate. practicã. imaginar. al oamenilor. Ca o reacþie la înalta tehnologizare a îngrijirilor medicale. John Naisbitt. spre prevenirea îmbolnãvirilor printr-un stil de viaþã sãnãtos ºi tratarea bolilor prin mijloace naturale. Mai mulþi oameni cautã sã se menþinã sãnãtoºi. ºi aceasta se încadreazã în tendinþa de-acum bine consolidatã a societãþii de reîntoarcere la abordãri mai naturale ale problemelor de sãnãtate.Un nou imperiu 11 acest domeniu fãrã seamãn al plantelor medicinale. însoþitã mai mult sau mai puþin de o depersonalizare a actului medical ºi a relaþiei pacientmedic. acolo unde plantele medicinale mai rezistã încã. ºi aceasta poate sã aibã excesele ei. Încercaþi sã savuraþi miracolul de o nesfârºitã diversitate care ne este dãruit de Creatorul naturii spre binele nostru. ªi. Ca orice reacþie apãrutã la o tendinþã contrarã. ºi în aceeaºi mãsurã spre delectarea noastrã.

Autorul.12 Incursiune în FITOTERAPIE îmbrãþiºarea fitoterapiei ca metodã de tratament îmbracã forme sentimentale sau iraþionale. pentru a uºura localizarea rapidã a informaþiilor cãutate de cititori. iar pentru cei interesaþi de recoltarea plantelor medicinale. De asemenea. Scopul acestui volum este mai degrabã de a încuraja folosirea înþeleaptã. Nu de puþine ori. mergând pânã la refuzul terapiilor bine verificate ale medicinei clasice. aceastã adeziune îngustã la ideea tratamentelor naturiste a dus la complicaþii ireparabile ºi chiar la pierderi de vieþi omeneºti. cartea este dotatã cu câteva instrumente de cãutare pe care le-am considerat indispensabile: indexul alfabetic al bolilor care beneficiazã de fitoterapie. care sunt indispensabile în situaþii de boalã. a remediilor din plante ºi de a promova o atitudine maturã faþã de oferta curativã care stã în faþa omului suferind. În finalul acestor gânduri introductive dorim sã spunem fãrã nici un ocoliº cã scopul acestei cãrþi nu este abandonarea acelor cuceriri ale ºtiinþei medicale actuale. Pentru a veni în ajutorul cititorilor care nu sunt pe deplin familiarizaþi cu unii termeni medicali. 5 ianuarie 2003 . în cunoºtinþã de cauzã. am inclus la sfârºitul cãrþii un glosar cu termenii de specialitate. un calendar al perioadelor optime de recoltare.

seminþele. poate stomac. reþineþi: . florile ºi fructele unor plante. frunzele. În limbajul popular plantele medicinale mai sunt denumite ºi „ierburi” sau „buruieni de leac”. Utilizarea raþionalã a plantelor medicinale este o condiþie esenþialã pentru folosirea lor fãrã riscuri. respectiv preparatele din plante. aceste plante sunt cunoscute ca plante medicinale. rãdãcina. Pentru a nu fi induºi în eroare de diverse curente cu pretenþii mai mult sau mai puþin ºtiinþifice. ci includ de la caz la caz: scoarþa. ca mijloace de prevenire ºi tratare a bolilor. Fitoterapia este o ramurã a terapeuticii care utilizeazã plantele. aceste denumiri nu se referã doar la plantele ierboase. De exemplu. Unii cred cã forma sau aspectul plantelor trãdeazã destinaþia terapeuticã a plantei respective. dacã aspectul sau conturul unei frunze seamãnã cu forma sau aspectul unui organ – poate ficat. Cum acþioneazã plantele? Deºi la ora actualã existã studii extrem de numeroase care fundamenteazã în mod ºtiinþific proprietãþile multor plante. Desigur. mulþi dintre adepþii acestui gen de tratamente nu au o înþelegere corectã asupra modului cum acþioneazã preparatele fitoterapeutice. poate altceva – atunci planta respectivã este un leac potrivit pentru bolile acelui organ. Totuºi.2 PUŢINĂ TEORIE Terminologie. în sensul mai strict al cuvântului.

frunzele de mentã conþin uleiuri volatile. Înlãturaþi aceastã cauzã. aparatelor ºi sistemelor organismului. . De exemplu. Aceste principii active sunt substanþe chimice mai mult sau mai puþin complexe. taninuri ºi flavonoizi. polifenoli. Flavonoizii stimuleazã producerea de bilã. ca de altfel ºi ale medicamentelor. Constataþi cauza bolii sau tulburãrii. a modului de preparare ºi de administrare. S-a constatat cã numeroasele principii active dintr-o plantã se influenþeazã reciproc ºi pot determina efecte diferite de cele la care ne-am aºtepta la administrarea lor separatã. inducând efecte în conformitate cu proprietãþile lor. ci ºi al celorlalte mijloace de tratament. Asistaþi. valabilã nu doar în cazul folosirii plantelor medicinale. Pentru folosirea raþionalã a plantelor medicinale este importantã cunoaºterea compoziþiei lor chimice. susþineþi organismul în vederea refacerii lui. aceste principii acþioneazã asupra celulelor. O întreitã regulã de aur în ce priveºte tratamentul bolilor. Orice cauzã este urmatã de un efect. Efectele plantelor medicinale.14 Incursiune în FITOTERAPIE Efectele plantelor medicinale sunt supuse legii universale a cauzalitãþii. Nici un efect nu apare fãrã o cauzã. au un efect antispastic ºi favorizeazã evacuarea bilei. 3. a concentraþiei principiilor active din ele. 2. Taninurile explicã efectul antidiareic. se datoreazã principiilor active prezente în plante. Introduse în organism sau aplicate pe suprafaþa corpului. organelor. þesuturilor. se poate formula astfel: 1. Aceste substanþe motiveazã utilizarea mentei în afecþiunile biliare. Acþiunea fitocomplexelor – cum au fost numite aceste principii active care acþioneazã împreunã – se supune aceleiaºi legitãþi generale a cauzalitãþii.

în sfârºit. cã nu produc obiºnuinþã ºi nici mãcar cã sunt mai ieftine. ci ºi a posibilelor riscuri ale folosirii lor. poate fi periculoasã. Adevãrul este cã argumentaþia folositã în apãrarea fitoterapiei împleteºte realitatea cu idealizarea. în general. efecte adverse atât de importante ºi frecvente cum au medicamentele de sintezã. cu puþine excepþii. ºi anume: cu excepþia plantelor toxice. Fitoterapia se bucurã de o enormã simpatie. efectuate ºi publicate în ultimii ani. în ciuda numãrului sporit de studii ºtiinþifice despre plante. plantele medicinale nu prezintã un risc atât de crescut de toxicitate cum prezintã multe dintre medicamentele de sintezã.Puþinã teorie 15 Avantaje ale fitoterapiei. Plantele medicinale au desigur avantaje reale faþã de multe medicamente de sintezã. Limitele aplicãrii preparatelor fitoterapeutice recunoscute de practicienii cu vederi echilibrate ar fi urmãtoarele: efectele se instaleazã mai lent. plantele medicinale nu au. Nu despre toate remediile din plante se poate spune cã nu au efecte adverse. plantele medicinale ºi preparatele simple din plante medicinale sunt. acceptarea ºi utilizarea lor fãrã discernãmânt. în general. sunt mai ieftine. nu dau reacþii adverse. Totuºi. nu au efecte nocive secundare. Cel mai frecvent amintite avantaje sunt: remediile fitoterapeutice nu produc obiºnuinþã. Iatã de ce folosirea responsabilã a remediilor din plante presupune cunoaºterea nu doar a avantajelor. existã încã relativ puþine cercetãri ºi dovezi ºtiinþifice indiscutabile care . plantele medicinale nu prezintã un risc serios de obiºnuinþã cum prezintã multe medicamente de sintezã. încrederea exageratã în aceste mijloace terapeutice. mai ieftine decât medicamentele de sintezã Dezavantaje.

intestinelor. folosirea nediscriminatorie. tot aºa ºi plantele care conþin principii active toxice prezintã riscuri. Ceaiurile din plante nu trebuie folosite ca tratament de bazã al unor boli severe. de multe ori nu prezintã siguranþa unui dozaj adecvat. stomacului. Greºeli frecvente în folosirea preparatelor fitoterapeutice: folosirea pe duratã nelimitatã sau pe o duratã foarte lungã. aplicarea exclusivã a remediilor din plante. refuzul nejustificat al medicaþiei sau intervenþiei recomandate de medic. S-au raportat numeroase cazuri de intoxicaþii datorate folosirii plantelor medicinale. Reguli pentru folosirea în siguranþã a plantelor medicinale. În ultimele decenii s-au identificat zeci de plante care conþin substanþe cu acþiune toxicã asupra ficatului. Preparatele fitoterapeutice pot fi folosite . Pentru folosirea raþionalã a remediilor din plante ºi pentru reducerea la minimum a riscurilor este indicat sã aveþi în vedere urmãtoarele principii ºi recomandãri: Ceaiurile sau plantele medicinale nu trebuie considerate un panaceu (remediu universal. Aºa cum medicamentele cu constituenþi toxici prezintã riscuri. folosirea în cantitãþi sau doze excesive. dar existã ºi riscul obiºnuinþei. fãrã a þine seama de potenþialul toxic al unor plante. riscul este legat de depãºirea dozei terapeutice. sunt mai puþin eficiente sau total ineficiente în tratamentul bolilor acute. În cele mai multe cazuri.16 Incursiune în FITOTERAPIE sã constituie o bazã concretã pentru stabilirea indicaþiilor ºi dozajelor. aprovizionarea din surse nesigure. deoarece cantitatea de principii active dintr-o plantã este variabilã ºi este influenþatã de o serie de factori greu controlabili. bun în toate bolile). sistemului nervos ºi sângelui. precis.

Efectele folosirii celor mai multe ceaiuri în cantitate mare ºi pentru un timp îndelungat sunt necunoscute. Femeile însãrcinate ºi copiii mici trebuie sã manifeste o precauþie deosebitã în folosirea ceaiurilor medicinale. Folosiþi numai ceaiuri preambalate. deoarece puþine dintre ele au fost testate pe deplin. Fiþi conºtienþi de toxicitatea unora dintre plantele medicinale ºi folosiþi numai ceaiuri fãrã constituenþi toxici. În bolile severe se vor folosi ca tratament adjuvant ºi numai cu acordul medicului. evitaþi ceaiurile a cãror provenienþã este dubioasã. Amânarea tratamentului medical de specialitate poate fi periculoasã în cazul unor boli severe. în mod regulat. Folosirea unui ceai medicinal în tratamentul unei anumite boli nu trebuie sã înlãture sfatul unui medic competent. Femeile însãrcinate trebuie sã consulte medicul înainte de a folosi plante medicinale. Nu folosiþi mai mult de 1-2 ceºti de ceai. vândute „la grãmadã”. . standardizate.Puþinã teorie 17 în tratarea bolilor uºoare. Citiþi cu atenþie eticheta de pe ambalaj.

printre care gradul de mãrunþire a produsului vegetal. sub formã de pulberi. ceaiuri). Procesul de extragere a principiilor active din materiile vegetale este influenþat de mai mulþi factori. bãi. Mai frecvent. în termeni mai nepretenþioºi. Se mai cunoaºte forma de utilizare solidã. unguente care înglobeazã principiile active provenite din plantele medicinale. frunze). Pãrþile de plantã mãrunþite. extracte moi (semilichide. se pun într-un vas ºi se opãresc cu apã în fierbere. comprimate sau capsule. decoct. Aplicarea externã se poate face sub diferite forme: cataplasme (priºniþe). plantele medicinale se folosesc intern sub formã de infuzie. de consistenþã vâscoasã) sau extracte uscate.3 PUŢINĂ PRACTICĂ Prepararea remediilor din plante. alcool). Infuzia Infuzia se preparã din pãrþile mai fine ale plantelor (flori. Extractele sunt preparate farmaceutice obþinute prin concentrarea soluþiilor extractive amintite mai sus ºi pot fi extracte fluide (lichide). Plantele medicinale pot fi folosite intern ºi extern. temperatura la care are loc extracþia. ori sub formã de tincturi sau extracte alcoolice. de regulã uscate în prealabil. macerat (toate acestea cunoscute sub numele generic de soluþii extractive apoase sau. raportul dintre cantitatea de solvent ºi cea de produs medicinal ºi felul solventului (apã. Se acoperã vasul imediat . timpul de extracþie.

de la caz la caz. se pun la fiert. Maceratele se obþin la rece. Multe ceaiuri conþin substanþe prielnice pentru dezvoltarea microbilor. Dupã acest interval. mai exact. numitã percolare. la foc domol. Pentru a obþine un decoct se procedeazã în felul urmãtor: pãrþile de plantã. într-un vas acoperit. ale plantei (cum ar fi scoarþa. În final. lichidul se strecoarã. Pentru a obþine un macerat. Recipiente ºi pãstrare.Puþinã practicã 19 ºi se menþine aºa 15-30 de minute. cca 20-30 de minute. fragmentate. se filtreazã fãrã a se stoarce. dupã care se filtreazã ºi se completeazã cu apã cantitatea care s-a evaporat în cursul fierberii. dar ºi mai laborioasã. Nu se pãstreazã mai mult de o zi. la temperatura camerei. rãdãcina sau fructele de consistenþã durã). Se lasã în contact timp de 8-12 ore. Ca ºi infuzia. se menþin în clocot. Din momentul începerii fierberii. Maceratul La macerare se recurge în cazul plantelor care conþin substanþe active care se inactiveazã la cãldurã ºi în cazul plantelor care se coaguleazã sub acþiunea cãldurii. De aceea. Tinctura Tincturile se pot obþine prin macerarea la rece în alcool sau printr-o altã metodã mai rapidã. nici decoctul nu se pãstreazã mai mult de o zi. plantele fragmentate se pun în volumul de apã prescris. de preferinþã din porþelan sau din sticlã termorezistentã. Decoctul Decoctul se preparã din pãrþile mai tari. soluþiile extractive apoase nu se pãstreazã . Dupã expirarea timpului de fierbere se lasã sã se rãceascã. mai dure. Vasele folosite pentru obþinerea ceaiurilor sau tincturilor trebuie sã fie inerte din punct de vedere chimic.

în fiecare an. frunze. adicã toamna târziu sau primãvara devreme. Pentru aceia dintre cititori care sunt preocupaþi sã-ºi procure singuri plantele medicinale. de asemenea. Deºi pare greu de crezut. Unele flori se recolteazã la începutul înflorii. sã ne facem timp pentru a ieºi. continuând cu cei din liceu ºi terminând cu studenþii. Rãdãcinile se recolteazã prin smulgere (dacã tulpina e suficient de rezistentã) sau cu ajutorul unui hârleþ. Condiþia esenþialã pe care trebuie s-o îndeplineascã cel care doreºte sã culeagã plante medicinale este cunoaºterea temeinicã a speciilor care urmeazã sã fie culese. începând cu cei din ºcoala generalã. ceaiurile se vor pãstra la rãcoare. Despre recoltarea plantelor medicinale. perioada de recoltare. restul se va arunca pur ºi simplu ºi se va prepara o nouã cantitate. iar . o anumitã cantitate de plante medicinale. din simplã curiozitate sau ca un hobby.20 Incursiune în FITOTERAPIE mai mult de 24 de ore. Tehnica recoltãrii diferã foarte mult în funcþie de partea de plantã recoltatã ºi de specie. precum ºi imaginile conþinute în carte se vor dovedi un minim necesar de cunoºtinþe pentru o aprovizionare cu succes. Dacã aceastã epocã de tristã amintire s-a ºters cât de cât din memoria noastrã. probabil cã unii dintre noi vom fi tentaþi. Pentru a recolta plante medicinale trebuie cunoscute locurile în care pot fi gãsite plantele respective ºi. Pãrþile aeriene (tulpini. a existat o vreme când elevii. Rãdãcinile se vor recolta în perioada de repaus. Dacã nu s-a consumat toatã cantitatea preparatã. cu condiþia sã fie pãstrate în vase închise ermetic. A confunda o plantã cu alta ar putea fi o greºealã fatalã. flori) se vor recolta în perioada de înflorire. În acest interval de timp. din când în când. pasajele urmãtoare. calendarul anexat la sfârºitul cãrþii. Tincturile ºi extractele uscate au un termen de pãstrare mai lung. în naturã ºi a culege plante medicinale. erau obligaþi prin decret sã recolteze ºi sã predea statului.

Apoi. în perioada când începe sã circule seva ºi când acestea se desprind cu uºurinþã. astfel încât scoarþa se va prezenta sub forma unor fâºii. se vor recolta mult mai cu spor cu ajutorul unor piepteni speciali. când sunt suficient de dezvoltaþi. Frunzele se recolteazã manual. tulpinile se pot recolta prin rupere cu mâna. Scoarþele se recolteazã primãvara. de la caz la caz. Florile mari se recolteazã cu mâna. Mugurii se recolteazã tot primãvara. Unele fructe se recolteazã direct cu mâna. pentru a desprinde scoarþa. Pentru recoltarea scoarþelor este nevoie de un cuþit sau un briceag. la o distanþã de 10-20 cm. Dacã tulpinile sunt tari sau existã riscul sã fie smulse cu tot cu rãdãcinã. cum sunt afinele. fie una câte una. Inflorescenþele se recolteazã cu foarfeca. Dacã tulpina este groasã. se vor recolta cu o secerã. între douã crestãturi inelare.) Cu puþine excepþii. cu cealaltã mânã. La nivelul tulpinii sau al ramurii se cresteazã scoarþa de jur împrejur. Tehnica de recoltare a florilor ºi inflorescenþelor poate fi foarte variatã. se taie de-a lungul. (Se prinde ramura de vârf cu o mânã. se cuprinde ramura din apropiere ºi se trage spre capãtul opus. fie toate deodatã. Altele. se pot face mai multe tãieturi longitudinale. În general. astfel. în cazul plantelor a cãror tulpinã devine lemnoasã la bazã. sã recoltãm numai partea de la vârf. Sã avem grijã ca. dupã care. Unele fructe se preteazã a fi culese prin scuturare (în prealabil se întinde sub ramurile respective o prelatã). . Se recolteazã cu mâna.Puþinã practicã 21 altele în plinã înflorire. frunzele se culeg fãrã codiþe. partea care s-a pãstrat ierboasã. prin strujire. dar înainte de a se desface. toate frunzele se vor detaºa ºi se vor aduna în palmã.

Se pot ambala în pungi de hârtie sau în cutii de carton. curãþare ºi selectare. ele trebuie curãþate ºi alese. transport. Aceasta trebuie sã fie fãcutã operativ. cu un conþinut optim de principii active. corpurile strãine ºi chiar pãrþile nefolositoare ale plantelor recoltate. Scoarþele ºi rãdãcinile sunt uscate dacã la îndoire se rup cu zgomot. Dacã sunt bine uscate. frunzele. fie la soare. de exemplu pãmânt. Plantele medicinale nu se pãstreazã în pungi sau cutii din mase plastice. ierburile. prin acþiunea cãldurii aerului înconjurãtor. Uscarea ºi pãstrarea plantelor medicinale. dimineaþa sau seara. în timp ce recoltarea speciilor pentru seminþe sau fructe se face pe timp rãcoros. Pentru îndepãrtarea altor impuritãþi. este necesarã spãlarea. într-un timp cât mai scurt. Frunzele. pe prispã etc. sau se poate face cu ajutorul unor uscãtoare speciale. Durata uscãrii naturale variazã în funcþie de anotimp ºi de pãrþile supuse uscãrii (în timpul verii: 3-7 zile pentru frunze ºi ierburi. Apoi. care s-au amestecat întâmplãtor sau din neatenþie. florile. pãrþile aeriene ºi florile se recolteazã pe vreme stabilã. sec. 20-30 de zile pentru rãdãcini sau scoarþe groase). Fructele uscate pot fi ºi ele sfãrâmate. Uscarea trebuie sã înceapã cât mai curând dupã recoltare. pe prelate. Uscarea naturalã se poate face într-o camerã goalã. cu soare. pentru a evita dizolvarea unora dintre principiile active ale plantei. fie la umbrã. se sfãrâmã între degete cu mici trosnituri. tot înainte de uscare. Se . fãrã umiditate. Se vor înlãtura toate soiurile de impuritãþi: plantele de alte specii. în mod artificial. iar când sunt miºcate ºi se lovesc unele de altele produc un zgomot caracteristic. Uscarea se poate face în mod natural. saci de pânzã sau de hârtie. în magazie. cât mai aerisit cu putinþã. Ele trebuie întinse în strat nu prea gros.22 Incursiune în FITOTERAPIE Starea vremii are o importanþã deosebitã dacã dorim sã recoltãm plante de bunã calitate. Plantele nu trebuie sã transpire. sã se mucegãiascã sau sã fermenteze. în pod. în ºopron. Plantele recoltate nu se aºazã direct pe pãmânt.

cu temperaturi relativ constante. a pãrþii recoltate ºi data recoltãrii.Puþinã practicã 23 vor depozita în cãmãri. adicã în locuri neîncãlzite ºi uscate. ferite de acþiunea directã a luminii. . Pe fiecare pungã se scrie citeþ denumirea plantei.

Fructele se recolteazã când sunt bine coapte. . este un arbust scund. de la afin se folosesc în scop medicinal ºi frunzele (Folium Myrtilli) care toamna devin roºiatice ºi cad. sunt foarte gustoase ºi au atât valoare medicinalã. În cantitãþi mici. Pe lângã fructe.4 PLANTE MEDICINALE DIN FLORA LOCALĂ AFINUL Denumire. bine cunoscut de cei care îndrãgesc muntele. descriere și părţi folosite Afinul (Vaccinium myrtillus). Fructele sale. în general în luna august ºi la începutul lunii septembrie. cât ºi alimentarã. afinele (Fructus Myrtilli). se pot culege ºi cu mâna. Mult mai cu spor se pot recolta însã cu ajutorul unor „piepteni” speciali. niºte boabe mici de culoare albastru-închis cu nuanþe vineþii.

cresc rezistenþa capilarelor sanguine ºi au proprietãþi antiedematoase. diureticã. neomirtilinã. cã aceastã grupã de substanþe extrase din afin are efecte protectoare în ulcerul gastric indus de stres. taninuri. antiaterogenã. Se considerã cã efectul antidiareic observat în cazul preparatelor din afin are un mecanism de acþiune diferit de cel al dietei cu mere rase sau morcov. De asemenea. vitaminele C ºi B. precum ºi vitaminele PP. acizi triterpenici.Plante medicinale din flora localã Substanţe active 25 Frunzele de afin conþin flavonoizi. glucide ºi acizi organici. datoritã stimulãrii apãrãrii locale a mucoasei stomacului. Diverse studii experimentale au pus în evidenþã cã antocianozidele din afin protejeazã vasele sanguine. O parte dintre substanþele active pãtrund în celulele peretelui intestinal formând o peliculã protectoare. scade ºi nivelul trigliceridelor. E ºi sãruri minerale. alcool ºi chiar faþã de ulcerul cronic indus de acidul acetic. antiinflamatoare. Afinul are calitãþi antiulceroase promiþãtoare. proprietăţi Preparatele din frunzele ºi fructele de afin au acþiune antidiareicã. esenþialã în asigurarea unei vederi normale. În fructe se gãsesc coloranþi de naturã glicozidicã (de exemplu mirtiline). în cadrul unor experimente pe animale de laborator. antisepticã. potrivit unor cercetãri mai noi. caroten vegetal. Taninurile ajunse în tubul intestinal aglutineazã bacteriile ºi opresc procesele de fermentaþie. de activator al regenerãrii retinei. Cercetãrile experimentale au arãtat cã flavonoizii conþinuþi în extractul apos de afine reprezintã un puternic factor protector care . Cercetãtorii italieni au descoperit. Acţiune. Extractul din frunze de afin scade nivelul de glucozã din sânge ºi. pectine. uºor coronaro-dilatatoare ºi hipoglicemiantã. taninuri. substanþele active din afin stimuleazã regenerarea pigmenþilor din fotoreceptorii retinieni. antiemeticã. în ce priveºte retina. medicamente.

Infuzia din frunze de afin se poate folosi ºi în stomatite. a comprimatelor naturale antidiareice (Plantavorel). dispepsie. la 1 canã cu apã. Indicaţii Preparatele fitoterapeutice din afin sunt recomandate în diaree. . sub formã de gargarã. reumatism. Intrã în compoziþia comprimatelor Difabiol. timp de 2 sãptãmâni.5 litri de apã. Se consumã nefiltrat (lichidul împreunã cu fructele) ca ceai cald. sechele dupã infarct miocardic. a comprimatelor Fitodiab. infecþii urinare. de 4-5 ori pe zi. Normodiab. diabet zaharat. de 2-3 ori pe zi. pot fi consumate în cantitate de 50-100 g zilnic. în special în creºterea trigliceridelor. Proprietatea antiaterogenã a flavonoizilor din afin este exploatatã de industria farmaceuticã. Difebiom. Acþiunea acestor flavonoizi pare sã fie mai intensã decât a acidului ascorbic (vitamina C). tulburãri ale metabolismului grãsimilor. arterite ale membrelor inferioare. tulburãri vasculare la persoanele vârstnice ºi la diabetici. gutã. Din fructe se preparã un decoct concentrat din trei linguri de fructe la 0. enterocolite. hipertensiune arterialã. Se bea ceaiul cãlduþ în cantitate de 2-3 cãni pe zi. Fructele proaspete (bine spãlate). aterosclerozã cerebralã. congelate sau conservate prin alte mijloace.26 Incursiune în FITOTERAPIE previne oxidarea colesterolului. Preparare și admninistrare Din frunzele de afin se preparã o infuzie folosind o proporþie de 1 lingurã de frunze uscate ºi fãrâmiþate. Compoziþia se fierbe 10 minute. putând juca astfel un rol în prevenirea aterosclerozei.

substanþe amare. se folosesc în amestec cu alte plante cu efecte sinergice. compuºi acetilenici. Se bea în trei reprize. Albãstrelele au proprietãþi antiinflamatoare. Ca diuretic. diuretice. antiseptice ºi stimuleazã pofta de mâncare. . concurând ca frumuseþe cu florile de mac. astringente. din 2 linguriþe de flori la 1 canã cu apã.Plante medicinale din flora localã 27 Diverse Afinele au un conþinut rar întâlnit de vitamina C ºi A. jeleu. Infuzia se preparã din 1-2 linguriþe de flori uscate. De la albãstrele se recolteazã în scop medicinal florile (Flos Cyani). la 1 canã cu apã. ALBĂSTRELELE Albãstrelele (Centaurea cyanus) reprezintã denumirea popularã a unei plante ierboase cu flori albastre. înaintea meselor principale. suc etc. compot. Florile de albãstrele conþin pectine. flavonoizi. care creºte mai ales în lanurile de grâu. sub formã de comprese locale. putându-se consuma crude sau conservate pentru iarnã sub cele mai diverse forme: gem. sirop. în tratarea conjunctivitelor sau blefaritelor. Florile mai sunt folosite pentru îmbunãtãþirea aspectului unor amestecuri de plante medicinale. Unii autori recomandã utilizarea externã a infuziei.

Acestea au dimensiunea de 3-5 mm. carminative. proteice. . biliare ºi mamare. Pe lângã uleiul volatil. aromat. În literaturã sunt amintite unele substanþe cu efect estrogenic. tocoferol. Substanţe active Fructele conþin numeroase substanþe ºi un ulei volatil. cumarine. acid anisic. fructele de anason mai conþin ºi alte substanþe grase. mucilagii. proprietăţi Preparatele medicinale din anason au proprietãþi stomahice. Fructele sunt folosite ºi în industria alimentarã ca aromatizant. Frunzele de la bazã sunt ovale. eugenol. plãcut. înruditã cu pãtrunjelul (familia umbeliferelor). Substanþele active din anason stimuleazã secreþiile glandelor salivare. eupeptice. au un miros caracteristic. de calmare a tusei. cu margini zimþate. o formã aproximativ ovoidalã. cu tulpinã ramificatã. Acþiunea asupra cãilor respiratorii se concretizeazã în efectul expectorant. care creºte pânã la o jumãtate de metru. mai subþire la unul din poli. dianetol.28 Incursiune în FITOTERAPIE ANASONUL Denumire. gastrice ºi intestinale. Acţiune. Uleiul este reprezentat de o cantitate mare de anetol. Înfloreºte în lunile iunie-august. De la anason se folosesc în scop medicinal fructele (Fructus Anisi) – popular considerate ºi numite seminþe. iar cele din partea superioarã a tulpinii se divizeazã în fâºii înguste. glucidice. dar ºi anisaldehidã. Se recolteazã în lunile august-septembrie. descriere și părţi folosite Anasonul (Pimpinella anisum) este o plantã cultivatã. acizi polifenolcarboxilici. antispastice.

. stare de euforie sau somnolenþã. mai ales în faza uscatã a tusei. Pentru stimularea secreþei lactate la mamele care alãpteazã se poate folosi o infuzie preparatã din anason în amestec cu chimen sau fenicul. ulcer gastric ºi duodenal. Preparare și administrare Infuzia se preparã din ½ linguriþã de fructe zdrobite. în infecþii respiratorii. este utilizat frecvent în colicile abdominale. Precauţii. Pentru stimularea poftei de mâncare se bea cu o jumãtate de orã înainte de mesele principale. tremor. sub formã de infuzii slabe ºi nu este recomandat la cei care suferã de gastritã sau boalã ulceroasã. Se lasã la infuzat 10-20 de minute. pentru stimularea secreþiei lactate. dupã care se strecoarã. în anorexie. enterocolite acute ºi cronice. pentru stimularea digestiei. iar administrarea îndelungatã nu este de dorit. contraindicaţii. Se beau cel mult 3 cãni pe zi. Dupã rãcire ºi strecurare. Anasonul trebuie administrat cu grijã la copiii mici. ca plantã medicinalã. în combaterea meteorismului. La copiii peste 5-6 ani. Pentru calmarea colicilor la sugari se preparã o infuzie mai slabã din 6-8 fructe la 100 ml de apã. bronºite. traheite. Uleiul volatil se poate administra în dozã de 2-3 picãturi. dozele sunt asemãnãtoare cu ale adulþilor. la 1 canã cu apã clocotitã. În doze prea mari. numai în dozele arãtate. se dau 3-6 linguriþe. efecte adverse Nu este indicat în gastrite. inclusiv la copii. uleiul volatil poate sã ducã la apariþia unor manifestãri toxice iniþial concretizate prin stare de excitaþie apoi fenomene de paralizie muscularã. Ceaiurile nu se pãstreazã mai mult de o zi. în funcþie de vârstã. Fructele de anason intrã ºi în compoziþia siropului expectorant.Plante medicinale din flora localã Indicaţii terapeutice 29 Anasonul.

din familia umbeliferelor. praznicul Sfântului Arhanghel Mihail. unde se considera cã prezenþa ei þine departe spiritele rele ºi fereºte de ciumã. angelic. Acţiune. pentru stimularea poftei . este folosit în numeroase preparate galenice. xantotoxina. de la care se recolteazã rãdãcinile (Radix Angelicae). angelicina. de culoare închisã. părţi folosite Angelica (Angelica archangelica) este o plantã ierboasã înaltã. Substanţe active Rãdãcina conþine ulei volatil în a cãrui compoziþie intrã principii cumarinice. Angelica are o istorie bogatã. stimulente. Uleiul volatil din angelicã are efecte excitante asupra sistemului nervos central. la administrare în doze mici. Prin pãrþile noastre. fiind ocrotitã de lege. în timp ce la doze mari manifestã o acþiune puternic inhibitoare. carminative. bomboane etc. clorogenic. În scopuri medicinale se recurge la planta cultivatã. care creºte mai mult în regiunile montane. deprimantã. oxalic. în preajma cãreia planta înfloreºte. ANGELICA Denumire. acizi graºi. Mai conþine acizii cafeic. imperatorina. taninuri. stomahice. mai ales în tradiþia popularã occidentalã. substanþe glucidice. proprietăţi Substanþele fitochimice din rãdãcina de angelicã au proprietãþi tonice. descriere.30 Incursiune în FITOTERAPIE Diverse Ca aromatizant. precum ºi în produse alimentare. fumaric. afectând chiar luciditatea. Indicaţii terapeutice Fitoterapia cu angelicã este utilizatã în afecþiuni ale stomacului însoþite de anaciditate sau hipoaciditate. bergaptenul. era folositã în aromatizarea unor bãuturi alcoolice. negricioasã ºi cu miros aromat caracteristic. Numele ei se leagã de o sãrbãtoare religioasã. haiducul Pintea Viteazul fiind cunoscut datoritã preferinþelor sale pentru pãlinca aromatizatã cu angelicã.

Plante medicinale din flora localã 31 de mâncare. dar în nici un caz mai mult de 2 cãni. se recomandã folosirea cu maximã prudenþã atât a preparatelor din rãdãcinã de angelicã. tincturile. Se strecoarã ºi se lasã sã se rãceascã. Precauţii Având în vedere efectul negativ al dozelor mari. Preparare și administrare Pentru prepararea unui decoct se foloseºte 1 linguriþã de pulbere de rãdãcinã. descriere și părţi folosite Anghinarea (Cynara scolymus) este o plantã ierboasã de origine mediteraneanã.3 g într-o prizã. cât mai ales a uleiului volatil. cu margini crestate.05-0. la 1 canã cu apã. Se poate folosi 1 canã pe zi. cu peri deºi. Fiind sensibilã la temperaturi scãzute. de culoare albicioasã. ANGHINAREA Denumire. Este contraindicatã la femei în timpul sarcinii. dispepsii. Uleiul volatil de angelicã se administreazã în doze foarte mici de 0. pe timpul iernii trebuie . Se lasã la fiert cca 2 minute dupã ce dã în clocot. meteorism. În primul an se dezvoltã frunze lungi de pânã la 1 m ºi late de 30 cm. la noi cultivându-se mai ales în regiunile din sudul þãrii. Uleiul eteric de angelicã se mai foloseºte ºi extern în terapia reumatismului. Alte preparate din rãdãcinã de angelicã sunt maceratul. Se ia de pe foc ºi se lasã vasul acoperit încã 15 minute. Uleiul volatil se recomandã în anorexie.

folosit ºi el pentru limitarea nivelului de . ajutând la neutralizarea ºi eliminarea substanþelor toxice de cãtre ficat ºi având un efect asemãnãtor cu cel al silimarinei. antitoxicã hepaticã. proprietăţi Preparatele din anghinare au acþiune colereticã. stimuleazã excreþia colesterolului prin bilã. Substanţe active Frunzele de anghinare conþin polifenoli (cinarina ºi alþi produºi clorogenici). compuºi sterolici (taraxasterol. încã din primul an. una dintre substanþele cãreia i se atribuie efectul de scãdere a colesterolului sanguin.32 Incursiune în FITOTERAPIE protejatã de frig prin acoperire cu frunze sau paie. Frunzele de anghinare (Folium Cynarae) au gust amar ºi se recolteazã de 3-4 ori pe an. scolimozida). scaun ºi piele. flavonoizi (cinarozida. precum ºi regenerarea celulelor hepatice. stigmasterol ºi betastigma-sterol). În al doilea an. dintre tulpinile înalte apar ºi flori mari de culoare violacee ºi formã globuloasã. dupã maturizare. Cinarina. scad nivelul de colesterol din sânge ºi stimuleazã pofta de mâncare. în lunile iunie-septembrie. diureticã. Administrarea de preparate din anghinare în diferite forme de icter duce la o creºtere a eliminãrii urinare cu dispariþia sãrurilor ºi pigmenþilor biliari din urinã. hipolipemiantã. Extractul de anghinare stimuleazã secreþia de bilã. cinaratriol. colagogã. spre deosebire de acidul nicotinic. Deºi acþiunea hipocolesterolemiantã este cunoscutã de mult timp ºi doveditã prin studii. totuºi mecanismul de acþiune nu este încã destul de bine clarificat. Infuziile din frunze de anghinare pot duce la ameliorarea durerilor din crizele hepatice. Efectul coleretic al extractului de anghinare a fost confirmat prin studii clinice dublu-orb. la diminuarea senzaþiei de greaþã ºi la reducerea balonãrii. Acţiune. un principiu amar (cinaropicrina). pseudotaraxasterol.

fitoterapia cu extracte de anghinare pare sã nu prezinte riscuri semnificative. dar eficient. cu prudenþã. aterosclerozã. inapetenþa. intoxicaþii. iar dupã alte 10 zile. deoarece dozele terapeutice sunt sub nivelul dozelor toxice. adjuvant în tratamentul hipertensiunii arteriale. anorexie. Se bea în trei reprize. Eficienþa extractelor de anghinare în tratamentul disfuncþiilor hepatice ºi biliare. greaþa ºi durerile abdominale. acidul clorogenic. este indicatã în insuficienþe hepatice ºi renale. cu 30 de minute înaintea meselor principale. calculozã biliarã. cu cât doza administratã este mai mare ºi pare sã persiste cca 20 de ore. se poate prepara infuzia . Alte studii pe culturi de celule au pus în evidenþã importante proprietãþi antioxidante. ceea ce îi face pe cercetãtori sã considere extractul apos de anghinare un agent promiþãtor de protecþie a celulelor în faþa stresului oxidativ. Dupã 10 zile. dar cu importante efecte adverse. cinarozida ºi. Studiile experimentale recente aratã cã extractul apos din frunzele de anghinare inhibã în mod indirect. Indicaţii terapeutice Anghinarea.Plante medicinale din flora localã 33 colesterol din sânge. în diverse acuze digestive cum ar fi senzaþia de balonare. cel mai intens efect de inhibiþie a sintezei colesterolului l-au avut luteolina. chiar ºi dupã îndepãrtarea extractului. la 300 ml apã. Preparare și administrare În afecþiunile hepato-biliare se preparã o infuzie din 2 linguriþe de plantã uscatã ºi mãrunþitã. nu dã naºtere la fenomene secundare nedorite. într-o mãsurã mai micã. În plus. În aceste studii. ca remediu fitoterapeutic. balonare. Efectul este cu atât mai accentuat. Pânã la servirea mesei se recomandã ca pacientul sã stea culcat pe partea dreaptã. biosinteza colesterolului la nivelul ficatului. hipercolesterolemii. hepatitã cronicã ºi cirozã hepaticã. preparatul se poate face mai concentrat (4 linguriþe la 300 ml apã). a fost doveditã în numeroase studii clinice.

Se pot adminstra 2-3 cãni pe zi.34 Incursiune în FITOTERAPIE din 5 linguriþe de plantã uscatã. Franþa) precum ºi în SUA ºi Argentina. ªi în cazul afecþiunilor renale sau al hiperlipidemiilor. la 1 canã cu apã ºi se administreazã la fel ca infuzia de mai sus. Se bea caldã. brusture etc. respectiv Anghirolul cu săruri de magneziu. frunzele de anghinare se asociazã cu diferite plante medicinale (mentã. fiind nu numai o plantã medicinalã. Un alt amestec din care se poate prepara o infuzie este format din frunze de anghinare – 3 pãrþi. O lingurã din acest amestec de frunze se infuzeazã într-o canã cu apã. infuzia se preparã la fel. În mod curent. Infuzia se preparã dintr-o lingurã de amestec de produse. ci ºi alimentarã. Diverse În þãrile din sudul Europei (Italia. pelin. a comprimatelor Hepatobil ºi a preparatelor Anghirol. Baza cãrnoasã a inflorescenþei ºi bracteelor se consumã ca aliment sub diverse forme. sunt o alternativã fitoterapeuticã uºor de procurat ºi administrat în afecþiunile hepato-biliare acompaniate de balonare. dacã mai este necesar. Intrã în compoziþia granulelor Instamixt. mai sus menþionate. dupã o pauzã de o lunã. indigestii etc. Anghirolul. la 300 ml apã. fiind consideratã o delicatesã. anghinarea se cultivã pe suprafeþe extinse. preparate comercializate prin farmacii. Contraindicaţii Nu se admnistreazã în stadiul acut al bolilor hepato-biliare ºi renale.). Pentru stimularea poftei de mâncare se recomandã o infuzie din 1 linguriþã de plantã uscatã. Tratamentul se poate relua. fructe de armurariu – 3 pãrþi. O formulã recomandatã în Indexul fitoterapeutic este constituitã din 9 pãrþi frunze de anghinare ºi 1 parte frunze de mentã. administrându-se 2-3 cãni pe zi. . la 1 canã cu apã ºi se bea câte ½ de canã înainte de masã. în înghiþituri mici. inflorescenþe de pelin – 3 pãrþi ºi fructe de anason dulce (fenicul) – 1 parte.

de la brusture se foloseºte rãdãcina (Radix Bardanae). Este rezistentã la condiþii extreme ºi creºte în locurile cele mai nepretenþioase. din regiunile de câmpie pânã la cele de munte.Plante medicinale din flora localã 35 BRUSTURELE Denumire. Cercetãrile mai recente. cea mai bine reprezentatã substanþã din rãdãcina de brusture este inulina. Brusturele are un aspect caracteristic mai ales datoritã frunzelor foarte mari de la bazã care pot creºte pânã la un diametru de aproape 60-70 cm. Fiind puternicã. în unele locuri chiar mai mari. cu frunzuliþe protectoare (bractee) prevãzute cu cârlige. acid cafeic. În scop medicinal. bine reprezentatã. adânc înfiptã în pãmânt. compuºi poliinici. care s-au orientat spre analiza chimicã a frunzelor ºi în special a . Florile sunt globuloase. recoltarea este practic imposibilã fãrã o cazma. Substanţe active Din punct de vedere cantitativ. aflate la îndemânã oricui pentru protejarea capului împotriva insolaþiei. este o plantã ierboasã bianualã. din cauza cãrora se agaþã cu uºurinþã de haine sau de lâna oilor care trec pe lângã plante. În zilele însorite de varã. în unele pãrþi numit ºi lipan sau scaiul-oii. sãruri de potasiu. frunzele sunt adevãrate pãlãrii de soare. o oarecare cantitate de ulei volatil. Alãturi de aceasta s-au pus în evidenþã sãruri de potasiu. părţi folosite Brusturele (Arctium lappa). descriere.

Se strecoarã dupã un sfert de orã ºi se foloseºte sub formã de comprese. seboree. În ce priveºte principiile active din seminþe. la 1 canã cu apã. Acţiune. Unele cercetãri experimentale sugereazã existenþa unui factor cu acþiune antitumoralã. Cercetãtorii taivanezi presupun cã substanþele fitochimice din rãdãcina brusturelui ar putea proteja organismul de efectele cancerigene ale radicalilor liberi. la 1 litru de apã. frecþii sau spãlãturi locale. depurativã ºi uºor hipoglicemiantã. lapaol). Pentru uz extern. De asemenea. se preparã un decoct din 4 linguri de pulbere de rãdãcinã. au evidenþiat substanþe cu posibile efecte medicinale din clasa lignanilor (arctiinã. Se bea pânã la 1 litru pe zi. se poate încerca maceratul la rece pregãtit din 4 linguri de rãdãcinã. la 1 litru de apã. se preparã un decoct din 2 linguri de rãdãcinã mãrunþitã. guta. . Dacã aceste studii vor fi confirmate. reumatismul. acnee). Preparare și administrare Pentru uz intern. Macerarea se face timp de 6-8 ore. arctigeninã. proprietăţi Rãdãcina de brusture este folositã pentru acþiunea sa diureticã. afecþiunile pielii (eczeme. Alte studii experimentale fãcute în Taiwan au constatat o posibilã acþiune hepatoprotectoare ºi antioxidantã. Indicaţii terapeutice Printre indicaþiile clasice ale preparatelor de brusture se numãrã: afecþiunile renale. cercetãri fãcute la Universitatea din Tokio aratã cã anumiþi lignani din seminþele de brusture pot contracara acþiunea factorului activator al agregãrii trombocitelor sanguine. sudorificã. În diabet se recomandã infuzia din 1 lingurã de rãdãcinã. brusturele va fi cuprins în lista factorilor protectori împotriva formãrii trombilor (cheagurilor) în vasele sanguine. antimutagenicã.36 Incursiune în FITOTERAPIE seminþelor. neoarctinã. furunculoza. la 1 canã cu apã. Din aceasta se beau 2-3 cãni pe zi.

efecte adverse Literatura de specialitate a semnalat un caz izolat de intoxicaþie care se pare cã s-a datorat contaminãrii cu atropinã a preparatului administrat. În popor era utilizatã ca insecticid. piperitonã). Infuzia se preparã din 1 linguriþã de frunze la 1 canã cu apã ºi se beau 2-3 cãni pe zi. ca expectorant. cu flori violacee. pentru combaterea meteorismului abdominal. este o plantã ierboasã. pentru stimularea digestiei. numit ºi muºeþelul de câmp.Plante medicinale din flora localã 37 Brusturele intrã în compoziþia tabletelor Antitox. BUSUIOCUL-CERBILOR Busuiocul-cerbilor (Menta pulegium). a comprimatelor Imunovit ºi a soluþiei Herbasol. Precauţii. Uleiul volatil obþinut din busuiocul-cerbilor trebuie folosit cu mare prudenþã. a loþiunii antiseboreice Hebe. mentonã. deoarece supradozarea poate duce la reacþii adverse severe. a cremei Armon. ulei volatil (pulegonã. În medicina empiricã este folosit pentru tratarea unor afecþiuni gastrice. Nu se administreazã femeilor însãrcinate. Are utilitate în industria parfumurilor. care creºte în locuri umede. în doze strict limitate. . contra puricilor. precum ºi în afecþiuni ale aparatului respirator. Conþine tanin.

eucaliptol. rinite. colici intestinale. cu sau fãrã flori (Herba Basilici). Se recolteazã pãrþile aeriene cu frunze tinere. meteorism abdominal. antiemeticã. care de-a lungul timpului a ajuns nu numai sã fie aclimatizatã ºi cultivatã în orice grãdinã. Se fierbe 1 lingurã de plantã . galactogogã. diureticã. În infecþiile cãilor respiratorii superioare. Preparare și administrare Infuzia se preparã din 1 linguriþã de plantã la 1 canã cu apã. Mai conþine taninuri ºi saponozide triterpenice. diaree. anetol. Substanţe active Uleiul volatil din busuioc conþine linalol. se recomandã ºi inhalaþiile cu abur în care s-au antrenat principiile active din busuioc. Acţiune. estragol. eugenol. în infecþii ale cãilor respiratorii.38 Incursiune în FITOTERAPIE BUSUIOCUL Denumire descriere și părţi folosite Busuiocul (Ocimum basilicum) este o plantã de provenienþã orientalã. Se beau 3 cãni pe zi. colitã. gripã. iar seminþele conþin mucilagii. febrifugã. Busuiocul e o plantã cu frunze mãrunte. Planta în întregime este aromatã la miros ºi la gust. anorexie. carminativã. Indicaţii terapeutice Preparatele fitoterapeutice din busuioc sunt administrate în afecþiuni digestive. proprietăţi Busuiocul este folosit în fitoterapie pentru acþiunea sa antisepticã. antifungicã. ci chiar sã devinã o caracteristicã a culturii naþionale. dispuse pereche ºi flori mici albicioase. antiinflamatoare. camfor.

Busuiocul este profund legat de credinþele populare ºi de unele practici religioase. într-o canã cu apã. Un arbore matur poate produce anual între 50 ºi 60 kg de castane. Diverse Frunzele proaspete sau uscate sunt apreciate în bucãtãria româneascã ºi sunt folosite la aromatizarea diverselor feluri de mâncare.Plante medicinale din flora localã 39 mãrunþitã. atingând înãlþimi de 30 de metri. Proprietãþile aparent neobiºnuite ale apei „tratate” cu busuioc se datoreazã dizolvãrii în apã a uleiul volatil ºi a celorlalte principii active. murãturilor. cu acþiune dezinfectantã. Intrã în compoziþia soluþiei Herbasol ºi a comprimatelor Plantofort. . Castanele se recolteazã în septembrie ºi octombrie. adicã seminþele (Semen Hippocastani). sosurilor ºi salatelor. de formã aproximativ semisfericã ºi de culoare maro-roºcat. pe marginea aleilor sau strãzilor. CASTANUL SĂLBATIC Denumire. a mezelurilor. Se face o inhalaþie dimineaþa ºi una seara. Pãrþile folosite în scop medicinal sunt scoarþa (Cortex Hippocastani) ºi castanele. cu suprafaþa lucioasã. pe mãsurã ce cad din copac. descriere și părţi folosite Un binecunoscut arbore foios. castanul (Aesculus hippocastanum) creºte în parcuri.

Au fost semnalate câteva cazuri de ºoc anafilactic. cât ºi prin studii clinice.40 Incursiune în FITOTERAPIE Substanţe active Seminþele conþin amidon. comprimate ºi chiar preparate injectabile. precum ºi substanþe cumarinice de tipul oxicumarinei ºi esculinei. febrifugã. tincturi. Principalele proprietãþi au fost dovedite atât prin studii experimentale. hemoroizilor. insuficienþei venoase cronice. Scoarþa are acþiune tonicã. tromboflebitelor. Intrã în compoziþia unguentului Variterp. Din acestea se fabricã. principii amare. flebitelor. a edemelor postoperatorii. Acţiune. sindromului Raynaud. . a bolilor cu fragilitate vascularã crescutã ºi tendinþã la hemoragie. albumine. prin procedee farmaceutice. Efecte adverse. extracte. Indicaţii terapeutice Produsele farmaceutice din castane au indicaþii în terapia varicelor. Aplicarea localã a unguentelor în boala varicoasã se face fãrã masaj pentru a nu provoca iritaþie localã. grãsimi. flavonoizi. Administrare Seminþele de castan nu se folosesc ca atare. supozitoare. a granulelor Aqua-venol ºi a gelului Stimuven. respectiv de reacþii alergice. precauţii Saponinele din extractele de castane sunt substanþe cu posibile efecte toxice la supradozare. unguente. tanin. proprietăţi Substanþele active din seminþe le conferã castanelor proprietãþi antiinflamatoare. Scoarþa conþine o cantitate mare de tanin. antiedematoase ºi produc vasoconstricþie venoasã. saponine (escinã). hemostaticã ºi de protecþie vascularã.

Principala parte folositã în fitoterapie sunt fructele (Fructus Hippophaes). Ramurile prezintã numeroºi þepi lungi. a cleiului. Scoarþa de castan este utilizatã în industria tãbãcãritului. uºor amãrui. carotenoizii vegetali . sunt mici ºi apar în lunile martie . cunoscutã în unele pãrþi ºi sub numele de „cãtinã de râu” sau simplu „cãtinã” (Hippophae rhamnoides). foarte ascuþiþi. Acestea seamãnã cu niºte mãrgele de formã ovoidalã ºi de culoare galben-portocaliu intens (în realitate. iar frunzele sunt înguste. deoarece gustul ºi calitatea fructelor îngheþate se deterioreazã repede. niºte drupe false). este un arbust care poate creºte pãnã la 5-6 metri înãlþime. având un gust acru. la prelucrarea pieilor de animale. descriere și părţi utilizate Cãtina albã. În interiorul drupelor se aflã fructul propriu-zis (achena). se pot recolta în lunile august ºi septembrie.aprilie.Plante medicinale din flora localã 41 Diverse Castanele sunt o materie primã pentru fabricarea unor sãpunuri ºi uleuri tehnice. cu aromã plãcutã ºi miros caracteristic. Cele mai bine reprezentate sunt: vitamina C. Florile. Se recomandã ca recoltarea sã se facã înainte de primul îngheþ. brun-gãlbui. Substanţe active Fructele de cãtinã sunt adevãrate concentrate de vitamine. de culoare verde-argintiu. asemãnãtor afinelor. CĂTINA ALBĂ Denumire.

un binecunoscut medicament antiulceros. Alte substanþe evidenþiate sunt pectinele ºi substanþele triterpenice. cu cât alimentaþia este mai deficitarã. . Extractul uleios obþinut din fructele de cãtinã protejeazã tegumentele de radiaþiile ultraviolete ºi are efect emolient. Acelaºi studiu a arãtat cã substanþele active din cãtinã scad susceptibilitatea LDL-colesterolului (colesterolul „rãu”) la oxidare. Acţiune. Pe lângã conþinutul mare de vitamine. de protecþie a capilarelor ºi a sistemului nervos. Într-un studiu efectuat în Marea Britanie. Aceste date pun în evidenþã efectul cãtinei albe de prevenire a procesului de aterosclerozã prin proprietãþile sale antioxidante. B1. cât ºi liposolubili. Uleiul (Oleum Hippophae) extras din fructul propriu-zis de cãtinã conþine acizi graºi polinesaturaþi ºi fosfolipide (gliceride ale acizilor oleic. alfa-linolenic). mai ales în perioada de iarnã. proprietăţi Preparatele din cãtinã albã constituie o sursã bogatã de vitamine cu atât mai valoroasã. dintre care unele sunt cunoscute ca având efecte antioxidante. atât hidro.42 Incursiune în FITOTERAPIE (provitamina A). fructele de cãtinã sunt o sursã bogatã de mulþi alþi antioxidanþi. constând din administrarea timp de opt sãptãmâni a sucului de cãtinã. PP. Prin prezenþa vitaminelor. palmitoleic. vitaminele E. cãtina albã are efecte antioxidante. B2. s-a constatat o creºtere a HDL-colesterolului (colesterolul „bun”). linoleic. Mai multe experimente de laborator au evidenþiat proprietãþile citoprotectoare ºi imunostimulatoare ale preparatelor fitoterapeutice din cãtinã. Studii fãcute în Turcia au arãtat cã extractul de cãtinã are efect de protecþie împotriva apariþiei leziunilor ulceroase la nivelului stomacului. palmitic. Un studiu efectuat în China a ajuns la concluzia cã efectul protector al substanþelor fitochimice din cãtinã faþã de ulcerul gastric este comparabil cu cel al Cimetidinei.

a cremei Armon. Studii experimentale efectuate în China. Intrã în compoziþia granulelor Cevisol. Infuzia se poate prepara din 2-3 linguriþe de fructe uscate. Sucul poate fi filtrat sau nefiltrat. confirmã proprietãþile regeneratoare ale extractelor de cãtinã datoritã conþinutului mare de vitamine ºi microelemente (seleniu. Pentru îndulcire se poate folosi miere sau zahãr. în cure de 7-10 zile. în stãrile carenþiale. în tratamentul arsurilor ºi plãgilor greu vindecabile. în tratamentul adjuvant al ulcerului gastric. fructele de cãtinã albã sunt considerate toxice ºi. nu sunt folosite sub nici o . Sucul nefiltrat include pulpa de culoare portocalie a fructelor ºi este mai bogat în substanþe fitochimice. cu ajutorul microscopiei electronice. fãcut în Bulgaria. zinc. a cremei Hebe-radex ºi a comprimatelor Plantofort. în surmenaj. fie uscate. Stoarcerea fructelor proaspete se poate face cu teascul (la fel ca mustul de struguri) sau cu storcãtorul de fructe. fie proaspete. Indicaţii terapeutice și profilactice Uleiul gras extras din coaja fructului este utilizat în curele de vitaminizare. la 1 canã cu apã.Plante medicinale din flora localã 43 Alt studiu. Precauţii În unele regiuni geografice. cupru). au pus în evidenþã faptul cã uleiul de cãtinã poate juca un rol protector pentru celulele hepatice lezate. Extractele de cãtinã au fost utilizate de mult timp în medicina tradiþionalã din China ºi Rusia. Se beau 2-3 cãni pe zi. Preparare și administrare Fructele de cãtinã pot fi întrebuinþate pentru obþinerea diverselor preparate. deºi existã din belºug. în tratamentul unor afecþiuni dermatologice (eczeme). trebuie evitate temperaturile mai mari de 700C. Deoarece unele componente active ale fructelor de cãtinã sunt termolabile (în special vitamina C). Extractele de cãtinã sunt de o realã valoare în prevenirea procesului aterosclerotic.

ºi anume pentru prevenirea înþepãturilor în timpul culesului. utilizat drept colorant natural în industria alimentarã. descriere și părţi folosite Cerenþelul (Geum urbanum) este o plantã ierboasã cu frunze compuse din câte trei foliole verzi. Pulpa care rãmâne dupã îndepãrtarea sucului constituie o materie primã pentru extragerea unui pigment galben („galben de cãtinã”). uleiul extras din fructele de cãtinã este un ingredient apreciat în preparatele fitofarmaceutice cosmetice. . De la cerenþel se recolteazã rizomii (Rizoma Gei) fie primãvara. cu margini zimþate ºi vârf ascuþit. fie toamna în lunile septembrie. O mãsurã de precauþie este totuºi necesarã. datoritã spinilor foarte numeroºi ºi ascuþiþi ai arbustului. Datoritã proprietãþilor protectoare faþã de razele ultraviolete ºi proprietãþilor emoliente. în luna martie. octombrie. sirop sau compot. Diverse Fructele de cãtinã pot servi ºi ca aliment sub formã de gem. Cerenþelul înfloreºte din luna mai pânã toamna ºi are florile alcãtuite din 5 petale de culoare galben-intens. CERENŢELUL Denumire. susþinute de o codiþã lungã. Pe baza dovezilor ºtiinþifice ºi empirice existente putem afirma cã nu existã motive demne de luat în seamã care sã contraindice folosirea raþionalã a fructelor de cãtinã albã.44 Incursiune în FITOTERAPIE formã. marmeladã.

Intrã în compoziþia ceaiului antidiareic. acid clorogenic. Se fierbe 20-30 de minute ºi se strecoarã. Creºte în regiunea de deal.Plante medicinale din flora localã 45 Substanţe active Rãdãcinile de cerenþel conþin taninuri. . diaree. amigdalite. sângerãri ale gingiei. cafenii. Preparare și administrare Decoctul se preparã din 2 linguriþe de pulbere de rãdãcinã. Pentru gargarã se poate folosi decoctul descris mai sus. rodind numai în al doilea an. Indicaţii terapeutice Ca remediu fitoterapeutic. a ceaiului pentru gargarã ºi a extractului alcoolic Ticiverol. calmant. Mai este numit ºi chimion. caracteristic. Diverse Din frunzele plantei. cerenþelul este folosit în stomatite. acid elagic. cu un gust ºi miros aromat. glicozide de tipul geozidei. cât ºi în culturi. înþepãtor. antiseptic. ovalare. se poate face salatã de verdeþuri. descriere și părţi folosite Chimenul (Carum carvi) este o plantã ierboasã din familia morcovului. culese primãvara când sunt încã fragede. care are printre altele un conþinut mare de vitamina C. CHIMENUL Denumire. Acţiune. catehinã. atât spontan. enterocolite. Se bea dupã mesele principale. acid galic. la 1 canã de apã. gingivite. acid cafeic. proprietăţi Preparatele din rãdãcinã de cerenþel au efect astringent. mici de cca 5 mm lungime. glucide. În scop medicinal se recolteazã fructele (Fructus Carvi). alungite. antidiareic. uºor curbate.

