Sfidarea prostiei Nu slăbiţi vigilenţa în faţa prostiei, căci chiar dacă proştii sînt extrem de limitaţi şi înguşti la minte

, prostia umană depăşeşte toate limitele înţelegerii şi prevederii omeneşti! Capodopera duşmanului lui YHWH, a celui poreclit de către voi satan, diavolul şi balaurul, nu este terorismul, fascismul, creştinismul, iudaismul şi alte nebunii de genul acestora, terminate cu toate în -ism, şi nici SUA, URSS, UE sau Israel, cu toate că respectivele entităţi reprezintă quintesenţa activităţii sale de maniac şi handicapat mintal al Universului. În vîrful piramidei realizărilor sale se află lucrul la vederea căruia cei proşti rîd de se prăpădesc de bucurie, în timp ce oamenii înţelepţi se plîng fără să vrea de milă. Ca replică la capodopera creată de Stăpînul Universului, Înţelepciunea, duşmanul Său a născocit prostia, minunea minunilor în adevăratul sens al cuvîntului. Nu vă prefaceţi că n-aţi auzit despre respectiva ciudăţenie, căci nu aveţi nici o şansă să convingeţi pe cineva de aşa ceva! Două lucruri omniprezente există pe suprafaţa Pămîntului, hidrogenul şi prostia, şi nu există persoană care să nu să se fi întîlnit cu ele. Dacă totuşi n-aţi reuşit pînă la momentul de faţă să recunoaşteţi prostia, evenimentul acesta se datorează faptului că societatea modernă este într-atît de tare îmbibată de prostie, care a pătruns în fiecare colţişor al vieţii şi activităţii umane, încît s-a contopit cu ea ca trupul cu sufletul, devenind aproape imposibil de despărţit una de alta. De vină poate să mai fie şi originalitatea prostiei, care poate îmbrăca orice formă, total diferite una de alta, de la pura neghiobie pînă la pseudo-înţelepciune, şi poate fi îmbrăţişată de toate categoriile de oameni, de la opincă pînă la vlădică, transformîndu-i pe toţi cei încălecaţi de ea în bufoni, clovni şi dobitoace. E drept că-i amuzant să te distrezi pe seama unui om deştept care pe arena circului o face pe prostul, dar să trăieşti într-o societate în care fiecare prost o face pe deşteptul este tragic.

Cînd un nebun se întîlneşte cu prostia şi-şi ia rămas bun de la minte şi de la statutul de om, îl compătimeşti din suflet, în cazul în care el îşi recunoaşte locul în societate desigur, şi-ţi vezi de treburile tale. Te începi a îngrijora însă cînd nebunul purcede la a se amesteca în viaţa ta, străduindu-se să te prostească şi pe tine; te indignezi cînd nebunul te obligă cu forţa să devii prost şi te revolţi cînd vezi că nu ai altă scăpare de prostia, neghiobia şi obrăznicia lui decît confruntarea. Cu greu se scapă din astfel de ipostaze penibile, dar totuşi se scapă. Dramatică este situaţia atunci cînd te pomeneşti încolţit din toate părţile de nebuni, neghiobi şi proşti care fac tot posibilul să te prostească, să te înhame şi să te potcovească, făcînd uz întru acest scop de toate mijloacele materiale, ideologice şi spirituale existente. Puţini sînt cei ce reuşesc să facă faţă unei astfel de împrejurări, cu toate că intră în competenţa omului să îndeplinească cu succes şi un astfel de lucru. Tragică devine soarta omului cînd se adevereşte faptul că el nu are pe cine conta în lupta sa împotriva prostiei; cînd el se convinge că cei ce puteau şi trebuiau să reziste în faţa nebunilor şi să lupte împotriva lor s-au împotmolit în slăbiciunile şi neputinţa lor şi s-au înecat ca ţiganul la mal, exact atunci cînd trebuia depus ultimul efort, hotărîtorul, de a se salva pe ei înşişi şi de-ai ajuta şi pe ceilalţi să se salveze. Pentru a nu reieşi că am început să bat şaua cu scopul de a determina calul să prindă la minte, transfer prezentarea mea din lumea abstractului în realitatea contemporană, oferind oportunitate faptelor concrete să vorbească în locul termenilor filosofici. Că prostia a devenit religia păturilor de jos ale societăţii nu mai este un secret pentru nimeni. Modul de viaţă pe care-l duc cei ce se află la poalele piramidei sociale, plus năzuinţele, speranţele, tradiţiile, obiceiurile şi instruirea lor sînt o dovadă mai mult decît suficientă a acestui fapt. - Vă îndoiţi cumva de lucrul acesta? N-aveţi decît să priviţi în jurul d-stră şi să vă convingeţi personal de el.

Lipsa oricărui alt ideal în viaţă în afară de munca de dragul existenţei şi existenţa de dragul muncii este primul simptom al prostiei şi degenerării umane. Şi dacă mai adaugi pe lîngă ea plăcerea maniacală de a deconecta sistemul nervos central şi conştiinţa de la conducerea prorpiului organism, prin toate mijloacele şi pe toate căile posibile, plăcere care a devenit scopul vieţii şi singura bucurie pe care mai mult de nouăzeci de procente dintre oameni o mai au de la viaţă, ce altă concluzie pot întemeia despre lume decît aceea că ea este roaba prostiei şi instrumentul prin care aceasta îşi croieşte calea spre dominaţia mondială? Doar nu vreţi să susţineţi că sînteţi de acord cu faptul că viaţa nu are alt sens decît zgîndărîrea senzorilor gustativi şi sexuali, prin solicitarea stomacului şi a organelor sexuale la maximum? Dacă activitatea maşinilor şi utilajelor create de om s-ar orienta de la îndeplinirea funcţiilor pentru care au fost prevăzute la consumarea nejustificată de combustibil şi energie electrică, plus determinarea fermă de a nu întreprinde nimic util omului, ce atitudine aţi lua d-stră faţă de ele, în special dacă îndeletnicirea respectivă a lor v-ar aduce domniei voastre prejudicii directe? Aţi înflori ... de bucurie, sau aţi avea alt simţămînt legat de fapta lor? Tendinţa omului de a observa paiul din ochiul aproapelui său şi de a neglija bîrna din propriul său ochi nu se mărgineşte numai la relaţia individuală a omului cu semenii săi, ci afectează şi capacitatea sa de receptare a raporturilor inter-naţionale, inter-rasiale şi interspecii. Greşelile personale par întotdeauna neglijabile în comparaţie cu cele ale celorlalţi oameni; păcatele naţiei proprii par mai uşoare decît cele ale altor naţiuni; fărădelegile rasei care are fericirea să te aibă ca membru seamănă a fi nesemnificative pe lîngă cele ale altor rase, etc. Atitudinea indiferentă, neglijentă şi negativă a fiinţelor ce ne sînt inferioare o receptăm cu indignare şi pedepsim exemplar făpturile ce au nefericirea să ne provoace, în timp ce singuri acţionăm

fără a cugeta cîtuşi de puţin asupra faptelor şi obiceiurilor ce ne caracterizează. - Dar dacă deasupra noastră se află Fiinţe în faţa cărora avem anumite responsabilităţi şi îndatoriri, fiinţe care urmăresc cu insistenţă modul în care noi ni le îndeplinim, ce reacţie credeţi că le va provoca nedorinţa d-stră de a şti pe ce lume trăiţi? - Şi oare nu excrement al prostiei poate fi numită tendinţa respectivă de a trăi de dragul satisfacerii diferitor mofturi meschine şi de a naşte progenituri mai vanitoase decît propria-vă generaţie, în loc să mîncaţi, să beţi, să trăiţi şi să vă înmulţiţi cu scopul de a afla şi de a vă îndeplini datoria faţă de Cel ce va creat? Cea mai frumoasă perioadă a vieţii d-stră aţi petrecut-o pe băncile instituţiilor de învăţămînt. Copilăria aţi îngropat-o la grădiniţă şi în clasele primare; adolescenţa aţi pierdut-o la gimnaziu şi liceu; şi, în cazul în care aveţi şi studii superioare, tinereţea, împreună cu sănătatea, aţi distrus-o şi batjocorit-o la fuck-ultate. Şi, cu ce v-aţi ales? Aţi pus cruce pe emisfera stîngă a creierului, care ţine de dezvoltarea logicii în om, şi acum nu sînteţi în stare să faceţi un pas de sinestătător în viaţă, fără a consulta “specialişti” şi “experţi” de tot felul, care numai bine nu vă doresc. Dacă d-stră n-aţi observat pînă acum singur că instituţiile moderne de învăţămînt nu au menirea de a instrui tinerii şi de a-i pregăti pentru viaţă, ci de a-i îndobitoci şi de ai transforma în bio-roboţi, vă spun eu lucrul acesta. - Care credeţi că este explicaţia faptului că cei ce învaţă prost la şcoală se descurcă mai bine în viaţă decît cei ce au învăţat bine, dacă nu motivul respectiv? Aşa că, dacă mai sînteţi încă pe băncile şcolii, nu vă pierdeţi tinereţeia acolo, dar începeţi să recuperaţi timpul pe care vi l-au răpit cadrele didactice, prostindu-vă cu nebuniile lor ce n-au nici o tangenţă cu realitatea, şi începeţi a vă reface şi antrena gîndirea logică şi pragmatică, punînd-o să rezolve probleme reale cu care se confruntă omul şi societatea modernă, altminteri o să vă pară rău pe urmă. - Şi oare nu tot manifestare a prostiei este faptul că oamenii acceptă liniştiţi să le mutileze cineva viaţa, lor şi copiilor lor,

distrugîndu-le creierele cu lucruri care niciodată n-o să le fie de vreun folos în viaţă? Dar nu despre ravagiile prosiei printre rîndurile celor ce nu vor să gîndească mi-am propus să vă vorbesc în învăţătura respectivă, ci despre loviturile mortale pe care ea i le aplică omenirii, sub centură, întunecîndu-le mintea celor mai distinşi şi profunzi gînditori ai ei, exact în lucrurile cele mai importante, de care depinde însăşi soarta civilizaţiei umane. Că cei cărora le-a fost hărăzit să lucreze cu secera şi ciocanul nu vor să-şi pună creierii în mişcare, nu e o noutate pe lumea aceasta şi nici mare tragedie. Dar cînd vezi că elita societăţii, cei cărora le-a fost oferită cea mai nobilă şi mai minunată sarcină pe care o poate purta o fiinţă umană, cea de a gîndi şi de a decide în locul mulţimii, o ia razna şi începe să bată apa-n piuă, să despice părul în patru şi să taie frunze la cîini, îţi vine să plîngi de mila omenirii. Dat fiind faptul că adevărata ierarhie socială a omenirii, cea stabilită de Stăpînul Universului, YHWH, nu corespunde nici pe departe cu ierarhia existentă în timpurile de faţă în lume, handicapurile mintale, psihice şi fizice ale pseudo-conducătorilor şi pseudo-intelectualilor civilizaţiei moderne nu afectează serios viaţa cetăţenilor simpli, cu excepţia cazurilor cînd respectivele handicapuri degenerează în constrîngeri şi represalii fizice şi materiale. Cînd însă greşesc cei a căror menire divină este să instruiască şi să conducă omenirea, indiferent de actuala poziţie a lor pe scara socială a lumii, atît dezvoltarea civilizaţiei umane în ansamblu, cît şi viaţa şi bunăstarea fiinţelor umane în particular, sînt afectate grav. Uneori incapacitatea şi incompetenţa a astfel de oameni se plăteşte cu rîuri de lacrimi şi de sînge. Drept exemplu al puterii nemărginite a prostiei asupra oamenilor ne pot servi victoriile ei recente asupra a cei mai bine cunoscuţi, la ora actuală, reprezentanţi ai elitei naturale a întregii omeniri, iluştrii şi pragmaticii gînditori Pavel Coruţ şi Vladimir Istarhov. Persoanele acestea şi-au început cariera lor de îndrumători ai neamurilor lor, a celui român şi a celui rus, încurajator de bine. S-a ivit speranţa că negura misterelor ce le învăluie neamurile va fi spulberată de către ei şi prin mocirla uneltirilor şi conspiraţiilor ce

ameninţă existenţa întregii omeniri va fi trasată o cale de salvare. Nici o persoană dinaintea lor n-a reuşit să demaşte într-atît de bine, după cum au făcut-o ei, jocurile oculte ale politicii, economiei şi religiilor mondiale. Dezvăluiri zguduitoare, ce ţin de activitatea secretă desfăşurată pe tărîmurile respective, au fost făcute de ei şi o zestre informativă considerabilă a moştenit omenirea de la ei, dar ... Sfîrşitul încoronează opera. Cînd se părea că începe a se face lumină în împărăţia ignoranţei şi prostiei omeneşti, şi că se întrevede un mijloc de eliberare din ghearele uneltirilor diavoleşti ce nimicesc Pămîntul, sau poticnit gînditorii noştri, spre marea dezamăgire a tuturor celor ce sperau să găsească îndrumare la ei. Cînd a sosit timpul ca ei să pună punctele pe i-urile operelor lor, banalitatea soluţiilor de salvare a omenirii oferite de ei a redus substanţial valoarea realizărilor remarcabile înfăptuite de ei deja pe tărîmul deşteptării oamenilor la realitate. Incredibil de viabilă se dovedeşte a fi capacitatea prostiei de a se cuibări în mintea omului. Dacă pînă şi cei meniţi să scape omenirea de ea ne reuşesc să se elibereze definitiv de sub influienţa ei, şansele celorlalţi de a face lucrul acesta sînt şi mai nereale. Să sperăm însă că numărul celor meniţi să conducă omenirea pe calea prosperităţii şi bunăstării fizice, materiale şi spirituale ne se reduce la cei doi şi că ceilalţi nu vor repeta greşeala comisă de ei, răpind omenirii ultimele ei şanse de a se vedea liberă şi fericită vreodată. Banalitatea şi inutilitatea soluţiilor de reconstruire a lumii, oferite de către iluştrii Pavel Coruţ şi Vladimir Istarhov, constă în lipsa, sau ambiguitatea, ideologiei ce ar putea înaripa efortul oamenilor de a elibera omenirea de sub tirania şi despotismul teoriilor, minciunilor şi dogmelor ce actualmente terorizează şi mutilează viaţa aproape a tuturor locuitorilor Pămîntului. Întoarcerea la religiile strămoşilor noştri nu numai că nu este o cale de scăpare din impasul în care se află civilizaţia noastră, dar reprezintă o absurditate care nu are nici o şansă să facă faţă ideologiilor milenare care şi-au dovedit deja superioritatea în faţa lor. Sugestia de a înarma omenirea cu mitologii naive, în timp ce duşmanul ei operează cu ideologii elaborate în mod ştiinţific, pe baza cunoştinţelor dobîndite

timp de mii de ani de către experţi în domeniul psihologiei, parapsihologiei, politologiei şi economiei, este la fel de bizară precum încercarea irakienilor de a scăpa de hegemonia americană cu ajutorul toporaşelor de piatră. Creştinismul, iudaismul, capitalismul, democraţia şi alternativele lor, socialismul şi comunismul, reprezintă o cursă prea bine elaborată, întemeiată şi întinsă în faţa omenirii ca să fie dejucată şi înlăturată de religiile cîndva spulberate de ele. De aceea nu vă faceţi iluzii prea mari în privinţa lor. Omenirea niciodată nu s-a întors la ceea ce a fost cîndva abandonat de ea, chiar dacă a fost silită să facă lucrul acesta. Progresul este singura cale acceptată de umanitate, fie el în bine sau în rău, şi fie el în domeniul social, tehnic sau spiritual. Iudaismul şi creştinismul au învins lumea păgînă, şi dacă nu apărea Islamul, care s-a dovedit un rival pe potriva lor, n-ar fi fost altă religie în afară de iudaism şi creştinism pe suprafaţa Pămîntului. Mulţămită confruntării dintre Islam şi cele două religii-surori, lumea cunoaşte astăzi şi alte confesiuni în afară de cele două. Renaşterea a arătat care este acul de cojoc al religiilor mondiale, inclusiv a celor cu pricina. Nu întoarcerea înapoi le poate veni de hac acestor afurisenii milenare, ci progresul, adică elucidarea acelui spectru de interes vital pentru oameni cu care speculează religiile mondiale şi pe baza căruia ele şi-au întemeiat puterea. Pînă nu li se va oferi oamenilor răspunsul corect la întrebările ce ţin de esenţa existenţei lor, nu va reuşi niciodată nimeni să scape lumea de despotismul minciunilor şi speculaţiilor religioase. Spre fericirea celor ce-şi doresc o viaţă liberă, tihnită şi fericită, adevărul despre esenţa existenţei şi dezvoltării umane, singurul care poate realiza visul milenar al omenirii cu privire la Paradis, este cu mult mai uşor de elucidat decît îşi închipuie oricare dintre voi. Cel ce a creat omul a avut grijă să-i ofere acestuia posibilitatea de a ajunge la El şi de a se bucura de viaţa pe care El i-a oferit-o. Tocmai de aceea i-am clasat pe stimabilii Pavel Coruţ şi Vladimir Istarhov printre victimele prostiei, căci nu există explicaţie logică a tristului, banalului şi absurdului final ce eclipsează operele lor, dealtfel neegalabile încă pînă la ora respectivă din punct de

vedere literar, istoric şi didactic, decît presupunerea că şi ei bolesc de infirmitatea specifică majorităţii fiinţelor umane de a-şi relaxa conştiinţa înainte de a-şi îndeplini misiunea pînă la capăt. Să fii în stare să pătrunzi în cele mai subtile şi mai meşteşugit elaborate taine ale omenirii şi în acelaşi timp să nu observi lucruri evidente, care mai nu ţi se aruncă în ochi, nu e un semn de bine: sau cei doi domni se fac că plouă, lăsîndu-se influienţaţi de anturaje ostile cunoaşterii adevărului, sau ei joacă acelaşi joc subtil al dezinformării, pe care-l joacă întreaga lume politică, economică şi religioasă a lumii, cu scopul de a tăia singura cale de salvare a oamenilor din impasul în care a încăput civilizaţia lor, salvare ce poate fi realizată doar prin recunoaşterea adevăratului Dumnezeu şi acceptarea tutelei Sale. Atît domnul Coruţ, cît şi stimabilul Istarhov ne sugerează să reînviem credinţa păgînă a strămoşilor noştri; D-nul Coruţ ne propune să renaştem credinţa dacilor, în timp ce d-nul Istarhov ne sfătuieşte să o îmbrăţişăm pe cea a slavilor pre-creştini, ajungînd amîndoi la un numitor comun cînd aduc vorba despre Yehowah, găsind de cuviinţă să-L “binecuvînteze” pe Stăpînul Universului cu cele mai deochiate expresii verbale pe care limba română, respectiv cea rusă, li le-a pus la îndemînă. Cam nechibzuită faptă aţi comis d-stră, stimate d-le Coruţ şi onorate d-le Istarhov: nechibzuită şi lipsită de raţionament! Aţi amăgit speranţele celor ce se aşteptau la o concepţie logică din partea domniilor voastre, care să le ofere curaj şi putinţă să facă faţă efectelor distrugătoare ale ideologiilor evreieşti. - Ce s-a оntоmplat cu domniile voastre, stimabililor, de aţi procedat contrar propriului d-stră mod şi stil de judecată, şi nefiresc propriei d-stră gîndiri pragmatice? Vă permiteţi să oferiţi compatrioţilor d-stră lecţii de gîndire logică, dar se adevereşte că nici singuri nu posedaţi integral respectiva măiestrie. V-a fost lene să căutaţi adevărul pînă la capăt, sau v-aţi împotmolit în propriile d-stră teorii şi axiome, şi n-aţi fost în stare să ieşiţi din ele de sinestătător? Dacă îmi permiteţi, vă ajut să depăşiţi dificultatea respectivă, dat fiind faptul că lumea are nevoie incontestabilă de gînditori de talia d-stră, numai că fără infirmităţi şi lacune în gîndire. Nu e o

ruşine să înveţi nici chiar dacă ajungi rege, aşa că daţi dovadă de înţelepciune şi reflectaţi asupra următoarelor chestiuni: - Care sînt lucrurile cele mai importante de care omul trebuie să se preocupe în viaţă? Oare nu rostul existenţei umane este subiectul care trebuie să-l intereseze pe fiecare om în primul rînd? Şi cum credeţi d-stră că poate omul să-şi găsească sensul vieţii? Lăsîndu-se dus de apa sîmbetei? Crezînd prosteşte prima poveste pe care i-o povesteşte primul tîmpit întîlnit în cale? Transformîndu-se benevol în dobitoc, cu ajutorul creştinismului sau a practicilor ioga? Sau cercetînd informaţia ce abordează subiectul respectiv şi deducînd pe baza ei, şi a experienţei proprii, răspunsul căutat? Nu mă îndoiesc de faptul că d-stră sînteţi de acord că ultima variantă este soluţia ce ne poate ajuta să atingem scopul urmărit, deoarece pînă în prezent v-aţi impus în lume ca adepţi înverşunaţi ai gîndirii logice, nu a credinţei oarbe, şi aţi dovedit lumii întregi, prin lucrările d-stră, că sînteţi în stare să vă puneţi teoria în practică. Cum se face că tocmai abordarea problemei celei mai importante a omenirii d-stră aţi făcut-o superficial, fără discernămînt şi fără a vă documenta serios în privinţa ei, ca şi cum nici n-aţi fi persoanele care au îndrăznit să-şi înveţe propriile popoare să gîndească? Ideologia, stimaţi domni, nu este a cincea roată la căruţa civilizaţiei umane, pe care dacă vrei o tîrîi din urmă, iar dacă nu vrei, o arunci. Ideologia, mai ales cînd se ridică la rangul de credinţă, este cea mai puternică armă cu care se poate înarma un popor. Dacă n-aţi ştiut pînă acum lucrul acesta, binevoiţi de-l înţelegeţi şi-l memoraţi măcar acum. Numai proştii consideră că nu contează în cine crezi şi cum crezi; Înţelepţii însă văd lucrurile invers. Cel al cărui dumnezeu este o oaie, în cel mai bun caz se pricopseşte cu mănuşi de lînă şi papă urdă; cel ce crede într-o vacă, bea lapte şi se înfruptă cu smîntînă; cel ce crede într-un bou, mulge boul, şi aşa mai departe. Cei ce cred în iluzii se hrănesc cu iluzii; cei ce cred în Isus vor fi miresele lui Isus, indiferent de genul lor; în timp ce doar cei ce cred în Stăpînul Universului şi fac voia Lui beneficiază de binecuvîntarea şi ajutorul Stăpînului Universului. Zamolxes, zeul suprem al dacilor, cel în care d-nul Coruţ ne recomandă să credem şi de la care ne îndrumă să solicităm ajutor, n-a

fost niciodată dumnezeu şi nici nu are şansa să devină vreodată aşa ceva. El a fost om, la fel precum este fiecare dintre d-stră, şi nu s-a remarcat prin nimic dintre contemporanii săi, nici prin curaj, nici prin înţelepciune şi nici prin calităţi de conducător. O singură realizare l-a smuls pe Zamolxes din rîndurile muritorilor de rînd, şi anume faptul că a avut norocul să se numere printre elevii lui Pitagora şi că a reuşit să le sucească minţile dacilor, impunîndu-se drept mentorul spiritual al lor. Drept mărturie a acestui fapt ne serveşte dovada istorică că poporul dac n-a beneficiat nici într-un fel oarecare de pe urma lui şi a credinţei în el. Dimpotrivă, dacii au avut de păgubit foarte mult din cauza zestrei spirituale acceptate de către ei de la filosoful Zamolxes, în special de pe urma practicii absurde şi prosteşti de a trimite regulat, şi în special în vremurile de restrişte, pe cei mai buni fii ai neamului în căutarea lui Zamolxes, adică pe lumea cealaltă. - Oare în reîntoarcerea la acest pseudo-zeu şi la practicile legate de credinţa în el vedeţi d-stră, d-le Pavel Coruţ, izbăvirea neamului românesc din ghearele puterilor oculte mondiale care au călcat în picioare, în adevăratul sens al cuvîntului, toate religiile şi credinţele ce au avut la bază principii şi concepţii mai absurde şi mai naive decît ideologiile lansate de ei? Credinţa în Zamolxes nici măcar n-a încercat să facă faţă creştinismului şi să-şi apere credincioşii de urgia şi năpasta adusă de acesta. - Cum poate ea astăzi să-i ajute pe români, care sînt pînă peste urechi înecaţi în rahatul creştinismului, să scape de el, cînd ea dacilor liberi nu le-a fost de nici un folos, cu toate că ăia erau liberi, nu cu mîinile şi picioarele legate, după cum sînt conaţionalii noştri în prezent? D-stră, Vladimir Alexeievici Istarhov, vedeţi salvarea neamului omenesc, din holocaustul spre care este tîrît la ora respectivă, în reînvierea credinţei în zei-fenomene şi obiecte ai religiei vechi ruseşti, în care au crezut persoane ce preferau să admită orice numai să nu-şi pună creierii în funcţie? Sper că d-stră nu petreceţi ore în şir rugîndu-vă la zeul focului să-şi reverse binecuvîntarea asupra d-stră, încălzindu-vă mîncarea şi căminul, dar vă folosiţi de chibrite în cazurile respective, ca toată lumea!? Şi nici zeului vîntului nu vă rugaţi să alunge mai repde iarna, dar aşteptaţi

cuminte să se schimbe anotimpurile după cum le este orînduit; nici zeului copac, nici caprei sfinte şi nici măcar zeiţei vacă. - De ce vă bateţi joc, în respectivele condiţii, de cei ce aşteaptă de la d-stră îndrumare şi înţelepciune. Oare zeii care au degenerat pînă acolo încît au găsit demn de ei să însămînţeze în mod natural capre şi vaci, în loc să-şi găsească cîte o zeiţă, pot să ajute cuiva la ceva, cînd ei măcar nici exemplu de comportament bun nu pot fi pentru nimeni? În vremurile apuse, cînd oamenii trăiau în ignoranţă absolută, credinţa în astfel de zei mai putea găsi adepţi, căci ea putea să le mai servească oamenilor la ceva; cel puţin îi apropia de mediul în care ei trăiau, natura. Dar astăzi, cînd există explicaţii ştiinţifice destul de logice a majorităţii obiectelor şi fenomenelor ce erau cîndva motive de plăzmuire a diferitor creaturi superioare şi de revelare a lor, este o prostie să crezi că ea poate servi cuiva la ceva, în afară de material bun de tîmpit lumea. Doar d-stră acceptaţi ideea că soarta omului depinde de Dumnezeul în care el îşi pune încrederea, şi că puterea şi bunăstarea unui om, sau a unei naţiuni, vine direct de la Dumnezeul în care el crede, de ce, atunci, sugeraţi oamenilor să creadă în personaje fictive, care nu pot oferi nimănui nimic?
Atît d-stră d-le Istarhov, cît şi d-stră d-le Coruţ, răspundeţi la următoarea întrebare: - zeii la care chemaţi lumea binevoiesc să aducă la cunoştinţa oamenilor cine a creat fiinţa umană şi cu ce scop a creat-o, sau nu binevoiesc? După cîte se ştie, ei nici nu pomenesc de aşa noţiuni, nu încă să mai şi răspundă la ele. Lor le-a ajuns tupeul să recunoască în faţa oamenlor că le place sîngele omenesc şi să pretindă jertfe umane de la ei, întruchipate de cei mai frumoşi şi mai reuşiţi reprezentanţi ai neamului omensc, începînd de la prunci şi terminînd cu luptătorii şi înţelepţii speciei umane, dar să le vorbească oamenilor despre rostul vieţii lor, pe ei nu i-a lăsat conştiinţa.

- Îmi spuneţi, dacă nu e secret, cu ce scop chemaţi lumea înapoi la ei? Oare n-ajung oamenilor necazurile pe care timpurile moderne le revarsă cu nemiluita asupra lor, de intenţionaţi să-i “fericiţi” şi cu cele ale timpurilor trecute? Cel ce a creat omul şi tot ce există în jurul lui a avut grijă să le fcă cunoscut oamenilor Cine i-a creat, de ce i-a creat şi pentru ce i-a creat. El a făcut tot posibilul ca informaţia respectivă să ajungă la dispoziţia oamenilor, în pofida tuturor împrejurărilor şi piedicilor ce

i-au stat în cale. Numai cei ce nu vor să cunoască adevărul despre rostul existenţei lor, numai ei nu-l cunosc. Un singur Dumnezeu pretinde că a creat Universul şi tot ce există în el, şi numai un singur Dumnezeu a afirmat că a creat omul şi este interesat de soarta lui. - Să nu ştiţi tocmai d-stră Cine este acel Dumnezeu? Haideţi să nu glumiţi într-atît de crunt cu lumea, căci nu e posibil lucrul acesta. Recunoaşteţi mai bine că aveţi motive personale de a ascunde numele acelui Dumnezeu de oameni, şi nimeni nu vă va condamna pentru lucrul acesta, căci cine ştie ce interese se ascund şi în spatele ideologiilor promovate de domniile voastre? YHWH, Yehowah, este Dumnezeul care Se pretinde Stăpînul Universului; Care pretinde că El a creat toate lucrurile, inclusiv omul; şi că tot El este Cel ce se îngrijeşte de bunul mers al lucrurilor în Univers. Reţineţi, dacă nu aveţi nimic împotrivă, următorul detatliu: YHWH este nu numai Dumnezeul care a afirmat lucrurile acestea; El este singurul Dumnezeu care a declarat aşa ceva. Nici o altă persoană nu a mai făcut asemenea declaraţii şi nimeni, în afară de oamenii care au provenit de la maimuţe, n-a contestat faptul acesta. Trei religii mondiale, iudaismul, creştinismul şi islamul, mărturisesc omenirii despre lucrul acesta, cu toate că nici una dintre ele nu a păstrat credinţa în YHWH. Învinuirile ce-i sînt aduse lui Yehowah că este despot, tiran şi alte mîrşăvenii de acest gen sînt manifestări sublime ale prostiei şi nu vi se potriveşte d-stră să vehiculaţi cu astfel de bazaconii. Nici pretenţia că Yehowah este Dumnezeul evreilor nu este un produs al gîndirii, şi nu trebuie numaidecît să fii profet ca să-ţi dai seama de lucrul acesta. - Aţi auzit d-stră vreodată vreun evreu vorbind despre YHWH? Şi nu v-aţi gîndit niciodată de ce ei nu vorbesc despre El? Poporul evreu s-a format şi a devenit ceea ce-l cunoaşteţi voi astăzi cu mult timp după ce Yehowah l-a chemat pe Moise în slujba Sa şi nu el este vinovat de faptul că respectivul popor a deviat de la calea pe care trebuia să meargă. În locul lui putea fi oricare alt neam, inclusiv cel rus sau român. Era nevoie de cineva care să aducă la cunoştinţa omenirii voia lui YHWH, de aceea Stăpînul Universului a

şi ales un neam, care la timpurile celea se potrivea cel mai bine pentru misiunea respectivă. Faptul că arabii au preluat ulterior misiunea spirituală a lumii de la evrei este o dovadă în plus că pe Yehowah nu-L interesează atît poporul evreu, cît î-L interesează soarta omenirii. Astăzi românii se bucură de onoearea de a fi chemaţi în slujba lui YHWH, cu toate că nu sînt rude nici cu evreii şi nici cu arabii. - De ce nu vă repeziţi să beneficiaţi de onoarea ce vi se oferă? Dacă Yehowah era numai Dumnezeul evreilor, El nu făcea cunoscută oamenilor adevărata natură a poporului evreu, şi esenţa activităţii acestuia pe plan mondial, cu 3500 de ani înainte ca acest popor să-şi fi adus la îndeplinire planurile. - Putea oare dumnezeul evreilor să trădeze interesele propriului popor? Înainte ca d-stră să faceţi senzaţionala descoperire că poporul evreu a fost, pe întreaga perioadă a activităţii sale, duşmanul cel mai înverşunat al omenirii, YHWH a avertizat lumea că acest popor avea să lupte împotriva tuturor, inclusiv împotriva Sa, şi l-a botezat Israel, adică cel ce luptă împotriva lui Dumnezeu. - Să nu fi auzit oare d-stră de faptul acesta? Da legile lui Yehowah nu vă spun oare nimic despre natura personalităţii Sale? Am în vedere adevăratele legi ale Stăpînului Universului, pe care pînă şi un copil, dacă ar avea intenţia, le-ar putea deosebi de greşelile lui Moise şi înfrumuseţările leviţilor. Dumnezeul cărei religii, sau a cărui popor, a trasat dinaintea oamenilor o cale de desăvîrşire intelectuală şi morală mai progresivă decît cea trasată de YHWH? Cu ajutorul leviţilor pînă la oameni au ajuns doar cele zece norme etice ce reprezintă latura pasivă a credinţei în YHWH, dar cu ajutorul personal al Stăpînului Universului, fiecare om care întradevăr doreşte să cunoască voia Lui poate afla şi latura activă a credinţei în El, care cheamă la lupta împotriva răului, sub toate formele şi cu toate mijloacele, pînă la deplina înlăturare a aceluia din lume. - Ce vedeţi d-stră rău în această credinţă?

- Cine este tiran, despot şi criminal, după părerea d-stră, Cel ce a interzis practicarea sacrificiilor umane şi animale, sau cei ce leau cerut? Zeii domniilor voastre au dorit sînge şi au cerut de la oameni jertfe. YHWH a interzis şi dezrădăcinat practicarea sacrificiilor. Zeiţa Iştar (Astartea), al cărei nume d-nul Istarhov îl poartă, nu putea fi săturată de sîngele pruncilor şi copiilor, în timp ce Yehowah a făcut cunoscut omenirii că singura jertfă pe care El o acceptă de la ei este următoarea: “Ce-Mi trebuie Mie jertfele voastre, - zice Yehowah. Sоnt dezgustat de arderile voastre de tot. Cînd veniţi să vă înfăţişaţi înaintea Mea, cine vă cere astfel de lucruri, ca să-Mi spurcaţi curţile? Nu mai aduceţi daruri de mîncare, căci Mi-e scîrbă de ele! Nu vreau luni noi, sabate şi adunări de sărbătoare, căci nu pot să văd nelegiuirea unită cu sărbătoarea. Urăsc practicile voastre şi nu le mai pot suferi, de aceea cînd vă întindeţi mîinile, Îmi întorc ochii de la voi; şi oricît de mult v-aţi ruga, n-ascult, căci mîinile vă sînt pline de sînge. Cine junghie un bou ca jertfă, nu este mai bun decît cel ce ucide un om, şi cine arde tămîie este ca cel ce se închină la idoli. Iată jertfa plăcută Mie: dezleagă lanţurile răutăţii, deznoadă legăturile robiei, dă drumul celor asupriţi şi rupe orice fel de jug. Împarte-ţi pîinea cu cel flămînd şi adăposteşte-i pe nenorociţii fără adăpost; dacă vezi un om gol acoperă-l şi nu întoarce spatele semenului tău. Încetaţi să faceţi rău. Învăţaţi-vă să faceţi binele; căutaţi dreptatea; şi ocrotiţi pe cel asuprit. Ş-atunci tu vei chema, şi Eu îţi voi răspunde.” (Isaiah 1:11-17; 58:6-9; 66:3) Cînd te gîndeşti că rîndurile anterioare sînt doar o ilustrare stîngace a adevăratei credinţe în YHWH, începi să bănuieşti deja cine este despot, tiran şi criminal. Oare nu zeii d-stră păgîni sînt aşa ceva, inclusiv zeii slavilor şi Zamolxes? Cea mai mare mărturie a faptului că YHWH nu este Dumnezeul evreilor, ci Dumnezeul оntregii omeniri, este faptul că El

nu S-a prezentat lui Moise cu un nume evreiesc, dar a rostit numele Său în limba sanscrită, limbă care este comună pentru toate popoarele lumii. Oare asemănarea dintre pronumele personal ce formează prima parte a numelui divin - Yeho -, care înseamnă Eu, şi corespondentul său din limba latină, Ego, nu vă spune nimic? Ruşii şi-n ziua de astăzi mai păstrează tradiţia de transformare a h оn g; exemplu: Hugo Гюго, Hawaii - Гаваи (Gavaii); fapt ce ar trebui să vă sugereze legătura dintre aceste două cuvinte. Prima variantă a numelui divin, după cum apare el în cărţile lui Moise, este Yeho - wah, care înseamnă Eu sоnt. Pronumele personal evreiesc ce denotă prima persoană sună cu totul altfel, stimaţi domni, de unde se şi trage marea enigmă legată de numele sfоnt. Evreii leagă numele lui YHWH de verbul ha - wah din limba lor, care înseamnă a face, dar nu pot înţelege de ce Moise a tradus numele respectiv prin Eu sоnt, sau Cel ce sоnt, şi nu pot explica apariţia pronumelui Yeho, sau chiar Ye în componenţa lui, pronume care s-a păstrat pînă în zilele noastre оn majoritatea limbilor moderne: Eu, je, io, ia, etc. Varianta a doua de interpretare a numelui divin, Ye - ho - wah, care înseamnă Cel - ce - este, tot nume arian este, vreţi d-stră să recunoaşteţi lucrul acesta sau nu. Şi ca să nu vă permiteţi să vă gîndiţi că vă iau cu bombonica, vă sugerez să vă gîndiţi la următoarea atestare istorică: Numele Stăpînului Universului a fost şi mai este încă prigonit şi ponegrit de către ... - De către cine credeţi? ... de către neamul evreu. Arienii au acceptat numele divin de nenumărate ori în decursul istoriei şi chiar au emis monede cu acest nume însemnat pe ele, pe cînd evreii, începînd cu cîteva secole înainte de Hristos, au desfăşurat o campanie distrugătoare de nimicire a numelui respectiv, inventînd mii şi mii de pretexte pentru a-l sorti uitării, încununîndu-şi opera cu succes prin bula papală ce interzice categoric folosirea lui cu vreun prilej oarecare. Ruşii şi astăzi mai poartă memoria acelor timpuri păgîne cînd strămoşii lor se sfătuia cu singurul Dumnezeu ce răspundea la

chemarea oamenilor, Эхо (Yeho), pe cînd evreii încă de pe timpurile lui Isus şuieră, urlă, tac, sau pronunţă oricare alt nume ce le vine pe limbă, inclusiv măgar, cînd întîlnesc în scrierile lor numele divin. - Dacă Yehowah ar fi fost nume evreiesc şi dacă evreii ar fi poporul lui YHWH, s-ar fi purtat oare ei într-un mod aşa de necuviincios cu el, după cum au făcut-o pînă în prezent? - Nu. Cum credeţi, stimaţi domni, reieşind din cele analizate pînă acum, chiar aşa de dificil este să deduci adevărata cale spre Dumnezeu şi să afli numele şi adevărata natură a persoanei ce se află în spatele existenţei noastre? Să continuăm investigaţia. Cel mai mare blestem căzut vreodată asupra omenirii a fost şi mai este încă creştinismul; ştiu că nu negaţi lucrul acesta. Pagubele morale, intelectuale, fizice, materiale şi umane pricinuite oamenilor de respectiva ideologie criminală nu au analog în lume. Nimeni n-a mai înregistrat vreodată, în palmaresul faptelor sale de “eroism”, atоtea crime şi mîrşăvenii cîte au săvîrşit urmaşii mielului – balaur, inspiraţi de credinţa lor nebună şi conduşi de cei pe care Yehowah i-a numit duşmanii Săi. Afurisenia dată, numită creştinism, a lezat întratît de mult interesele oamenilor inteligenţi, încît ăia s-au lepădat şi de Dumnezeu, numai să scape de ea. Mulţi dintre ei, printre care şi dstră, nici pînă în ziua de astăzi n-aţi priceput şi nici n-aţi vrut să pricepeţi că YHWH nu are nimic în comun cu religia creştină, care este în întregime de natură umană şi în spatele căreia se află oameni în carne şi oase, a căror impertinenţă şi neobrăzare a mers оntr-atоt de departe, оncоt ei L-au provocat pe însuşi Stăpînul Universului, intercalîndu-se între El şi fiinţele create de El, şi zădărnicind la maximum efortul ultimilor de a ajunge la Creatorul lor şi a deveni liberi. Că oamenii, în prostia lor, au considerat fărădelegile şi nelegiuirile comise de către duşmanii lui YHWH faţă de omenire drept pretext şi prilej de a se revolta împotriva Celui ce le doreşte bine şi a se dezice de El confirmă faptul că ei şi-au meritat soarta şi încă şi-o mai merită deocamdată. Reproşurile aduse de către unii indivizi lui YHWH, că el tolerează răul în lume, nu sînt altceva decît o mărturie evidentă a handicapului mintal al lor. Din moment ce ei au

preferat şi mai preferă încă să slujească duşmanului lui YHWH şi să trăiască după legile orînduite de acela în lume, ce pretenţii pot avea ei la Stăpînul Universului? Să meargă cu revendicările la cel căruia îi slujesc, căci în ghearele lui şi-au încredinţat soarta! Dintre cei ce Lau slujit pe Yehowah, încă nu s-a plîns nimeni că a fost nedreptăţit cu ceva; şi nu e posibil să se căiască cineva vreodată, dat fiind faptul că YHWH este nu numai Stăpînul, dar şi Părintele celor care-şi dedică viaţa Lui. Creştinismul nu este un produs al gîndirii lui YHWH şi nici nu reprezintă voia Sa pe Pămînt. Ideologia respectivă a fost născocită de către duşmanii Stăpînului Universului şi întruchipează prin sine cel mai desăvîrşit sistem de dominare mondială, cu ajutorul căruia o organizaţie ocultă a ajuns să pună stăpînire nu numai pe bogăţiile materiale ale oamenilor, dar şi pe ei înşişi, plus sufletele şi viaţa lor. Oare faptul că cei mai înverşunaţi şi neogoiţi potrivnici ai lui Yehowah, după evrei, sînt creştinii, nu păgînii, nu vă spune nimic despre adevărata relaţie dintre YHWH şi creştinism? Creştinii sînt în stare să scoată ochii oricui se uită rău la dumnezeul lor, Isus hristos, în timp ce, tot ei şi-ar da singuri foc la părul de pe cap, numai să ştie că prin gestul respectiv pot pricinui vreun rău Stăpînului Universului. Însuşi numele lui YHWH îi bagă pe ei în năbădăi. - Ce concluzie credeţi că trebuie de extras din respectiva stare de fapte? Că oamenii pot desconsidera liniştiţi rolul Stăpînului Universului în lupta lor împotriva distrugătorilor Pămîntului, reprezentaţi în special de către cei ce conduc din umbră iudaismul şi creştinismul, sau că trebuie să facă tot posibilul pentru a se apropia cît mai mult de YHWH, asigurоndu-şi prin aceasta victoria sigură asupra lor? Niciodată YHWH n-a lăsat să se înţeleagă undeva că El a desemna înlocţiitori meniţi să preia treptat toate funcţiile îndeplinite de către El în Univers şi să-L înlocuiască înaintea oamenilor. Nici despre Isus n-a pomenit El nici un cuvînt, nici despre papă şi nici despre vreun alt pretendent de teapa lor. Din contra, El a avertizat oamenii că dacă vine cineva la ei să-i înveţe lucruri diferite de cele pe care El a reuşit deja să le facă cunoscute lor prin Moise, să-l zdupăcească pe acel şarlatan cu pietre. Iar Moise a afirmat destul de

clar că în afară de YHWH nu există alt Dumnezeu; că YHWH Dumnezeu este un singur Dumnezeu, nu un parlament întreg de dumnezei; că Yehowah Dumnezeu nu binevoieşte ca omul să aibă alţi dumnezei în afară de El, căci din moment ce El a creat omul şi condiţiile necesare Legile şi sărbătorile instituite de Moise sub inspiraţia lui YHWH sînt o mărturie a faptului că Stăpînul Universului încearcă să-i transforme pe oameni în supraoameni, nu invers. Fiţi atenţi la faptul că am precizat destul de clar că legile şi sărbătorile inspirate de YHWH urmăresc scopul de a transforma oamenii în locuitori ai Universului, nu cele născocite de Moise sub influienţa cunoştinţelor pe care el le moştenise din Egipt, sau le-a învăţat de la socru-său. Iar adevărata voie a lui Yehowah nu este nici pe departe aşa de greu de o descifrat după cum vă imaginaţi d-stră. Dacă tratezi cărţile, ce se pretinde că sînt de inspiraţie divină, ca pe nişte lucruri sfinte, considerînd orice cuvînt оntоlnit оn ele drept cuvоnt al lui Dumnezeu, nu ai nici o şansă să cunoşti vreodată voia lui YHWH. Dimpotrivă, dacă ei în serios toată inflaţia oarbă de şovinism evreiesc înfăţişat drept viziuni profetice, de care abundă vechiul testament, nu numai că nu afli voia Stăpînului Universului, YHWH, dar ai toate şansele să ajungi client permanent al vreo unei instituţii pentru alienaţi mintal, de aceea nu săvîrşiţi prostia respectivă! Posibil că aţi auzit despre aşa noţiune ca amprenta autorului şi vă daţi seama cam despre ce merge vorba. Aţi auzit despre faptul că fiecare scriitor are maniera sa proprie de a scrie ce nu poate fi imitată de nici un alt scriitor, fenomen ce le oferă oamenilor posibilitatea de a recunoaşte opera unui autor în orice condiţii şi împrejurări. E nevoie doar de inteligenţă şi de capacitatea de a recunoaşte stilul unui scriitor de altul. Nu vă îndoiţi de faptul că şi Yehowah are maniera Sa proprie de a scrie, care este şi ea unică şi care poate fi deosebită în orice circumstanţe de falsificări şi denaturări. Învăţaţi-vă să percepeţi pecetea lui YHWH de pe lucrările Sale şi atunci veţi recunoaşte învăţăturile Lui, indiferent că ele apar sub formă scrisă sau prin viu grai. Nici Biblia, nici Coranul şi nici vreo altă carte din lumea aceasta nu este sfîntă şi nu trebuie tratată de nimeni ca literă de lege,

sau revelaţie divină. E drept că printre rîndurile lor se întrezăreşte uneori şi amprenta spiritului lui Yehowah, dar YHWH n-a lăsat să se înţeleagă niciodată că a înlocuit metoda de instruire a oamenilor prin intermediul profeţilor, metodă pe care a folosit-o întotdeauna şi pe care a prezis că o va folosi pînă la sfîrşitul veacurilor, cu infirma metodă a limbajului scris, care nu ţine cont de schimbările sociale şi care poate fi interpretată de fiecare prost după cum îi este lui voia şi cheful, fapt demonstrat în ziua de astăzi mai mult decît suficient de către puzderia de confesiuni şi subconfesiuni fondate pe baza aceloraşi cărţi “sfinte”. Avantajul aducerii la cunoştinţa oamenilor a voii divine prin viu grai este mai mult decît concludent şi evident faţă de toate celelalte metode posibile ca să poată fi tăgăduit de cineva. Întotdeauna s-a ţinut cont de faptul acesta şi se mai ţine încă, cu toate că în prezent s-a denaturat sensul adevărat al acestei misiuni. Inconştient oamenii niciodată n-au acceptat înlocuirea limbajului viu, ca mod de comunicare cu Dumnezeu, cu cel scris, acţiune ce se reflectă destul de clar în faptul că majoritatea covîrşitoare a adepţilor tuturor religiilor n-au nici cea mai vagă idee despre ceea ce e scris în cărţile lor “sfinte”, dar acceptă cu smerenie învăţătura ciobanilor lor spirituali, porecliţi preoţi, rabini, imami, păstori, şi şamani, pe care cum nu i-ai numi, tot şarlatani sînt, pe care îi consideră reprezentanţi de-ai lui Dumnezeu. Dacă n-ar fi soiurile respective de persoane şi pretenţia lor de a reprezenta voia divină, fiţi mai mult decît siguri că astăzi n-ar exista nici religiile pe care ei le promovează şi nici carneţelele lor sfinte, căci nu Biblia a dat naştere castei preoţilor, ci preoţii au conceput Biblia, ca un instrument de menţinere şi extindere a autorităţii lor asupra oamenilor. Pe parcursul tuturor timpurilor şi prin intermediul tuturor persoanelor angajate în slujba Sa, Yehowah le-a indicat oamenilor calea cea mai sigură pe care ei aveau să fie la curent cu voia Lui. Duhul sfînt, sau capacitatea lui YHWH de a intra pe frecvenţa de lucru a creierului şi organismului fiecărui om, transmiţîndu-i gînduri şi energie, este respectiva cale, lucru menţionat destul de ilustrativ de către slujitorii Stăpînului Universului, printre care şi Isus Hristos,

“Adevărat, adevărat vă spun, dacă un om nu se naşte din nou, nu va vedea Împărăţia Cerurilor. Cine nu se naşte din duhul sfînt, nu va intra niciodată în Împărăţia lui Dumnezeu. De aceea vă este de folos ca eu să mă duc de la voi, căci dacă eu nu mă duc, mîngîietorul nu va veni la voi, dar dacă eu mă duc, el va veni. Cînd va veni mîngîietorul, duhul adevărului, el are să vă călăuzească în toate lucrurile.” Isus Hristos, Ioan 3:3-5; 16:7, 13. şi nu există om care să fi căutat cu adevărat să-L găsească pe Dumnezeu, pentru a afla şi îndeplini voia Lui, căruia YHWH să-i fi refuzat ajutorul pe această cale. După cîte vedeţi, pînă şi Isus, cel a cărui ideologie a devenit arma principală a celor ce luptă împotriva lui Dumnezeu, a confirmat indiscutabila prevalenţă a comunicării directe a omului cu Dumnezeu faţă de cea prin intermediul limbajului sris. Isus nici n-a pomenit despre substituirea rolului оndeplinit de Duhul sfоnt cu vreo carte oarecare, cu atоt mai mult cu Noul Testament, care nu a fost investit cu autoritate divină de nici o Fiinţă înzestrată cu dreptul de a face lucrul acesta. Spre deosebire de rolul оndeplinit de conducătorii religioşi ai tuturor religiilor cunoscute la timpul actual, care fac tot ce le stă în puteri numai să priveze omenirea de posibilitatea de a ajunge vreodată la Dumnezeu, lucru asupra căruia v-a atras atenţia şi Isus Hristos: “Cărturarii şi fariseii închid oamenilor Împărăţia Cerurilor: nici ei nu intră în ea, şi nici pe cei ce vor să intre nu-i lasă să intre.”, Isus Hristos, Matei 23:13. misiunea profeţilor a fost şi mai rămîne încă de a instrui şi de a ajuta oamenii să profite de duhul sfînt şi de binecuvîntările ce se revarsă din abundenţă asupra celor ce-L cunosc şi-L iubesc pe YHWH. Reţineţi următoarele, stimaţi Pavel Coruţ şi V. Istarhov, că în pofida cruciadelor purtate de adepţii lui Isus împotriva lui YHWH şi a mesagerilor Săi, Stpînul Universului a reuşit totuşi să dezvăluie

omenirii lucrurile ce ţin de soarta ei, şi nu e vina Lui că oamenii sînt total dezinteresaţi de propriul lor destin şi nu vor nici în ruptul capului să şi-l croiască după năzuinţele lor. Vorba bătrînească, “Dumnezeu dă, dar nu pune în gură”, vă poate uşura considerabil efortul de a vă da seama ce s-a petrecut pe tărîmul spiritualului în ultimele două mii de ani. Nu Dumnezeu S-a retras din viaţa oamenilor şi de aceea oamenii n-au mai auzit nimic nou despre El, de la Isus оncoace, ci oamenii s-au întors cu fundul la El şi n-au binevoit nici să audă, nici să vadă şi nici să cunoască nimic din partea Lui. Toate popoarele şi toate timpurile se bucură de îndurarea lui Yehowah, dar fiecare popor îşi făureşte singur destinul, după cum îl conduce vîntul sau capul. Dat fiind faptul că Stăpînul Universului îşi recrutează mesagerii strict dintre cei ce binevoiesc să îndeplinească voia Sa, nu dintre cei ce umblă cu nasurile pe sus, iar primii se dovedesc a fi de cele mai dese ori reprezentanţi ai păturilor neprivilegiate şi needucate ale societăţii, este mai mult decît posibil că ei n-au reuşit încă să vă capteze atenţia d-stră, de unde şi rezultă ignoranţa de care aţi dat dovadă pînă în prezent în ce priveşte cunoştinţele despre Stăpînul Universului şi voia Sa. Dovedindu-vă a fi urmaşii celor ce au preferat trufia, băutura şi tradiţiile în locul lui Dumnezeu, nu e de mirare că visaţi cu ochii deschişi în loc să percepeţi adevărul ce vă poate face liberi, care mai că nu vă trage de mînecă, numai să vă uitaţi în partea lui. Ca un blestem cade asupra moldovenilor maxima lui Ştefan cel Mare, “Creştini ne-am născut, creştini vom muri!”, care în limba moldovenească modernă înseamnă: “Proşti am fost şi proşti vrem să rămînem!”. - E de-a mirării oare că moldovenii au ajuns la sapă de lemn, mulţămită credinţei lor străbune, şi că de dragul ei îşi bagă singuri capurile în jug şi-şi pun ţara la bătaie? Dacă unul dintre cei mai de seamă reprezentanţi ai lor, stimabilul Pavel Coruţ, n-a reuşit să scape integral de descîntecul respectiv, ce şansă au gugulanii de rînd să iasă de sub farmecele lui? Există toate premizele să-i apuce paştele cailor, pînă se naşte băieţelul minune din Bucureşti prevestit de vizionarul Coruţ. Dacă acceptaţi ideea că România reprezintă un pămînt ales şi că poporul român se bucură de onoarea de a i se încredinţa o misiune

specială din partea Stăpînului Universului, stimate Pavel Coruţ, nu elaboraţi teorii referitoare la această misiune, reieşind din necunoştinţa d-stră a cauzei respective, dar fiţi cu băgare de seamă la prescripţiile făcute de către Cel ce ne oferă nouă onoarea de a deveni popor sfînt, căci numai conformîndu-ne lor avem şansa să beneficiem de ea; cu atît mai mult că şi d-stră aţi fost desemnat să faceţi parte dintre primii eroi ai neamului ajunşi în slujba lui YHWH. Ideea că poporul român va ajunge să aducă la cunoştinţa tuturor celorlalte neamuri voia adevăratului Dumnezeu, în timp ce Romвnia va deveni centrul spiritual al omenirii, nu a apărut din senin, ci se bazează pe previziuni ce ne dezvăluie nuanţe prea explicite pentru a putea fi trecute cu vederea sau a construi speculaţii pe seama lor. Prezicerea făcută de Nostradumus că marele semn ceresc, ce va avea loc odată cu declanşarea unor mari conflicte militare în Persia, va indica timpul cînd Stăpînul Universului binevoieşte să înceapă ultima campanie de deşteptare a omenirii şi locul unde trimisul Său a fost planificat să vină ce altceva poate să însemne decît faptul că ne este indicat timpul şi locul unde va fi revelată voia lui Dumnezeu. Că eclipsa de soare din 11 august 1999 s-a dovedit a fi cel mai mare semn ceresc legat de perioada cînd SUA şi-a anunţat candidatura la tronul lumii, invadînd Iraq-ul, nu e un secret pentru nimeni şi nu poate fi contestat de nimeni. - Care e timpul indicat de acea eclipsă? Anul 1914, cоnd martorii lui Yehova speră că evreul Isus Hristos L-a detronat pe Dumnezeu, suindu-se pe scaunul de domnie al Universului; anul 1917, cînd evreii Lenin şi banda lui l-au detronat pe ţarul Rusiei, punînd ghearele pe ţara respectivă; sau anul 1999, cînd sus-pomenita eclipsă a avut loc? Eu personal îndrăznesc să afirm că despre anul 1999 merge vorba, cu toate că оn acel an evreii n-au reuşit să detroneze nici o persoană importantă. Cu alte cuvinte, reieşind din prezicerile făcute de către Nostradamus, în anul 1999 YHWH Dumnezeu, Stăpînul Universului, a început ultima campanie din istoria omenirii de deşteptare şi iluminare a fiinţelor umane. - Îndrăzneşte cineva dintre d-stră să pună la îndoială faptul acesta?

Ştiu că sînteţi în stare să consimţiţi ideea că timpul împlinirii profeţiilor a sosit deja, indiferent cînd a fost sărbătorită declanşarea lui, de aceea nu mă opresc mai mult asupra acestui detaliu. Vom vorbi despre ceilalţi factori fără existenţa cărora îndeplinirea prezicerii lui Nostradamus nu poate nicidecum avea loc, şi în special despre cel mai important dintre ei, adică despre eroul principal al evenimentelor despre care vorbim, şi anume: Cine este el, unde este el şi în ce constă misiunea pe care el o are de оndeplinit. Conform învăţăturii primite de la istorie, nici o misiune spirituală nu începe de la sine, fără prezenţa unei personalităţi care să o declanşeze, şi nu misiunea precede apariţia ideologului, sau a trimisului lui Dumnezeu, ci invers. Оntоi apare profetul, sau filosoful, însoţit de viziunile sale zguduitoare, sau de filosofia sa revoluţionară, pe urmă încep a se desfăşura şi celelalte evenimente. Dacă ultima mare misiune spirituală a omenirii trebuia să înceapă într-adevăr în 1999, normal este ca în acel an să fi apărut cineva care să aducă la cunoştinţa oamenilor acea învăţătură capabilă să schimbe radical viziunea lor asupra lumii şi a vieţii, şi să-i determine să-şi schimbe modul de viaţă şi de gîndire cu desăvîrşire. - N-aţi auzit d-stră cumva ceva despre o astfel de persoană şi despre o astfel de оnvăţătură? Băieţelul-minune, predicat de către d-stră, stimate Pavel Coruţ, n-a reuşit încă să conceapă o astfel de ideologie, în pofida ajutorului moral, intelectual şi chiar material de care el posibil că se bucură din partea d-stră. Nici yoghinii n-au reuşit să născocească nimic la acea oră, cu toate că ei pretindeau şi mai pretind încă că profeţiile legate de misiunea spirituală a României se referă la activitatea lor. Pretenţiile că semnul ceresc prezis de Nostradamus şi de Sundar Singh nu indică exact timpul începutului acestei misiuni, ci doar perioada relativă în care ea se va desfăşura, nu sînt pentru oameni inteligenţi, ci pentru ţugulani ce reprezintă pătura negînditoare a societăţii. - Oare Persoana care a conceput respectiva misiune nu a prevăzut posibilităţile de dejucare a ei, printre care şi apariţia unuia

sau a mai mulţi falşi ideologi, trimişi să deruteze populaţia şi să discrediteze imaginea şi misiunea adevăratului trimis al Său? - Ce alte argumente în favoarea autenticităţii sale poate avea trimisul lui Dumnezeu decît calitatea şi unicitatea mesajului său, plus exactitatea cu care el îndeplineşte prevestirile referitoare la el, inclusiv punctualitatea de a-şi începe misiunea exact la timpul stabilit de către Stăpînul Său? Dacă d-stră n-aţi reuşit pînă la momentul de faţă să auziţi despre trimisul lui YHWH, a cărui personalitate însumează excelent de bine trăsăturile şi nuanţele menite să-l dezvăluie oamenilor pe adevăratul mesager al Stăpînului Universului, nu e vina lui Dumnezeu faptul acesta, ci numai a d-stră. Prejudecăţile ce vă caracterizează s-au dovedit a fi cu mult mai puternice decît dorinţa dstră de a instaura adevărul şi dreptatea în lume, de aceea vă mai aflaţi încă în mreaja lor şi a propriilor d-stră teorii şi concepţii. Eliberaţi-vă de ele şi vă veţi convinge că a afla voia Stăpînului Universului şi a recunoaşte mesagerul Său este cu mult mai uşor decît vă închipuiţi. Găsiţi-l şi recunoaşteţi-l, şi vă veţi asigura un rol de neînlocuit în ultima misiune de instruire şi educare a omenirii, menită să aducă cu sine multrîvnita pace mondială şi bunăstare socială. Sînteţi chemat în slujba Stăpînului Universului. Daţi dovadă de chibzuinţă şi nu rataţi onoarea ce vi se oferă. D-stră, stimate Vladimir Alecseievici, de asemenea aveţi la ce vă gîndi. Dacă aşteptaţi să renască vechea religie slavă, pe a cărei bază poporul rus să poată începe campania de eliberare a omenirii de sub călcîiul ideologiilor şi maşinaţiilor evreieşti, aveţi toate şansele să jucaţi întîi la nunta mielului. Omenirea nu s-a întors pînă la momentul de faţă niciodată de bună voie la ceea ce ea a abandonat cîndva, indiferent din ce motive a făcut-o. Speranţa d-stră că poporul rus are de îndeplinit o misiune importantă în eliberarea lumii poate fi îndreptăţită şi realizată numai dacă poporul rus aderă la misiunea de redresare şi reconstruire a civilizaţiei umane începută de către însuşi Stăpînul Universului. Orgoliul naţional nu vă va duce la bine, dacă insistaţi pe ideea că ruşii trebuie să conducă această misiune. Poporul rus are o datorie

imensă în faţa omenirii, pe care mai devreme sau mai tîrziu va trebui să o plătească, dacă binevoieşte să beneficieze de îndurarea lui YHWH. Cu ajutorul ruşilor evreii au pus stăpînire pe o jumătate din lume, tot cu ajutorul lor n-ar fi rău ca omenirea să scape de acest blestem. Cît despre rolul de popor misionar în această importantă misiune, el va reveni acelui popor ce se va dedica cu trup şi suflet slujirii intereselor Stăpînului Universului, indiferent de rasa sau de nivelul de civilizaţie a lui. YHWH nu are de gînd să roage pe nimeni să intre în slujba Sa, nici pe d-stră, nici pe Pavel Coruţ, nici poporul rus şi nici pe cel român, dar de acceptat El acceptă pe oricine doreşte cu adevărat să facă voia Lui. De aceea nu vă înşelaţi cu iluzii deşarte, dar daţi dovadă de înţelepciune şi nu nesocotiţi atitudinea favorabilă a Stăpînului Universului faţă de d-stră, şi nu-I nesocotiţi chemarea, căci d-stră sînteţi cel ce va regreta, dacă nu luaţi aminte la sfatul respectiv. Sînteţi şi d-stră chemat în slujba lui YHWH, după cum este chemat şi stimabilul Pavel Coruţ şi după cum sînt chemaţi toţi marii bărbaţi şi femei ale neamurilor. De d-stră depinde dacă veţi beneficia de onoarea ce vi se acordă sau nu.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful