Vitamina B6 sau Piridoxina, Prin vitamina B6 se intelege un complex de trei derivati chimici solubili in apa ai piridinei: piridoxina (PN),

piridoxal (PL) si piridoxamina (PM). Piridoxina este un alcool cunoscut si ca piridoxol sau adermin, piridoxalul este o aldehida si piridoxamina este o amina. Toate aceste forme reprezinta vitamina B6. Toate sunt formate dintr-un ciclu piridinic cu diferiti substituenti: hidroxil, metil, carbonil si amino. Pe langa aceste forme principale exista si formele fosforilate ale acestora: piridoxin 5-fosfat (PNP), piridoxal 5-fosfat (PLP) care sunt formele active metabolic si piridoxamin 5-fosfat (PMP) si acid 4-piridoxic (PA) care sunt cataboliti si se excreta prin urina. Toate formele, cu exceptia PA, pot trece dintr-una intr-alta. In corpul uman piridoxina, piridoxalul si piridoxamina sunt convertite in aceiasi forma activa piridoxal 5-fosfat (PLP, piridoxal-fosfat, piridoxal 5-fosfat, P5P) care este gruparea prostetica pentru o serie de enzime. Vitamina B6 a fost descoperita in anii 1930 in timpul studiilor asupra nutritiei unor cobai. A fost denumita piridoxina datorita structurii sale omoloage cu piridina. Ulterior s-a aratat ca pe langa piridoxina exista cu aceleasi activitati metabolice si in alte doua forme usor diferite chimic si anume piridoxalul si piridoxamina. Vitamina B6 este larg distribuita in alimente atat in forma libera cat si legata. Surse bune de vitamina B6 sunt reprezentate de: carne, produse din grane intregi, lactate, legume si nuci. Dintre plante cele mai bune surse sunt cartofii, bananele, mango si avocado. Merele si fructele in general sunt surse sarace de piridoxina. Gatirea, depozitarea, congelarea si procesarea conduce la pierderea de piridoxina, in unele cazuri mai mult de 50%, in functie de forma vitaminei prezente in aliment. Alimentele

vegetale pierd cel mai putin. Ele contin mai ales piridoxina care este de departe mult mai stabila decat piridoxalul sau piridoxamina gasite in alimentele de origine animala. De exemplu, laptele pierde 30 70 % din vitamina continuta in procesul de uscare. Vitamina B6, fosforilata sau nu, este absorbita prin simpla difuzie pasiva in jejun si ileum. Deoarece capacitatea de absorbtie este foarte mare, animalele absorb cantitati mai mari decat este necesar pentru procesele fiziologice. Excesul si produsii rezultati prin metabolismul vitaminei B6, dintre care mjoritar este acidul 4piridoxic, sunt eliminati prin urina. S-a estimat ca 40 60% din vitamina B6 ingerata, se elimina ca acid 4piridoxic. In caz de deficienta, acest acid este nedetectabil in urina ceea ce face din el un marker clinic pentru evaluarea prezentei vitaminei B6. Functia biologica Vitamina B6 este esentiala pentru metabolismul proteinelor, grasimilor si carbohidratilor si este cofactor in multe reactii din metabolismul aminoacizilor, incluzand transaminarea, deaminarea si decarboxilarea. De asemenea este implicata in reactiile de eliberare a glucozei din glicogen, realizarea unor neurotransmitatori, hormoni, hemoglobina si anticorpi. Un rol important il are in procesele de crestere sau diminuare a expresiei unor gene. Necesarul zilnic de vitamina variaza cu varsta. Astfel dozele medii recomandate sunt pentru sugari intre 0-6luni de 0,3 mg/zi, sugari intre 7-12 luni 0,6/zi, copii intre 1-3 ani 1,0 mg/zi, copii intre 4-6 ani 1,1 mg/zi, copii intre 7-10 ani 1,4 mg/zi, barbati intre 11-14 ani 1,7 mg/zi, barbati peste 15 ani 2,0 mg/zi, femei intre 11-14 ani 1,4 mg/zi, femei intre 15-18 ani 1,5 mg/zi, femei peste 19 ani 1,6 mg/zi, femei insarcinate 2,2 mg/zi, lactatie 2,1 mg/zi. Dozele recomandate variaza usor cu institutia care recomanda si tara in care se aplica. Deficienta de vitamina B6 Deficienta severa de vitamina B6 la oameni este rara deoarece cele mai multe alimente o contin, dar deficienta medie este destul de obisnuita. Fiind stabila poate fi folosita ca supliment sau in fortificarea unor alimente. Cazurile in care deficienta poate aparea se refera la dieta vegetariana, absorbtie slaba datorita unor probleme la nivelul tractului gastrointestinal (de exemplu alcoolismul), boli genetice, medicamente care o pot inactiva (penicilina, hidrolazina) sau anticonceptionale. 2

Deficienta numai de vitamina B6 este relativ neobisnuita, apare de obicei impreuna cu deficienta altor vitamine din complexul B. Daca sursele animale sunt surse bune de vitamine B, vegetarienii trebuie sa suplimenteze alimentatia cu vitamine pentru a preveni deficienta. Sindromul clasic al deficientei de vitamina B6 este dermatita seboreica asemanatoare unei eruptii, atrofia glotei cu ulceratie, conjuctivite, intertrigo si simptome neurologice de somnolenta, confuzie si neuropatie. Toxicitatea vitaminei B6 Nu au fost pana acum semnalate efecte ale unor supradoze de vitamina B6 din alimente, dar aceasta nu inseamna ca prin ingerarea de suplimente excesive, astfel de efecte nu pot aparea. Deorece datele asupra acestei probleme sunt destul de limitate este bine ca suplimentele sa fie luate cu atentie. De exemplu sensibilitate neuropatica (simptome de dureri neurologice) si dureri la extremitati au fost inregistrate la asimilarea de pastile in exces. Pentru a preveni astfel de fenomene se recomanda sa nu se ia suplimentar vitamina mai mult decat este nivelul superior de toleranta stabilit prin cercetari si care pentru piridoxina este pentru adulti de 100 mg/zi. Rol preventiv si utilizari clinice Vitamina B6 este considerata ca avand rol terapeutic de calmare a sistemului nervos si asupra insomniei prin cresterea serotoninei in creier. De asemenea s-a pus in evidenta faptul ca reduce ametelile la unele femei insarcinate care au dimineata senzatia de boala, slabiciune si nu afecteaza fatul. Descreste riscul bolilor de inima scazand nivelele de homocisteina. In anumite cazuri, de exemplu de autism, doze superioare de vitamina B6 impreuna cu magneziu au fost benefice. Un studiu a stabilit ca aceasta vitamina face visele mai active si creste capacitatea de reamintire a acestora, probabil datorita rolului indeplinit in conversia triptofanului la serotonina. Impreuna cu magneziu se foloseste ca tratament alternativ. Unele studii arata ca aceasta combinatie B6 magneziu poate contribui la imbunatatirea atentiei in boli cu deficit de

atentie, imbunatatirea hiperactivitatii, hiperemotivitatii, atentiei scolare si scaderea agresivitatii. Vitamina B7 sau vitamina H sau Biotina, Biotina cunoscuta si ca vitamina H sau vitamina B7 este una din vitaminele complexului B, complex considerat odata ca fiind o singura vitamina cum este de exemplu vitamina C. Biotina are formula chimica C10H16N2O3S si este compusa dintr-un ciclu ureido (tetrahidroimidizalona) fuzionat cu un ciclu tetrahidrotiofen si la unul dintre atomii de carbon ai ciclului tetrahidrotiofenic este atasata o catena alchilica terminata cu un carboxil. O relatie armonioasa cu bacteriile simbiotice din intestine permit omului sa aibe sursa proprie de biotina. Pe de alta parte este important sa fie echilibrata si prin dieta. Surse bogate in biotina sunt ficatul, rinichii, lactatele, scoicile, somonul, homarii, drojdia, conopida si pieptul de pui. Functia biologica Biotina este importanta pentru o serie de reactii metabolice printre care sinteza acizilor grasi, metabolismul leucinei si gluconeogeneza (generarea de glucoza din compusi neglucidici cum sunt piruvatul, glicerolul si aminoacizii). La dezvoltarea celulelor ocupa un rol important in ciclul Krebs, calea biochimica de eliberare de energie din alimente. In calitate de cofactor al unor enzime contribuie la transferul de dioxid de carbon si la mentinerea nivelului normal de glucide in sange. Deficienta de vitamina B7 Deficienta de biotina este o boala genetica rara. Fara tratament deficienta de biotina poate conduce la moarte.

Adeseori persoanele care sufera de diabet 2 prezinta si deficienta de biotina, care probabil este implicata in sinteza si eliberarea de insulina. La persoane sanatoase deficienta de biotina nu apare decat extrem de rar deoarece necesarul este foarte mic si este asigurat de alimentatie si de sinteza ei de catre bacterii intestinale. Din acest motiv o serie de state nu recomanda o doza zilnica necesara. Insa deficienta de biotina poate fi determinata de exemplu de un consum excesiv de albus de ou crud pe o perioada indelungata (luni sau chiar ani). Albusul de ou contine o proteina avidina care leaga puternic biotina intr-un complex ireversibil care este eliminat ca atare din corp prin fecale. Prin fierbere/coacere avidina este denaturata si complexul nu se mai poate forma. Simptomele deficientei de biotina se manifesta prin uscarea pielii, dermatite seboreice, infectii fungice, asprimea pielii incluzand eruptii eritematoase, fragilizarea parului, pierderea parului si chiar alopecie totala. Netratarea deficientei de biotina conduce la simptome neurologice care includ depresia ce poate ajunge la somnolenta, schimbari in starea mentala, dureri muschiulare generale, hiperestezii si paresteszii. Tratamentul este simpla utilizare de suplimenti in biotina. Copiii cu boala metabolica mostenita cunoscuta ca fenilcetonurie (PKU) prezinta o slaba abilitate de a utiliza biotina, fapt manifestat prin simptomele uzuale, si cresterea dozelor de biotina imbunatateste in aceste cazuri unele aspecte cum sunt dermatitele seboreice. Toxicitatea vitaminei B7 Se pare ca biotina nu prezinta efecte de toxicitate chiar la doze foarte mari utilizate pentru tratarea unor boli metabolice. Utilizari clinice si de laborator Suplimente de biotina sunt adesea recomandate ca produse naturale (cosmetice) pentru contracara pierderea parului dar nu sunt obtinute rezultate sigure deoarece biotina nu se absoarbe bine prin piele. In laboratoarele biochimice, biotina este utilizata pentru determinari biochimice dupa ce este legata chimic, proces numit biotinilare, de unele situsuri chimice ale unor molecule 5

sau proteine specifice. De exemplu complexul obtinut prin legarea biotinei de streptavidina este larg utilizat in analize moleculare, celulare si imunologice (ELISA, ELISPOT) sau chiar studierea de procese biochimice inclusiv transcriptia si replicarea ADN. Vitamina B9 sau vitamina M sau Acidul Folic Acidul Folic cunoscut si ca, Folacin si Folat reprezinta vitamina hidrosolubila B9 care este esentiala pentru numeroase functii ale organismului animal de la sinteza nucleotidelor la remetilarea homocisteinei. Este deosebit de importanta in procesul de diviziunea rapida celulara si crestere. In 1931 dr. Lucy Wills a observat ca anemia ce poate aparea in timpul sarcinii poate fi prevenita prin alimentarea cu drojdie de bere. Factorul raspunzator, ca fiind substanta corectiva din drojdia de bere, a fost pentru prima data izolat la sfarsitul anilor 1930 1941 din frunze de spanac, de aici si numele care deriva din latinul folium (frunza). In 1943 a fost cristalizat si ii s-a stabilit structura chimica, iar in 1945 a fost pentru prima data sintetizat. Acidul folic se gaseste in legumele frunzoase (spanac, salata, etc.), nap verde, fasole uscata, mazare uscata, seminte de floarea soarelui, legume, fructe, ficat, drojdie, unele cereale, produse fortifiate. Functia biologica Acidul folic este necesar pentru producerea si mentinerea noilor celule, mai ales in perioadele cu rapida diviziune celulara cum sunt cele de sarcina si din copilarie. Sub forma de tetrahidrofolat, este utilizat ca substrat intr-o serie de reactii cu transfer de carbon, in sinteza 2-deoxitimidin-5-fosfat, sinteza vitaminei B12, sinteza ADN. Se observa ca in acest proces se regasesc diferiti derivti ai acidului folic: tetrahidrofolat (THF), dihidrofolat (DHF), metilen THF, metil-THF, formil-THF.

Metabolismul Acidului Folic in producerea vitaminei B12 si ADN O serie de medicamente pot interfera cu acidul folic si acidul tetrahidrofolic in procesele de biosinteza. Printre acestea putem aminti inhibitorii dihidrofolat reductazei cum sunt trimetroprim, pirimetamina, metotrexat, sulfonamide. Necesarul zilnic de folat este de 400 g pentru persoane peste 19 ani, 600 g pentru femei insarcinate si 500 g pentru femei ce alapteaza. Deoarece s-a constatat ca foarte multa lume nu isi asigura necesarul prin dieta folosita in majoritatea tarilor se vand produse fortifiate cu acid folic dar si cu alte vitamine. Deficienta de vitamina B9 Simptomele deficientei de vitamina B9 se manifesta prin lipsa de apetit, pierdere in greutate, slabiciune, limba inflamata si dureroasa, dureri de cap, palpitatii, iritabilitate comportament dezordonat. Deficienta la sugari si copii determina incetinirea cresterii. La adulti un semn de avansata deicienta de acid folic este anemia (macrocitica, megaloblastica). Studii recente au aratat ca deficienta de acid folic poate fi implicata si in procese de generare a tumorilor (in special de colon) prin demetilarea/hipometilarea tesuturilor cu replicarea rapida. Pentru ca aceste simptome pot fi determinate si de alte cauze este important sa fie evaluate de un medic specialist pentru a se recomanda tratamentul potrivit. 7

Deficienta de folat limiteaza diviziunea celulara, eritropoeza, producerea de celule rosii este incetinita si conduce la anemie megaloblastica caracterizata prin celule rosii mari imature. Aceasta patologie zadarniceste replicarea normala a ADN, refacerea ADN si diviziunea celulara si produce celule anormal de mari (megaloblaste) cu citoplasma abundenta capabila sa sintetizeze ARN si proteine dar cu aglomerarea si fragmentarea cromatinei nucleare. Unele din aceste celule mari, desi imature, sunt eliberate din maduva pentru a compensa anemia cauzata de lipsa celulelor rosii. Atat adultii cat si copii au nevoie de acid folic pentru a forma celule rosii normale si a preveni anemia. In plus prin incetinirea sintezei de ADN sunt afectate in special procesele din maduva osoasa facilitand astfel aparitia cancerului. In cazul femeilor insarcinate (mai ales in primele 4 saptamani) deficienta de acid folic conduce la defecte in canalele neurale afectand embrionii (se pot naste cu boli mentale ca encefalii, encefalocele, spina bifida, copii slabi, prematuri si altele Cercetari recente au aratat ca este foarte important ca si barbatii care planuiesc sa aibe copii sa se fortifice cu acid folic pentru a reduce posibilele defecte cromozomale din sperma. Datorita implicatiilor pe care le are deficienta de acid folic cel putin in unele tari dezvoltate fortificarea cu acid folic este obligatorie. Astfel in Australia, SUA, Noua Zeelanda, Canada, Anglia, Maroc, tarile vest europene, unele ex-sovietice tari, etc. se introduce acid folic in produse cum sunt painea si faina. Pe de alta parte unele cercetari arata ca acidul folic in combinatie cu vitamina B12 pot creste riscul bolilor cardiovasculare. Totusi in cantitati adecvate, evitandu-se excesul, fortifierea cu acid folic are rol terapeutic. Toxicitatea vitaminei B9 Riscul toxicitatii cu acid folic este scazut. Totusi s-a stabilit o doza maxima tolerabila de 1 mg/zi pentru persoane adulte si de 800 g pentru femeile insarcinate sau care alapteaza si au mai putin de 18 ani. Excesul de acid folic inrautateste efectele deficientei de vitamina B12 intrucat o mascheaza in parte si in plus afecteaza absorbtia ei.