Coordonator:

Prof. Stefan Ioan Hoza

Propunator:

Frunza LauraAna

An scolar 2009-2010

Justificarea temei......................................................................p ag. 3 Pasoptismul.............................................................. ................pag. 4 Pasoptistii si ideea unitatii nationale.....................................pag. 6 Istoria Militans.................................................................... .....pag. 8 Dacia literara..................................................................... ........pag. 10 Pasoptistii si literatura.............................................................pag . 14 Poezia pasoptista................................................................. ......pag. 18
2

Proza in perioada pasoptista.....................................................pag. 20 Reprezentantii pasoptisti..........................................................pag. 22 Vasile Alecsandri................................................................. ......pag. 23 Alecu Russo....................................................................... .........pag. 25 Costache Negruzzi................................................................... ...pag. 28 Grigore Alexandrescu............................................................ .....pag. 31 Ion Heliade Radulescu................................................................ pag. 32 Nicolae Balcescu................................................................... .......pag. 34 Andrei Muresanu.................................................................. ......pag. 37 Concluzie.................................................................. ...................pag. 40 Bibliografie............................................................... ...................pag. 41

Istoria noastra are destule fapte

eroice, frumoasele noastre tari sunt destul de mari, obiceiurile noastre, destul de pitoresti si de poetice, pentru ca sa putem gasi si la noi sujeturi de scris, fara ca sa avem pentru aceasta trebuinta sa ne imprumutam de la alte natii.
4

Termenul pasoptism care desemneaza o perioada importanta din istoria literaturii romane este provenit de la denumirea haplologica a anului revolutionar 1848. In literatura romana Momentul 1848 reprezinta momentul fundamentarii literaturii nationale prin orientarea oferita de revista Dacia literara care a lansat un current si a format generatia cunoscuta sub numele: generatia scriitorilor pasoptisti Perioada premergatoare revolutiei de la 1848 a insemnat inceputul poeziei noastre romantice Epoca pasoptista inseamna, inainte de toate, epoca inceputului literaturii noastre moderne si romantice; prin opera scriitorilor afirmati dupa 1830, se instaureaza un nou climat literar si o noua stare de spirit. Cultura trecutului o cultura predominant feudala, intarziata in raport cu restul Europei va fi pusa in discutie din perspectiva modernizarii, adica din cea a acordului cu evolutia literaturii europene. Punerea de acord se
5

manifesta si in faptul ca intreaba literatura pasoptista va fi creata in spiritul esteticii romantice, adica in spiritul curentului literar dominant in Europa acelor ani. Ca prima generatie romantica si prima generatie a literaturii noastre moderne, scriitotii pasoptisti au creat din multe puncte de vedere o literatura substantial noua fata de epocile anterioare: de aceea, ei au jucat rolul unor novatori, chiar rolul unor pionieri in variate zone ale literaturii. Cronologie: Aceasta epoca inteleasa in sens larg se poate diviza in trei perioade: Prepasoptismul (1830 -1840) Pasoptismul (1840 -1860) Postpasoptismul (1860 1870) Pasoptismul nu trebuie inteles doar ca o perioada literara, ci mult mai larg ca o perioada de avant cultural in care cultura romaneasca se deschide catre valorile occidentale. Aceasta revolutie culturala nu ar fi fost insa posibila fara niste transformari cum ar fi: 1863 Al. Ioan Cuza da o lege prin care invatamantul primar devine 6ratuity si obligatoriu 1860 Apare prima universitate romaneasca, universitatea de la Iasi 1864 Apare universitatea Bucuresti 1816 Prima reprezentatie de teatru la Iasi 1829 Apar primele ziare romanesti: Tara Romaneasca Curierul romanesc, cu suplimentul Curier de ambe sexe Moldova Albina romaneasca cu suplimentul Alauta romaneasca Transilvania Gazeta de Transilvania cu suplimentul Foaie pentru minte, inima si literatura Adevarata revolutie apare nu insa cu ziarele ci cu aparitia primelor reviste literare: 1840 Dacia literara
6

1844 Propasirea 1855 Romania literara Pasoptismul este o perioada importanta pentru literatura romana si datorita faptului ca acum sunt puse bazele primelor specii literare cum ar fi : meditatia, elegia, pastelul, balada, poemul filozofic, satira, epistola, fabula, idila si egloga. Din punct de vedere cronologic, epoca pasoptista dureaza, prin urmare, aproximativ intre 1830-1860; aceasta nu inseamna ca opere in spirit pasoptist nu ar fi existat si inainte de 1830, dupa cum si dupa 1860. O generatie de scriitori afirmati dupa Revolutia de la 1848, scriitori care aduc unele elemente noi, continuand in liniile ei fundamentale- directiile literaturii pasoptiste, apartine epocii numite postpasoptiste. In general, exista o continuitate de stil si de spirit intre opera scriitorilor pasoptisti si a celor postpasoptisti: dupa cum arata si numele dat de istoria literara, ceea ce ii apropie este mai important decat ceea ce ii desparte. In jurul anului 1848 romantismul este un curent la moda in toata Europa, astfel incat el ajunge si in tarile romane sub o forma moderata insa, fiind mai ales un curent cultural, impregnat de idei iluministe. Reprezentantii romantismului de acum dau operei lor un pronuntat caracter militant ei fiind deopotriva scriitori si revolutionari. Reprezentanti Vasile Alecsandrii, Grigore Alexandrescu, Alecu Russo, Costache Negruzzi, Ion Heliade Radulescu, V. Carlova, D. Bolintineanu, Nicolae Balcescu.

Pasoptistii si ideea unitatii nationale

7

Scriind despre mersul revolutiei in istoria Romanilor, Nicolae Balcescu definea viiorul patriei, deci definitivarea miscarii de la 1848, in termeni extrem de moderni: In zadar veti ingenunchia si va veti ruga pe la portile imparatilor, pe la usile ministrilor lor. Ei nu va vor da nimic, caci nici vor, nici pot. Fiti gata, dar, a o lua voi, fiindca imparatii, domnii si boierii pamantului nu dau fara numai aceea ce le zmulg popoarele...Ziua izbandirii, ziua dreptatii se apropie, in care se vor ridica popoarele ca sa mature ramasita tiranilor de pe fata pamantului. Randurile sunt scrise in exil, la Paris, in 16 septembrie 1850, dar contin ceva mai mult decat esenta ideologiei burgheze, pe aunci revolutionara: Aceste cuvinte au ceva din spiritul Manifestului comunist. Cateva principii ferme au format axa gandirii istorice pasoptiste; printre acestea ideea ca romanii nu pot sa castige nimic decat prin forta si organizarea lor proprie; numai asa a fost posibila viziunea unei patrii libere si unitare a Romanilor. Ideea de unitate nationala, desi nu figureaza in mod expres printre paragrafele Proclamatiei de la Islaz, este un lait-motiv al ideologiei pasoptiste. Articolele din Poporul suveran semnate de principalii colaboratori ai ziarului, poeziile publicate de Bolintineanu in Albumul Pelerinilor Romani de la Paris (1851), Manifestele Comitetului revolutionar emigrat in Franta (condus de N. Balcescu, C.A. Rosetti si N. Golescu), corespondenta emigrantilor, toate aceste documente istorice atesta ideea unitatii nationale. Un asemenea manifest, ca cel din 1 iulie 1851, tiparit la Paris, se incheie cu urarea Traiasca Romania libera, una si nedespartita!. Dar cea mai elocventa ilustrare a acestei viziuni ne-o da Nicolae Balcescu prin Istoria Romanilor subt Mihai Voda Viteazul. Comitetele incep sa se numeasca revolutionare si nationale. Dar pasoptistii n-au conceput o teorie revolutionara, n-au lasat lucrari speciale de ideologie romantica ci doar au pregatit prin litaratura si istorie raspandirea ideilor nationale. Aceste idei
8

ale pasoptistilor, oameni de baricade dar si oameni de carte, au favorizat dezrobirea nationala a romanilor si formarea unei organizari democratice a statelor romanesti. Genurile si telurile cultivate de pasoptisti erau numai cele adecvate propagandei ideologice: genul dramatic punea in contact direct pe scriitori cu poporul; poezia lirica dadea glas entuziasmului tineresc al generatiei; istoria constituia un exemplu de lupta si de afirmae a unitatii nationale. Dar gandind unitatea nationala in termeni noi, pasoptistii reformau istoria. In locul istoriei regilor si a razboaielor puneu istoria popoarelor si a dezvoltarii claselor sociale. In litaratura si arta, aceste idei se traduceau printr-o noua estetica. Pasoptistii romani, romantici prin tot ce au dat ca opera literara, dupa cum am vazut, au inteles istoria ca o frenetizare, ca o mitilogizare eroica a unor idealuri. Apelul la folclor, stimularea unei literaturi originale, descoperirea originalitatii in toate planurile (pe plan politic, istoric, social, artistic, lingvistic), intr-un cuvant crearea unei constiinte nationale, ai fost castigurile si in acelasi timp coordonatele pe care s-a dezvoltat o alta lume la noi. Fara sa fie romantici metafizici ca unii din poetii germani, si nici clasicizanti, ca cei francezi, pasoptistii romani gandeau in viitor bazandu-se si pe traditiile romanesti. Ei descopereau nu numai istoria ca stiinta moderna a natiunii, ci si istoria ca fiinta a unui trecut pe care se sprijina prezentul si viitorul. Unitatea romanilor, propagata prin scrieri literare si istorice, etse argumentata in 1848 si mai ales dupa inabusirea revolutiei, prin articole si manifeste, intr-un cuvant prin cele mai moderne instrumente de lupta ideologica. Un elocvent exemplu e manifestul redactat de C.A. Rosetti la 1 iulie 1851: Libertatea de la 1848 fu rastignita si ea fiindca nu sustinsem cu toata puterea cuvenita, fiindca noi ca si toata lumea eram nepregatiti atunci si populii si guvernele lor nu stiau ca nu trebuie sa lase arma din mana pe cat va mai fi pe pamant un singur tron, o singura lege nedreapta. Aceascta o invatam in acesti ani de durere si crucieri, si acum armarea si unirea cea mai deplina a tuturor populilor se pregateste neincetat. Credinta dar, inima si
9

rabdare, iata tot ce va cerem, in numele suferintelor noastre, in numele libertatii si a Romaniei intregi. Aceste repere istorice ne ajuta sa intelegem de ce Balcescu ii scria lui Alecsandri la moartea Elenei Negri Iubita noastra este Romania.

Istoria Militans
In poezia populara literatorii revolutionari de la 1848 vedeau o oglinda a vietii sociale si nationale. Poeziile populare sunt considerate, comori nepretuite care definesc specificul noastru national Intr-o epoca ca aceasta, unde tarile noastra au a se lupta cu dusmani puternici care cerc a intuneca nu numai drepturile politice, dar si chiar nationalitatea romanilor, poezia populara ne va fi de mare ajutir spre apararea acesteia. Specificul nostru national e definit astfel prin limba, traditii, obiceiuri, prin cantece si giocuri, scrie undeva Alecsandri. In rezumat, ideile lor despre folclor sunt idei politice, poezia populara, in conceptie pasoptista vine sa consolideze o stare de spirit, sa fundamenteze artistic existenta unei constiinte nationale. Poetii ce se inspirau din folclor sau din istorie nu promovau o ideologie literara aparte sau o conceptie singulara in epoca. Ca si ceilalti pasoptisti, ca istoricii de exemplu, ei concepeau o arta militanta, punandu-si opera in slujba societatii si natiunii. Intregii
10

lor activitati, vietii si operei lor li se potriveste calificativul de poeti cetateni. Pe plan politic si social, poetii pasoptisti au simpatizt.at, fara sa ajunga la radicalismul lui N. Balcescu, miscarea de emancipare a claselor asuprite. In multe privinte, opiniile despte moderatia ideologica a unora dintre acestia ca Heliade sau Alecsandri ar trebui revizuite. Poezia lui Alecsandri, dedicata dezrobirii tiganilor, e un strigat sincer si spontan, o dovada de umanism. In 1881, in scrisoarea adresata lui Ion Ghica, intitulata Painea amara a exilului, poetul realiza o satira la adresa demagogiei liberale, saira in care se intalnea pe aceleasi poziii cu Eminescu si Caragiale. Frumoasa sa naratiune, conceputa ca o episola catre acelasi Ion Ghica, Vasile Porojan, e pornita dintr-o adeziune sincera pentru emanciparea robilor. Trebuie sa subliniem caracterul de manifest al poeziei pasoptiste. Poetii au fost in vremea lor spirite active si combative. Putem spune, parafrazand pe Maiorescu si extinzand paraafraza, ca toate ritmurile istoriei au vibrat in acesti poeti totali. Cuvantul pasoptism a devenit aproape sinonim cu romanismul politic romanesc, a devenit egal cu o zona istorica determinata de o ideologie, o estetica, o filozofie anume. Eminescu omagia pe scriitorii revolutiei de la 1848 ca pe niste firi vizionare, care credeau nu numai in scrisul lor, dar care credeau si in visele lor. Ne uimeste azi numarul impresionant de scriitori pe baricade la 1848. Autori de articole sau poeme, de studii sau de nuvele, scriitorii pasoptisti erau umar la umar cu strada. Apelul contemporan la romantism actualizat pe plan istoric si politic, gaseste in pasoptism un punct de sprijin. Epoca pasoptista, epoca de mare avant revolutionar dar si de mari creatii literare si artistice, a fost determinata pe plan social si politic de ridicarea noii clase sociale, revolutionara pe atunci, burghezia. Curentul dominant in literatura noastra pasoptista a fost, in mod evident, romantismul. In realitate, in opera marilor romantici romani (Gr. Alexandrescu, D. Bolintineanu, Vasile Alecsandri) intalnim insa si multe elemente clasiciste. O recenta lucrare prezinta clasicismul romanesc ca o
11

coordonata permanenta a literaturii romane. O alta cercetare considera poezia de inspiratie istorica a ruinelor ca un element preromantic. Epoca incepe, pe un plan cultural, cu o puternica influenta occidentala. Asistam la o invazie de traduceri si la fixarea unei mode occidentale in tot ce se face la noi. Revista Dacia literara a supus, cu fermitate, unei critici pertinente aspectele daunatoare ale acestor influente. Meritul ei nu e de a fi denuntat niste erori, ci mai ales acela de a fi promovat o indrumare pozitiva, de a fi indicat cu claritate temelia pe care se poate inalta o cultura autentica. Am socotit necesar sa urmarim si inspiratia istorica in poezia romaneasca din perioada preromantica (Vasile Cirlova, Gh. Asachi), trecand la marii poeti pasoptisti (D. Bolintineanu, Cezar Bolliac, C. Negruzzi, Vasile Alecsandri) si la marii oameni de cultura dar si cu o activitate poetica. Opera acestor creatori n-ar fi fost posibila fara programul Daciei literare, deci fara ideile Revolutiei de la 1848, idei care au animat o generatie unita de mari creatori, care, asa cum spunea Eminescu, credeau in scrisul lor. Animati de ideile revolutiei, Kogalniceanu si Balcescu publica, dupa cum am vazut, cronici si documente care vor deveni izvor concret de inspiratie si documentare literara. Raspandirea si circulatia operelor cu tematica istorica se explica prin faptul ca epoca insasi era frenetizata de sentimentul trecutului eroic, de mandria nationala. Poezia de inspiratie istorica se realiza paralel cu poezia de inspiratie populara, pornita tot din programul Daciei literare Numai asa se poate explica elogiul superlativ al lui Eminescu din Epigonii adresat scriitorilor pasoptisti. Dar ideile pasoptiste n-au ramas inchise in epoca; ele au continuat sa fecundeze si epoca urmatoare; cand o alta generatie, a marilor clasici, ducea mai departe sentimentul trecutului si inspiratia istorica: Hasdeu in drama Razvan si Vidra sau in Ion Voda cel cumplit in care ia drept model opera capitala a lui Nicolae Balcescu (Romanii subt Mihai Voievod Viteazul), Odobescu in nuvelele istorice sau chiar in cateva poeme, Eminescu in Scrisoarea aIII-a si in cateva postume (Memento mori, de exemplu).
12

Revista Dacia literara apare la Iasi, in anul 1840, sub directia lui Mihail Kogalniceanu, si va fi interzisa chiar dupa primul numar, caci, prin chiar numele ei, revista se adresa romanilor din toate cele trei tari intr-un moment politic dificil, in care unirea nu era inca posibila. Autorul isi expune aceasta intentie in mod lamurit si plastic, afirmand ca revista va fi un repertoriu general a literaturii romanesti, in care, ca intr-o oglinda, se vor vede scriitorii moldoveni, munteni, ardeleni, banateni, bucovineni, fiestecare cu ideile sale, cu limba sa, cu chipul sau. Aceasta deschidere catre toti romanii reprezinta primul pas catre cladirea unei literaturi si a unei limbi unitare. In spiritul acestei recomandari se va dezvolta literatura noastra preromantica (momentul pasoptist) si romantica (Eminescu), pana aproape de inceputul
13

secolului nostru; semanatorismul si poporanismul vin pe aceeasi directie. Programul estetic din Introductia lui Mihail Kogalniceanu se intemeiaza, asadar, pe idei care vizeaza formarea unei literaturi nationale. Kogalniceanu porneste de la o observatie simpla: in cultura romana domina traducerile din literaturi straine. El recunoaste ca este nevoie si de modele, dar traductiile nu fac o literatura, ci pot fi primejdioase pentru ca ucid duhul national; de aceea trebuie cautate subiecte in spatiul romanesc. Astfel, el recomanda ca scriitorii sa fructifice episoadele eroice din istoria noastra, sa transfigureze artistic frumusetile naturii si sa prelucreze folclorul autohton. Acestea sunt si principalele teme romantice, dar, in cazul literaturii romane, ele constituie fundamentul unei literaturi originale. Implicati in revolutiile democratice de la 1848, majoritatea scriitorilor din aceasta perioada manifesta interes pentru ideile lui Kogalniceanu, contribuind decisiv la cladirea unei literaturi moderne. Totodata, Kogalniceanu pune pentru prima oara problema unei critici obiective, in acest sens el vorbind despre o interpretare directa a scriiturii (a se critica cartea, iara nu autorul) si despre o critica facuta fara ura si partinire. Aceasta va duce implicit la constituirea unui sistem de valori.

Si rubricile revistei, anuntate in acest program, sunt de interes. Kogalniceanu concepe publicatia in patru parti: in prima vor fi publicate compuneri originale a conlucratorilor foaiei; a doua parte va cuprinde scrieri publicate in alte ziare romanesti; partea a treia va fi dedicata criticii literare, iar in incheiere vor fi prezentate informatii culturale diverse si tot ce poate fi vrednic de insemnat pentru publicul roman. Introductia lui Kogalniceanu
14

a contribuit la crearea curentului national si a deschis drumul literaturii moderne. Programul Daciei litarare: n primul numr al revistei, sub titlul Introducie, M. Koglniceanu, ntemeietorul revistei, public un articol program care sintetizeaz n patru puncte idealurile literare ale scriitorilor paoptiti: 1. Combaterea imitaiei scriitorilor strini i a traducerilor mediocre: ngrijorat de srcia literaturii romne, ale crei opere se puteau numra pe degete, Ion Heliade Rdulescu lansase un apel ncurajator ctre tinerii scriitori: Scriei, biei, orice, numai scriei! Interpretnd ndemnul din punct de vedere cantitativ, multe publicaii ale epocii au ncurajat o literatur mediocr, adesea imitat dup creaii siropoase occidentale, pervertind gustul public. M. Koglniceanu avertizeaz asupra pericolului unei astfel de literaturi, care elimin criteriul estetic; 2. Crearea unei literaturi de specific naional: n loc s imite pe scriitorii strini, romnii ar putea furi o literatur autohton, inspirat din istorie, natur i folclor. Preluat din estetica romantic european, aceast tripl recomandare se va regsi n operele paoptitilor: o Folclorul va face obiectul preocuprilor teoretice, dar va deveni i surs important de inspiraie. Alecu Russo, n studiul Poezia poporal, definete folclorul ca pe o oglind realist a vieii poporului i ca pe un izvor nesecat de inspiraie pentru literatura cult. El l va ajuta pe Alecsandri s alctuiasc prima culegere de Poezii poporale ale romnilor (1852), urmat de Balade (Cntice btrneti). Multe dintre poeziile volumului Doine i lcrimioare, de V. Alecsandri sunt n metru popular. Gh. Asachi valorific mitologia popular ntr-o suit de balade i legende. Expresia cea mai profund inspiraiei folclorice se regsete ns n capodopera Zburtorul, de Ion Heliade-Radulescu;;
15

