METABOLISM

Prin metabolism se nelege totalitatea transformrilor biochimice i energetice care au loc n tesuturile organismulor vii. Metabolismul se caracterizeaza printr-un schimb permanent de substante dintre materia vie si mediul de viata inconjurator. Legatura organismelor vegetale, animale si microorganismelor cu mediul inconjurator se face prin substantele nutritive. Daca materia neinsufletita se distruge sub actiunea factorilor de mediu (aer, apa, lumina, sol etc.), pentru materia vie acesti factori sunt indispensabili. Viata este posibila numai daca intre organismul viu si mediul inconjurator exista un schimb permanent de substanta. Daca acest schimb va inceta vreodata, in acel moment va inceta si viata. Metabolismul este un proces complex, care are la baz dou procese opuse:

catabolism - totalitatea proceselor chimice de degradare a substanelor din organism; se produce n special ruperea legturilor dintre atomii de carbon, din moleculele diferitelor substane; acest tip de reacii este nsoit de eliberare de energie (reacie exoterm). anabolism - procesele chimice de biosintez a substanelor ce intr n alctuirea materiei vii. Reaciile anabolice se caracterizeaz prin consum de energie i se numesc reacii endergonice (reacii endoterme).

Energia necesar proceselor de biosintez provine n cea mai mare parte din desfacerea legturilor macroergice ale diferiilor compui. n funcie de capacitatea de producere a energiei, organismele se mpart n:

autotrofe (greaca autos=nsui; trophe=hran) - organisme care i sintetizeaz substanele organice necesare, prin procesul de fotosineza i chemosinteza; heterotrofe (greaca heteros=diferit; trophe=hran) - organisme care i asigur hrana folosind diferite substane n descompunere (saprofite) sau parazitnd alte organisme vii (parazite).

Catabolismul i anabolismul se desfoar printr-o succesiune a numeroase reacii chimice: hidroliza, hidrogenare, deshidratare, decarboxilare, dezaminare, transaminare, esterificare, condensare, polimerizare.

Reactiile chimice care au loc in sunt organizate in asa numitele cai metabolice in care orice compus este transformat in altul prin intermediul unei enzime. Acestea sunt cruciale pentru metabolism, deoarece permit ca in organisme sa se realizeze reactii rapid si eficient catalizandu-le, reactii care din punct de vedere termodinamic nu pot avea loc la temperaturile, valorile de pH etc. ale organismelor vii. In plus enzimele permit reglarea cailor metabolice in functie de semnalele primite de celule de la alte celule sau de la mediul inconjurator. Metabolismul este diferit si specific fiecarui organism viu. De exemplu nutrienti pentru unele organisme pot fi otravuri pentru altele. Astfel H2S care este otrava pentru animale este hrana pentru unele procariote. Totusi, o uimitoare caracteristica a metabolismului este faptul ca, varietatea larga de specii diferite are caile metabolice de baza similare. De exemplu Ciclul Acizilor Carboxilici cunoscut si ca Ciclul Acidului Citric sau Ciclul lui Krebs este prezent in toate organismele, de la organisme uni celulare cum este bacteria Escherichia coli la organisme uriase cum sunt elefantii. Aceste similaritati uimitoare sunt in mare parte datorate inaltei lor eficientei dar si aparitiei lor, treptat, de la inceputul evolutiei vietii. Metabolismul fiecarui organism este caracterizat prin asa numita viteza metabolica care este dependenta de necesarul de alimente. Pentru organismele animale, reactiile catabolice majoritare pot fi grupate in trei etape principale. In prima faza, etapa, macromoleculele organice proteinele, poliglucidele sau grasimile sunt descompuse (digerate) in molecule mai mici, in afara celulelor. In etapa urmatoare, aceste molecule mai mici sunt preluate de celule si transformate in molecule si mai mici, in general in acetil coenzima A cand se elibereaza si ceva energie. In a treia etapa principala gruparea acetil de la CoA este oxidata la apa si dioxid de carbon in ciclul acidului citric si in lantul transportului de electroni cu eliberare de energie care este depozitata prin reducerea enzimei nicotin amid dinucleotid oxidata (NAD+) la forma redusa (NADH).

Fig Reprezentarea simplificata a catabolismului proteinelor, poliglucidelor si grasimilor. Cateva cai distincte dar legate intre ele sunt utilizate de celule pentru a transfera energia eliberata la scindarea moleculelor carburant la ATP. Doua dintre caile metabolice majore ale catabolismului carbohidratilor sunt: Glicoliza si Ciclul Krebs/Ciclul acidului citric

Glicoliza
Carbohidratii care sunt sursa de energie pentru om intra in dieta sub diferite forme: glucoza (fructe), fructoza (miere), diglucide (zahar), poliglucide (amidon) si glicogen. Celuloza este consumata dar nu este digerata de om. Prima etapa in metabolismul carbohidratilor este conversia acestora de la polimeri la forme mai simple, solubile care pot fi transportate prin peretele intestinal si trecute in tesuturi. Scindarea poliglucidelor are loc in gura. Saliva este usor acida, pH 6,8 si contine amilaze care incep sa digere carbohidratii. Actiunea acestor amilaze se limiteaza la nivelul gurii si esofagului si este inactivata de pH-ul mult mai acid al stomacului. Odata ajunse in stomac, dextrinele, diglucide si triglucide rezultate prin actiunea amilazelor sufera o hidroliza acida, iar proteazele si lipazele gastrice specifice 3

contribuie la hidroliza proteinelor si grasimilor respective. Amestecul de secretii gastrice, saliva si alimente este trecut in intestinul subtire. Enzime intestinale incluzand maltaze, sucraze, lactaze si trehalaze hidrolizeaza di- si tri-glucidele. Rezultatul final este conversia aproape completa a poliglucidelor in monoglucide. Glucoza si celelalte monoglucide rezultate sunt transportate prin peretele intestinal la vena hepatica principala si apoi in ficat si alte tesuturi. Oxidarea glucozei este cunoscuta ca glicoliza (de la glicoza un termen vechi pentru glucoza si liza care inseamna degradare, rupere). Etapele enzimatice principale ale glicolizei au fost studiate si elucidate inainte de 1940 de catre biochimistii germani Embden si Meyerhof si biochimistul sovietic Parnas. Din acest motiv glicoliza mai este cunoscuta si drept Calea Embden Meyerhof Parnas. In conditii aerobe, produsul dominant este piruvatul si calea este cunoscuta ca si glicoliza aeroba, iar in lipsa oxigenului (de exemplu in caz de exercitii intense) produslu dominant este lactatul si procesul este cunoscut ca glicoliza anaeroba. Glicoliza aeroba a glucozei la piruvat conduce la producerea neta a 2 molecule de ATP si doua de NADH si reactia globala este: Glucoza + 2 ADP + 2 NAD + + 2 Pi > 2 Piruvat + 2 ATP + 2 NADH + 2 H+ Etapele separate ale glicolizei pana la piruvat sunt catalizate de 10 enzime. Acestea formeaza un sistem functional multienzimatic, in care produsul unei reactii enzimatice este substratul urmatoarei reactii. Calea glicolizei poate fi privita ca fiind compusa din 2 faze separate. Prima este cea care necesita energie sub forma de ATP, iar cea de-a doua ca fiind faza producatoare de energie. In prima faza doi echivalenti ATP sunt utilizati pentru a converti glucoza la fructoza 1,2 difosfat (F1, 6BP). In cea de-a doua faza, fructoza 1,2 difosfatul este degradat la piruvat cu producerea a 4 echivalenti ATP si 2 echivalenti NADH. In figurile de mai jos sunt reprezentate aceaste faze ale glicolizei. Substraturile sunt reprezentate cu albastru, enzimele cu verde si formele energetice cu rosu.

Faza consumatoare de energie:

Faza producatoare de energie: