MECANISME SPECIFICE DE CEDARE A CONDUCTELOR DE INCALZIRE SI TERMOFICARE SI CRITERII DE GARANTARE A SIGURANTEI ACESTORA MECANISME SPECIFICE DE CEDARE A CONDUCTELOR DE INCALZIRE

SI TERMOFICARE SI CRITERII DE GARANTARE A SIGURANTEI ACESTORA Cunoasterea mecanismelor de cedare a conductelor de incalzire si termoficare conduce la fundamentarea formelor constructive, a materialelor si a tehnologiilor de fabricatie. Conducta de de incalzire si termoficare poate atinge starea limita, definita ca situatia in care nu mai poate indeplini functiunile pentru care a fost proiectata, in trei moduri: datorita deformatiilor elastice mari; datorita deformatiilor plastice, survenite ca urmare a depasirii limitei de curgere a materialului; datorita ruperii. La atingerea starii limita, pe langa starea de tensiuni, un rol important il exercita si fenomenele de uzura, eroziune si coroziune, care prin modificarile dimensionale generale sau locale pe care le determina, reduc rezistenta conductelor incalzire si termoficare. Fenomenele de coroziune cu degajare de hidrogen pot conduce la fisurare si rupere, chiar in absenta unor solicitari exterioare. 1. Cedarea datorita deformatiilor elastice mari Deformatiile elastice excesive pot aparea in doua cazuri: pierderea stabilitatii in conditii de echilibru nestabil la depasirea sarcinii critice (de exemplu turtirea conductelor sub actiunea presiunii exterioare s.a.); defomatii mari in conditii de echilibru stabil. In toate cazurile, tensiunile dezvoltate in piese sunt de importanta secundara, parametrul principal ce controleaza fenomenul fiind rigiditatea piesei, determinata de geometria acesteia si de modulul de elasticitate si nu caracteristicile de rezistenta. 2. Cedarea datorita deformatiilor plastice Aparitia fenomenelor de curgere conduce la deformarea permanenta a conductelor, facand utilajul inutilizabil. De regula, aparitia curgerii nu are implicatii dezastruoase, conducand rareori la rupere, deoarece materialele ductile se ecruiseaza pe masura ce creste deformatia, astfel ca, pentru a se produce o deformatie suplimentara este necesara cresterea tensiunii.Starea limita reprezentata de deformatiile plastice excesive este dependenta de valoarea limitei de curgere a materialului - deci de material si de tratamentul termic aplicat - dar si de o serie de factori constructivi si de exploatare cum sunt forma piesei, temperatura de exploatare, starea de tensiuni s.a. Cedarea datorita ruperii Conducta de incalzire si termoficare atinge, ca stare limita, ruperea prin trei mecanisme, cunoscute de la disciplinele studiate anterior: ruperea fragila (brusca); ruperea prin oboseala; ruperea intarziata. Pentru fundamentarea solutiilor constructive si a tehnologiilor de fabricatie a conductelor de incalzire si termoficare este esentiala si cunoasterea influentei factorilor de mediu asupra fenomenelor

de rupere. Acestea sunt influentate de temperatura, de viteza de solicitare si de mediile de lucru prin urmatoarele mecanisme: reducerea sectiunii transversale a pieselor prin coroziune; formarea ciupiturilor ('pitting') pe suprafata conductelor, acestea actionand ca niste concentratori de tensiuni la amorsarea fisurilor, exercitand un efect fragilizant; reducerea foarte pronuntata a rezistentei la oboseala, fenomenul numindu-se 'oboseala corosiva'; eliberarea hidrogenului atomic in urma proceselor de coroziune, avand atat efect fragilizant cat si efect determinant pentru ruperile intarziate; fisurarea pe calea activa de coroziune in urma unor procese de coroziune selectiva sub tensiune s. a. Principalele mecanisme de degradare sub actiunea mediilor de lucru pot fi impartite in doua grupe, dupa cum fisurarea se produce in absenta sau in prezenta hidrogenului: fisurarea corosiva sub tensiune (FCT), simbolizata si SCC (Stress Corrosion Cracking) definind fenomenul de rupere fragila prin fisurarea unui metal sub actiunea combinata a tensiunilor de tractiune si a coroziunii. Mecanismul consta in dizolvarea anodica a unei faze si fisurarea pe calea activa de coroziune, fisurile putandu-se propaga intercristalin sau transcristalin. Aceasta forma de degradare se manifesta sub actiunea apei de zacamant, in urma acidizarilor si, mai rar, sub actiunea fluidelor de foraj. actiunea hidrogenului asupra otelurilor expuse mediilor acide cu hidrogen sulfurat (H2S) se manifesta sub doua aspecte: fisurarea sub tensiune in mediu acid cu H2S, simbolizata SSC (Sulfide Stress Cracking) definind fenomenul de rupere fragila a otelurilor cu limita de curgere ridicata, chiar daca acestea sunt rezistente la fenomenele obisnuite de coroziune; ruperea in trepte pe grosimea materialului, simbolizata HIC (Hydrogen Induced Cracking) sau formarea unor umflaturi ('blisters') la suprafata pieselor din otel cu limita de curgere coborata, provocate de acumularea hidrogenului la presiuni ridicate in defectele interne. In ambele situatii are loc absorbtia hidrogenului degajat in urma unor reactii de coroziune. Indiferent de aspectul sub care se manifesta actiunea hidrogenului, are loc concomitent si un proces de fragilizare a metalului. Asigurarea rezistentei conductelor de incalzire si termoficare la actiunile corosive si fragilizante mentionate, in special in prezenta hidrogenului sulfurat, implica un complex de masuri, in principal de ordin metalurgic si constructiv, metodele chimice de folosire a inhibitorilor de coroziune fiind neeficiente datorita temperaturilor mari atinse in sondele adanci, care degradeaza inhibitorii de coroziune.