George Herbert Mead - Mind, Self, and Society

(Februarie 27, 1863 Aprilie 26, 1931)

GENERALITATI
G.H. Mead a fost un filozof, sociolog i psiholog american, afiliat n special la Universitatea din Chicago. Cele mai multe dintre scrierile lui au fost publicate postum, dupa fragmente de

manuscris si note de curs ale studentilor. A.E.Murphy a fost cel care a publicat, in1932, in starea in care le-a gasit, manuscrisele unei carti, pe care se pare ca Mead ar fi dorit sa o publice, intitulata The Philosophy of the Present . Astfel au aparut pe rand trei volume: Mind, Self, and Society, in 1934, Movements of the Thought in the Nineteenth Century, in 1936, si The Philosophy of the Act, in 1938. Toate aceste volume reprezinta cele mai importante campuri spre care se indreapta munca lui Mead: psihologia sociala si filosofia sociala, istoria ideilor si pragmatismul sistematic.

Mind, Self and Society

G.H.Mead a contribuit in mod substantial la imbogatirea continutului de idei al filosofiei pragmatiste; o reliefare a conceptelor si tezelor specific lui Mead se poate face astfel: In primul rand, o problema deosebit de semnificativa la care se refera este cea a conceptului de gest. El afirma ca mecanismul de baza prin care ia nastere limbajul ca si comportament social este mecanismul gesturilor. Gesturile, in conceptia lui Mead, sunt miscari ale unui prim organism care actioneaza ca un stimul specific, reclamand raspunsurile potrivite ale unui alt organism. In al doilea rand, conceptul de sine (identitatea) sau spiritul individului care ia nastere in procesul social, devine apoi o persoana, un sine; Mead identifica deci trasaturile distinctive ale peronalitatii prin aceasta dovedind ca prin procesul social, un individ biologic dobandeste o identitate, devenind astfel un sine. Mecanismul original al constiintei reflexive a sinelui, este reprezentat prin gesturi. Constient de propriile gesturi , individul se transforma intr-un obiect fata de el insusi. Asa cum a spus si Mead punand la indoiala orice motiv constiinta unui sine ca obiect oricand ar fi tresarit in om daca n-ar fi avut alaturi mecanismul de a comunica cu el insusi.1 In al treilea rand sunt luate in considerare Conceptele de joc individual si joc organizat inteles ca si actiune sociala. Precizand sensul acestor doua, G. H. Mead subliniaza existenta a doua stadii in dezvoltarea sinelui respectiv acela al jocului individual (play) precedat de cel al jocului organizat (game).

G.H. Mead , The Mechanism of Social Counsciousness, The journal of Philosophy, Psychology, and Scientific Methods, 1912

O a patra teorie, cea a conceptului de Celalalt generalizat : a fi eu insumi afirma Mead inseamna atat a prelua cat si a asuma rolul celuilalt generalizat. I si Me reprezinta un al cincilea concept al gandirii lui Mead prezentat in eseul sau The social self(1913). Dupa cum spune, sinele nu poate fi prezent in constiinta ca si un I. Ceea ce apare in constiinta este intotdeuna un obiect, adica Me, insa Me este incomplet faraI subiect pentru care poate reprezenta obiectul. Dar de vreme ce acest I nu poate fi o prezentare a constiintei, trebuie sa fie o presupunere.2 Explicarea acestor concepte se face in paralel cu expunerea principalelor teze referindune la lucrarea Mind, Self and Society. Seminificatia limbajului este o problema tratata, cu deosebire, in cadrul capitolului Mind . Studiul procesului limbii sau al vorbirii este considerat de Mead ca o ramura a psihologiei sociale pentru ca poate fi inteles numai in cadrul comportamentului unui grup de indivizi alfati in interactiune. El considera , deci, limbajul ca fiind o parte a comportamentului social, inteles ca comportament al intregului grup. Transformarea individului biologic intr-un sine are loc, potrivit interpretarii lui Mead, prin intermediu limbajului, in timp ce limbajul presupune existenta unui anumit tip de societate. Societatea minimala este compusa din indivizi biologici, care participa la un act social si folosesc primele stadii ale fiecarei actiuni, adica gesturile. Pe baza comunicarii lingvistice, se constiuie spiritual si identitatea individuala si sociala; cu aceasta,are loc dupa Mead transformarea societatii dinre-un agregat de individualitati biologice, intr-o comunitate morala. Geneza sociala a spiritului Tratand aceasta problema in paralel cu cea a limbajului, Mead arata ca spiritul este un fenomen social la care contribuie si comunicarea verbalizata. Pe baza comunicarii lingvistice, se constituie spiritual si identitatea individuala si sociala. Spiritul spune Mead- se formeaza prin comunicare, in procesul social reprezentand prezenta in comportamentul indivizilor a simbolurilor semnificative. Acest lucru evidentiaza ca omul nu numai ca este o fiinta sociala, dar nici nu poate exista in afara societatii, Mead definind pe baza acestei importante teorii intreaga sa conceptie filosofica.3 Preluarea rolului altuia si interiorizarea semnificatiilor este o teza specifica lui Mead, prin intermediul careia aduce noi precizari teoriei sale asupra comunicarii, precum si teoriei asupra formarii identitatii. Prin interiorizarea semnificatiilor si prin preluarea rolului altuia ,se ajunge la gesturi cu semnificatie specifica, ce presupun comunicarea lingvistica.. In momentul aparitiei gestului semnificativ, fiinta umana poate sa preia rolul celorlalti in vederea reglarii propriului sau comportament. Afirmand ca un organism devine un sine (self) , autorul releva capacitatea organismelor de a fi obiecte pentru ele insele.