Natura va face obiectul unor ample relatri de cltorie, ca O primblare la muni sau Balta Alb, de Vasile Alecsandri, Memorial de cltorie, de Grigore Alexandrescu . A. Elogiul frumuseilor patriei apare de asemenea n volumul Pasteluri, de V. Alecsandri; o Istoria este privit ca model pentru contemporani, fie pentru a exprima idealul de eliberare i unitate naional, fie pentru a ilustra satiric realitile sociale. Alexandru Lpuneanul, de C. Negruzzi, face parte dintr-un ntreg ciclu de Fragmente istorice n proz, n timp ce Alecsandri creeaz ample poeme eroice, ca Dan, cpitan de plai, Dumbrava Roie sau drame istorice ca Despot-vod. Foarte gustate n epoc sunt fiziologiile (echivalente n proz ale satirei sau ale fabulei), cum ar fi Cuconia Drgana, de Ion HeliadeRadulescu sau Fiziologia provinialului, de Costache Negruzzi; 3. Lupta pentru unitatea limbii: lul nostru este realizaia dorinei ca romnii s aib o limb i o literatur comun pentru toi. Eforturile colii Ardelene de unificare a limbii sunt continuate de paoptiti, care ncearc s formuleze normele limbii literare, respingnd exagerrile latiniste i plednd pentru introducerea alfabetului latin. Alecu Russo, ntr-o serie de Cugetri publicate n Romnia literar respinge curentele latiniste care prin sistemele lingvistice propuse nstrineaz motenirea naional. Ion HeliadeRadulescu scrie Gramatica romneasc, n care combate scrierea etimologic i are preri juste despre mbogirea limbii cu neologisme; 4. Dezvoltarea spiritului critic: spernd ca prin impunerea acestor reguli s creeze un sistem de valori pentru publicul romn, M. Koglniceanu introduce i conceptul de critic obiectiv, subliniind c analiza critic se va face numai asupra operei: Critica noastr va fi neprtinitoare. Vom critica cartea, iar nu persoana.
o

16

Dacia literara dispare dupa foarte putin timp, dar programul expus in Introductie a avut o semnificatie ca trece de cele cateva numere ale revistei, inaugurand o noua baza a literaturii romane. Operele care vor aparea in deceniul urmator (1840-1850) vor purta marca unei originalitati mai evidente si a unei orientari mai nete vatre realitatile nationale; in acest deceniu vor fi scrise multe dintre prozele lui C.Negruzzi, principalele poezii ale lui Gr. Alexandrescu sau C. Boliac, va fi descoperit folclorul prin prima culegere a lui Alecsandei, vor aparea scrieri ale istoricilor N. Balcescu si M. Kogalniceanu. Se poate spune ca principalele reviste de cultura ale perioadei vor fi tot atatea reeditari ale Daciei literare: acelasi M. Kogalniceanu scoate efemera, dar foarte importanta publicatie Propasirea (1844), iar, dupa revvolutie, programul Daciei literare va capata o noua intrupare, mai consistenta, in revista lui V. Alecsandri, Romania literara (1855).

Pasoptistii si literatura
Prima jumatate a secolului XIX aseaza intreaga societate romaneasca intr-uncurent modernist, un curent al innoirilor, in toate domeniile. In urma Pacii de la Adrianopol(1829) Tara
17

Romaneasca si Moldova au intrat in circuitul economic european, putand sa ia contact mai bine cu toate transformarile din lumea apuseana. Se va produce acum o adevarata efervescenta culturala in Tarile Romane. Se dezvolta invatamantul in Moldova datorita activitatii lui Ghe. Lazar si Ion Heliade-Radulescu. In 1860 se infiinteaza Universitatea din Iasi, in 1864 in Bucuresti, de catre Dimitrie Bolintineanu. Se dezvolta teatrul datorita activitatii lui Ghe. Asachi in Moldova si lui I. HeliadeRadulescu in Tara Romaneasca. Primul spectacol are loc in inlimba romana la Iasi, in 1816, iar la Bucuresti in 1819. Cu prilejul spectacolului de la Bucuresti, Iancu Vacarescu a scris un Prolog in care sintetiza conceptia pasoptistilor despre teatru: Vam dat teatrul/ Vi-l paziti ca pe-un lacas de muze/ Cu el curand veti fi vestiti/ Prin vesti departe duse/ In el naravuri indreptati/ Dati ascutimi la minte/ Podoabe limbii voastre dati/ Cu romanesti cuvinte. In anul 1840, la conducerea Teatrului National din Iasi au venit Vasile Alecsandri, Costache Negruzzi si Mihail Kogalniceanu, care au pus bazele repertoriului dramatic original romanesc. De asemenea, se dezvolta presa in Moldova sub conducerea lui Ghe. Asachi. Se afirma Albina Romaneasca si suplimentul sau, Alauta Romanasca. In Tara Romaneasca, sub conducerea lui I. H.-Radulescu se afirma Curierul National cu suplimentul Curierul de ambe sexe. In Transilvania, sub conducerea lui Ghe. Asachi, apare Gazeta de Transilvania si suplimentul Foaie pentru minte, inima si literatura. Acest curent innoitor a cuprins si literatura. In anul 1830 I. H.-Radulescu a tradus in limba romana Meditatiile poetice ale lui Lamartine, act simbolic prin care se marca trecerea literaturii romane de sub sfera de influenta a literaturii orientale sub sfera de influenta a literaturii occidentle, in primul rand sub sfera de influenta a literaturii franceze. Tot acum se produce un eveniment de mare importanta in evolutia literaturii romane: 1840-apare la Iasi, sub conducerea lui Mihail Kogalniceanu, revista Dacia literara, cu rol important in orientarea literaturii nationale in epoca, dar cu rol important si in jalonarea directiilor viitoare de dezvoltare a a literaturii noastre.
18

Uniii critici chiar au afirmat ca a existat in literatura romana un curent al Daciei literare. Printre cele mai importante reviste care au preluat ideile se numara Propasirea si Romania literara. Revista Dacia literara a aparut numai in trei numere, dintre care primul continea articolul-program numit Introductie. Acest articol se deschide printr-o trecere in revista a tuturor publicatiilor aparute in Tarile Romane pana in 1848. Articolul sublinia caracterul local al acestor publicatii si necesitatea aparitiei unei reviste exclusiv literare in care sa se stearga diferentele locale dintre romani. O astfel de revista isi propune Mihail Kogalniceanu sa faca din Dacia literara: In ea ca intr-o oglinda se vor vede scriitorii moldoveni, munteni, ardeleni, banateni, bucovineni, fiestecare cu ideile sale, cu limba sa, cu chipul sau. Astfel, revista a jucat un rol important in realizarea unitatii nationale a romanilor pe plan cultural. Articolul Introductie pune, de asemenea, problema criticii literare, Kogalniceanu subliniind necesitatea unei critici literare juste, obiective, capabila sa impuna adevaratele valori literare: Vom critica cartea, iar nu persoana. De asemenea, Mihail Kogalniceanu pune problema traducerilor literare. El constata ca scriitorii romani din perioada pasoptista realizeaza numeroase traduceri, dar ca in literatura nationala nu mai aparusera opere de mare valoare. De aceea el a criticat traducerile, spunand: Traductiile nu fac literatura. Ele au devenit la noi o manie primejdioasa pentru ca omoara in noi duhul national. In acest context, articolul Introductie va incuraja dezvoltarea literaturii nationale. In conceptia lui Mihail Kogalniceanu, pentru realizarea unei literaturi romane originale, trebuia ca scriitorii sa se inspire din folclor, istorie nationala, natura patriei, realitatile sociale prin care opera va capata o culoare locala. Kogalniceanu afirma ca: Istoria noastra are destule fapte eroice, obiceiurile noastre sunt destul de pitoresti si de poetice, frumoasele noastre tari sunt destul de mari pentru ca sa gasim si la noi sujeturi de scris fara sa mai avem pentru aceasta trebuinta
19

sa imprumutam de la alte natii. Datorita orientarii spre aceste surse de inspiratie, articolul Introductie a fost considerat manifestul romantismului romanesc. Literatura pasoptista acopera, ca denumire, o realitate in acelasi timp sociala, culturala si literara. In mod aproape inanim, istoria literara fixeaza perioada literaturii pasoptiste intre finele deceniului al 6-lea (aproximativ 1860). Legata de importante evenimente politico-sociale, aceasta delimitare cronologica nu are totusi nimic rigid: trebuie doar sa precizam ca debutul perioadei pasoptiste este legat de iesire Tarilor romane de sub dominatia exclusiv otomana si de inceputul europenizarii economice; iar incheierea perioadei pasoptiste va fi marcata de realizarea celui mai aprins vis al generatiei, Unirea Principatelor si de dobandirea libertatilor politice. Dupa aceasta data, adica dupa 1860, frontul pasoptist se destrama, iar unitatea asigurata de idealurile comune apartine trecutului. Din punct de vedere literar, limitele perioadei sunt marcate de aparitia primelor scrieri declarat romantice si de orientarea pro-romantica a sensibilitatii publicului; astfel, traducerea in anul 1830 a Meditatiilor poetului romantic francez A. De Lamartine de catre I.Heliade Radulescu capata aproape valoare de simbol. La cealalta extremitate a prioadei, anul 1860 aduce afirmarea in cultura noastra a nei noi generatii, a generatiei post-pasoptiste: Odobescu, Hasdeu si N. Filimon devin cunoscuti in deceniul 1860-1870. Aparitia lui M.Eminescu si impunerea noii mentalitati generate de Junimea si de critica lui Titu Maiorescu pun capat peioadei pasoptiste si postpasoptiste; odata cu primele poezii eminesciene se schimba fundamental stilui poetic romanesc, iar maniera pasopista de a scrie versuri apare caduca. Romantismul pasoptist Majoritatea scriitorilor pasoptisti sunt romantici, literatura acestei epoci prezentand o omogenitate remarcabila si neatinsa de etapele ulterioare. Romantismul pasoptist este un romantism specific, colorat national, inchinat idealurilor Revolutiei de la 1848: evenimentele
20

acestui an vor reprezenta punctul crucial al existentei tuturor scriitorilor de care ne ocupam. Participanti sau simpatizanti ai revolutiei, scriitorii creeaza o literatura in care idealurile inaintate ale epocii isi fac simtita din plin prezenta. Existenta sociala a majoritatii scriitorilor pasoptisti cel putin a celor din Principate se aseamana fii de mari boieri sau de mici boieri, pasoptistii si-au facut educatia in Franta, au asimilat ideile culturii franceze a epocii lor; hraniti si cu ideile social-politice ale Revolutiei franceze, au incercat sa le aplice tarii noastre, aflate inca intr-o organizare sociala aproape feudala; intrand in conflict cu propria lor clasa si cu domeniile regulamentare, impuse de o putere straina, au suferit persecutii, inchisoare sau surghiun au fost impiedicati de cenzura sa-si exprime direct ideile in scris; dupa infrangerea revolutiei si intrarea trupelor straine in tara, au fost exilati vreme indelungata sau izolati in interior; in fine, dupa Pacea de la Paris (1856), s-au intors in tara, si-au reluat activitatea, realizand Unirea Principatelor si inceputul modernizarii tarii. Aceasta schema biografica este valabila pentru majoritatea scriitorilor pasoptisti: inca o dovada a faptului ca generatia s-a simtit solidara, angrenata in opera de renastere nationala si actionand sub imperative comune. Ca prima generatie romantica si prima generatie a literaturii noastre moderne, scriitorii pasoptisti au creat din multe puncte de vedere o literatura substantial noua fata de epocile anterioare: de aceea, ei au jucat rolul unor novatori, chiar rolul unor pionieri in variate zone ale literaturii. Programele teoretice ale unui curent sau ale unei miscari literare prezinta o deosebita importanta: ele cristalizeaza tendintele fundamentale si dau coerenta indrumarilor. La fel ca oricare alta miscare, si literatura pasoptista s-a regasit in anumite luari de pozitie teoretice. Contstituirea deplina a romantismului pasoptist este marcata de un alt program teoretic, al carui autor a fost Mihail Kogalniceanu: programul revistei Dacica literara. Aparuta in fruntea primului numar al revistei (1840), Introductia sintetizeaza o noua etapa a pasoptismului, pe care am putea-o
21

numai etapa critica. Remarcand ca traducerile aparute in numar prea mare risca sa fie daunatoare, Kogalniceanu proclama necesitatea originalitatii, care poate fi obtinuta prin atasarea de sursele nationale: de trecutul istoric si de folclor. Romantismul neselectiv de pana atunci trebuia corectat, prin urmare, in sens national. In alta ordine de idei, principiul critic isi reclama prezenta: intr-un numar al revistei, Kogalniceanu insista cu deosebire asupra obiectivitatii, precizand ca va fi criticata opera si nu persoana, iar rezultatul nu va putea fi decat o literatura superioara. In fine, se preconiza inlaturarea provincialismului prin unirea in paginile aceleiasi publicatii a tuturor scriitorilor romani. In general, se poate vedea ca programul Daciei literare este un program de inspiratie romantica si nationala; indicarea surselor posibile de inspiratie se incadreaza catehismului romantic. Dar, prin acest program, romantismul era pentru prima data adaptat unor noi realitati, iar dezideratul critic, mentionat explicit, izvora din necesitatile strict locale.

Poezia pasoptista
22

Poezia pasoptista raspunde, in general, directiilor si principiilor formulate de Mihail Kogalniceanu in articolul Introductie din primul numar al revistei Dacia literara, in sensul ca este o poezie sociala, adaptata la momentul istoric si chiar politic, conforma cu idealurile de libertate si unire ce animau sufletele romanilor de pretutindeni. Acum se afirma cu putere spiritul national, increderea in valorile traditionale, populare, in istoria, natura si folclorul romanesc, care devin acum, alaturi de evenimentele social-politice ale momentului, teme predilecte ale poetilor. Ceea ce ii uneste pe scriitorii pasoptisti este militantismul regasit in creatiile literare, care se constituie in adevarate manifeste pentru implinirea unitatii si independentii nationale, pentru dreptate sociala. Se dezvolta astfel o poezie retorica, declamativa, grandilocventa, cu exprimare directa a ideilor si sentimentelor, intr-un stil avantat; cu un limbaj adecvat intelegerii de catre marea masa de cititori, in care teme vechi precum iubirea, destinul, fericirea, moartea etc. Se completeaza cu meditatia asupra locului omului in istorie, cu motivul constiintei sociale, al luptei, al creatorului-bard, al ruinelor,al mormintelor, al revolutiei etc. Satirizarea viciilor oranduirii feudale si evocarea realitatilor sociale constituie o alta caracteristica a literaturii pasoptiste, scriitorii ironizand cu severitatea moravurilesocietatii,condamnand cu fermitate abuzurile si nedreptatile manifestate in epoca. Se manifesta, in ansamblu, doua tendinte de ordin cultural si literar: deschiderea spre cultura si literatura lumii, alaturi de revenirea spre valorile morale si artistice ale spiritualitatii romanesti. Scriitorii devin constienti ca literatura si cultura romana pot intra in universalitate doar prin valorificarea specificului nostru national, a surselor tematice si de exprimare pe care le ofera folclorul si istoria nationale.
23

Din punct de vedere compozitional, operele scriitorilor pasopstisti impletesc romantismul cu clasicismul, iluminismul cu preromantismul, de unde a rezultat si o mare varietate de specii literare: ode, elegii,meditatii, epistole, satire, fabule, pasteluri, idile,sonete, balade. Ideea nationala poate fi considerata nucleul tematical poeziei pasoptiste, nuantata sub forma atasamentului la valorile poporului,ale pamantului si ale traditiilor romanesti (Gh. Asachi, La patrie, C.Bolliac, O dimineata de Caraiman, I.HeliadeRadulescu, Zburatorul), a elogiului realizarilor poporului (Gh. Asachi, La introducerea limbii nationale in publica invatatura, C.Bolliac, La cea intai corabie romaneasca), a prezentarii trecutuluica model pentru prezent (Gr. Alexandrescu, Umbra lui Mircea. La Cozia, I.Heliade-Radulescu, O noapte pe ruinele Targovistei). Un loc aparte in valorificarea tematicii istorice il ocupa balada, o impletire de elemente epice, lirice si dramatice, poate cea mai complexa specie a amomentului, in care, sintetizand, patetismul cu patriotismul si cu valorilemorale, poetii devin cantaretiai trecutului glorios ( D.Bolintineanu, Muma lui Stefan cel Mare, Gh. Asachi, Dochia si Traian). Un alt pilon tematic il reprezinta critica societatii contemporane, sub forma satirei ( Gh. Alexandrescu, Satira duhului meu, Gh. Asachi, Sotie de moda) si a fabulei (Gr. Alexandrescu, Cainele si catelul, Gh. Asachi, Musca si carul, I.Heliade-Radulescu, Cumatria cioarei, cand s-a numit privighetoare). Iau avant lirica filosofica ( I.Heliade-Radulescu, Visul, D.Bolintineanu, Scopul omului), cea religioasa ( I.Heliade Radulescu, Cantarea diminetii, Gr. Alexandrescu, Candela) si cea erotica ( Gh. Asachi, Dorul, Gr. Alexandrescu, Asteptarea, D.Bolintineanu, O fata tanara pe patul mortii). Se afirma artistul-cetatean, exponent al constiintei colective, asa cum se observa in poezia Un rasunet a lui Andrei Muresanu sau Anul 1840 a lui Gr. Alexandrescu.

24

Proza in perioada pasoptista

Prima parte a perioadei pasoptiste inregistreaza o serie de opere in proza care insa apar izolate si nu toate semnificative: abia dupa 1840, in deniul 5 si imediat dupa revolutie, isi scriu operele fundamentale prozatorii de prima marime: C. Negruzzi, Al. Russo, V. Alecsandri si N. Balcescu. Romantismul romanesc sa colorat in acest caz in forme specifice: va predomina romantismul memoriilor, al bucatilor sentimentale sau ironice, va fi romantismul vag si delicat al sensibilitatii medii, cu alte cuvinte va lipsi romantismul total, grav sau filozofic. In acelasi timp, formulele prozodice novatoare, reformele decise ale frazei si ale compozitiei pe care romantismul le-a adus pe alte meridiane vor
25

face in literatura noastra figura izolata: poemele in proza ale lui Gh. Asachi, I. Heliade-Radulescu sau Cezar Boliac (de fapt un soi de meditatii lirice improvizate) raman aproape neobservate. Numai Cantarea Romaniei va avea mai mare notorietate. Domina, in schimb nuvela si memoriile. Cea mai frapanta trasatura a prozei in epoca pasoptista este caracterul memorialistic, lipsa inventiei pure, a fictiunii: aflata la inceput de drum, proza romaneasca pune, inainte de orice, faptul trait; am putea vorbi chiar de o anumita pornire comuna tuturor prozatorilor epocii de a respinge inventia. Tudor Vianu spunea ca primul nostru realism este memorialistic, dar observatia se poate extine la proza pasoptista in ansamblul ei. Primele incercari notabile a lui I. Heliade-radulescu, in deceniul al IV-lea, sunt amintiri (Dispozitiunile si incercarile mele de poezie); capodopera prozei lui C. Negruzzi este constituita de descrierea unor fapte traite (Negru pe alb); insemnarile de calatorie fac o moda durabila (la V. Alecsandri, D. Bolintineanu, Gr. Alexandrescu); pe detalii autobiografice se bazeaza multe dintre bucatile in proza a lui V. Alecsandri. Chiar si capodopera nuvelisticii romanesti din aceasta perioada, Alexandru Lapusneanul de C. Negruzzi, atesta aceeasi trasatura, desi indirect: calitatea fundamentala a nuvelei ramane concentrarea, dramatismul ei perfect gradat. Cele patru parti par asa cum a remarcat G. Calinescu patru acte ale unei drame, in care totul se dizolva in replici, in alegerea cuvintelor celor mai potrivite, in gesturile indispensabile. Aproape ca nu exista descriere sau reltare a autorului in aceasta capodopera de concizie. Totusi, si aici apare incapacitatea autorului de a inventa: C. Negruzzi a selectat din cronicile lui Gh. Ureche si Miron Costi cateva episoade exceptionale prin dramatismul lor si le-a imbinat in cunoscuta nuvela. Meritul deosebit a lui Negruzzi este tocmai acela de a fi dus la desavarsire unele virtuti latente existente in scene sau fapte relatate de cei doi cronicari. A doua trasatura globala a prozei pasoptiste o constituie importanta pe care continua sa o aiba retorismul, mostenirea oratorica a perioadei clasice si a culturii din secolele precedente. Proza larga, in care fraza se afla construita pe tiparul perioadei
26

clasice si in care scriitorul cauta sa provoace efecte retorice, a inflorit mai cu seama in Muntenia si in Transilvania. In perioada imediat urmatoare infrangerii revolutiei, a existat o intensa productie de scrieri mesianice, unde nenorocirile prezentului trebuiau sa fie prilej de renastere a sperantelor, iar apelurile la istoria patriei aveau acelasi sens exemplar.

27

V ASILE ALECSANDRI

Din 1842 dateaz importanta sa cltorie n munii Moldovei, n urma creia descoper valoarea artistic a poeziei populare. Vasile Alecsandri (n. 21 iulie 1821, Bacau d. 22 august 1890, Mircesti, judetul Iasi) a fost un poet, dramaturg,
28

folclorist, om politic, ministru, diplomat, academician romn, membru fondator al Academiei Romane, creator al teatrului romnesc i a literaturii dramatice n Romnia, personalitate marcant a Moldovei i apoi a Romniei de-a lungul ntregului secol al XIX-lea. n anul 1834, mpreun cu ali tineri boieri moldoveni, printre care viitorul domn Al.I. Cuza i pictorul Ion Negulici, a fost trimis la studii la Paris, unde i-a dat bacalaureatul n anul 1835. n 1837 s-a pregtit pentru un bacalaureat n tiine, urmnd cursurile Facultii de Inginerie, pe care nu a terminat-o. n 1838 apar primele ncercri literare n limba francez: Zunarilla, Marie, Les brigands, Le petit rameau, Serata. n anul urmtor s-a ntors n ar i a ocupat un post n administraie pn n 1846. mpreun cu Costache Negri a fcut o cltorie n Italia, care a devenit motiv de inspiraie pentru nuvela romantic Buchetiera de la Florena. n 1840, mpreun cu Mihail Koglniceanu i Costache Negruzzi a luat conducerea teatrului din Iai i i-a nceput activitatea de dramaturg care i-a adus cele mai constante succese. Opera sa dramatic nsumeaz circa 2000 de pagini, rmnnd cel mai rezistent compartiment al activitii sale literare i va constitui baza solid pe care se va dezvolta dramaturgia romneasc n principalele sale direcii tehnice: comedia strin i drama istoric. n noiembrie s-a jucat Farmazonul din Hrlu, iar n februarie 1841, Cinovnicul i modista, ambele preluate dup piese strine. Poezii n limba romn pe care le va grupa mai trziu n ciclul Doine i care sunt foarte strns legate de modelul popular din care au luat natere.
29

A fost unul dintre fruntaii micrii revoluionare din Moldova, redactnd mpreun cu Koglniceanu i C. Negri Dorinele partidei naionale din Moldova, principalul manifest al revoluionarilor moldoveni. n 1854 Apare sub conducerea sa Romnia literar, revist la care au colaborat moldovenii C. Negruzzi, M. Koglniceanu, Al. Russo, dar i muntenii Gr. Alexandrescu, D. Bolintineanu, Al. Odobescu. n 1859 Este numit de domnitorul Al. I. Cuza ministru al afacerilor externe; va fi trimis n Frana, Anglia i Piemont pentru a pleda n scopul recunoaterii Unirii. Primete Premiul Academiei pentru Literatur n 1881. In 1890 bolnav de cancer fiind,, se stinge vara, la 22 august, ramanandu-i in priviri universul casei de la Mircesti. A fost dus la mormant intr-un car tras de patru boi.

30

ALECU RUSSO

Alecu Russo (17 martie 1819, Chiinu - 5 februarie 1859) a fost poet, prozator, eseist, memorialist i critic literar romn (originar din Basarabia), ideolog al generaiei de la 1848. Este autorul volumului Cntarea Romniei, tiprit anonim. Fr a revendica vreodat explicit aceast oper, a furnizat unul dintre cele mai cunoscute litigii de paternitate literar din istoria literaturii romne. S-a nscut n familia unui boier de vi veche, dar cu o situaie social relativ modest. Copilaria i-a petrecut-o la ar, n mijlocul ranilor. Pe la 1829 o cumplit epidemie de holer i-a secerat familia.Rmas orfan de mam, Alecu Russo e trimis de parintele su la studii n Elveia. Dup studiile din Elveia, i continu studiile la Institutul lui Francois Naville din satul Vernier de lnga Geneva. Pe bncile institutului scrie primele sale ncercari literare. Majoritatea lucrrilor au fost scrise n limba francez i au aprut postum n traducerea lui Alecsandri

17 martie 1819 Se nate Alecu Russo (numele vechi este Rusul sau Rusu), fiul lui Iancu Rusu, proprietar de pmnturi ntr-un sat pe valea Bcului, n Basarabia, Prodnetii Vechi. 1829 Este trimis de ctre tatl su (mama i murise n acest an n urma epidemiei de holer) n
31

Elveia, la Institutul lui Franois Naville de la Vernier, unde nva limbile francez i german. 1836 Tnrul Russo scrie poemele La mort dAlibaud i Epitaphe dAlibaud n limba francez. Louis Alibaud fusese un tnr care a ntreprins un atentat mpotriva regelui Ludovic Filip, dar, nereuind, a fost condamnat la moarte. De pe acum, Russo se dovedete un revoltat, cu un deosebit sim al dreptii i al egalitii, un liberal n gndire, fiind, mai apoi, ideologul micrii revoluionare de la 1848 din Moldova. 1839 Se ntoarce n Moldova, probabil la moia de la Negrioasa, n inutul Bistriei, unde tatl su arendase nite pmnturi. mpreun cu Alecsandri ntreprind o cltorie n inuturile Neamului, intrnd n contact cu frumuseea folclorului, cu peisajul romnesc. Acestea toate, cltorii i impresii, vor deveni material etnopsihologic pentru celebra Piatra Teiului. 1840 Se stabilete la Iai, n urma unor dezacorduri cu familia. Impresionat de locuri i de locuitori, Alecu Russo scrie Iaii i locuitorii lui la 1848 (n francez). o Scrie Studie naionale, lucrare aprut postum sub ngrijirea lui V. Alecsandri. 1841 Domnitorul Mihail Sturdza i ncredineaz un post de funcionar la Tribunalul districtual de la Piatra Neam. 1845 Alecu Russo scrie piesele Bclia ambiioas i Jicnicerul Vadr sau Provincialul la Teatrul Naional. o La Mnjina, moia lui C. Negri, face cunotin cu mai muli intelectuali progresiti munteni, printre care i Nicolae Blcescu. 1846 Se reprezint la Iai Bclia ambiioas i, apoi, Jicnicerul Vadr. o Apare n Albina Romneasc articolul Critica criticii, un studiu programatic n spiritul Introduciunii de la Dacia literar. o n urma reprezentrii comediei Jicnicerul Vadr, Alecu Russo este surghiunit la Mnstirea Soveja; scrie
32

jurnalul Soveja. Ziarul unui exilat politic la 1846, publicat postum de Al. Odobescu. 1847 Scrie articolele Poezia popular i Decebal i tefan cel Mare, publicate postum n Foaia societii pentru literatur i cultur romn din Bucovina. o Dup ncercarea lui Negruzzi din 1840, Poezia popular devine o oper fundamental de cercetare a folclorului. 1848 Particip la micarea revoluionar din Moldova alturi de V. Alecsandri; n urma eecului acesteia, Russo pribegete mai nti n Ardeal, pentru ca apoi s se stabileasc la Paris. 1850 Apare n Romnia Viitoare, revist politic a romnilor exilai la Paris, Cntarea Romniei (versiune francez): Dar ceea ce ar ajunge a face din Russo unul dintre numele mari ale literaturii noastre e tnguirea intitulat Cntarea Romniei ... E o scurt ochire asupra trecutului rii, n toat vitejia i durerea ce cuprinde, cu blesteme de profet fanatic mpotriva ticloilor timpului de fa i cu perspective limpezi deschise asupra viitorului. O simire tot att de aleas pe ct de puternic, o mare putere de a concretiza n icoane gndurile de preri de ru sau de sperane dau acestei scurte buci o valoare pe care unii nau atins-o i n-o ating, i nimeni, n curgerea vremurilor, n-a mai gsit astfel de accente pentru a mngia i mbrbta maica n suferin, ara cea drag, i n acelai timp, pentru ntia oar se caut n desfurarea venimentelor ce alctuiesc istoria noastr un rost filosofic (Nicolae Iorga). 1851 Se ntoarce n ar; public n Zimbrul scrierea Studie moldovean sub pseudonimul Terenie Hora.
33

1855 Dup o absen mai lung n publicistic, Alecu Russo public n Romnia literar a lui Vasile Alecsandri Cugetri. Adept al unui conservatorism literar i lingvistic, fr a fi potrivnic influenelor apusene, nverunat critic al restauratorilor limbii, al latinitilor i al ardelenismului, Alecu Russo vede evoluia limbii i a literaturii romne cu o cumpnit gndire, innd seama de tradiie: Dac este ca neamul romn s aib i el o limb i o literatur, spiritul public va prsi cile pedanilor i se va ndrepta la izvorul adevrat: la tradiiile i la obiceiurile pmntului, unde sunt ascunse nc i formele i stilul; i de a fi poet, a culege mitologia romn, care-i frumoas ca i cea latin i greac; de a fi istoric, a strbate prin toate bordeiele s descopr o amintire sau o rugin de arm; de a fi gramatic, a cltori pe toate malurile romneti i a culege limba.