46

Incursiune în FITOTERAPIE

Substanţe active Uleiul volatil din fructele de chimen este reprezentat de carvonã, carveol, carvacrol. Fructele mai conþin în plus acizi graºi, substanþe glucidice ºi proteice, cumarine, fitosteroli. Acţiune, proprietăţi Fitoterapia cu preparate din fructe de chimen se bazeazã pe acþiunea lor carminativã, stomahicã, galactogogã ºi stimulentã asupra întregului organism. Indicaţii terapeutice Se utilizeazã pentru combaterea colicilor la copii ºi la mamele care alãpteazã. La acestea din urmã, preparatele de chimion pot fi utilizate pentru stimularea secreþiei lactate, împreunã cu alte plante cu efect sinergic (anoson, fenicul). Preparare și administrare Infuzia se preparã din 1 linguriþã de fructe la 1 canã cu apã ºi se beau 2-3 cãni pe zi. Pentru sugari ºi copii se preparã infuzia din ½ linguriþã de fructe de chimen, la 100 ml de apã. La sugari se administreazã 6 linguri, în timp ce la copiii peste 5 ani se poate da întreaga cantitate, pe parcursul zilei. Intrã în compoziþia granulelor Diett. Diverse Supa de chimen, preparatã în mod dietetic este la fel de indicatã pentru mamele care alãpteazã, ca ºi ceaiul. De obicei se serveºte cu crutoane de pâine prãjitã. Fructele de chimen se folosesc în panificaþie, presãrate pe suprafaþa pâinii sau a produselor de patiserie, iar uleiul volatil este folosit la fabricarea unor paste de dinþi.

Plante medicinale din flora localã

47

CICOAREA
Denumire, descriere și părţi folosite Cicoarea (Cichorium intybus) este o plantã îndrãgitã pentru culoarea albastrã a florilor ei. O varietate cultivatã de cicoare este renumitã pentru surogatul de cafea fabricat din rãdãcinile sale. Frunzele de la bazã sunt mult alungite ºi adânc divizate, asemãnãtoare cu frunzele de pãpãdie, iar cele din partea superioarã a tulpinii sunt întregi ºi mai mici. Frunzele de cicoare au suprafaþa pãroasã, spre deosebire de cele de pãpãdie care sunt netede. De la cicoare se recolteazã pentru uz medicinal atât pãrþile aeriene, cât ºi rãdãcina. Partea aerianã (Herba Cichorii) se recolteazã în perioada înfloririi, din iulie pânã în septembrie. Rãdãcinile (Radix Cichorii) se recolteazã toamna, în septembrie. Substanţe active Ambele pãrþi ale plantei conþin cicoriinã, lactucinã, inulinã, flavonoizi, acizi polifenoli carboxilici. Frunzele conþin în plus acid tartric. Acţiune, proprietăţi Principiile active din cicoare conferã plantei efect stomahic, colagog, hepatoprotector, depurativ, uºor sedativ, antiaritmic, hipotensiv, hipoglicemiant, laxativ.

48

Incursiune în FITOTERAPIE

Indicaţii terapeutice Preparatele din cicoare sunt uzilizate pentru stimularea poftei de mâncare, în tratamentul adjuvant al afecþiunilor biliare ºi hepatice, în acnee ºi în constipaþie. Preparare și administrare Infuzia se poate prepara din 1-2 linguriþe de plantã – pãrþi aeriene ºi rãdãcini mãrunþite – la 1 canã cu apã. Se beau 2 cãni pe zi. Din 2 linguriþe de rãdãcini mãrunþite, la 1 canã cu apã, se preparã un decoct, prin fierbere timp de 5 minute. Se beau 1-2 cãni pe zi, în trei reprize, înaintea meselor principale. Pentru uz extern, în acnee, se recomandã spãlãturi sau comprese locale cu infuzie preparatã din 40 g de plantã la 1 litru de apã. Cicoarea intrã în compoziþia ceaiului depurativ, a comprimatelor Cortelax, Rhamnolax ºi Normoponderol, a loþiunii nutritive Hebe, a extractului de cicoare prãjitã Cicorela, a granulelor Diett. Diverse Frunzele fragede ale varietãþii Foliosus, se pot consuma sub formã de salatã. Spre deosebire de cafeaua obþinutã din boabele de cafea, cafeaua din cicoare nu prezintã riscul dependenþei sau al fenomenelor de psihoexcitaþie. În plus, se pare cã acest înlocuitor de cafea are efecte favorabile asupra digestiei ºi calmeazã durerile abdominale. Rãdãcina de cicoare prãjitã, ca înlocuitor de cafea, se poate procura din comerþ sub numele de Cicosil.

Plante medicinale din flora localã

49

CIMBRIŞORUL
Denumire, descriere și părţi folosite Cimbriºorul (Thymus serpyllum), numit în anumite locuri ºi cimbru de câmp, este o plantã micã de staturã, cu tulpini târâtoare care se fixeazã din loc în loc prin rãdãcini. Ramificaþiile tulpinilor nu cresc mai lungi de 7-10 cm, iar frunzele sunt mãrunte, ca ºi florile, acestea fiind de culoare purpuriu-violacee. Perioada de înflorire este lungã, începând din mai ºi pânã în septembrie. De la cimbriºor se foloseºte partea aerianã înfloritã (Herba Serpylli) care emanã un miros caracteristic, plãcut, aromat. Recoltarea se face numai pe vreme însoritã, dupã ce se usucã roua. Substanţe active Uleiul volatil este compus din terpene, timol, carvacrol. Mai conþine principii amare (serpilinã), acid ursolic ºi oleanolic, acid cafeic ºi rozmarinic, flavone, tanin ºi rezine. Acţiune, proprietăţi Preparatele fitoterapeutice din cimbriºor au acþiune antispasticã, colereticã, antimicrobianã ºi antiviralã, vermifugã, vermicidã, cicatrizantã. Indicaţii terapeutice Fitoterapia cu ceaiuri ºi extracte din cimbriºor este utilã în colici, enterocolite microbiene, infecþii respiratorii cu fenomene spastice, gripã, infecþii urinare, anorexie, parazitoze intestinale, afecþiuni hepatice, precum ºi extern, în caz de ulceraþii sau alte plãgi.

50

Incursiune în FITOTERAPIE

Preparare și administrare Se poate prepara o infuzie din 1 linguriþã de plantã la 1 canã cu apã. Se beau 2-3 cãni pe zi. Pentru tratarea infecþiilor respiratorii cu tuse, se recomandã un amestec din cimbriºor ºi scai vânãt. Pentru uz extern, se preparã un decoct din 2 linguriþe de plantã la 1 canã cu apã ºi se aplicã sub formã de comprese locale sau se fac spãlãturi ale regiunii afectate. Cimbriºorul poate fi utilizat extern ºi sub formã de bãi medicinale, singur sau în asociere cu alte plante cu efect sinergic. Se preparã un decoct din 3 mâini de plantã la 10 litri de apã; acesta se adaugã la apa de baie. Cimbriºorul intrã în compoziþia ceaiului antiastmatic, antidiareic, a ceaiului pentru gargarã, a granulelor Aqua-algin ºi Aqua-sedin. Diverse Este apreciat ºi pentru calitãþile sale de condiment, fiind folosit în alimentaþie pentru aromatizarea unor feluri de mâncare ºi a unor murãturi. De asemenea, cercetãri fãcute în Canada au arãtat cã prin uleiul sãu volatil, cimbriºorul are calitãþi insecticide, observate asupra larvelor, cu aplicabilitate în agriculturã.

CIMBRUL DE GRĂDINĂ
Denumire, descriere și părţi folosite Cimbrul de grãdinã (Thymus vulgaris), numit ºi cimbru de grãdinã adevãrat sau cimbru bun, este cultivat încã din antichitate ca plantã medicinalã, iar mai târziu, condiment. Poate fi uºor confundat cu o altã plantã, numitã tot cimbru, cu care se aseamãnã foarte mult ºi la aspect (Satureja hortensis). Cimbrul adevãrat este o plantã perenã – celãlalt cimbru este o plantã anualã – a cãrei tulpinã se lemnificã în al

acid cafeic. antitusivã.Plante medicinale din flora localã 51 doilea an ºi dezvoltã tufe de pânã la o jumãtate de metru înãlþime. Se bea 1 canã pe zi. colereticã. gripa. triterpene. Preparare și administrare Se preparã o infuzie din 1 linguriþã de plantã la 1 canã cu apã. tusea convulsivã. ovalare. a extractului alcoolic Ticiverol. Extern. linalool. în plãgi ºi ulceraþii. fracþionat pe parcursul zilei. diureticã. grupate spre vârful tulpinilor. pinen. În scop medicinal se recolteazã pãrþile aeriene (Herba Thymi). Acţiune. Frunzele sunt mici. carvacrol. 2. 2. ºi au culoare roz. flavonoizi. iar florile sunt mãrunte. Intrã în compoziþia ceaiului contra colicilor nr. din care se administreazã 2-3 linguri pe zi. principii amare. . traheitele. cineol. Indicaţii terapeutice Preparatele din cimbru bun se folosesc în infecþiile respiratorii acute cum ar fi bronºitele. Pentru calmarea tusei ºi ca expectorant se poate prepara o infuzie mai concentratã. acizi graºi. În afarã de uleiul volatil. proprietăţi Aplicaþiile în fitoterapie ale cimbrului de grãdinã se bazeazã pe acþiunea sa antisepticã. se preparã un decoct din 2 linguri de plantã la 1 canã cu apã ºi se fac spãlãturi locale. geraniol. la 1 canã cu apã. se foloseºte în tratarea unor afecþiuni ale pielii. ankilostoma precum ºi în afecþiunile hepato-biliare. Sunt utile în tratamentul parazitozelor intestinale cu oxiuri. alungite. Substanţe active Pãrþile aeriene ale cimbrului de grãdinã conþin ulei volatil în a cãrui compoziþie intrã timol. colagogã. antihelminticã. a ceaiului pectoral nr. sãruri de litiu. în plantã se mai gãsesc tanin. borneol. din 2-3 linguri de plantã uscatã ºi mãrunþitã. terpinen. Pentru uz extern.

taninuri. gastro-enteritã. Acţiune. 3. ca adjuvant în tratamentul hipertensiunii arteriale uºoare. vãrsãturi. manifestatã prin greþuri. Proprietãþile ºi utilizãrile cozilor de viºine sunt similare cu cele ale cozilor de cireºe.5-1 litru pe zi. Substanţe active Cozile de cireºe conþin flavonoizi. descriere și părţi folosite Cireºul (Cerasus avium) este un arbore fructifer bine cunoscut ºi foarte apreciat în primul rând pentru fructele sale. saponine. la 2 cãni de apã. În scop medicinal se folosesc cozile fructelor (Stipes Cerasi). Preparare și administrare Decoctul se preparã din 3-4 linguri de cozi de cireºe. colitã. ºi chiar deces. Intrã în compoziþia ceaiului diuretic nr. . Se bea 0. paralizie. stãri de demineralizare. sãruri de potasiu.52 Incursiune în FITOTERAPIE Precauţii. proprietăţi Ceaiul din cozi de cireºe are acþiune diureticã. reacţii adverse La administrarea unor doze excesive pot sã aparã fenomene de intoxicaþie. reumatism. CIREŞUL Denumire. Indicaţii terapeutice Cozile de cireºe sunt recomandate în afecþiunile cãilor urinare ºi ale rinichilor.

dar fãrã o justificare ºtiinþificã. cu suprafaþã încreþitã ºi margine ondulatã. Florile. sunt grupate mai multe pe o tulpinã la a cãrei bazã se aflã un mãnunchi de frunze ovalare. de culoare galbenã. Substanţe active Rãdãcinile ºi rizomii de ciuboþica-cucului conþin saponozide triterpenice de tipul primulinei. De la ciuboþica-cucului se pot folosi florile. alungite.Plante medicinale din flora localã 53 CIUBOŢICA-CUCULUI Denumire. Rãdãcinile au proprietãþi expectorante ºi fluidifiante ale secreþiilor bronhice. acid primulinic. Suratele lor cultivate au flori de diverse culori. fapt pentru care se folosesc sub formã de decoct în infecþiile respiratorii. ulei volatil. . fiind deosebit de apreciate pentru aspectul lor ornamental. În frunze s-a gãsit o cantitate mare de vitamina C ºi carotenoizi. precum ºi amidon. în zonele de deal ºi de munte. este recomandatã în carenþele de vitamina C. Rhizoma cum Radicibus Primulae). Acţiune și indicaţii În medicina empiricã frunzele de ciuboþica-cucului au fost utilizate pentru multe afecþiuni. descriere și părţi folosite Ciuboþica-cucului (Primula officinalis) e o plantã rãspânditã prin pãºuni ºi fâneþe. Folium Primulae. Florile conþin saponozide ºi flavonoizi. frunzele ºi rãdãcinile (Flos Primulae. zaharuri. Datoritã prezenþei vitaminelor.

la 1 canã cu apã. Preparatele din ciumãrea au ºi proprietãþi diuretice. principii amare. Are flori liliachii grupate în ciorchine ºi fructe cu aspect de pãstãi. bobul etc. Galegina stimuleazã secreþia celulelor beta din insulele pancreatice. Acţiune și indicaţii terapeutice Are proprietãþi hipoglicemiante dovedite. . Substanţe active Planta conþine un alcaloid (galegina). 2. la 1 canã cu apã. flavonoizi (galuteolinã). acizi graºi. descriere și părţi folosite Planta numitã popular ciumãrea sau scrântitoare (Galega officinalis) este o plantã leguminoasã. Creºte în zona de câmpie ºi de deal. guanidinã. Administrarea ei duce la creºterea cantitativã ºi calitativã a secreþiei lactate. Alãturi de alte specii. Se beau 2-3 cãni pe zi. precum ºi utilizarea în organism a glucozei. Din rãdãcini se preparã un decoct dintr-o cantitate de 1-2 linguriþe de pulbere. Se fierbe 5-10 minute. mazãrea. saponine. CIUMĂREA Denumire. Se beau 2-3 cãni pe zi.54 Incursiune în FITOTERAPIE Preparare și administrare Infuzia se preparã din 1-2 linguriþe de flori de ciuboþica-cucului. De la ciumãrea se recolteazã în scop medicinal partea aerianã (Herba Galegae). înruditã cu fasolea. Principala utilizare este în tratamentul adjuvant al diabetului zaharat. Planta mai are ºi proprietãþi galactogoge. intrã în compoziþia ceaiului antibronºitic nr. acid pipecolinic. în timpul înfloririi.

flavonoizi. Fructele sferice. vitaminizantã. Extractul din fructe are aplicaþii în tratamentul hipertensiunii arteriale. acizi organici. în cazurile de deficit de fier. Frunzele au efecte diuretice ºi se culeg în luna iulie.Plante medicinale din flora localã 55 Preparare și administrare În tratamentul adjuvant al diabetului zaharat se pot administra 2-4 g (1 linguriþã) de pulbere vegetalã pe zi. frunze de salvie ºi rãdãcinã de pãpãdie. de culoare neagrã. Se beau 2-3 cãni pe zi. . Se beau 3 cãni de ceai pe zi. Frecvent se asociazã cu alte plante cu acþiune hipoglicemiantã: teci de fasole. vitamina PP. proteine. surmenaj. Infuzia din fructe se preparã din 1 linguriþã fructe uscate. calciu. la 1 canã cu apã. fosfor. vitamine din grupul B. Pentru stimularea secreþei lactate se preparã o infuzie din 1 lingurã de plantã la 1 canã cu apã. Fructele se recolteazã când sunt coapte. caroten. COACĂZUL NEGRU Coacãzul negru (Ribes nigrum) este un arbust cultivat în scopuri alimentare. frunze de urzicã. fier. frunzele fragede sunt consumate ca salatã. potasiu. fiind recomandate în stãrile anemice. remineralizantã. Infuzia din frunze se preparã dintr-o cantitate de 2 linguriþe de frunze uscate ºi mãrunþite. Fructele au acþiune tonicã generalã. la 1 canã cu apã. vitamina C în cantitate mare. au gust dulce-acriºor ºi conþin glucide. Se beau 3 cãni pe zi. frunze de afin. Diverse În þãrile din sudul Europei.

Primãvara se pot observa tulpinile fertile. steroli vegetali. pleacã ramificaþii pline la interior. Acţiune. Se folosesc pãrþile aeriene (Herba Equiseti) din perioada de varã. diureticã. proprietăţi Remediile obþinute din coada-calului au acþiune remineralizantã. Din loc în loc. prevãzute la vârf cu un spic încãrcat de spori. descriere și părţi folosite Coada-calului (Equisetum arvense) creºte prin locuri umede. antisepticã ºi de scãdere a aciditãþii gastrice. sub diverse forme. conferind plantei aspectul de brãduleþ sau coadã de cal. de creºtere a rezistenþei þesutului conjunctiv. Fructele se consumã în stare proaspãtã sau conservate. recoltate din luna iulie pânã în luna septembrie. cu aspect cafeniu-roºcat. În compoziþia ei mai intrã saponine (ecvisetonina). ulei volatil. În lunile de varã se pot observa tulpinile sterile de culoare verde. Substanţe active Planta are un conþinut extrem de mare de compuºi de siliciu. . COADA-CALULUI Denumire. flavonoizi. umbroase. cu suprafaþa brãzdatã în lungime de 6-8 creste.56 Incursiune în FITOTERAPIE Intrã în compoziþia comprimatelor Fitolip ºi a granulelor Rubisol. antiinflamatorie.

degerãturi. palustrina. a anemiilor. culegãtorul trebuie sã cunoascã foarte bine criteriile morfologice de diferenþiere între cele douã specii. Intrã în compoziþia ceaiului antireumatic. Pentru evitarea accidentelor regretabile. în cazul recoltãrii directe. dupã fracturi. cu aspect asemãnãtor. Frecvent este folositã împreunã cu frunzele de pãtlaginã ºi de plãmânãricã. Aqua-real ºi Aqua-venol. a bolilor reumatice. specia Equisetum palustre meritã sã fie menþionatã în mod special. . 2 ºi 3. În specia Equisetum palustre s-a identificat un alcaloid toxic. menþionate de botaniºti. Se beau 3-4 cãni pe zi. Preparare și administrare Pentru administrare internã. în tratamentul eczemelor. datoritã potenþialului toxic pe care îl prezintã. acneei ºi neurodermitelor. planta a fost folositã în gospodãrii. Extern.Plante medicinale din flora localã 57 Indicaţii terapeutice Preparatele pe bazã de coada-calului sunt folosite în fitoterapia stãrilor de convalescenþã. se preparã un decoct din 1 linguriþã de plantã la 1 canã cu apã. speciile diferite sunt confundate între ele. Diverse În trecut. Douã dintre semnele de recunoaºtere ale speciei toxice. Precauţii Coada-calului are mai multe specii înrudite. a ceaiurilor diuretice nr. Dintre acestea. ca mijloc de spãlare a vaselor ºi uneltelor. a granulelor Aqua-algin. se foloseºte sub formã de cataplasme sau bãi locale. În cele mai multe locuri. precum ºi a edemelor de la nivelul picioarelor. lucru care se reflectã ºi în denumirea popularã identicã datã plantelor. sunt suprafaþa netedã a tulpinii ºi ramurile goale în interior.

descriere și părţi folosite Coada-racului (Potentilla anserina) aparþine familiei rosaceelor ºi are o serie întreagã de specii strâns înrudite. târâtoare.58 Incursiune în FITOTERAPIE COADA-RACULUI Denumire. arginþicã. de culoare galbenã. buruiana de junghi. Potentilla argentea ºi Potentilla erecta). care îi dau un aspect argintiu. astringent. scrântitoarea. Florile. În scop medicinal se recolteazã partea aerianã în timpul înfloririi (Herba Anserinae). majoritaea cu proprietãþi medicinale. Mai cunoscute dintre acestea sunt palma-voinicului. Acţiune. hemostatic. cu suprafaþa acoperitã de periºori fini. mucilagii. de cca 50 cm. proprietăţi Preparatele fitoterapeutice din coada-racului au efect antidiareic. Potentilla arenaria. Potentilla reptans. cu tulpini subþiri. de unde ºi una dintre denumirile populare sub care mai este cunoscutã. în special frunzele aflate la baza plantei. substanþe glucidice. antispastic. colinã. Coada-racului este o plantã ierboasã. iar dupã unii autori previn formarea calculilor renali. steroli. cresc izolate pe codiþe lungi. cinci degete (Potentilla alba. antiseptic. taninuri. relativ scundã. . Frunzele sunt compuse din 15-21 foliole cu margini zimþate. Substanţe active Pãrþile aeriene de coada-racului conþin flavone.

aparent rezultând mii de frunzuliþe.Plante medicinale din flora localã 59 Indicaţii terapeutice Coada-racului este utilã ca plantã medicinalã atât în tratamentul colicilor intestinale. cât ºi în prevenirea calculilor renali. cât ºi pretudindeni în lume. Pentru obþinerea preparatelor medicinale din coada-ºoricelului. Se beau 2 cãni pe zi. descriere și părţi folosite Coada-ºoricelului (Achillea milefolium) este una dintre cele mai populare plante medicinale existente atât în þara noastrã. Pentru gingivite se fac spãlãturi locale. al diareei cu colici. Se infuzeazã 20 de minute ºi apoi se strecoarã. al gingivitelor. COADA-ŞORICELULUI Denumire. Preparare și administrare Infuzia se preparã din 2 linguri de plantã la 2 cãni cu apã. de unde ºi aspectul caracteristic. . cu tulpina de 20-60 cm sau chiar mai mult. Intrã în compoziþia ceaiului antidiareic ºi a granulelor Aqua-femina. Decoctul se poate prepara din 1 lingurã de plantã la 1 canã cu apã. Diverse Frunzele tinere se pot folosi ca aliment în salate sau supe de verdeþuri. al sindromului dureros premenstrual. se grupeazã în inflorescenþe dense. majoritatea autorilor recomandã folosirea florilor (Flos Millefolii). de culoare albã. vizibile de la distanþã. Este o plantã ierboasã. încreþit. Florile mãrunte. Frunzele sunt împãrþite în numeroase diviziuni ºi subdiviziuni.

eugenol. dispuse în inflorescenþe (Herba Millefolii). Una dintre azulene. enterocolite. substanþe minerale. antispastice. glucide. în tratamentul hemoroizilor. borneol. Planta mai conþine taninuri. Substanţe active Planta ºi în special florile conþin uleiul volatil care include azulene (camazulenã). calmante. are efecte antispastice asupra musculaturii netede a tubului digestiv.sau anaciditate gastricã. în inflamaþiile cronice ale anexelor precum ºi pentru calmarea durerilor menstruale. albe. camforul. principii amare. Terpineolul.60 Incursiune în FITOTERAPIE unii considerã totuºi cã toatã partea aerianã (tulpina. sitosterol. Planta are un gust amar ºi miros aromatic caracteristic. Indicaţii terapeutice Coada-ºoricelului este întrebuinþatã datoritã efectelor ei benefice în afecþiunile digestive. în colicile abdominale. care pare a fi aceeaºi substanþã cu matricarina identificatã în muºeþel. eugenolul. cvercitina ºi diverse alte substanþe au un efect sinergic care contribuie la diminuarea inflamaþiei ºi calmarea durerii. inclusiv a arsurilor. taninurile ºi cineolul exercitã efecte antiseptice. tonice amare. Planta mai este recomandatã în tratamentul afecþiunilor din sfera genitalã la femei. sabinen. este folositã pentru stimularea digestiei în caz de hipo. . astringente. datorate spasmelor musculaturii uterine. antiinflamatoare. proteine. limonen ºi altele. Acţiune. flavonoizi. enterite. alfa ºi beta pinen. camfor. În amestec cu alte plante cu acþiune similarã. antiseptice. cicatrizante. frunzele) poate fi recoltatã împreunã cu florile mãrunte. în bolile diareice. proprietăţi Coada-ºoricelului are proprietãþi stomahice. Preparatele din coada-ºoricelului sunt deosebit de valoroase în vindecarea plãgilor. Camazulena.

Mai târziu. ne aduce aminte de Ahile. pânã în zilele noastre. hemoroizi). probabil cã ar fi supravieþuit rãzboiului descris de Homer. 2. infuzia din coada-ºoricelului are efecte similare cu cele ale preparatelor din muºeþel. ostaºii romani au fost învãþaþi de medicul Dioscorides sã îºi trateze rãnile cu aceeaºi iarbã de leac. anticolitic. De fapt. laxativ ºi antihemoroidal. este folositã pentru proprietãþile ei vulnerare. enterite ºi enterocolite. În cazul hemoroizilor se mai pot face bãi locale cu o infuzie concentratã preparatã din 30-50 g de flori la 1 litru de apã. spune legenda. a cãrui ranã sângerândã. coada-ºoricelului. hepatic nr. pe parcursul zilei respective. . Pentru uz extern (plãgi. Se va bea toatã cantitatea în mai multe reprize. arsuri. Intrã în compoziþia ceaiului antiastmatic.Plante medicinale din flora localã 61 Preparare și administrare Pentru administrare internã. a loþiunii nutritive Hebe. contra colicilor. a fost oblojitã de tovarãºul sãu de luptã chiar cu frunzele mãrunte ale acestei plante. frunzele tinere se folosesc în alimentaþie ca ingredient în salate. Achillea milefolium. se pot aplica pansamente îmbibate cu o infuzie obþinutã din 2 linguri de flori la 1 canã de apã. Dacã ar fi avut la îndemânã acelaºi leac ºi atunci când a fost rãnit în punctul sãu vulnerabil. infuzia din coada-ºoricelului se preparã din 2 linguri de flori la 2 cãni de apã. Diverse În unele zone. eczeme. gastric. Denumirea latinã. supe de verdeþuri sau drept condiment la prepararea chiftelelor de cartofi. În bolile diareice.

cu diametru de 3-5 mm au culoare aurie ºi prezintã un gust ºi o aromã plãcute. tocoferoli. meteorism abdominal. cumarine. Substanţe active Planta conþine ulei volatil reprezentat de linalool. descriere și părţi folosite Coriandrul (Coriandrum sativum) este o plantã ierboasã. înaltã de cca o jumãtate de metru. pinen. proprietăţi Preparatele din coriandru au acþiune carminativã. Planta are un miros neplãcut. de formã aproximativ sfericã. aminoacizi. citronelol. terpineol. Acţiune. În scop medicinal. sitosteroli. spasmoliticã. Indicaţii terapeutice Coriandrul este utilizat în fitoterapie în caz de tulburãri digestive.62 Incursiune în FITOTERAPIE CORIANDRUL Denumire. geraniol. camfor. bactericidã. Fructele mai conþin acizi graºi (acid petroselinic ºi alþii). acid cafeic ºi clorogenic. în schimb. La copii se face o in- . anorexie. borneol. din familia umbeliferelor. substanþe proteice. Preparare și administrare Infuzia se preparã din 1 linguriþã de fructe la 1 canã cu apã. fructele. caracteristice. dispepsii. stomahicã. Se bea 1 canã cu 30 de minute înainte de masã. parazitoze intestinale. afecþiuni hepatobiliare. de la coriandru se recolteazã fructele (Fructus Coriandri). carvonã.

se recolteazã pe alese florile (Flos Tagetes) mari. Florile de crãiþe sunt de culoare galben-portocaliu în centrul inflorescenþei. descriere și părţi folosite Plante ornamentale. Florile mai conþin ulei volatil. cele mai bine reprezentate sunt cele carotenoide. Frunzele sunt compuse din frunzuliþe mãrunte. pe stomacul gol. ºi anume heleniena ºi un ester al luteinei. ºi galben-cafeniu pe margini. cultivate prin parcuri ºi grãdini. dinþate ºi degajã un miros plãcut. Substanţe active și proprietăţi Dintre substanþele prezente în petalele de crãiþe. deschise. . crãiþele (Tagetes patula ºi Tagetes erecta) aparþin familiei compozitelor ºi sunt originare din Mexic. Principiile active din plantã cresc capacitatea de adaptare a ochiului la întuneric sau în condiþii de luminozitate scãzutã. intens colorate în portocaliu. Pentru combaterea paraziþilor se preparã o infuzie din 4 linguriþe de fructe la 1 canã cu apã. În unele pãrþi li se mai spune ºi vâzdoage. CRĂIŢELE Denumire. dacã sunt zdrobite. Coriandrul este ºi o specie meliferã din care se poate obþine o miere aromatã. aromat. care se bea dimineaþa.Plante medicinale din flora localã 63 fuzie din ½ de linguriþã de fructe la 1 canã cu apã ºi se administreazã 1 canã pe parcursul zilei. În scop medicinal. flavonoizi. Nu se consumã alimente pânã la amiazã. Diverse Intrã în compoziþia multor ceaiuri compuse ºi este folosit ca aromatizant în alimentaþie.

Spre delectarea privitorului atent. antiinflamatoare. la marginea pãdurilor în zonele de munte. ºoferii. antihemoragice. cicatrizante. Heleniena extrasã din florile de crãiþe stã la baza fabricãrii medicamentului Heligal ºi Helinol. cu adâncituri rotunjite ºi margini fin zimþate. cum ar fi de exemplu piloþii. galbenverzui. În popor mai este numitã ºi brumãrie. descriere și părţi folosite Creþiºoara (Alchemilla vulgaris) este o plantã din familia Rosaceae care creºte prin pãºuni.64 Incursiune în FITOTERAPIE Indicaţii terapeutice și administrare Preparatele din crãiþe sunt indicate în tratamentul hemeralopiei. fâneþe. Aceste preparate sunt utile ºi acelor categorii profesionale a cãror vedere este solicitatã intens. În scop medicinal se recolteazã partea aerianã înfloritã (Herba Alchemillae). dar ºi pentru îmbunãtãþirea vederii nocturne a ochiului normal. Preparatele din creþiºoarã au proprietãþi astringente. mecanicii de locomotivã etc. poate fi admiratã la primele ore ale dimineþii încãrcatã de picãturi de rouã mari ºi cristaline. folosit în oftalmologie. Substanţe active și proprietăţi Planta conþine taninuri (acid elagic ºi luteic). acizi graºi (palmitic ºi stearic). fitosteroli. sãruri minerale. Are frunzele late. CREŢIŞOARA Denumire. Florile sunt mici. antidiareice. pentru ameliorarea vederii pe timp de noapte a ochiului miop. diuretice. . lipsite de petale.

Se beau 2 cãni pe zi. Se beau 2 cãni pe zi.Plante medicinale din flora localã 65 Indicaţii terapeutice. Substanţe active și proprietăţi Frunzele ºi florile conþin ulei volatil. înaltã. se preparã un decoct. hemoroizilor. antireumatice. preparare și administrare Unii autori menþioneazã utilitatea extractului de creþiºoarã în tratarea sterilitãþii la femei. sub formã de infuzie preparatã din 1 linguriþã de plantã uscatã. Pentru gargarã se preparã o infuzie din 3 linguriþe de plantã la 1 canã cu apã. Florile sunt albe cu nuanþã gãlbuie. În unele pãrþi e cunoscutã sub numele de sânzianã. a metroragiilor ºi dismenoreei. . la 1 canã cu apã. mici. flavonoizi (spireozidã). puternic mirositoare. grupate în inflorescenþe bogate. Preparatele fitoterapeutice din creþuºcã au proprietãþi diuretice. Infuzia se preparã din 2 linguriþe de plantã la 1 canã cu apã. glucide. Ceaiul de creþiºoarã este folosit în tratarea diareei. Produsul proaspãt recoltat conþine compuºi salicilici. Pentru uz extern. antiinflamatoare. descriere și părţi folosite Creþuºca (Filipendula ulmaria) este o plantã ierboasã. din familia Rosaceae. Indicaţii terapeutice și administrare Creþuºca este recomandatã în reumatism. retenþii hidrice (ascitã). taninuri. aplicându-se sub formã de comprese pe regiunile dureroase. heliotropinã ºi vanilinã. CREŢUŞCA Denumire.

De la cruºin se recolteazã. ca de exemplu glucofrangulozida ºi frangulozida. apoi roºii. paþachinã. . globuloase. Substanţe active Scoarþa de cruºin conþine glicozide antrachinonice. de culoare cafenie cu pete albicioase. descriere și părţi utilizate Cruºinul (Rhamnus frangula) este un arbust care creºte prin poieni. se transformã în compuºi antrachinonici derivaþi. pe malul râurilor ºi mai este cunoscut ºi sub alte denumiri: lemn-câinesc. Din florile alb-verzui vor rezulta fructe mici. Acestea se formeazã printr-o reacþie de oxidare prin care compuºii antranolici. Frunzele verzi sunt lucioase. mai întâi de culoare verde. asemenea cartofilor. pentru ca la maturitate sã devinã negre cu reflexe violacee. Se întrebuinþeazã numai dupã un an de la recoltare sau dacã sunt supuse unei temperaturi de 1000C timp de o orã. Pentru uºurarea decojirii. aceastã operaþie se face în aceeaºi zi cu recoltarea. Crengile au ramuri cu scoarþã netedã. Alte substanþe prezente în scoarþa de cruºin sunt principiile amare. cu margini netede. sub formã de piure. scoarþa ramurilor tinere (Cortex Frangulae) care pe partea interioarã este de culoare galben-portocaliu. din produsul proaspãt. CRUŞINUL Denumire. în scop medicinal.66 Incursiune în FITOTERAPIE Diverse Creþuºca este înruditã cu aglica (Filipendula vulgaris) ale cãrei rãdãcini tuberizate se pot consuma dupã fierbere.

S-a constatat cã principiile active purificate au o acþiune relaxantã asupra musculaturii intestinale. a ceaiului antihemoroidal. pe când la doze mai mari efectul este mai intens. 2. flavone ºi alcaloizi peptidici (frangulina ºi franganina). Se bea cãlduþ seara. seara. Preparare și administrare Decoctul se preparã din 1 linguriþã de coajã mãrunþitã peste care se toarnã 1 canã de apã clocotitã ºi se lasã acoperit timp de 15-20 de minute. Precauţii. înainte de culcare. a pulberii laxative purgative. se poate mãri doza. Acţiune. a ceaiului hepatic nr. proprietăţi Substanþele active din scoarþã. rãºini. Scoarþa de cruºin intrã în compoziþia ceaiului laxativ. Dacã este nevoie. La doze mai mici efectul este mai blând. contraindicaţii Dupã cum s-a menþionat deja. purgativã. Se poate administra ºi sub formã de pulbere în dozã de 1-2 vârfuri de cuþit. precum ºi în componenþa unor produse farmaceutice cum sunt comprimatele Cortelax. sitosterol. produsul nu se utilizeazã în stare proaspãtã. Indicaţii terapeutice Scoarþa de cruºin îºi gãseºte utilitatea în fitoterapia constipaþiei ºi a disfuncþiilor hepato-biliare însoþite de constipaþie. Normoponderol ºi Rhamnolax. înainte de culcare. imprimã produselor medicinale din cruºin o acþiune laxativã. dupã 8-10 ore de la administrare ºi este diferenþiat în funcþie de dozã.Plante medicinale din flora localã 67 mucilagii. în timp ce extractele totale mãresc peristaltismul intestinal. . Efectul laxativ/purgativ se instaleazã lent. Se fierbe 15 minute la foc scãzut. dar numai treptat. saponine. diaree sanguinolentã ºi vãrsãturi. colagogã ºi colereticã. deoarece are acþiune drasticã asupra tubului digestiv cu declanºarea de colici severe.

pentru fructe. acizi organici. Preparatele din scoarþã de cruºin nu se administreazã mai mult de 7 zile pe lunã. Fructele ºi scoarþa conþin pigmenþi utili în colorarea textilelor.68 Incursiune în FITOTERAPIE Cu aceeaºi grijã trebuie evitatã folosirea produselor incomplet uscate. descriere și părţi folosite Dudul (Morus alba. beta caroten. Pentru ceai. Diverse Din lemnul de cruºin se obþine cãrbunele medicinal. acid folic. produsul se foloseºte numai dupã o pãstrare de un an sau tratat termic corespunzãtor. sudorificã. substanþe minerale. Morus nigra) este un pom originar din Asia. proprietăţi Principiile active din frunzele de dud au o acþiune hipoglicemiantã. argininã. cât ºi de la cel negru (Folium Mori). dar ºi în scop alimentar. Substanţe active Frunzele de dud conþin tanin. frunzele fiind folosite pentru hrãnirea viermilor de mãtase. Pentru a evita aceste efecte nedorite. Acţiune. acid aspartic. antidiareicã. . atât de la dudul alb. fãrã codiþã. aclimatizat în þarã ºi cultivat în scop tehnic. se recolteazã frunzele tinere. În scop medicinal se folosesc frunzele. DUDUL Denumire.

având un gust dulce. pe alocuri numitã ºi lemn-galben. DRACILA Denumire. reprezintã un punct de atracþie pentru insecte ºi în special pentru albine. antociani. gastrite. prin florile ei mirositoare ºi colorate în galben. de culoare roºie.Plante medicinale din flora localã 69 Indicaţii terapeutice Preparatele din frunze de dud sunt un mijloc adjuvant în tratamentul diabetului zaharat. tanin etc. planta pare sã fie foarte defensivã. Deºi datoritã ramurilor prevãzute cu spini grupaþi câte trei. Diverse Fructele au un conþinut bogat în glucide. În scop medicinal se recolteazã scoarþa atât de pe rãdãcini. caroten vegetal. vitamina C. este cultivatã drept gard viu. pentru delimitarea grãdinilor. ºi pot fi consumate ca atare. . Mai pot fi folosite în diaree. pectine. ulcer gastric ºi ulcer duodenal. descriere și părţi folosite Dracila (Berberis vulgaris). Preparare și administrare Infuzia se preparã din 2 linguri de frunze la 1 canã cu apã. Fructele sunt elipsoidale. cât ºi de pe tulpinã (Cortex radicis Berberidis). Datoritã aspectului sãu plãcut. este un arbust care creºte împreunã cu alte tufiºuri la marginea pãdurilor. Se beau 2-3 cãni pe zi. Frunzele de dud intrã în compoziþia comprimatelor Fitodiab ºi Normodiab.

oxiacantina. vãrsãturi. . berbamina. femei însãrcinate sau în perioada de lactaþie. Precauţii. hipotensivã. Indicaţii terapeutice Fitoterapia cu preparate din lemn-galben îºi gãseºte aplicaþii în tratarea afecþiunilor hepato-biliare. se preparã un decoct din ½ linguriþã de scoarþã mãrunþitã. efecte adverse Depãºirea dozelor utile duce la apariþia unor efecte adverse cum ar fi greaþã. administrarea se întrerupe imediat. vasodilatatoare. Din rãdãcini se preparã tincturi care se folosesc în diluþii mari. tonic stomahicã. Se fierbe 5 minute ºi se filtreazã dupã rãcire. iar la adulþi se vor folosi numai cu maximã prudenþã. bacteriostaticã (activã faþã de bacilul tuberculozei). a tuberculozei ºi leyshmaniozei. Acţiune. febrifugã. proprietăţi Preparatele ºi extractele din dracilã au acþiune colagogã. citostaticã. a stomatitei. rãºini. gingivitei. antispasticã. hemostaticã. a icterului. La apariþia primelor semne nedorite. ameþeli. la 1 canã cu apã. Se bea 1 canã sau cel mult 2 cãni pe zi. Preparare și administrare Pentru uz intern. scãderea drasticã a tensiunii arteriale. convulsii. diureticã.70 Substanţe active Incursiune în FITOTERAPIE Scoarþa de dracilã conþine un numãr mare de alcaloizi cum ar fi berberina. cu 30 de minute înainte de masã.5 litri de apã. Preparatele din scoarþa de dracilã nu se administreazã la copii. Pentru gargarã se preparã un decoct din 1 lingurã de pulbere de scoarþã la 0. precum ºi taninuri. a metroragiilor.

acid malic. iar dupã denumirea ºtiinþificã Lysimachia numularia. care apar începând din luna mai pânã prin luna august. Infuzia se preparã din 2 linguriþe de plantã uscatã. Fructul se prezintã sub formã de pãstãi. utilizate în scop medicinal.Plante medicinale din flora localã 71 Diverse Fructele de dracilã conþin glucozã. partea aerianã care conþine taninuri. a ulcerelor varicoase ºi a reumatismului. pectine. Se beau 1-2 cãni pe zi. cu frunzuliþe rotunde. leucoantociani ºi acizi fenolici. De la dreþe se recolteazã în timpul înfloririi. face parte din aceeaºi familie cu cioboþica-cucului (Primulaceae). Se pot consuma ca aliment. Este o plantã de dimensiuni reduse. saponine. sirop. plasate perechi de-o parte ºi de alta a tulpinii târâtoare. Experimentele de laborator au pus în evidenþã acþiunea antimicrobianã. . fãrã prezenþa alcaloizilor din scoarþã. FASOLEA Fasolea (Phaseolus vulgaris) este o plantã leguminoasã bine cunoscutã în alimentaþie. iar extern pentru tratarea plãgilor. gem. inclusiv asupra bacilului tuberculozei precum ºi acþiunea analgezicã. iar dupã îndepãrtarea boabelor se obþin tecile (Fructus sine semine Phaseoli). Creºte îndeosebi în locuri umede ºi umbroase. fiind o sursã de vitamina C. flavonoizi. vitamina C. DREŢE Planta numitã popular dreþe. la 1 canã cu apã. Planta este folositã intern în tratarea diareei. având flori galbene. Pentru tratarea plãgilor ºi ulcerelor se aplicã sub formã de comprese îmbibate în infuzie sau spãlãturi locale. sub formã de suc. fructozã.

galedinã). în popor fiind cunoscutã ºi sub numele de anason dulce sau molotru. verzui. Este o plantã ierboasã ce creºte mai înaltã decât anasonul. De la fenicul se recolteazã fructele (Fructus Foeniculi). Principalul component al uleiului volatil este anetolul. cu segmente foarte subþiri ºi cu terminaþii în unghi ascuþit. Decoctul se preparã din 1 lingurã de teci de fasole uscate ºi mãrunþite. . Frunzele sunt verzi. Substanţe active Fructele de fenicul conþin ulei volatil obþinut prin distilarea cu vapori de apã a fructelor în prealabil zdrobite. fiind utile ca adjuvant în tratamentul diabetului zaharat. la 1 canã cu apã. a comprimatelor Fitodiab. proteice ºi glucidice. Intrã în compoziþia ceaiului antireumatic. ºi anume transanetolul. cu care este îndeaproape înrudit. Concentraþia de ulei volatil a diverselor varietãþi de fenicul este foarte variabilã. Tecile de fasole au ºi proprietãþi hipoglicemiante. alungite. mici de 5-10 mm. descriere și părţi folosite Denumirea ºtiinþificã a feniculului este Foeniculum vulgare. a ceaiului dietetic. cu miros dulceag. Se fierb 5 minute ºi se beau 3 cãni pe zi.72 Incursiune în FITOTERAPIE Acestea au un conþinut însemnat de flavonoizi cu acþiune diureticã ºi substanþe de naturã proteicã (argininã. aromatic. FENICULUL Denumire. Normodiab. Alte substanþe identificate în fructele de fenicul sunt: substanþe grase.

proprietăţi Acþiunea medicinalã a preparatelor din fenicul constã în stimularea digestiei. precauţii Nu este indicat în ulcerul gastric ºi duodenal.5-1 g pe zi. expectorant. galactogog. antitusiv ºi vermifug. Dozele mari pot da reacþii adverse însemnate. 2. Indicaţii terapeutice Încã de pe vremea lui Hipocrat. 2. în enterocolite acute ºi cronice. împãrþit în douã sau trei porþii. în bronºite ºi traheite. Preparare și administrare Infuzia pentru adulþi se preparã din 1 linguriþã de fructe zdrobite. spasmele uºoare ale tubului digestiv. câte o lingurã. 2. obþinutã prin zdrobirea fructelor uscate. a ceaiului gastric nr. dupã mesele principale. a ceaiului contra colicilor pentru copii. diuretic. Se bea în trei reprize. Pentru combaterea colicilor la copii ºi stimularea lactaþiei la mamele care alãpteazã. se preparã o infuzie din amestec de fructe de fenicul ºi chimen. într-o canã cu apã clocotitã. Rhamnolax. a ceaiului pectoral nr. a tabletelor Gastrovit. feniculul era indicat în combaterea colicilor. a comprimatelor Galov G. La adulþi. Intrã în componenþa ceaiului contra colicilor nr. fructele de fenicul se pot administra ºi sub formã de pulbere. a tincturii Apetit. Sedocalm ºi Normoponderol. Preparatele din fenicul sunt utilizate în meteorism. la nevoie. Se lasã la infuzat 10 minute ºi se strecoarã. manifestate prin tulburãri digestive ºi nervoase.Plante medicinale din flora localã 73 Acţiune. constând în stare de agitaþie . Contraindicaţii. Mierea de fenicul (Mel foeniculi) se obþine prin mixarea uleiului de fenicul cu miere ºi se administreazã pentru calmarea tusei seci. efectul carminativ. a tincturii Femina. Se administreazã 0. a ceaiului anticolitic.

care creºte frecvent în zona de munte ºi poate ajunge pânã la un metru înãlþime. Datoritã acestor proprietãþi. ulei volatil.74 Incursiune în FITOTERAPIE nervoasã sau chiar crize similare celor epileptice. uneori somnolenþã accentuatã etc. precum ºi respectarea limitelor în administrarea infuziei. cel mai activ pare sã fie acidul filicic. anchilostoma). Cea mai eficientã mãsura de precauþie este aceea de a nu recurge la formele concentrate ale remediului. la uleiul volatil. Dintre elementele constituente ale filicinei. De la ferigã se recolteazã în scop medicinal rizomii (Rhizoma Filicis). în lunile septembrie-octombrie. Preparatele din rãdãcinã de ferigã au acþiune vermifugã. rãdãcina de ferigã mai conþine tanin. ascarizii. În prezent. de preferinþã toamna. Diverse Fructele sunt folosite în industria alimentarã pentru aromatizarea dulciurilor ºi bãuturilor precum ºi în industria cosmeticã. Substanţe active și proprietăţi În rãdãcinile de ferigã s-a pus în evidenþã un fitocomplex numit filicinã. preparatele din ferigã au fost utilizate în tratarea parazitozelor intestinale. . FERIGA Denumire. precum ºi a altor paraziþi intestinali (botriocefalul. În plus. locul acestora este luat de produsele farmaceutice de sintezã. descriere și părţi folosite Feriga (Dryopteris filix) este o plantã ierboasã uºor de recunoscut. Principiile active din rizomul de ferigã au proprietatea de a paraliza musculatura teniilor.

acizi organici. gripei ºi guturaiului. De la frasin se recolteazã în scop medicinal frunzele (Folium Fraxini). inozitol. al gutei. pentru tratarea parazitozelor. tulburãri nervoase. antalgic. antireumatismal. diaree. cu greaþã. la 1 canã cu apã. Substanţe active Frunzele de frasin conþin fraxozidã. vãrsãturi. Acţiune. rutozid. Efecte adverse Supradozarea se manifestã prin fenomene toxice. Diverse Extractele de ferigã se utilizeazã în medicina veterinarã. afecþiunilor cãilor urinare. obosealã. FRASINUL Denumire și părţi folosite Frasinul (Fraxinus excelsior) este un arbore care creºte spontan în þara noastrã. taninuri. Se beau 2-3 cãni pe zi. dereglarea bãtãilor inimii etc. constipaþiei. tulburãri de vedere ºi auz. În constipaþie se bea 1 canã de ceai . extractele din rãdãcinã de ferigã se administreazã numai la indicaþia ºi sub supravegherea medicului. în lunile mai-iulie. laxativ. somnolenþã. Indicaţii terapeutice Frasinul are aplicaþii în tratamentul afecþiunilor reumatice. sudorific. Preparare și administrare Infuzia se preparã din 1-2 linguri de frunze mãrunþite. proprietăţi Preparatele din frunze de frasin au efect diuretic. manitol.Plante medicinale din flora localã 75 Administrare Datoritã potenþialului de toxicitate observat în caz de supradozare.

rãºini. Substanţe active Partea aerianã a fumãriþei conþine alcaloizi izochinoleinici. depurative. Pentru creºterea diurezei. FUMĂRIŢA Denumire. Acţiune. Aqua-femina ºi Aqua-real. spasmolitice. tanin. principii amare.76 Incursiune în FITOTERAPIE cãlduþ seara. cum este fumarina precum ºi criptotopinã. purgative. S-a observat cã la nivelul cãilor biliare are un efect spasmolitic similar papaverinei. fenantrenici. bulbocapninã. coridalinã. se beau cantitãþi mai mari de 1-1. sudorifice. Se recolteazã partea aerianã (Herba Fumariae) în lunile mai-septembrie.5 litri pe zi. dicentrinã ºi flavonoizi. mucilagii. înainte de culcare. diuretice. Frasinul intrã în compoziþia granulelor Aqua-algin. Potrivit autorilor francezi preparatele din fumãriþã regularizeazã secreþia de bilã. adicã o stimuleazã atunci când aceasta este scãzutã ºi o inhibã atunci când este prea ridicatã. antiinflamatoare. proprietăţi Fumãriþa are aplicaþii în fitoterapie datoritã proprietãþilor tonice. . dacã nu existã contraindicaþii în acest sens. descriere și părţi folosite Fumãriþa (Fumaria officinalis) este o plantã ierboasã de 10-20 cm înãlþime din familia Papaveraceae.

dischinezii biliare. substanþele amare. Se bea câte puþin pe parcursul unei zile. orice grãdinã. colereticã. taninul. încât împodobesc. substanþele triterpenice. descriere și părţi folosite Gãlbenelele (Calendula officinalis) sunt atât de rãspândite. proprietăţi Majoritatea efectelor benefice constatate în medicina popularã au fost confirmate de medicina ºtiinþificã. la 1 canã cu apã. GĂLBENELELE Denumire. flavonoizii. Preparare și administrare Infuzia se preparã din 1 linguriþã de plantã uscatã ºi mãrunþitã. Acţiune. Preparatele fitoterapeutice din florile de gãlbenele au acþiune emenagogã. carotenoidele. cicatrizantã. nu numai ca plante medicinale. Cele mai reprezentative sunt uleiul volatil. fiind mult apreciate. rezinele. antiinflamatoare ºi de activare . ci ºi ca plante ornamentale. antisepticã. antispasticã. saponinele. rãºinile ºi mucilagiile.Plante medicinale din flora localã 77 Indicaţii terapeutice Preparatele din fumãriþã sunt utilizate în afecþiunile hepato-biliare. Substanţe active Florile de gãlbenele sunt deosebit de apreciate ca remediu natural datoritã numeroaselor substanþe active conþinute în ele. În scop medicinal se recolteazã florile (Flos Calendulae). aproape fãrã excepþie.

extractul de gãlbenele a demonstrat o marcatã acþiune hipoglicemiantã. care au pus în evidenþã capacitatea unor extracte din gãlbenele de a inhiba înmulþirea virusului HIV. în terapia acneei precum ºi pentru ameliorarea tenurilor uscate. a infecþiilor localizate ale pielii. Indicaţii terapeutice Preparatele fitoterapeutice din gãlbenele sunt utile în tulburãrile de ciclu menstrual. se preparã o infuzie din 3 linguri de plantã. se preparã o infuzie din 2 linguri de plantã la 1 canã de apã. alãturi de alte substanþe cu efecte similare. la 1 litru de apã. Pentru uz extern. a înþepãturilor de insecte. Extractul din gãlbenele este folosit în tratamentul pe cale naturalã al giardiozei. are proprietãþi antiparazitare. un studiu efectuat de specialiºti din România a arãtat efecte pozitive în cheratita herpeticã. în afecþiunile hepatice ºi afecþiunile biliare. a cremei Armon. pentru care se preparã o infuzie concentratã din 4 linguri de flori. a unguentului Hebe-cavis ºi a ungu- . Se beau 2-3 cãni pe zi. Intrã în compoziþia granulelor Aqua-femina. Principiile active din gãlbenele se preteazã pentru tratarea localã a plãgilor de diverse origini. proprietãþi imunomodulatoare. unii autori propun loþiunea sau compresele din flori de gãlbenele. sub formã de comprese locale. la 1 canã de apã. antiedematoase. infuzia se preparã din 2 linguriþe de flori de gãlbenele la 1 canã cu apã. Extrem de interesante sunt studiile in vitro efectuate în Venezuela. Experimental. sub forma spãlãturilor locale. iar dupã unii autori este util ca adjuvant în tratamentul ulcerului gastric ºi ulcerului duodenal. Hebe-radex ºi Hebe-caliana.78 Incursiune în FITOTERAPIE a circulaþiei periferice. a plãgilor care se vindecã greu – plãgile atone –. Uleiul extras din gãlbenele. Pentru uz cosmetic. a degerãturilor ºi arsurilor. În afecþiunile oculare. în îmbunãtãþirea tenului uscat. Pentru uz extern. Preparare și administrare Pentru uz intern.

pentru a da o tentã gãlbuie unor produse. . gãlbenelele erau folosite ºi pentru tratamentul tricomoniazei vaginale. de exemplu. a comprimatelor Galov-G ºi Proprin. În prezent. datoritã rãspândirii precare. margarina.Plante medicinale din flora localã 79 entului cu propolis Hebe-provo. a tabletelor Gastrovit ºi Uroplant. Substanţe active Rãdãcinile de genþianã conþin principii amare (genþiopicrina. Datoritã pigmenþilor prezenþi în ele. genþiamarina. alcaloizi (genþianina). datoritã riscului de acutizare a infecþiei cronice ºi de extindere a infecþiei ºi a inflamaþiei la organele învecinate. cum ar fi. De la plantele cultivate în scop medicinal se recolteazã rãdãcinile ºi rizomii (Radix Gentianae). Nu toþi autorii sunt însã de acord cu aceastã indicaþie. florile de gãlbenele sunt utilizate în industria alimentarã ca agenþi de colorare. Nu se recolteazã din flora spontanã. descriere și părţi folosite Genþiana (Gentiana lutea) este o plantã care creºte în zona alpinã. GENŢIANA Denumire. Diverse Se estimeazã cã extractul de gãlbenele figureazã ca ingredient în aproape 200 de preparate cosmetice. Precauţii și contraindicaţii În medicina popularã. izogentizina). este o plantã ocrotitã de lege. substanþe colorante. Amarogentina este una dintre cele mai amare substanþe cunoscute. amarogentina.

când pe fondul verde al frunzelor se detaºeazã fructele globuloase. ca niºte ghimpi. Pentru stimularea poftei de mâncare se beau 4-5 înghiþituri.80 Incursiune în FITOTERAPIE Acţiune. aperitivã. antimalaricã. anemii. Indicaţii terapeutice Genþiana este utilã pentru stimularea poftei de mâncare. cu 30 de minute înainte de fiecare masã principalã. Principiile active imprimã preparatelor din ghimpe proprietãþi diuretice. Rãdãcinile de ghimpe conþin saponozide. proprietăţi Preparatele fitoterapeutice din rãdãcinile de genþianã exercitã o acþiune tonicã amarã. ocrotitã de lege. Frunzele ghimpelui au douã particularitãþi: rãmân verzi ºi în timpul iernii ºi sunt ascuþite la vârf. Preparare și administrare Se preparã o infuzie din ½ linguriþã de pulbere de rãdãcinã la 1 canã cu apã. Ghimpele este o plantã rarã. Ghimpele are un aspect ornamental deosebit. antihemo- . stomahicã. de culoare roºie. Genþiana intrã în componenþa tincturii Apetit. La copii se poate încerca siropul preparat dupã cum urmeazã: se toarnã 1 pahar de apã clocotitã peste 1 lingurã de rãdãcini de genþianã ºi se lasã la macerat timp de 6 ore. Se administreazã câte 1 linguriþã înainte de masã. în special toamna. glicozide. antipireticã. ulei volatil. antipsihoticã. în dispepsii. GHIMPELE Ghimpele (Ruscus aculeatus) este un arbust de talie mai micã din familia Liliaceae. ca niºte cireºe. stãri de convalescenþã ºi ca tratament adjuvant în malarie. vermifugã. Peste lichidul separat prin strecurare se pun 200 g zahãr dupã care se fierbe la foc liniºtit pânã ce compoziþia se îngroaºã ºi capãtã consistenþã de sirop.

antispasticã. Creºte ºi spontan. când se caþãrã pe copaci sau garduri. În scopuri medicinale se folosesc perii glandulari (Lupuli Glandulae) recoltaþi de pe conurile femeieºti. trimetilaminã. Acţiune. rãºini. Intrã în compoziþia tabletelor Uroplant. descriere și părţi folosite Hameiul (Humulus lupulus) este o plantã agãþãtoare cu tulpini foarte lungi. boala varicoasã. ca niºte liane. tulburãrilor gastrice de naturã nervoasã. tonicã amarã. Indicaţii terapeutice Fitoterapia cu preparate din hamei este indicatã în tratamentul insomniilor. preparatele din conuri de hamei au acþiune uºor sedativã. anafrodisiacã.Plante medicinale din flora localã 81 roidale. farnesencariofilen. ulcerele varicoase. . proprietăţi Prin substanþele active din componenþa lor. principii amare. antibacterianã. trofice asupra pereþilor vaselor venoase ºi îºi gãsesc aplicabilitatea în boala hemoroidalã. HAMEIUL Denumire. colinã. asparaginã. dar este cultivatã pe scarã largã pe terenuri special amenajate cu araci. monoterpene). Substanţe active Produsul medicinal conþine ulei volatil (mircen. Cele mai reprezentative substanþe sunt humulona ºi lupulona.

Aqua-sedin. Sedinstant ºi a comprimatelor Hepatobil. În frunzele plantei s-au gãsit flavonoizi. Precauţii. cicatrizantã ºi dezinfectantã. conþinând extract de Xantium . antitumoral ºi diuretic. în altele ghimpe. numitã în unele pãrþi spin. lactone (xantatina) ºi beta-sitosterol. la fel ca sparanghelul. Fructele sunt prevãzute cu cârlige. astfel cã se rãspândesc foarte uºor.82 Incursiune în FITOTERAPIE Preparare și administrare Infuzia se preparã din 1 lingurã de conuri mãrunþite. reacţii adverse S-a semnalat cã în timpul recoltãrii hameiului. Intrã în compoziþia granulelor Aqua-femina. vârfurile fragede ale lãstarilor de hamei se folosesc la ciorbe ºi salate. foarte ascuþiþi. la 1 canã cu apã. Creºte la marginea drumurilor ºi în terenurile neîngrijite. ca aromatizant. la ochi. HOLERA Holera (Xanthium spinosum) este o plantã din familia compozitelor. În insomnii se recomandã asocierea cu valerianã. Cercetãrile fãcute în þara noastrã au arãtat cã extractul de holerã are acþiune decongestionantã. Diverse Conurile de hamei sunt folosite în industria berii. Primãvara. frunzele mici. iar florile sunt verzui. În medicina empiricã este folosit ca antidiabetic. Pentru favorizarea somnului se bea 1 canã de ceai cu 1 orã înainte de culcare. însoþite de vãrsãturi ºi febrã. Pentru stimularea poftei de mâncare se bea înainte de masã cu 30 de minute. Ramurile sunt fibroase. pe faþã. agãþate de lâna animalelor domestice sau blana celor sãlbatice. slab dezvoltate. Preparatul românesc Adenostop. la unii culegãtori pot sã aparã semne de iritaþie pe mâini. ca niºte gheme mici. dar apãrate de câte trei spini lungi.

iar culoarea lor galben-intens le face uºor vizibile chiar de la distanþã. un amestec de diverse sescviterpene (alantolactonã ºi compuºi similari). fitoncide (substanþe . Intrã ºi în compoziþia comprimatelor Proprin. frecvent întâlnitã în zona de munte ºi de deal. descriere și părţi folosite Iarba-mare (Inula helenium) este una dintre plantele cu flori galbene mari. Este o plantã ierboasã rezistentã. În momentul ruperii. emanã un miros aromat. deºi este un compus polizaharidic. Rãdãcinile se recolteazã în lunile septembrie sau chiar octombrie. depunerea acestuia la rece în stare solidã formeazã aºanumitul camfor de inula sau heleninã. dar mai subþiri. asemenea zahãrului. Substanţe active Substanþa masiv reprezentatã în rãdãcini este inulina care. nu duce la creºterea glicemiei. Are o rãdãcinã îngroºatã (tuberizatã) cu niºte cicatrici de formã inelatã. este folosit în tratamentul adjuvant al adenomului de prostatã ºi al infecþiilor urinare cronice. Rãdãcinile conþin ºi un ulei volatil în cantitate de 1-3%. IARBA-MARE Denumire. camforat. destul de înaltã. din care se desprind ramificaþii lungi. Florile au un diametru uneori mai mare de 5 cm. Iarba-mare înfloreºte din luna iunie ºi pânã târziu în luna septembrie. s-au evidenþiat substanþe de naturã terpenicã. În plus.Plante medicinale din flora localã 83 spinosum. care creºte mai ales în locurile umede de pe lângã malul apelor.

preparatele din rãdãcinã de iarbã-mare au efect expectorant. Frunzele conþin un principiu amar. Indicaţii terapeutice Iarba-mare este recomandatã în infecþiile cãilor respiratorii care se manifestã cu tuse. Unele studii menþioneazã cã la pacienþii cu teren alergic pot sã aparã reacþii alergice la aplicarea externã a unor preparate din rãdãcinã de iarbã- . cum ar fi bronºitele ºi traheitele. proprietăţi Prin principiile conþinute. Acţiune. ascarizi). Iarba-mare este utilã în afecþiunile hepato-biliare cum ar fi dischinezia biliarã. cât ºi pentru fluidificarea secreþiilor bronºice. coleretic. Reacţii adverse și contraindicaţii În literatura de specialitate sunt menþionate douã aspecte. Ca expectorant ºi antitusiv se obiºnuieºte sã se prepare ceaiuri combinate în a cãror compoziþie intrã ºi alte specii cum ar fi podbalul. sescviterpenele par sã aibã proprietãþi inhibitoare asupra celulelor tumorale. damaradeniol. bacteriostatice ºi antivirale. la 1 canã cu apã ºi se administreazã câte 3-4 linguri pe zi. iar florile conþin în principal heleninã. vitamina C ºi sãruri minerale. Preparare și administrare Decoctul simplu se preparã din 2 linguri de rãdãcinã mãrunþitã. nalba etc. stigmasterol ºi altele. ca antihelmintic îºi poate gãsi utilitatea în tratarea unor infestaþii cu viermi intestinali (oxiuri. spasmolitic. Fitoncidele mai sus menþionate conferã remediilor din iarbã-mare proprietãþi antihelmintice. colagog ºi diuretic precum ºi o acþiune generalã tonicã.84 Incursiune în FITOTERAPIE antibiotice sintetizate de plante). atât pentru calmarea acesteia. fridelinã. salvia. De asemenea. Remarcabil este efectul menþionat de tratatele de specialitate asupra bacilului tuberculozei. Decoctul concentrat se preparã din 4 linguri de materie rãdãcinoasã uscatã. Potrivit unor studii de laborator. la 1 canã cu apã ºi se consumã 1-2 cãni pe zi.

asemãnãtor cu al lãmâii. Florile sunt grupate ºi au culoarea roz sau albã. Ca o curiozitate. care creºte în mod spontan prin fâneþe sau pe marginea drumurilor. la 1 canã de apã. timol). verzi pe faþa superioarã. ceea ce impune administrarea cu prudenþã a remediilor la aceºti pacienþi.Plante medicinale din flora localã 85 mare. Preparatele fitoterapeutice sunt folosite în afecþiunile aparatului respirator. Al doilea aspect se leagã de efectele încã incomplet precizate ale dozelor mari asupra sistemului nervos. acid cafeic. pentru calmarea tusei. Diverse În tradiþia popularã din trecut. Acestea conþin ulei volatil (carvacrol. rozmarinic. Nu se recomandã în timpul sarcinii ºi a perioadei de lactaþie. denumirea popularã a plantei reflectã o realitate observatã. pentru stimularea secreþiilor digestive ºi în unele tulburãri nervoase. Infuzia se preparã din 1 linguriþã de plantã mãrunþitã. Se recolteazã pãrþile aeriene înflorite. Se beau 1-2 cãni pe zi. Pentru prevenirea acestora se impune evitarea cu stricteþe a supradozãrii. În popor mai e cunoscutã sub denumirea de menta-mâþei sau cãtuºnicã având un miros puternic. ºi anume cã pisicile sunt atrase de mirosul plantei. pãtrunzãtor. IARBA-MÂŢEI Iarba-mâþei (Nepeta cataria) este o plantã ierboasã. dar este ºi cultivatã. nepetolactonã. . planta avea mare cãutare printre fete. cenuºii pe faþa inferioarã. aromat. care o foloseau pentru prepararea unei ape folosite la spãlarea pãrului. nepetol. Frunzele sunt de formã aproximativ ovalã. respectiv întreruperea imediatã a tratamentului în cazul apariþiei reacþiilor nedorite.

Se bea o parte dimineaþa. Fructele de ienupãr (Fructus Juniperi). Acţiune. au un gust dulceagamãrui. acizi organici. Substanţe active „Fructele” de ienupãr conþin ulei volatil. pectine. numit ºi ienibahar.86 Incursiune în FITOTERAPIE IENUPĂRUL Denumire. abortivã. proprietăţi Preparatele medicinale din ienupãr au acþiune diureticã. iar la polul opus punctul de fixare prezintã o adânciturã în formã de stea cu trei colþuri. substanþe glucidice. Pseudofructele de ienupãr. Frunzele au formã acicularã ºi sunt aºezate câte trei. antisepticã. ceroasã. sferice. Indicaţii terapeutice Fructele de ienupãr sunt uzilitate în infecþii urinare. principii amare (iuniperinã). când suprafaþa lor devine netedã. de culoare închisã cu reflexe albãstrui-violete. numite popular gãlbule. Preparare și administrare Se preparã o infuzie din 1 linguriþã de fructe la 1 canã cu apã. . taninuri. descriere ºi pãrþi utilizate Ienupãrul (Juniperus communis). miros caracteristic ºi conþin trei seminþe. stomahicã. uºor expectorantã. flavonoizi. afecþiuni reumatismale ºi în combaterea edemelor. este un arbust conifer care creºte spontan în zona de munte. sudorificã. rãºini. ºi o parte seara. sunt în realitate conuri fructificate ºi se maturizeazã dupã al doilea sau al treilea an. aromat.

ISOPUL Denumire. Nici un preparat de ienupãr nu se administreazã mai mult de 5-6 sãptãmâni.3-1% ulei volatil format din numeroase substanþe de naturã terpenicã. flavonoizi. . hisopinã etc. Este contraindicat în nefrite ºi la femeile însãrcinate. mai puþin porþiunea lemnoasã a tulpinii.Plante medicinale din flora localã Intrã în compoziþia ceaiului antireumatic. Deºi unii autori precizeazã faptul cã pe frunzele isopului cresc microorganisme producãtoare de penicilinã. taninuri. (cum ar fi pinocamfona ºi marubina). în murãturi. descriere și părţi folosite Isopul – denumit ºtiinþific Hyssopus officinalis – este o plantã de origine mediteraneanã de la care se recolteazã florile ºi frunzele (Herba Hyssopi). Substanţe active Isopul conþine 0. Diverse „Fructele” de ienupãr sunt folosite în alimentaþie ca mirodenii. hematurie. cu scopuri medicinale sau melifere. acid ursolic. acest fapt nu pare sã aibã importanþã terapeuticã. beta-sitosterol. efecte adverse Administrarea îndelungatã provoacã iritaþii renale. 87 Precauţii. albuminurie. pateuri etc. Prin pãrþile noastre creºte doar în culturi.

a mai fost notatã acþiunea de stimulare a diurezei. ciuboþicacucului. Cis-pinocamfona ºi marubina au un efect emolient asupra secreþiilor bronºice ºi astfel favorizeazã eliminarea lor din arborele bronºic. aºa numitele „plãgi atone”. la 1 canã cu apã fiartã. În plus. în combinaþie cu sovârvul. O a doua categorie importantã de indicaþii se referã la diferite leziuni ale pielii. pãtlagina ºi podbalul. pe o duratã de cel puþin 2 sãptãmâni. alãturi de muºeþel. este recomandatã infuzia preparatã din 1 linguriþã de flori ºi frunze de isop. pentru calmarea tusei. proprietăţi Isopul este o plantã deosebit de apreciatã pentru efectele ei expectorante ºi antiseptice. sovârv ºi frunze de pãtlaginã.88 Incursiune în FITOTERAPIE Acţiune. alãturi de coada-ºoricelului. lemnul-dulce ºi altele cu efect similar. urzicã. a digestiei ºi a sudoraþiei. isopul este un adjuvant util. Indicaţii terapeutice Prima categorie de indicaþii se referã la afecþiunile aparatului respirator: rãceala obiºnuitã. mugurii de pin. în amestec cu 1 linguriþã de flori de coada-ºoricelului. . În toate aceste cazuri. Preparare și administrare În afecþiunile respiratorii cu tuse. Isopul este binevenit ºi în atenuarea crizelor de astm. Se beau 2 cãni pe zi. unii autori recomandã o infuzie din isop. gripa. tãiere. bronºita acutã ºi bronºita cronicã. isopul este recomandat pentru favorizarea eliminãrii eventualelor secreþii din cãile respiratorii. înþepare – infectate sau neinfectate – care manifestã o tendinþã de întârziere a vindecãrii. apãrute prin lovire. coada-ºoricelului. isopul intrã în compoziþia unor preparate fitoterapeutice. coada-calului. Se folosesc 1-2 linguriþe de amestec de plante la 1 canã cu apã. Se beau 2-3 cãni pe zi. În astfel de plãgi. De obicei. Ca adjuvant în tratarea crizelor de astm.

spalã-mã ºi voi fi mai alb decât zãpada”. în cazul unor neplãceri. se impune scãderea dozei sau încetarea tratamentului. împãratul David îºi destãinuie vinovãþia ºi se roagã pentru iertarea divinã. evocã un ceremonial caracteristic evreilor din vechime.Plante medicinale din flora localã 89 În plãgile atone se recurge la comprese locale îmbibate într-o infuzie mai concentratã. 2. Diverse Într-unul din psalmii cei mai dramatici. care foloseau aceastã plantã în ritualul de curãþire a sanctuarului. pentru reîmprospãtarea aerului viciat din diverse încãperi. Pãrþile aeriene ale isopului intrã în compoziþia ceaiului antiastmatic. Oricum. . europenii foloseau isopul ca plantã mirositoare. Mai târziu. a ceaiului sudorific ºi a comprimatelor Sedocalm. din 2 linguri de plantã la 1 canã cu apã. folosirea isopului ca plantã de leac a fost preluatã de greci ºi apoi de cãtre romani. astfel: „Curãþeºte-mã cu isop ºi voi fi curat. acest pasaj de o rarã profunzime a simþãmintelor. Precauţii Literatura de specialitate nu raporteazã efecte negative care sã se fi datorat utilizãrii florilor ºi frunzelor de isop în dozele recomandate. De fapt. a ceaiului pectoral nr. diareea sau altele. În secolul al XVII-lea. cum ar fi durerile de stomac.

Recoltarea se face fie în lunile martie-aprilie. Preparatele din lemn-dulce potenþeazã acþiunea antiinflamatoarelor cortizonice. cunoscut încã de pe vremea egiptenilor. Acţiune. antialgicã ºi antiinflamatoare. dintre care cea mai importantã este glicirizina. care le ºi conferã culoarea galbenã. în locurile joase. . proprietăţi Preparatele din rãdãcinã de lemn-dulce au acþiune expectorantã. prin albiile pãrãsite ale râurilor. cum este acidul gliciretic. Creºte în tufe cu flori liliachii. Substanţe active Rãdãcinile de lemn-dulce conþin saponine triterpenice. fie sub forma unor compuºi derivaþi. Rãdãcinile mai conþin fitosteroli ºi flavonoizi (liquirizina). diureticã. Gustul dulce al rãdãcinilor se explicã prin prezenþa unor cantitãþi apreciabile de glucozã. anorexigenã (scad pofta de mâncare). antispasticã. fructozã ºi zaharozã.90 Incursiune în FITOTERAPIE LEMNUL-DULCE Denumire. prezentã fie ca atare. estrogenã. descriere și părţi folosite Lemnul-dulce (Glycyrrhiza glabra) este o plantã din familia leguminoaselor. În scop medicinal se recolteazã rãdãcinile (Radix Liquiritiae) de culoare galbenã la interior ºi dulci la gust. fie în lunile septembrie-octombrie. Experimental s-a dovedit cã acidul gliciretic din lemnul-dulce are o capacitate remarcabilã de a neutraliza toxine precum cea a bacilului tetanic sau alte substanþe cu efect letal cum ar fi stricnina.

de 1-3 ori pe zi). ulcerului gastric ºi ulcerului duodenal. a siropului Efitusin. Infuzia se preparã din 1 lingurã de amestec de plante (lemn-dulce ºi muºeþel în pãrþi egale) la 1 canã cu apã. pentru reducerea inflamaþiei ºi calmarea durerii. Se þine la macerat timp de 8 ore ºi se bea pe parcursul unei zile. la 1 canã cu apã. a ceaiului antireumatic. pulberea de rãdãcinã de lemn-dulce poate fi administratã ºi ca atare în dozã de 1-3 g pe zi (câte 1 vârf de cuþit. datoritã efectului de diminuare a poftei de mâncare. De asemenea. Acþiunea expectorantã are aplicaþii în tratarea infecþiilor respiratorii. a soluþiei antitusive Tusimin. Preparare și administrare Lemnul-dulce se utilizeazã sub cele mai diverse forme.Plante medicinale din flora localã 91 Indicaţii terapeutice Produsul medicinal din lemn-dulce are aplicaþii în fitoterapia gastritelor. A mai fost folosit ºi în tratamentul poliartritei reumatoide. Este util în inflamaþiile gingiilor. Un ceai compus recomandat de unii autori pentru tratarea ulcerului include pe lângã rãdãcina de lemn-dulce ºi muºeþel. sau în eczeme. în afecþiuni dermatologice. Pentru tratarea de scurtã duratã a constipaþiei se poate prepara o infuzie din ½ de linguriþã de rãdãcinã de lemn-dulce la 1 canã cu apã. 2. Maceratul la rece se preparã din ½ de linguriþã de rãdãcinã mãrunþitã. . Cantitatea preparatã se bea pe parcursul unei zile. Precauţii și contraindicaţii Preparatele din lemn-dulce sunt contraindicate la bolnavii care suferã de hipertensiune arterialã. cum este psoriazisul. Intrã în compoziþia ceaiului laxativ nr. Se bea 1 canã pe zi. Lemnul-dulce poate fi folosit în tratamentul adjuvant al obezitãþii. a comprimatelor Cortelax.

Conþinutul în principii active se diminueazã mult dupã uscare. care se recolteazã în lunile iunie-iulie. moderând excitabilitatea unor receptori interni. pectine. Uleiul volatil de levãnþicã are proprietatea de a normaliza funcþia cardiacã. Substanţe active Florile conþin ulei volatil principalul component fiind linaloolul.92 Incursiune în FITOTERAPIE Diverse În industria alimentarã. rãºini. lavandulolul –. De la levãnþicã se folosesc în scop medicinal florile (Flos Lavandulae). datoritã proprietãþii de a face spumã abundentã în contact cu apa. diureticã. descriere și părţi folosite În þara noastrã. cu flori albastre-violacee. bornel. Acţiune. Indicaţii terapeutice Fitoterapia cu preparate din levãnþicã este indicatã în neurastenie. migrene ºi alte dureri de cap. antisepticã ºi cicatrizantã. Mai conþine alþi alcooli – cum este geraniolul. lemnul-dulce este folosit la îndulcirea diverselor produse. . dar numai din al doilea an de cultivare. levãnþica (Lavandula officinalis) este o plantã de culturã. principii amare. LEVĂNŢICA Denumire. în farmacii ajutã la îndulcirea produselor medicamentoase. boli de rinichi ºi ficat. stãri de iritabilitate nervoasã. proprietăţi Produsele fitoterapeutice din levãnþicã au acþiune calmantã. Ca o curiozitate. plãcut mirositoare. una dintre substanþele din lemnul-dulce este utilizatã la încãrcarea stingãtoarelor de incendiu. cumarine. colereticã. nerolul. tanin. surmenaj.

acestea vor avea în plus ºi un miros plãcut. Levãnþica intrã în compoziþia granulelor Aqua-sedin. Se beau 2-3 cãni pe zi. a sãpunurilor ºi detergenþilor. LICHENUL-RENULUI Denumire și răspândire Lichenul-renului (Cetraria Islandica) este un lichen rãspândit mai ales în nordul Europei. Substanţe active Lichenul-renului conþine licheninã. fridelinã. protocetraric. Se fac serii de câte 10-20 de bãi. Pentru baie se poate folosi ºi uleiul volatil sub formã de emulsie concentratã adãugat în cantitate echivalentã. Ceaiul rezultat se adaugã la apa de baie. la fabricarea unor produse pentru întreþinerea feþei ºi mâinilor. Se preparã o infuzie din 50-75 g de flori (aproximativ un pumn de flori) la 1 litru de apã clocotitã. În cazul plãgilor se pot face spãlãturi locale sau se pot aplica. izolicheninã. . de asemenea. Efectul insecticid al florilor de lavandã poate fi util în gospodãrie pentru combaterea moliilor. În acest scop. comprese îmbibate într-o infuzie mai concentratã (1 lingurã de flori la 1 canã cu apã). a extractului alcoolic Inhalant. a comprimatelor Nervosedin ºi Voseptol. Pentru uz extern. la noi fiind întâlnit în zona de munte. ºi pe scarã ºi mai mare în industria cosmeticelor.Plante medicinale din flora localã 93 Preparare și administrare Infuzia se preparã din 1-2 linguriþe de flori la 1 canã cu apã. planta se aºazã între haine. a tabletelor Vita-roz. usnic. acizi polifenol-carboxilici (acizi lichenici) acid cetraric. se recurge la bãi generale. pe stânci. Diverse Uleiul de lavandã este folosit în farmacii pentru mascarea mirosului neplãcut al unor preparate medicamentoase.

Preparare și administrare În afecþiunile gastrice se foloseºte decoctul preparat din 1 linguriþã de plantã la 1 canã cu apã. preparat din 3 linguriþe de plantã la 1 canã cu apã. K. antibioticã. cât ºi pentru stimularea poftei de mâncare. câte 1/3 de canã înaintea meselor principale. Are un conþinut ridicat de sãruri de calciu. tonicã aperitivã. dar este ºi o plantã alimentarã ºi medicinalã. antiemeticã. se poate folosi maceratul. se foloseºte un decoct emolient. Acesta se preparã din 1 lingurã de plantã la 1 canã cu apã. D. al afecþiunilor stomacului. Se completeazã din nou cu apã ºi se fierbe încã 5 minute. Are proprietãþi antihemoragice. De asemenea. potasiu. E. expectorantã. este utilã ca antianemic ºi remineralizant. Se beau 1-2 cãni pe zi. pare sã aibã efecte benefice în tulburãrile de menopauzã. . fosfor ºi proteine. LUCERNA Lucerna (Medicago sativa) este cunoscutã ca plantã furajerã. În afecþiunile respiratorii. Se beau 2 cãni pe zi. Se pãstreazã la macerare timp de 24 de ore ºi se bea 1 canã pe zi. pentru calmarea tusei ºi ameliorarea expectoraþiei. precum ºi izoflavone ºi cumestrol. vitaminele C. Combinatã cu alte plante cu efect estrogenic. Pentru stimularea poftei de mâncare se bea câte 1/4 de canã înainte de mesele principale.94 Incursiune în FITOTERAPIE Acţiune. Mai conþine caroten. Intrã în compoziþia comprimatelor Imunovit. Indicaţii terapeutice Din lichenul-renului se obþin remedii care sunt folosite atât în tratamentul infecþiilor respiratorii. Se adaugã ºi ½ de linguriþã de bicarbonat de sodiu. fier. Se fierbe timp de 5 minute dupã care se aruncã apa. proprietăţi Preparatele fitoterapeutice din lichenul-renului au acþiune emolientã.

este o plantã ierboasã cu tulpina dreaptã. numitã popular ºi coadavacii. antimicrobian. descriere și părţi folosite Lumânãrica (Verbascum phlomoides ºi alte specii de Verbascum). tanin. Preparare și administrare De regulã. de pânã la 1. carotenoizi (antoxantinã). traheite. Substanţe active Florile de lumânãricã au în compoziþia lor mucilagii. Partea superioarã este ornatã cu flori galbene care înfloresc toatã vara. steroli vegetali. pe vreme însoritã.5 m. antispastic. harpagozidã. în timp ce partea de jos este prevãzutã cu frunze a cãror suprafaþã. saponine. neramificatã. Acţiune. în amestec cu alte plante medicinale care au efect sinergic. antihistaminic. . lumânãrica se foloseºte sub formã de infuzie. flavonoizi (hesperidozida). în lunile iunie-septembrie. proprietăţi Preparatele din lumânãricã au efect expectorant. laringite. este acoperitã de periºori extrem de ramificaþi ce formeazã un strat de protecþie. antiinflamator. substanþe glucidice. acizi polifenolcarboxilici. Indicaţii terapeutice Lumãnãrica este utilã în infecþiile subacute sau cronice ale cãilor respiratorii: bronºite. verbasterol. ca o pâslã. De la lumânãricã se recolteazã florile (Flores Verbasci).Plante medicinale din flora localã 95 LUMÂNĂRICA Denumire. antiviral. emolient. aucubozidã. glicozide (verbascozida).

sãnãtoase. descriere și părţi folosite Rãspândit prin câmpii. Diverse Puful sau periºorii care acoperã planta în întregime pot sã provoace mâncãrimi celor care o recolteazã. Se recomandã ca. MĂCEŞUL Denumire.96 Incursiune în FITOTERAPIE Infuzia se preparã din 1 linguriþã de flori uscate. nu sunt – în sens strict – adevãratele fructe ale plantei. Se beau 2 cãni pe zi. având formã globuloasã. Se recolteazã în perioada august-octombrie numai „fructele” întregi. fie grupate câte douã sau trei. în locuri bine ventilate ºi rãcoroase. ºi sã nu ducã mâinile la faþã sau la ochi. numit tehnic „enduvie”. de consistenþã fermã ºi se pãstreazã în coºuri sau lãzi. în timpul recoltãrii. care cresc fie solitare. Trandafirul sãlbatic are flori roz sau albe. Creºte înalt. mãceºul (Rosa canina) este unul dintre cei mai cunoscuþi arbuºti medicinali de pe la noi. pe dealuri ºi la munte. culegãtorii sã poarte îmbrãcãminte cu mâneci lungi. atât de cãutate chiar ºi astãzi de gospodine datoritã gemului delicios ºi sãnãtos care se preparã din ele. haine bine închise la gât. ci numai receptaculul transformat al florii. De fapt. de 1-3 m. Mãceºele (Fructus Cynosbati). mari. portocalii sau roºii. mai mult sau mai puþin alungitã. la adãpost de ploaie ºi soare. cu tulpini alungite. acoperit cu ghimpi. grupate în tufã. la 1 canã cu apã. aceasta este ºi arma cu care planta se apãrã de rumegãtoarele care ar dori sã o pascã. pânã ce vor fi supuse .

Mãceºele mai conþin – dupã cum trãdeazã ºi culoarea lor roºie – cantitãþi importante de carotenoizi. Indicaţii terapeutice Preparatele farmaceutice sau alimentare din mãceºe sunt indicate în prevenirea ºi tratarea rãcelilor. care devin astfel mai puþin fragile. precum ºi la cei aflaþi în convalescenþã. Substanţe active Principalul element valoros al mãceºelor este acidul ascorbic. ea jucând un rol esenþial în procesele metabolice fundamentale. Se þine 10 minute la infuzat în apã fierbinte. unii autori îi menþioneazã proprietãþile astringente.Plante medicinale din flora localã 97 procesului de uscare. la bolnavii cu hipovitaminozã. antidiareice. terpenoide. a gripei. În plus. pectine. taninuri. diuretice. B2. ca tonic ºi stimulent general. datoritã conþinutului mare de vitamine. acizi organici. adicã vitamina C. precursori ai vitaminei A. ºi anume în reacþiile de oxidoreducere ºi în respiraþia celularã. Vitamina C condiþioneazã buna funcþionare a tuturor celulelor. Acţiune. Lista vitaminelor conþinute în mãceºe continuã cu vitaminele B1. dupã care se strecoarã. Uscarea se face cu aer cald (85-1050C). proprietăţi Evident. pânã când mãceºele devin friabile la strângerea între degete ºi scot un zgomot caracteristic. Unii autori le recomandã ºi în afecþiunile vasculare pentru menþinerea elasticitãþii capilarelor sanguine. glicozide ale beta-sitosterolului ºi altele. PP ºi K. De asemenea. Preparare și administrare Infuzia se preparã din 2 linguri de mãceºe la ½ litru de apã. mãceºele cresc rezistenþa capilarelor sanguine. Paleta de ingrediente bioactive din mãceºe este completatã de substanþe glucidice. precum ºi faptul cã stimuleazã pofta de mâncare ºi digestia. . mãceºul este un excelent vitaminizant natural.

a granulelor Rozavit. Diverse Botaniºtii raporteazã cã Rosa pendulina din Munþii Bucegi poate sã conþinã pânã la 9. asigurã necesarul zilnic de vitamina C al unui adult. a unguentului Dumasen.000 mg% acid ascorbic. . Pentru o mai sigurã conservare. a comprimatelor Neuromion ºi Plantofort. a siropului Eficardin ºi Efitonic. se pot adãuga 2 comprimate de aspirinã pisatã. mãceºele rãmân o sursã excelentã a acestei vitamine. Decoctul se poate prepara din 2 linguri de mãceºe zdrobite. Pulberea se preparã prin separarea pulpei uscate de seminþe ºi periºori ºi mãcinarea acesteia. 600 g de zahãr ºi 900 ml de apã. dupã care se filtreazã printr-un tifon. în cantitate de 3-4 g.98 Incursiune în FITOTERAPIE Cantitatea de ceai rezultatã se bea pe parcursul unei zile. Chiar dacã pe parcursul uscãrii ºi preparãrii ceaiului se pierde mai mult de 50% din totalul de vitamina C. Siropul se va pãstra la frigider. De altfel. în apã mineralã. sunt net superioare în aceastã privinþã chiar ºi portocalei. Siropul se administreazã de 3 ori pe zi. Intrã în compoziþia cealului aromat. Din mãceºe se poate prepara un sirop din 150 g de pulpã de mãceºe proaspete sau uscate. Pulberea uscatã de pulpã de mãceºe consumatã zilnic. la 2 cãni de apã. mulþi herbaliºti considerã cã mãceºele. cel puþin cele proaspete. câte 20 g. Amestecul se fierbe timp de 30 de minute la foc domol. hepatic nr. 2 ºi tonic aperitiv. Se fierb 10 minute ºi se beau 2 cãni pe zi.

vitamine.Plante medicinale din flora localã 99 MĂRARUL Denumire. antispastice. . substanþe minerale. Substanţe active Frunzele ºi fructele conþin ulei volatil (carvonã). Preparare și administrare Infuzia se preparã din 1 linguriþã de fructe zdrobite. la 1 canã cu apã. antiinflamatorii. Se beau 1-2 cãni pe zi. în combaterea balonãrilor. edeme. Indicaţii terapeutice Preparatele fitoterapeutice din mãrar sunt indicate pentru stimularea digestiei ºi a poftei de mâncare. Din frunze se preparã o infuzie folosind o cantitate de 1-2 linguriþe de frunze uscate. la 1 canã cu apã. utilizatã mult în alimentaþie drept condiment sau la aromatizarea murãturilor. în caz de retenþii hidrice. Se bea 1 canã pe zi în trei reprize. diuretice. Acţiune. proprietăţi Principiile active din plantã îi conferã mãrarului proprietãþi carminative. stomahice. descriere și părţi folosite Mãrarul (Anethum graveolens) este o plantã ierboasã din familia morcovului.

Frunzele sunt lungi ºi ovale. . Substanţe active Pãrþile aeriene ale mãghiranului conþin ulei volatil format din terpinen. Indicaţii terapeutice Preparatele medicinale din mãghiran se recomandã pentru stimularea digestiei. precum ºi acizi graºi. foarte ramificatã. Se beau 1-2 cãni pe zi. Creºte sub formã de tufã. înainte de înflorire (în lunile iulie-august). de douã sau trei ori pe an. descriere și părţi folosite Mãghiranul (Majorana hortensis sau Origanum majorana) este o plantã ierboasã. are patru muchii. carvacrol. Florile ºi fructele sunt mici. Tulpina. în meteorism abdominal. Preparare și administrare Infuzia de mãghiran se preparã din 1-2 linguriþe de frunze uscate. aromatã. colici abdominale ºi pentru calmarea stãrilor de nervozitate sau neliniºte. Se recolteazã întreaga plantã (Herba Majoranae). originarã din zona mediteraneanã. pinen. acoperite cu peri de culoare albicioasã. la 1 canã cu apã. flavonoizi.100 Incursiune în FITOTERAPIE MĂGHIRANUL Denumire. triterpene. proprietăţi Mãghiranul are proprietãþi stomahice. Acţiune. atingând 60 cm înãlþime. sabinen. Înfloreºte din luna iulie pânã în luna septembrie. antispastice ºi sedative.

Existã unele studii care aratã cã mentolul din mentã are proprietãþi anticancerigene. taninuri. caracteristic. În popor i se mai spune ºi izmã de grãdinã. substanþe polifenolice. flavonoizi ºi principii amare. MENTA Denumire. Atunci când este zdrobitã planta degajã un miros aromatic. În scopuri medicinale. .Plante medicinale din flora localã 101 Diverse Frunzele se utilizeazã în alimentaþie drept condiment. de la mentã se folosesc frunzele ºi partea aerianã în totalitate (Folium Menthae). Menta stimuleazã secreþia ºi eliminarea bilei datoritã prezenþei compuºilor flavonoizi. Datoritã conþinutului sãu în uleiuri volatile este mult folosit nu doar ca medicament. motiv pentru care preparatele din mentã au acþiune antiemeticã. carvacrol. Acţiune. timol. Uleiul volatil din mentã este compus din mentol. mentofuran. sau izmã bunã. iar uleiul volatil este o materie primã în industria parfumurilor. proprietăţi Mentolul produce o uºoarã anestezie a mucoasei gastrice. analgezic ºi decongestionant al cãilor respiratorii. dezinfectante – datorate în principal taninurilor – precum ºi proprietãþi spasmolitice. ci ºi ca aromatizant în industria cosmeticã ºi alimentarã. Menta mai are proprietãþi antifermentative. mentonã. Mentolul aplicat local are efect antiseptic. având un gust înþepãtor. Substanţe active Frunzele de mentã conþin o cantitate mare de uleiuri volatile. descriere și părţi folosite Menta (Mentha piperita) este o plantã ierboasã care creºte în culturi. rãcoritor.

2. a ceaiului hepatic nr. bolile vezicii biliare. deoarece supradozarea poate duce la apariþia unor fenomene nedorite ca greaþã. în cantitãþi mici. analgezic ºi decongenstionant în afecþiunile inflamatorii ale nasului. Mentolul în soluþie diluatã poate fi administrat ca antiseptic. a comprimatelor Voseptol. Se bea dupã rãcirea completã. În colicile biliare ºi în calculoza biliarã se poate administra o infuzie preparatã din 2 linguriþe de frunze la 1 canã cu apã. Menta intrã în componenþa ceaiului anticolitic. a tincturii Apetit. Ceaiul de mentã este. la 1 canã cu apã.102 Incursiune în FITOTERAPIE Indicaţii terapeutice Preparatele fitoterapeutice din mentã sunt utile în boala diareicã. treptat. La copii. . Preparare și administrare Pentru calmarea greþurilor se preparã o infuzie din 1 lingurã de frunze uscate. contraindicaţii Uleiul de mentã ºi preparatele de uz extern derivate din acesta nu se aplicã în zona ochilor. Se beau 2-3 cãni pe zi. sinusurilor ºi cãilor respiratorii. Precauţii. Uleiul de mentã poate fi procurat din comerþ sub forma capsulelor gelatinoase enterosolubile. vãrsãturi sau alte fenomene toxice. a ceaiului contra colicilor pentru copii. pentru combaterea greþurilor sau colicilor inclusiv în cazul colonului iritabil. unii autori recomandã comprese reci îmbibate în ceai de mentã aplicate pe frunte. de asemenea. Pentru combaterea colicilor se administreazã aceeaºi infuzie fãrã a fi obligatorie rãcirea completã. Uleiul volatil de mentã se va folosi cu prudenþã. cu numele comercial Colomint. a cremei Hebe-biorelaxin ºi Hebe-radex. a extractului alcoolic Inhalant ºi Ticiverol. a granulelor Aqua-real. o cantitate totalã de 1-2 cãni pe zi. util ca tratament adjuvant în colonul iritabil. se administreazã o cantitate mai micã. dacã este necesar cu lingura. deoarece pot duce la fenomene iritative ale mucoasei oculare. În caz de migrene.

Diverse Datoritã gustului aromat. Creºte în zonele de munte. au formã de clopoþei ºi culoare alb-roz. descriere și părţi folosite Meriºorul (Vaccinum vitis idaea) mai este cunoscut ºi sub numele de coacãz de munte sau pomuºor. Fructele sunt mici. . menta a ajuns arhicunoscutã intrând în compoziþia gumei de mestecat. mai rotunjite spre vârf. tanin. De la meriºor se recolteazã frunzele. albe la început ºi roºii ulterior. Florile cresc pe vârfuri. cu câte cinci petale unite. Are tulpini ramificate ºi frunze alungite. rãcoritor.300 m altitudine. grupate câte douã-trei. înalt de pânã la 30 cm. precum ºi hidrochinonã.Plante medicinale din flora localã 103 Ceaiul de mentã nu este indicat în doze mari în ulcerul gastric sau duodenal. zemoase. flavonoizi. Este un arbust sub formã de tufã. a unor loþiuni cosmetice ºi intrã în componenþa unor concentrate pentru bãi medicinale antireumatice. mai închise la culoare pe faþa superioarã. la peste 1. Ceaiul de mentã nu se va folosi permanent sau pe perioade îndelungate. MERIŞORUL Denumire. deoarece produce obiºnuinþã. Menta mai este folositã pentru fabricarea unor ape de gurã. pe pajiºti ºi în luminiºuri. în perioada septembrie-octombrie. Substanţe active Frunzele de meriºor conþin ulei volatil format din arbutozidã ºi metilarbutozidã.

Precauţii. Hidrochinona coloreazã urina în verde. la 1 canã cu apã. Alcalinizarea urinii se poate induce prin administrarea de bicarbonat de sodiu. meriºorul are proprietãþi antiinflamatoare. 2. efecte adverse. pacientul trebuie prevenit. în pãrþi egale. Pentru a nu diminua acþiunea dezinfectantã la nivelul cãilor urinare. Preparatele din meriºor nu se administreazã mai mult de o sãptãmânã. vacciniinã. . preparatele din meriºor nu se vor administra concomitent cu medicamente care acidificã urina. Pentru a nu crea panicã inutilã în momentul constatãrii modificãrii. se poate asocia cu menta. astringente. sãruri de magneziu. vitamina C. Se beau 2 cãni pe zi. meriºorul. de regulã. în mai multe reprize. Un nou tratament se poate face dupã o pauzã de 3-4 zile. acizi organici. În tratamentul afecþiunilor aparatului urinar. Se beau 2 cãni pe zi. Indicaţii terapeutice Meriºorul are aplicaþii în fitoterapia infecþiilor urinare. contraindicaţii Administrarea îndelungatã poate duce la iritaþia mucoasei gastrice. Pentru producerea efectului antiseptic urina trebuie sã fie alcalinã. Decoctul se poate prepara din 1 linguriþã de frunze la 1 canã cu apã. proprietăţi Ca remediu fitoterapeutic. Intrã în compoziþia ceaiului diuretic nr. se asociazã cu alte plante cu efect diuretic.104 Incursiune în FITOTERAPIE acid chinic. Preparare și administrare Infuzia se poate prepara din 1 linguriþã de frunze mãrunþite. diareei ºi bolilor reumatismale. antiseptice. Nu se administreazã la femeile însãrcinate. Acţiune. Pentru prevenirea efectelor adverse la nivelul tractului digestiv. Uneori pot sã aparã reacþii alergice. Acþiunea dezinfectantã se manifestã numai într-un mediu alcalin. cistitelor acute ºi cistitelor cronice.

Cele femeieºti sunt verzi ºi seamãnã cu niºte conuri. cu vârful ascuþit. Acţiune. antiinflamatoare. betulazidã. pânã la 1. Florile au formã de mâþiºori. Substanţe active Frunzele de mesteacãn conþin saponine. Se mai menþioneazã acþiunea colereticã. sudorificã. gutã precum ºi în afecþiuni digestive. alb-argintie. vitamina C. Scoarþa este netedã. în reumatism.500 m altitudine.Plante medicinale din flora localã 105 MESTEACĂNUL Denumire. cu coroana luminoasã. iar cele bãrbãteºti sunt galbene ºi ating 6 cm lungime. bilã ºi fermenþi digestivi intestinali. lucitor. pe partea din afarã. rãºini. Se exfoliazã în fâºii subþiri. Indicaţii terapeutice Se recomandã în formele uºoare de hipertensiune arterialã ºi alte boli cu retenþie de apã. înalt pânã la 30 m. bacteriostaticã. . ulei volatil. descriere și părţi folosite Mesteacãnul (Betula pendula) este un arbore foios. cu crãpãturi negricioase spre bãtrâneþe. Extractul din mugurii frunzelor are efect stimulant asupra secreþiei de suc gastric. Sunt dinþate pe margine ºi au culoarea verdeînchis. Creºte în zonele de deal ºi munte. proprietăţi Cea mai importantã proprietate a produselor din frunze de mesteacãn este cea diureticã. taninuri. Frunzele au formã de romb sau triunghi. Se recolteazã frunzele tinere (Folium Betulae) în lunile mai-iunie. flavonoizi. substanþe glucidice. Crengile sunt subþiri ºi atârnã. hepato-biliare ºi gastrice.

a comprimatelor Normodiab. Diverse Prin distilarea uscatã a lemnului de mesteacãn se obþine gudronul de mesteacãn (Pix betulae). Fructele.acriºor. Florile sunt albe. . se adaugã 1 vârf de cuþit de bicarbonat de sodiu pentru neutralizarea acidului betulinic. Normoponderol ºi Proprin. Creºte în zone deluroase. au gust dulce . Înfloreºte în lunile iulie-august. la margini de pãdure ºi prin tufãriºuri. descriere și părţi folosite Murul (Rubus fruticosus) este un arbust înalt de 1-3 m. cu margini neregulat dinþate ºi nervuri pãroase ºi proeminente pe dos. acoperitã de ghimpi subþiri ºi arcuiþi. MURUL Denumire.106 Incursiune în FITOTERAPIE Preparare și administrare Infuzia se preparã din 2 linguri de frunze de mesteacãn uscate ºi mãrunþite. Dupã rãcire se spalã ºi se frecþioneazã bine pielea capului. cu 5 petale mari. Dupã ce preparatul se rãceºte. a cremei Hebe-biorelaxin. un lichid de consistenþã vâscoasã cu aplicaþii terapeutice în bolile dermatologice. Frunzele sunt compuse. ascuþite la vârf. roºii ºi acriºoare la început. Pentru stimularea creºterii pãrului se preparã o infuzie din 2-3 linguri de frunze la ½ litru de apã. la 1 canã cu apã. negre ºi brumate la coacere. cu tulpina arcuitã. Fitolip. Sucul obþinut prin presarea frunzelor este utilizat în fabricarea loþiunilor pentru stimularea creºterii pãrului. Intrã în compoziþia comprimatelor Fitodiab.

dar ºi laxative. Sunt nutritive. în infecþiile urinare. . în caz de hemoroizi. sucuri. dacã se consumã pe stomacul gol. la 1 canã cu apã. vitamina C. Diverse Fructele sunt bogate în vitaminele A ºi C. În gingivite ºi stomatite. în lunile iunie-august. se poate prepara o infuzie din 2 linguri de frunze la 1 canã cu apã ºi se face gargarã de mai multe ori pe zi. acizi organici. inozitol. în boala diareicã. antidiareice. se pot aplica comprese locale îmbibate într-o infuzie preparatã din 2 linguri de frunze la 1 canã cu apã. Tot ca uz extern. Se pot consuma crude sau sub formã de gemuri. Se beau 2 cãni pe zi. Intrã în compoziþia ceaiului dietetic. de la mur se recolteazã frunzele (Folium Rubi Fruticosus) lipsite de peþiol. Acţiune. siropuri etc.Plante medicinale din flora localã 107 În scop medicinal. flavonoizi. antispastice ºi antiseptice. Preparare și administrare Infuzia se preparã din 2 linguriþe de frunze uscate ºi mãrunþite. Substanţe active Frunzele conþin taninuri. proprietăţi Principiile din frunzele de mur imprimã acestei plante proprietãþi astringente. Indicaţii terapeutice Preparatele din frunze de mur sunt utilizate în combaterea colicilor.

la margine de drum. cum ar fi: acþiunea antispasticã. în locuri însorite sau pe terenuri sãrate. epitelizantã etc. antialergicã. dar nu în ultimul rând. antiinflamatorie. Este o plantã ierboasã. În sfârºit. descriere și părţi folosite Muºeþelul (Matricaria chamomilla) este una dintre cele mai populare plante medicinale. . pe pajiºti. muºeþelul are o acþiune cicatrizantã. de culoare verde-gãlbui. Uleiul volatil obþinut din florile de muºeþel are un conþinut ridicat de camazulenã ºi bisabolol. În unele regiuni din þarã mai este cunoscut ºi sub numele de romaniþã. în lunile mai ºi iunie. Datele experimentale aratã cã bisabololul poate inhiba dezvoltarea ulcerului de stres. înconjurat de petale albe. Mai mult decât atât.108 Incursiune în FITOTERAPIE MUŞEŢELUL Denumire.5-0. prin diametrul de 0. nu în ultimul rând. carminativã. De la muºeþel se recolteazã florile (Flos Chamomillae). Acţiune. un mare numãr de flavonoizi. glucozide ºi. fitosteroli ºi acizi graºi. pe lista proprietãþilor muºeþelului trebuie adãugatã ºi acþiunea imunostimulatoare. în special a stafilococilor ºi streptococilor.8 cm al inflorescenþelor ºi prin mijlocul curbat al florilor. Substanţe active Florile de muºeþel conþin matricarina ºi matricina. rãspânditã în toate zonele de câmpie. Se deosebeºte de alte specii asemãnãtoare prin mirosul aromat al florilor. proprietăţi Romaniþa este mult apreciatã pentru o serie întreagã de proprietãþi terapeutice. a celui provocat cu indometacin sau alcool etilic. aromatã. Un alt efect remarcabil este acela de inactivare a toxinelor bacteriene.

precum ºi pentru scurtarea perioadei de lãuzie. Se lasã la infuzat 10-20 de minute. preparatele de muºeþel se dovedesc superioare administrãrii de complex vitaminic B sau iaurt. realizând o mai bunã regenerare a florei microbiene normale. enterocolite. bisabololul este de mare folos în combaterea crampelor intestinale. Muºeþelul este indicat în sezonul rece pentru prevenirea rãcelilor sau gripei. pentru stimularea funcþiei hepatice. pentru prevenirea gripei ºi guturaiului etc. Se beau 2-3 cãni pe zi. Preparare și administrare Pentru prepararea infuziei de muºeþel se folosesc 2-3 linguriþe de flori la 1 canã de apã fiartã. ceea ce a fãcut ca muºeþelul sã fie indicat ºi în tratamentul anumitor afecþiuni ginecologice cum ar fi durerile menstruale. pentru durerile premenstruale. a poftei de mâncare. infecþii urinare. diaree. Infuzia astfel preparatã este indicatã în: gastrite. În cazul apariþiei disbacteriilor intestinale dupã tratament cu antibiotic. Acþiunea antispasticã se manifestã ºi asupra muºchilor netezi ai uterului. Unele experimente au pus în evidenþã cã acþiunea bisabololului este comparabilã cu cea a papaverinei.Plante medicinale din flora localã 109 Indicaţii terapeutice și profilactice Cercetãrile aratã cu prisosinþã cã muºeþelul are efecte excelente în diverse afecþiuni ale organelor digestive. El ajutã pe de o parte la prevenirea apariþiei ulcerului gastric. datoritã proprietãþilor sale antispastice. ulcer gastric ºi duodenal. colite. pentru combaterea durerilor abdominale de naturã spasticã. iar pe de altã parte poate sã grãbeascã vindecarea leziunilor ulceroase. Pentru calmarea colicilor la copii mici se . acnee. Astfel. Muºeþelul este indicat în tratamentul unor stãri inflamatorii acute sau cronice ale mucoasei gastrice. rectocolite. Inhalaþiile de muºeþel se prescriu cu deosebit succes în perioada de apogeu a infecþiilor cãilor respiratorii superioare ºi sinusurilor. Bisabololul are un efect favorabil ºi în cazul colitelor care însoþesc de cele mai multe ori afecþiunea ulceroasã.

Are flori galbene cu patru petale grupate în inflorescenþe. eritemele fesiere simple ale sugarilor ºi copiilor mici. afte bucale sau pentru dezinfectarea gurii. se va folosi o infuzie concentratã. a ceaiului sudorific. se recomandã cataplasmele care constau din comprese îmbibate într-o infuzie concentratã (vezi mai sus). La zdrobire ºi umezire degajã un miros caracteristic ºi au un gust . a ceaiului contra colicilor pentru copii. preparatã dintr-o linguriþã rasã de flori de muºeþel la 1 canã cu apã. a extractului alcoolic Ticiverol. folosite în Biblie ca termen de referinþã pentru dimensiunile lor extrem de reduse. Aqua-femina. a loþiunii nutritive Hebe. aplicate pe pielea afectatã. 400C) se þine în gurã 3-5 minute de 4-5 ori pe zi (se poate folosi ºi sub formã de gargarã prelungitã). a loþiunii antiseboreice Hebe. 2. Creºte spontan sau în culturi. infuzia cãlduþã (aprox. a comprimatelor naturale antidiareice (Plantavorel). care se preparã din 3 linguri de flori de muºeþel la 1 canã cu apã. hemoroizi externi. MUŞTARUL NEGRU Denumire. Diverse Uleiul volatil din muºeþel serveºte ca materie primã în industria cosmeticã ºi parfumerie. ca ºi varza. conjunctivite. Pentru uz extern. a ceaiului pentru gargarã. Cataplasmele cu muºeþel sunt indicate în: ulcere varicoase. Muºeþelul intrã în compoziþia ceaiului anticolitic. Fructul conþine seminþe de culoare cafeniu-închis sau neagrã. descriere și părţi folosite Muºtarul negru (Brassica nigra sau Sinapis nigra) este o plantã ierboasã din familia cruciferelor. a granulelor Aqua-algin.110 Incursiune în FITOTERAPIE începe cu o infuzie mai diluatã. În gingivite ºi stomatite. a ceaiului gastric nr. Gargara cu infuzie concentratã de muºeþel se indicã ºi în amigdalite.

fapt pentru care se utilizeazã cu maximã prudenþã. Acţiune. pe locul tratat. Se poate aplica succesiv pe mai multe regiuni. Efectul revulsiv este foarte accentuat. Preparare și aplicare Pentru prepararea cataplasmei cu muºtar se iau 100 g de fãinã de muºtar ºi se amestecã cu apã caldã (nu fierbinte) pânã se formeazã o pastã. În cazul în care efectul revulsiv este prea intens ºi pacientul nu suportã bine. un alcaloid. ºi se menþine aproximativ 15 minute. stimulând puternic circulaþia sanguinã de la nivelul pielii. Din seminþele de muºtar se mai obþine ºi uleiul volatil de muºtar. cu miros foarte puternic. iritant. Substanţe active Seminþele de muºtar conþin sinigrozida. Indirect are un efect decongestionant asupra þesuturilor ºi organelor învecinate regiunii pe care s-a aplicat muºtarul. gripã. se poate pregãti o cataplasmã din fãinã de muºtar în amestec 50% cu fãinã din seminþe de in. Aceasta se aplicã între douã straturi de tifon. proprietăţi Fãina obþinutã prin zdrobirea seminþelor de muºtar are efect revulsiv. În scopuri medicinale se utilizeazã seminþele (Semen Sinapis nigrae).Plante medicinale din flora localã 111 înþepãtor. recoltarea fãcându-se în lunile iulie-august. bronºite. . Indicaţii terapeutice Muºtarul negru se utilizeazã numai extern sub formã de cataplasme în reumatism. o substanþã de naturã tioglicozidicã ºi sinapina.

flavonoizi. la 1 canã cu apã. substanþe glucidice ºi lipidice. Indicaţii terapeutice Ceaiurile din frunze de nalbã-mare sunt indicate în afecþiunile aparatului respirator. antidiareicã. zimþate ºi suprafaþã pãroasã. Se pune 1 lingurã de rãdãcinã mãrunþitã. în 1 canã cu apã . Radix Althaeae). laringite. iar cele superioare trei lobi. Acţiune. glucide. proprietăţi Ambele pãrþi ale plantei prezintã acþiune emolientã. Substanţe active Rãdãcinile conþin amidon.112 Incursiune în FITOTERAPIE NALBA-MARE Denumire. taninuri. cunoscutã încã din antichitate. sãruri minerale. cu margini neregulate. în diaree. bronºite. Frunzele conþin mucilagii. Rãdãcinile de nalbã-mare se folosesc sub formã de macerat la rece. Din punct de vedere medicinal au im-portanþã frunzele ºi rãdãcina (Folium Althaeae. Frunzele din partea inferioarã au cinci lobi. pentru uºurarea expectoraþiei. ulei volatil. expectorantã. Se beau 1-2 cãni pe zi. inflamaþiile gurii. Preparatele din rãdãcinã de nalbã-mare sunt utile în inflamaþiile gingiilor. mucilagii. antiinflamatoare. Preparare și administrare Infuzia din frunze de nalbã-mare se preparã din 1 linguriþã de plantã mãrunþitã. descriere și părţi folosite Nalba-mare (Althaea officinalis) este o plantã ierboasã de staturã înaltã. Florile sunt de culoare alb spre roz.

Procedeul se repetã de 3-4 ori pe zi. gingivite se face gargarã de mai multe ori pe zi cu macerat la rece din 2 linguriþe de frunze ºi rãdãcini mãrunþite.Plante medicinale din flora localã 113 rece. Se strecoarã. Produsele din nalbã au proprietãþi emoliente. iar cantitatea se bea în cursul unei zile. Dintre acestea se cunosc nalba-mãruntã (Malva neglecta). Intrã în compoziþia ceaiului pectoral nr. . amigdalite. stomatite. ca ºi pentru cele iritate. Popescu recomandã în caz de rãcealã însoþitã de rãguºealã mestecarea unor bucãþi de rãdãcinã de nalbã-mare. se recomandã folosirea unui extract apos din rãdãcinã de nalbã-mare. numitã ºi caºul-popii. Bojor ºi dr. cu frunze mai mici ºi mai rotunde ºi nalba-sãlbaticã (Malva silvestris). De-a lungul timpului. la 1 canã cu apã. nalba a fost apreciatã ca aliment. care au utilitate medicinalã ºi aplicaþii terapeutice asemãnãtoare. expectorante ºi antiinflamatoare. utile în infecþiile respiratorii. dupã care se filtreazã. NALBA Nalba-mare este înruditã cu alte câteva specii. Frunzele tinere de caºul-popii se pot gãti ca spanacul sau se pot consuma ca salatã. În scop medicinal se recolteazã frunzele ºi florile. Se macereazã timp de 6 ore la temperatura camerei. Dr. se adaugã 1 vârf de cuþit de bicarbonat de sodiu ºi se lasã la macerat 1 orã. 2 ºi a ceaiului pentru gargarã. Prepararea ºi administrarea sunt similare cu ale preparatelor din frunzã de nalbã-mare. Maceratul astfel preparat se aplicã sub formã de comprese. Peste 3 linguri de rãdãcini tãiate în bucãþi mici se toarnã 1 canã de apã fiartã ºi rãcitã. În faringitã. provitamina A ºi vitamina C. datoritã conþinutului de mucilagii ºi tanin. urmatã de înghiþirea „maceratului” astfel obþinut. Pentru tenurile uscate.

asemãnãtor cu cel al frunzelor proaspete. preparatele din frunze de nuc sunt folosite în tratarea unor boli ale pielii cum ar fi unele eczeme. micoze. Indicaţii terapeutice Datoritã proprietãþilor amintite mai sus. vitamina C ºi substanþe minerale. când sunt încã tinere. derivaþi de naftochinone (juglona ºi hidrojuglonele). De asemenea. flavone. în lunile mai ºi iunie. cojile verzi ale fructelor. dermatite cronice etc. Dupã uscare. Acţiune.114 Incursiune în FITOTERAPIE NUCUL Denumire. descriere și părţi folosite Nucul (Juglans regia) este un arbore foios cultivat ca pom fructifer ºi ca sursã de material lemnos cu calitãþi speciale. preparatele din frunze de nuc sunt folosite în tratamentul inflamaþiilor mucoasei bucale ºi gastro-intestinale. astringente ºi tonice-amare. . ele capãtã o culoare brunã ºi au un miros uºor aromat. Acþiunea hipoglicemiantã pare sã fie combinatã cu o acþiune hiperglicemiantã. În medicina popularã se mai folosesc pentru bãi. proprietăţi Frunzele de nuc au proprietãþi antiinflamatoare. acid cafeic ºi cumaric. dermatite de contact. antiseptice. Substanţe active Frunzele de nuc conþin taninuri. frunzele de nuc sunt folosite pentru reglarea nivelului glicemiei la bolnavii diabetici. Deºi acþiunea asupra glicemiei nu este încã pe deplin clarificatã. De la nuc se recolteazã frunzele fãrã codiþã (Folium Juglans). dispepsii ºi afecþiuni diareice.

În tratamentul diabetului zaharat se poate folosi ca mijloc adjuvant infuzia din frunze de nuc. cunoscute de toþi sub numele de nuci. înainte de mesele principale. Pentru bãile medicinale se fierb 100 g de frunze în 3-4 litri de apã. se pot folosi compresele cu infuzie din frunze de nuc. Infuzia se preparã din 1 lingurã de frunze la 1 canã cu apã ºi se beau 2-3 cãni pe zi. seboreice.Plante medicinale din flora localã 115 Preparare și administrare În stomatite se poate folosi sub formã de gargarã. Frunzele de nuc intrã ºi în compoziþia ceaiului dietetic. Se clãteºte gura de câteva ori pe zi. Lichidul obþinut se amestecã cu apa din cadã la temperaturã potrivitã ºi se stã în baie timp de 15-20 de minute. . Nucul intrã în compoziþia granulelor Aqua-algin ºi Aqua-femina. În cosmetica feþei. Fenomenul se datoreazã unei reacþii chimice între juglonã ºi proteinele din piele. Pentru stimularea poftei de mâncare se bea infuzia îndulcitã cu miere de albine. Mai mult. timp de 15 minute. Diverse Seminþele. pentru tenurile grase. sunt considerate un factor de protecþie împotriva aterosclerozei. Cojile verzi de nucã produc colorarea pielii în brun. utilizat în indigestii ocazionale ºi tulburãrile digestive cronice. datoritã conþinutului ridicat de grãsimi ºi proteine. datoritã acizilor graºi polinesaturaþi pe care îi conþin din abundenþã. sunt foarte hrãnitoare. a comprimatelor Normodiab. un decoct din 3 linguri de frunze la 1 canã cu apã. Aceastã infuzie se preparã din 4 linguri de frunze la 1 canã cu apã.

Obligeana creºte înaltã de 1-1. antispastice. În scop medicinal este important sã se cultive varietatea americanã de obligeanã. în stãri de convalescenþã. stimuleazã secreþia glandelor salivare. proprietăţi Principiile active din rãdãcinã. diuretice. acaronã). secreþia de suc gastric ºi intestinal. pentru stimularea secreþiei gastrice ºi a poftei de mâncare. . este o plantã ierboasã de origine din Asia.5 m în locuri mlãºtinoase. sescviterpene (acid acoric. Tãtarii nomazi o foloseau pentru a dezinfecta apa de bãut. De asemenea. de la care se recolteazã rãdãcina (Rhizoma Calam). numitã ºi trestia mirositoare. tonice. sedative. se pare. reprezentat prin azaronã. descriere și părţi folosite Obligeana (Acorus calamus). eucaliptol. adusã pe continentul nostru în secolul al XIII-lea. reconfortante (extern). însã actualmente este destul de rarã. colici abdominale. pinen. ca pansament gastric în durerile ulceroase. pe marginea bãlþilor sau râurilor. de tãtari. toamna în lunile septembrie-noiembrie. precum ºi principii amare. Acţiune. tranchilizante. Indicaţii terapeutice Preparatele fitoterapeutice din rãdãcinã de obligeanã sunt folosite în tulburãrile funcþionale ale aparatului digestiv. ca ºi trestia cu care seamãnã la aspect. Substanţe active Rãdãcinile de obligeanã conþin ulei volatil. Planta s-a aclimatizat în toatã Europa.116 Incursiune în FITOTERAPIE OBLIGEANA Denumire. îi conferã plantei proprietãþi carminative. eugenol.