2 3

G.H. Mead, The Social Self, W.P.Association, 1913, p.142 Campian Anca, Filosofia comunicationala a lui G.H.Mead in context pragmatic, Ed. Napoca star, Cluj-Napoca, 2004 , pp. 192- 193

Teoria asupra valorilor si a sinelui moral in conceptia lui Mead, valoarea este caracteristica unui obiect constand in capacitatea de a satisface un interes, astfel fiecare individ, posesor de valori contribuie, prin actiunea sa proprie, pentru ca societatea sa devina morala. Deoarece sinele este social, acesta poate prelua rolul celorlalti in activitatea sa. Aplicand aceasta teza si in problema sinelui moral, Mead afirma ca in masura in care sinele preia atitudinea celorlalti, devine celalalt generalizat , iar valorile celorlalti sunt si ale lui, aceste valori reprezentand valorile procesului social insusi. Principalele teze ale lui Mead rasplatesc eforturile lui de explicare a aparitiei vietii spirituale a individului. Mead evidentiaza de asemenea rolul esential al interactiunii si limbajului in procesul social. Subliniind functia constructiva a sinelui, conceptia lui Mead contine doua consecinte importante pentru analiza procesului de socializare. Prima se refera la statutul epistemologic al indivizilor, iar cea de-a doua consecinta se refera la faptul ca, in calitate de proces de comunicare prin limbaj, educatia are functie de constituire continua a structurilor sociale Conceptia lui Mead reprezinta atfel punctul de plecare al orientarii interactioniste in sociologie ( Interactiunea - presupune o relatie ego-alter, in care individul interpreteaza comportamentul celuilalt cat si comportamentul lui, iar pe baza acestei interpretari raspunde la comportamentul partenerului). Toate tezele si conceptele prezentate sunt expuse in acelasi timp: pe masura ce este definit un concept tezele prind forma , facandu-si loc o viziune mai imbogatita. Astfel o teza este completata de alta care este precizata mai clar, dar cu un nou concept; toate acestea impreuna putand oferi o imagine a a capacitatii spirituale a lui Mead.

CRITICA
In timp ce Mead atribuia societatii umane o pozitie de maxima importanta in schema gandirii sale, a facut foarte putine pentru a-si contura propriul caracter. Preocuparea centrala a sa era in legatura cu problemele cardinale ale filosofiei. Dezvoltarea ideilor despre societatea umana a fost limitata numai la lucrul cu aceste probleme . mi-as fi dorit extrem de mult ca Mead sa fi vazut sinele ca un proces nu ca o structura. 4 Mead a fost laudat in mod constant pentru contributia sa in psihologia sociala si filosofie. Teoriile lui despre spirit despre sine si societate au sprijninit o mare varietate de interese. Totusi unii critici au considerat aspecte ale filosofiei lui ca fiind dense, confuse si uneori ambigue. Multi comentatori au discutat despre influenta ideilor lui Mead pe o serie de psihologi i sociologi, cum ar fi Talcott Parsons i Robert Merton. Doctrina centrala a operei sale, conceptul de sine, a fost n contrast cu teoria lui Jean-Paul Sartre i criticii au gasit similaritati intre metoda stiintifica a lui Mead i cea a lui B.F. Skinner. Totusi, multi oameni de stiinta continua sa constate ca, in ciuda domeniului de aplicare si influenta operei sale, el este inca relativ necunoscut in comparatie cu alti importanti pragmatici de la inceputul inceputul secolului XX, cum ar fi John Dewey i S. Charles Peirce.

Petruta Carina Angela Sociologie, an III, gr.1

Peter Hamilton, G.H.Mead- Critical Assessment, 1998, Capitolul: Sociological Implications of the Thought of G.H.Mead al lui . Herbert Blumer