Foarte bolnav, plin de datorii, moare sarac la 40 de ani, doar la cateva zile de la Unirea din 24 ianuarie 1859. Mormantul sau se afla in interiorul bisericii Barboi din Iasi.

34

COSTACHE NEGRUZZI

Nscut n Trifetii Vechi (astzi Hermeziu), din apropiera Prutului, lng Ia i, este fiul lui Dinu Negruzzi, de origine rzeasc, ajuns boierna n rang de paharnic, i al Sofiei Hermeziu. i-a nceput nvtura n greaca cu unul din dasclii greci mai cu renume pe atunci n Iai, iar romnete nv singur dintr-o carte a lui Petru Maior, precum nsui mrturisete ntr-un articol intitulat Cum am nvat romnete, foarte interesant pentru detaliile pe care le d asupra metodelor ntrebuinate de profesorii din acea vreme. Izbucnind revoluia din 1821, a fugit n Basarabia cu tatl su. La Chiinu face cunotin cu poetul rus Pukin, care-i deteapt gustul pentru literatur i cu un emigrant francez de la care ia lecii de limba i literatura francez. Din aceast perioad dateaz primele sale ncercri literare: Zbavele mele din Basarabia n anii 1821, 1822. Dupa moartea tatlui su, intr copist la visterie, ncepnd astfel viaa politic, cum fceau toi fiii de boieri pe atunci. n acest timp public cteva traduceri de poezii (Mnemon de Voltaire, Prostia Elenei de Marmontel), i cteva nuvele, care fcur mult efect. ndemnat de scrierile patrioilor de peste muni, studie istoria i ddu la lumin Aprodul Purice ca un fel de protestare indirect la adresa domnului i boierilor din timpul su. Ales, n 1837, deputat de Iai n Obteasca obinuit adunare, instituit de Regulamentul Organic, apoi ca funcionar superior, i ca director al teatrului (alturi de Mihail Koglniceanu i Vasile Alecsandri), se
35

arat ptruns de idei liberale i doritor de progres. n 1840 este ales primar al oraului Iai. Negruzzi nu ia parte la micarea din 1848 i mult timp rmne retras din afacerile statului, reintrnd numai mai trziu ca judector, ca membru n Divanul domnesc (1857) i apoi, sub domnia lui Cuza, ca director al departamentului finanelor, ca deputat i ca epitrop la Sf. Spiridon. Se stinge din via la 24 august 1868, i este nmormntat n cimitirul bisericii din Trifetii Vechi.

1808 Se nate la Trifetii Vechi (Iai) Costache Negruzzi, fiul paharnicului Dinu Negru i al Sofiei Hermeziu. Dup ce nva n cas limba greac i francez, i nsuete limba romn cu un dascl de la Seminarul de la Socola, episod povestit cu mult umor n Cum am nvat romnete. Adevrata romneasc o nva dup crile populare Floarea darurilor i Istoria lui Arghir i a prea-frumoasei Elene i dup cartea lui Petru Maior Despre nceputul romnilor Astfel Petru Maior m-a nvat romnete. 1821/1822 Familia prsete Iaii n urma micrii eteriste, stabilindu-se la moia rui din inutul Hotinului, apoi la Cernui, unde viitorul scriitor a avut privilegiul de a-l cunoate pe Aleksandru Pukin, exilat aici de autoritile ariste. 1823 Familia se ntoarce la Iai. 1826 Moare tatl scriitorului, Dinu Negru. 1825/1835 n urma morii tatlui, ocup diverse funcii administrative, de la aceea de diac la vistierie pn la cea de secretar al Adunrii Obteti. 1835 Traduce Triizci ani sau viaa unui juctoriu de cri dup opera cu acelai titlu a lui Victor Ducange i M. Dinaux. 1836 n Muzeul Naional (nr. 36, 37) apare Corespondena dintre doi romni, unul din ara Romneasc i altul din Moldova, pe de o parte I.H. Rdulescu, pe de alta C. Negruzzi, pe teme lingvistice de mare actualitate:
36

simplificarea alfabetului, introducerea neologismelor, limba romn unitar. 1837 Traduce, la ndemnul lui Heliade care proiectase acea vestit Bibliotec universal, Angelo, tiranul Padovei i Maria Tudor, drame ale lui Hugo. Public poemul Aprodul Purice, sursa de inspiraie fiind o legend din O sam de cuvinte a lui I. Neculce, gndit drept un fragment din proiectata epopee tefaniada. 1837/1838 Curierul de ambe sexe al lui Heliade public nuvela romantic Zoe, apoi traducerea poemului alul negru de Aleksandr Pushkin. 1839 Tot n Curierul de ambe sexe public povestirea anecdot Au mai pit-o i alii, n Albina Romneasc apare Regele Poloniei i domnul Moldovei. 1840 Apare la Iai Dacia literar sub direcia lui Koglniceanu, a lui Alecsandri i a lui C. Negruzzi. n chiar numrul 1 al Daciei literare apare nuvela istoric Alexandru Lpuneanul,care este de asemenea si prima nuvela istorica din literatura romn. G. Clinescu afirm: Numele lui C. Negruzzi este legat de obicei de nuvela istoric Alexandru Lpuneanul, care ar fi devenit o scriere celebr ca i Hamlet dac literatura romn ar fi avut n ajutor prestigiul unei limbi universale. Face parte din comitetul de direcie al Teatrului Naional din Iai, alturi de Koglniceanu i de Alecsandri. Public n Albina Romneasc nuvela Provinialul, devenit Fiziologia provinialului. 1842 n Albina Romneasc apare Pcal i Tndal sau Morala moldoveneasc: capodopera acestei proze de hilaritate clasic este Pcal i Tndal, deschiznd drumul lui Anton Pann i a lui Ion Creang (G. Clinescu). 1844 n Propirea apare prelucrarea Toderic dup Federigo a lui Prosper Merime, care nemulumete autoritatea domneasc; autorul este exilat, iar revista oprit.
37

Tiprete Vntorul bun, o carte pe tema vntorii pe care Odobescu o cunoate, devenindu-i model pentru Pseudokinegeticos, oper terminat cu un fragment negruzzian. 1846 n Almanahul de nvtur apare nuvela istoric Sobieski i romnii. 1848 Conservator n gndire, un cumptat, avnd relaii bune cu domnitorul, Negruzzi nu este printre participanii la evenimentele revoluionare din acest an. 1849 La Teatrul Naional din Iai se reprezint vodevilul Doi rani i cinci crlani, devenit Crlanii. 1850 Este numit director al departamentului finanelor. 1851 Public farsa ntr-un act Muza de la Burdujeni la sfritul creia Negruzzi adaug o not: Noi am zis nu ne mai aducem aminte unde c sunt muli care schingiuesc i sfie frumoasa noastr limb i n loc de creatori se fac croitori, i croitori ri. Asta ne-a ndemnat a compune aceast mic comedie creznd c facem un bine artnd ridicolul unor asemine neologiti. 1853 Negruzzi scoate revista Sptmna. 1855 n Romnia literar a lui V. Alecsandri apar Istoria unei plcinte i Ochire retrospectiv. 1857 Apare volumul Pcatele tinereilor, care cuprinde toate scrierile lui Negruzzi grupate n patru cicluri: o I. Amintiri din junee (Cum am nvat romnete, Zoe, O alergare de cai); o II. Fragmente istorice (Aprodul Purice, Alexandru Lpuneanul, Sobieski i romnii, Regele Poloniei i domnul Moldovei); o III. Neghin i Plmid (Crlanii, Muza de la Burdujeni); o IV. Negru pe alb (Scrisori de la un prieten). 1862 n revista Din Moldova apar Studii asupra limbii romne. 1866 La nfiinarea Societii Academice Romne este numit membru al acesteia. 1868 C. Negruzzi moare la Iai, fiind nmormntat la moia sa Trifeti.
38

GRIGORE ALEXANDRESCU

S-a nscut la Trgovite, n anul 1810, n mahalaua Lemnului, fiind al patrulea copil al vistiernicului M. Lixandrescu. Rmne orfan i srac, dar de mic e detept, cu o memorie extraordinar. nva greaca i franceza. Ajuns la Bucuresti, este elev la pensionul Sfntul Sava, fiind coleg cu Ion Ghica. Face cunotin cu Heliade. Uimete pe toi prin talentul su poetic. Va sta i acas la Heliade, care-i va publica prima poezie Miezul nopii n Curierul Romnesc, urmat de elegia Adio la Trgovite. O vreme, a fost ofier, dar a demisionat (1837). Din pricina unor scrieri (Anul 1840 i Lebda i puii corbului) este ntemniat. A ocupat funcii mrunte. n 1848 e redactor al ziarului Poporul suveran. n ultimii 25 de ani de via a fost marcat de alienare mintal. A murit srac la Bucureti n anul 1885. A debutat cu poezii publicate n Curierul Romnesc condus de Ion Heliade Rdulescu. Poezia sa a fost influenat de ideile care au pregtit revoluia din 1848. Poetul liric scrie, mai nti, meditaii romantice, sub influena lui Lamartine. Tonul este extraordinar de fantastic si umoristic. Cea mai reuit este Umbra lui Mircea la Cozia (fcuse o cltorie n Oltenia, cu prietenul Ion Ghica). E ultimul fabulist autentic din literatura romn, lsndu-ne vreo 40 de fabule, n care adevrul e mascat, din cauza cenzurii autoritilor (Cinele
39

i celul, Boul i vielul, Dreptatea leului, Vulpea liberal s.a.). Lui Alexandrescu i revine meritul de a fi consacrat n literatura romn ca specii literare autonome epistola, meditaia i satira. A tradus din Lamartine i Byron. Apreciere critic: ,, Alexandrescu este incontenstabil cel mai de seam fabulist al nostru... ( D. Popovici)

ION HELIADE RADULESCU

Ion Heliade-Rdulescu (n. 6 ianuarie 1802, Trgovite d. 27 aprilie 1872, Bucureti) a fost un scriitor, filolog i om politic romn, membru fondator al Academiei Romne i primul su preedinte, considerat cel mai important ctitor din cultura romn prepaoptist. Dup obiceiul i n spiritul vremii, Ion Heliade Rdulescu nva limba greac, nainte de a nva s citeasc romnete din lucrarea Istoria pentru nceputul romnilor n Dachia a lui Petru Maior (asemeni lui C. Negruzzi, n Moldova). n 1818, el devine elevul lui Gh. Lazr, cruia i va urma la conducerea colii de la Sf.Sava. Este
40

membru activ al asociailor culturale din epoc: Societatea Literar (din 1827), Societatea Filarmonic (din 1833), ntemeietor al presei din ara Romneasc: Curierul Romnesc (1829) i Curierul de ambe sexe (1837), tipograf, editor, poet, prozator, critic. n 1846, Heliade propune planul unei biblioteci universale, menit sa nzestreze cultura noastr cu toate capodoperele literare, istorice, filozofice ale tuturor timpurilor, ntreprindere uria, ce depea cu mult chiar puterile unei generaii, orict de ambiioase.

Fondator al unor reviste, printre care cea mai important este considerat a fi Curierul romnesc de ambe sexe publicat ncepnd cu 1829, primul ziar aprut n ara Romneasc, dar i Gazeta Teatrului Naional, Muzeul naional, difuzate prin librria romneasc a lui Iosif Romanov. Fondator al Societii Filarmonice (1833). Implicat n evenimentele de la 1848 (a participat la redactarea Proclamaiei de la Islaz, membru n guvernul provizoriu, etc.) Teoretician i ndrumtor literar n Regulile sau gramatica poeziei. Poet al viziunilor grandioase de tip hugolian a scris poemul eroic Anatolida sau Omul i forele, realizat fragmentar, a cultivat meditaia cu motive preromantice, lamartiniene O noapte pe ruinele Trgovitei, elegia Dragele mele umbre, mitul popular Sburtorul, capodopera sa literar, satira i fabula politic. Proz cu coninut satiric i pamfletar, n maniera fiziologilor, Domnul Srsil autorul, Conu Drgan i cuconia Drgana. Este autor a numeroase traduceri, imitaii i prelucrri din clasici ai literaturii universale (Boileau, La Fontaine, Dante Aligheri, Goethe, Byron .a.m.d.. A militat pentru unificarea limbii romne literare (Gramatica romneasc), 1828).
41

Preocupri de natur filosofic i religioas de inspiraie gnostic (Biblicele, 1858; Echilibru ntre antiteze). Membru fondator al Societii Academice Romne (Academia Romn) i primul preedinte al acesteia (1867 1870).

Nicolae Balcescu
42

Nscut n Bucureti, ntr-o familie de mici boieri, era fiului pitarului Barbu sin Petre i al serdresei Zinca PetreascaBlcescu. Va lua numele de familie al mamei sale, originar din Blceti, Vlcea, n locul celui al tatlui, Petrescu. Tatl lui Nicolae Blcescu a murit n anul 1824. Nicolae Blcescu avea doi frai: Costache i Barbu, precum i dou surori: Sevasta i Marghioala. ntr-un alt document se mai pomenete i de o alt sor: Eleni. Studiaz la Colegiul Sfntul Sava, ncepnd cu 1832, fiind pasionat de istorie, avndu-l coleg pe Ion Ghica, iar ca profesori, ntre alii, pe Ion Heliade Rdulescu. La 19 ani intr n armat, iar n 1840 particip, alturi de Eftimie Murgu, Marin Serghiescu Naionalul, la conspiraia Filipescu, care este descoperit i este nchis la Mnstirea Mrgineni, unde a rmas doi ani, pn la 21 februarie 1843, la plecarea domnitorului Ghica i venirea lui Bibescu. Miti Filipescu este inut doi ani, cu picioarele n ap. Dup ce este eliberat nfiineaz mpreun cu Ion Ghica i Christian Tell o alt organizaie secret denumit Fria, cltorete prin toate teritoriile locuite de romni: ara Romneasc, Moldova, Transilvania, Bucovina, precum i prin Frana i Italia i studiaz istoria, fiind editor, alturi de August Treboniu Laurian, la o revist istoric numit Magazin istoric pentru Dacia, care a aprut ncepnd cu 1844. n Frana se va implica n revoluia din februarie 1848, dar inspirat de aceast revoluie se ntoarce la Bucureti pentru a participa la revoluia din 11 iunie, fiind timp de dou zile ministru de externe i secretar de stat al guvernului provizoriu instaurat de revoluionari. Va fi de partea liberalilor, dorind mproprietrirea ranilor i vot universal.
43

Fiind arestat pe 13 septembrie 1848 de autoritile Imperiului Otoman care au nbuit revoluia, reuete s evadeze, plecnd n Transilvania, de unde a fost expulzat apoi de autoritile habsburgice. n primele luni ale anului 1849, trece prin Trieste, Atena i ajunge n Constantinopol. Apoi, la Debrein, se ntlnete cu Lajos Kossuth, conductorul revoluiei maghiare, ncercnd un aranjament pacificator ntre revoluionarii romni transilvani i cei maghiari. Lajos Kossuth i face lui Blcescu o impresie bun, el este de acord cu proiectul revoluionarului romn. La 2 iulie 1849 se gsete la Pesta, unde este semnat proiectul de pacificare, un acord romno-maghiar cu revoluionarii unguri. Avram Iancu i revoluionarii si se declar de acord s rmn neutri fa de aciunile militare ale maghiarilor, acetia ns nu i respect promisiunile, se ajunge din nou la conflict. n acelai timp ns trupele imperiale contrarevoluionare habsburgice i ruse intr n Transilvania i revoluia maghiar condus de Kossuth este nfrnt. Ca istoric, marea sa oper a fost Romnii supt MihaiVoievod Viteazul, pe care a scris-o n exil, ncepnd cu 1849, rmas manuscris i publicat de Alexandru Odobescu. Se exileaz la Paris, unde ncearc s coaguleze forele revoluionare europene aflate n exil, pentru ntemeierea unei confederaii europene. Cu un paaport eliberat la Paris, la 27 septembrie 1850, au nom de Sa Majest lEmpreur des Ottomans, n primvara lui 1852, pleac la Constantinopol, de aici, la Galai i ncearc s ptrund n ara Romneasc, ns autoritile nu-i permit, dei era bolnav i voia s o vad pe mama sa, care era n vrst i bolnav. Medicii i sftuiesc s se stabileasc n Italia, unde clima e mult mai blnd. Trece prin Malta, Napoli i se stabilete la Palermo, n Sicilia, la hotelul Alla Trinacria. Moare la Palermo de tuberculoz la vrsta de 33 de ani. n anul 1977, Cantemir Riscutia a fcut parte dintr-o delegaie romn plecat la Palermo pentru a descoperi locul n care se spunea ca ar fi nmormntat Blcescu. Totul pornise de la mrturia unui marinar, care credea ca trupul romnului mort n exil se afla n galeria de mumii a clugrilor capuccini. Riscuia
44

a analizat 2.000 de schelete, dar nici unul nu se potrivea trsturilor lui Nicolae Blcescu. ntr-un final, au aflat c romnul fusese nmormntat ntr-un osuar de onoare al capuccinilor, loc sigilat n urma unei epidemii de holer. Trupul lui Nicolae Blcescu nu a mai fost scos la lumin.

Nicolae Blcescu pe bancnota de 100 de lei, Romnia, 1952

Ideologia comunist romneasc, sprijinindu-se pe unele lucrri ale lui Karl Marx, l considera pe Nicolae Blcescu drept un nainta al acesteia. De aceea, pe biletele bancare romneti, de 1.000 de lei, ediia 1950, precum i pe cele de 100 de lei, ediiile 1952 i 1966, a fost gravat imaginea lui Nicolae Blcescu. Peste 10 localiti rurale, precum i strzi din Romnia comunist au primit numele lui Nicolae Blcescu, n memoria revoluionarului paoptist.

Iat un exemplu de caracterizare fcut de ctre ideologia comunist lui Nicolae Blcescu: Nicolae Blcescu este figura cea mai luminoas a revoluiei de la 1848. E tipul revoluionarului care, nelegnd mersul istoriei, i-a dat seama c adevrata revoluie trebuie s se sprijine pe fora poporului, s-i exprime nzuinele i drepturile. Bolnav de ftizie, avnd de ndurat lipsurile i greutile exilului, n preajma ultimei sale cltorii spre rmurile cu clim blnd ale Mediteranei, unde i va da sfritul, Nicolae Blcescu ne apare n acest portret[3] cu fruntea vast de gnditor, dominat de focul privirii, cu ochii mari, ptrunztori, care exprim o adnc via interioar. Nicolae Blcescu pe bancnota de 100 de lei, Romnia, 1966
45

Acest portret, de o mare sobrietate, nu ne transmite numai imaginea personajului, ci i admiraia pictorului pentru adevratul conductor al revoluiei de la 1848. Lucrat cu miestrie, portretul exprim personalitatea vast de gnditor i de lupttor al lui Nicolae Blcescu i se nscrie n galeria portretelor psihologice de seam din istoria picturii noastre.[5]

Andrei Muresanu
Andrei Mureanu (n. 16 noiembrie 1816, Bistria d. 12 octombrie 1863, Braov) a fost un poet i revoluionar romn din Transilvania. Nscut ntr-o familie de rani, a studiat filozofia i teologia la Blaj, lucrnd apoi ca profesor la Braov, ncepnd cu
46

1838. A nceput s publice poezie n revista Foaia pentru minte, inim i literatur. A fost printre conductorii Revoluiei din 1848, participnd n delegaia Braovului la Adunarea de la Blaj din mai 1848. Poemul su Un rsunet, scris la Braov pe melodia anonim a unui vechi imn religios (Din snul maicii mele[1] ) i denumit ulterior Deteapt-te, romne!, a devenit imn revoluionar fiind numit de Nicolae Blcescu Marseilleza romnilor. Din 1990, acesta a devenit imnul Romniei. Dup revoluia din 1848, Mureanu a muncit ca traductor la Sibiu i a publicat n revista Telegraful Romn, operele sale avnd tent patriotic i de protest social. n 1862, poeziile sale au fost adunate ntr-un volum. Avnd snatatea precar, a murit n 1863 la Braov. Andrei Mureanu s-a nscut la 16 noiembrie 1816, n oraul Bistria. Prinii poetului erau oameni simpli. Tatl, Teodor, inea n arend, la Bistria, o moar de argsit scoar, care abia asigura existena familiei relativ numeroase: soia i trei copii. Casa n care locuiau era compus dintr-o singura chilie ceva mai larg, i o tind. Civa ani dup naterea poetului, tatl moare strivit de un car de argseal. ntreaga greutate a ntreinerii celor trei copii mici rmne n seama mamei. Fraii mai mari ai poetului, datorit greutatilor materiale, nu pot urma la coli mai nalte, pentru a se califica intr-o profesie intelectual. Unul a ajuns cntre bisericesc, altul morar, ca i tatl. Singur poetul, ajutat de mprejurari i de o nclinaie deosebit pentru studii, a mers mai departe. Primele cunotine le primete de la un btrn grnicer, Dnil Dobo, din Valea-Rocnei. n anul 1825 e primit ca elev la coala normal sseasc din Bistria, iar peste civa ani trece la liceul piaritilor, din acelai ora, fcndu-se remarcat printre elevii cei mai buni. n 1832 vine la Blaj, unde e ajutat de profesorul Nicolae Marin i unde studiaz doi ani filosofia, apoi teologia. Aici l are coleg de
47

studenie, cu civa ani mai mare, pe George Bariiu, organizatorul unei echipe teatrale, care ddea spectacole de teatru n limba romn. Cu Bariiu leag o prietenie adnc, prelungit apoi de-a lungul multor ani la Braov. Mediul cultural al Blajului, unde, pe lng spectacolele stngace date de diletani, un Timotei Cipariu, de pild, scria versuri (Egloga, scris la 1832 i reprezentat la un spectacol n anul urmtor), va nruri pe fiul morarului din Bistria, stimulndu-l pe calea lecturii i a scrisului. Cnd George Bari prsete Blajul, prelund conducerea colii romne din Braov, n anul 1837, se gndete s-l aduc de la Blaj i pe Muresanu. ntrucat poetul era nc student n ultimul an, Bariiu i obine dispensa de a intra n nvamnt fr a-i fi terminat studiile. Astfel c n anul 1838 Mureanu se stabilete la Braov, ca institutor la coala romn condus de Bariiu. Peste doi ani, n 1840, trece ca profesor la gimnaziul romnesc, n care calitate funcioneaz pn n anul 1849. Paralel, el ncepe s colaboreze la gazetele lui Bari, Foaie pentru minte... i Gazeta de Transilvania, cu poezii i articole. n acest timp are prilej s cunosc o seam de poei din Principate, pe Grigore Alexandrescu, Ion HeliadeRdulescu, Cezar Bolliac, mai trziu pe Dimitrie Bolintineanu i Vasile Alecsandri, care obinuiau s vin vara, cum ne informeaza Bariiu, la bi la Vlcele, nu departe de Braov. Acest contact cu poei deja consacrai va stimula nceputurile literare ale bardului ardelean i va influena n mod vizibil creaia sa poetic.
48

Poezia sa e din ce n ce mai combativ, mai legat de frmntrile sociale ale poporului. La 1848 e printre fruntaii revoluiei. Cu acest prilej scrie Rsunetul, care devine marul revoluionarilor romni din Transilvania. n 1849, dup nfrngerea revoluiei, poetul trece n Muntenia, mpreun cu Bariiu. Aici e luat prizonier de armata arist i dus pn n nordul Moldovei. La ntoarcere se stabilete ca funcionar la Sibiu : concepist guvernial i translator de limba romn la Buletinul oficial al guvernului. Aici colaboreaz la ziarul local Telegraful romn, cu poezii i cu un ciclu de articole, nesemnate (Artile sau miestriile cele frumoase, Romnul i poezia lui, Romnul n privinta muzicei, Romnul n privina picturei, Miestria tiparului), care urmreau iniierea publicului cititor n diferite ramuri ale artei. Poetul suport greu munca de conopist. Civa ani el nchin ode mgulitoare mparatului austro-ungar i guvernatorului Transilvaniei. Treptat se nsingureaz. Rndurile scrise la 1855 fostului su profesor Simion Brnuiu, care-i propunea s vina la Iai, unde-i fcuse rost de o catedr, sunt ale unui decepionat. Poetul continu s scrie poezii patriotice, cu caracter social protestatar. n ultimii ani ai vieti traduce Nopile lui Young, precum i o buna parte a Analelor lui Tacit. Cu ani n urm scrisese i o gramatic romneasc n limba german. Manuscrisele acestor lucrri nepublicate nu s-au pstrat. La 1861 e pensionat, dar pensia dat de guvernul cezaro-criesc al Transilvaniei nu-i ajunge s-i ntrein familia. La 1862 i tiprete n volum poeziile. Volumul cuprindea cea mai mare parte a poeziilor originale publicate de autor n pres, precum i o parte din traduceri. Vnzarea crtii i-ar fi adus, pe lang o reconfortare moral, o oarecare nviorare n bugetul familiei. Dar crile se vnd greu. Iacob Mureanu face apeluri insistente ctre publicul romn, n Gazeta Transilvaniei, de a-l ajuta pe poetul aflat n mizerie i bolnav, cumprndu-i poeziile. Societatea Astra i acord lui Mureanu un premiu de 50 de galbeni. Peste un an, n noaptea de 11 spre 12 octombrie, poetul se stinge la Braov, n srcie, n urma unui morb nervos ndelungat, cum
49

se meniona n anuntul mortuar publicat n Gazeta Transilvaniei, lsnd n urm un biat, pe nume Gheorghe, elev n clasa a VII-a la gimnaziu, o feti de 11 luni, Eleonora, i pe soia sa Suzana. nmormantarea i-a fost cu pomp: a luat parte un numeros public, profesorii i tineretul colar din oras, care nsoeau sicriul cu tore i decoruri.

Concluzie

In perioada pasoptista se afirma primii nostri scriitori moderni in cadrul curentului national popular, Dacia literara. Mihail Koganiceanu, in articolol-program al acestei reviste, subliniaza clar ideile care vor sta la baza
50

orientarii literaturii: combaterea imitatiei si a traducerilor mediocre; necesitatea crearii unei litaraturi nationale prin stimularea scrierilor originale, inspirate din istoria patriei, din frumusetea ei, din pitorescul obiceiurilor populare; realizarea unei limbi unitare si a unei literaturi nationale. Mihai Kogalniceanu arata ca: Dorul imitatiei si-a facut o manie primejdioasa, prntru ca omoara in noi duhul national. Aceasta manie este, mai ales, covarsitoare in luteratura. Mai in toate zilele ies de sub teasca cartii in limba romaneasca. Dar ce folos! Ca sunt numai traductii din alte limbi si inca acelea de ar fi bune. Traducerile insa nu fac o literatura. Noi vom prigoni cat vom putea aceasta manie ucigatoare a gustului original, insusirea cea mai frumoasa a unei literaturi. Istoria noastra are destule fapte eroice, fumoasele noastre tari sunt destul de mari, obiceiurile noastre sunt destul de pitoresti si de poetice, pentru ca sa putem gasi la noi sujeturi de scris, fara ca sa avem pentru aceasta trebuinta sa ne imprumutam de la alte natii Aparand ideea de originalitate in literatura, mentorul generatiei pasoptiste dezvolta in acelasi timp si spiritul critic, exercitand, in acest fel, o influenta hotaratoare asupra fizionomiei culturii romanesti de la mijlocul secolului trecut. Critica noastra spunea Mihail Kogalniceanu va fi nepartinitoare: vom critica cartea, iar nu persoana.

BIBLIOGRAFIE

CARTI:
51

 Poezie si istorie la 1848, Editura Albatros, 1974 Sinteze de literatura romana, Editura didcatica si pedagogica, Bucuresti, 1981 Limba si litaratura romana (Manual pentru clasa aXIa), George Adreleanu, Matei Cerkez, Nicolae Manolescu, Dumitria Stoica, Ioana Triculescu, Editura Sigma, bucuresti 2006 Tainele inimei-scrieri literare si istorice, Mihail Kogalniceanu, Editura Albatros, Bucuresti 1987 Reflectii, mihai Kogalniceanu, Editura Albatros, Bucuresti 1988

LINK-URI:
http://www.referate-romana.com/referate/MihailKogalniceanu/MIHAIL-KOGALNICEANU--Introductie-laDacia-Literara---re-rom.php http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/f/f6/Sign ature_of_Mihail_Kogalniceanu.png http://ro.wikipedia.org/wiki/Dacia_literara http://www.dacialiterara.ro/index.htm http://www.e-referate.ro/referate/Pasoptismul200706-22.html http://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_Balcescu http://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_Negruzzi http://ro.wikipedia.org/wiki/Andrei_Muresanu http://www.brasov.ro/nou/images/stiri/imn.jpg http://articole.famouswhy.ro/literatura_romana_in_perioa da_pasoptista http://ro.wikipedia.org/wiki/Vasile_Alecsandri http://ro.wikipedia.org/wiki/Alecu_Russo http://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Heliade-Radulescu http://ro.wikipedia.org/wiki/Grigore_Alexandrescu
52