Intrã în compoziþia ceaiului tonic aperitiv. în perioada de dezintoxicare a celor care renunþã la fumat. a granulelor Aqua-algin. înaintea meselor principale. când fumãtorii doresc sã renunþe la fumat. Pulberea din rãdãcinã de obligeanã este recomandatã în ulcerul gastro-duodenal ca pansament gastric. a comprimatelor Ulcerotrat ºi Plantofort. Se fierbe doar 2 minute. Precauţii În literatura de specialitate s-a semnalat faptul cã unele varietãþi de obligeanã conþin beta-azaronã. de aceea se impune cultivarea ºi folosirea acesteia. Se bea înainte de mesele principale câte ½ de canã. Se poate prepara ºi un macerat la rece. În perioada de dezintoxicare. Se administreazã câte ½ linguriþã de 2-3 ori pe zi. Diverse Rãdãcinile de obligeanã sunt o materie primã utilizatã la fabricarea unor parfumuri ºi a pastelor de dinþi. Se administreazã câte o lingurã de 3-4 ori pe zi. Decoctul se preparã din 1 linguriþã de rãdãcinã mãrunþitã. Se aplicã local sub formã de cataplasme. Pulberea din rãdãcinã de . o substanþã care în experimentele pe animale de laborator s-a dovedit cancerigenã. la 1 canã cu apã. Preparare și administrare Infuzia se preparã din 1 lingurã de rãdãcinã uscatã ºi mãcinatã. în distonii neurovegetative. se foloseºte o infuzie din 4 linguri de rãdãcinã mãrunþitã.Plante medicinale din flora localã 117 anemie. Varietatea americanã nu prezintã acest risc. Cercetãri efectuate în India au arãtat cã uleiul volatil din obligeanã are proprietãþi insecticide. Extern. În acest scop de foloseºte 1 linguriþã de rãdãcini ºi se þine la macerat timp de 3-4 ore la temperatura camerei. la 1 canã cu apã. Se consumã înainte de mesele principale. pentru tratarea hemoroizilor ºi a plãgilor. se pot mesteca în gurã bucãþi de rãdãcinã de obligeanã. la ½ litru de apã.

datoritã spinilor numeroºi ºi foarte ascuþiþi. de culoare roz. În scop medicinal se folosesc rãdãcinile (Radix Ononidis). Acţiune.118 Incursiune în FITOTERAPIE obligeanã a fost folositã pentru protejarea recoltelor de orez afectate serios de insectele tropicale în timpul depozitãrii. Se beau 2-3 cãni pe zi. proprietăţi Preparatele fitoterapeutice din rãdãcinã de osul-iepurelui sunt folosite pentru acþiunea lor diureticã ºi în special pentru favorizarea eliminãrii unor substanþe ca ureea ºi clorurile. Indicaţii terapeutice Este indicatã în stãrile cu retenþie de apã. Preparare și administrare Infuzia din rãdãcinã de osul-iepurelui se preparã din 1 lingurã de produs mãrunþit. în reumatism. formeazã adevãrate garduri vii. edeme. greu de penetrat de om sau animale. ononina. gutã. în unele boli dermatologice cronice. . Se poate prepara ºi un decoct din 1 lingurã de rãdãcinã bine mãrunþitã. descriere și părţi folosite Osul-iepurelui (Ononis spinosa) face parte din familia leguminoaselor ºi este o plantã cu flori foarte atrãgãtoare. Principiile active mai bine cunoscute sunt onopsina. la ½ de litru de apã. onocerina. substanþe triterpenice ºi glicozide amare precum ºi ulei volatil. în bolile metabolice. OSUL-IEPURELUI Denumire. Creºte pe marginea drumurilor ºi. Substanţe active Rãdãcinile au în compoziþia lor izoflavonoizi.

în lunile septembrie-noiembrie. toate fãcând parte din familia Rosaceae.Plante medicinale din flora localã 119 la 1 canã cu apã. ulei volatil. Se fierbe 15 minute la foc liniºtit ºi se strecoarã. Preparatele din pãducel au o acþiune tonicã asupra muºchiului inimii. pectine. recoltarea este indicatã dupã înflorire. Pãducelul are multiple acþiuni benefice asupra inimii. Fructele (Fructus Crataegi) se culeg fãrã codiþe. ci asemenea unui adevãrat fitocomplex. Acţiune. pãducelul a devenit una dintre cele mai studiate plante medicinale. PĂDUCELUL Denumire. steroli vegetali. Cercetãtorii au descoperit o bogãþie neaºteptat de mare de substanþe active în florile. Produsele plantei conþin acid crategic. cât ºi fructele mature – viu colorate în roºu. taninuri. Cele mai rãspândite sunt Crataegus monogyna ºi Crataegus oxycantha. Substanţe active În ultimii 15-20 de ani. ducând la o creºtere . pânã în luna iulie. Se beau 3 cãni pe zi. frunzele ºi fructele de pãducel ºi majoritatea farmacologilor considerã cã acestea nu acþioneazã separat. proprietăţi Cele mai importante proprietãþi terapeutice ale pãducelului se manifestã în ceea ce priveºte aparatul cardiovascular. descriere și părţi folosite Pãducelul este un arbust spinos foarte rãspândit la marginea pãdurilor începând din zona de câmpie ºi pânã în cea de munte. dupã ce se coc. acid ursolic. Se recolteazã atât florile ºi frunzele. fie singure. Florile (Flos Crataegi) se culeg în lunile aprilie sau mai. Existã mai multe specii denumite popular „pãducel“. flavonoizi. baze purinice. Frunzele (Folium Crataegi) se pot recolta fie împreunã cu florile. vitamina C. În acest caz.

de 3 ori pe zi. Infuzia se poate face ºi din fructe de pãducel. de cel puþin 6 luni pe an. Indicaţii terapeutice Preparatele din pãducel au o largã utilitate în afecþiunile cardiace cu substrat nervos. În sfârºit. Unii autori considerã cã pãducelul are multiple indicaþii fitoterapeutice în ceea ce priveºte tulburãrile circulatorii survenite în special la persoanele mai în vârstã sau la cele slãbite. dupã care se strecoarã. aterosclerozã coronarianã ºi hipertensiune arterialã. ºi anume: diminuarea tensiunii arteriale generale ºi efectul de sedare a sistemului nervos central. la 250 ml de apã.120 Incursiune în FITOTERAPIE a capacitãþii acestuia de a se contracta ºi de a pompa sângele în organism. pãducelul poate sã amelioreze chiar ºi unele tulburãri de ritm cardiac. Eficienþa tratamentului cu preparate din pãducel presupune administrarea pe o perioadã îndelungatã. . De fapt. Nu întâmplãtor. Preparare și administrare Infuzia de pãducel se preparã dintr-o linguriþã de flori sau frunze. Din infuzia astfel preparatã se bea 1 canã dimineaþa ºi 1 canã seara. cu înghiþituri mici ºi rare. dar în acest caz este nevoie de 2 linguriþe. ceea ce duce la o mai bunã irigare a inimii. Se dã în clocot. ºi economisirea consumului de oxigen de cãtre miocard. Doza recomandatã constã într-un vârf de cuþit. Pãducelul este indicat în special în angina pectoralã. se lasã 15 minute în repaus. trebuie menþionate încã douã efecte importante. Remarcabil este cã aceastã proprietate se coroboreazã cu alte douã proprietãþi cu rãsunet pozitiv asupra inimii bolnave: dilatarea arterelor coronare. specialiºtii în fitoterapie din Franþa numesc preparatele pe bazã de pãducel „laptele bãtrânilor”. Se poate administra ºi pulberea obþinutã prin zdrobirea fructelor uscate. tulburãrile de ritm cardiac. datoritã proprietãþilor sale antiaritmice.

Plante medicinale din flora localã 121 Extractul de pãducel intrã în compoziþia drajeurilor Cradil. Imunovit. respectiv planta întreagã. Frunzele. Precauţii. În scopuri medicinale se recolteazã partea aerianã (Herba Taraxaci) ºi rãdãcinile (Radix Taraxaci). precum ºi a ceaiului calmant. Diverse În vechime. cu ocazia nunþilor. a comprimatelor Fitolip. contraindicaţii Ca întotdeauna. Sedocalm ºi Nervosedin. la cei cu edeme cardiace. pãducelul era considerat un simbol al speranþei ºi al rodniciei. PĂPĂDIA Denumire. sã nu uitãm cã pot exista ºi contraindicaþii. descriere și părţi folosite Pãpãdia (Taraxacum officinale) este o plantã ierboasã care creºte peste tot în locurile necultivate. a siropului Eficardin. Pãducelul nu se administreazã la bolnavii cu cardiopatii valvulare. a granulelor Aqua-sedin ºi Sedinstant. se . regula generalã este valabilã ºi în cazul preparatelor din pãducel ºi anume: consultarea în prealabil a medicului ºi folosirea remediului respectiv cu acordul ºi sub supravegherea acestuia. iar romanii le aºezau în leagãnul sugarilor. Oricum. având credinþa cã astfel vor þine la distanþã spiritele rele. Dar poate cea mai emoþionantã informaþie legatã de pãducel este cã din ramurile acestuia a fost împletitã cununa de spini care a însângerat fruntea lui Isus Christos. Grecii obiºnuiau sã foloseascã ramurile înflorite ale arbustului ca ornament. la pacienþii cu afecþiuni cardiace în stadiu avansat.

Preparare și administrare Infuzia se preparã din 1-2 linguriþe de frunze. pãpãdia este menþionatã ca un posibil agent antioxidant ºi anticanceros. Datoritã conþinutului de vitaminã A ºi C. Rãdãcinile se recolteazã în lunile iulie-septembrie. se bea ½ de canã. Substanţe active Rãdãcina pãpãdiei conþine taraxacina. prin mãrirea fluxului de urinã urmãrindu-se eliminarea calculilor din cãile urinare. preparatele fitoterapeutice din pãpãdie sunt un adjuvant util în hipertensiunea arterialã ºi în insuficienþa cardiacã. precum ºi în dischinezia biliarã ºi pentru prevenirea calculilor biliari. a produºilor toxici de metabolism. În tulpinã.122 Incursiune în FITOTERAPIE recolteazã înainte de înflorire în lunile aprilie-mai. Indicaţii terapeutice Datoritã acþiunii diuretice. Pãpãdia este folositã cu succes în multe cazuri de gastrite hipoacide ºi dispepsii. frunze ºi flori se gãsesc flavonoizi ºi carotenoide. o datã cu acestea. ajutând organismul la eliminarea lichidelor ºi. proprietăţi Substanþele active din pãpãdie stimuleazã activitatea stomacului. Efectul diuretic este exploatat ºi în cazul calculilor renali sau ureterali. un principiu amar ºi substanþe triterpenice. Acţiune. a cãror culoare galbenã este atât de caracteristicã. Pentru stimularea poftei de mâncare. a ficatului ºi a veziculei biliare ºi exercitã o importantã acþiune diureticã. Tot datoritã proprietãþii diuretice. Pentru creºterea diurezei. unii autori o prescriu femeilor în perioada premenstrualã. . iar cele de cicoare sunt pãroase. Datoritã asemãnãrii mari. frunzele de pãpãdie pot fi confundate cu cele de cicoare. înaintea meselor principale. Frunzele de pãpãdie se deosebesc prin faptul cã au suprafaþã netedã. lipsitã de peri. la 1 canã de apã. flori ºi rãdãcini. se beau 2-3 cãni pe zi.

depurativ. PĂTLAGINA Denumiri. a comprimatelor Normoponderol. în mod special în fazã decompensatã. de pãpãdie se poate prepara o salatã excelentã sau se pot folosi în supe sau ciorbe. În acest caz. Existã mai multe specii de pãtlaginã: Plantago . descriere și părţi folosite Pãtlagina este o plantã ierboasã. Deºi aceste pierderi sunt mai mici decât în cazul medicamentelor diuretice. Se administreazã 2 linguri de decoct la interval de 4 ore. decoctul se fierbe timp de 15 minute ºi se beau 2 cãni pe zi. se poate prepara un decoct din 2 linguriþe de rãdãcini la 1 canã cu apã. necesitã o atentã supraveghere medicalã. În aceste cazuri. Pentru stimularea diurezei. dietetic. totuºi. se recomandã o alimentaþie bogatã în potasiu. administrarea remediilor fitoterapeutice se face cu acordul ºi sub îndrumarea medicului curant. tinere. Precauţii Hipertensiunea arterialã ºi bolile cardiace. Diverse Din frunzele proaspete.Plante medicinale din flora localã 123 În dischinezia biliarã. pentru a compensa eliminarea crescutã. se recomandã decoctul preparat din 2 linguriþe de frunze ºi rãdãcini la 1 canã de apã. Se fierbe timp de 10 minute. Cura de diurezã este însoþitã de o eliminare nedoritã de potasiu. cu frunze mai alungite sau mai scurte. a granulelor Instamixt ºi Diett. Intrã în compoziþia ceaiului hepatic. în funcþie de specie. gastric ºi a tabletelor Antitox. O altã caracteristicã a pãtlaginei constã în faptul cã frunzele prezintã nervuri longitudinale bine evidenþiate pe faþa inferioarã.

în special xilozã. C ºi K. caroten. treptat. pectine ºi enzime proteolitice. Pãtlagina are proprietãþi emoliente. bronºite. Cercetãrile fãcute la laboratorul de farmacognozie al Facultãþii de Farmacie din Iaºi au arãtat cã acþiunea antiinflamatoare în cazul furunculelor se datoreazã mucilagiilor. Înmuierea pielii favorizeazã fenomenul de macerare a acesteia sub acþiunea enzimelor proteolitice ºi astfel conþinutul furunculelor este eliminat mai uºor. ºi mai uºor.124 Incursiune în FITOTERAPIE lanceolata. antiinflamatorii. Frunzele proaspete. a plãgilor superficiale. Preparare și administrare În faza productivã a infecþiilor respiratorii însoþite de tuse. Siropul de pãtlaginã se obþine din frunze proaspãt culese sau. În popor. subacute ºi cronice ale aparatului respirator. Plantago media ºi Plantago major. Indicaţii terapeutice Pãtlagina este utilizatã pe scarã largã în afecþiunile acute. proprietăţi Substanþele active din frunzele de pãtlaginã fluidificã secreþiile din cãile respiratorii. însoþite de tuse cu expectoraþie dificilã (traheite. pe parcursul întregii zile. De la toate speciile se folosesc frunzele (Folium Plantaginis). Sucul . tanin. laringite). Substanţe active Frunzele de pãtlaginã conþin mucilagii. Unii autori mai recomandã preparatele de pãtlaginã în tratamentul adjuvant al ulcerului gastric ºi duodenal precum ºi în tratamentul extern al hemoroizilor. Acţiune. s-au pus în evidenþã unele proprietãþi diuretice ºi astringente. flavone. Se beau 2-3 cãni. hemostatice. este utilã infuzia preparatã din 1-2 linguri de frunze la 1 canã cu apã. vitaminele A. Frunzele de pãtlaginã sunt utile în tratarea înþepãturilor de insecte. Mai nou. se mãrunþesc ºi se storc prin presare. din frunze congelate. a furunculelor ºi a inflamaþiilor cãilor urinare. fitosteroli. glicozide amare. respectiv frunzele decongelate. le cunoaºtem pe toate sub aceeaºi denumire de pãtlaginã.

înaltã de cca 1 metru care creºte atât spontan. iar la copii 4-5 linguriþe pe zi. a granulelor Aquavenol. Siropul de pãtlaginã se poate procura gata preparat din farmacii sau din magazinele specializate. se foloseºte infuzia din 2 linguri de frunze la 1 canã cu apã. cât ºi în culturi. Substanţe active Pelinul conþine principii amare de tipul sescviterpenelor (absintinã. Tusimin. Intrã în compoziþia ceaiului antibronºitic. a tabletelor Gastrovit. Are un miros puternic aromat ºi este renumitã pentru gustul ei extrem de amar. cu proprietãþi speciale. artabsinã. se pot aplica bãi locale cu o infuzie preparatã din 30 g de frunze la 1 litru de apã. descriere și părţi folosite Pelinul. Se ia câte o înghiþiturã la 2-3 ore. Ca adjuvant în tratamentul ulcerului gastric ºi duodenal. De la pelin se recolteazã în scop medicinal vârfurile înflorite împreunã cu partea superioarã a tulpinii (Herba Absinthi). La adulþi se administreazã 3-4 linguri pe zi. aromaticã. sau pelinul alb (Artemisia absinthium) este o plantã ierboasã. anabsintinã . Pentru hemoroizii externi. PELINUL Denumire. amestecul cu miere se fierbe timp de 20 de minute ºi se pãstreazã în sticle închise etanº. a expectorantelor Santa. Pentru pãstrare îndelungatã. Diverse Din seminþele de pãtlaginã se poate obþine un extract uleios. în lunile iulie-septembrie.Plante medicinale din flora localã 125 astfel rezultat se amestecã cu un volum egal de miere. care are o acþiune antiinflamatoare ºi protejeazã pielea faþã de acþiunea razelor ultraviolete.

Cel mai important component al acestuia este tuiona. În afecþiunile hepato-biliare se preparã o infuzie din 1 linguriþã de plantã la 2 cãni de apã ºi se bea ½ de canã dupã mesele principale. la 1 canã cu apã. stomahic. în compoziþia uleiului volatil se mai gãsesc felandren. Preparare și administrare Pentru stimularea poftei de mâncare ºi în general a digestiei. Precauţii. Este de asemenea contraindicat la persoanele cu afecþiuni ale sistemului nervos. pe nemâncate. alfa ºi beta pinen. Intrã în compoziþia ceaiului tonic aperitiv. vermifug.126 Incursiune în FITOTERAPIE ºi altele). Acţiune. . Cantitatea rezultatã se bea fracþionat înaintea meselor principale. Aceste complicaþii toxice apar mai ales în þãrile unde se consumã o bãuturã alcoolicã preparatã din pelin. gastrite cronice ºi colite. În cazul infestaþiei cu oxiuri se amestecã 1-2 linguriþe de pulbere de plantã cu miere ºi se administreazã dimineaþa. gripã ºi alte afecþiuni respiratorii acute. contraindicaţii Administrarea în doze mari poate sã ducã la apariþia unor fenomene toxice datorate tuionei. ulei volatil. perioada de administrare trebuie sã fie limitatã la maximum 2 sãptãmâni. colagog. Pe lângã aceasta. se preparã o infuzie din 1 linguriþã de plantã mãrunþitã. Indicaţii terapeutice Preparatele din pelin sunt utile în anorexie. numitã absint. Intoxicaþia cu pelin se manifestã prin stare de excitaþie. comã ºi chiar moarte. sabinen. oxiurazã. convulsii. proprietăţi Principiile active din pelin au efect tonic amar. antibacterian ºi antimicotic. În general. Pelinul nu se administreazã la femeile însãrcinate ºi nici la mame în perioada de alãptare.

De asemenea. pinitol. Mugurii mai conþin rãºini. limonen. Se beau 2-3 cãni. cistite. ceea ce îl face mai rezistent în faþa furtunilor. specific. uretrite). laringite) ºi în infecþiile urinare (pielite. la 1 canã cu apã. Are frunze aciculare lungi de 6-7 cm ºi conuri de formã globuloasã. Infuzia se preparã din 1 linguriþã de muguri proaspeþi zdrobiþi. proprietăţi Preparatele din muguri de pin fluidificã secreþiile bronºice. inhalaþii sau extracte obþinute prin metode farmaceutice. sirop. au efecte diuretice ºi antiseptice. conifer. flavonoizi. datoritã conþinutul de vitamina C este folosit în scorbut. vitamina C. descriere și părţi folosite Pinul (Pinus silvestris) este un arbore rãºinos. Indicaţii terapeutice Mugurii de pin sunt utilizaþi ca remediu în infecþiile respiratorii acute (bronºite. cãruia îi plac locurile însorite ºi care creºte nu numai în regiunea montanã. În scop medicinal se recolteazã mugurii (Turio Pini).Plante medicinale din flora localã 127 PINUL Denumire. plãcut. Substanţe active Conþinutul în substanþe fitochimice al mugurilor de pin se remarcã prin prezenþa uleiului volatil format din pinen. În afarã de aspect. ci ºi la altitudini mai mici. cu miros aromatic. principii amare. pinul se mai remarcã ºi prin rãdãcina mai adâncã. Preparare și administrare Administrarea se face sub formã de infuzie. Acţiune. traheite. zilnic. . pinipicrozidã. silvestren. coniferozidã.

Se strecoarã. deoarece pot sã aparã complicaþii renale (hematurie). Precauţii Nu se depãºesc dozele. la adulþi. Se pun la macerat în 100 ml de alcool de 700. a comprimatelor Voseptol. într-un vas închis ermetic. Plantele se pun în 2 litri de apã ºi se fierb într-un vas acoperit timp de 10 minute. Se preparã un decoct din 150 g de muguri combinat cu 50 g de cimbriºor. a cãrui scoarþã este extrem de bogatã în bioflavonoizi. a unguentului Hebe-cavis. Se administreazã câte 2-3 linguri pe zi. Se fierbe pânã se îngroaºã cãpãtând consistenþã de sirop ºi se pune în sticle. Siropul din muguri de pin se preparã din 100 g de muguri zdrobiþi. Diverse Este înrudit cu pinul maritim. a cremei Hebe-entorsal. timp de 12 ore. sau 2-3 linguriþe la copii. . Aqua-real ºi Aqua-venol. Mugurii de pin intrã în compoziþia ceaiului antibronºitic. Se filtreazã ºi se adaugã la apa de baie.128 Incursiune în FITOTERAPIE În bolile reumatismale se pot efectua bãi generale în apã cu muguri de pin. a extractului alcoolic Inhalant ºi a soluþiei Herbasol. se adaugã 250 g de zahãr ºi se þine la foc liniºtit pânã la dizolvarea zahãrului. a granulelor Aqua-algin. Apoi se adaugã ½ litru de apã clocotitã ºi se lasã încã 6 ore la macerat.

remineralizante.Plante medicinale din flora localã 129 PIRUL Denumire. sudorifice. pirul are efecte benefice în inflamaþiile tubului digestiv. vitamine din grupul B. infecþiile respiratorii ºi reumatism. Preparare și administrare În general pirul se foloseºte în ceaiuri compuse. mucilagii. Infuzia se poate prepara din 1 linguriþã . depurative. În partea superioarã face un spic asemãnãtor cu cel al grâului. o cantitate micã de ulei volatil format în principal din agropiren. inulinã. afecþiunile cãilor urinare. antihipertensive. carotenoizi. lungã de mai mulþi metri ºi ramificatã. alãturi de alte plante cu acþiune sinergicã.5 m. Rãdãcina este foarte adâncã. Chiar dacã este tãiatã în bucãþi. tocmai aceste rãdãcini (Rhizoma Graminis) sunt cele care dovedesc proprietãþi terapeutice ºi se recolteazã primãvara ºi toamna ca produs medicinal. Acţiune. Totuºi. sãruri de potasiu ºi fier. Substanţe active Rãdãcinile de pir conþin triticinã. descriere și părţi folosite Pirul (Agropyrum repens) este o plantã ierboasã cu tulpinã înaltã de 1-1. antifungice. antibacteriene. de culoare verde-cenuºie. reface planta din fragmentele rãmase. proprietăţi Preparatele din rãdãcinã de pir au proprietãþi diuretice. Indicaţii terapeutice Ca plantã medicinalã.

130 Incursiune în FITOTERAPIE de rãdãcinã mãrunþitã. la 1 canã cu apã. Substanţe active Frunzele conþin saponozide. Se fierbe 5 minute ºi se strecoarã. apoi. 2. rãºini. taninuri. Se beau 3 cãni pe zi. Deºi face parte din familia grâului ºi seamãnã la aspect cu el. datoritã rãdãcinilor sale care invadeazã solul pânã la adâncimi foarte mari. pe mãsurã ce se trec. Diverse Agricultorii pe cât de bine cunosc pirul. pânã toamna în luna septembrie. acid stearic. înaltã de cca 30 cm. care creºte prin pãduri. PLĂMÂNĂRICA Denumire. Se beau 2-3 cãni pe zi. fitosteroli. pe aceeaºi plantã se pot observa flori de trei culori. Pirul intrã în compoziþia ceaiului sudorific. sãruri minerale. Imediat ce se deschid. . Foarte interesant de observat cã. Decoctul se preparã din 1 linguriþã de rãdãcinã mãrunþitã. palmitic ºi miristic. la un moment dat. este considerat de unii agronomi drept duºmanul numãrul unu al grãdinilor ºi ogoarelor. carotenoizi. acid galacturonic. la 1 canã cu apã. a ceaiului diuretic nr. mucilagii. a tabletelor Antitox ºi Uroplant ºi a granulelor Aqua-real. se coloreazã în violet ºi în final în albastru. în locuri umbroase. În scop medicinal se recolteazã frunzele (Folium Pulmonariae) începând din primele luni ale primãverii. acid salicilic. pe atât de mult îl urãsc. de la ºes pânã în zona montanã. vitamina C. sunt colorate în roºu. descriere și părţi folosite Plãmânãrica (Pulmonaria officinalis) este o plantã ierboasã.

acizi graºi. la 1 canã cu apã. . De la plop se recolteazã în scop medicinal mugurii foliari (Gemma Populi). Pentru uz extern. primãvara înainte de desfacerea frunzelor. remineralizantã. laringite cu tuse ºi rãguºealã. antidiareicã. rãºini. PLOPUL Denumire. emolientã. care cresc spontan sau sunt plantaþi ca arbori ornamentali în parcuri. pe marginea aleilor sau drumurilor. analgezicã. sudorificã. expectorantã. taninuri. proprietăţi Planta are acþiune diureticã. populinã. antiinflamatoare. ulei volatil. Se fac spãlãturi locale sau se aplicã comprese îmbibate cu ceai. plãgi. Substanţe active Mugurii frunzelor conþin salicinã. cicatrizantã. mãtreaþã. la 1 canã cu apã. substanþe flavonoizi. Preparare și administrare Infuzia se preparã din 1 lingurã de frunze uscate ºi mãrunþite. saponine. afecþiuni renale. Sunt arbori foioºi. se preparã o infuzie din 2 linguri de frunze uscate. boli reumatice. Se beau 2-3 cãni pe zi. cu tulpinã înaltã. degerãturi. descriere și părţi folosite Dintre soiurile de plopi din þara noastrã importanþã medicinalã au plopul negru (Populus nigra) ºi plopul tremurãtor (Populus tremula). Indicaţii terapeutice Preparatele din plãmânãricã sunt folosite în bronºite.Plante medicinale din flora localã 131 Acţiune. Principalii componenþi ai uleiului volatil sunt trei forme de betulenol.

Pentru uz extern. afecþiuni dermatologice. PODBALUL Denumire. arsuri. se preparã infuzia în acelaºi fel ºi se aplicã local. sub formã de spãlãturi sau comprese. . se preparã o infuzie din 1-2 linguriþe de muguri la 1 canã cu apã. antisepticã. descriere și părţi folosite Podbalul (Tussilago farfara) este o plantã ierboasã foarte rãspânditã. Se beau 2-3 cãni pe zi. hemoroizi. având culoare galbenã. cu diametrul de 2-3 cm. dupã ofilirea florilor. antipireticã. De la podbal se recolteazã în scop medicinal frunzele (Folium Farfarae) mari. Era apreciatã încã din antichitate pentru calitatea de a „alunga tusea”. în luna martie. Indicaţii terapeutice Preparatele din muguri de plop sunt utilizate în infecþii respiratorii cu tuse. Perioada de recoltare este aprilie-iunie. Este printre primele plante care înfloresc primãvara devreme. sudorificã. slab analgezicã. proprietăţi Principiile active din muguri au acþiune astringentã. boli reumatice. Preparare și administrare Pentru uz intern. diureticã. late. expectorantã. proprietate reflectatã ºi în denumirea latinã. plãgi. cicatrizantã. de culoare verde care cresc direct din rizomi. care creºte prin locurile necultivate. antiinflamatoare.132 Incursiune în FITOTERAPIE Acţiune. afecþiuni renale.

antispastice. De obicei frunzele de podbal se folosesc alãturi de alte plante cu efecte sinergice cum sunt isopul. cimbriºorul ºi altele. Extern. Din acest motiv. Realitatea este cã dozele utilizate în experimentele efectuate pe animale au fost foarte mari. Se fierbe 10 minute ºi se lasã acoperit încã 20 de minute. carotenoizi. dupã rãcire. inulinã. astmul bronºic. tonice. silicoza. cum ar fi emfizemul pulmonar. proprietăţi Utilizarea în fitoterapie a preparatelor din frunze de podbal se bazeazã pe proprietãþile lor emoliente. ca mãsurã de siguranþã. Indicaţii terapeutice Frunzele de podbal sunt utile în afecþiunile aparatului respirator. se poate face un decoct din 2-3 linguri de frunze la 1 canã cu apã. secretolitice ºi antiinflamatoare. sãruri minerale. florile de podbal – utilizate în trecut alãturi .Plante medicinale din flora localã 133 Substanţe active Frunzele de podbal conþin mucilagii. depãºind cu mult dozele recomandate în general în fitoterapie. Se beau 2-3 cãni pe zi. Acţiune. acizi graºi. anti-bronºitic. de asemenea în bolile hepato-biliare. Se strecoarã ºi. dispepsii. tanin. se impune evitarea folosirii acestora. se fac spãlãturi locale. plãgi ºi ulceraþii ale pielii. substanþe triterpenice. Intrã în compoziþia unor ceaiuri compuse: antiastmatic. Oricum. Precauţii Existã studii care au pus în evidenþã existenþa unor substanþe carcinogene în florile de podbal. substanþe amare (tusilaginã). flavone. fitosteroli. Preparare și administrare Se preparã o infuzie din 2 linguriþe de frunze la 1 canã cu apã. bronºita cronicã.

vitamina C. în . De la porumbar se recolteazã florile de culoare albã (Flos Pruni Spinosa).134 Incursiune în FITOTERAPIE de frunze – nu mai sunt indicate pentru prepararea formelor fitoterapeutice. ºi fructele albastre cu reflexe negre (Fructus Pruni Spinosa) dupã cãderea brumei. PORUMBARUL Denumire. taninuri. când devin mai dulci ºi mai puþin astringente. Substanţe active Florile conþin flavonoizi. sãruri de magneziu ºi potasiu. Acţiune. în lunile aprilie-mai. Fructele au acþiune antidiareicã. polifenoli. descriere și părţi folosite Porumbarul (Prunus spinosa) este un arbust spinos din familia rozaceelor. Indicaţii terapeutice Preparatele medicinale din fructe sunt indicate în diaree. pentru stimularea digestiei. astringentã. pentru calmarea durerilor de stomac. Creºte pe dealuri ºi câmpii. dizenterie. la marginea drumurilor ºi pãdurilor. formând tufãriºuri dese prin care nici sãlbãticiunile nu îndrãznesc sã treacã de teama spinilor. cvercitinã. laxative ºi diuretice. acizi organici antociani. proprietăţi Florile au proprietãþi sedative. sãruri de calciu ºi magneziu. Fructele conþin glucide. substanþe glicozidice. Diverse Frunzele tinere de podbal se folosesc în unele regiuni în alimentaþie pentru prepararea unor ciorbe ºi a sarmalelor în foi de podbal. acizi organici.

C. devenind foarte curând hrana de bazã a locuitorilor de la þarã ºi nu numai. Se beau 2-3 cãni pe zi. adicã mãtasea (Stigma Maydis) înainte de maturizarea boabelor. alantoinã.Plante medicinale din flora localã 135 dischinezii biliare. Decoctul se preparã din 1 linguriþã de fructe uscate. Preparatele fitoterapeutice din flori de porumbar sunt recomandate în afecþiunile rinichilor ºi cãilor urinare. Substanţe active Mãtasea de porumb conþine flavonoizi. Diverse Porumbarul are ºi o oarecare importanþã alimentarã. PORUMBUL Denumire. descriere și părţi folosite Porumbul (Zea mays) este o cerealã originarã din America ºi a fost introdus în þara noastrã dupã anul 1750. saponine ºi sãruri de potasiu. grãsimi. Din fructe se poate obþine marmeladã sau se poate prepara compot. sitosterol. iar cele femeieºti mai jos. Acestea din urmã au stigmate lungi învelite cu frunze modificate. Se beau 2-3 cãni pe zi. vitaminele K. taninuri. . Preparare și administrare Infuzia se face din 1 linguriþã de flori la 1 canã cu apã. În scop medicinal se recolteazã stigmatele. ulei volatil. stigmasterol. B6. la 1 canã cu apã. Este o plantã cu florile bãrbãteºti amplasate la vârful tulpinii. E. când porumbul este încã în „lapte”. rãºini ºi substanþe minerale. pãnuºele. Se fierbe 15-20 de minute dupã care se strecoarã.

gutã. rãspânditã mai ales pe marginea apelor din regiunea de câmpie ºi de deal.136 Incursiune în FITOTERAPIE Acţiune. mai . În scop medicinal se folosesc pãrþile aeriene (Herba Salicariae). intens colorate. Preparare și administrare Infuzia se preparã din 1 linguriþã de mãtase de porumb la 1 canã cu apã. face din el un aliment care meritã sã fie apreciat la adevãrata lui valoare. Se completeazã la loc apa evaporatã ºi se bea toatã cantitatea pe parcursul zilei. în afecþiuni hepato-biliare. În plus. colagoge. fãina ºi produsele din porumb furnizeazã mai multe calorii decât celelalte cereale. Se beau 2-3 cãni pe zi. 2 ºi 3 ºi a ceaiului hepatic. proprietăţi Preparatele fitoterapeutice din mãtase de porumb au proprietãþi diuretice. sedative. Indicaţii terapeutice Ceaiurile din mãtase de porumb sunt utilizate în afecþiunile cãilor urinare. pielite. descriere și părţi folosite Rãchitanul (Lythrum salicaria) este o plantã ierboasã cu flori roºii sau violacee. calculozã renalã. abundentã în Lunca ºi Delta Dunãrii. În afecþiunile renale se poate prepara un decoct din 30 g de mãtase de porumb la 1 litru de apã. reumatism. cistite. conþinutul crescut de grãsimi polinesaturate ºi vitaminã E. RĂCHITANUL Denumire. Diverse În ciuda dispreþului cu care este privit porumbul ca aliment. Se fierbe la foc liniºtit timp de 2 ore. Intrã în compoziþia ceaiului diuretic nr.

în dozã de 1-4 g pe zi. Este folosit ºi ca mijloc de întreþinere a tenului uscat.Plante medicinale din flora localã 137 precis partea superioarã a acestora. la începutul înfloririi (iunieiulie). Administrarea se poate face ºi sub formã de pulbere de plantã. pectine. Se beau 3 cãni pe zi. cicatrizantã. proprietăţi Principiile active din rãchitan imprimã plantei acþiune astringentã. ulcere varicoase. antidiareicã. Diverse Se cunoaºte din istorie cã unele epidemii de dizenterie din timpul primului ºi celui de-al doilea rãzboi mondial au fost stopate eficient folosindu-se ca remediu rãchitanul. hipoglicemiantã. flavonoizi. se preparã o infuzie din 1-2 linguri de plantã la 1 canã cu apã. . Pentru uz extern. sãruri minerale. Substanţe active Planta conþine taninuri. boli dermatologice. metroragii. ulei volatil. Indicaţii terapeutice Preparatele medicinale din rãchitan sunt recomandate în tratamentul afecþiunilor diareice. Acţiune. hemostaticã. antibacterianã. eczeme. Preparare și administrare Se poate prepara o infuzie sau un decoct din 1 linguriþã de plantã la 1 canã cu apã. Se fac bãi locale sau se aplicã comprese. antociani. carotenoizi. substanþe glicozidice (salicarinã). Intrã în compoziþia granulelor Aqua-femina. epistaxis.

În primul an. proprietăţi În funcþie de doza administratã. raponticinã. greþurile. vãrsãturile.5 m. iar partea aerianã este ierboasã ºi foarte bine dezvoltatã. atingând înãlþimi de pânã la 2. se cultivã îndeosebi în judeþul Braºov ºi uneori prin grãdini. În mod paradoxal. De la revent se recolteazã partea subteranã (Rhizoma Rhei). cu grosimea de cca 2 cm. Perioada de administrare trebuie scurtatã cât mai mult. tonicã. Tulpinile. ulei volatil. explicatã de prezenþa taninurilor. cele mai mari putând ajunge chiar la dimensiuni de 1 m.25-0. în lunile septembrie ºi octombrie. goale în interior. cãrnoase. purgativã. efecte adverse Administrarea în doze prea mari duce la apariþia unor efecte adverse cum ar fi cefaleea. catehina. la administrarea în doze mici se observã o acþiune antidiareicã. Doza purgativã este de 1-3 g de pulbere. cresc începând din al treilea an. Are rãdãcini puternice. epicatehina). În þara noastrã. Substanţe active Rãdãcinile de revent conþin antrachinone. diareea. aperitivã. substanþe minerale. rãºini.138 Incursiune în FITOTERAPIE REVENTUL Denumire. Rheum palmatum ºi Rheum officinale. Acţiune. Florile sunt mici. stomahicã. În nici un caz nu se prelungeºte mai mult de 7 zile într-o lunã. derivaþi de antrachinone. acizi organici. Precauţii.5 g de pulbere. frunzele sunt dispuse în rozetã. preparatele din revent pot avea acþiune laxativã. taninuri din grupa reotanoidelor (glucogalina. purpurii sau alb-verzui. doza administratã este de 0. Pentru efect laxativ. Indicaţii terapeutice Preparatele din revent se administreazã în special în constipaþie. Intrã în compoziþia comprimatelor Cortelax. deshidratarea . descriere și părţi folosite Reventul este o plantã originarã din China ºi prezintã douã specii.

Nu se administreazã persoanelor care suferã de inflamaþii ale cãilor urinare sau organelor din sfera genitalã. De la roiniþã se folosesc frunzele (Folium Melissae). mamelor care alãpteazã. acid cafeic. pectine. Acţiune. Preparatele de revent nu sunt recomandate nici chiar persoanelor cu constipaþie cronicã. sedativã ºi favorizeazã instalarea somnului. lãmâiþã. acid rozmarinic. acid succinic. flavonoizi. În constipaþie este foarte important sã se cunoascã în mod precis cauza ºi sã se recurgã la tratamentul cauzal. Planta are un un miros asemãnãtor cojilor de lãmâie de unde i se trage ºi una dintre denumirile populare. deoarece deseori acþiunea purgativã este urmatã de o accentuare a constipaþiei. taninuri. Substanţe active Planta conþine ulei volatil.Plante medicinale din flora localã 139 ºi demineralizarea. principii amare. Diverse Reventul este înrudit cu o plantã numitã popular rubarbãr (Rheum rhaponticum). ROINIŢA Denumire. rãºini. acid ursolic. acid oleanolic. . descriere și părţi folosite Roiniþa (Melissa officinalis) este o plantã ierboasã cu tulpini ramificate ce formeazã tufe înalte de aproximativ o jumãtate de metru. proprietăţi Principiile active ale plantei conferã preparatelor medicinale din roiniþã acþiune spasmoliticã. Din peþiolul de rubarbãr se obiºnuieºte sã se prepare un compot cu gust acriºor. femeilor însãrcinate.

Mai este cunoscutã ºi sub numele de negelariþã ºi este uºor de recunoscut datoritã sucului galben-portocaliu pe . Intrã în compoziþia ceaiului anticolitic. a granulelor Aquasedin. Poate atinge înãlþimi de cca 1 m. Se beau 2-3 cãni pe zi. Diverse Dacã sunt mestecate în gurã. a comprimatelor Nervosedin. ROSTOPASCA Denumire. în tulburãrile cardiace ºi digestive pe fond nervos. frunzele proaspete de roiniþã înlãturã mirosul neplãcut în acelaºi fel ca o gumã de mestecat. la altitudinea maximã de 800-1. care creºte prin locuri umbroase. în meteorism abdominal. în stãrile de distonie neuro-vegetativã. cu 1 orã înainte de culcare. seara. Pentru facilitarea instalãrii somnului.000 m. prin pãduri. Preparare și administrare Se preparã o infuzie din 1 linguriþã de plantã la 1 canã cu apã. de la câmpie pânã în zonele montane. pe lângã ruine. se bea 1 canã de ceai. a tincturii Femina. ziduri. a ceaiului aromat. tufãriºuri. iar stuparii o folosesc ºi astãzi pentru a face cât mai atrãgãtoare coºniþa în care urmeazã sã prindã un roi de albine. descriere și părţi folosite Rostopasca (Chelidonium majus) este o plantã ierboasã. Roiniþa este o plantã foarte cãutatã de albine datoritã nectarului sãu.140 Incursiune în FITOTERAPIE Indicaţii terapeutice Roiniþa este utilizatã pentru calmarea colicilor stomacale ºi intestinale. garduri. grãdini. Frunzele verzi sau uscate sunt folosite ºi în alimentaþie pentru condimentarea unor feluri de mâncare. a ceaiului contra colicilor ºi a ceaiului laxativ.

Se administreazã câte 1-2 linguri la 3 ore. a capsulelor Hepatofalk. hemostaticã. Acest suc este prezent în toate pãrþile plantei. flavonoizi. sanguinarina. proprietăţi Datoritã chelidoninei. berberina. culoarea lui se schimbã din galben-portocaliu în brun. a comprimatelor Hepatobil ºi Sedocalm. Indicaţii terapeutice Preparatele din rostopascã sunt frecvent folosite în bolile hepatobiliare. Preparare și administrare Infuzia de rostopascã se preparã din ½ de linguriþã de plantã mãrunþitã. preparatele au acþiune analgezicã – similarã cu morfina ºi spasmoliticã la nivelul cãilor biliare ºi al cãilor respiratorii. cheletrina. sunt enumerate urmãtoarele proprietãþi: citostaticã. ulei volatil. sucul proaspãt de rostopascã se foloseºte în tratarea negilor. precum ºi rãºini. în lunile aprilie ºi mai. De asemenea. hipolipemiantã. antiviralã. Florile au culoarea galbenã. În tradiþia popularã. contraindicaţii Administrarea se face cu cea mai mare atenþie pentru a nu se depãºi doza. Intrã în compoziþia ceaiului hepatic. De la rostopascã se recolteazã tulpinile ºi ramurile înfrunzite ºi înflorite (Herba Chelidonii). înaltã de pânã la 100 cm ºi pãroasã. Preparatele din rostopascã mãresc secreþia de bilã ºi secreþia pancreaticã. bacteriostaticã. la 1 canã cu apã. a granulelor Instamixt. a comprimatelor naturale antidiareice (Plantavorel).Plante medicinale din flora localã 141 care îl secretã în locul în care este ruptã. Acţiune. hipotensivã. Substanţe active Planta conþine substanþe alcaloide cum ar fi chelidonina. Are tulpina ramificatã. taninuri. În caz de supradozare pot sã aparã fenomene toxice: . Precauţii. În contact cu aerul.

poate ajunge pânã la 60-150 cm. au importanþã alimentarã ºi terapeuticã. plãcut mirositor. pulberea de roºcove este utilizatã în diaree. cu ramuri arcuite sau ascendente. dizenterie. cu aspect de pãstãi mari. de provenienþã englezeascã. Tulpina. Nu se administreazã la femeile însãrcinate sau care alãpteazã. În partea de jos. Pulberea din pulpã de roºcove are efecte antidiareice ºi de absorbþie a toxinelor microbiene. Datoritã acestor proprietãþi. condimentarã ºi ornamentalã. greþuri. vãrsãturi. ROŞCOVUL Roºcovul (Ceratonia siliqua) este un arbore din familia leguminoaselor. ROZMARINUL Denumire. Roºcovele conþin o cantitate mare de glucide simple ºi complexe. Diareile infecþioase se vor trata în asociere cu medicaþia etiologicã adecvatã. scoarþa este exfoliatã. Una dintre cele mai importante substanþe prezente în roºcove este carubina. amidon. care rãmân verzi ºi pe perioada iernii. dar ºi în gastrite ºi enterocolite. Se poate procura din magazinele de alimente sãnãtoase sub denumirea de Carob. numite roºcove. descriere și părţi folosite Rozmarinul (Rosmarinus officinalis).142 Incursiune în FITOTERAPIE somnolenþã. la indicaþia ºi recomandarea medicului. convulsii. vitamine. Frunzele. iar în partea superioarã este acoperitã cu peri de culoare cenuºie. dispepsiile copiilor. originar din regiunea mediteraneanã. având lungimea de 2-3 cm ºi seamãnã cu acele conife- . mucilagii. La noi în þarã se cultivã ca plantã medicinalã. sunt liniare. de culoare brun-roºcat ºi gust dulceag. Fructele arborelui. este un subarbust de origine mediteraneanã. pectine.

colagoge. În rinita cronicã se pot face inhalaþii cu ceai preparat din 1 lingurã de frunze la 1 canã cu apã. dupã o fierbere de 5 minute.Plante medicinale din flora localã 143 relor. Uleiul volatil se recomandã în stãrile de debilitate fizicã. rinitã cronicã. rozmaricinã. principii amare. în anorexie. substanþe di. Substanţe active Rozmarinul conþine un ulei volatil. . Indicaţii terapeutice Preparatele din rozmarin sunt indicate în afecþiunile cãilor biliare ºi hepatice. Aceste bãi se fac în cursul dimineþii. acid rozmarinic. Preparare și administrare Infuzia se preparã din 1 linguriþã de frunze uscate ºi mãrunþite. Precauţii. Se beau 1-2 cãni pe zi. Uleiul volatil stimuleazã activitatea psihicã ºi îmbunãtãþeºte oxigenarea creierului. flavonoizi. Florile sunt de culoare albãstrui-deschis. astenie ºi în convalescenþã. antiseptice ºi diuretice. formând un spic. camfor. eucaliptol. afecþiuni ale stomacului. uºor violacee. au proprietãþi coleretice. De la rozmarin se recolteazã frunzele (Folium Rosmarinii). reprezentat prin borneol. proprietăţi Preparatele din rozmarin stimuleazã secreþia sucurilor digestive. efecte adverse Depãºirea dozei terapeutice poate duce la apariþia convulsiilor. în timpul înfloririi. de aceea utilizarea uleiului volatil trebuie fãcutã cu maximã atenþie. Efectul tonifiant se obþine prin efectuarea unor bãi în care s-a adãugat ceai sau extract de rozmarin.ºi triterpenice. la 1 canã cu apã. Acţiune.

acid cafeic ºi clorogenic. renumit pentru parfumul plãcut mirositor al florilor sale care înfloresc în luna mai. ca antitusiv ºi emolient în infecþiile acute ale aparatului respirator. în arsurile retrosternale datorate hiperaciditãþii. Preparare și administrare Infuzia se preparã din 1 lingurã de flori uscate.144 Incursiune în FITOTERAPIE Diverse Extractele de rozmarin sunt utilizate în industria cosmeticã pentru obþinerea loþiunilor ºi sunt un condiment apreciat ca ºi pentru aromatizarea unor feluri de mâncare. . Acţiune. dupã masa de dimineaþã ºi prânz. Diverse Lemnul de salcâm este amintit în Biblie. ca material de construcþie ºi este ºi astãzi apreciat datoritã rezistenþei ºi durabilitãþii sale. acaciinã). proprietăţi Preparatele medicinale din flori de salcâm sunt utilizate pentru calmarea durerilor reumatice. la 1 canã cu apã. pentru atenuarea aciditãþii gastrice. SALCÂMUL Denumire. câte 2 cãni pe zi. descriere și părţi folosite Salcâmul (Robinia pseudacacia) este un arbore din familia leguminoaselor. În scop medicinal se folosesc florile (Flos Robiniae Pseudacaciae). ulei volatil. Substanţe active Florile de salcâm sunt bogate în flavone (robininã. Se bea cãlduþã.

Salcâmul este cel mai vestit dintre plantele melifere. în lunci. mucilagii. de culoare cenuºiu-verzui. prin jupuire în fâºii. De la salcâmul japonez se recolteazã în scopul fabricãrii unor preparate farmaceutice bobocii florali (Flos Sophorae). fiind printre puþinele feluri de miere care nu se zahariseºte decât dupã foarte mult timp. cu margini neregulate ºi culoare verzui-argintiu. care creºte pe malul apelor. Tot din familia leguminoaselor face parte ºi un alt arbore numit salcâmul japonez (Sophora japonica) care se deosebeºte de salcâmul obiºnuit prin absenþa spinilor ºi culoarea gãlbuie a florilor. care are proprietatea de a scãdea nivelul grãsimilor din sânge în cazul hiperlipidemiilor. lungi de pânã la 10 cm. atribuindu-i-se proprietãþi antitusive ºi din considerente practice. florile de salcâm sunt folosite ca ingredient la prepararea clãtitelor. atinge înãlþimi de 25 (30) m. Mierea de salcâm este foarte apreciatã. I se mai spune ºi rãchitã ºi este foarte rezistentã la geruri mari ºi inundaþii. Tulpina. SALCIA Denumire. Produsul recoltat conþine substanþe glucidice. descriere și părţi folosite Salcia (Salix alba) este un arbore foios. pectine ºi o cantitate însemnatã de rutozid. . iar apoi apar crãpãturi în lungime. în zonele de deal ºi câmpie. zãvoaie. locuri umede. Frunzele au formã de lance. Scoarþa este la început netedã. care adeseori poate creºte strâmbã.Plante medicinale din flora localã 145 În anumite zone ale þãrii. De la salcie se recolteazã scoarþa (Cortex Salicis). de pe ramurile de 2-3 ani.

antipiretice. ameþelile. analgezice. rãºini. utilizat în caz de stomatitã. convulsiile. Precauţii. în dismenoree. sedative. în insomniile pe fond nervos. . astringente. efecte adverse Administrarea în doze prea mari poate sã ducã la apariþia unor fenomene nedorite cum ar fi cefaleea. precum ºi cearã. pentru calmarea durerilor ºi combaterea febrei. hemostatice. Se administreazã 3-4 linguri pe zi. Salcia intrã în compoziþia ceaiului antireumatic. Decoctul pentru uz extern. în stãrile de iritabilitate nervoasã ºi anxietate. Acţiune. la 1 canã cu apã. tonice. Se poate administra ºi sub formã de pulbere în dozã de ½ de linguriþã înaintea celor trei mese principale. nevralgii. antiinflamatoare. stomatite. proprietăţi Substanþele active conþinute în scoarþa de salcie conferã preparatelor medicinale proprietãþi antireumatice. Pentru combaterea transpiraþiei urât mirositoare de la nivelul picioarelor se fac spãlãturi locale cu decoctul concentrat preparat din 100 g de scoarþã de salcie la 1 litru de apã. la 1 canã cu apã. Preparare și administrare Decoctul de scoarþã de salcie se preparã din 2 linguri de produs mãrunþit. se preparã din 4 linguri de scoarþã mãrunþitã. pentru combaterea transpiraþiei la picioare. Indicaţii terapeutice Preparatele din scoarþã de salcie sunt utilizate în afecþiunile reumatice.146 Incursiune în FITOTERAPIE Substanţe active Scoarþa de salcie conþine o cantitate importantã de compuºi salicilici ºi taninuri. Se face gargarã de mai multe ori pe zi. diareea. oxalaþi. greþurile ºi vãrsãturile. dureri musculare. a granulelor Aqua-algin ºi a comprimatelor Normovit.

Plante medicinale din flora localã 147 Diverse Acidul acetilsalicilic. Preparatele din salvie atenueazã . SALVIA Denumire. glicozide. polifenoli. proprietăţi Salvia se remarcã prin multe proprietãþi benefice. a fost extras pentru prima oarã din scoarþa de salcie. componenta principalã a renumitei Aspirine. cu miros puternic aromat. sabinol. Substanţe active Frunzele de salvie conþin un ulei volatil reprezentat prin substanþe terpenice. Frunzele alungite. principii amare. plãcut. În scop medicinal. dar probabil cea mai notabilã dintre ele este aceea de a diminua transpiraþia (efect antisudorific pronunþat). un timp sunt de culoare argintie ºi apoi devin verzi-cenuºii. salvia (Salvia officinalis) este o plantã cu tulpinã mult ramificatã. acidul salicilic a fost sintetizat pe cale chimicã fiind utilizat pe scarã largã în industria medicamentelor antiinflamatoare. salven. ierboasã în partea superioarã ºi lemnoasã în partea inferioarã. rãºini. tuiol. tuionã. de la salvie se folosesc frunzele (Folium Salviae). Ulterior. Florile grupate sunt albastre cu nuanþe de violet. descriere și părţi folosite Cunoscutã în popor ºi sub denumirea de jaleº. în anul 1838. pãroase pe ambele feþe. Acţiune. Frunzele mai conþin taninuri. începând din al doilea an de cultivare. în intervalul iunie-septembrie.

se poate face gargarã. În acnee se pot aplica comprese îmbibate într-o infuzie pregãtitã din 1 lingurã de frunze la 100 ml apã. se poate administra infuzia preparatã din 1 linguriþã de frunze la 1 canã cu apã. a granulelor Aqua-femina. cu infuzie preparatã din 2 linguriþe de frunze de salvie la 100 ml de apã. astringentã ºi antisepticã. Pentru reducerea transpiraþiei infuzia se va prepara în acelaºi fel. Intrã în compoziþia ceaiului antiastmatic. afte bucale. preparatele din salvie sunt utile în stãrile de meteorism abdominal. în unele dureri abdominale. În gingivite. Contraindicaţii Nu se administreazã la femeile care alãpteazã. dar se va bea rece. a loþiunii antiseboreice Hebe. Se beau 2-3 cãni pe zi. au un uºor efect hipoglicemiant. de mai multe ori pe zi. Indicaţii terapeutice Preparatele din frunze de salvie sunt utilizate pentru combaterea transpiraþiei excesive în diverse stãri. stimuleazã secreþia de bilã a ficatului. în dischineziile biliare. gingivite. amigdalite) ºi ale pielii sau în acnee.148 Incursiune în FITOTERAPIE procesele fermentative din intestin ºi favorizeazã eliminarea gazelor. a tincturii Femina. deoarece poate diminua secreþia lactatã. Se mai menþioneazã ºi un efect calmant asupra sistemului nervos. a ceaiului pentru gargarã. ca adjuvant în tratamentul diabetului zaharat. acþiune antispasticã. cum ar fi distoniile neurovegetative ºi menopauza. faringite. faringite ºi amigdalite. a soluþiei Herbasol. în inflamaþiile mucoaselor (stomatite. Aqua-venol. bacteriostaticã. . Preparare și administrare Pentru combaterea balonãrii abdominale ºi în dischineziile biliare. De asemenea.

Plante medicinale din flora localã

149

Diverse Salvia este apreciatã în toatã lumea nu doar ca plantã medicinalã, ci ºi pentru calitãþile sale gastronomice, de condiment. Încã din antichitate, grecii ºi romanii au folosit-o pentru conservarea cãrnii, ºi a câºtigat o popularitate foarte mare ca remediu vindecãtor, lucru care se regãseºte în denumirea plantei, „salvia” însemnând în limba latinã „vindecare”. Uleiul volatil din frunzele de salvie este folosit în industria cosmeticã pentru fabricarea diverselor parfumuri. În multe pãrþi, frunzele de salvie sunt folosite ºi azi ca aromatizant în alimentaþie.

SASCHIUL
Saschiul (Vinca minor), cunoscut ºi sub numele de brebenoc, este o plantã ierboasã târâtoare care creºte prin pãdurile umbroase, formând tulpini lungi de aproape un metru. Frunzele îºi menþin culoarea verde-închis ºi în timpul iernii, iar florile cu cinci petale au culoare albastrã. În scop medicinal se recolteazã partea aerianã (Herba Vincae minoris) în perioada aprilie-octombrie. Partea aerianã a plantei conþine peste 50 de alcaloizi dintre care mai cunoscut este vincamina. Alþi alcaloizi identificaþi sunt izovincamina, vincina, pervincina, rezerpina. În afara acestora, saschiul mai conþine flavonoizi, aminoacizi, acizi fenolici, acizi triterpenici, fitosteroli. Vincamina obþinutã din partea aerianã a saschiului reduce tensiunea arterialã ºi regleazã circulaþia sanguinã la nivel cerebral, ducând la o mai bunã oxigenare a creierului. Preparatele din saschiu au fost utilizate în tratamentul hipertensiunii arteriale, în ateroscleroza cerebralã, în accidentele vasculare cerebrale, tulburãrile de auz la persoanele vârstnice, sindromul

150

Incursiune în FITOTERAPIE

Menière ºi bolile oftalmologice cu afectarea circulaþiei sanguine la nivelul globului ocular. Vincamina obþinutã pe cale industrialã a fost folositã ca tratament injectabil. Preparatele din saschiu sunt contraindicate în tumorile cerebrale, hipertensiune intracranianã ºi se administreazã cu prudenþã la bolnavii cu tulburãri de ritm cardiac sau epilepsie.

SCAIUL-VÂNĂT
Denumire, descriere și părţi folosite Scaiul-vânãt (Eryngium planum) este o plantã din familia umbeliferelor ºi se întâlneºte alãturi de alte specii de scai pe pajiºtile uscate. Aspectul este foarte specific, având tulpinile, ramurile ºi chiar florile colorate într-o nuanþã cenuºie cu reflexe albãstrui, de unde ºi denumirea popularã de scai-vânãt. De la scaiulvânãt se folosesc pãrþile aeriene înflorite (Herba Eryngii Plani) recoltate în lunile iulieaugust. Conservarea ºi pãstrarea se face într-un loc ferit de luminã, deoarece planta îºi pierde uºor coloraþia. Substanţe active Principalele componente active ale scaiului-vânãt sunt saponozidele triterpenice. Acţiune, proprietăţi Scaiul-vânãt are proprietãþi expectorante (fluidificã secreþiile din cãile respiratorii), behice (calmeazã tusea), ajutã la eliminarea produºilor de metabolism.

Plante medicinale din flora localã

151

Indicaţii terapeutice Preparatele medicinale din scai-vânãt sunt utilizate în infecþiile acute ale cãilor respiratorii manifestate cu tuse spasticã, supãrãtoare – faringite, traheite, bronºite. Preparare și administrare Infuzia de scai-vânãt se pregãteºte din 1 lingurã de plantã uscatã ºi mãrunþitã, la 1 canã cu apã. Se administreazã 2-3 cãni pe zi. Decoctul se poate prepara din 2 linguri de plantã uscatã, la 1 canã cu apã. Din acest decoct se pot folosi 4-5 linguri pe zi. De regulã, în fitoterapia afecþiunilor acute ale cãilor respiratorii, preparatele din scai-vânãt se asociazã cu alte plante cu efect expectorant, cum ar fi pãtlagina, cimbriºorul etc. Diverse Este înrudit ºi foarte asemãnãtor ca aspect cu scaiul-vântului (Eryngium campestre) ºi el folosit în scopuri medicinale. În þãrile nordice ale Europei, rãdãcina acestuia din urmã este folositã ca legumã, iar în þãrile sudice, mai ales în Grecia, lãstarii tineri sunt consumaþi ca salatã. Florile uscate pot fi folosite în aranjamente florale, fiind foarte apreciate în arta ornamentelor florale.

SCHINELUL
Denumire, descriere și părţi folosite Schinelul (Cnicus benedictus) este o plantã ierboasã cu tulpinã dreaptã, pãroasã, înaltã de pânã la 1 m. Frunzele sunt alungite, pãroase, cu suprafaþa asprã, iar marginile sunt zimþate, prevãzute cu spini. Florile galbene, prezintã bractee terminate cu spini ºi înfloresc din luna iunie pânã în luna august. În scop medicinal se recolteazã partea superioarã a tulpinii, cu frunze ºi flori (Herba Cardui Benedicti).

152

Incursiune în FITOTERAPIE

Substanţe active Planta conþine principii amare, reprezentate în principal prin cnicinã ºi benedictinã. Schinelul mai conþine ulei volatil, subtanþe poliinice, mucilagii, tanin, sãruri minerale. Acţiune, proprietăţi Planta are efecte stomahice, diuretice, coleretice, colagoge, antimicrobiene, antifungice ºi hipoglicemiante. Indicaţii terapeutice Preparatele din schinel sunt indicate în gastrite, afecþiuni hepatobiliare, ascitã, în caz de anorexie, constipaþie cronicã, infecþii respiratorii cu tuse. Preparare și administrare Infuzia se preparã din 1 linguriþã de plantã uscatã ºi mãrunþitã, la 1 canã cu apã. Se bea câte 1/4 de canã cu 30 de minute înainte de mesele principale. Diverse Schinelul este un ingredient important al bãuturii fãcute de cãlugãrii benedictini pentru creºterea poftei de mâncare.

SCORUŞUL DE MUNTE
Denumire, descriere și părţi folosite Scoruºul de munte (Sorbus aucuparia) este un arbore din aceeaºi familie cu mãceºul ºi creºte mai ales în zona de munte ºi de deal. În scop medicinal se recolteazã fructele (Fructus Sorbus Aucupariae), de formã sfericã, de culoare roºu-cãrãmiziu, vizibile de la mare distanþã.

Plante medicinale din flora localã

153

Substanţe active, proprietăţi și indicaţii Fructele de scoruº conþin o cantitate apreciabilã de vitamina C, carotenoizi, pectine, sorbitol. Datoritã acestora, fructele de scoruº sunt utile în curele de revitaminizare, în carenþa de vitaminã C ºi carenþa de vitaminã A. Preparare și administrare Infuzia se preparã din 1 linguriþã de fructe uscate, la 1 canã cu apã. Se beau 2-3 cãni pe zi. Diverse Din fructele de scoruº de munte se preparã în unele regiuni marmeladã, gem, compot, sirop.

SIMINOCUL
Siminocul (Helichrysum arenarium) este o plantã ierboasã, care creºte în zonele de câmpie. Are o tulpinã dreaptã, neramificatã ºi frunze alungite, cu peri, care îi conferã suprafeþei frunzei un aspect pâslos, de culoare argintie. Florile mici, galben-aurii, conþin ulei volatil, flavonoizi, taninuri ºi sunt recoltate pentru proprietãþile medicinale (Flor Helichrysi). Planta mãreºte secreþia de bilã, modificând ºi compoziþia acesteia, stimuleazã secreþia de suc gastric, suc pancreatic ºi are efect diuretic. Preparatele din siminoc sunt recomandate în medicina tradiþionalã pentru tratarea afecþiunilor hepato-biliare, colecistitelor, hepatitelor, pentru combaterea greþurilor, a durerilor hepatice ºi a meteorismului. Decoctul se preparã din 1 lingurã de flori la 1 canã cu apã. Se fierbe timp de 10 minute ºi se lasã apoi în vasul acoperit încã 15 minute. Se beau 1-2 cãni pe zi cu 30 de minute înainte de masã.

descriere și părţi folosite Socul (Sambucus nigra) este un arbust înalt de 4-5 m care creºte de la câmpie pânã în zona montanã inferioarã. antireumatic ºi depurativ. pe la marginea pãdurilor ºi drumurilor. antireumaticã. alb-gãlbui. În scop medicinal. Se beau 3-4 cãni pe zi. în constipaþie. cu diametru de 6-7 mm ºi au gust dulceag. mucilagii. reumatism. substanþe glucidice. Fructele sunt sferice. . saponine. faringite. Fructele pot fi folosite. Acţiune. Substanţe active Florile conþin ulei volatil. încãrcate de polen. gripã. Se foloseºte alãturi de alte plante medicinale cu efect sudorific. proprietăţi Preparatele din flori de soc au acþiune sudorificã. Fructele ºi sucul obþinut din fructe au o acþiune laxativã ºi antinevralgicã. Fructele conþin antociani. tanin. Indicaţii terapeutice Preparatele din flori de soc sunt utilizate în bronºite. emolientã. antinevralgicã ºi stimuleazã rezistenþa organismului. gutã.154 Incursiune în FITOTERAPIE SOCUL Denumire. vitaminele A ºi C. compuºi aminici. foarte parfumate. de culoare neagrã lucioasã. Preparare și administrare Infuzia se preparã din 1 linguriþã de flori la 1 canã cu apã. cu prudenþã. rutozid. diureticã. glicozizi. de la soc se recolteazã florile (Flos Sambuci). infecþii urinare. Florile apar în lunile mai ºi iunie ºi sunt mãrunte.

mircen. din ele se poate prepara gem. antitusive. Deºi consumarea fructelor de soc în cantitate mare poate duce la apariþia manifestãrilor nedorite amintite mai sus. Diverse Din florile de soc se poate prepara o bãuturã rãcoritoare. SOVÂRVUL Denumire. proprietăţi Principiile active din sovârv le conferã preparatelor medicinale proprietãþi antiseptice. substanþe antocianice ºi flavonoizi. stomahice. antispastice. îngreunarea respiraþiei. socata. dulceaþã. Acţiune. cu flori de culoare roºu-purpuriu grupate în vârful ramurilor. În plantã se mai gãsesc taninuri. descriere și părţi folosite Sovârvul (Origanum vulgare) sau ºovârvul. camfen. a granulelor Aqua-sedin.5 metri. linalool. alfa ºi beta pinen. limonen. De la sovârv se recolteazã partea aerianã cu frunze ºi flori (Herba Origani). De fapt. depurativ ºi sudorific. Precauţii Fructele folosite ca laxativ nu trebuie administrate în cantitate mare deoarece pot sã aparã efecte adverse: greaþã. Socul ºi mai ales fructele acestuia nu trebuie confundate cu fructele de boz (Sambucus ebulus) care sunt toxice. terpene. marmeladã. a loþiunii antiseboreice Hebe. Substanţe active Uleiul volatil conþine timol ºi carvacrol. . este o plantã ierboasã aromaticã cu tulpini înalte de cca 0. arsuri la stomac. borneol. vomã. convulsii. fructele nu sunt otrãvitoare. destul de cunoscutã în unele pãrþi ale þãrii.Plante medicinale din flora localã 155 Intrã în compoziþia ceaiului antireumatic. sedative.

cumarine. a cremei Hebe-celulit. saponozide. flavonoizi. Frunzele sunt înguste. a comprimatelor Voseptol. a tabletelor Gastrovit. meteorism abdominal. Principalul efect al preparatelor din splinuþã este cel diuretic prezentând în plus acþiune antiinfla- .156 Incursiune în FITOTERAPIE Indicaţii terapeutice Preparatele fitoterapeutice din sovârv sunt recomandate pentru stimularea poftei de mâncare. Preparare și administrare O infuzie concentratã se poate prepara din 3 linguri de plantã la 1 canã cu apã. dezvoltând o tulpinã înaltã pânã la un metru. Florile conþin ulei volatil. a emulsiei Celulit. SPLINUŢA Splinuþa (Solidago virgo aurea) este o plantã ierboasã. ulcere ale gambei. acid cafeic ºi clorogenic. a unguentului balsamic Hebe-bronhoplant. Diverse Sovârvul este unul dintre ingredientele condimentului folosit la pizza. în infecþii ale cãilor respiratorii superioare. Intrã în compoziþia ceaiului antibronºitic ºi sedativ. Sedocalm ºi Nervosedin. Galov G. se preparã o infuzie din 2 linguri de plantã la 1 canã cu apã ºi se aplicã sub formã de comprese îmbibate cu acest ceai. colite. taninuri. în plãgi. De la splinuþã. pentru calmarea tusei. ce creºte prin fâneþe. numitã ºi vargã de aur se recolteazã în scop medicinal florile (Summitates Solidaginis). în colici abdominale. lunguieþe. Se administreazã 3-4 linguri de ceai înainte de fiecare masã. ºi florile galben-aurii sunt grupate în vârful tulpinilor. Pentru uz extern.

Indicaţii terapeutice Datoritã substanþelor conþinute. Acţiune. adânc brãzdatã. cvercitol. rãºini. Scoarþa este de culoare brun-închis. Se poate administra sub formã de infuzie preparatã din 1-2 linguriþe de produs uscat. ghindele. scoarþa de stejar are utilitate în diaree. impunãtoare prin dimensiunile ei. Substanţe active Scoarþa de stejar conþine taninuri (acid galic. antidiareicã. sãruri minerale. hemoroizi. primãvara. cunoscându-se exemplare care au supravieþuit de-a lungul multor secole. înaltã de pânã la 50 m ºi coroanã largã cu ramuri puternice. gingivite. este un arbore foarte rezistent. al enteritelor ºi enterocolitelor. cum mai este cunoscut. degerãturi. al diareei. al infecþiilor urinare. precum ºi în faringite. antidiareicã. În scop medicinal. plãgi.Plante medicinale din flora localã 157 matoare. de la stejar se recolteazã scoarþa (Cortex Quercus). proprietăţi Principiile active din scoarþa de stejar au acþiune astringentã. hemostaticã. enteritã. pectine. descriere și părţi folosite Stejarul (Quercus robur) este un arbore foios. la 1 canã cu apã. acid elagic ºi acid cvercitanic). dezinfectantã. stomatite. Este indicat în tratamentul ascitei. antisepticã. Are o tulpinã dreaptã. La fel de caracteristice sunt ºi fructele. bine dezvoltate. STEJARUL Denumire. arsuri ºi pentru combaterea transpiraþiei excesive la nivelul picioarelor. ºi anume de pe ramurile tinere de pânã la 3 ani. Gorunul. Frunzele au aspect caracteristic având 5-7 perechi de lobi rotunjiþi. foarte rãspândit ºi cunoscut în regiunile de câmpie ºi de deal. gastritã. în luna martie. ulcer gatric ºi duodenal. al reumatismului. . Se beau 2-3 cãni pe zi.

a comprimatelor naturale antidiareice (Plantavorel). Pentru tratarea hemoroizilor. Astfel se obþine aºa-numita miere de manã.158 Incursiune în FITOTERAPIE Preparare și administrare Se preparã un decoct din 2 linguriþe de scoarþã mãrunþitã. În frunze se gãsesc arbutozidã. între mese. având utilitate în . gingivitei se face gargarã cu decoctul preparat din 3-4 linguriþe de scoarþã mãrunþitã. substanþe triterpenice (acid ursolic. pe stânci ºi soluri uscate. STRUGURII-URSULUI Strugurii-ursului (Arctostaphylos uvaursi) este un arbust scund. a granulelor Aquafemina. de culoare verde-închis. fiind o specie meliferã. Are frunze groase. este culeasã de albine. Se fierbe timp de 20-30 de minute. Diverse În trecut. se fac spãlãturi locale cu un decoct preparat din 20-30 g de scoarþã de stejar la 1 litru de apã. dar ºi de apicultori. Stejarul este apreciat în silviculturã. licanida brunã a cojilor de stejar. produsã de un dãunãtor. a transpiraþiei excesive a picioarelor ºi în caz de degerãturi. metilarbutozidã. la 1 canã cu apã. o substanþã cu un conþinut mare de substanþe zaharoase. oleanolic). Frunzele de strugurii-ursului au acþiune antisepticã la nivelul cãilor urinare. Mana. utilizate în trecut în scopuri medicinale. cu suprafaþa lucioasã. Pe parcursul unei zile se beau 2 cãni de ceai neîndulcit. taninuri galice. faringitei. din ghinde se obþinea o pulbere care se folosea la preparea unui surogat de cafea. care creºte în zona montanã. Intrã în compoziþia ceaiului antidiareic. Pentru tratarea stomatitelor. flavonoizi. la 1 canã cu apã.

pentru oprirea sângerãrilor uºoare. de la sulfinã se recolteazã partea aerianã înfloritã (Flos Meliloti). proprietăţi Preparatele din flori de sulfinã au acþiune emolientã. care prin hidrolizã formeazã cumarine. descriere și părţi folosite Sulfina (Melilotus officinalis) este o plantã ierboasã din familia leguminoaselor. din câmpie pânã în zonele de munte. înºirate la vârful tulpinilor înalte de pânã la un metru. care în esenþã are aceleaºi efecte terapeutice ºi poate sã fie folosit ca un înlocuitor al preparatelor din strugurii-ursului. colinã. . În scop medicinal. hemoroizi. sulfina mai conþine alantoinã. SULFINA Denumire. În plus. Substanþele active din frunzele de struguriiursului se regãsesc în frunzele de meriºor (Vaccinium vitis idaea).Plante medicinale din flora localã 159 infecþiile cãilor urinare. mucilagii. astringentã. în varice. diureticã. calmantã. anticoagulantã. acid alantoic. Substanţe active Planta conþine acid melilotic. Indicaţii terapeutice Preparatele din sulfinã sunt folosite în tratarea afecþiunilor gastrice. cu flori galbene. plãcut mirositoare. iar în medicina empiricã este indicat pentru tratarea icterului ºi a afecþiunilor hepato-biliare. Acţiune. tromboflebite. planta a ajuns sã fie foarte rarã ºi în prezent este ocrotitã de lege. acid uric. Datoritã exploatãrii neînþelepte. nefiind permisã recoltarea ei. Creºte în toate regiunile þãrii. cicatrizantã.

constituind un potenþial pericol de sângerare. în locuri necultivate. porþiunea lemnoasã a tulpinii. răspândire și părţi folosite Sunãtoarea (Hypericum perforatum). Aqua-venol. Se recolteazã partea aerianã înfloritã (Herba Hyperici). în mãsura posibilului. Uscarea necorespunzãtoare poate duce la apariþia unor substanþe cu efect anticoagulant. SUNĂTOAREA Denumire. se preparã o infuzie din 1 linguriþã de plantã la 1 canã cu apã ºi se aplicã sub formã de comprese locale. Aqua-sedin. Intrã în compoziþia ceaiului balneologic calmant. afte bucale. Creºte în câmpii ºi pe dealuri. Precauţii Dupã recoltare trebuie sã se acorde o atenþie deosebitã procesului de uscare. Pentru uz extern. abcese dentare se preparã o infuzie din 2 linguriþe de plantã la 1 canã cu apã ºi se clãteºte gura de mai multe ori pe zi. Se beau 1-2 cãni pe zi. . evitându-se. a comprimatelor Fitolip. pe marginea drumurilor. numitã popular ºi pojarniþã. cu flori galbene. la 1 canã cu apã.160 Incursiune în FITOTERAPIE Preparare și administrare Infuzia se preparã din 1 linguriþã de plantã uscatã. este o plantã ierboasã. Pentru combaterea insomniilor se poate bea 1 canã de infuzie din flori de sulfinã înainte de culcare. În gingivite. a granulelor Aqua-real.

cu precizarea cã administrarea va avea o duratã mai lungã (2-3 luni). antiulceroase. precum ºi pentru efectul coleretic ºi colagog. Se beau 2-3 cãni pe zi. sunãtoarea a fost utilizatã în mod tradiþional pentru proprietãþile ei cicatrizante. fiind nevoie de cel puþin 2-3 sãptãmâni pentru observarea primelor efecte. În tratamentul depresiei se beau 2-3 cãni din aceastã infuzie. monoaminele etc. Sunãtoarea este recomandatã pe scarã largã în tratamentul depresiilor uºoare ºi moderate. hipericina ºi hiperforina. Între cele mai cunoscute principii active se numãrã: flavonoizii. Preparare și administrare Pentru uz intern.Plante medicinale din flora localã 161 Substanţe active Sunãtoarea conþine numeroase substanþe active. la 1 canã cu apã. dintre care unele au fost intens studiate în ultimii ani. antiinflamatorii. . Indicaţii terapeutice Sunãtoarea este indicatã ca adjuvant în fitoterapia afecþiunilor hepatice ºi biliare. Pe de altã parte însã este important de ºtiut cã cel mai bine documentatã prin studii ºtiinþifice este acþiunea antidepresivã. în gastritã. în aceste cazuri fiind nevoie de o administrare de lungã duratã. proprietăţi Pe de o parte. interacþioneazã la nivelul creierului cu neutrotransmiþãtorii care au legãturã cu manifestãrile depresive: serotonina. ulcer gastric. în colite ºi se foloseºte cu succes în tratamentul local al arsurilor. afecþiuni hepatobiliare se preparã o infuzie din 1-2 linguriþe de plantã uscatã (sau 1-2 linguri de plantã verde). ulcer gastric. în gastrite. Hipericina. dopamina. colite. în inflamaþiile gingiilor. Acţiune. Efectele terapeutice se instaleazã dupã 2-3 sãptãmâni de la începerea tratamentului. flavonoizii ºi în special hiperforina.

se administreazã intern. preparatã din 2 linguri de plantã la 1 canã cu apã. Apoi. a ceaiului anticolitic. a comprimatelor Galov G. în caz de arsuri ºi în perioada de cicatrizare a plãgilor. În gastrite. a tabletelor Gastrovit. macerarea se continuã într-un loc expus la soare. datoritã unor posibile interacþiuni cu alte substanþe medicamentoase. timp de încã douã sãptãmâni. a tabletelor Vita-roz. a comprimatelor Hepatobil. De asemenea. 3. . Din aceasta se consumã 1-2 linguri dupã mesele principale sau. a loþiunii nutritive Hebe. Extern se poate folosi ca unguent. a granulelor Instamixt. a tincturii Femina. se face gargarã de mai multe ori pe zi. a unguentului balsamic Hebe-bronhoplant. În dischineziile biliare se administreazã câte 1 linguriþã dupã mesele principale. În arsuri se mai pot face spãlãturi locale sau aplicãri de cataplasme cu o infuzie preparatã din 30 g de plantã la 1 litru de apã. a comprimatelor Imunovit. ulcere gastrice. a ceaiului gastric nr. se mai poate folosi infuzia concentratã. trebuie sã evite expunerea la radiaþia solarã intensã. dupã care maceratul se filtreazã printr-un tifon. a tabletelor Herbolax. 2-3 linguriþe pe zi între mesele principale. Intrã în compoziþia ceaiului hepatic nr. a granulelor Aqua-sedin.162 Incursiune în FITOTERAPIE Pentru uz intern. în caz de gingivitã. Reacţii adverse și precauţii Hipericina are efecte fotosensibilizante fapt pentru care persoanele care urmeazã un tratament intern ºi de duratã cu preparate din sunãtoare. bolnavii trebuie sã consulte medicul înainte de începerea curei fitoterapeutice. Uleiul de sunãtoare se poate prepara astfel: într-un recipient de sticlã se pun 200 g de plantã proaspãtã în 400 ml de ulei de floareasoarelui ºi se þin la macerat timp de ºase sãptãmâni într-un loc rãcoros ºi întunecos. 2. a cremei Armon.

lemnificate. Acţiune. iar frunzele au un aspect caracteristic. Substanţe active Planta conþine alcaloizi (leonurina. acizi fenolici. fãrã pãrþile mai dure. stahidrina). vitaminele A. de unde ºi denumirea popularã a plantei. Frunzele din partea de sus au trei lobi. De la talpa-gâºtii se recolteazã în scop medicinal partea aerianã înfloritã (Herba Leonuri). descriere și părţi folosite Talpa-gâºtii (Leonurus cardiaca) este o plantã ierboasã cu înãlþimea de aproape un metru ºi creºte în zona de câmpie ºi de deal pânã la poalele munþilor. imitând conturul labelor de gâscã. dinþat. taninuri. saponozide. C ºi E. flavonoizi. cresc tonusul musculaturii uterului ºi au efect diuretic. glicozide amare. Tulpina în patru muchii este bogat ramificatã.Plante medicinale din flora localã 163 TALPA-GÂŞTII Denumire. neliniºte. au un efect sedativ asupra sistemului nervos. în cazuri de hipertensiune arterialã uºoarã. . iar dupã unii autori au ºi efecte anafrodisiace. în stãri de anxietate. Florile sunt de dimensiuni mici ºi au culoare roz sau roz-liliachie. mai pregnant decât cel al valerianei. începând din luna iunie pânã în prima parte a lunii august. în tulburãrile de menopauzã. proprietăţi Principiile active ale plantei produc relaxarea musculaturii netede a vaselor de sânge ale inimii. iar cele din partea de jos au mai mulþi lobi. Indicaţii terapeutice Preparatele din talpa-gâºtii se utilizeazã la pacienþi cu tulburãri funcþionale ale inimii (pe fond nervos).

Se poate administra ºi sub formã de pulbere. efecte adverse La administrare în doze excesive pot sã aparã efecte nedorite cum ar fi vãrsãturile. Se beau 2 cãni pe zi. timp de 2 sãptãmâni. Talpa-gâºtii intrã în compoziþia granulelor Sedinstant. a comprimatelor Nervosedin ºi Sedocalm. colicile abdominale ºi senzaþia de sete intensã. De la tãtãneasã se folosesc frunzele ºi rãdãcinile (Folium Symphyti. Se administreazã 1 vârf de cuþit de 3 ori pe zi. TĂTĂNEASA Denumire. descriere și părţi folosite Tãtãneasa (Symphytum officinale) este o plantã ierboasã. Se poate prepara ºi o infuzie concentratã. alcaloizi. din 3 linguri de plantã la 1 canã cu apã. grupate la vârful încurbat al tulpinilor. cu frunze mari. Substanţe active Rãdãcina conþine o cantitate mare de mucilagii precum ºi alantoinã. . Infuzia aceasta se administreazã în dozã de 3-5 linguri pe zi.164 Incursiune în FITOTERAPIE Preparare și administrare Infuzia se preparã din 2 linguriþe de plantã la 1 canã cu apã. acestea din urmã de culoare cenuºie. pãroase ºi flori roºiatice sau rareori albe. Precauţii. aproape neagrã. Radix Symphyti). Asocierea cu valerianã ºi pãducel este deosebit de frecvent folositã ºi utilã în afecþiunile cardiace. glicoalcaloizi. alungite.

a cremei Hebe-radex. Preparare și administrare Decoctul se preparã din 2 linguriþe de rãdãcinã mãrunþitã. Oricum. la 1 canã cu apã. a comprimatelor Proprin. Precauţii Studiile experimentale au arãtat cã tãtãneasa conþine substanþe cu potenþial carcinogen. antiinflamatoare. improbabil de a fi reproduse în cazul utilizãrii în scop medicinal la om.Plante medicinale din flora localã 165 Acţiune și indicaţii Preparatele din tãtãneasã au proprietãþi cicatrizante. s-a semnalat cã administrarea la om în doze mari a preparatelor din tãtãneasã a dus în mai multe cazuri la apariþia unor leziuni hepatice grave. la administrarea în doze mari. Datoritã unor date din literatura de specialitate. Informarea ºi discernãmântul sunt întotdeauna indispensabile. cantitãþile administrate au fost foarte mari. în tãtãneasã. principii cu proprietãþi anticanceroase. al hemoroizilor. În plus. . Pentru cantitãþi mai mari se preparã din 4-5 linguri de rãdãcinã la 1 litru de apã. Se aplicã sub formã de bãi sau comprese locale. ªi pentru a complica parcã ºi mai mult situaþia. unele cercetãri au pus în evidenþã. Tãtãneasa este folositã extern. al varicelor ulcerate. E adevãrat. Tãtãneasa este încã un caz care demonstreazã faptul cã un remediu nu este în mod necesar mai bun decât altul. al traumatismelor. numai pentru simplul fapt cã este „natural”. a comprimatelor Galov G. sub formã de aplicaþii locale. folosirea mai ales pe cale internã a preparatelor de tãtãneasã este pusã sub semnul întrebãrii. Tãtãneasa intrã în compoziþia granulelor Aqua-algin recomandate în bolile reumatice. alcaloizii duc la apariþia simptomelor paraliziei. în tratamentul echimozelor. al flebitei.

De la tei se folosesc florile ºi frunzuliþele alungite de culoare galben-verzui. stãri gripale. înmoaie þesuturile. farnesol. flavonoizi. diminueazã stãrile de inflamaþie ºi calmeazã tusea. substanþe triterpenice ºi chiar zaharozã. proprietăţi Principiile active din flori ºi bractee fluidificã secreþiile din cãile respiratorii. Farnesolul conferã preparatelor din flori de tei proprietãþi uºor sedative. Indicaţii terapeutice Infuziile din flori de tei sunt indicate în primul rând în rãceli. bronºite ºi în general în infecþiile cãilor respiratorii. Observaþii interesante s-au fãcut în legãturã cu folosirea infuziei de tei în pediatrie. Administrarea ceaiului de tei la copiii care suferã de gripã s-a dovedit a fi mai eficientã decât tratamentul cu substanþe de sintezã. teiul-mare (Tilia platyphyllos) ºi teiul-argintiu (Tilia tomentosa). numite bractee. Preparatele fitoterapeutice din flori de tei sunt binevenite în insomnii. Acţiune. în stãrile de tensiune psihicã ºi în tulburãrile cardiace pe fond nervos.166 Incursiune în FITOTERAPIE TEIUL Denumiri și părţi folosite Arborii din familia Tiliaceae cuprind trei specii: teiul de pãdure (Tilia cordata). iar flavonoizii produc efecte spasmolitice ºi diuretice. . atât de specifice. intensificã transpiraþia ºi au o acþiune antiviralã netã. Substanţe active Florile de tei ºi mai ales bracteele conþin substanþe mucilaginoase. taninuri.

a loþiunii nutritive Hebe. calmant împotriva tulburãrilor cardiace. De altfel. insomnii etc. pe lângã flori de tei. la 1 canã cu apã. a granulelor Aqua-sedin ºi Sedinstant. se poate recurge la baia generalã cu ceai fitobalneologic calmant în compoziþia cãruia mai intrã. pentru atenuarea cearcãnelor. Bojor ºi dr.Plante medicinale din flora localã 167 Preparare și administrare Infuzia se preparã fie din flori cu bractee – în cazul în care se folosesc 2 linguriþe la 1 canã cu apã – fie din flori fãrã bractee – în cazul acesta se foloseºte 1 linguriþã de flori la 1 canã cu apã. Intrã în compoziþia ceaiului calmant. pe lângã infuzia din flori de tei. a loþiunii antiseboreice Hebe. Aceste efecte se amplificã dacã se bea ceai de tei îndulcit uºor cu miere de tei. ce mângâie simþul olfactiv. În stãrile de nervozitate. fãrã bractee. sedativ. Acest suav balsam. Acest cãrbune are proprietatea de a absorbi secreþiile într-o cantitate de 24 de ori mai mare decât cantitatea sa. comprese înmuiate într-o infuzie preparatã din 4 linguriþe de flori de tei. Se beau zilnic 2-3 cãni. pentru cã are calitatea de a fi profund inspiratoare. se aplicã direct pe plãgile infectate ºi pe ulceraþiile varicoase. Despre mireasma de tei ar fi mult prea puþin sã spui cã este plãcutã. În cosmeticã. a comprimatelor Sedocalm. ultima dorinþã a marelui poet Mihai Eminescu .. se aplicã local. Nu întâmplãtor teiul este unul dintre cei mai cântaþi arbori. Diverse Dr. Mierea de tei este recomandatã în bronºite ºi în insomnii pentru acþiunea ei calmantã ºi antisepticã. sulfina ºi rãdãcina de valerianã. Popescu menþioneazã un remediu mai puþin obiºnuit: cãrbunele de lemn de tei (Carbo Ligni Tiliae) fin pulverizat. trezeºte o anume emoþie a inimii ºi induce o stare de spirit aparte. sudorific. dimineaþa ºi seara. Mireasma teilor înfloriþi este cu adevãrat un dar divin ºi se atribuie prezenþei farnesolului.

168

Incursiune în FITOTERAPIE

era sã-ºi petreacã odihna de veci, sub crengile liniºtitoare ale unui tei.

TRAISTA-CIOBANULUI
Denumire, descriere și părţi folosite Traista-ciobanului (Capsella bursapastoris) este una dintre ierburile cele mai modeste ºi extrem de rãspândite în toate colþurile þãrii, ale continentului ºi chiar peste oceane. Face parte din familia cruciferelor, având flori albe asemãnãtoare cu florile celorlalte rude comestibile, varza ºi conopida. Frunzele au forme diferite, în funcþie de localizarea de-a lungul tulpinii. Fructele au un aspect particular, uºor de recunoscut, aproape inconfundabil, având formã triunghiularã, cu cele douã unghiuri îndepãrtate rotunjite, în formã de inimã. În mod tradiþional, partea folositã de la plantã era partea aerianã, adicã tulpina cu frunzele ºi florile (Herba Bursae-pastoris). Mai nou este studiatã ºi rãdãcina. Substanţe active Printre substanþele cu activitate biologicã descoperite în traistaciobanului se gãsesc: amine biogene, colinã, acetilcolinã, tiraminã, histaminã, flavone de tipul diosminei, rutozide ºi acid fumaric. În rãdãcinã s-au pus în evidenþã substanþe peptidice. Acţiune, proprietăţi Proprietatea despre care se aminteºte cel mai des în legãturã cu traista-ciobanului este acþiunea hemostaticã ºi vasoconstrictoare. Aceastã acþiune se manifestã în mod deosebit asupra uterului. Deºi cercetãrile mai recente au demonstrat acþiunea hemostaticã certã,

Plante medicinale din flora localã

169

eficacitatea preparatelor nu a fost constantã. Se pare cã principiile active cu acþiune hemostaticã sunt foarte labile ºi se degradeazã dupã un timp de pãstrare. Douã peptide izolate de cercetãtorii coreeni în rãdãcina de traista-ciobanului au evidenþiat proprietãþi antimicrobiene. Aceste substanþe antimicrobiene acþioneazã împotriva germenilor gramnegativ ºi a ciupercilor patogene. Un alt studiu, efectuat în Egipt, a pus în evidenþã substanþe fitochimice cu acþiune antibacterianã ºi antifungicã. Dintre toate plantele analizate de cercetãtorii egipteni, alcaloizii ºi flavonoizii evidenþiaþi în traista-ciobanului au dovedit cel mai înalt potenþial antibiotic ºi au prezentat spectrul de acþiune cel mai larg. Extractul de traista-ciobanului a fost utilizat ºi în experimente fãcute pe animale pentru testarea proprietãþilor antitumorale. Acidul fumaric identificat în aceste extracte a fost gãsit ca fiind eficient în inhibarea creºterii tumorilor experimentale.
Indicaţii terapeutice Preparatele din traista-ciobanului pot fi administrate cu acordul medicului curant în diverse afecþiuni în al cãror tablou simptomatic apare sângerarea: menstruaþii abundente, hemoragii uterine, ulcere. Planta nu trebuie consideratã un substitut pentru tratamentele medicamentoase verificate. Preparare și mod de administrare Infuzia se preparã din 1 linguriþã de plantã uscatã, la 1 canã de apã clocotitã ºi se beau 2 cãni pe zi. Intrã în compoziþia comprimatelor Normoponderol. Precauţii și contraindicaţii Cu toate cã acþiunea antihemoragicã nu este foarte exprimatã, se impune prudenþã în recomandarea preparatelor din traista-ciobanului la bolnavi cu tendinþã sporitã de formare de cheaguri.

170

Incursiune în FITOTERAPIE

Diverse Se spune cã, în timpul primului rãzboi mondial, în lipsa antihermoragicelor consacrate de astãzi, ceaiul din traistaciobanului a fost oferit frecvent soldaþilor rãniþi pentru oprirea sângerãrilor.

TREI-FRAŢI-PĂTAŢI
Denumire, descriere și părţi folosite Trei-fraþi-pãtaþi (Viola tricolor) este cunoscutã sub numele de panseluþã sãlbaticã sau panseluþã de câmp. Este o plantã ierboasã, scundã, rãspânditã în locurile cu umiditate mai mare din câmpii ºi dealuri. Florile cu cinci petale au un aspect caracteristic, tricolor: petalele superioare fiind de obicei violete, cele laterale albe, violete sau galbene, iar cea inferioarã galbenã. De la trei-fraþi-pãtaþi se întrebuinþeazã în scop medicinal partea aerianã înfloritã (Herba Violae tricoloris), recoltatã în lunile mai-august. Substanţe active Planta conþine saponine triterpenice, flavonoizi. Acţiune, proprietăţi Preparatele fitoterapeutice din trei-fraþi-pãtaþi au acþiune diureticã, depurativã, expectorantã, antialergicã. Indicaţii terapeutice Ceaiurile de trei-fraþi-pãtaþi sunt indicate în infecþii respiratorii însoþite de febrã ºi tuse, în eczeme ºi alte afecþiuni ale pielii la copii, afecþiuni alergice.

Plante medicinale din flora localã

171

Preparare și administrare Se preparã o infuzie din 2 linguriþe de plantã la 1 canã cu apã. Se beau 2 cãni pe zi. În afecþiunile alergice se foloseºte frecvent în amestec cu florile de gãlbenele, cu frunzele ºi florile de pãducel. Trei-fraþi-pãtaþi intrã în compoziþia ceaiului depurativ, a ceaiului pectoral nr. 2, a tabletelor Antitox. Diverse Planta este înruditã cu o altã specie, denumitã ºtiinþific Viola arvensis, popular denumitã la fel, ºi se deosebeºte doar prin florile de culoare galben-pal, de obicei. Are aceleaºi utilizãri medicinale ca ºi specia tricolorã.

TRIFOIUL-ROŞU
Denumire, descriere și părţi folosite Trifoiul (Trifolium pratense) este o plantã ierboasã care creºte atât spontan, cât ºi în culturi. Dupã cum o spune ºi denumirea popularã, are frunze dispuse câte trei ºi flori roºii-purpurii. Este foarte apreciatã de agricultori, deoarece creºte fertilitatea solului, ºi de crescãtorii de animale ca plantã furajerã, cu un conþinut important de substanþe nutritive. La fel de apreciatã este ºi de stupari, fiind o plantã meliferã. În scopuri medicinale se recolteazã florile (Flos Trifolii pratensis). Substanţe active Florile conþin saponozide triterpenice, flavonoizi, ulei volatil. Acţiune, proprietăţi Preparatele medicinale din trifoi-roºu se folosesc ca antitusive, antiastmatice, pentru combaterea colicilor ºi ca antireumatice.

172

Incursiune în FITOTERAPIE

Indicaţii terapeutice Ca plantã medicinalã, trifoiul-roºu este indicat în infecþiile respiratorii manifestate cu tuse, astm, în afecþiunile digestive ºi reumatism. Preparare și administrare Infuzia se preparã din 1 linguriþã de flori uscate sau 2 linguriþe de flori proaspete, la 1 canã cu apã. Se beau 2-3 cãni pe zi. În durerile reumatice se poate folosi sub formã de baie medicinalã. Infuzia, preparatã din 100 g de flori uscate la 1 litru de apã, se strecoarã ºi se adaugã la apa de baie. Intrã în compoziþia tincturii Femina. Diverse Frunzele fragede de trifoi pot fi consumate ca aliment, putându-se gãti asemenea spanacului.

TROSCOTUL
Denumire, descriere, părţi folosite Troscotul (Polygonum aviculare) este o plantã ierboasã, care creºte chiar ºi în cele mai puþin prielnice locuri, pe marginea drumurilor ºi chiar pe drumuri sau cãrãri umblate, printre pietre sau dale de pavaj. Are tulpini târâtoare, frunzuliþe mici, ovale ºi flori mãrunte de culoare verzuie cu margini roºiatice. În scop medicinal se recolteazã partea aerianã a plantei în faza de înflorire (Herba Polygoni avicularis). Substanţe active, proprietăţi și indicaţii terapeutice Troscotul conþine taninuri, acizi organici, flavonoizi, vitamina C, sãruri minerale ºi are proprietãþi astringente, antidiareice,

Intrã în compoziþia ceaiului gastric nr. boli reumatice. în afecþiuni hepato-biliare. proprietăţi Principiile din partea aerianã a turiþei-mari au acþiune tonicã amarã. substanþe amare. pentru stimularea poftei de mâncare. Se beau 2-3 cãni pe zi. Este utilizat în diaree. acizi triterpenici. colagogã. . în stomatitã. TURIŢA-MARE Denumire. 2 ºi a granulelor Aqua-real. reumatism. gutã. dispuse mai ales spre vârful tulpinii. colereticã. calculozã renalã. De la turiþa-mare se recolteazã în scop medicinal partea aerianã înfloritã (Herba Agrimoniae). astringentã. taninuri. ulcer gastric ºi duodenal. începând din luna iunie pânã în luna august. Acţiune. Are frunze dinþate ºi pãroase ºi flori mici. Preparare și administrare Infuzia se preparã din 2 linguriþe de plantã la 1 canã cu apã. antidiareicã. galbene. flavonoizi. descriere și părţi folosite Turiþa-mare (Agrimonia eupatoria) este o plantã ierboasã cu tulpinã înaltã de pânã la 1 metru. în gastrite hipoacide. Indicaţii terapeutice Turiþa-mare se utilizeazã în tratamentul afecþiunilor diareice. vitaminele C ºi K. Substanţe active Turiþa-mare conþine ulei volatil.Plante medicinale din flora localã 173 diuretice.

ŢINTAURA Denumire. gingivitã. ulcer varicos. De la þintaurã se folosesc în scop medicinal pãrþile aeriene înflorite (Herba Centaurii). la 1 canã cu apã. În stomatite. prezintã patru-cinci nervuri de-a lungul lor ºi se usucã o datã cu înflorirea plantei. înainte de mesele principale. înaltã de pânã la o jumãtate de metru. Se poate prepara ºi un decoct din 2 linguri de plantã la 1 canã cu apã. descriere și părţi folosite Þintaura (Centaurium umbellatum) este o plantã ierboasã cu tulpinã subþire. Intrã în compoziþia granulelor Aqua-venol. gingivite. faringite. Este cunoscutã ºi sub numele de fierea-pãmântului ºi creºte în toatã þara pe câmpii ºi dealuri. formând un tub. Preparare și administrare Infuzia de turiþa-mare se preparã din 1 lingurã de plantã la 1 canã cu apã. Frunzele sunt de mãrime mijlocie. . au culoare roºie sau roz ºi sunt formate din cinci petale care se unesc la baza florii. recoltate în lunile iulie-septembrie. se fac spãlãturi locale sau se aplicã comprese îmbibate în ceai. În ulcerele varicoase. a comprimatelor naturale antidiareice. Florile sunt grupate în partea superioarã. ramificatã în partea de sus. plãgi ºi contuzii. ramificatã a tulpinilor. Pentru uz extern. înþepãturi de insecte. cu patru muchii. se face gargarã de mai multe ori pe zi. a loþiunii antiseboreice Hebe. Se beau 2-3 cãni pe zi. se preparã o infuzie din 2 linguri de plantã uscatã. plãgi etc.174 Incursiune în FITOTERAPIE faringitã..

Plante medicinale din flora localã

175

Substanţe active Þintaura conþine glicozide amare (eritaurina, centapicrina), alcaloizi, rãºini, gume, acid oleanolic, substanþe minerale. Acţiune, proprietăţi Tonicã amarã, uºor laxativã, stimuleazã secreþia sucurilor digestive ºi digestia, creºte rezistenþa organismului, este slab antipireticã ºi produce o uºoarã creºtere a numãrului de leucocite. Indicaţii terapeutice Se recomandã pentru stimularea poftei de mâncare, în anorexii, în stãri febrile. Preparare și administrare Se preparã o infuzie din 1 linguriþã de plantã la 1 canã cu apã. Se bea 1/4 de canã, cu 30 de minute înaintea meselor principale. Din þintaurã se poate prepara ºi un sirop, dupã cum urmeazã. Se infuzeazã 2 linguri de plantã la 1 canã cu apã, iar dupã strecurare se adaugã pânã la ½ de kilogram de zahãr. Se fierbe apoi pânã ce produsul capãtã consistenþã vâscoasã. Se administreazã înaintea meselor principale, ºi anume în dozã de 3 linguri pe zi la adulþi ºi 3 linguriþe pe zi la copii. Intrã în compoziþia ceaiului tonic aperitiv ºi a ceaiului gastric.

176

Incursiune în FITOTERAPIE

UNGURAŞUL
Denumire, descriere și părţi folosite Unguraºul (Marrubium vulgare) este o plantã ierboasã care seamãnã într-o oarecare mãsurã cu urzica-moartã. Tulpina este dreaptã cu patru muchii, goalã în interior, pãroasã. Frunzele albicioase, dispuse douã câte douã, de o parte ºi de alta – au margini neregulate ºi peri rari. Florile, spre deosebire de urzica-moartã, sunt mai mici. În scop medicinal se recolteazã partea aerianã (Herba Marubii) în timpul înfloririi, începând din luna iunie. Substanţe active Planta conþine principii amare (marubina), saponine, taninuri, acid cafeic ºi clorogenic, mucilagii, sãruri minerale, în special sãruri de potasiu. Acţiune, proprietăţi Datoritã prezenþei în cantitate mare a potasiului, precum ºi a colinei, extractele de unguraº au efecte benefice în tulburãrile de ritm cardiac. Unguraºul are acþiune stomahicã, antitermicã, expectorantã, colagogã. Indicaţii terapeutice Preparatele din unguraº sunt utilizate pentru stimularea secreþiilor digestive, pentru creºterea poftei de mâncare, pentru combaterea diareei, pentru combaterea febrei, în infecþiile respiratorii pentru eliminarea expectoraþiei.

Plante medicinale din flora localã

177

Preparare și administrare Infuzia se preparã din 2 linguri de plantã la 1 canã cu apã. Se administreazã câte 1 lingurã înainte de mesele principale. Se preparã în fiecare zi ºi se administreazã numai proaspãtã. Infuzia diluatã se preparã din 1 linguriþã de plantã uscatã, la 1 canã cu apã. Se beau 2-3 cãni pe zi. Intrã în compoziþia ceaiului antiastmatic.

URZICA
Denumire, descriere și părţi folosite Urzica (Urtica dioica) este o plantã pe care fiecare o cunoaºte „pe propria piele”. Tocmai datoritã usturimii provocate de atingerea frunzelor ei, este una dintre cele mai evitate plante. Cu toate acestea, urzica a fost consideratã un agent natural cu proprietãþi terapeutice ºi a fost folositã ca plantã medicinalã încã din cele mai vechi timpuri. Desigur, nu trebuie confundatã cu urzica-moartã care are aspect diferit (flori albicioase) ºi nu produce efectul de urzicare. De la urzicã se folosesc frunzele (Folium Urticae) recoltate prin strujire cu mâna protejatã cu mãnuºi. Este foarte important ca ele sã fie culese de la plantele foarte tinere. Substanţe active Urzica conþine substanþe proteice ºi glucidice, steroli, ulei volatil, acid acetic, acid formic, vitaminele A, B2, C ºi K, sãruri minerale. Urzicile conþin histaminã, urme de acid formic ºi o toxinã încã incomplet identificatã despre care se ºtie totuºi cã este responsabilã pentru efectul urticant la nivelul pielii.

178

Incursiune în FITOTERAPIE

Acţiune, proprietăţi Urzica are valoroase proprietãþi diuretice. Extractele de urzicã favorizeazã transferul acidului uric din þesuturi în circulaþia sanguinã ºi cresc eliminarea acidului uric prin urinã. Existã studii care sugereazã cã extractele din frunze de urzicã au proprietãþi antialergice. În fitoterapia tradiþionalã se considerã cã urzica are proprietãþi hemostatice, astringente, antidiareice, antiinflamatoare, cicatrizante, hipoglicemiante, antianemice ºi remineralizante. Indicaţii terapeutice Efectele amintite îºi gãsesc aplicaþia terapeuticã în afecþiunile metabolice, afecþiunile reumatismale, în special guta, precum ºi în unele cazuri de litiazã renalã. Studiile ºtiinþifice aratã cã extractele din rãdãcinã de urzicã au efecte favorabile în hipertrofia benignã de prostatã ºi afecþiuni alergice cum ar fi de exemplu rinita alergicã. În medicina tradiþionalã preparatele din urzicã sunt recomandate în afecþiuni cum ar fi plãgile atone, ulcerele varicoase, hemoroizii. Preparare și administrare Infuzia pentru uz extern, se preparã din 50 g de frunze la 1 litru de apã ºi se aplicã sub formã de spãlãturi sau comprese. Infuzia preparatã din 2 linguri de frunze la 1 canã cu apã se foloseºte sub formã de gargarã în stomatite. Pentru uz intern (de exemplu ca adjuvant în bolile reumatismale, gutã, litiazã renalã, diabet zaharat), se preparã o infuzie din 1 lingurã de frunze la 1 canã cu apã ºi se beau 2-3 cãni pe zi. Urzica intrã în compoziþia tabletelor Antitox, a granulelor Aqua-venol, a comprimatelor Imunovit, a tabletelor Uroplant. Precauţii și contraindicaţii În primul rând, culegerea urzicilor se va face cu precauþiile necesare pentru a evita fenomenele neplãcute în urma contactului pielii cu planta. Acest lucru se poate realiza prin purtarea mãnuºilor ºi în general prin îmbrãcãminte corespunzãtoare, care sã previnã atingerea directã a plantei de tegumente.

Plante medicinale din flora localã

179

Nu se vor folosi ca materie primã pentru preparate fitoterapeutice urzicile mature, deoarece toxinele care rezistã chiar la fierbere pot produce iritaþii la nivelul tegumentelor, al mucoasei gastrice ºi al mucoasei cãilor urinare. Preparatele din urzicã nu se administreazã la copiii sub doi ani, la femei în timpul sarcinii sau alãptãrii. La copiii mai mari ºi la vârstnicii peste 65 de ani, se va începe cu preparate mai puþin concentrate.
Diverse În tradiþia culinarã a unor regiuni, se cunosc reþete delicioase, foarte apreciate pentru conþinutul înalt de minerale ºi vitamine preparate din frunzele fragede de urzici. Acestea se folosesc ca materie primã fie pentru supa de urzici (se preparã similar supei de salatã verde), fie pentru mâncarea de urzici scãzutã (se preparã similar cu spanacul scãzut). Urzicile sunt o materie primã importantã pentru obþinerea industrialã a beta-carotenului (provitamina A) ºi clorofilei. Prin prelucrare ulterioarã aceasta din urmã este utilizatã pe scarã largã ca dezodorizant în diverse preparate medicamentoase ºi cosmetice.

URZICA-MOARTĂ
Denumire, descriere, părţi folosite Urzica-moartã (Lamium album) este o plantã ierboasã de cca o jumãtate de metru înãlþime, ce creºte în locuri umbroase ºi umede ca ºi sora ei urzicãtoare. Tulpina neramificatã este goalã în interior ºi pãroasã în exterior. Frunzele, neurzicãtoare, au formã rombic-ovalarã cu margini dinþate ºi suprafaþa pãroasã pe ambele feþe. De la urzicamoartã se recolteazã în scop medicinal frunzele (Folium Lamii albi) ºi florile (Flos Lamii albi), albe, mari, plasate la subsuoara frunzelor.

emoliente. vulnerare. taninuri. astringente. expectorante. sãruri minerale. ulcer varicos. Indicaţii terapeutice Preparatele din frunze ºi flori de urzicã-moartã sunt indicate în tratamentul infecþiilor acute ale cãilor respiratorii. urzica-moartã se poate administra sub formã de pulbere. Acţiune. . a comprimatelor Proprin. în varice. antiinflamatoare. amine biogene (histaminã. a tabletelor Uroplant. enterite. pentru calmarea tusei ºi uºurarea eliminãrii secreþiilor. flavonoizi. la 1 canã cu apã. Preparare și administrare În afecþiunile digestive. Intrã în compoziþia granulelor Aqua-femina. la 1 canã cu apã. dismenoree. vitaminele C ºi K. Infuzia se preparã din ½ de linguriþã de flori uscate sau 1 linguriþã de flori proaspete. tiraminã). acizi fenolici. hipertrofia de prostatã. în diaree. se preparã o infuzie din 2-3 linguri de flori proaspete sau 1-2 linguri de flori uscate. ulei volatil. saponine. depurative. Se fac spãlãturi locale sau se aplicã sub formã de comprese. câte 1-3 vârfuri de cuþit înainte de masã. alcaloizi. proprietăţi Urzica-moartã are proprietãþi diuretice. antidiareice.180 Incursiune în FITOTERAPIE Substanţe active Planta conþine mucilagii. Pentru uz extern. Se beau 2 cãni pe zi. tulburãrile de menopauzã ºi în preparate de uz extern.

glucide. colici stomacale de naturã nervoasã. flavonoizi. acid clorogenic. ºi anume rizomii ºi rãdãcinile (Rhizoma cum Radicibus Valerianae). proprietăţi Principiile active din rãdãcina de odolean au proprietãþi sedative asupra sistemului nervos ºi cardiac.Plante medicinale din flora localã 181 VALERIANA Denumire. taninuri. cumarine ºi multe altele. sau odoleanul (Valeriana officinalis) este o plantã ierboasã. Ele sunt indicate în nevroze. Indicaţii terapeutice Preparatele din rãdãcinã de valerianã au fost utilizate încã din antichitate ca sedativ. sescviterpene. Preparare și administrare Se poate folosi sub formã de pulbere (de 3 ori câte un vârf de cuþit pe zi) sau ceai: se preparã o infuzie din 1 linguriþã la 1 canã cu apã. acid cafeic. mirositoare. acid salicilic. Substanţe active Rãdãcina de odolean conþine ulei volatil. substanþe terpenoide. iar florile mici. Frunzele sunt adânc divizate. palpitaþii. Acţiune. Creºte ºi spontan. înainte de culcare. unii fitoterapeuþi . tulburãri de menopauzã. insomnii. sunt grupate pe partea superioarã a ramificaþiilor tulpinii. cu tulpinã înaltã de pânã la 2 m. însã se recolteazã din culturi. Având în vedere cã principiile active sunt extrase în mod diferit din rãdãcinã în funcþie de modul de preparare. Se bea treptat în cursul unei zile sau seara. de culoare roz-liliachie. precum ºi acþiune antispasticã. descriere și părţi folosite Valeriana. rãºini.

182 Incursiune în FITOTERAPIE recomandã în cazul colicilor abdominale pe fond nervos. a soluþiei antitusive Tusimin. gastric. urmãtorul preparat: se pune 1 linguriþã de pulbere de rãdãcinã de valerianã la macerat în 1 canã cu apã rece. Intrã în compoziþia ceaiului calmant. Hepatobil ºi Nervosedin. a comprimatelor Extraveral. valeriana este folositã în amestec cu alte plante medicinale cu efect sinergic. dupã care se dã în clocot ºi se filtreazã. Nu este recomandatã utilizarea pe duratã nelimitatã. De aceea poate fi administratã chiar ºi copiilor. . Precauţii Administratã ca tranchilizant. Se acoperã ºi se lasã la macerat timp de 2 ore. sedativ ºi a ceaiului calmant împotriva tulburãrilor cardiace. Se administreazã câte 1 linguriþã dimineaþa ºi seara. De regulã. Sedinstant. Se cunosc totuºi cazuri de intoxicaþie voluntarã sau accidentalã prin administrarea în doze excesive. a granulelor Aqua-sedin. valeriana nu pare sã aibã efecte toxice adverse.

cu aspect deosebit de decorativ. Datoritã frunzelor sale suculente cu margini zimþate. zemoase în interior. Mai frecvent se foloseºte gelul . ºi florile mari. Astãzi se ºtie cã existã mai multe specii de aloe care au efecte identice sau comparabile cu cele ale speciei numite „adevãrate”. descriere și părţi folosite Aloea reprezintã numele mai multor specii de plante exotice originare din Africa a cãror caracteristicã principalã sunt frunzele cãrnoase. dintre care mai renumite sunt Aloe barbadense.5 PLANTE MEDICINALE DIN FLORA LUMII ALOE VERA Denumire. Aloe africana. Existã numeroase specii de aloe. „Aloe adevãratã”). ea face parte din familia Liliaceae. Aloe candelabrum etc. mulþi oameni considerã în mod greºit cã aloea este un soi de cactus. Aloea-medicament sau aloea-drog este un produs farmaceutic obþinut din frunze prin concentrare. galbene sau roºii. fiind deci rudã cu usturoiul ºi ceapa. era datã în trecut speciei despre care se credea cã are cele mai pronunþate efecte medicinale. Denumirea de Aloe vera (în latinã. De fapt.

bãtrâni. sau gelul. dupã care. rãni. cicatrizante. Sucul proaspãt de aloe. Gelul din interiorul frunzei se aplicã pe plaga în prealabil spãlatã ºi se lasã sã se usuce. dar numai la indicaþia medicului. aminoacizi. Aloea-drog este contraindicatã la copii. în funcþie de doza administratã. saponine. acizi organici. Supradozarea poate duce la apariþia unor efecte nedorite cum ar fi colicile ºi deshidratarea. înþepãturile de insecte. în lungime. Preparare și administrare Pentru aplicarea tratamentului cu gel de aloe se procedeazã în felul urmãtor: se taie o bucatã de 5-10 cm dintr-o frunzã bine dezvoltatã a plantei. sãruri minerale. Gelul de aloe conþine substanþe polizaharidice (glucomanan).1-0. bucata se secþioneazã în douã.01-0. Substanţe active Aloea-medicament conþine aloinã ºi alþi derivaþi antrachinonici. În doze de pânã la 0. aloea-drog trebuie utilizatã cu cea mai mare prudenþã.2 g are efecte laxative. anestezic local. are efecte diferite. Dozele de 0. .2-1g) au efect purgativ drastic. sucul gelatinos din interiorul frunzelor recoltat proaspãt din frunzele mari de la baza plantei. Acţiune. de exemplu. ºi alte leziuni ale pielii cum ar fi. contraindicaţii Datoritã efectelor sale drastice. antiseptic. proprietăţi Aloea-drog.184 Incursiune în FITOTERAPIE de aloe. de regenerare a þesuturilor lezate. este folosit pe scarã largã pentru efectele lui benefice în caz de arsuri.02 g au efect stomahic. numai la indicaþia medicului ºi numai pe o perioadã scurtã. Indicaţii terapeutice Aloea-drog poate fi administratã în constipaþia rebelã. Gelul de aloe are proprietãþi antiinflamatoare. femei însãrcinate ºi la cele care alãpteazã. substanþe antibiotice. Precauţii. colagog ºi emenagog. în timp ce dozele mai mari (0.

Socotind cã planta ar putea fi o armã secretã în beneficiul oºtirii sale. Foarte caracteristice sunt frunzele. formate din doi lobi triunghiulari alipiþi. simplu sau în combinaþie cu alte substanþe de provenienþã vegetalã. a organizat o expediþie pentru a intra în posesia ei. la noi crescând doar cultivat. unguentelor. De la arborele templier se utilizeazã în scop medicinal frunzele. Gelul de aloe este folosit ca materie primã în compoziþia a numeroase produse cosmetice. cremelor ºi loþiunilor. folosit în prepararea gelurilor. Meritã însã menþionat faptul cã valoarea terapeuticã a sucului prelucrat la scarã industrialã. sigurã ºi fãrã riscuri. de culoare verde-închis. este comercializat de diverse firme ca supliment nutritiv cãruia i se atribuie o serie de proprietãþi benefice. în general. descriere și părţi folosite Arborele templier (Ginkgo biloba) este originar din Asia. Ulterior a reieºit cã era vorba de aloe. gelul de aloe. aplicarea sucului sau gelului de aloe trebuie imediat sistatã.Plante medicinale din flora lumii 185 Folosirea gelului de aloe este. De asemenea. cu codiþã lungã. ARBORELE TEMPLIER Denumire. Diverse Aloea a fost încã din antichitate una dintre cele mai preþuite plante medicinale. Izvoarele istorice spun cã în timpul campaniei militare împotriva Egiptului. În caz de alergie. Alexandru cel Mare a aflat cã pe o insulã din vecinãtatea Somaliei creºtea o plantã cu puteri vindecãtoare miraculoase. Tulpina ºi ramurile formeazã o coroanã ce se înalþã pânã la 30-40 de metri. . este incertã. Cazuistica bogatã ºi observaþiile empirice extrem de numeroase sunt deosebit de impresionante în acest sens.

senilitate etc. claudicaþie intermitentã ºi alte tulburãri vasculare. compuºi antocianici ºi sistosterol. O altã acþiune constatatã este inhibarea agregãrii trombocitelor. La unele persoane pot sã aparã reacþii . efecte adverse Studiile efectuate pânã în prezent nu au pus în evidenþã efecte adverse semnificative. administrare de obicei. Extractele din frunzele arborelui templier induc o dilataþie la nivelul vaselor sanguine cerebrale cu o creºtere corespunzãtoare a fluxului sanguin cerebral. Mai sunt indicate în migrene. Precauţii. Alte preparate se administreazã conform indicaþiilor din prospect. Indicaţii terapeutice și fiziologice Preparatele din Ginkgo sunt indicate în insuficienþa circulatorie cerebralã. La noi se gãseºte sub forma soluþiei GinkgoBiloba. mai ales la persoanele vârstnice. sescviterpene. în dozã de 3 comprimate pe zi. precum ºi a comprimatelor Tanakan. tinitus de cauzã vascularã. cu pierderea memoriei. reprezentaþi de cvercitinã. anxietate. din care se administreazã câte 2-3 linguriþe pe zi. ameþeli. tulburãri de erecþie. a cãrei evoluþie este îmbunãtãþitã în cazul intervenþiei în primele stadii. În plus. Administrare Ginkgo biloba intrã în compoziþia mai multor extracte obþinute pe cale farmaceuticã. s-a constatat cã la administrarea preparatelor de Ginkgo se observã o ameliorare a memoriei ºi capacitãþii de concentrare. Unele studii aratã cã Ginkgo este promitãþor ºi în tratamentul bolii Alzheimer. aminoacizi. substanþe de naturã terpenicã numite generic ginkgolide. Pe de altã parte.186 Incursiune în FITOTERAPIE Substanţe active și proprietăţi Frunzele de ginkgo biloba conþin flavonoizi. insuficienþã cardiacã. confuzie. preparatele din Ginkgo sunt utilizate pentru creºterea performanþelor mentale (memorie. depresie. concentrare).

Are tulpinã dreaptã. Fructele sunt achene. . sunt prevãzute ºi ele cu ghimpi lungi. lipide. administrarea se întrerupe. proprietăţi Principiile active din fructele de armurariu au proprietãþi hepatoprotectoare. silidianinã. descriere și părţi folosite Armurariul (Silybum marianum) este o plantã ierboasã. cum ar fi toxinele din ciupercile otrãvitoare. ramificatã. Acţiune. silimaninã ºi silandrinã. În cazul apariþiei unor fenomene alergice. care creºte în regiunile mediteraneene ºi în Asia. Florile. Substanţe active Fructele conþin silimarinã. Mai conþin ºi aminoacizi. de culoare roºie-violacee. De asemenea. datoritã nervurilor colorate în alb. celula hepaticã este protejatã de acþiunea unor substanþe toxice foarte puternice. iar la noi numai în culturi. înaltã de 1. Sub efectul silimarinei. ARMURARIUL Denumire. silimarina poate proteja celula hepaticã de efectele adverse ale unor antibiotice ca tetraciclina.Plante medicinale din flora lumii 187 alergice sau senzaþie de disconfort la stomac. de formã cilindricã ºi sunt recoltate în scop medicinal (Fructus Cardui mariae).5 metri. acid fumaric. un complex format din silibinã. Frunzele au margini prevãzute cu ghimpi ºi aspect marmorat.

cu înghiþituri mici. capsulelor Hepatofalk. Se bea caldã. Datoritã acestor proprietãþi este indicatã în tratamentul formelor uºoare ale afecþiunilor cardiace. în special pe þãrmurile mãrii. Preparare și administrare Infuzia se preparã din 1 lingurã de fructe de armurariu mãcinate recent. CEAPA-DE-MARE Ceapa-de-mare (Scilla maritima) este o plantã înruditã cu ceapa. De asemenea. situaþii în care se întrerupe tratamentul. Legalon. A fost cunoscutã încã din antichitate ºi recomandatã pentru tratarea bolnavilor cu ascitã. curãþat de foiþele exterioare. se poate administra preventiv. hepatite toxice. fitosteroli. Contraindicaţii Preparatele din armurariu ºi produsele farmaceutice corespunzãtoare nu au în general efecte adverse. cu insuficienþã . scillina ºi altele). hepatite acute virale. la 1 canã cu apã. În scop medicinal se foloseºte bulbul.188 Incursiune în FITOTERAPIE Indicaţii terapeutice Preparatele din armurariu sunt indicate în tratamentul afecþiunilor inflamatorii ale ficatului. având unele avantaje faþã de produsele pe bazã de digitalã. acizi graºi. Produsul medicinal conþine glicozide (scillitoxina. etilism. Ceapade-mare are proprietatea de a mãri forþa de contracþie a muºchiului inimii ºi de a creºte diureza. în cazul suspiciunii ingestiei unor substanþe toxice (de exemplu. substanþe glucidice. scillipicrina. cu excepþia unor cazuri rare de reacþii alergice. ciuperci necomestibile). câte 1 canã cu 30 de minute înaintea meselor principale. cirozã hepaticã. Intrã în compoziþia comprimatelor Silimarină. care creºte în regiunea mediteraneanã. Tratamentul se continuã timp de 2 sãptãmâni. în diverse intoxicaþii care afecteazã celula hepaticã. hepatite cronice.

Preparatele din ceapã-de-mare au mai fost utilizate ºi ca expectorant în diverse infecþii ale cãilor respiratorii. Dozele mari provoacã iritaþii ale mucoasei stomacului manifestate prin greþuri. substanþe amidice. cu petale roz-liliachii. Echinacozida a . dintre care cea mai importantã este echinacozida. În prezent. Administrarea se face sub formã de pulbere. sescviterpene. Are frunze înguste ºi flori cu aspect ornamental. Acţiune. descriere și părţi folosite Echinacea purpurea este o plantã ierboasã originarã din America de Nord. ECHINACEA Denumire. substanþe polizaharidice. convulsii. pilule. reprezentate de echinaceinã. diaree. se foloseºte aproape în exclusivitate sub forma preparatelor farmaceutice. De la echinacea se folosesc în scop medicinal partea aerianã ºi rãdãcinile. Tulpina dreaptã. vãrsãturi. creºte înaltã de aproximativ un metru. industriale pe bazã de scilla maritima. Substanţe active Partea aerianã a plantei conþine un ulei volatil format din substanþe terpenice. rãºini. neramificatã. dureri abdominale. tincturi. Rãdãcinile conþin o cantitate oarecare de ulei volatil. substanþe glicozidice. proprietăţi Principiile active din plantã stimuleazã funcþia de apãrare imunologicã a organismului ºi regenerarea þesuturilor. înruditã cu pãpãdia. la indicaþia ºi sub supravegherea medicului. fenoli. poliacetilene.Plante medicinale din flora lumii 189 cardiacã.

al infecþiilor pielii. cu 30% mai mult decât alte medicamente imunostimulatoare. Efectele au fost evidenþiate atât faþã de viruºi ARN. De asemenea. În cadrul unui studiu efectuat la Universitatea din München. spre deosebire de care are avantajul cã este termostabil (nu este distrus de cãldurã). Preparare și administrare Infuzia de echinacea se preparã din 2 linguriþe de rãdãcini mãrunþite. . ele stimuleazã procesul de fagocitozã. ele par sã fie totuºi destul de promiþãtoare. Experimentele au pus în evidenþã cã principiile active din plantã accelereazã vindecarea plãgilor ºi refacerea þesuturilor lezate. Deºi cercetãrile în acest sens nu au condus la concluzii definitive. S-a mai remarcat cã extractul total de echinacea are acþiune antiviralã. amplificând astfel capacitatea de apãrare localã ºi ajutând organismul în eforturile sale de a opri invazia microbianã în þesuturi. Substanþele active din echinacea se comportã ca niºte adevãrate bariere în calea extinderii procesului infecþios ºi inflamator. s-a observat cã extractul de echinacea stimuleazã înmulþirea limfocitelor T. Remediul trebuie administrat de la primele semne de debut. la 1 pahar de apã clocotitã. Se lasã la infuzat 15 minute. duce la intensificarea formãrii de þesut granulos. cât ºi faþã de viruºi ADN (de exemplu virusul herpetic). al ulcerelor pielii. furunculelor etc. meritã sã menþionãm cã una dintre substanþele identificate în Echinacea purpurea a dovedit o oarecare activitate antitumoralã. Administrarea sub diferite forme a substanþelor active. În sfârºit. Preparatele de echinacea au efecte benefice în tratamentul plãgilor purulente. Indicaţii terapeutice Infuziile ºi extractele de echinacea sunt recomandate în combaterea gripei ºi rãcelilor. cum ar fi cel gripal. ce se manifestã în acelaºi sens cu a interferonului.190 Incursiune în FITOTERAPIE dovedit importante proprietãþi antibiotice. în plãgile greu vindecabile.

folosiþi preparatele fitoterapeutice sub îndrumarea medicului. Rapoartele fãcute de instituþiile de protecþie a consumatorilor semnaleazã faptul cã de multe ori produsele pe bazã de echinacea introduse pe piaþã sunt falsificate. a loþiunii nutritive Hebe. Echinacea intrã în compoziþia comprimatelor Gripec. precum ºi la vârstnicii peste 65 de ani. fiind gãsit pe rafturile oricãrei spiþerii. rãdãcina de echinacea fiind înlocuitã cu alte plante care imitã culoarea ºi gustul amar al plantei. . Verificarea atentã a firmei producãtoare ºi a integritãþii ambalajului sunt mãsuri care se impun în mod imperios. în cazul bolilor infecþioase eruptive sau în durerile articulare. a comprimatelor Imunostim. este preferabilã administrarea unor preparate de echinacea mai puþin concentrate.Plante medicinale din flora lumii 191 Se administreazã în doze mici. ca ºi pe muºcãturile de animale sãlbatice sau de ºerpi veninoºi. despre care se spunea cã ar fi un antidot împotriva veninului ºarpelui cu clopoþei. leacul a câºtigat o enormã popularitate. la interval de 2-3 ore. repetate. bãºtinaºii nord-americani pregãteau un remediu pentru vindecarea rãnilor de orice fel. Din rãdãcina de echinacea se prepara aºa-numitul „ulei de ºarpe”. a soluþiei Herbasol. La copiii mai mari. Leacul din „pãpãdia” purpurie era aplicat pe înþepãturile de insecte. Mai târziu. Cu toate cã echinacea este una dintre plantele a cãrei folosire fãrã excese se dovedeºte a fi foarte sigurã. dupã colonizarea Americii. fãrã a se depãºi cantitatea de 3 pahare pe zi. Precauţii Preparatele din echinacea nu se administreazã la copiii care n-au împlinit vârsta de 2 ani. atribuindu-i-se puteri aproape miraculoase. Diverse Din rãdãcina de echinacea.

cearã. precum ºi numeroase substanþe terpenice ºi sescviterpenice. cumarine. În conþinutul acestora se gãseºte ulei volatil. a cãror suprafaþã este brãzdatã de nervuri ºi punctatã de pete albicioase. frunzele de eucalipt mai conþin taninuri. tuse convulsivã. în principal reprezentat de eucaliptol. De la eucalipt se folosesc frunzele (Folium Eucalypti) de formã lanceolatã. În plus. Intrã în compoziþia comprimatelor Voseptol a extractului alcoolic Inhalant. rãcoritor. cu codiþã scurtã. bronºite. dacã se efectueazã un masaj la nivelul cutiei toracice. pleurezie. Este administrat în principal pe cale externã sub formã de frecþii sau inhalaþii. rãºini. Frunzele degajã un miros puternic aromat ºi au gust amar. . reduc inflamaþia ºi secreþiile din cãile respiratorii. Preparatele din eucalipt sunt indicate în infecþiile cãilor respiratorii. Este un arbore al cãrui trunchi creºte pânã la 60-100 de metri înãlþime. astringent. cultivat în regiunea mediteraneanã ºi în Asia.192 Incursiune în FITOTERAPIE EUCALIPTUL Eucaliptul (Eucalyptus globulus) este un arbore originar din Australia ºi Tasmania. Este interesant de notat faptul cã principiile din uleiul de eucalipt pãtrund în plãmâni chiar ºi prin piele. Uleiul volatil ºi preparatele din frunze de eucalipt au proprietãþi antiseptice. flavonoizi. expectorante.

cumarine. Frunzele sunt dispuse de o parte ºi de alta a ramurilor.). cu formã caracteristicã. colite.5-1 g de pulbere pe zi. . harmol etc. având la bazã cârcei care servesc la fixare. cu multe seminþe în interior. cu o corolã formatã din cinci petale albe. lungã de 3 pânã la 10 metri. nevralgii. acid clorogenic. Acţiune. lemnificatã. stãri de iritabilitate nervoasã.Plante medicinale din flora lumii 193 FLOAREA-PATIMILOR Denumire. anxiolitice. ulei volatil ºi alcaloizi (harminã. harman. au peþiol lung ºi formã trilobatã. Substanţe active Planta conþine flavonoizi. subþiri. Are o tulpinã cãþãrãtoare. mai lungi decât petalele ºi stamine mari de culoare portocalie. hipotensoare ºi antispastice. proprietăţi Floarea-patimilor are proprietãþi sedative. De la floarea-patimilor se folosesc în scop medicinal ramurile tinere. mai ales cele însoþite de încordare muscularã. steroli. descriere și părţi folosite Floarea-patimilor (Passiflora incarnata) este o plantã originarã din America de Nord. Preparare și administrare Se poate administra 0. cu sau fãrã frunze. stãri de stres. Fructele sunt ºi ele mari. comestibile. Floarea este de dimensiuni mari. gastrite. ale plantei. dublate de niºte filamente viºinii. Indicaţii terapeutice Preparatele din floarea-patimilor se folosesc în insomnii. 4-5 cm în diametru. stãri de anxietate. maltol.

Pornind probabil de la forma rãdãcinilor de ginseng care sugereazã forma corpului uman cu mâinile ºi picioarele de o parte ºi de alta a trunchiului. descriere și părţi folosite Ginseng (Panax Ginseng) este o plantã originarã din China ºi este cultivatã pe scarã largã în Asia. fiind considerate un panaceu. nu doar în þara de origine. Nu se administreazã la copiii sub 2 ani. efecte adverse Dozele foarte mari pot fi însoþite de cefalee. Japonia ºi Rusia. de mai bine de 2000 de ani. . ci ºi în Coreea. dintre care cele mai familiare sunt ginseng-ul american (Panax quinquefolius) ºi ginseng-ul japonez (Panax japonicus). înainte de culcare. Se beau 2 sau cel mult 3 cãni pe zi. Precauţii. la 1 canã cu apã. Rãdãcinile de ginseng se bucurã. Ginseng-ul siberian. Pentru favorizarea somnului. Faptul acesta s-a reflectat pânã ºi în denumirea latinã a plantei („panax” înseamnã medicament universal). stãri de confuzie mintalã.194 Incursiune în FITOTERAPIE Infuzia se preparã din 1 linguriþã de plantã mãrunþitã. (Eleutherococcus senticosus) nu aparþine genului Panax ºi nu conþine substanþele active specifice acestuia. se bea 1 canã de ceai. Pe lângã specia asiaticã sunt cunoscute o serie întreagã de specii înrudite. Este inclusã în diverse preparate medicinale ºi se administreazã conform indicaþiilor din prospect. de o reputaþie ieºitã din comun. Faima ginseng-ului s-a extins în ultimele decenii aproape peste tot în lumea occidentalã. s-a rãspândit credinþa popularã cã aceste rãdãcini ar fi bune la tratarea bolilor oricãrui organ al corpului omenesc. GINSENG Denumire. seara.

analgezice ºi antipsihotice. Pornind de la observaþia cã preparatele de ginseng conþin principii active cu acþiune opusã. Conþinutul în ginsenozide variazã foarte mult de la un preparat la altul. acesta fiind ºi unul dintre motivele pentru care preparatele fitoterapeutice din ginseng sunt destul de costisitoare. În general. În afarã de ginsenozide s-au mai pus în evidenþã glicozide (ginsenina). proprietăţi Proprietãþile ginseng-ului au fost studiate mai ales în Coreea. sã-ºi recâºtige echilibrul. þãri în care prin tradiþie cultivarea ºi folosirea ca remediu a plantei este foarte rãspânditã. alte ginsenozide au fost evidenþiate ca având proprietãþi stimulante asupra sistemului nervos. cercetãtorii au arãtat cã unele ginsenozide au proprietãþi sedative. mai mult de 25 la numãr. pe când ginseng-ul roºu se obþine prin uscare dupã o prealabilã tratare cu aburi. Rãdãcinile se altereazã repede necesitând aplicarea unor proceduri de stabilizare. . cum ar fi tratarea cu un curent de vapori de apã. adicã ajutã organismul sã se adapteze. cercetãtorii ruºi considerã cã ginseng-ul are proprietãþi adaptogene.Plante medicinale din flora lumii 195 Pentru a ajunge la maturitate rãdãcinile de ginseng au nevoie în medie de cca 5 ani. Pe de o parte. anticonvulsivante. produsele comerciale sunt standardizate ºi au o concentraþie de ginsenozide între 4-7%. Rusia. Substanţe active Cele mai importante substanþe active din rãdãcinile de ginseng sunt ginsenozidele. din grupa saponozidelor triterpenice. mucilagii. în funcþie de situaþiile la care este expus. rezine etc. China. vitamine din grupul B. beta-sitosterol. Aºa-numitul ginseng alb se obþine prin uscare simplã. Acţiune. Pe de altã parte.

Ginseng-ul pare sã ofere un grad de protecþie faþã de cancerul ovarian. mãrimea ºi concentraþia dozei. datoritã efectelor anticancerigene promiþãtoare. la care administrarea de ginseng a dus la scãderea cu 20% a nivelului glucozei din sânge la testul de hiperglicemie provocatã. de esofag. în stãrile de debilitate. în stãri de malnutriþie ºi convalescenþã. ginseng-ul a fost ºi este utilizat ca tonic general ºi psihic.5-2 g de rãdãcinã. În funcþie de forma de prezentare. Aceastã cantitate corespunde de altfel cu doza medie zilnicã. modul de administrare este variabil ºi se recomandã consultarea instrucþiunilor din prospectul produsului. în stãrile de anxietate. în stãrile depresive. ceea ce echivaleazã cu o cantitate de 0. extracte lichide etc.196 Incursiune în FITOTERAPIE Existã ºi studii care remarcã existenþa unor proprietãþi antiinflamatoare. În general. în tulburãrile de memorie. De asemenea. pentru prevenirea urmãrilor stresului prelungit. în caz de obosealã psihicã ºi obosealã fizicã. preparatele . efectuate de cercetãtorii coreeni sugereazã cã administrarea ginseng-ului poate sã reducã riscul de boli canceroase cu pânã la 85%. mai ales la vârstnici. Datoritã efectelor reglatoare asupra metabolismului glucidelor este folosit ºi ca adjuvant în tratamentul diabetului zaharat. preparatele de ginseng conþin între 100 ºi 400 mg de extract de ginseng. ginseng-ul pare sã aibã efecte benefice asupra metabolismului glucidelor în cazul persoanelor cu diabet de tip II. Studii foarte recente. antiulceroase. de stomac ºi faþã de cancerul pancreatic. în nevroze. ginseng-ul ajunge preponderent sub formã de produse comerciale gata preparate: capsule. De obicei. Administrare La noi. Indicaţii terapeutice și profilactice Pe baza tradiþiei medicinei orientale. cancerul de laringe. pulberea uscatã din rãdãcinã etc. Ginseng-ul se bucurã din ce în ce mai mult de atenþia cercetãtorilor. pentru combaterea surmenajului. Alte forme de prezentare includ: ceaiurile. hipotensive ºi de stimulare a imunitãþii.

Alte posibile interacþiuni nefavorabile au fost menþionate în ce priveºte: digoxina. Preparatele de ginseng nu se administreazã concomitent cu alte medicamente stimulante. Un astfel de caz. cum sunt de exemplu pesticidele. Adãugarea de cãtre fabricanþi a unor substanþe sintetice cu acþiune asupra sistemului nervos central. . în care produsul de ginseng conþinea efedrinã. nici cu bãuturi sau deserturi care conþin cafeinã. este recomandatã evitarea ginseng-ului în perioada de sarcinã ºi alãptare. Principalele nereguli constatate constau în: Prezenþa accidentalã peste limita adminisibilã a unor contaminanþi. timp de câteva sãptãmâni. Dupã o pauzã de o lunã. cel puþin atunci când nu se depãºesc dozele obiºnuite. inhibitorii de monoaminoxidazã. Datoritã faptului cã nu existã studii cu privire la siguranþa administrãrii la gravide. corticosteroizii. plumbul etc. aspirina. Ginseng-ul se administreazã cu prudenþã la bolnavii hipertensivi. ºi aproape jumãtate din produsele de pe piaþa americanã nu îndeplinesc condiþiile de calitate impuse de organismele de protecþie a consumatorilor. Date îngrijorãtoare existã cu privire la preparatele de ginseng comercializate. warfarina. cu intenþia vãditã de a accentua efectele stimulante ale produsului. a fost publicat în revista medicalã Lancet. estrogenii.Plante medicinale din flora lumii 197 de ginseng se administreazã zilnic. cura se poate repeta. Atletul suedez care a folosit produse de ginseng cu adaos de efedrinã a fost depistat pozitiv la testul de dopaj. Precauţii Ginseng-ul în sine pare sã fie o plantã medicinalã lipsitã de toxicitate. preparatele de ginseng sunt unele dintre cele mai contrafãcute dintre toate preparatele fitoterapeutice aflate în circulaþie pe piaþa mondialã. heparina. Potrivit rezultatelor unor verificãri efectuate de diverse organisme de control. dar nu mai mult de trei luni. în anul 1994.

aromat. sedativ ºi antipiretic prin stimularea transpiraþiei. proprietăţi Principiile active din rãdãcina de ghimber au proprietãþi antiemetice. Ghimberul are ºi efect de calmare a tusei. . vrâstate cu dungi purpurii. carminative. Rãdãcinile plantei sunt noduroase. ramificate. Gustul rãdãcinilor este caracteristic. cineol. stimuleazã secreþia de salivã ºi sucuri digestive. proaspete sau uscate. Substanţe active Rãdãcinile conþin ulei volatil reprezentat prin zinghiberinã. albe. zinghiberol. cu creºterea circulaþiei periferice. mucilagii. GHIMBERUL Denumire.198 Incursiune în FITOTERAPIE Concentraþia scãzutã de substanþe active. renumitã încã din epoca colonialã. mai conþine fenoli. iute. cu frunziº bine reprezentat ºi flori grupate. cãrnoase. De la ghimber se folosesc rãdãcinile. efect antialgic. Unele sondaje-test au descoperit produse care nu conþineau deloc substanþe active de tipul ginsenozidelor. de culoare albicioasã la interior ºi cu texturã fibroasã. rãºini. Aplicarea localã are efect revulsiv. borneol. descriere și părţi folosite Ghimberul (Zingiber officinale) este o plantã ierboasã originarã din Asia. antivertiginoase. constituind una dintre mirodeniile reprezentative importate în Europa din Orient. felandren. Acţiune. Tulpina neramificatã creºte pânã la un metru înãlþime. amidon.

în caz de rãu de miºcare. a deserturilor ºi chiar a îngheþatei. În cazul greþurilor cauzate de rãul de miºcare sau pentru stimularea poftei de mâncare cea mai simplã formã de utilizare este mestecarea în gurã a unei felii de rãdãcinã proaspãtã. poate fi folosit pentru stimularea poftei de mâncare. se aplicã sub formã de cataplasme sau frecþii.5 linguriþe de rãdãcinã la 1 canã cu apã. Se fierbe 5 minute. rãu de altitudine sau rãu de mare. Se foloseºte pe scarã largã în bucãtãria tradiþionalã indianã pentru condimentarea mâncãrurilor din carne. În doze mici. De asemenea. Decoctul se preparã din 1-1. Preparare și administrare Infuzia se poate prepara din 1 linguriþã de rãdãcinã proaspãtã sau pulbere de rãdãcinã uscatã. precum ºi în debutul rãcelilor sau gripei. efecte adverse Este contraindicat în ulcerul gastric ºi duodenal. pentru combaterea meteorismului. o datã cu inaugurarea drumurilor spre India. poate fi folosit cu prudenþã ºi pentru combaterea greþurilor la femei în primul trimestru de sarcinã. Unele studii aratã cã dozele exagerate de ghimber pot sã ducã la o deprimare a sistemului nervos sau la apariþia de tulburãri de ritm ale inimii. a preparatelor de panificaþie. în dispepsii. Precauţii.Plante medicinale din flora lumii 199 Indicaţii terapeutice Preparatele din ghimber sunt utile în combaterea greþurilor ºi vãrsãturilor. Diverse Ghimberul este una dintre cele mai importante mirodenii cu care se fãcea comerþ pe vremea marilor descoperiri geografice. Pentru stimularea poftei de mâncare se bea câte ½ de canã înainte de mesele principale. Se bea o cantitate de pânã la 1 canã pe zi. Pentru uz extern. . la 1 canã cu apã.

conform indicaþiilor din prospectul produsului. glicozide. origine și părţi folosite Ipeca (Cephalis ipecacuanha. acid galic. Frunzele de hamamelis conþin hamamelitanin. Substanţe active Rãdãcina de ipeca are un conþinut mare de alcaloizi dintre care mai importanþi sunt emetina. sau Psychotria ipecacuanha) este o plantã originarã din Brazilia. Scoarþa mai conþine în plus rãºini. Preparatele din hamamelis au proprietãþi astringente ºi hemostatice ºi sunt considerate ca având efect reglator asupra circulaþiei venoase.200 Incursiune în FITOTERAPIE HAMAMELIS Hamamelis virginiana este un arbust ce creºte spontan pe continentul nord-american în Statele Unite ºi Canada. mucilagii. Aºa-numita Aqua Hamamelidis se obþine prin extragerea uleiului volatil din frunzele proaspete ºi este utilizatã frecvent în cosmeticã. Extractul de hamamelis intrã în compoziþia unguentului Variterp. pectine ºi urme de ulei volatil. De la hamamelis se folosesc în scop medicinal frunzele ºi scoarþa. flebitelor. fitosteroli. Se administreazã sub formã de tincturã. din categoria taninurilor galice. Mai conþine . de la care se folosesc în scop medicinal rãdãcinile. substanþe de naturã lipidicã. IPECA Denumire. hemoroizilor. ulcerelor varicoase. pomezi. Sunt indicate în tratamentul varicelor. cefelina ºi psihotrina. unguente.

nu ºi împotriva chisturilor. S-au semnalat ºi cazuri de reacþii alergice. substanþe glucidice. se poate administra sub formã de sirop. . Preparare și administrare Preparatele din rãdãcinã de ipeca se administreazã numai la indicaþia ºi în doza prescrisã de medic. declanºeazã senzaþia de vomã ºi produce vãrsãturi. Pulberea din rãdãcinã de ipeca a fost folositã ºi în cura de dezintoxicare a alcoolicilor. Acţiune. rãºini. contraindicaţii. iritã mucoasa stomacului.10 g de pulbere ºi se administreazã fracþionat pentru a nu provoca greþuri sau vãrsãturi. totuºi. la cei slãbiþi. acizi organici. la pacienþii cu boli de inimã.05-0.Plante medicinale din flora lumii 201 acid ipecacuanic de naturã taninicã. Emetina din rãdãcina de ipeca are ºi un efect amoebicid. dozele netoxice pentru organismul uman nu sunt eficiente decât împotriva formelor vegetative ale parazitului. În doze mari. efecte adverse Dozele prea mari duc la apariþia senzaþiei de greaþã ºi la vãrsãturi. În unele cazuri. la femeile însãrcinate. Preparatele din ipeca sunt contraindicate la persoanele în vârstã. proprietăţi Principiile active din rãdãcina de ipeca fluidificã secreþiile mucoaselor ºi au proprietãþi expectorante. pentru fluidificarea secreþiilor din bronhii. excitã centrul vomei. Indicaţii terapeutice Preparatele farmaceutice din rãdãcinã de ipeca sunt folosite în infecþiile respiratorii. gume. La copii. Doza expectorantã la adulþi este de 0. saponine. dozele mari pot sã declanºeze ºi diaree. Precauţii.

persoane expuse poluãrii ºi stresului) ºi în prevenirea îmbãtrânirii precoce. proprietăţi Seminþele de psyllium au efecte laxative. rãºini ºi este foarte bogatã în bioflavonoizi. În scoarþa acestui conifer se gãsesc taninuri. ci ºi ca proprietãþi ºi întrebuinþãri. . origine și părţi folosite Plantago psyllium este o plantã ierboasã înruditã cu pãtlagina. ulei volatil. reprezentate prin xilopiranozidã ºi xilozã. În scop medicinal se recolteazã seminþele. pentru o perioadã de 4 luni. În afarã de acestea. PSYLLIUM Denumire. substanþe lipidice. Acţiune. folosirea a 5 g de seminþe de 2 ori pe zi. a bolilor coronariene ºi cerebro-vasculare.202 Incursiune în FITOTERAPIE PINUL MARITIM Pinul maritim (Pinus maritima) este o specie de pin care creºte mai ales în zonele nisipoase din sudul Franþei. sub formã de umbrelã. care seamãnã cu seminþele de in nu doar ca aspect. îndeosebi la persoanele cu risc crescut (fumãtori. Spaniei ºi Italiei. proteice ºi amidon. dar creºte mai ales în sudul Franþei ºi Spaniei ºi pe coasta de nord a Africii. la subiecþii cu valori ale colesterolului seric peste 220 mg/dl. Cercetãrile recente aratã cã seminþele de psyllium au proprietatea remarcabilã de a scãdea nivelul de colesterol din sânge. a dus la o scãdere a colesterolului total în medie cu 10-15 mg/dl. fiind ºi un bun pansament al mucoasei intestinale. Substanţe active Seminþele de psyllium sunt bogate în mucilagii. Astfel. Din scoarþa acestui pin se obþine produsul Picnogenol indicat în prevenirea cancerului. seminþele mai conþin fitosteroli. în timp ce nivelul colesterolului LDL a scãzut cu 11-13 mg/dl. având o coroanã cu formã caracteristicã.

iar florile sunt alb-gãlbui. inflamaþii ale mucoasei intestinale. Efectul hipocolesterolemiant este binevenit în cazurile de hipercolesterolemie. taninuri. conþin 10-20 de seminþe ovoid-romboidale. Este cultivatã pe scarã largã în sudul Europei. Aceste produse alimentare speciale pot sã conþinã pânã la 4 g de psyllium într-o porþie. cumarine. O modalitate comodã de administrare este folosirea în alimentaþie a cerealelor fortificate cu psyllium. La persoanele cu hipercolesterolemie. de culoare brun-gãlbuie (Semen Trigonellae). Substanţe active Seminþele conþin o cantitate mare de substanþe proteice. care au importanþã medicinalã. descriere și părţi folosite Schinduful (Trigonela foenum graecum) este o plantã ierboasã din familia leguminoaselor. grãsimi. diaree. precum ºi mucilagii. SCHINDUFUL Denumire. Preparare și administrare Pentru efectul laxativ se pun la muiat în apã 1-3 linguriþe de seminþe ºi se consumã o datã cu mâncarea. . nordul Africii ºi sporadic pe la noi. substanþe alcaloidice (trigonelina). sub formã de pãstãi. originarã din Asia. saponozide. fitosteroli. Fructele. se recurge la administrarea pe timp îndelungat a seminþelor mãcinate. Tulpina creºte înaltã de cca o jumãtate de metru ºi prezintã frunze grupate câte trei.Plante medicinale din flora lumii 203 Indicaţii terapeutice Efectul laxativ al seminþelor de psyllium este util în constipaþia cronicã.

Studiile recente aratã cã preparatele din schinduf au proprietatea de a scãdea nivelul de colesterol din sânge. proprietăţi Seminþele de schinduf ºi preparatele obþinute din ele stimuleazã apetitul. La fel de benefic este ºi un alt efect. Indicaţii terapeutice Seminþele de schinduf ºi preparatele fitoterapeutice derivate sunt indicate în stãri de anemie. în cantitate de 1 linguriþã pe zi. fãrã sã fie însoþite de scãderea colesterolului bun (HDL). seminþele de schinduf au capacitatea de a creºte gradul de toleranþã la glucozã. Decoctul se preparã din 1 linguriþã de seminþe mãcinate. dupã care se fierbe 5 minute. cresc secreþia de salivã ºi suc gastric. O altã modalitate de preparare este macerarea timp de 24 de ore. Se strecoarã ºi se bea îndulcit. Preparare și administrare Infuzia se poate prepara din 1 linguriþã de pulbere de seminþe. Se pun 50 g de seminþe la ½ de litru de apã. pe parcursul unei zile. Mai întâi se þine la macerat 6 ore. nevroze.204 Incursiune în FITOTERAPIE Acţiune. La adulþii sãnãtoºi cu risc de diabet. a dus la scãderea nivelului de colesterol rãu (LDL) ºi a trigliceridelor. anorexie ºi mai ales ca tratament complementar pentru scãderea colesterolului sanguin ºi controlul valorilor glicemiei la persoanele diabetice. ceea ce le face binevenite în prevenirea apariþiei diabetului manifest. la 1 canã cu apã. Remarcabil este faptul cã administrarea pulberii din seminþe de schinduf la pacienþi cu colesterol crescut. Dupã strecurare se îndulceºte ºi se beau 1-3 cãni pe zi. constatat la persoanele care suferã de diabet zaharat. Seminþele mãcinate de schinduf se pot folosi ºi ca atare. . Dupã 24 de ore se pot bea 1-2 cãni pe zi. la 1 canã cu apã. la care seminþele de schinduf în cantitate relativ micã au dus la o normalizare persistentã a nivelului de glucozã din sânge. astenie fizicã ºi astenie psihicã. convalescenþã.

trebuie administrat numai la recomandarea medicului. plante ierboase din familia leguminoaselor. SARSAPARILLA Sarsaparilla (Smilax sarsaparilla) este o plantã agãþãtoare originarã din Mexic. plantele tinere. În scop medicinal sunt folosite . cu indicaþii în constipaþia cronicã. în special senidoli ºi senozide. recoltate de la speciile Cassia angustifolia ºi Cassia acutifolia.Plante medicinale din flora lumii 205 La persoanele cu colesterol ºi trigliceride crescute. precum ºi flavonoizi ºi mucilagii. Rãºinile sunt prezente doar în frunze. respectiv cu diabet zaharat. Diverse În þãrile mediteraneene ºi Orient. Dozele prea mari duc la apariþia diareei apoase. întâlnite în flora Africii tropicale ºi a þãrilor arabe. însoþite de dureri colicative (de tip colicã) intense ºi chiar de greaþã ºi vãrsãturi. respectiv fructele. în doza prescrisã. Datoritã principiilor antrachinonice. cât ºi frunzele recoltate în scop medicinal conþin compuºi antrachinonici. dar ºi seminþele uscate ºi mãcinate. se recomandã consumarea a 25 g (5 linguriþe) de seminþe mãcinate. Deºi este utilizat pe scarã destul de largã. pentru o perioadã limitatã de timp. SENNA Senna reprezintã frunzele. sunt folosite în alimentaþie ca aromatizant în diverse preparate culinare. nu ºi în fructe. actualmente cu o arie de rãspândire mai mare în America Centralã ºi de Sud. preparatele din senna au efecte laxative ºi purgative. Atât fructele. în fiecare zi. contraindicaţii Nu se administreazã la femeile însãrcinate. Intrã în compoziþia comprimatelor Plantofort. Intrã în compoziþia capsulelor Mentholax ºi a tabletelor Herbolax. Precauţii.

ŞOFRANUL ªofranul (Crocus sativus) este o plantã ornamentalã. Preparatele din stigmate de ºofran au fost utilizate ca ºi colorant ºi condiment. lungi ºi delicate. Dintre proprietãþile medicinale ale preparatelor medicinale din ºofran reþinem acþiunea hipolipemiantã. ºofranul a fost utilizat pentru proprietãþile sale spasmolitice. În trecut. smilasaponozida ºi altele). Rãdãcinile de sarsaparilla conþin saponine (sarsaponozida. Acestea sunt. sudorific. amidon. De la florile viu colorate în violet. glucide. ulei volatil. asemãnãtoare brânduºelor. în boli dermatologice cum ar fi psoriazisul. . diuretic.206 Incursiune în FITOTERAPIE rãdãcinile. se folosesc în scop medicinal doar stigmatele. oxalat de calciu. Preparatele din rãdãcinã de sarsaparilla au fost utilizate în trecut în tratamentul sifilisului. originarã din Asia Micã. gume ºi urme de ulei volatil. rãºini. În prezent sunt folosite ca depurativ. alimentarã ºi medicinalã în acelaºi timp. de culoare portocalie spre roºu ºi au gust acid. pectine. Acestea conþin substanþe carotenoide.

numit curcuminã. De asemenea. Curcumina din rãdãcinile de turmeric inhibã apariþia procesului canceros. Planta poate fi folositã ca stimulent digestiv ºi. Acţiune. Rãdãcinile de curcuma au gust aromat.Plante medicinale din flora lumii 207 TURMERICUL Denumire. descriere și părţi folosite Turmericul (Curcuma longa) cunoscut ºi sub numele de curcuma. precum ºi în medicina empiricã tradiþionalã. Precauţii. existã studii care aratã cã inhibã dezvoltarea cancerului de stomac. care conferã culoarea galbenã. administrare Preparatele din curcuma stimuleazã puternic secreþia de bilã. de plãmâni ºi tumorile canceroase ale pielii. fiind folosite pe scarã largã drept condiment în bucãtãria indianã. incidenþa ulcerului gastric este mai mare. cu moderaþie. de origine asiaticã. studiile aratã cã în zonele unde se foloseºte condimentul tradiþional în componenþa cãruia intrã ºi curcuma. efecte adverse Folosirea unor cantitãþi prea mari poate sã dea naºtere unor fenomene de iritaþie gastricã. proprietăţi. de sân. în condimentarea alimentelor. Substanţe active Rãdãcinile de turmeric conþin ulei volatil. Intrã în compoziþia capsulelor Hepatofalk. De la curcumã se folosesc rãdãcinile (Rhizoma Curcumae) de culoare galben-intens. este o plantã ierboasã. având acþiune colagogã ºi colereticã intensã. s-a arãtat cã are acþiune antiinflamatoare ºi este un factor hepatoprotector. De asemenea. iute. . zinziberen ºi un colorant.

. administrarea lor în dozajul prescris de o persoanã competentã. Prudenþa nu înseamnã în mod necesar ºi întotdeauna abandonarea totalã a folosirii lor. de exemplu. Acesta este cazul multor medicamente importante cum sunt. ci sunt enumerate doar cele mai importante dintre speciile medicinale cu potenþial de toxicitate mãrit. pe care orice beneficiar al resurselor fitoterapeutice trebuie sã-l admitã ºi de care trebuie sã þinã cont. digitalicele. deoarece riscurile întrec eventualele beneficii ºi gãsirea unor alternative ce prezintã o siguranþã mai mare.6 SPECII LOCALE CU TOXICITATE CRESCUTĂ Existenþa plantelor toxice este un adevãr elementar. plante cu potenþial de toxicitate relativ mare pot fi utilizate în condiþii acceptabile dacã sunt administrate sub forma care reduce la minimum efectele nedorite. De multe ori. dupã ce sunt cântãrite în mod obiectiv beneficiile ºi riscurile posibile. ci mai degrabã utilizarea lor raþionalã. desigur. Multe dintre ele se utilizeazã doar dupã o prelucrare industrialã ce permite ulterior o dozare precisã a principiilor active conþinute ºi. Se cuvine sã facem o precizare. ºi anume cã plantele prezentate în continuare nu se constituie într-o listã completã. Rãmâne totuºi un numãr de plante faþã de care atitudinea cea mai prudentã impune evitarea administrãrii lor.

Supradozarea a dus în numeroase cazuri la accidente grave. inclusiv cu florile. motive pentru care administrarea pe cale internã este contraindicatã. al leucemiilor ºi în general în bolile canceroase. cu acþiune asupra ciclului de înmulþire a celulelor. Din bulbul subpãmântean cresc direct frunzele alungite. cu tulpina relativ înaltã ºi flori mari galbenportocaliu.Specii locale cu toxicitate crescutã 209 ARNICA Arnica (Arnica montana). manifestate prin gastroenterite severe. hipotonie muscularã. numitã ºi carul-zânelor. dupã ofilirea frunzelor. derivaþi ai colchicinei. Se recomandã evitarea contactului direct al tegumentelor cu produsele medicinale brute. Florile. colaps ºi chiar cazuri de deces. apar toamna. foarte aspectuoase. pe lângã pâraie. ce creºte în regiunile muntoase. . Colchicina este un alcaloid cu toxicitate foarte pronunþatã. dar toxice. Brânduºa de toamnã este folositã la fabricarea pe cale industrialã a unor preparate farmaceutice utilizate în tratamentul gutei. De la brânduºa de toamnã se recolteazã în scop medicinal seminþele ºi bulbul. Principiile active ale plantei au fost utilizate în afecþiunile cardiace ºi multe alte boli ca diuretic ºi antihelmintic. cu apariþia unor erupþii ºi vezicule. Acestea conþin alcaloizi. ºi au culoare roz-violacee. este o plantã ierboasã. Chiar ºi administrarea externã a preparatelor din arnicã poate avea efecte iritante. BRÂNDUŞA DE TOAMNĂ Brânduºa de toamnã (Colchicum autumnale) este o plantã ierboasã fãrã tulpinã. în locuri umede.

creºterea frecvenþei pulsului. precum ºi în tratamentul unor afecþiuni vasculare ºi cerebrale. prin halucinaþii ºi reacþii psihomotorii anormale. . antiastmatic ºi antiparkinsonian. uscarea gurii. în tratamentul hemoragiilor uterine. Frunzele de laur conþin o cantitate importantã de alcaloizi: hiosciaminã ºi scopolaminã.210 Incursiune în FITOTERAPIE CIUMĂFAIA Ciumãfaia sau laurul (Datura stramonium) este o plantã ierboasã cu tulpinã ramificatã. Principalul alcaloid conþinut în cornulsecarei este acidul lisergic ºi derivaþii sãi: ergometrina. Efectul alcaloizilor din cornul-secarei se manifestã ºi la nivelul musculaturii netede a vaselor sanguine. migrene ºi tulburãri vasculare cerebrale. Secatoxin. Fenomenele toxice se manifestã prin înroºirea pielii. migrene etc. producând contracþii puternice la acest nivel. forma de rezistenþã a unei ciuperci parazite (Claviceps purpurea) care creºte pe florile de secarã. dilatarea pupilei ºi. Principiile extrase din cornulsecarei se regãsesc în preparate farmaceutice cum ar fi Ergomet. ergotoxina etc. ºi au fost folosite ca antispastic. Aceºti alcaloizi au acþiune intensã asupra musculaturii netede a uterului. ergotamina. într-un stadiu mai avansat. Proprietãþile alcaloizilor din cornul de secarã sunt exploatate în obstetricã. traducându-se printr-o vasoconstricþie accentuatã. înaltã. utilizat în obstetricã ºi a preparatelor Ergoceps. frunze mari cu mai mulþi lobi ascuþiþi. CORNUL-SECAREI Cornul-secarei (Secale cornutum) este de fapt sclerotul. Hydergine utilizate în boala cerebro-vascularã.

Din acest motiv. prin procedee farmaceutice industriale.Specii locale cu toxicitate crescutã 211 Consumarea accidentalã a scleroþilor sub forma fãinii de secarã infestate provoacã o intoxicaþie gravã numitã ergotism. spre exemplificare. Un specific al acþiunii glicozidelor cardiotonice din speciile de degeþel este cã doza terapeuticã este foarte apropiatã de cea toxicã. glicozide cu acþiune marcatã asupra muºchiului inimii. . DEGEŢELUL Degeþelul-roºu ºi degeþelul-lânos (Digitalis purpurea ºi Digitalis lanata) sunt plante ierboase renumite pentru principiile lor active cu importanþã unanim recunoscutã în tratamentul bolilor de inimã. Frunzele de degeþel conþin. a medicamentelor pentru tratarea bolnavilor cu insuficienþã cardiacã în diverse stadii de evoluþie. Acest fapt duce de multe ori la supradozare. tulburãri psihice ºi moarte. tulburãri dramatice ale circulaþiei sanguine la nivelul extremitãþilor. tulburãri de ritm cardiac. speciile de degeþel sunt utilizate pe scarã largã pentru fabricarea. pe lângã alte principii active. iar speciile medicinale de degeþel stau la baza fabricãrii numeroaselor medicamente cu efect cardiotonic. dintre care amintim. gangrena extremitãþilor. Pulberea din frunze de degeþel este ºi în prezent comercializatã sub forma comprimatelor Digitalis. Digoxinul. caracterizatã prin convulsii. moartea intrauterinã a fãtului. Administrarea necorespunzãtoare a preparatelor din cornulsecarei poate duce la accidente grave ca: rupturi uterine. cu apariþia fenomenelor toxice: tulburãri digestive.

narcoticã.212 Incursiune în FITOTERAPIE LĂCRĂMIOARA Lãcrãmioara (Convalaria majalis). halucinogenã. Face parte din familia Solanaceae ºi conþine alcaloizi cu acþiune antispasticã. Din partea aerianã a plantei se preparã medicamente cardiotonice ºi diuretice. foarte puternicã asupra inimii. MĂSELARIŢA Mãselariþa (Hyoscyamus niger) este o plantã ierboasã cu tulpinã ºi frunze pãroase. Planta conþine glicozide cu acþiune specificã. . lipicioase ºi flori în formã de clopoþei de culoare gãlbuie cu nervuri roºiatice. greþuri ºi vãrsãturi. cei mai reprezentativi fiind hiosciamina ºi scopolamina. este una dintre florile îndrãgite. convalatoxozida). numitã ºi mãrgãritãrel. Supradozarea duce la apariþia fenomenelor toxice manifestate prin ameþeli. precum ºi acþiune diureticã pronunþatã (de exemplu. cu aspect ºi parfum extrem de plãcute.

cât ºi printre cei de neam împãrãtesc. Are frunze mari ºi flori în formã de clopoþei alungiþi. Descântece. Toate pãrþile mãtrãgunei – frunzele. atât printre oamenii simpli din popor. Mãtrãguna este o plantã ierboasã rãmuroasã. Fructele se prezintã sub forma unor boabe de culoare neagrã ºi pot fi confundate de copii cu cireºele negre. Frunzele conþin hiosciaminã. determinã dilatarea pupilei ºi bronhiilor ºi încetinesc miºcãrile peristaltice ale intestinului. intrigi ºi otrãviri scriu cu literele lor temute istoria acestei plante. Atropina este utilizatã frecvent în oftalmologie. magie ºi ocultism. Intoxicaþia cu mãtrãgunã se manifestã prin uscarea gurii ºi a pielii. coloraþi în violet. De numele ei erau legate în trecut multe credinþe ºi practici la limita dintre religie. de talie înaltã. Aceastã fazã se poate continua prin comã profundã ºi moarte. senzaþie intensã de sete. înroºirea ºi învineþirea feþei. Mãtrãguna stã la baza fabricãrii unor medicamente ca Foladonul.Specii locale cu toxicitate crescutã 213 MĂTRĂGUNA Mãtrãguna (Atropa belladonna) mai este numitã ºi doamnã-mare sau cireaºalupului. convulsiile. În urmãtoarea fazã apar agitaþia psihicã ºi motorie. . dupã care intervine o fazã paraliticã în care persoana intoxicatã îºi pierde cunoºtinþa. acþiune excitantã asupra sistemului nervos central. scopolaminã. atropinã. dilatarea pupilelor. fructele ºi rãdãcinile – sunt toxice. cu acþiune inhibitoare asupra terminaþiilor nervoase ale sistemului nervos parasimpatic. halucinaþiile. bãtãile inimii ºi respiraþia sunt din ce în ce mai slabe ºi mai rare. Extractele de beladonã sunt utilizate ca antispastice în enterocolite. Principiile active din frunzele de mãtrãgunã accelereazã ritmul bãtãilor inimii. cu dungi maronii-roºcate.

o substanþã cancerigenã. cu flori frumoase. extractul de omag era folosit pentru otrãvirea sãgeþilor. se impune utilizarea în exclusivitate a varietãþii americane. Omagul este unul dintre cele mai toxice produse vegetale datoritã aconitinei. care nu prezintã componentele incriminate ºi nici riscurile arãtate.214 Incursiune în FITOTERAPIE OBLIGEANA Varietãþile locale de obligeanã (Acorus calamus). Partea recoltatã în scopuri medicinale este rãdãcina tuberizatã. Intrã în compoziþia soluþiei Tusomag. În antichitate. dupã cum s-a precizat în capitolul destinat prezentãrii plantelor din flora localã. Ciobanii au folosit. Aconitina acþioneazã asupra sistemului nervos central. albastre. Pentru evitarea acestui risc. în trecut. consideratã cel mai toxic alcaloid. asupra centrului respiraþiei ºi asupra centrului care regleazã temperatura corpului. extractul de omag pentru a otrãvi lupii ºi vulpile. OMAGUL Omagul (Aconitum napellus) este o plantã ierboasã foarte otrãvitoare. Intoxicaþiile cu aconitinã se manifestã printr-o stare iniþialã de excitaþie. conþin beta-azaronã. . urmatã de deprimarea centrilor motori din mãduvã ºi creier ºi finalizatã cu moartea prin paralizie respiratorie ºi cardiacã. ale cãror petale seamãnã cu un coif.

Toate pãrþile plantei conþin glicozide cu acþiune asupra muºchilor inimii. amorþirea limbii. Supradozarea poate duce la fenomene grave de intoxicaþie. Acest principiu activ are o acþiune mai întâi psihoexcitantã. însã trebuie subliniat cã. Astfel de intoxicaþii sunt raportate frecvent în þãrile din nordul Africii unde se consumã absint. cu parfum delicat.Specii locale cu toxicitate crescutã 215 OLEANDRUL Oleandrul sau leandrul (Nerium oleander) este un arbust ornamental cu frunze mici. PELINUL Pelinul (Artemisia absinthium) este o plantã medicinalã ºi aromaticã bine cunoscutã. vãrsãturi. Din acest motiv preparatele din oleandru au fost folosite în tratarea afecþiunilor cardiace. o bãuturã alcoolicã preparatã din pelin. . precum ºi acþiune diureticã. Existã cel puþin un caz semnalat în literatura de specialitate de intoxicaþie mortalã prin ingestia unei cantitãþi mari de preparate fitoterapeutice din oleandru. pelinul este toxic datoritã uleiului volatil care conþine tuionã. manifestatã prin tremur ºi convulsii. comã ºi în final moarte. tulburãri ale bãtãilor inimii. manifestate prin greþuri. tulburãri de vorbire. apoi o acþiune narcoticã ce determinã treptat o stare de stupoare. lucioase ºi flori de culoare roz-trandafirie. în doze mari. Utilizarea raþionalã este justificatã. plãcut.

Datoritã efectului puternic asupra inimii poate provoca stop cardiac. SULFINA Sulfina (Melilotus officinalis). tanin. ulei volatil. cãreia i se mai spune ºi dediþel galben. este o plantã ierboasã. saponine. prelungirea timpului de protrombinã. de culoare galben-strãlucitor. în locuri însorite. vezi prezentarea de la capitolul destinat florei medicinale locale). este o plantã ierboasã din familia leguminoaselor (pentru detalii. sãruri minerale. rãºini. . Ruºcuþa de primãvarã conþine glicozide cu acþiune asupra inimii (adonitoxinozida. numitã ºi sulcinã. prin pãºuni ºi fâneþe. Se va administra numai la indicaþia medicului. pe pante. fitosteroli. în capãtul ei aflându-se o floare cu diametrul de 8 cm. Înfloreºte în lunile aprilie-mai. dar mai ales în cele de deal ºi podiº. înguste. adonidozida). înaltã de pânã la 40 cm. dar ºi în caz de migrene. în perioada apriliemai. Prezenþa cumarinei în produsele medicinale poate determina prin supradozare tendinþa la hemoragii. Tulpina este dreaptã. De la ruºcuþa de primãvarã se recolteazã pãrþile aeriene (Herba Adonidis). Planta a fost folositã pentru eliminarea apei la pacienþii cu suferinþe ale inimii.216 Incursiune în FITOTERAPIE RUŞCUŢA DE PRIMĂVARĂ Ruºcuþa de primãvarã (Adonis vernalis). Creºte în toate zonele þãrii. înfrunzite ºi înflorite. cu numeroase frunze verzi. ramificate ºi rãsfirate.

Toate aceste informaþii sunt semnale de alarmã care pun sub semnul îndoielii . Doza terapeuticã a protoveratrinelor din compoziþia plantei este foarte apropiatã de doza toxicã. Principiile active. Fenomenele secundare toxice se manifestã prin greaþã. Are frunze mari. Au fost reclamate numeroase cazuri în care administrarea preparatelor din tãtãneasã a dus la apariþia de leziuni hepatice foarte severe. În partea superioarã a tulpinii. tãtãneasa administratã intern în doze mari poate produce intoxicaþie generalizatã cu paralizie centralã. cu peri pe faþa inferioarã. aritmie cardiacã ºi tulburãri nervoase. vomã. au acþiune iritantã asupra mucoaselor. de culoare alb-verzui. protoveratrine. ar putea induce tumori canceroase. iar cercetãrile experimentale atrag atenþia asupra faptului cã simfitina. În scop medicinal se recolteazã rizomul care conþine numeroºi alcaloizi. un compus prezent în plantã.Specii locale cu toxicitate crescutã 217 ŞTIRIGOAIA ªtirigoaia (Veratrum album) este o plantã toxicã ierboasã. TĂTĂNEASA Tãtãneasa (Symphytum officinale) este o plantã foarte rãspânditã ºi foarte popularã printre adepþii fitoterapiei. contracturi ale glotei. Prin conþinutul de alcaloizi. care se dezvoltã numai dupã mai mulþi ani. se grupeazã florile mici. ceea ce a dus la numeroase accidente. care creºte în zonele de munte.

colinã. având vârfurile rotunjite ºi culoarea verde chiar ºi în anotimpul rece. acesta fiind ºi motivul pentru care ºi-a câºtigat o popularitate rar întâlnitã ca remediu fitoterapeutic în cazul hipertensiunii arteriale. pãrul. tulburãri de ritm ale inimii etc. duc la scãderea tensiunii arteriale. frasinul. Pe lângã principiile hipotensive. manifestate prin încetinirea bãtãilor cardiace. Prudenþa impune limitarea folosirii chiar ºi pe cale externã. viscotoxinã ºi alte substanþe încã neidentificate. Vâscul conþine saponozide triterpenice.218 Incursiune în FITOTERAPIE administrarea pe cale internã a preparatelor medicinale din tãtãneasã. Necunoºterea sursei de pe care s-a recoltat vâscul sau administrarea în doze neadecvate este însoþitã de riscuri importante. Majoritatea fitoterapeuþilor considerã cã utilizarea vâscului trebuie admisã numai sub stricta supraveghere a medicului. cum ar fi arþarul. sunt dispuse câte douã-trei la nivelul ramificaþiilor tulpinii. salcâmul. salcâmul. ca niºte mãrgele translucide. slãbirea pulsului. albe. utilizându-se numai preparate obþinute din surse sigure. obþinute prin macerarea la rece a ramurilor cu frunze ale vâscului. care pânã în prezent nu pare sã prezinte riscuri importante. acetilcolinã. sau pe pomi fructiferi: mãrul. Varietãþile cele mai puþin toxice sunt cele care cresc pe mãr ºi pãr. plopul. VÂSCUL Vâscul (Viscum album) este o plantã parazitã care se poate fixa pe diverºi arbori. vâscul mai conþine principii cu acþiune toxicã asupra inimii ºi un toxic respirator. plopul. . Planta are ramuri care se divizeazã în douã ºi frunze dispuse tot în perechi la capãtul ramurilor. Preparatele din vâsc. teiul. Toxicitatea cea mai pronunþatã o are vâscul care paraziteazã arþarul. frasinul. salcia. Fructele.

cu flori de culoare violet ºi fructe bace negre.Specii locale cu toxicitate crescutã 219 ZÂRNA Zârna (Solanum nigrum) este o plantã toxicã din familia solanaceelor. PLANTE CU TOXICITATE CRESCUTĂ SAU EFECTE ADVERSE LA SUPRADOZARE Arnica. Toxicitatea se datoreazã solaninei ºi se manifestã prin stãri de paralizie. degeþelul-roºu (Digitalis purpurea ºi Digitalis lanata) Feriga (Dryopteris filix mas) Floarea-paºtelui (Anemone Pulsatilla) Lãcrãmioara (Convalaria majalis) Laurul. frecvent întâlnitã pe marginea drumurilor. dureri abdominale etc. stãri de agitaþie. Anthodium cinae) Lobelia (Lobelia inflata) . carul-zânelor (Arnica montana) Brânduºa de toamnã (Colchicum autumnale) Cetina de negi (Juniperus sabina) Cânepa-codrului (Eupatorium cannabinum) Cârcelul (divese specii de Ephedra) Cârmâzul (specii de Phytolaca) Cornul-secarei (Secale cornutum) Cucuta (Conium maculatum) Degeþelul-lânos. ciumãfae (Datura stramonium) Kawa (Piper methysticum) Limbricariþa (Artemisia cina. Pentru evitarea riscurilor este absolut necesarã evitarea utilizãrii interne.

leandrul (Nerium oleander) Popivnic. brebenocul (Vinca minor) Vetricea (Tanacetum vulgare) Vinariþã (Asperula odorata. virnanþ (Ruta graveolens) Spânzul (Helleborus niger) Sãpunariþa (Saponaria officinalis) ªtirigoaia (Veratrum album) Saschiul. Solanum dulcamara) . Asperula arvensis) Vâscul (Viscum album) Zârna (Solanum nigrum. Bryonia dioica) Nemþiºori de câmp. drobul (Sarothamnus scoparius) Mãselariþa (Hyoscyamus niger) Mutãtoarea (Bryonia alba. piperul-lupului (Asarum europaeum) Rauwolfia (Rauwolfia serpentina) Rodul-pãmântului (Arum maculatum) Ruta. pintenar (Delphinium consolida) Nucºoara (Myristica fragrans) Omagul (Aconitum napellus) Oleandrul.220 Incursiune în FITOTERAPIE Mãtrãguna (Atropa belladonna) Mãturicea.

fumatul. diabetul zaharat. guta. boli caracterizate prin dureri de mare intensitate apãrute brusc la nivelul inimii. tratament medicamentos. în cazul infarctului. dieta cu exces de grãsimi saturate ºi zaharuri rafinate. ajungându-se la infarct miocardic acut. evitarea tuturor toxicelor ºi a exceselor ºi. sedentarismul ºi altele. Dat fiind caracterul . Digoxin. Lanatozid). folosite pe scarã largã în tratamentul insuficienþei cardiace (Digitalis. La apariþia acestei boli contribuie aºa-numiþii factori de risc: hipercolesterolemia. hipertensiunea arterialã. ori de câte ori este necesar. obezitatea. angina pectoralã se poate complica. sunt preparate din plante: degeþelul-roºu ºi degeþelul-lânos. un program de activitate fizicã aerobicã adecvat gradului de toleranþã la efort. în cazul anginei. Dacã nu este tratatã. Cardiopatia ischemicã trebuie sã fie diagnosticatã ºi necesitã un tratament complex care include regim alimentar riguros.7 PLANTELE MEDICINALE ÎN TRATAMENTUL BOLILOR CARDIOPATIA ISCHEMICĂ Cardiopatia ischemicã se manifestã în principal sub forma anginei pectorale sau a infarctului miocardic. Principalele medicamente cu efect cardiotonic. cu o duratã mai scurtã. sau mai prelungitã.

talpa-gâºtii. În toate situaþiile este necesarã înlãturarea cauzei care le determinã. util în cazul palpitaþiilor ºi în general în tulburãrile cardiace pe fond nervos. numai la indicaþia ºi sub supravegherea medicului. este recomandatã folosirea plantelor medicinale cu acþiune hipocolesterolemiantã (vezi mai jos: ateroscleroza). ceea ce îngreuneazã curgerea sângelui în teritoriile respective. ATEROSCLEROZA Ateroscleroza constã în îngroºarea pereþilor vaselor de sânge. valeriana. Un ceai combinat. Se pun la infuzat 2 linguriþe de amestec de plante la 1 canã cu apã. organele afectate suferã tot mai sever ºi în cele din urmã pot ceda. care se poate manifesta sub forma anginei pectorale. Ateroscleroza poate avea diverse localizãri. Plantele medicinale recomandate în palpitaþii sunt urmãtoarele: pãducelul. Când apare la nivelul vaselor coronare. Aceasta poate duce în timp la apariþia bolii coronariene. vorbim de aterosclerozã coronarianã.222 Incursiune în FITOTERAPIE potent al acestor droguri se impune utilizarea preparatelor cu dozare precisã. talpa-gâºtii. se preparã dintr-un amestec în pãrþi egale de frunze ºi flori de pãducel. a infarctului miocardic sau . alcool sau în diverse boli de inimã. Se beau 2 cãni pe zi. organice sau cu substrat nervos. Pe mãsurã ce arterele se înfundã ca urmare a dezvoltãrii aterosclerozei. respectiv tratarea bolii în contextul cãreia se manifestã. valeriana sau odoleanul ºi teiul. Urmãtoarele plante au utilitate doveditã fãrã a fi însoþite de riscuri: pãducelul. talpa-gâºtii. ceai. flori de tei ºi rãdãcinã de valerianã (pentru a obþine o cantitate de 100 g de amestec uscat se vor folosit câte 25 g din fiecare plantã). Ca mãsurã de fond. PALPITAŢIILE Palpitaþiile sunt bãtãi de inimã neregulate care pot surveni în numeroase situaþii: abuz de cafea.

Pe de altã parte. nicotinã. reducerea adecvatã a grãsimilor saturate ºi a colesterolului alimentar. dar o jumãtate dintre . anghinarea. Iatã câteva dintre ele: Plantago psyllium (plantã asemãnãtoare inului. schinduful. Subliniem faptul cã în tratamentul aterosclerozei este vitalã modificarea corespunzãtoare a alimentaþiei. datoritã conþinutului lor de flavonoizi. extractul de flori de tei. la rândul lui. evitarea sedentarismului. cafeinã) ºi adaptarea la stres. care. Aceastã boalã cuprinde 10-20% din întreaga populaþie. ginseng-ul. au proprietãþi antioxidante. HIPERTENSIUNEA ARTERIALĂ Hipertensiunea arterialã se defineºte a fi creºterea tensiunii arteriale maxime (sistolice) peste 160 mmHg ºi a tensiunii arteriale minime (diastolice) peste 95 mmHg. fãina din seminþe de in. însoþit de diverse grade ºi forme de paralizie. foarte bogat în picnogenol. în special de colesterol ºi grãsimi saturate. adoptarea unei diete bogate în alimente de origine vegetalã. este mult influenþat de aportul de grãsimi alimentare. Principalul factor incriminat pentru apariþia ºi agravarea bolilor cardiovasculare de naturã ateroscleroticã este colesterolul sanguin crescut. valorile tensionale indicã o hipertensiune de graniþã. uleiul de citronela (Cymbopogon citratus). existã o mulþime de plante care. Când fenomenul apare la nivelul vaselor creierului. Un exemplu relevant în acest sens este extractul de pin maritim. înlãturarea toxicelor (alcool.Plantele medicinale în tratamentul bolilor 223 a morþii subite. care nu creºte în România). precum ºi uleiul de luminiþã (Oenothera biennis). pe acest fond poate sã aparã un atac vascular cerebral. contribuind alãturi de alþi factori antioxidanþi la prevenirea oxidãrii colesterolului ºi la prevenirea formãrii trombilor. vorbim de aterosclerozã cerebralã. gãlbenelele. Existã plante medicinale a cãror acþiune favorabilã asupra colesterolului sanguin a fost observatã. Între 140/90 mmHg ºi 160/95 mmHg.

Datoritã riscurilor de care este însoþitã folosirea vâscului. prin proprietãþile protectoare pentru vasele sanguine. . De asemenea. Reserpina obþinutã din planta Rauwolfia serpentina intrã în compoziþia celor mai frecvent folosite medicamente antihipertensive: Hiposerpil. talpa-gâºtii.224 Incursiune în FITOTERAPIE hipertensivi nu-ºi trateazã boala. de la caz la caz. anghinarea. pot fi utile preparatele din afin ºi toate celelalte plante cu un conþinut mare de bioflavonoizi. Indirect. Alãturi de medicaþie sunt la fel de importante mãsurile de ameliorare a stilului de viaþã. un regim optim de activitate fizicã ºi controlul stresului. Printre plantele recomandate de mulþi autori se aflã ºi vâscul (Viscum album). Multe dintre medicamentele antihipertensive sunt de provenienþã vegetalã. o plantã care paraziteazã diferite specii de pomi ºi copaci. cozile de cireºe ºi altele. conform indicaþiilor medicului. Raunervil. Dintre aceste plante ºi produse fitoterapeutice enumerãm: frunzele de mesteacãn. În tratamentul hipertensiunii arteriale. medicaþia antihipertensivã condusã de specialist este un pilon de bazã. pãpãdia. pot fi utile plante cum sunt pãducelul. prin exces de sare. limitarea aportului de sare. În cazurile în care celelalte remedii fitoterapeutice nu dau rezultatele scontate. considerãm cã este preferabilã evitarea acestei plante ºi completarea tratamentului cu medicaþia antihipertensivã. Hipazin. În formele uºoare ºi moderate. prin adoptarea unei alimentaþii sãnãtoase. majoritatea plantelor cu efect diuretic îºi gãsesc un loc în încercarea de menþinere în limite normale a valorilor tensiunii arteriale. pentru cã ea este mult timp asimptomaticã. mai ales în formele severe. concretizându-se. obezitate (exces de calorii) ºi/sau consum de alcool. Dintre factorii de risc implicaþi în apariþia acestei boli alimentaþia este unul important. unii recurg la preparate din vâsc.

evitarea ortostatismului (a statului în picioare) prelungit etc. Tratamentul varicelor urmãreºte. extractele din frunzele arborelui templier (Ginkgo biloba) cum ar fi Ginkor fort. Acest lucru se realizeazã prin scleroterapie sau prin îndepãrtare chirurgicalã. În faza incipientã. Aproximativ 20% dintre adulþi prezintã varice. varicele sunt localizate în jumãtatea inferioarã a corpului. Existã ºi preparate orale cu troxerutin. Insuficienþa venoasã prelungitã poate determina modificãri trofice cronice la nivelul gambelor care sã ducã la pigmentãri maronii ale pielii ºi chiar la ulcere varicoase.Plantele medicinale în tratamentul bolilor 225 BOALA VARICOASĂ ŞI HEMOROIZII Boala varicoasã se caracterizeazã prin apariþia unor dilataþii permanente ºi neregulate la nivelul vaselor de sânge venoase. Folosirea de substanþe venotonice din plante poate fi consideratã ca un tratament adjuvant. senzaþie care dispare pânã dimineaþa. În acest sens se vor folosi preparatele pe bazã de castan sãlbatic – Variterpul sau preparatele cu troxerutin – Venoruton sau Troxevasin. Ultima mãsurã este tratamentul de îndepãrtare a varicelor. De obicei. la sedentari . mai ales seara. La femei. prin mãsuri profilactice împiedicarea dezvoltãrii varicelor ºi a complicaþiilor lor prin exerciþiu fizic regulat (mers pe jos. varicele sunt asimptomatice. Mai târziu încep sã aparã dureri. senzaþia de picioare grele ºi edeme – picioarele se umflã. varicele sunt de cinci ori mai frecvente decât la bãrbaþi. Astfel. mai ales la nivelul membrelor. înot). sângele are tendinþa sã stagneze ºi sã producã o dilataþie a peretelui venelor. crampe. Hemoroizii sunt dilataþii ale venelor hemoroidale (situate la nivelul pãrþii terminale a intestinului gros) manifestate prin dureri ºi hemoragii. pulsaþii. Pacienþii care cer intervenþia medicului în aceastã fazã o fac pentru cã venele dilatate ºi întortocheate sunt inestetice. datoritã forþei gravitaþionale ºi a funcþionãrii deficitare a valvelor venoase. care apar mai ales la persoanele constipate. purtarea de ciorapi medicinali.

spãlãturi sau bãi locale. Ei pot fi ºi un semn de debut în cancerul rectal. pentru a permite un scaun uºor. BOLILE REUMATICE Bolile reumatice sunt un grup de afecþiuni cu forme de manifestare. care agraveazã iritaþia. hemoroizilor. de o alimentaþie condimentatã sau de alcool. frunze de pãtlaginã.226 Incursiune în FITOTERAPIE ºi la femeile gravide. Tratamentul artrozelor constã în primul rând în normalizarea greutãþii corporale. cu ceaiuri din plante cu efect astringent. Cea mai frecventã afecþiune din acest grup este reumatismul degenerativ sau artroza. Printre plantele cu utilitate în tratamentul varicelor. localizãri ºi cauze diferite. Tocmai din acest motiv. este necesarã intervenþia competentã a medicului. tãtãneasa. flebitelor ºi a altor afecþiuni ale vaselor de sânge venoase sunt recunoscute castanul sãlbatic. antiseptic. la 1 litru de apã ºi se foloseºte sub formã de comprese. Se preparã o infuzie din 100 g de amestec de plante uscate. Un ceai combinat. prunele. care va recomanda un tratament diferenþiat în funcþie de cauze. Excesul poate duce însã la diaree. urzicã ºi flori de muºeþel. grâul integral. util în astfel de situaþii. se impune evitarea condimentelor. localizare ºi stadiu de evoluþie. sulfina. iar dieta trebuie sã fie uºor laxativã. evitarea activitãþilor fizice care produc o uzurã . Durerea în perioadele de inflamaþie a hemoroizilor este datã de constipaþie. În fiecare dintre ele. hamamelis. ºi în general alimentele bogate în fibre. mai voluminos. care nu iritã mucoasa analã. De aceea sunt indicaþi fulgii de ovãz. moale. se poate prepara din flori de coadaºoricelului. ca o primã mãsurã. urzica-moartã. Pentru tratamentul extern al hemoroizilor se recomandã aplicarea unor comprese. spãlãturi sau bãi locale de 2 ori pe zi. Un rol important în combaterea constipaþiei îl are ºi aportul adecvat de apã care favorizeazã pasajul materiilor fecale (vezi mai jos: constipaþie). calmant. în pãrþi egale. antiinflamator.

frasinul. dar ºi al altor boli reumatismale sunt: scoarþa de salcie. împachetãri cu parafinã) sunt deosebit de utile. brusturele. Peste 40% dintre bolnavi regãsesc în familia lor alte persoane cu aceeaºi boalã. mesteacãnul. cât ºi în vederea încetinirii uzurii articulaþiilor. teci de fasole – 1 parte. Împachetãrile calde (comprese umede calde. Popular. pirul. Se strecoarã ºi se beau 2-3 cãni pe zi. cu cât utilizarea fãrã discernãmânt a medicaþiei analgezice ºi antiinflamatoare (aspirinã. socul. evitarea frigului ºi a umezelii. ienupãrul. Se pun 2 linguriþe din amestecul de plante în 1 canã cu apã clocotitã ºi se fierbe cca 2 minute dupã care se lasã în repaus încã 15 minute. flori de soc – 1 parte. cu atât mai mult. purtarea îmbrãcãmintei cãlduroase. angelica. turiþa-mare. scoarþã de salcie mãrunþitã – 2 pãrþi. creþuºca. respectiv prevenirea . indometacin. aceasta fiind mai frecvent întâlnitã la bãrbaþi decât la femei. ibuprofen. Cele mai utilizate plante în tratamentul artrozei. boala se mai numeºte ºi podagrã. mãtasea de porumb. Tratamentul. meriºorul.Plantele medicinale în tratamentul bolilor 227 accentuatã a articulaþiilor afectate. diclofenac etc. Un ceai combinat recomandat în bolile reumatice se preparã amestecând urmãtoarele plante. fãina de muºtar sub formã de cataplasme ºi bãile generale în apã cu muguri de pin. dreþe. Fizioterapia este importantã ºi indispensabilã atât în combaterea durerilor articulare. lemn-dulce – 1 parte. frunze de frasin – 2 pãrþi. osul-iepurelui. urzica. coada-calului – 1 parte.) are efecte adverse redutabile. Fitoterapia îºi gãseºte ºi ea utilitatea alãturi de mijloacele fizioterapiei în calmarea durerilor. astfel: frunze de mesteacãn – 2 pãrþi. trifoiul-roºu. cozile de cireºe. Dupã înlãturarea durerii ºi spasmului muscular se impune un program kinetoterapeutic regulat ºi de lungã duratã. GUTA Guta este o boalã metabolicã ce se caracterizeazã prin creºterea concentraþiei de acid uric în sânge ºi prin depozitarea uraþilor (cristale de acid uric) în dreptul articulaþiilor mici.

vârfuri înflorite de pelin – 2 pãrþi. amintim: þintaura. cicoarea. INAPETENŢA Scãderea sau pierderea poftei de mâncare (inapetenþã. Primul pas esenþial în cazul inapetenþei este stabilirea cauzei ºi înlãturarea acesteia. mãghiranul. astfel: albãstrele – 2 pãrþi. fructe de coriandru – 1 parte ºi mãceºe – 2 pãrþi. De mare ajutor pot fi condimentele care în majoritatea lor sunt pe drept considerate plante medicinale. miºcare regulatã în aer liber. sunt utile urmãtoarele mãsuri igienice: servirea mesei la ore regulate. implicã schimbãri importante ale regimului alimentar ºi un aport adecvat de lichide. Se infuzeazã 2-3 linguriþe din amestecul uscat de plante la 1 canã cu apã ºi se administreazã 2 linguri cu 30 de minute înainte de masã. schinelul. Pentru restabilirea. Dintre numeroasele plante care stimuleazã pofta de mâncare. de obicei folosite în amestec. cimbriºorul. brusturele. frasinul. osuliepurelui. coada-ºoricelului . respectiv stimularea poftei de mâncare. turiþa-mare ºi urzica. depurativ. . mãtasea de porumb. anghinarea. mesteacãnul. socul. obligeana.228 Incursiune în FITOTERAPIE acceselor acute de gutã. infecþii ale cãilor respiratorii însoþite de febrã). schinel – 2 pãrþi. anasonul. coriandrul. genþiana. lichenulrenului. gustãri între mese. antiinflamator: afinul. pãpãdia. poate fi semnul unor boli grave (cancer.). anorexie) se poate datora unor obiceiuri alimentare greºite (mese la ore neregulate. abþinerea de la gustãri între mesele principale. tuberculozã) sau – foarte frecvent – al unor boli obiºnuite (gripã. consumarea dulciurilor etc. servirea mesei într-o ambianþã plãcutã. grija pentru aspectul atrãgãtor al mâncãrii. Un ceai combinat recomandat în situaþii de scãdere a poftei de mâncare se preparã amestecând urmãtoarele plante. Ceaiurile cele mai recomandate sunt cele din plante cu efect diuretic.

dar . Pe lângã tratamentul de bazã igienico-ditetetic ºi medicamentos se pot folosi urmãtoarele specii de plante: fructele de afin. Un ceai combinat. dar care au în comun prezenþa ulcerului. Ea apare mai ales dupã mese. METEORISMUL ABDOMINAL Prin balonare (meteorism) se înþelege o stare de disconfort abdominal cauzatã de acumularea de gaze în stomac sau intestin.Plantele medicinale în tratamentul bolilor 229 ULCERUL GASTRIC ŞI DUODENAL Ulcerul gastric ºi ulcerul duodenal sunt douã boli diferite ca localizare (prima situatã la nivelul stomacului. În þara noastrã. atunci când este legatã de tulburãri în activitatea motorie a tubului digestiv. obligeana. uleiul de cãtinã albã. având un caracter temporar. lemnul-dulce. În boala ulceroasã regimul dietetic este primordial. varza ºi ale câteva legume verzi conþin un factor antieroziv sau antiulceros. se preparã din urmãtoarele plante astfel: flori de gãlbenele – 2 pãrþi. Folosirea sucului de varzã. care favorizeazã vindecarea eroziunilor mucoasei gastrice sau duodenale. Fructele de avocado. frecvenþa bolii este de 6-8%. flori de muºeþel – 2 pãrþi. util în ulcerul gastric ºi duodenal. flori de coada-ºoricelului – 2 pãrþi. sunãtoarea. muºeþelul. adicã a unei leziuni la nivelul mucoasei locale. numit „vitamina U”. Boala este întâlnitã mai ales în þãrile cu un nivel de trai ridicat unde are o incidenþã de 12-14% din totalul populaþiei adulte. gãlbenelele. ulcerul duodenal fiind de 3-5 ori mai frecvent decât cel gastric. iar cealaltã la nivelul duodenului (prima porþiune a intestinului subþire). rãdãcinã de valerianã mãrunþitã – 1 parte. Se pun 2 linguriþe de plante uscate la infuzat în 1 canã cu apã. pãpãdie – 3 pãrþi. simplu sau în combinaþie cu sucul de þelinã grãbeºte vindecarea ulcerului. Nu este consideratã o boalã în sensul strict al cuvântului. Se beau 1-2 cãni pe zi timp de 4-6 sãptãmâni.

colici) abdominale. ciroza hepaticã. ulcerul gastric sau duodenal. Se pot administra fie sub forma ceaiurilor simple. ghimberul. Forma de manifestare cea mai comunã a acestei boli este diareea. fie în diverse combinaþii. sau chiar anumite forme de cancer ale tubului digestiv. ale intestinului gros. mãghiranul. balonãrile cronice persistente acompaniazã hepatita acutã sau cronicã. ENTEROCOLITELE ŞI DIAREEA Enterocolitele acute reprezintã inflamaþii de scurtã duratã ale mucoasei intestinale. Eliminarea acestor factori constituie nu numai o mãsurã preventivã. cu gura închisã. ascita. boli ale pancreasului. coriandrul. anghinarea. Dintre plantele utile în combaterea stãrilor de meteorism amintim: anasonul. însoþitã de dureri (crampe. salvia. feniculul. lapte. În timp ce prima categorie menþionatã poate fi relativ favorabil influenþatã de un regim adecvat. roiniþa. Tratamentul include instituirea unui regim alimentar bogat în lichide. ci ºi primul pas al tratamentului. uneori însoþitã de vãrsãturi. când caracterizeazã o anumitã suferinþã cronicã a unui organ digestiv. La fel de important este ca mestecatul sã fie bine fãcut pentru a favoriza o digestie cât mai completã a alimentelor. Pentru cazurile mai uºoare. busuiocul. în doze mici ºi repetate. Unul dintre cele mai indicate preparate fitoterapeutice . alimentele prea reci sau prea calde sau consumate în cantitãþi excesive). mâncãruri grase. bolnavul trebuie sã mãnânce încet. sã nu vorbeascã în timp ce mestecã pentru a reduce la minimum „înghiþirea aerului”.230 Incursiune în FITOTERAPIE poate fi ºi persistentã. Boala apare în urma unei infecþii la nivelul tubului digestiv sau datoritã consumului unor alimente care accelereazã miºcãrile intestinale sau afecteazã activitatea enzimelor intestinale (fructe crude. Când se asociazã ºi inflamaþia stomacului ºi a intestinului gros se numeºte gastroenterocolitã. sovârvul.

Un ceai combinat. mai ales la copii. astfel: turiþã-mare – 1 parte. coada-racului. busuioc. rãdãcinã de cerenþel – 3 pãrþi. busuiocul. rãchitan. rãdãcinã de cerenþel. cimbriºor – 1 parte. porumbe. nalbãmare. pudrã de roºcove. menta. roiniþã . astfel: flori de muºeþel – 2 pãrþi. chimenul. scoarþã de stejar. coada-racului. utilizat în enterocolite însoþite de scaune diareice.Plantele medicinale în tratamentul bolilor 231 este ceaiul de sunãtoare. cimbriºorul. frunze de nuc – 1 parte. Este necesar sã fie evitate sucurile ºi fructele citrice. Pentru aceasta se recomandã prepararea urmãtorului amestec: ½ linguriþã de sare de bucãtãrie + 1 linguriþã de bicarbonat de sodiu + ½ linguriþã de clorurã de potasiu + 3 linguri de zahãr. Aceste lichide trebuie sã compenseze ceea ce se pierde prin diaree ºi vãrsãturi. Un ceai combinat. rãchitan – 1 parte. Dupã 2-3 zile se revine progresiv la alimentaþia normalã. coada-racului – 1 parte. coada-ºoricelului. Pentru calmarea acestora existã numeroase plante cu acþiune antispasticã: anasonul. muºeþelul. muºeþel. se preparã din urmãtoarele plante. completat cu administrarea supei de orez sau de zarzavat. troscot. unguraº. dud. mentã. Din 2 linguriþe de amestec de plante la 1 canã cu apã se preparã un decoct. talpa-gâºtii – 1 parte. Se vor administra 50-100 ml de soluþie pe orã (dacã apar vãrsãturi. meriºor. scoarþã de stejar mãrunþitã – 1 parte. fructe de fenicul – ½ parte. folositor în colicile abdominale. Colicile însoþesc de cele mai multe ori diareea ºi sunt un simptom obiºnuit în enterocolite. se micºoreazã cantitatea pentru ca ingestia de lichid sã fie mai bine toleratã). coriandrul etc. Toate acestea se amestecã într-un litru de apã fiartã. creþiºoarã. sunãtoare – 2 pãrþi. murul. este necesarã o rehidratare oralã. feniculul. Alte ceaiuri utile în combaterea diareei din enterocolite sunt cele din fructe ºi frunze de afin. Se beau 3 cãni de ceai pe zi. este preparat din urmãtoarele plante. În caz de diaree mai severã. cafeaua ºi bãuturile calde.

piperul. Se pun la infuzat 3 linguriþe din amestecul de plante la 1 canã cu apã ºi se beau 3 cãni de ceai neîndulcit pe zi. rântaºuri. Se recomandã somnul în poziþie semiºezândã (cu capul ºi trunchiul mai ridicate. precum ºi mâncãrurile prea grase. sosuri. Prevenirea acestor simptome se face printr-un regim alimentar special. pe perne) pentru a preveni refluxul în esofag al alimentelor consumate. sunãtoarea.). Se vor exclude cafeaua. AFECŢIUNILE HEPATO-BILIARE O afecþiune frecvent întâlnitã este hipotonia veziculei biliare. o deficienþã în funcþionalitatea vezicii biliare cauzatã de dilatarea (creºterea în volum) acesteia ºi de scãderea puterii ei de a se contracta ºi de a elimina în circuitul digestiv cantitatea întreagã de bilã care este necesarã proceselor digestive. precum ºi cele iritante (condimente.232 Incursiune în FITOTERAPIE – 1 parte. Din aceste motive bolnavii se . alimentele prea reci sau fierbinþi. Dacã totuºi se consumã ºi cina. ARSURILE RETROSTERNALE Arsurile retrosternale apar în urma pãtrunderii conþinutului gastric în esofag. mai ales cele dulci (sucuri Cola. fructe). Este foarte important sã se evite. fie din cauza închiderii incomplete a inelului muscular dintre esofag ºi stomac. compoturi etc. flori de coada-ºoricelului – 3 pãrþi. Ceaiurile cu acþiune antiacidã pot fi administrate numai în prima parte a zilei ºi fracþionat în cantitãþi mici: muºeþelul. Este de preferat sã se renunþe la masa de searã. aceasta sã fie compusã din alimente uºoare (cereale integrale. prin instituirea unui program foarte regulat al servirii meselor ºi abþinerea de la gustãri între mesele principale. florile de salcâm. consumate cu cel puþin 2-3 ore înainte de culcare. floarea-patimilor. sucurile de citrice. pe cât posibil alimentele lichide. alcool). ciocolata. roºiile. mentã – ½ parte. fie din cauza trecerii anormale a stomacului în cavitatea toracicã prin orificiul esofagian (hernie hiatalã).

cauzatã de un virus sau de anumite substanþe toxice. Atunci când un calcul se mobilizeazã din vezicula biliarã. pe cãile biliare. În caz de cirozã hepaticã cu fenomene de ascitã (acumularea apei în cavitatea abdominalã) sau cu edeme ale membrelor inferioare. manifestatã prin dureri vii. turiþamare. iarba-mare. carnea ºi mãruntaiele. sub forma preparatului Silimarină. frecvenþa ajunge la 30-60%). .Plantele medicinale în tratamentul bolilor 233 plâng de jenã sau uneori chiar de durere sub coastele din partea dreaptã. formatã din ceaiuri hepatice. Poate cea mai renumitã dintre plantele utilizate în leziunile ficatului este armurariul. siminocul. coada-ºoricelului. pãpãdia. În aceastã situaþie bolnavul va adopta o dietã hidricã. muºeþelul. Litiaza biliarã constã în prezenþa calculilor în vezicula biliarã ºi/sau în cãile biliare. poate apãrea colica biliarã. este recomandatã o dietã sãracã în sare (sub 1 g/zi). rozmarinul. sunãtoarea. În toate aceste boli regimul alimentar are un rol de prim rang. untul ºi icrele. frecvenþa ei crescând cu înaintarea în vârstã (dupã 70 de ani. sunãtoarea. Alte plante utile în bolile inflamatorii ºi degenerative ale ficatului sunt urmãtoarele: anghinarea. iar preparatele din plante cu efect diuretic sunt binevenite. localizate sub rebordul costal drept. spre omoplat sau chiar spre partea stângã a abdomenului. iar remediile din plante se vor dovedi un ajutor extrem de util. balonãri. gãlbenelele. Ea afecteazã 1 din 10 adulþi. fiind una dintre cele mai frecvente boli digestive. cimbrul de grãdinã. evitând ouãle. Aceastã boalã reprezintã 90% dintre toate afecþiunile biliare. cãtina-albã. schinelul. uneori vãrsãturi. menta. cimbriºorul. brânzeturile. cruºinul. Pentru stimularea evacuãrii bilei se poate recurge la plantele cu acþiune colereticã ºi colagogã: anghinarea. Hepatita este o boalã inflamatorie a ficatului. turmericul. iradiind în spate. care se poate manifesta sub o formã acutã sau sub o formã cronicã. Dintre numeroasele plante care influenþeazã activitatea cãilor biliare cele mai indicate sunt cele cu acþiune preponderent antispasticã ºi calmantã: rostopasca. cicoarea. lichide îndulcite. rostopasca. greþuri. gust amar. sunãtoarea.

Unele dintre . cereale integrale ºi evitarea alimentelor rafinate). Constipaþia cronicã habitualã se combate în primul rând prin corectarea alimentaþiei (cantitãþi corespunzãtoare de legume. Medicul trebuie sã decidã dacã este vorba de o constipaþie secundarã unei boli sau de aºa-numita constipaþie cronicã obiºnuitã. mentã – 1 parte. afecþiunile cronice ale ficatului. CONSTIPAŢIA Prin constipaþie se înþelege eliminarea cu dificultate a materiilor fecale. coada-ºoricelului – 1 parte ºi rãdãcinã de pãpãdie – 1 parte. Se preparã un decoct din 2 linguriþe de amestec de plante la 1 canã cu apã ºi se bea câte 1 pahar. respectiv seminþele de Plantago psyllium . Se înmoaie 1-3 linguri de seminþe într-un pahar cu apã. o mãsurã salutarã. evitarea sedentarismului (instituirea unui program zilnic de miºcare în aer liber). datoritã încetinirii tranzitului intestinului gros. zarzavaturi. recomandat în hipotoniile vezicii biliare. asigurarea unei cantitãþi suficiente de lichide (ideal apã) ºi mersul la toaletã la ore fixe (cel mai indicat moment este dimineaþa. mãtase de porumb – ½ parte. De asemenea. sunãtoare – 2 pãrþi. Un astfel de supliment natural ºi fãrã riscuri îl constituie seminþele de in. frunzele de frasin. Dintre plantele medicinale cu efecte laxative ºi purgative folosite în combaterea constipaþiei amintim scoarþa de cruºin. Se consumã seara înainte de culcare. cu 30 de minute înaintea meselor principale (3 pahare pe zi). dupã trezire). constã în administrarea unor preparate din plante care cresc masa bolului fecal. dischineziile biliare. se preparã din urmãtoarele plante. uneori necesarã. gelul de aloe. în cantitate redusã ºi de consistenþã foarte fermã. senna. Vorbim despre constipaþie atunci când scaunele sunt eliminate la interval de 2-4 zile. scoarþã de cruºin – 1 parte. deoarece ea poate semnala debutul unor afecþiuni grave. Cauzele unei constipaþii recent instalate trebuie elucidate fãrã întârziere. rãdãcinile de revent. mãceºe – 1 parte. fructe. turiþã-mare – ½ parte. astfel: rostopascã – 2 pãrþi. pe lângã cele de mai sus.234 Incursiune în FITOTERAPIE Un ceai combinat.

Nu trebuie sã uitãm de usturoi care. feniculul. se pot folosi 1-4 cãþei de usturoi pe zi. constituie unul dintre cele mai bune ºi mai eficiente remedii împotriva paraziþilor intestinali. ALTE AFECŢIUNI ŞI SIMPTOME DIGESTIVE Indigestiile. la nivelul orificiului anal (la fetiþe ºi la nivelul orificiului vaginal). în afara cazurilor când datoritã convenienþelor sociale este dificil de administrat. nu fãrã a atrage încã o datã atenþia asupra riscurilor inerente ºi a obligativitãþii supravegherii medicale. deoarece în spatele unori tulburãri aparent banale se pot ascunde uneori boli serioase care trebuie depistate ºi tratate din timp. pelinul. timp de o sãptãmânã. În tratamentul acestei boli. în funcþie de vârstã. nu veþi fi nevoiþi sã recurgeþi la remediile mai potente ºi sã vã expuneþi la riscurile pe care aceste remedii le prezintã. . deoarece în dozã prea mare pot duce la reacþii adverse foarte grave. Este recomandabil sã se administreze mai întâi alte plante cu acþiune mai blândã. mai ales dacã neplãcerile persistã. Principiul stabilirii cauzei este important ºi în aceste situaþii. Dacã veþi þine cont de indicaþiile cu privire la regimul alimentar ºi stilul de viaþã în ansamblul sãu. precum ºi o stare de agitaþie crescutã.Plantele medicinale în tratamentul bolilor 235 aceste preparate impun o administrare strict dozatã. PARAZITOZELE INTESTINALE Oxiuraza este o infecþie produsã de un vierme numit Enterobius vermicularis ºi apare mai ales la copii. La aceºtia se constatã o mâncãrime a pielii. iarba-mare. Plante sau uleiuri volatile cu efecte antihelmintice mai mult sau mai puþin pronunþate sunt: cimbriºorul. coriandrul. În final vom menþiona ºi extractele din rãdãcinã de ferigã. cimbrul de grãdinã. greþurile sunt printre cele mai frecvente acuze pentru care de cele mai multe ori cei afectaþi nici nu se mai prezintã la medic. gãlbenelele. mai intensã noaptea. limitatã în timp.

se continuã tratamentul cu plante expectorante. frunze de mur – 1 parte. sãpunariþa. antiseptic ºi de calmare a tusei. pãpãdie ºi altele. scaiul-vânãt. Se pun la infuzat 2 linguriþe din amestecul de plante. fazã în care este prezentã tusea seacã. afin. cât ºi pentru prevenirea complicaþiilor ºi scurtarea perioadei de evoluþie. ghimber. frunze de afin – 3 pãrþi. pãtlagina. AFECŢIUNILE RESPIRATORII Infecþiile acute ale cãilor respiratorii. mentã – 1 parte. frunze de pãpãdie – 1 parte. se preparã din urmãtoarele plante amestecate astfel: frunze de nuc – 1 parte. În prima fazã a bronºitei. este ceaiul din pãrþile aeriene ale scaiului-vânãt asociat cu ceaiul de cimbriºor. De asemenea. . sunt cele mai frecvente boli întâlnite în viaþa de zi cu zi. frunzele de podbal. În acest domeniu remediile din plante abundã. Pentru pãstrare. laringitele. se poate folosi cu succes siropul de pãtlaginã din farmacii sau preparat acasã dupã tehnica urmãtoare: frunzele proaspãt culese se mãrunþesc bine. Dupã 1-2 zile de la debutul bolii. teci de fasole – 2 pãrþi. se storc bine. faringitele. rãceala simplã sau guturaiul. coriandru. Se beau 2-3 cãni de ceai pe zi. amestecul obþinut se fierbe 15-20 de minute ºi se pãstreazã în sticle bine închise. flori de gãlbenele – 1 parte. Un ceai combinat. se recomandã plantele cu acþiune emolientã: nalba-mare. În indigestii se administreazã preparate din anghinare. iar sucul obþinut se amestecã cu un volum egal de miere. având aplicaþii extrem de favorabile atât pentru ameliorarea simptomelor. uºurând astfel eliminarea lor: ciuboþica-cucului. busuioc. la 1 canã cu apã. când începe expectoraþia. mentã. recomandat în indigestii. care fluidificã secreþiile bronºice. frunze de nuc. deosebit de util la copii. lichenul-renului. traheitele ºi bronºitele.236 Incursiune în FITOTERAPIE Pentru ameliorarea greþurilor se poate recurge la remedii preparate din anghinare. Un ceai combinat cu efect expectorant.

ºi anume hidroterapia. Faptul acesta este în conformitate cu stadiul actual al cunoºtinþelor medicale. pe lângã tratamentul cu mijloacele arãtate mai sus. În sfârºit. conuri de pin – 3 pãrþi. Nu trebuie totuºi sã uitãm cã sunt destule cazuri în care capacitatea de apãrare a organismului este afectatã . la 1 canã cu apã. rãdãcinã de iarbã-mare – ½ parte. care se impun prin eficienþa lor. vrem sã facem un apel la prudenþã ºi prevedere. de salvie etc. pãtlaginã – 3 pãrþi. Inhalaþiile nu pot înlocui o mãsurã esenþialã în cazul infecþiilor respiratorii acute ºi anume umidificarea aerului din încãpere. Pentru o bunã expectoraþie trebuie asigurat un aport de lichide cât mai mare. nu trebuie sã neglijãm faptul cã pentru favorizarea expectoraþiei volumul de apã ingerat este o condiþie esenþialã. În tratamentul afecþiunilor respiratorii nu trebuie scãpate din vedere nici celelalte remedii naturale. util în bronºite cu expectoraþie ºi tuse spasticã. Inhalaþiile au o utilitate certã în uºurarea expectoraþiei. Dacã pacientul nu bea suficient ceai este bine sã se suplimenteze aportul de lichide cu apã de bãut. mai exact aplicaþiile calde locale. Dintre uleiurile volatile folosite pentru inhalaþii amintim uleiul de eucalipt. amigdalite ºi laringite. Existã o tendinþã în general justificatã de a evita pe cât posibil tratamentul cu antibiotice. Simpla umidificare a aerului din încãpere este un mijloc extrem de eficient în ameliorarea tusei iritative ºi în favorizarea eliminãrii sputei.Plantele medicinale în tratamentul bolilor 237 Un alt ceai combinat. În faringite. sovârv – ½ parte. Din amestecul de plante se pun la infuzat 2 linguriþe. se recomandã gargara cu ceai de salvie. se preparã din urmãtoarele plante: frunze de podbal – 1 parte. Se beau 3 cãni pe zi. frunze de urzicã – 1 parte. Cea mai simplã metodã. Cu toate cã plantele din care se preparã ceaiurile conþin principii active cu acþiune specificã. rãdãcinã de ciuboþica-cucului – 1 parte. accesibilã ºi în cele mai modeste condiþii este sã punem apã la fiert într-o oalã de mãrime convenabilã ºi sã lãsãm ca vaporii de apã sã se degaje în încãpere. de mentã. de brad sau de pin.

tratamentul astmului se administreazã.238 Incursiune în FITOTERAPIE în aºa mãsurã. una dintre cele mai importante este diureza scãzutã. caracterizate prin eliminarea de germeni prin urinã. pe o duratã de cel puþin 2 sãptãmâni. În consecinþã. Dintre acestea. situându-se pe locul doi dupã infecþiile respiratorii. care este o inflamaþie a vezicii urinare ºi care apare predominant la femei. Se beau 2-3 cãni pe zi. Aceastã boalã poate fi cauzatã de spasmul muºchilor cãilor aeriene mici (bronhiole). provocat de o stare alergicã. toatã viaþa. salvie. coada-ºoricelului. sub supravegherea medicului specialist. Se apreciazã cã aproximativ 5-10% din populaþie prezintã simptome care se încadreazã în diagnosticul de astm ºi cã în ultimele trei decenii numãrul astmaticilor a fost în creºtere. Fiind consideratã o boalã cronicã. frunze de podbal. sovârv ºi frunze de pãtlaginã. de o infecþie pulmonarã cronicã sau de o iritaþie localã a aparatului respirator. unguraº. dar cu prudenþã. crize de sufocare ºi prin nevoia intensã de aer. Astmul bronºic este o boalã caracterizatã prin greutate în expiraþie. Se folosesc 1-2 linguriþe de amestec de plante la 1 canã cu apã. dureri sau usturime la urinare ºi urinare mai frecventã ºi în cantitãþi mai mici. în pãrþi egale. isop. de regulã. Ca adjuvant în tratarea crizelor de astm unii autori recomandã o infuzie din isop. încât va fi nevoie de antibioterapie. un aspect al tratamentului . AFECŢIUNILE APARATULUI URINAR Infecþiile urinare sunt boli ale cãilor urinare. folosirea unor ceaiuri cu efect antispastic asupra cãilor aeriene: cimbriºor. Pe lângã alte cauze favorizante ale infecþiilor urinare. manifestându-se prin eliminare de urinã cu aspect tulbure. Infecþiile urinare au o frecvenþã foarte mare. Diagnosticul ºi indicaþiile unui medic bine informat sunt întotdeauna salutare. forma cea mai comunã o reprezintã cistita. respectiv un aport insuficient de lichide. trifoi-roºu. În fazele mai uºoare ale bolii se poate încerca.

Existã foarte multe specii recomandate ºi folosite în astfel de situaþii. cu efecte benefice. frunzele de mesteacãn. Mai multe studii au confirmat valoarea antisepticã a preparatelor din Vaccinium macrocarpus. florile de soc. pentru acþiunea lor diureticã ºi antiinflamatoare. însã. coada-calului. Vom enumera câteva dintre ele: splinuþa. sub forma unei cure de lichide. ceaiurile cu efect diuretic. florile de muºeþel. Cura de lichide se face astfel: se consumã 1 canã de apã la fiecare 20 de minute timp de 3 ore. trebuie utilizate cu atenþia cuvenitã. rizomii de pir. . apoi 1 canã de apã la 1 orã. este de competenþa medicului curant sã stabileascã în ce mãsurã se poate creºte aportul de lichide. mãtasea de porumb. Un ceai combinat cu efecte diuretice ºi antiseptice se poate prepara din urmãtoarele plante: frunze de mesteacãn – 3 pãrþi. Existã ºi studii care au arãtat cã substanþele cu efect inhibitor asupra înmulþirii bacteriilor prezente în Vaccinium macrocarpus se regãsesc ºi în fructele de afin. suplimentare faþã de apa simplã. florile de coada-ºoricelului. Este foarte important de reþinut cã.Plantele medicinale în tratamentul bolilor 239 infecþiilor urinare este asigurarea unei diureze abundente. Acestea au într-adevãr un efect diuretic semnificativ. Aceasta se poate realiza printr-un aport crescut de lichide. Trebuie sã facem o menþiune specialã cu privire la fructele de ienupãr. Scopul curei de lichide este eliminarea unui volum mai mare de urinã care va scãdea concentraþia urinii. este folosit pe scarã largã în America în tratamentul natural a infecþiilor urinare. Bineînþeles. în cazul pacienþilor cu suferinþe cardiace. cozile de cireºe. datoritã posibilelor efecte adverse în cazul supradozãrii. ameliorând simptomatologia. frunzele de meriºor. un arbust înrudit îndeaproape cu afinul din þara noastrã. Sucul obþinut din fructele de Vaccinium macrocarpus. antiinflamator ºi dezinfectant pot asigura un astfel de aport mãrit de lichide. va favoriza eliminarea prin „spãlare” a germenilor care întreþin infecþia.

consumul ridicat de carne. constã în creºterea aportului de lichide în aºa fel încât sã se asigure o diurezã de minimum 2 litri pe zi. Pacienþii cu suferinþe cardiace vor trebui sfãtuiþi direct de medicul curant. coacãzele. Litiaza renalã este o afecþiune a aparatului urinar. albãstrele – 1 parte. prunele uscate. pentru a nu încãrca inima slãbitã. Oricum. În al doilea rând. Litiaza renalã poate fi pentru o lungã duratã de timp o boalã fãrã simptome.240 Incursiune în FITOTERAPIE coada-calului – 1 parte. rãdãcini de pir – 2 pãrþi. mãsura primordialã – atât ca importanþã. în funcþie de natura calculilor. Se preparã o infuzie din 2 linguriþe de plante la 1 canã cu apã. bolnavii cu litiazã uricã trebuie sã reducã aportul de proteine. dar pot sã se situeze ºi pe ureter sau în vezica urinarã. frunze de afin – 1 parte. de asemenea. dar ºi þelina. grãsimi. calciu. În aceste cazuri este important ca ea sã fie fãcutã în mod riguros. ciocolatã. Sunt interzise. bolnavilor li se va recomanda un regim alimentar specific. Conform cunoºtinþelor actuale. apele minerale alcaline ºi cele bogate în calciu. ceaiurile cu conþinut de oxalaþi. Cele mai frecvente simptome sunt hematuria (prezenþa sângelui în urinã) ºi colicile renale. Cei cu litiazã oxalicã trebuie sã elimine alimentele cu conþinut ridicat de acid oxalic: cacao. contribuie considerabil la rãspândirea bolii. . care apar de obicei atunci când un calcul migreazã din rinichi pe ureter ºi se fixeazã acolo. osul-iepurelui – 1 parte. Calculii se pot localiza la nivelul rinichiului. Se beau 3-4 cãni de ceai pe zi. caracterizatã prin prezenþa calculilor (pietrelor). Asigurarea aportului de lichide este ºi în acest caz o piesã importantã a tratamentului. Litiaza fosfaticã necesitã un regim scãzut în fosfor. spanacul. ca urmare a mobilizãrii ºi migrãrii. lapte ºi derivate din lapte. cât ºi ca succesiune în timp – aplicatã la toþi pacienþii cu litiazã renalã. De exemplu. în multe cazuri de necesitate se ajunge la antibioterapie. Creºterea nivelului de trai. dupã uroculturã ºi antibiogramã. mãtase de porumb – 1 parte. agriºele etc. sare ºi bogat în lichide.

rãdãcini ºi frunze de pãpãdie – 2 pãrþi. Atunci când calculul obstrueazã complet ureterul. Se ia de pe foc ºi se lasã la infuzat încã 5 minute. analgezice. aplicaþiile locale de cãldurã pe traiectul ureterelor ºi/sau în lojele renale sunt de cele mai multe ori salutare. fãrã intervenþie chirurgicalã. mãtase de porumb – 2 pãrþi. coada-calului – 1 parte. Aceste aplicaþii de cãldurã se pot face sub diferite forme: comprese umede calde. Oricum. Se ºtie cã 90% dintre calculii cu dimensiuni sub 5 mm se eliminã în mod spontan. De asemenea. în cazul în care se urmãreºte mobilizarea unui calcul în vederea eliminãrii lui. în 1 canã cu apã ºi se fierbe 5 minute. duº fierbinte pe abdomen ºi în regiunea lombarã. prelungitã. este necesarã intervenþia chirurgicalã. Colicile renale beneficiazã de tratamentul clasic cu medicamente antispastice. sticle cu apã caldã. întrucât constituie o alternativã la apa simplã de bãut ºi sunt indicate aceleaºi ceaiuri menþionate la tratamentul infecþiilor urinare. faptul acesta nu presupune în mod automat cã ingestia masivã de lichide este absolut contraindicatã. Ca urmare. Un ceai combinat cu efecte diuretice este compus din urmãtoarele plante: cozi de cireºe – 3 pãrþi. baie generalã caldã. poate fi ea însãºi o cauzã a mobilizãrii unor calculi. flori de coada-ºoricelului – 1 parte. . osul-iepurelui – 1 parte. Se pune 1 linguriþã de plante mãrunþite. în unele cazuri ingestia unei cantitãþi mari de lichide (de exemplu ceai). ºi deci a declanºãrii colicii renale. perna electricã. În ce priveºte locul ceaiurilor.Plantele medicinale în tratamentul bolilor 241 Curele de ceaiuri sunt de mare folos. trebuie evidenþiat faptul cã. Se strecoarã ºi se beau 3 cãni de ceai pe zi. creºterea consumului de lichide pânã la 3 litri pe zi este o mãsurã care se impune.

Printre plantele despre care cercetãrile au arãtat cã prezintã proprietãþi benefice în afecþiunile prostatei se numãrã urzica. Palmierul dinþat (Serenoa serrulata) este o plantã puþin cunoscutã la noi. . utilizate în fitoterapia adenomului de prostatã. ºtiut fiind cã acesta este unul dintre cele mai deranjante simptome. fenomen foarte frecvent la vârste înaintate. DIABETUL ZAHARAT Diabetul zaharat este o boalã metabolicã ce se manifestã în principal prin creºterea concentraþiei zahãrului în sânge (hiperglicemie). Extractele din rãdãcinile de urzicã administrate la bãrbaþii cu hipertrofie benignã de prostatã determinã o ameliorare a disuriei (urinarea dificilã). creºterea frecvenþei urinãrii.242 Incursiune în FITOTERAPIE AFECŢIUNILE PROSTATEI Prostata este o glandã anexã a aparatului reproductiv bãrbãtesc. sunt extractul din frunzele holerei (Xanthium spinosum) ºi din fructele de palmier dinþat. Aceastã boalã constã în creºterea în dimensiuni a glandei. cu rol în secreþia lichidului seminal. Studiile fãcute în Franþa au arãtat cã administrarea zilnicã a extractului din rãdãcini de urzicã la bãrbaþii cu prostata mãritã a dus la reducerea frecvenþei micþiunilor în timpul nopþii. cu apariþia acestuia în urinã (glicozurie). ºi se manifestã de obicei prin tulburãri de micþiune: senzaþia imperioasã de urinare. În întreaga lume. cum i se mai spune. asupra cãreia s-au fãcut mai multe studii în ultimii ani. eliminarea urinei în cantitãþi mici etc. Una dintre îmbolnãvirile mai frecvente ale prostatei este aºanumita hipertrofie benignã de prostatã. ducând la facilitarea micþiunii. în anul 1985. situatã imediat sub vezica urinarã. scãderea reziduului urinar din vezicã ºi scãderea frecvenþei micþiunilor. Extractul obþinut din fructele de palmier pitic. au dat rezultate suprinzãtoare în tratamentul hipertrofiei benigne de prostatã. sau adenomul de prostatã. Alte preparate din plante. existau peste 100 milioane de diabetici.

Plantele medicinale în tratamentul bolilor 243 Se cunosc douã tipuri distincte de diabet zaharat. Un ceai combinat cu acþiune antidiabeticã se preparã din amestecul urmãtoarelor plante: frunze de afin – 4 pãrþi. teci de fasole. Alimentaþia bogatã în fibre previne variaþia excesivã a glicemiei ºi constituie un factor care scade riscul de apariþie a diabetului. regenereazã celulele secretoare de insulinã ºi astfel ajutã la reechlibrarea metabolismului glucidelor la pacienþii cu diabet zaharat. fierbându-se 5 minute. rãdãcinã de brusture. Gymnema sylvestre au arãtat cã aceasta scade necesarul de insulinã sau de medicaþie antidiabeticã oralã. frunze de dud – 2 pãrþi. Se preparã o infuzie din 1 lingurã de plante la 1 canã cu apã ºi se beau 2 cãni zilnic. care uneori este inevitabilã. timp de 10-14 zile. Mãsurile alimentare constau în limitarea grãsimilor. frunze de nuc – 1 parte. ceapa. Se preparã un decoct din 1 lingurã de amestec de plante la 1 canã cu apã. seminþele de schinduf. în pãrþi egale. . numit ºi insulino-independent. preparatele din ciumãrea. Un alt ceai combinat recomandat la diabetici se preparã dupã reþeta urmãtoare: frunze de afin. tecile de fasole. rãdãcinã de pãpãdie. teci de fasole – 2 pãrþi. regimul alimentar ºi regimul de activitate fizicã pot fi în mod fericit completate prin utilizarea inteligentã a plantelor medicinale cu acþiune hipoglicemiantã. Diabetul zaharat de tip I. La mulþi dintre diabeticii de tip II. dietoterapia poate constitui metoda predominantã de tratament. salvia ºi altele. numit ºi insulino-dependent ºi diabetul zaharat de tip II. cicoarea. usturoiul. frunze de urzicã – 1 parte. Tratamentul dietetic în diabetul zaharat nu poate fi înlocuit de nici un tratament medicamentos. timp de 7-10 zile. restrângerea proteinelor pânã la cantitatea recomandatã zilnic ºi a glucidelor pânã la acoperirea deficitului. Pe lângã terapia cu insulinã sau antidiabetice pe cale oralã. Studii efectuate asupra unei plante din India. Se strecoarã ºi se beau 2 cãni pe zi. ciumãrea. dudul. Cele mai importante dintre acestea sunt: afinul.

regimul de activitate fizicã ºi medicamentele sau ceaiurile care scad pofta de mâncare. O persoanã este calificatã drept obezã atunci când greutatea corporalã depãºeºte cu 20% greutatea idealã. iar pentru victime. datoratã acumulãrii unei cantitãþi mari de grãsime în þesutul subcutanat ºi în jurul unor organe interne. cancer. cu excepþia poate a bolilor canceroase. nefundamentate. hipertensiune arterialã. Tratamentul este deosebit de dificil tocmai datoritã faptului cã accentul hotãrâtor trebuie sã cadã pe stãpânirea de sine a pacientului. Frecvenþa obezitãþii este în continuã creºtere mai ales în þãrile dezvoltate. cum se recurge în cazul obezitãþii. artroze ºi altele. Este absolut clar cã depunerea de grãsime are loc în condiþiile unui aport excesiv de calorii.244 Incursiune în FITOTERAPIE OBEZITATEA Obezitatea este o creºtere exageratã a greutãþii corporale. diabet zaharat. Nu se poate ascunde faptul cã cea de-a treia cale de abordare nu este raþionalã ºi rezultatele obþinute sunt de foarte scurtã duratã. în speranþa eliberãrii de surplusul de kilograme. În nici o altã boalã. Cu toate cã cercetãrile au pus în evidenþã unii factori ereditari. mai degrabã decât pe tratarea pasivã cu medicamente. se admite faptul cã obezitatea este în mare parte cauzatã de stilul de viaþã nesãnãtos (abuz alimentar. Cauzele obezitãþii sunt încã insuficient cunoscute. terenul celor mai amare dezamãgiri. În medicina actualã se recunosc trei cãi de abordare a obezitãþii: regimul alimentar. Kilogramele în plus se asociazã cu o serie întreagã de boli cronice grave: boli de inimã. tulburãri de respiraþie. Cura de slãbire constituie un teren propice pentru cele mai ingenioase ºarlatanii. ba de multe ori chiar periculoase. viaþã sedentarã). nu se recurge la atâtea soluþii iluzorii. al unei cheltuieli reduse de calorii sau ale combinãrii acestor doi factori. la noi în þarã fiind de 20% din întreaga populaþie. . Cei care doresc o rezolvare realã trebuie sã clãdeascã strategia curei de slãbire pe primele douã elemente: alimentaþia ºi exerciþiul fizic.

Cauzele insomniei sunt numeroase: unele boli somatice (boli de inimã. respectarea orei de culcare ºi adoptarea unui program regulat de exerciþii fizice nu pot fi înlocuite cu nimic. INSOMNIA Insomnia este o suferinþã specificã vieþii moderne. ceaiuri cu acþiune laxativãpurgativã. bãuturi Cola. Atunci când este adoptatã purgaþia ca mijloc de tratare a obezitãþii se ajunge de obicei la accidente nefaste. . zgomotul. ceai. hipertensiune arterialã etc. În sfârºit. nu este nici ea o strategie mai raþionalã ori lipsitã de riscuri. Abordarea obezitãþii prin mãrirea diurezei sau a sudoraþiei. ºi se caracterizeazã prin dificultate la adormire. cãldura sau frigul excesiv etc. lectura unor cãrþi sau vizionarea unor filme. cu treziri repetate. ceaiuri cu acþiune sudorificã. Strategiile care se bazeazã exclusiv pe astfel de remedii fitoterapeutice sunt total neadecvate ºi existã obiecþiuni serioase chiar ºi în dreptul unora dintre mijloacele fitoterapeutice folosite ca adjuvant. suferã de aceeaºi ineficienþã pe termen mediu ºi lung de care suferã ºi intervenþia cu medicamente anorexigene. sedentarismul. ceaiuri cu acþiune anorexigenã. deºi se încadreazã în linia toleratã de practica medicalã curentã.Plantele medicinale în tratamentul bolilor 245 Majoritatea fitoterapeuþilor recomandã ceaiuri a cãror acþiune principalã se încadreazã în una dintre urmãtoarele categorii: ceaiuri cu acþiune diureticã-depurativã. Influenþa reconfortantã ºi regeneratoare a naturii precum ºi exercitarea unei credinþe autentice în Dumnezeu sunt în mãsurã sã ofere pace ºi liniºte sufleteascã într-o lume atât de agitatã cum este cea în care trãim. ceaiurile care reduc pofta de mâncare. nevrozele.). Pentru combaterea raþionalã a insomniei trebuie în primul rând sã se stabileascã ºi sã se înlãture cauza. mesele copioase servite seara târziu. încãrcate de stres psihic. sau durata insuficientã ºi nereconfortantã a somnului. Regularitatea în toate activitãþile. consumul de cafea. somn superficial.

mai ales dacã avem în vedere abuzul de somnifere ºi tranchilizante care a luat proporþii alarmante în zilele noastre. Pentru sedare se pot bea 2-3 cãni pe parcursul zilei. în forme mai mult sau mai puþin grave. teiul. mãghiranul. roiniþa. sovârv – 1 parte. Se preparã o infuzie din 2 linguriþe de amestec de plante la 1 canã cu apã. cãtuºnica. floarea-patimilor.246 Incursiune în FITOTERAPIE Ceaiurile cu acþiune sedativã sunt preferabile medicamentelor. stãri de anxietate. ci are un efect antidepresiv expres. Cauzele depresiei sunt multiple. conuri de hamei – 2 pãrþi. Una dintre plantele medicinale ce pot fi de mare ajutor este odoleanul. din ale cãrui rãdãcini s-au preparat de mii de ani remedii naturale cu acþiune general sedativã. neliniºte. pierderea interesului pentru preocupãrile curente. levãnþica ºi altele. Un ceai combinat. Ceaiurile de valerianã ajutã instalarea mai rapidã a somnului ºi reduc perioadele de trezire. Pe lângã multele sale efecte cunoscute. nu va fi prescrisã ca tratament unic în depresiile . mai puþin cunoscutã. Acþiunea ei nefiind atât de intensã ca a unor medicamente antidepresive. DEPRESIA Depresia. rãdãcinã de valerianã – 2 pãrþi. Sunãtoarea are nu doar un simplu efect sedativ. stres excesiv. prezenþa copleºitoare a unor simþãminte de disperare. este una dintre cele mai frecvente boli din practica medicalã curentã. o datã ce somnul s-a instalat. precum ºi pãducelul. Cert este cã remediile naturale din plante pot sã contribuie la ameliorarea formelor uºoare de depresie. antidepresivã. poate fi preparat din urmãtoarele plante: talpa-gâºtii – 2 pãrþi. Ea se caracterizeazã ca o stare de tristeþe accentuatã ºi continuã. flori de tei – 2 pãrþi. roiniþã – 1 parte. Pentru inducerea somnului se bea 1 canã seara. recomandat în insomnii. Astãzi ºtim cã valeriana exercitã în plus efecte benefice în stãrile de anxietate. dar doveditã. înainte de culcare. nervozitate. sunãtoarea are ºi proprietatea. Alte plante recomandate în insomnii sunt: conurile de hamei.

Existã studii care confirmã cã practica efectuãrii unor frecþii la nivelul tâmplelor cu ulei volatil de mentã poate duce la ameliorarea mult aºteptatã pentru durerile de cap. înaintea vârstei de 20 ani. Administrarea ceaiului de sunãtoare în combaterea depresiei va fi pe termen lung. la peste jumãtate dintre bolnavi. cunoaºterea lor poate fi utilã. Poate fi însoþitã de greþuri ºi vãrsãturi. în sensul propriu al expresiei: cafeaua. dupã care urmeazã o dilataþie a aceluiaºi vas. mai ales femeile (2/3). Migrena este o durere de cap care de obicei afecteazã o singurã parte a capului ºi care survine în accese ce pot dura între 2 ºi 24 ore. iar pe mãsura înaintãrii în vârstã crizele devin mai rare. Întrucât. nu numai datoritã caracterului cronic al stãrilor depresive. bolnavul trebuie sã evite expunerea la razele solare intense. Dintre plantele administrate pentru combaterea cefaleei ºi a migrenelor amintim arborele templier (Ginkgo). Primele manifestãri debuteazã. factorii alergici ºi alimentari sunt implicaþi în aproximativ 25% din cazuri. salcia ºi menta. perceputã de pacienþi sub formã pulsatilã. pot produce „dureri de cap”. în distonia neurovegetativã.Plantele medicinale în tratamentul bolilor 247 grave. MIGRENA ŞI CEFALEEA SIMPLĂ Durerile de cap sunt una dintre cele mai frecvente acuze amintite cu ocazia consultaþiilor medicale. Ea este binevenitã în tratarea depresiilor simptomatice ºi reactive. Pe toatã durata tratamentului. ciupercile ºi bãuturile alcoolice. Cauza migrenei este o îngustare temporarã (spasm) a unui vas arterial cerebral. cornul-secarei (preparat farmceutic Ergoceps). în depresiile nevrotice. usturoiul. citricele. dar ºi pentru cã acþiunea antidepresivã a sunãtoarei nu se instaleazã decât dupã 2-3 sãptãmâni de la începerea administrãrii. în producerea acestor dureri. levãnþica. afectând 5-10% din populaþie. . ceapa. Aceastã boalã este foarte frecventã. ceaiul. ouãle. Astfel.

ciupercilor microscopice sau a altor germeni patogeni. Apãrarea celularã ºi umoralã de tip imunitar are rolul de a contracara invazia bacteriilor. splina. lumânãrica. În rândurile opiniei publice este foarte rãspânditã ideea cã boala canceroasã este nevindecabilã. evoluþia naturalã a bolii canceroase duce spre deces. lemnul-dulce. iarba-mare. teiul. A doua veste bunã este cã multe din localizãrile canceroase pot fi diagnosticate precoce ºi printr-un tratament prompt ºi corespunzãtor. fie indirect. þesuturilor ºi celulelor care sunt specializate în apãrarea corpului de agresiunile din exterior. prin efectele antimicrobiene. Dintre elementele importante ale acestui sistem de apãrare fac parte ganglionii limfatici. de o serie de factori. necontrolatã. prin stimularea capacitãþii de luptã a organismului. . CANCERUL Boala canceroasã se caracterizeazã prin: înmulþirea anormalã. cercetãrile au arãtat existenþa multor plante care pot contribui la o mai bunã apãrare faþã de microbi fie direct. viruºilor. Sistemul imunitar este influenþat în sens pozitiv sau negativ. pot fi v i n d e c a t e în proporþie foarte mare. sunãtoarea. cimbriºorul. medicina zilelor noastre vine sã ne aducã douã veºti bune care completeazã ºi corecteazã tabloul sumbru al acestui flagel. isopul. Totuºi. Prima veste bunã este cã majoritatea cancerelor (între 50 ºi 75%) pot fi p r e v e n i t e prin eliminarea factorilor de risc cunoscuþi. distrugerea organismului. Cea mai renumitã plantã cu efecte benefice asupra sistemului imunitar este fãrã îndoialã echinacea. în final. Este adevãrat. Alte plante care pot ajuta la refacerea rezistenþei imunologice sunt: usturoiul. rãspândirea lor în þesuturile din vecinãtate sau la distanþã ºi. gãlbenelele. timusul globulele albe de diverse tipuri.248 Incursiune în FITOTERAPIE DEFICIENŢELE SISTEMULUI IMUNITAR Sistemul imunitar este ansamblul organelor. a unor celule sau þesuturi. În ultima vreme.

gingerolul din ghimber. ginseng-ul ºi altele. acidul elagic din fructele de pãdure. Nu putem sã nu evocãm nenumãratele cazuri – de la pacienþi simpli la medici – în care încercãrile pur naturiste au dus la amânarea terapiei care ar fi putut fi eficientã. radioterapia. incluzând. acidul ursolic ºi diterpenoidele din salvie. seminþele de in. cumarine. lignanii din seminþele de in. ºi în nici un caz nu se poate rezuma doar la remedii fitoterapeutice. feniculul ºi altele înrudite cu morcovul. terpenoide ºi alte substanþe fitochimice care au proprietãþi în sensul prevenirii cancerului. Studiile au reuºit chiar sã identifice unii dintre complecºii fitochimici anticarcinogeni. alil-sulfaþii din usturoi ºi ceapã. printre care anasonul. Plantele din familia umbeliferelor. . ghimberul. Dintre plantele ca având activitate anticanceroasã recunoscute de oamenii de ºtiinþã fac parte: usturoiul. iar consecinþele au fost cele mai regretabile.Plantele medicinale în tratamentul bolilor 249 Problema utilitãþii ceaiurilor ºi în general a metodelor medicinei naturiste în tratamentul cancerului este o problemã spinoasã. flavonoizi. Iatã de ce este esenþial sã înþelegem cã tratamentul bolii canceroase este complex. curcumina din turmeric. ªtiinþa este în plin proces de catalogare a numeroaselor substanþe fitochimice care alcãtuiesc pe zi ce trece un arsenal tot mai redutabil în lupta pentru prevenirea cancerului. Rãspunsul nu poate fi ºi nu trebuie evitat. Acestea sunt situaþiile în care neacceptarea limitelor fitoterapiei a dus la pierderea de vieþi omeneºti. care ar fi putut fi salvate. sunt un adevãrat tezaur de ftalaþi. De exemplu. chimenul. Cercetãrile ºtiinþifice atestã în permanenþã noi resurse din lumea plantelor care dovedesc proprietãþi reale de protecþie a celulelor împotriva apariþiei procesului canceros. rãdãcina de lemn-dulce. chimioterapia. carotenoide. coriandrul. substanþele triterpenice ºi calconele din rãdãcina de lemn-dulce. de la caz la caz. intervenþia chirurgicalã.

inclusiv berea! Dintre plantele medicinale care stimuleazã secreþiile glandulare. fenicul ºi chimen precum ºi cele din busuioc ºi ciumãrea. . Femeia care alãpteazã trebuie sã evite cu stricteþe cafeaua. Se vor evita cu stricteþe toate plantele care pot da reacþii adverse. atât cantitativ. Dimpotrivã.250 Incursiune în FITOTERAPIE FITOTERAPIA ÎN PERIOADA SARCINII ŞI ALĂPTĂRII Pentru o bunã secreþie lactatã este important ca femeia care alãpteazã sã se alimenteze bine. amintim preparatele din fructe de anason. tutunul. ceaiul negru ºi orice fel de bãuturã alcoolicã. Existã plante ale cãror principii active pot stimula contracþiile uterului ºi astfel sã ducã la avort (de exemplu: arnica. atunci când este absolut necesar. ºi sã foloseascã. numai ceaiuri lipsite de riscuri sau toxicitate. În general se vor folosi numai cele mai bine cercetate plante ºi care sunt dovedite a nu prezenta nici un risc. cornul-secarei) sau la hemoragii. În timpul perioadei de alãptare sunt contraindicate plantele care ar putea scãdea secreþia lactatã (de exemplu salvia). femeia trebuie sã manifeste prudenþã maximã faþã de folosirea oricãrui ceai. fie de totalã abþinere. plantele ale cãror componente ar putea trece în secreþia lactatã ºi ar putea afecta indirect fãtul. Nu putem vorbi de ceaiuri recomandate în mod expres pentru femeia gravidã. ºi de asemenea sã bea suficiente lichide. oricât de inofensiv ar pãrea. În perioada sarcinii ºi alãptãrii. inclusiv ale glandelor mamare. cât ºi calitativ. sunt multe faþã de care ea trebuie sã adopte fie o atitudine precautã.

Nov. F F Afinul Fc Fc Fc Fc Anasonul Rz Rz Rz Angelica R R R F F F F Anghinarea R R R R Brusturele H H H Busuiocul H H H Busuioculcerbilor Sc Sc Sc CastanulFl Fl sãlbatic F F F Fc Fc Fc Fc Cãtina albã Rz Rz Rz Rz Cerenþelul Fc Fc Chimenul H H H Cicoarea R R H H H H Cimbriºorul H H H Cimbrul de St St grãdinã Cireºul Fl Fl CiuboþicaRzR RzR cucului H H H Ciumãrea Fl Fc Coacãzul negru H H H Coadacalului .CALENDARUL RECOLTĂRII PLANTELOR MEDICINALE Lunile optime pentru recoltare Denumirea plantelor Ian. Feb. Mar.Apr. Aug. Sept. Mai Iun. Oct. Dec. Iul.

Aug. Apr. Nov. Sept. Dec. Mar. Mai Iun. Feb.252 Incursiune în FITOTERAPIE Lunile optime pentru recoltare Denumirea plantelor Ian. Iul. H H H H H H Coadaracului Fl Fl Fl Fl CoadaH H H H ºoricelului Fc Fc Coriandrul Fl Fl Fl Fl Crãiþele H H Creþiºoara H H H Creþuºca Sc Sc Sc Sc Sc Sc Sc Cruºinul Fl Fl Dudul Sc Sc Fc Fc Fc Dracila H H H Dreþe Fc Fc Fc Feniculul Rz Rz Rz Rz Rz Rz Feriga F F Frasinul Fl Fl Fl H H H H H Fumãriþa Fl Fl Fl Fl Fl Gãlbenelele H H H Ghimpele F F Hameiul H H H Holera RzR RzR RzR Iarba-mare H H H Iarba-mâþei Fc Fc Fc Ienupãrul Fc Fc H H H H Isopul RzR RzR RzR RzR Lemnuldulce Fl Fl Levãnþica Fl Fl Fl Fl Lumânãrica Fc Fc Fc Mãceºul H H Mãrarul H H Mãghiranul . Oct.

Nov. Aug. Mar. Iul. Sept. Mai Iun. Feb.Calendarul recoltãrii 253 Lunile optime pentru recoltare Denumirea plantelor Ian. Dec. Apr. Oct. F F F F F Menta H H H F F Meriºorul Fl Fl Fl Mesteacãnul F F F Murul Fl Fl Muºeþelul Sem Sem Muºtarulnegru R R F F F F R R Nalba-mare Fl F F F F F NalbaFl Fl Fl Fl Fl mãruntã F F P P Nucul Rz Rz Rz Rz Rz Obligeana R R R R Osuliepurelui F F F F Fc Fc Fc Pãducelul Fl Fl F F F F R R R R Pãpãdia HR HR HR HR HR HR F F F F F F Pãtlagina H H H H Pelinul Fl Fl Fl Fl Fl Fl Fl Fl Fl Fl Fl Fl Pinul M M M Rz Rz Rz Rz Rz Pirul F F F F F F F Plãmânãrica M M M Plopul Fl Fl Podbalul F F F F F Fl Fl Fc Fc Porumbarul Mt Mt Porumbul (mãtasea) .

Iul. Aug. Mar. Mai Iun. H H Rãchitanul Rz Rz Reventul F F F Roiniþa H H H H H Rostopasca F F Rozmarinul H H Ruºcuþa de primãvarã Fl Fl Salcâmul F F Fl Fl Salcia Fl Fl Fl Salvia H H Scaiulvânãt H H H Schinelul Fl Fl Fc Fc Fc Scoruºul de munte F F F F Siminocul Fl Fl Fc Fc Socul H H Sovârvul Sc Sc Stejarul Fl Fl Fl Struguriiursului Fl Fl Fl Fl Sulfina H H H H H H H Sunãtoarea H H H Talpa-gâºtii Fl Fl Teiul H H Traistaciobanului H H H H Trei-fraþipãtaþi H H H H H Troscotul .254 Incursiune în FITOTERAPIE Lunile optime pentru recoltare Denumirea plantelor Ian. Apr. Sept. Oct. Feb. Dec. Nov.

Nov. Feb. Iul. H H H Turiþa-mare H H H Þintaura Unguraºul RzR RzR RzR RzR RzR RzR Urzica F F F F F F H H H H H H H H H H H H Urzicamoartã R Valeriana Legendă: F= frunze Fc= fructe Fl= flori H = partea aerianã M= muguri Mt=mãtase R=rãdãcini Rz= rizomi Sc= scoarþã Sem= seminþe St= codiþele fructelor . Aug. Sept. Oct.Dec. Mar.Calendarul recoltãrii 255 Lunile optime pentru recoltare Denumirea plantelor Ian. Apr. Mai Iun.

.

Antianemic: cu proprietatea de a combate anemia. deoarece se manifestã prin secreþie crescutã de sebum. Analgetic: cu proprietatea de a suprima sau diminua senzaþia de durere. Anorexie: lipsa poftei de mâncare. Antialergic: cu proprietatea de a combate stãrile ºi reacþiile alergice. Antidiareic: cu proprietatea (datoratã în general conþinutului de taninuri) de a combate diareea. care iradiazã în braþul stâng ºi sunt însoþite de senzaþie de teamã. Anexitã: inflamaþia trompelor uterine ºi a ovarelor. Anginã pectoralã: afecþiune cardiacã manifestatã prin dureri în regiunea inimii sau retrosternale.GLOSARUL TERMENILOR DE SPECIALITATE A Acnee: boalã care afecteazã pielea. Amigdalitã: inflamaþie a amigdalelor palatine. Antibacterian: cu proprietatea de a combate bacteriile. Antalgic: vezi analgetic. Antiemetic: cu proprietatea de a atenua sau înlãtura greþurile ºi vãrsãturile. Acþiunea poate fi bactericidã (de omorâre a bacteriilor) sau bacteriostaticã (de împiedecare a înmulþirii bacteriilor). Anorexic: cu proprietatea de a diminua pofta de mâncare. Antiedematos: cu proprietatea de a favoriza eliminarea lichidelor din þesuturi. Antiaritmic: cu proprietatea de a combate sau preveni tulburãrile de ritm ale bãtãilor cardiace. . inesteticã mai ales când se localizeazã la nivelul feþei. inflamaþia glandelor sebacee etc.

Progreseazã treptat. edem ºi durere. determinatã de uzura cartilajului ºi creºterea excesivã a osului. Artrozã: suferinþã cronicã a articulaþiilor mobile. Artritã reumatoidã: o boalã generalã. Astm: boalã care se manifestã prin greutate în evacuarea aerului din plãmâni ºi nevoie imperioasã de aer. având cauze necunoscute.258 Incursiune în FITOTERAPIE Antifungic: cu proprietatea de a împiedeca înmulþirea sau dezvoltarea ciupercilor microscopice. Antiviral: cu proprietatea de a combate înmulþirea sau dezvoltarea virusurilor. antitermic.: febrifug. Antispastic: cu proprietatea de a diminua sau înlãtura contracþia muºchilor netezi. Antimicrobian: vezi antibacterian. Antipiretic: cu proprietatea de a combate febra. Sin. Arteritã: inflamaþie a arterelor. Ascitã: acumularea de lichid în cavitatea peritonealã (în abdomen. la nivelul pielii histamina provoacã mâncãrime. . De exemplu. toate acestea fiind fenomene specifice urticariei. Antireumatic: cu proprietatea de a combate durerea sau/ºi celelalte manifestãri ale bolilor reumatice. Antiseptic: cu proprietatea de a distruge microorganismele. afectând nu numai articulaþiile. Artroza mai este numitã ºi reumatism cronic degenerativ. osteoartrozã. în afara lumenului intestinelor). Antihistaminic: cu proprietatea de a atenua fenomenele negative determinate de deversarea histaminei (un mediator chimic depozitat în mastocite ºi unele globule albe) în þesuturi. Antinevralgic: cu proprietatea de a diminua durerile datorate afectãrii unui nerv. Antisudorific: cu proprietatea de a combate transpiraþia. ci ºi organele interne. Antiinflamator: care combate inflamaþia.

Calculozã renalã: litiazã renalã (pietre la rinichi). cel puþin doi ani consecutivi. Aterosclerozã: boalã caracterizatã prin îngroºarea ºi întãrirea peretelui arterial. Cardiopatie ischemicã: numitã ºi boalã coronarianã. Carenþã vitaminicã: vezi avitaminozã. cu scãderea performanþelor fizice ºi psihice. Cicatrizant: cu proprietatea de stimulare a vindecãrii rãnilor. Carminativ: cu proprietatea de a favoriza eliminarea gazelor din intestine. . Carcinogen: substanþã care determinã direct sau indirect apariþia tumorilor canceroase. Bronºitã cronicã: boalã a aparatului respirator. cu reducerea treptatã a lumenului (interiorului) arterelor ºi în consecinþã scãderea irigãrii cu sânge în teritoriul respectiv.Glosarul termenilor de specialitate 259 Astenie: stare de obosealã intensã ºi prelungitã. pe o duratã de cel puþin trei luni pe an. Are diferite localizãri: ateroscleroza cerebralã – la arterele creierului. C Calculozã biliarã: litiazã biliarã (pietre la vezica biliarã). secreþie ºi eliminare de mucus în cantitate mare. este o boalã a inimii care se caracterizeazã prin reducerea sau întreruperea aportului de sânge prin arterele coronare. Cu puþine excepþii. ateroscleroza coronarianã – la arterele coronare. Avitaminozã: stare datoratã neasigurãrii necesarului de vitamine al organismului. B Behic: cu proprietatea de a calma tusea. caracterizatã prin tuse. cardiopatia ischemicã este cauzatã de ateroscleroza coronarianã.

Claudicaþie intermitentã: boalã caracterizatã prin dureri la nivelul gambelor. de consistenþã mai lichidã. care de obicei apar la mers ºi cedeazã în repaus. Colicã: durere de mare intensitate. . Cistitã: inflamaþie a vezicii urinare. Convalescenþã: perioadã intermediarã prin care trece un bolnav dupã vindecare pânã la însãnãtoºire deplinã. Dermatitã de contact: inflamaþie localã a pielii datoratã contactului cu un agent iritant. colicã renalã. Dismenoree: menstruaþie dureroasã. cu diferite localizãri – colicã biliarã. Diaree: eliminarea de scaune frecvente. Dischinezie biliarã: boalã manifestatã prin dureri ºi eliminarea neadecvatã a bilei. Colitã: inflamaþie a colonului (intestinul gros).260 Incursiune în FITOTERAPIE Cirozã hepaticã: boalã gravã a ficatului cu evoluþie progresivã spre dezorganizarea structurii acestuia ºi importante tulburãri ale circulaþiei sângelui la acest nivel ºi la nivel regional. apãrutã de obicei brusc. Dermatitã: inflamaþia pielii. colicã stomacalã. Coleretic: cu proprietatea de a stimula secreþia de bilã a ficatului. D Depurativ: cu proprietatea de a favoriza eliminarea produºilor toxici din organism prin scaun. Coronarodilatator: cu proprietatea de a dilata lumenul arterelor coronare. colicã intestinalã. Diabet zaharat: boalã caraterizatã în principal prin creºterea nivelului de zahãr în sânge. Colagog: cu proprietatea de stimulare a contracþiilor vezicii biliare ºi astfel de favorizare a eliminãrii bilei. urinã sau transpiraþie. Constipaþie: dificultate la eliminarea materiilor fecale. creºterea volumului de urinã eliminatã ºi senzaþie intensã de sete.

F Faringitã: inflamaþia faringelui. Emenagog: cu proprietatea de a favoriza apariþia ºi derularea ciclului menstrual. care apare de obicei dupã lovituri (popular vânãtaie). Expectorant: cu proprietatea de a favoriza eliminarea sputei (secreþiile patologice din cãile respiratorii). mâncãrime localã. . dependenþã de alcool etilic. de obicei asociatã cu bronºita cronicã. ce este caracterizatã prin apariþia succesivã a furunculilor timp de luni ºi ani de zile. Flebitã: inflamaþia venelor. Edem: acumularea anormalã de lichide în þesuturi. Enterocolitã: inflamaþia intestinului subþire ºi gros. Furunculozã: o stare patologicã.Glosarul termenilor de specialitate 261 Dispepsie: tulburare funcþionalã a digestiei. Etilism: alcoolism. formarea de vezicule ºi cruste. Epistaxis: sângerare de la nivelul nasului. E Echimozã: o revãrsare a sângelui sub piele. Distonie neuro-vegetativã: tulburãri datorate unui dezechilibru al sistemului nervos vegetativ. Exces ponderal: greutate corporalã peste limite normale. Diuretic: cu proprietatea de a stimula diureza (volumul de urinã care se eliminã într-o zi). Estrogenã: cu acþiune similarã hormonilor estrogeni. Eczemã: boalã a pielii caracterizatã prin evoluþie recidivantã. Emfizem pulmonar: boalã gravã a plãmânilor caracterizatã prin distrugerea alveolelor pulmonare. Enteritã: inflamaþia intestinului subþire. Emolient: cu proprietatea (de obicei a mucilagiilor) de a induce o relaxare a þesuturilor ºi de a diminua starea de inflamaþie.

. altele au proprietãþi antiinflamatoare.). flavonolii (ex. antioxidante. Principalele clase de flavonoizi sunt: flavonele (apigenina. genisteina.). Hemostatic: cu proprietatea de a favoriza oprirea hemoragiei. Se mai numeºte ºi lambliazã. silibinina. daidzeina). flavononele (ex. Gutã: boalã a metabolismului proteinelor. chempferolul. dar nu mai puþin important. H Hemeralopie: tulburare de vedere. flavanolii (ex. antiulceroase. luteolina. Hepatitã cronicã: inflamaþia cronicã a ficatului. quercitina etc. G Gastritã: inflamaþia stomacului. hesperitina). Unele protejeazã capilarele sanguine.262 Incursiune în FITOTERAPIE Flavonoizi: reprezintã o grupã foarte numeroasã de substanþe fitochimice care. rutina. intrã în categoria polifenolilor. din punct de vedere al structurii chimice. caracterizatã prin acumularea de acid uric ºi manifestatã prin dureri intense la nivelul articulaþiilor sau þesuturilor afectate. antialergice ºi antivirale. Hipercolesterolemie: creºterea de lungã duratã a colesterolului sanguin peste limitele normale. Giardiozã: infestaþia cu parazitul Giardia Lamblia. diosmina etc. antihepatotoxice. Multe dintre ele au dovedit proprietãþi benefice în medicinã. Hemoroizi: dilataþii venoase ale arterelor hemoroidale (la nivelul rectului). mai mulþi flavonoizi par sã ofere o protecþie faþã de bolile cardiovasculare ºi chiar faþã de bolile canceroase. Gingivitã: inflamaþie a gingiilor. silimarina) ºi isoflavonele (ex. În fine. manifestatã prin scãderea acuitãþii vizuale în condiþii de luminozitate scãzutã.

Insuficienþã hepaticã: incapacitatea ficatului de a-ºi îndeplini funcþiile fiziologice. Infarct miocardic: distrugerea (necrozarea) unei porþiuni din muºchiul cardiac. popular se numeºte gãlbenare. fiind antrenate de vapori de apã. Inapetenþã: vezi anorexie. Insuficienþã renalã: incapacitatea rinichilor de a-ºi îndeplini funcþiile fiziologice. direct în cãile respiratorii. datoritã scãderii bruºte a irigaþiei cu sânge a teritoriului respectiv. . Laxativ: cu proprietatea de a favoriza eliminarea scaunului (purgativ uºor). Hipotensiv: cu proprietatea de a induce scãderea valorilor tensiunii arteriale. Lãuzie: perioada care urmeazã dupã naºtere. Hipoglicemiant: cu proprietatea de a induce scãderea concentraþiei de glucozã („zahãr”) din sânge. Leyshmaniozã: boalã parazitarã. L Laringitã: inflamaþia laringelui. I Icter: acumularea de pigment galben la nivelul pielii. Hipocolesterolemiant: cu proprietatea de a favoriza scãderea concentraþiei de colesterol din sânge. Inhalaþii: metodã de administrare a unor medicamente sau principii active din plante.Glosarul termenilor de specialitate 263 Hipertensiune arterialã: creºterea de duratã a valorilor tensiunii arteriale peste limitele normale.

Nevralgie: inflamaþie dureroasã a unui nerv. Oxiurazã: boalã parazitarã. obosealã. mâncãrime ºi alte leziuni locale. inapetenþa etc. însoþitã de greaþã. vãrsãturi ºi alte semne particulare. Micozã: infestaþie cu ciuperci microscopice cauzatoare de boalã. Neurastenie: boalã caracterizatã prin tulburãri funcþionale ale scoarþei cerebrale. Menopauzã: perioada fiziologicã în care menstruaþia înceteazã definitiv ca urmare a sistãrii funcþiei ovariene. Neurodermitã: boalã caracterizatã prin îngroºarea importantã a pielii. N Nefritã cronicã: inflamaþia cronicã a rinichiului. manifestatã prin dureri de cap. Migrenã: durere de cap de intensitate foarte mare. de intensitate redusã. infestaþie cu oxiuri. Se mai numeºte balonare. Meteorism: acumularea de gaze în intestine. depresie psihicã. Metroragie: hemoragie uterinã. având ca simptome comune iritabilitatea. insomnie. Boala se întâlneºte de regulã la persoane predispuse la aceasta. insomnia. de obicei pe o singurã parte. . anxietate etc. Nevrozã: grup de afecþiuni ale sistemului nervos.264 Incursiune în FITOTERAPIE M Malnutriþie: îmbolnãvire datoratã unei alimentaþii insuficiente. anxietatea. sângerare la nivelul uterului în afara ciclului menstrual. O Obezitate: greutate corporalã excesivã. datorate în general unor solicitãri psihice excesive.

se poate manifesta sub diferite forme. însoþitã de colecþie localã de lichid. Rinitã: inflamaþia mucoasei nazale. Reumatism: boli ale aparatului locomotor (mâini. Psihotonic: cu proprietatea de a stimula funcþiile psihice. . Pleurezie: inflamaþie a pleurei. discernãmânt etc.Glosarul termenilor de specialitate 265 P Palpitaþii: bãtãi neregulate ale inimii. R Recto-colitã: inflamaþia rectului ºi colonului. Senilitate: stare patologicã ce survine o datã cu înaintarea în vârstã. Reumatism degenerativ: vezi artrozã. datoratã expunerii la pulberi minerale foarte fine. Pleuritã: inflamaþia pleurei. Purgativ: cu proprietatea de a stimula eliminarea conþinutului intestinal. Secretolitic: cu proprietatea de a diminua secreþiile. Retenþie hidricã: acumularea anormalã de lichid în organism. manifestatã prin degradarea funcþiilor superioare ale creierului (atenþie. Sedativ: cu proprietatea de a calma. Silicozã: boalã gravã a plãmânilor. Pielitã: inflamaþie a bazinetului renal. braþe. muºchi ºi articulaþii) al cãror caracter comun îl constituie durerea ºi limitarea miºcãrilor.). de a liniºti. în funcþie de locul în care se acumuleazã lichidul (de exemplu umflarea picioarelor). fãrã acumulare de lichid. S Seboree: creºterea anormalã a secreþiei grase a pielii. picioare. membrana care înveleºte plãmânii. memorie.

urmatã de învineþire ºi apoi înroºire. Traumatism: loviturã. Sterilitate: incapacitatea de a concepe copii. gust. Tuberculozã: infecþie cu bacilul Koch. . nu ºtie dacã medicamentul folosit în experiment conþine substanþa chimicã activã a cãrei eficienþã este cercetatã sau doar un aºa-numit placebo. frecvent localizatã la nivelul plãmânilor. T Tinitus: þiuituri în urechi. gastrice ºi intestinale. Spasmolitic: vezi antispastic. Studii clinice dublu orb: studii medicale în care nici pacientul ºi nici medicul curant. miros. Stomatitã: inflamaþie a mucoasei gurii. Tromboflebitã: inflamaþie a venelor cu formarea de cheaguri (trombi). Tumorã malignã: tumorã canceroasã. leziune. dar fãrã efecte farmacologice. Stomahic: cu proprietatea de a favoriza digestia prin stimularea secreþiei sucurilor digestive. al tuberculozei. care se ocupã direct de pacient. Studiile dublu orb se efectueazã pentru a diferenþia efectul propriuzis al medicamentului de efectele datorate autosugestiei. cu cea activã. Traheitã: inflamaþia traheei. Tonic-amarã: proprietatea unor substanþe amare din plante de a stimula secreþiile salivare.266 Incursiune în FITOTERAPIE Sindrom Raynaud: stare patologicã manifestatã prin crize dureroase ºi paloare la nivelul degetelor. o substanþã similarã la culoare. senzaþie de cãldurã ºi de furnicãturã localã.

Ulcer varicos: ulcer apãrut la nivelul modificãrilor varicoase. Uretritã: inflamaþie a uretrei. V Varice: dilatare anormalã a peretelui venelor. Ulcer duodenal: ulcer apãrut la nivelul mucoasei duodenului. Ulcer gastric: ulcer apãrut la nivelul mucoasei stomacului. de obicei la nivelul membrelor inferioare.Glosarul termenilor de specialitate 267 U Ulcer: leziune care apare pe piele sau mucoase. Se întâlneºte ºi la nivelul venelor esofagiene sau al venelor hemoroidale. . fãrã tendinþa de vindecare. Vasoconstrictor: cu proprietatea de a induce vasoconstricþie (reducerea în dimensiune a lumenului unui vas sanguin). Vulnerar: cu proprietatea de a favoriza vindecarea rãnilor. Vasodilatator: cu proprietatea de a induce dilatarea lumenului vaselor sanguine.

.

33. 230. 227 Brumãrie – vezi creþiºoarã Angelica archangelica – vezi C angelicã Anghinare 31. 36. 235 Brânduºã de toamnã 209. 184. 231. 31. 185.INDEXUL DENUMIRILOR POPULARE ŞI ŞTIINŢIFICE Arborele templier 185. 227. 187. 233. 32. 250 249. 225. Calendula officinalis – vezi 224. 250 Busuiocul-cerbilor 37 Anethum graveolens – vezi mãrar Brad 237 Angelicã 30. 228. 27. 230. 186. 228. 230. 26. mãtrãgunã 240. 223. 29.Arctostaphylos uva-ursi – vezi strugurii ursului ºoricelului Armurariu 34. 39. 231. 219 Aloe vera – vezi aloe Brebenoc – vezi saschiu Aloe barbadense – vezi aloe Brusture 35. 228. 188. Anason 28. 228. 236. 236 gãlbenele A . 240 Betula pendula – vezi mesteacãn Aloe 183. 25. 243 Avocado 229 Agropyrum repens – vezi pir Agrimonia eupatoria – vezi turiþã B mare Berberis vulgaris – vezi dracilã Albãstrele 27. 247 Aesculus hippocastanum – vezi Arctium lappa – vezi brusture castan sãlbatic Achillea milefolium – vezi coada. 228 Alchemilla vulgaris – vezi Buruianã de junghi – vezi coada creþiºoarã racului Anason dulce – vezi fenicul Busuioc 38. 219 Adonis vernalis – vezi ruºcuþa de Arnica montana – vezi arnicã Artemisia absinthium – vezi pelin primãvarã Atropa belladonna – vezi Afin 24. 34. 37. 233 Aconitum napellus – vezi omag Acorus calamus – vezi obligeanã Arnicã 209. 236.

60. 40. 249. 55. 233. 239. 231 Coada-ºoricelului 59. 43. 241 Coada-racului 58. 225 Carum carvi – vezi chimen Cãtinã albã 41. 249 Cornul-secarei 210. 243 Cichorium intybus – vezi cicoare . 231. 63. 45. 238. 54. 228. 52. 228. 235. 250 Cnicus benedictus – vezi schinel Coacãz de munte – vezi meriºor Coacãz negru 55. 228. 241 Coada-vacii – vezi lumânãricã Colchicum autumnale – vezi brânduºã de toamnã Convalaria majalis – vezi lãcrãmioarã Coriandru 62. 241 Citronela 223 Ciuboþica-cucului 53. 227. 50. 238. 231. 250 Chimion – vezi chimen Cicoare 47. 46. 233 Cãtinã de râu – vezi cãtinã albã Cãtuºnicã – vezi iarba mâþei Cânepa-codrului 219 Cârcel 219 Cârmâz 219 Ceapã 243 Ceapa-de-mare 188. 235 Cireaºa-lupului – vezi mãtrãgunã Cireº 52. 57. 219 Ciumãrea 54. 237 Ciumãfaie 210. 227. 248 Cimbru de câmp – vezi cimbriºor Cimbru bun – vezi cimbru de grãdinã Cimbru de grãdinã 50. 229. 233. 61. 231 Cetinã de negi 219 Cetraria Islandica – vezi lichenul renului Chelidonium majus – vezi rostopascã Chimen 45. 233. 235. 243. 41. 64 Capsella bursa-pastoris – vezi traista ciobanului Cassia angustifolia. 44. 224. 226. 239. 239.270 Incursiune în FITOTERAPIE Cimbriºor 49. 56 Coada-calului 56. 230 231. 232. 42. 240. 247 Crataegus monogyna – vezi pãducel Crãiþe 63. 237. 229. 51. 234. 231. 189 Centaurea cyanus – vezi albãstrele Centaurium umbellatum – vezi þintaurã Cephalis ipecacuanha – vezi ipeca Cerasus avium – vezi cireº Ceratonia siliqua – vezi roºcov Cerenþel 44. Cassia acutifolia – vezi senna Caºul-popii vezi nalba mãruntã Carul-zânelor – vezi arnicã Castan sãlbatic 39. 236. 228. 233. 236. 59. 48. 219.

195. 71 Dreþe 71. 229. 231. 219. 194. 237 Eucaliptus globulus – vezi eucalipt F Fasole 71. 250 Ferigã 74. 199. 236. 243 Fenicul 34. 249 vânãt . 78. 75. 223. 227 Crocus sativus – vezi ºofran Cruºin 66. 74. 67. 66. 235 Fraxinus excelsior – vezi frasin Fumaria officinalis – vezi fumãriþã Fumãriþã 76. 249. 227 Dryopteris filix – vezi ferigã Dud 68. 227. 190. 246 Foeniculum vulgare – vezi fenicul Frasin 75. 69. 230. 232. 221 Degeþel-roºu 211. 235 Fierea-pãmântului – vezi þintaurã Filipendula ulmaria – vezi creþuºcã Floarea-paºtelui 219 Floarea-patimilor 193. vezi ºi holerã ginseng Equisetum arvense – vezi coada. 72. 231. 219.Glycyrrhiza glabra – vezi lemn-dulce Ginkgo biloba – vezi arborele calului templier Eryngium planum – vezi scai Ginseng 194. 243 G Galega officinalis – vezi ciumãrea Gãlbenele 77. 233. 228 Geum urbanum – vezi cerenþel E Echinacea purpurea 189.Indexul denumirilor populare ºi ºtiinþifice Creþiºoarã 64. 79. 228. 227. 221 Digitalis lanata – vezi degeþel lânos Digitalis purpurea – vezi degeþel roºu Doamnã-mare – vezi mãtrãgunã Dracilã 69. 236. 235. 191 Ghimber 198. 72. 235. 77 D Datura stramonium – vezi ciumãfaie Dediþel-galben – vezi ruºcuþã de primãvarã Degeþel-lânos 211. 73. 70. 234. 223. 235 Cucutã 219 Curcuma longa – vezi turmeric Curcumã – vezi turmeric Cynara scolymus – vezi anghinare 271 Eucalipt 192. 248 Gentiana lutea – vezi genþianã Genþianã 79. 230. 80. 81. 236. 65. 196. 219. 231 Creþuºcã 65. 197. 249 Eleutherococcus senticosus – vezi Ghimbir – vezi ghimber Ghimpe 80. 233. 76.

83. 85. 226 Hamei 81. 234. 246. 229. 246 Helichrysum arenarium – vezi siminoc Hippophae rhamnoides – vezi cãtinã albã Hypericum perforatum – vezi sunãtoare Hyssopus officinalis – vezi isop Hyoscyamus niger – vezi mãselariþã Holerã 82. 227. 101. 96. 248 Izmã – vezi mentã M Majorana hortensis – vezi mãghiran J Marrubium vulgare – vezi unguraº Jaleº – vezi salvie Mãceº 96. 246 Ienibahar – vezi ienupãr Ienupãr 86. 230. 97. 238. 94. 89. 82. 247 Lichenul-renului 93. 248 Luminiþã 223 Lythrum salicaria – vezi rãchitan I Iarbã-mare 83. 219 Lãmâiþã – vezi roiniþã Laur – vezi ciumãfaie Leandru – vezi oleandru Lemn-dulce 90. 246 K Mãrar 99 Mãrgãritãrel – vezi lãcrãmioarã Kawa 219 Mãselariþã 212. 88. 84. 228. 98. 249 Lemn-câinesc – vezi cruºin Lemn-galben – vezi dracilã Leonurus cardiaca – vezi talpa-gâºtii Levãnþicã 92. 248. 93. 234 Juniperus communis – vezi ienupãr Mãghiran 100. 228. 91. 236 Lipan – vezi brusture Lysimachia numularia – vezi dreþe Limbricariþã 219 Lobelia 219 Lucernã 94 Lumânãricã 95. 220 . 227 In 223. 92. 237. 228. 201 Isop 87. 235.272 Incursiune în FITOTERAPIE H Hamamelis virginiana 200. 249 Inula helenium – vezi iarbã-mare Ipeca 200. 87. 242 Humulus lupulus – vezi hamei L Lamium album – vezi urzicã moartã Lavandula officinalis – vezi levãnþicã Lãcrãmioarã 212. 248 Iarba-mâþei 85. 233.

231. 227. 117. 234. 231. 237 N Nalbã-mare 112. 109. 220 Omag 214. 236 Nalbã-mãruntã 113 Nalbã-sãlbaticã 113 Negelariþã – vezi rostopascã Nemþiºori de câmp 220 Nerium oleander -vezi oleandru Nepeta cataria – vezi iarba-mâþei Nucºoarã 220 Nuc 114. 121. 228. 124. 107. 227. 224. 240 Molotru – vezi fenicul Morus alba. 222. 246 Oleandru 215. 227 Mutãtoare 220 273 O Obligeanã 116. 113. 104. 123. 222. 228. 111. 236 Muºeþel 108. 226. 102. 228. 231. 229. 120. 122. 214. 240. 233. 229 Odolean 181. 237. 233. 239. 220 Ononis spinosa – vezi osuliepurelui Origanum majorana – vezi mãghiran Origanum vulgare – vezi sovârv Osul-iepurelui 118. 239 Mesteacãn 105. 228. 247 Menta-mâþei – vezi iarba mâþei Menta pulegium – vezi busuiocul cerbilor Mentha piperita – vezi mentã Meriºor 103. 236. 236. 243 . 236. 241 P Paþachinã – vezi cruºin Pãducel 119. 232. 234. 224. 233. 106. 236. 231. 103. 125. 246 Palma-voinicului – vezi coada racului Palmier dinþat 242 Panax ginseng – vezi ginseng Panax quinquefolius – vezi ginseng Panax japonicus – vezi ginseng Panseluþã de câmp – vezi trei-fraþipãtaþi Panseluþã sãlbaticã – vezi trei-fraþipãtaþi Pãpãdie 121. 226. 239 Muºeþel de câmp – vezi busuiocul cerbilor Muºtar negru 110. 115. 231.Indexul denumirilor populare ºi ºtiinþifice Mãtrãgunã 213 Mãturice 220 Medicago sativa – vezi lucernã Melissa officinalis – vezi roiniþã Melilotus officinalis – vezi sulfinã Mentã 101. 110. Morus nigra – vezi dud Mur 106. 224. 227. 236. 241 Passiflora incarnata – vezi floarea patimilor Pãtlaginã 123. 229.

228. 235 Ribes nigrum – vezi coacãz negru Rhamnus frangula – vezi cruºin Rheum palmatum ºi Rheum officinale – vezi revent Robinia pseudacacia – vezi salcâm Rosa canina – vezi mãceº Rodul pãmântului 220 Roiniþã 139. 132 Plop negru – vezi plop Plop tremurãtor – vezi plop Podbal 132. 126. 130. 233 Rubus fruticosus – vezi mur Ruscus aculeatus – vezi ghimpe Ruºcuþã de primãvarã 216 Rutã 220 . 231 Rãchitã – vezi salcie Rauwolfia serpentina 220. 239. 233. 237 Pin maritim 202. 236. 134. 133. 231 Potentilla anserina – vezi coadaracului Primula officinalis – vezi ciuboþica-cucului Q Quercus robur – vezi stejar R Rubarbãr – vezi revent Rãchitan 136. 136. 240. 234. 246 Romaniþã – vezi muºeþel Rosmarinus officinalis – vezi rozmarin Rostopascã 140. 238 Pojarniþã – vezi sunãtoare Polygonum aviculare – vezi troscot Popivnic 220 Pomuºor – vezi meriºor Populus nigra – vezi plop negru Populus tremula – vezi plop tremurãtor Porumb 135. 228. 137. 240 Plãmânãricã 130. 235 Pelin alb – vezi pelin Phaseolus vulgaris – vezi fasole Pimpinella anisum – vezi anason Pin 127. 241 Porumbar 134. 239. 131 Plantago lanceolata. 234 Pulmonaria officinalis – vezi plãmânãrica Pelin 34. 227. 232. 237. 234 Roºcov 142.274 Incursiune în FITOTERAPIE Prunus spinosa – vezi porumbar Psychotria ipecacuanha – vezi ipeca Psyllium 202. 144. 231 Rozmarin 142. 215. 230. 227. 125. 203. 128. 223 Pinus maritima – vezi pin maritim Pinus silvestris – vezi pin Pir 129. 143. 139. 224 Revent 138. 223. 141. Plantago major – vezi pãtlaginã Plantago psyllium – vezi psyllium Plop 131. 227. Plantago media.

236 Sarsaparilla 205. 232. 243 Sânzianã – vezi creþuºcã Sãpunariþã 220. 227. 204. 247 Salix alba – vezi salcie Salvia officinalis – vezi salvie Salvie 147. 145. 246 Tãtãneasã 164. 234. 162. 146. 246. 243 Schinel 151. 159 Sulfinã 159. Tagetes erecta – vezi crãiþe Taraxacum officinale – vezi pãpãdie Talpa-gâºtii 163. 158. 149. 226 Sunãtoare 160. 205. 160. 223. 226 Tei 166. 156. 233. 228 Scilla maritima – vezi ceapã de mare Scoruº de munte 152. 228. 238. 231 Strugurii-ursului 158. 237. 248 Symphytum officinale – vezi tãtãneasã Ș ªofran 206 ªovârv – vezi sovârv ªtirigoaie 217. 248 Thymus serpyllum – vezi cimbriºor Thymus vulgaris – vezi cimbru de grãdinã Tilia cordata.Indexul denumirilor populare ºi ºtiinþifice 275 S Salcâm 144. 230. 224. 148. Tilia tomentosa – vezi tei . 239 Stejar 157. 227. 152. 246. 153 Scrântitoare – vezi ciumãrea Secale cornutum – vezi cornul secarei Senna 205. 220 T Tagetes patula. 231. 232 Salcâm japonez 145 Salcie 145. 239 Solanum nigrum – vezi zârnã Solidago virgo aurea – vezi splinuþã Sorbus aucuparia – vezi scoruº de munte Sovârv 155. 157. 229. 230. 235 Silybum marianum – vezi armurariu Siminoc 153. 151. 237 Scaiul-vântului 151 Schinduf 203. 223. 206 Saschiu 149. 164. 222. 233 Smilax sarsaparilla – vezi sarsaparilla Soc 154. 220 Scaiul-oii – vezi brusture Scai vânãt 150. 147. 155. 165. 236. Tilia platyphyllos. 150. 246 Spânz 220 Spin – vezi holerã Splinuþã 156. 161. 232. 222. 167. 217.

169. 182. 227. 175. 227. 228. 246 Valeriana officinalis – vezi valerianã Vargã de aur – vezi splinuþã Varzã 229 Vâsc 218. 233. 173. 220 Zingiber officinale – vezi ghimber . 228. 180. 231. 172. 171 Trestie mirositoare – vezi obligeanã Trifoi-roºu 171. 231 Turiþã-mare 173. 242. 234 Turmeric 207. 237. 231. 238 Urtica dioica – vezi urzicã Urzicã 177. 170 Trei-fraþi-pãtaþi 170. 249 X Xanthium spinosum – vezi holerã Z Zea mays – vezi porumb Zârnã 219. 177. 228 U Unguraº 176. 229. 222. 227. 224 Vâzdoage – vezi crãiþe Veratrum album – vezi ºtirigoaie Vetrice 220 Vinariþã 220 Vinca minor – vezi saschiu Viscum album – vezi vâsc Viola tricolor – vezi trei-fraþipãtaþi Ţ Þelinã 229 Þintaurã 174. 238 Trifolium pratense – vezi trifoi roºu Trigonela foenum graecum – vezi schinduf Troscot 172. 178. 233 Tussilago farfara – vezi podbal V Vaccinium macrocapus 239 Vaccinium myrtillus – vezi afin Vaccinum vitis idaea – vezi meriºor Valerianã 181. 243 Urzicã-moartã 179. 243.276 Incursiune în FITOTERAPIE Traista-ciobanului 168. 174. 226. 226 Usturoi 235. 179. 220.

48. 33. 140. 175. vezi ºi boli renale boli ale prostatei 83. 140. 114. 143. 60 anemie 55. 114. 133. 80. 196. 149. 156. 31. SIMPTOMELOR ŞI STĂRILOR FIZIOLOGICE SPECIALE CARE BENEFICIAZĂ DE FITOTERAPIE aterosclerozã 33. 204. 78. 238. 222 boli coronariene 40. 206 boli digestive 30. 81. 129. 135.INDEXUL BOLILOR. 163. 163. 193. 43. 49. 204 astm 133. 132. 184 arsuri retrosternale 145 arterita membrelor inferioare 26 ascardiozã 84 ascitã 65. 94. 228 anxietate 146. 102. 223 aterosclerozã coronarianã 120 B balonare – vezi meteorism blefaritã 27 boalã Alzheimer 186 boli ale aparatului respirator 37. 223 aciditate gastricã – vezi hiperaciditate acnee 36. 75. 62. 94. 78. 57. gastrite . 246 arsuri 43. 99. 118. 116. 148. 138. 126. 148. 222 A accident vascular cerebral 149. 236 boli ale cãilor urinare 52. 112. 242 boli ale sistemului nervos 85. 29. 105. 30. 157. 94. 85. 180. 166. 48. 132. 161. 152. 124. 159. 109. 202 boli cu retenþie de apã 65. 170. 38. 178 alãptare 46. 221 anorexie 27. 105. 57. 250 ameþealã 186 amnezie 186 anaciditate 30. 245. 186. 99. 117. 204 anginã pectoralã 120. 38. 199. 173. 233 astenie 143. 118. 143 boli gastro-intestinale 37. 62. vezi ºi edem boli dermatologice 36. 80. vezi ºi boli dermatologice adenom de prostatã – vezi boli ale prostatei alergie 170. 88. 116. 137. 246 boli cardiace 120. 172. 157. 54. 178. 152. 91. vezi ºi enterite. 136. vezi ºi boli ale aparatului respirator aterosclerozã cerebralã 26.

59. 127. 157. 92. 59. 178 boli vasculare 26. 118.109. 109 boli hepato-biliare 33. 49. 31. 242 diaree 26. 230 calculozã renalã – vezi litiazã dischinezie biliarã 77. 203. 186. 73. 176. 178 boli renale 33. vezi ºi boli ale aparatului respirator D debilitate fizicã 143. 45. 135 boli reumatice 26. 131. 97. 188. 129. 233 133. boli ginecologice 140.278 Incursiune în FITOTERAPIE colitã 38. 173. 80. 60. 78. 154. 193 colon iritabil 102 conjunctivitã 27 constipaþie 48. 196 degerãturi 57. 157. 137. 67. 105. 199 cistitã 104. renalã 135. 234 cancer 202. 202 bronºitã 29. 157 demineralizare 52 depresie 161. 36. 38. 52. 142 colici. 151. 146. 126. 124. 237. vezi ºi 60. 95. 92. 84. 100. 231 dureri ulceroase 116. 148. 46. 65. 109. 161. 148. 136. 186. 131. 172. 69. 116. 62. 148. 247 colecistitã 153 dizenterie 134. 143. 138. 75. 142. 161. 181. 116. claudicaþie intermitentã 186 148. 54. 133. 70. 236. 196. 102. 180 cefalee 247. 71. 102. 156. 140. 207 dismenoree 65. 133. 51. 192. 156. vezi ºi ulcer colici renale 241 gastric ºi duodenal . crampe 29. 109. 122. 153. 246. 132. 111. 136. 131. 107. 78. biliarã 180. cirozã hepaticã 33. 104. vezi ºi migrenã dispepsie 26. 152. 73. C 71. 127. 67. 143. 107. 75. 141. 97. 204. 203. 38. 112. 36. 49. 111. 31. 154. 80. 84. 207. calculozã biliarã – vezi litiazã 134. 114. 196. 146. 102. 188. 114. 142. 122. 105. 173. 238 distonie neurovegetativã 117. 234 boli metabolice 118. vezi ºi etilism dezintoxicare (dupã fumat) 117 diabet zaharat 26. 247 dezalcoolizare 201. 234 contuzie 174 convalescenþã 57. 52. 205. 65. 166. 233. 196. 230. 112. 184. 69. 204 boli ginecologice 60. 48. dureri menstruale 60 . 88. 52.

203. 169 hemoroizi 40. 174 G . 36.Indexul bolilor care beneficiazã de fitoterapie dureri de cap – vezi cefalee. 145 hipercolesteromie 33. 57. 49. 157. 81. 33.vezi anaciditate flebitã 40. 199. 75. 221. 170. 235 gripã 75. 153 fracturã 57 furuncul 36. 132. 142. 159. 225. 221 157. 190. 159. 191. 136. enterocolitã. 105. 99. 157. 114. 91. 91. 122. 86. 126. 88. 157. 170 edem 40. 230 epistaxis 137 etilism 188 greaþã 102. 60. 60. 223 febrã 146. 122. 154. 149. gastroenterocolitã 26. 173. 53. imunitate 248 142. 166. vezi ºi boli hepato-biliare dureri reumatice 144. 91. vezi ºi aterosclerozã hiperglicemie – vezi diabet F zaharat faringitã 148. 227 guturai 75. 200. 148. 223. vezi ºi boli cu retenþie de apã emfizem pulmonar 133 enteritã. 191 I icter 70. 234. 180. 118. 173. 120. 165. 152. 226 hepatitã 33. 203. vezi ºi ulcer gastric ºi duodenal dureri hepatice 153. indigestie 235 infarct miocardic 26. 105. 165. 124. 236. 193 inapetenþã – vezi anorexie giardiazã (lambliazã) 78 gingivitã 45. 157. 52. 178. 159. 43. 109. vezi ºi boli ale aparatului respirator gutã 26. 161. 153 . 178. 70. vezi ºi boli ale aparatului respirator H hemeralopie 64 hemoragie 40. 97. 57. hipertensiune arterialã 26. 151. 237 55. 221. 200 hipovitaminozã 43. 112. 143. 174. vezi ºi boli reumatice 279 E echimozã 165 eczemã 36. 176 hipoaciditate . 154. 124. 97. 137. 118. 163.188. vezi ºi boli hepatobiliare gastritã 69. 236. vezi ºi boli hepato-biliare hiperaciditate 144. 45. 105. 161. 153. 199. 175. 97. migrenã dureri de stomac 134. 59. 65.

vezi ºi cefalee miopie 64 N negi 141 neliniºte vezi anxietate Î nervozitate 100. vezi ºi boli hepato-biliare insuficienþã venoasã cronicã 40. 86. vezi ºi varice. 127. 62. 33. 146. vezi ºi boli dermatologice laringitã 95. 122. vezi ºi boli hepato-biliare litiazã renalã 52. 163. 245. 184. 91. 186. 199. 156. 193 aparatului respirator nevrozã 181. vezi ºi boli dermatologice litiazã biliarã 33. 181. 140. 159. 192. 201. 229 metroragie – vezi tulburãri de menstruaþie micozã 114 migrenã 92. 204 . vezi ºi gingivitã inflamaþia gingiilor – vezi gingivitã insomnie 81. 145. 146. ulcer varicos intoxicaþie 33. 176. 73. 151.236. anxietate 184 neurastenie 92 L neurodermitã 57. 246. 135. 37. 51. 127. 136. 154. vezi ºi boli ale nevralgie 146. 100. vezi ºi boli dermatologice infecþii urinare 26. 124. 112. 180. 191. 124. vezi ºi boli ale aparatului respirator infecþii ale pielii 78. vezi ºi înþepãturi de insecte 78. 180. 170 . 94. 237. 166. 173. 246 insuficienþã circulatorie cerebralã 186 insuficienþã hepaticã 33. 148. 131. 174. 156. 152. 153. 166. 129. 188 iritabilitate nervoasã 92. 193 M malnutriþie 196 mãtreaþã 131 menopauzã 94. 193. 84. 113. 178. 109. 196. 38. 124. 189. 95. 49. 38. 99. 240 infecþii ale cãilor respiratorii 29. 54. 148. 247. 181. vezi ºi boli ale cãilor urinare inflamaþia cavitãþii bucale 112.171. 31.280 Incursiune în FITOTERAPIE lãuzie 109 leziune a pielii 88. 114. 49. vezi ºi boli ginecologice meteorism 29. 233.

122. 159 R tuberculozã 70 rãguºealã 131. 236. 137. vezi ºi infecþii urinare stres 193. vezi ºi boli aparatului respirator dermatologice transpiraþie excesivã 146. vezi ºi reumatism – vezi boli reumatice boli ginecologice tulburãri de auz 149 S tulburãri de memorie 196 tuse 51. T 184. 196 132. vezi ºi ale aparatului respirator hipovitaminozã O . 84. 148. 178. 88. 151. vezi ºi oxiurazã stomatitã 45. 136. 78. 51. boli reumatice 127. 62. 196. 132. 192. 71. 124. 109 palpitaþii 181. 73. 236. 92. 49. 65. 157. 151. 148 tromboflebitã 40. 133. 156. 235 sindrom Menière 150 P sindrom Raynaud 40 sinuzitã 102. 169. vezi ºi boli ale psoriazis 91. vezi ºi boli ale tulburãri ale metabolismului aparatului respirator grãsimilor 26 rãu de înãlþime 199 tulburãri de erecþie 186 rãu de mare 199 tulburãri de menstruaþie 59. 206. 246 plagã 43. 131. vezi ºi boli scorbut 127. 55. vezi ºi boli dermatologice. surmenaj 43. 146. 191 pleurezie 192 tensiune psihicã 166 podagrã – vezi gutã tinitus 186 poliartritã reumatoidã 91. rãu de miºcare 199 70. 74. 84. 172. 94. 70. 156. 78. 157. 237. vezi ºi traheitã 29. 170. 84. vezi ºi gingivitã pielitã 127. sarcinã 250 180. acnee obezitate 91. 244 senilitate 186 obosealã 196 silicozã 133 oxiurazã 51.Indexul bolilor care beneficiazã de fitoterapie 281 seboree 36. 173. 51. 222 sterilitate 65 parazitozã intestinalã 49. 174. 235. 126. 124.

133. 109. 200. 229 ulceraþii ale pielii 49. 225. 180. 78. vezi ºi ulcer varicos ulcer varicos 71. 124. 137. 169. 81. 178. 191 ulcer al gambei 156. vezi ºi infecþii ale cãilor urinare V varice 40. 81. 157. 180. 200 uretritã 127. vezi ºi ulcer varicos vãrsãturi 199 . 173.282 Incursiune în FITOTERAPIE U ulcer gastric ºi duodenal 43. 165. 174. 91. 161. 69.

Bucureºti. Bojor O.. Bucureºti. Bucureºti. 1989. Bucureºti. 1990. Castleman M. – Farmacia familiei. Michigan.. Balaj L. Eau Claire. Golden Harvest Books. Agopian A. 1991. Csûrös L. Bojor O. – Plantele alimentare din flora spontanã a României.BIBLIOGRAFIE Alexandriu-Peiulescu Maria. Tudományos Könyvkiadó. Alexan M. Chiril P. 1991. 1995. 1998. Editura Medicalã. G. Bucureºti. 1978. Esély Kiadó. . Oprescu D. Budapest. 1996.. Bucureºti. Michigan. – The Use and Safety of Common Herbs and Herbal Teas. – The use and safety of common herbs and herbal teas. antibiotice. Popescu H. Craig Winston J. 1996. antibioterapie. Cristian N. – Plante medicinale din flora spontanã. – Gyógynövény enciklopédia. – Antibiozã. Editura Medicalã. 1995. (sub redacþia) – Medicinã naturistã – mic tratat terapeutic. 1992. 1987. Editura Ceres. – Plante medicinale în terapia modernã. Berrien Springs. – Fitoterapie tradiþionalã ºi modernã. Bucureºti. Michigan.. Constantinescu C. Bukarest. Fulga I. Editura Sport-Turism. Editura Transpres Kraul. Bucureºti. Golden Harvest Books. – Nutrition for the Nineties. Editura Ceres. 1962. – Gyógynövények mint természetes gyógyanyagok.. Editura Fiat Lux. Craig Winston J. Drãgulescu C. – Plantele medicinale – izvor de sãnãtate. Eau Claire. Craig Winston J. Popescu O.

. Rácz-Kotilla E. Popa E.. Osuchowski M. – Physiological Responses to a Natural Antioxidant Flavonoid Mixture. prevents ultraviolet light-induced immune suppression and oxidative stress in mouse skin. Bucureºti.. Editura Ceres.. – Index fitoterapeutic. – Resurse medicinale în flora României.... Editura Dacia. Editura Facla. 1984. Segal B. Monea M. Editura Enciclopedicã. Gáspár M. Johnson V.. Grigorescu E. Cluj-Napoca. Alterations in Thymic Differentiation Correlate with Changes in c-myc Gene Expression. Bucureºti 1986. 1996. Budapest. Cluj-Napoca. 1989.. 2000.. 1983. Micã enciclopedie. Bucureºti. Mincu I. – Din ierburi s-au nãscut medicamentele. Cristodorescu R... 1990.. Bucureºti. Grau/ Jung/ Münker – Bogyósok. . Bucureºti. Bucureºti. Luca C. Treatment of silymarin.. – Digitalizarea în practica medicalã. 1987. – Universul plantelor. He Q. – Bioterapie – Reþete medicale fãrã medicamente. Grigorescu E. Streian C. Editat de redacþia revistei Korunk.. a plant flavonoid. Geiculescu V. – Sã ne tratãm fãrã medicamente. – Plante medicinale în prezent. Editura Medicalã. Ivan S. Stãnescu U..284 Incursiune în FITOTERAPIE Gavrilescu ªt. Editura Albatros. Popescu H. Rogoºca M. 1978. Ciulei I. J. Drãgulescu I. Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã.. 21(6):1213-22. T. Sharma R. Planta Med 2002 Nov. 68(11):961-5. in BALB/c Mice: II. 1986. Timiºoara. vadon termõ zöldségnövények. Péter M. gyógynövények. – Orientãri actuale în nutriþie.. Pârvu C.. Katiyar SK. Editura Medicalã. Int J Oncol 2002 Dec. – Plante medicinale ºi aromatice. Magyar Könyvklub. Laza A. Deutsch G. Rácz G. Silymarin. 1975.. Rácz G. Segal R. P. Bucureºti. Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã. F.

.. . Budapest. Rápoti J. Romváry V. Simionescu I.. 1939. 1992. Bezdadea Z. Fundaþia pentru literaturã ºi artã „Regele Carol II”. 1986. Wilasrusmee C.1977... Bucureºti. Rácz-Kotilla Erzsébet. – Tehnicã farmaceuticã. Bucureºti.. Medicina Könyvkiadó. – Gyógyító növények. Voiculescu M. Szabó L. Kittur S. Shah G. Med Sci Monit 2002 Nov. Editura Didacticã ºi Pedagogicã. Kittur DS.. Editura Medicalã.. Voiculescu S.. Bruch D. Wilasrusmee S. Immunostimulatory effect of Silybum Marianum (milk thistle) extract. (sub redacþia) – Medicina pentru familie. Siddiqui J.. Budapest .– Gyógynövényismeret – a fitoterápia alapjai.Bibliografie 285 Rácz G. – Flora României. Sanitas Természetgyógyászati Alapítvány. 1978.. 8(11): BR439-43.

.

.

20 . sector 3.323. București Tel. Valeriu Braniște 29.00. 021.Tipografia „Viaţă și Sănătate” Str.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful