[NTRE NEWTON SI GOETHE] ...

Astfel, ca mecanicist, Newton a vazut n fenomenele luminii fenomene pur matem atice, subordonndu-le aprioric operatiunii de calcul si izolndu-le nedeliberat de latura lor fiziologica si psihologica, adica vitalista. n experientele pe care le -a facut, scopul sau era de-a le capta n asa fel, nct sa ngaduie a fi descompuse, ma surate si calculate, caci doar aceste operatii nsemnau pe atunci pentru el si pen tru epoca lui: a cunoaste. Goethe, fiind o alta natura, ntelegea prin cunoastere altceva si nu putea sa nu vada n aparatura complicata destinata calculului ceva c e masca adevarul de dragul unei pareri preconcepute sau al unei erori, el intuia dincolo de experientele lui Newton aproape un defect moral, cel putin o incorec titudine intelectuala, deoarece nu se gndea ca pentru conceptia lui Newton asupra lumii tocmai aceasta artificialitate constituia singura cale justa ce ducea la calcul, adica singura cale spre ceea ce Newton considera a fi cunoastere si adev ar n genere. Dar tocmai aceasta conceptie asupra lumii, care a dominat n stiinta s i dupa Newton, trebuia sa-i apara lui Goethe, corespunzator metodei sale, daca n u incorecta, n orice caz lipsita de temeiuri serioase. Pentru Goethe, nu numai co ntinutul adevarului era altceva, ci si forma acestuia. El a ajuns la culori porn ind de la vaz si a cautat n ele nu obiecte calcul abile si analizabile, ci efecte ale unor forte unitare: Actiunile si suferintele luminii?. Din acest unghi de ve dere si cu aceasta intentie a ornduit el diferitele fenomene, iar adevarul consta pentru dnsul, n acest domeniu special, nu n verificarea compunerii si a raporturil or dintre culori, ci n formarea, perceperea si efectul lor raportat la om, relati a reciproca dintre vaz si lumina, dintre subiect si obiect, n masura n care aceast a relatie se manifesta prin culori. Asadar, existenta culorilor trebuie cercetat a n ansamblul 8 J.W. Goethe naturii, iar efectul perceperii lor asupra oamenilor trebuia urmarit n ntreaga ist orie existenta. A ntelege fenomenul culorii ntr-un raport permanent cu omul, n masu ra n care omul este o fiinta ce reactioneaza sub impulsul naturii si asupra natur ii: n aceasta rezida notiunea de adevar pentru Goethe, dorinta lui de a cunoaste adevarul. De aceea, calauzit mereu de simtul universului, pentru care subiectul si obiectul se aflau ntr-o relatie reciproca decisa de legi, el a studiat mai nti c onditionarile culorilor de catre subiectul viu, adica de catre ochi, apoi manife starile culorii n subiect: aspectul fiziologic; ntre subiect si obiect: aspectul f izic; n sfrsit, asupra obiectelor: aspectul chimic. Ca un corolar, a studiat modul n care natura si utilizeaza rezerva de culori, principiile coloristice ale naturi i n nzestrarea fapturilor ei policrome, plante, animale, apoi efectul senzorial si moral al culorii asupra oamenilor, fara a-si uita vreodata premisa ca fenomenul si efectul, obiectul si subiectul trebuie considerate mpreuna. Conditionare, fenomen, efect al fortei unitare a naturii, n masura n care traiesc, pentru un anumit organ al omului, ca lumina si culoare si snt traite ca atare, a dica n masura n care actioneaza si sufera: toate acestea constituie obiectul parti i didactice n Teoria culorilor. Partea polemica si propune sa demonstreze, pe baza acestei ntelegeri dinamice a luminii, ngustimea, arbitrarul si caracterul prea co mplicat al conceptiei mecaniciste, matematice, pe scurt sa impuna adevarul goeth ean, fundamentat pe conceperea naturii ca pe ceva ce se revela necontenit si act iv, mpotriva adevarului newtonian, fundamentat pe calculul naturii ca un element cu o nfatisare neschimbata si cristalizata n forme definitive, n sfrsit, partea isto rica are drept scop sa urmareasca n istorie relatia dintre spiritul omenesc, feno menul si efectul culorilor. Disputa lui Goethe cu Newton, nu numai interesanta sub aspect stiintific, ci si plina de consecinte sub aspect biografic (de aceea o si tratez n acest loc) repre zinta asadar o lupta nu nuContributii la teoria culorilor 9 mai ntre doua teorii, ci si ntre doua moduri principiale de a vedea, ntre doua felu ri de a simti universul. Daca am voi s-o exprimam printr-o formula foarte concis a, am spune: Goethe vedea si cauta adevarul ca un fenomen vizibil si ca efect, N ewton ca numar si relatie. n cele doua cuvinte fenomen si efect rezida taina acti

vitatii, a devenirii: sa ne gndim la silaba finala activa -ung, care exprima sens ul dublu al ideii lui Goethe: Erscneinung (fenomen, aspect) nsenineaza n acelasi t imp chip si eveniment, act si rezultat a ceea ce se vadeste, de asemenea efect. Goethe si-a orientat ntotdeauna cu atentie privirea att asupra rezultatului deveni rii, ct si asupra devenirii, el vedea rezultatul devenirii sub forma devenirii. D evenirea nu este, nsa, calculabila, ea doar se desfasoara si poate fi dedusa. Apo i, fenomenul vadit si efectul nu pot fi gndite fara cel pentru care se vadeste si fara cel ce a suferit nrurirea: fara om, De aici se ntelege ca Goethe a observat s i a tratat ntotdeauna fenomenul si efectul n functie de subiect, asadar nu doar cu lorile, ci si vazul. Metoda sa de cercetare, constnd n mijlocirea legitimata dintre obiect si subiect, este dezvoltata n articolul Experienta ca intermediar ntre obiect si subiect. A de limita ctimea oscilanta si nselatoare cu care subiectul intervine, nca din timpul e xecutarii experientei, al adunarii materialului, influentnd fenomenele, sau sufer a influenta lor, a asigura subiectul mpotriva coplesirii lui de catre obiecte si obiectele mpotriva silniciei subiectului, a verifica granitele subiectului si ale obiectului, ambele trasate de natura; aceasta constituia pentru Goethe rostul e xperientei. n cercetarile sale, Goethe includea n sfera observarii naturii si orga nul utilizat ca instrument al cercetarii. Experientele lui Newton priveau doar o biectele, fara nici o verificare a participarii subiective: fizicianul supunea o biectele la torturi si le ancheta, convins ca i vor spune adevarul, cu singura co nditie ca instrumentul de tortura sa functioneze bine, n vreme ce Goethe astepta adevarul nu de la torturi, ci de la 10 J.W. Goethe chestionar. Pericolul asupra caruia prevenea Goethe rezida n adoptarea unui siste m preconceput si ta izolarea experientei, pericol ce-l pndea pe cercetatorul ce-s i socotea ratiunea si organele vazului ca desavrsite si infailibile, asa cum o fa cea Newton, n loc de a examina si participarea lor: n natura vie, nu se ntmpla nimic care sa nu se afle n vreo legatura cu ntregul, iar daca experientele ne apar doar izolate, daca privim experientele ca fapte izolate, de aici nu se deduce ca ele ar fi izolate?. Din acest motiv, Goethe propunea staruitor diversitatea, succesiunea exacta a ex perientelor, cu scopul de a pune aprecierea finala la adapost de argumente false , de deductii pripite, cu scopul de a-l obiectiva oarecum pe experimentatorul nsu si, de a-i adapta modul de a experimenta la cele ce urmau a constitui obiectul e xperientei. Newton avusese a face cu o lume finita, obiectivata, existenta ntr-o organizare s tatornicita o data pentru totdeauna, o lume, pentru a carei cercetare Dumnezeu a pus n capul omului mijloacele necesare, ntocmai ca pe un instrument gata faurit. Goethe, nsa, credea ca n fiecare fenomen se produce un eveniment si un efort viu s i nou, ca o cercetare nu consta n aplicarea unui aparat de gndire finit la niste o biecte finite, ci n receptarea unei nruriri proaspete; dorind sa puna n drepturile s ale receptarea prin vaz a devenirii, Goethe a indispus cercul celor ce calculau rezultatele finite ale devenirii. ntruct nu era nzestrat cu instrumentul matematic, ei l considerau incapabil sa stie si care este obiectul cunoasterii, si care e c alea de a se apropia de el... Friedrich Gundolf

CONTRIBUTII LA TEORIA CULORILOR (Partea didactica) Altetei Sale Ducesa si Doamna L U I Z A Ducesa domnitoare de Sachsen-Weimar si Eisenach Prea nalta Ducesa,

Prea milostiva Doamna, Chiar daca, n opera de fata, continutul nu ar fi pe deplin potrivit pentru a fi s upus Altetei Voastre si chiar daca tratarea temei cu greu ar da satisfactie unui examen mai atent, volumele acestea apartin totusi, de fapt, Altetei Voastre si I-au ramas nchinate de la cea dinti aparitie a lor. Caci daca Alteta Voastra nu s-ar fi ndurat sa acorde atentie unei expuneri verbal e despre teoria culorilor si despre fenomenele naturale nrudite, cu greu m-as fi simtit n stare sa-mi limpezesc mie nsumi multe lucruri, sa cuprind ntr-un manunchi felurite date razlete si, daca nu sa desavrsesc lucrarea, cel putin s-o nchei. Daca, ntr-o expunere prin viu grai, este cu putinta sa aduci pe data fenomenele n fata ochilor, sa nfatisezi, relund, multe lucruri din puncte de vedere diferite, a ceasta reprezinta, desigur, un mare avantaj care i lipseste foii scrise sau tipar ite. Fie, totusi, ca acestea ce au putut fi mpartasite pe hrtie sa-I aduca aminte Altetei Voastre, cu oarecare placere, de ceasurile care mie mi ramn de neuitat, as a precum nentrerupt mi staruie naintea ochilor ntregul bine, de toate felurile, pe c are H datorez de mai multa vreme si n cele mai de seama clipe ale vietii dimpreun a cu altii si naintea multor altora Altetei Voastre. Cu cel mai profund respect semnez al Altetei Voastre prea supus, J.W. Goethe Weimar, 30 ianuarie 1808 CUVNT NAINTE Avnd a vorbi despre culori, se pune ntrebarea cu totul fireasca daca nu ar trebui sa amintim, nainte de toate, de lumina; ntrebare la care raspundem totusi doar ntrun mod scurt si sincer: pare problematic, de vreme ce pna acum s-au spus att de mu lte si felurite lucruri despre lumina, sa repetam ceea ce s-a spus ori sa sporim ceea ce s-a repetat ades. Fiindca, de fapt, n zadar ne apucam sa exprimam esenta unui lucru. Observam efect e, iar o istorie completa a acestora a cuprins, n orice caz, esenta acelui lucru. Zadarnic ne straduim sa zugravim caracterul unui om; dimpotriva, sa adunam laol alta actiunile si faptele sale si vom avea nainte o imagine a caracterului. Culorile snt niste fapte ale luminii, fapte si suferinte. n sensul acesta, putem a stepta de la ele lamuriri despre lumina. Culorile si lumina se afla, ntr-adevar, n cel mai strns raport, nsa noi trebuie sa ni le nchipuim ca apartinnd ntregii naturi: pentru ca ea este aceea care vrea sa se dezvaluie, mai ales prin ele, simtului vederii. Tot astfel se dezvaluie ntreaga natura si unui alt simt. nchideti ochii, deschidet i-va si ascutiti-va urechea, si de la cea mai usoara adiere, pna la zgomotul cel mai salbatic, de la sunetul cel mai simplu pna la acordul cel mai nalt, de la cel mai puternic strigat pasional, pna la cel mai linistit cuvnt al ratiunii, doar nat ura e aceea care vorbeste, care ne reveleaza existenta, forta, viata si conditii le sale asa nct un orb, caruia i este interzis vizibilul ntr-o poza ntelege prin ceea ce Contributii la teoria culorilor 15 aude ceva viu si nemarginit. Natura vorbeste astfel, de sus n jos, si spre alte simturi, spre niste simturi cu noscute, gresit ntelese, necunoscute; asa vorbeste, n acest fel cu sine nsasi si ni se adreseaza prin mii de fenomene. Pentru cine e atent, ea nu este nici moarta, nici muta; pna si rigidului glob pamntesc i-a dat n plus un prieten intim, un meta l, dupa ale carui parti cele mai marunte s-ar cuveni sa prindem de veste ce se ntm pla n ntreaga masa. Orict de variata, de nclcita si de nenteles ne poate aparea adeseori aceasta limba, elementele ei ramn, totusi, mereu aceleasi. Cu o usoara pondere si contrapondere, natura se cumpaneste ntr-o parte si ntr-alta si asa se nasc un aici si un acolo, un sus si jos, acel nainte si dupa, prin care snt conditionate fenomenele pe care le ntlnim n spatiu si timp. Aceste miscari si determinari generale le percepem n cele mai diferite chipuri, cn d ca o simpla respingere si atractie, cnd ca o lumina sclipitoare si care piere,

ca o miscare a aerului, ca o zguduire a trupului, ca acidulare si dezacidulare t otusi necontenit ceva ce uneste sau desparte, punnd n miscare existenta si promovnd un fel oarecare de viata. nchipuindu-si nsa ca afla acea pondere si contrapondere, cu efect inegal, oamenii au ncercat sa caracterizeze si acest raport. S-a observat si s-a numit pretutinde ni un ceva mai mult si un ceva mai putin, o actiune si o mpotrivire, un act o suf erinta, o patrundere o mpiedicare, ceva impetuos si ceva temperat, un masculin un feminin, si astfel s-a nascut o limba, o simbolica, pe care le putem aplica si folosi, n cazuri asemanatoare, ca pe o parabola, ca pe o expresie strns nrudita, ca pe o vorbire ce se potriveste n mod nemijlocit. Intentia principala a operei de fata a fost sa aplice si la teoria culorilor ace ste denumiri universale, aceasta limba naturala, s-o mbogateasca si s-o largeasca prin teoria culorilor, prin varietatea fenomenelor sale si sa usureze astfel co municarea unor viziuni superioare ntre prietenii naturii. 16 J.W. Goethe Lucrarea se divide n trei parti. Cea dinti ofera schita unei teorii a culorilor. N enumaratele cazuri snt recapitulate n ea, prin anumite fenomene principale; aceste a snt enumerate ntr-o ordine ce ramne sa fie justificata n introducere. Trebuie sa o bservam nsa aici ca, desi ne-am mentinut peste tot, n acelasi fel, la experiente, punndu-le pretutindeni la baza, conceptia teoretica ce a prilejuit acele enumerar i si ordonari nu a putut fi, totusi, trecuta sub tacere. Caci exista totusi o cerinta deosebit de curioasa, foarte des formulata, dar car e nu este ndeplinita nici de catre cei care o exprima: se cuvine ca experientele sa fie expuse fara nici o ncatusare teoretica si sa i se lase cititorului, celui care nvata, libertatea de a-si forma o convingere oarecare, dupa bunul sau plac. Or, simpla privire a unui lucru nu ne poate ajuta. Orice privire se transforma nt r-o apreciere, orice apreciere ntr-o cugetare, orice cugetare ntr-o nlantuire si se poate spune astfel ca, la orice privire atenta asupra lumii, ncepem deja sa teor etizam. A ntreprinde si a face acest lucru cu constiinta, cu cunoastere de sine, ca sa folosim o vorba ndrazneata cu ironie, iata dibacia care ne cu libertate si este necesara, atunci cnd abstractiunea de care ne e teama trebuie sa devina nevta matoare, iar rezultatul pe care l asteptam de la experienta, cu adevarat viu si f olositor. n partea a doua, ne ocupam de demascarea teoriei lui Newton, care s-a mpotrivit pa na acum, cu forta si prestigiu, conceperii libere a fenomenelor culorilor; conte stam o ipoteza care, desi nu mai este gasita utilizabila, mai pastreaza totusi o consideratie traditionala printre oameni. Adevarata ei conditie trebuie sa devi na clara si vechile erori trebuie ndepartate, daca vrem ca teoria culorilor sa nu mai ramna, cum s-a ntmplat pana acum, n urma attor altor parti ale teoriei naturii, ce snt mai bine ntocmite. Dar fiindca partea a doua a operei noastre ar putea aparea uscata prin continutu l sau si poate prea impetuoasa si pasionala Contributii la teoria culorilor 17 n dezvoltarea ei, sa ne fie ngaduita aici o parabola vesela, ca sa pregatim acel s ubiect mai serios si sa justificam oarecum acea tratare nsufletita. Asemui teoria newtoniana a culorilor cu o cetate veche, cladita de ntemeietor, la nceput, cu o graba juvenila, dar care a fost totusi largita si nzestrata de el du pa nevoile timpului si mprejurari, fiind mereu ntarita si tot mai asigurata si cu prilejul unor vrajbe si ostilitati. La fel au procedat si urmasii si mostenitorii sai. Ei au fost siliti sa mareasca cladirea si sa construiasca ba alaturi, ba nauntru, ba afara, constrnsi de multim ea necesitatilor interne, de ndrazneala dusmanilor externi si de felurite ntmplari. Toate aceste parti si adaosuri straine au trebuit, la rondul lor, sa fie puse n l egatura prin cele mai bizare galerii, sali si ganguri. Toate stricaciunile, fie de mana dusmanului, fie datorate silniciei vremurilor, au fost de ndata refacute. S au trasat, dupa nevoie, santuri mai adnci, s au naltat zidurile si n au fost la sate lipsa turnuri, boitoare si creneluri. Aceasta grija si aceste eforturi au d

at nastere unei prejudecati despre nalta valoare a fortarete; prejudecata s-a men tinut, cu toate ca arhitectura si arta fortificatiei progresasera foarte mult ntr e timp si lumea nvatase sa amenajeze, n alte cazuri, cladiri si cetati cu depozite de arme cu mult mai bune. Dar vechea cetate era tinuta mai ales n cinste fiindca nu fusese niciodata cucerita, fiindca respinsese multe asalturi, zadarnicise mu lte atacuri si se mentinuse mereu ca fecioara. Acest nume si aceasta faima se pa streaza pana astazi. Nu surprinde nsa pe nimeni ca vechea constructie a devenit n elocuibila. Se vorbeste mereu despre durabilitatea ei admirabila, despre organiz area ei splendida. Unii pelerini au umblat ntr-acolo n hagialc; unele farme din zidu ri snt aratate prin toate scolile, fiind recomandate spre slavire tineretului rec eptiv, n vreme ce cladirea zace aproape goala, strajuita doar de ctiva invalizi, c are se considera, n chip foarte serios, narmati. 18 J.W. Goethe Nu e vorba aici, asadar, de vreun asediu ndelungat, ori de vreo lupta ndoielnica. Aflam mai degraba cea de a opta minune a lumii ca pe o antichitate, de pe acum p arasita, ce ameninta cu prabusirea si pornim s-o darmam de ndata, de la coama si d e la acoperis, fara alte formalitati, pentru ca, n sfrsit, soarele sa priveasca n v echiul cuib de sobolani si bufnite, dezvaluind ochiului calatorului mirat acea a rhitectura labirintica si incoerenta, saracia strmta, ngramadeala ntmplatoare, afect area intentionata si crpeala jalnica. O asemenea privire de ansamblu este posibil a nsa abia atunci cnd se naruie zid dupa zid si o bolta dupa alta, iar molozul, pe ct se poate, este ndepartat pe loc. Greaua sarcina pe care ne-am impus-o n cea de a doua parte este sa facem acest lu cru si, daca e cu putinta, sa netezim locul, aseznd nsa materialele obtinute n asa fel nct sa poata fi iarasi ntrebuintate la o noua constructie. Daca izbutim sa darma m acea Bastilie, folosind voios ct mai multa forta si destoinicie, si sa cstigam u n loc liber, nu avem nicidecum intentia sa construim pe el, mpovarndu-l cu o alta cladire: vrem sa-l folosim mai degraba ca sa prezentam o serie de forme variate. Partea a treia ramne, de aceea, dedicata unor cercetari si preliminarii istorice. Daca spuneam mai sus ca istoria omului l zugraveste pe om, putem afirma, desigur , si aici ca istoria stiintei este stiinta nsasi. Nu putem ntelege n chip autentic ce anume posedam pana ce nu stim sa ntelegem ceea ce au posedat altii naintea noas tra. Nu ne vom bucura cu adevarat si n mod onest de calitatile epocii noastre, da ca nu stim sa apreciem calitatile trecutului. Era nsa cu neputinta de scris ori m acar de pregatit un istoric al teoriei culorilor, atta vreme ct continua sa existe teoria newtoniana. Pentru ca nici o nfumurare aristocratica nu a privit vreodata mai de sus, cu tot atta aroganta insuportabila, la cei ce nu apartineau breslei cum a contestat din totdeauna scoala newtoniana tot ceea ce s-a reali respective zat naintea si n preajma ei. Cu suparare si indignare vedem Contributii la teoria culorilor 19 cum Priestley n a sa Istorie a Opticii ca si attia altii, nainte si dupa el dateaza mntuirea lumii culorilor ncepnd din epoca unei lumini ce trebuie sa fie despicata si cum priveste de sus, ridicndu-si sprnceana, la cei mai batrni ori de vrsta mijloc ie care au pasit linistiti pe drumul cel bun, transmitndu-ne n amanunte, observati i si idei pe care nu putem nici sa le ornduim mai bine, nici sa le pricepem mai e xact. Pe buna dreptate, i putem cere celui care vrea sa ne transmita istoria unei stiin te oarecare sa ne informeze cum au fost cunoscute fenomenele n mod treptat, ce an ume s-a improvizat sau s-a visat, ce s-a crezut si ce s-a gndit despre ele. Preze ntarea tuturor acestor date ntr-o nsiruire logica implica mari dificultati si scri erea unei istorii nseamna totdeauna o chestiune delicata. Fiindca chiar si avnd ce a mai buna intentie, ne paste primejdia de a fi lipsiti de onestitate; cine ntrep rinde o asemenea expunere declara dinainte ca va pune multe lucruri n lumina si m ulte n umbra. Si cu toate acestea, autorul s-a bucurat mult la gndul unei astfel de lucrari. Da r ntruct, de cele mai multe ori, numai proiectul ne sta n fata mintii ca ntreg, iar n deplinirea lui se face de obicei numai pe bucati, ne consacram acestei operatii, n loc sa procuram istoriei doar unele materiale cu privire la ea. Ele constau n t

raduceri, extrase, judecati, indicatii si aluzii, proprii si straine, ntr-o culeg ere care chiar daca nu corespunde tuturor cerintelor, nu va putea fi totusi lips ita de lauda ca a fost facuta cu seriozitate si cu dragoste. De altminteri, poat e ca asemenea materiale ce-i drept, nu cu totul neprelucrate, dar totusi neelabo rate pot fi cu att mai agreabile cititorului care gndeste, cu ct are avantajul de a -si alcatui din 20 J.W. Goethe ele un ntreg, n felul sau propriu. Odata cu cea de a treia parte istorica, de care am amintit, nu s-a ncheiat nsa tot ul. Am adaugat si o a patra suplimentara. Ea consta ntr-o revizuire, n vederea car eia, mai ales, paragrafele au fost numerotate. Deoarece, la redactarea unei atar e lucrari, ceva poate fi uitat, unele lucruri trebuie eliminate, ca sa nu abata atentia, altele snt experimentate abia ulterior, iar altele necesita o precizare si o justificare unele completari, adaosuri si mbunatatiri snt indispensabile. Cu aceasta ocazie, am pus la punct si citatele. Volumul de fata mai contine apoi si cteva articole izolate, cum este, de exemplu, cel despre culorile atmosferice; p e cnd, n proiect, asemenea articole apar mprastiate, aici snt strnse laolalta si ofer ite imaginatiei dintr-o data. Daca articolul mentionat l conduce pe cititor n viata nestnjenita, un altul cauta s a promoveze cunostintele artificiale, descriind amanuntit aparatura necesara, pe viitor, pentru teoria culorilor. n sfrsit, ne mai ramne sa amintim doar de plansele pe care le-am adaugat ntregului; iar cu acest prilej, ne aducem aminte, desigur, de aspectul incomplet si de impe rfectiunea pe care opera noastra le are n comun cu toate operele de acelasi gen. Caci dupa cum o buna piesa de teatru poate fi asternuta pe hrtie, de fapt, cel mu lt pe jumatate, partea sa cea mai mare fiind lasata pe seama stralucirii scenei, a personalitatii actorului, a puterii glasului si a caracterului specific al mi scarilor sale, ba chiar pe seama spiritului si a bunei dispozitii a spectatorulu i tot astfel, ori chiar mai mult, e cazul si cu cartea mea, care trateaza despre niste fenomene naturale. Daca trebuie sa ne bucuram de ea si sa fie folosita, a runci natura trebuie sa-i fie prezenta cititorului ori n mod real, ori ntr-o nchipu ire plina de viata. Pentru ca, de fapt, scriitorul ar trebui sa vorbeasca si sa faca fenomenele intuitive pentru ascultatorii sai mai Contributii la teoria culorilor 21 nti, ca text n parte, asa cum ne apar n mod natural, n parte, asa cum pot fi prezenta te, conform scopului si vointei, prin niste aparate; orice act de explicare, de lamurire si interpretare nu ar mai fi atunci lipsit de un efect viu. Plansele pe care le adaugam, de obicei, unor asemenea scrieri snt un surogat cu t otul insuficient. Un fenomen fizic liber, ce actioneaza n toate directiile, nu po ate fi prins n niste linii si schitat ntr-un profil. Nimanui nu-i trece prin minte sa explice niste experiente chimice prin figuri. n cazul celor fizice, care snt s trns nrudite, acest lucru a devenit totusi traditional, fiindca se poate realiza, n acest fel, cte ceva. Foarte adesea nsa, aceste figuri reprezinta doar notiuni; el e snt niste mijloace ajutatoare, simbolice, niste modalitati hieroglifice de tran smitere, care se instaleaza treptat n locul fenomenului, n locul naturii, mpiedicnd adevarata cunoastere, n loc s-o promoveze. Nu ne-am putut lipsi nici noi de plans e; am ncercat totusi sa le adaptam n asa fel nct se poate recurge la ele cu ncredere pentru o utilizare didactica si polemica, ba chiar unele pot fi considerate ca o parte din aparatura necesara. n felul acesta, nu ne ramne altceva de facut dect sa trimitem la lucrarea nsasi, rep etnd mai nainte o rugaminte pe care multi autori au facut-o zadarnic si pe care ma i ales cititorul german din epoca moderna o ncuviinteaza att de rar: Si quid novisti rectius istis, Candidus imperti; si non, his utere mecum. SCHITA A UNEI TEORII A CULORILOR Si vera nostra sunt aut falsa, erunt talia, licet nostra per vitam defendimus. P ost fata nostra pueri qui nunc ludunt nostri iudices erunt.

INTRODUCERE Placerea de a sti este stimulata la om, mai nti, prin faptul ca observa unele feno mene importante, care i atrag atentia. Pentru ca placerea sa fie durabila, trebui e sa existe o participare mai intima, care ne mareste treptat cunoasterea obiect elor. De abia dupa aceea, observam o mare varietate, ce ne iese puternic n ntmpinar e, ca o multime. Sntem nevoiti sa separam, sa distingem si sa combinam din nou pr oces prin care se naste, n cele din urma, o ordine pe care o putem ntelege, n ansam blu, cu mai multa sau mai putina satisfactie. Este nevoie de o preocupare perseverenta si riguroasa ca sa realizam aceasta, do ar ntr-o masura, ntr-o specialiate oarecare. Vedem, de aceea, ca oamenii prefera s a lase la o parte fenomenele, printr-o opinie teoretica generala, printr-un gen oarecare de explicatie, n loc sa-si dea osteneala sa cunoasca faptul particular s i sa construiasca un ntreg. Contributii la teoria culorilor 23 ncercarea de a expune si de asambla fenomenele culorilor a fost facuta numai de d oua ori: prima data de Teofrast, apoi de Boyle; ncercarii de fata nu i se va pute a contesta cel de al treilea loc. Amanuntele ni le relateaza istoricul problemei. Aici, aratam numai ca n secolul t recut, lumea nu se putea gndi la o astfel de reunire a datelor, pentru ca Newton pusese la baza ipotezei sale o experienta nclcita si dedusa n mod teoretic; celelal te fenomene ce cautau sa-si faca loc erau raportate, n chip artificial, la aceast a, atunci cnd nu puteau fi trecute sub tacere si ndeparate, fiind aruncate n toate partile, n cele mai nspaimntatoare conditii cam cum ar trebuie sa procedeze, sa zic em, un astronom care, printr-un capriciu, ar vrea sa aseze luna n centrul sistemu lui nostru. El ar fi obligat sa faca pamntul si soarele, mpreuna cu toate celelalt e planete, sa se nvrta n jurul corpului subaltern, si sa ascunda ori sa nfrumuseteze prin calcule si moduri de reprezentare artificiale, aspectul eronat al principa lei sale ipoteze. Sa trecem acum mai departe, amintindu-ne ceea ce am prezentat mai sus n cuvntul nai nte. Am presupus acolo, ca unanim recunoscuta, lumina; facem aici acelasi lucru cu ochiul. Spuneam ca ntreaga natura se dezvaluie simtului vazului prin culoare. De aici nainte, afirmam, chiar daca ar putea sa sune ntructva ciudat, ca ochiul nu vede nici o forma ntruct numai luminozitatea, ntunecimea si culoarea fac laolalta c eea ce deosebeste, pentru vaz, un obiect de altul si partile obiectului ntre ele. Astfel, din aceste trei construim lumea vizibila si facem, totodata, cu putinta pictura, care poate da la iveala, ntr-un tablou, o lume cu mult mai deplin vizib ila dect poate fi 24 J.W. Goethe cea reala. Ochiul si datoreaza existenta luminii. Dintre organele ajutatoare indiferente ale animalelor, lumina cheama la viata unul care sa fie de o seama cu ea si astfel ochiul se formeaza la lumina pentru lumina, cu scopul ca lumina dinauntru sa vin a n ntmpinarea celei de afara. Ne amintim, cu acest prilej, de vechea scoala ioniana, care repeta mereu cu o se mnificatie att de adnca: ceea ce seamana este cunoscut numai de ceea ce e asemanat or ca si de cuvintele unui vechi mistic, pe care am dori sa le exprimam n rime ge rmane, n felul urmator: Wr nicht das Auge sonnenhaft, Wie knnten wir das Licht erblicken? Lebt nicht in uns des Gottes eigne Kraft, Wie knnt uns Gttliches entzcken? Nimeni nu va tagadui nrudirea nemijlocita a luminii cu ochiul; dar a le gndi pe amn doua dintr-odata ca pe unul si acelasi lucru e ceva mai greu. n schimb, este un l ucru mai usor de nteles, daca afirmam ca n ochi salasluieste o lumina inactiva, ca re este excitata de cel mai mic stimulent dinauntru sau din afara. Putem sa ne s trnim, n ntuneric, cele mai luminoase imagini, la cererea imaginatiei. n vis, obiect ele ne apar ca si n plina zi. n stare de veghe, remarcam pana si cea mai usoara ac tiune luminoasa din afara; iar daca organul vederii sufera o lovitura mecanica,

tsnesc n el lumina si culori. Contributii la teoria culorilor 25 Poate ca acei ce obisnuiesc sa procedeze ntr-o anumita ordine observa ca noi n-am lamurit nca, n mod hotart, nici macar ce este lumina. Am tine mult sa ne ferim, o data n plus, de aceasta ntrebare si sa ne bizuim pe expunerea n care am aratat aman untit cum apare. Fiindca nici aici nu ne ramne altceva de facut dect sa repetam de spre culoare ca ea reprezinta natura legica, n raport cu simtul vederii. Si n text ul de fata, trebuie sa presupunem ca cineva poseda acest simt si ca acel cineva cunoaste actiunea naturii asupra simtului respectiv; deoarece cu orbul nu se poa te vorbi despre culoare. Dar ca sa nu para ca evitam cu prea mare teama o explicatie, am vrea sa parafraz am cele spuse la nceput, n felul urmator: culoarea este un fenomen natural element ar pentru simtul vederii; acest fenomen se manifesta, ca si toate celelalte, pri n separare si opozitie, prin amestec si fuziune, prin potentare si neutralizare, prin transmitere si repartitie etc. si poate fi considerat si conceput cel mai bine sub aceste formule naturale generale. Nu putem impune nimanui acest mod de reprezentare a lucrurilor. Cine l gaseste co nvenabil, cum l gasim noi, l va accepta cu placere. Sntem tot att de putin dispusi s a-1 aparam, pe viitor, prin lupta. Fiindca nca de mult a fost periculos sa tratez i despre culoare; nct unul dintre naintasii nostri ndrazneste chiar sa spuna, ocazio nal, asa: daca i arati taurului o naframa rosie, devine furios; filosoful nsa, doa r ct se vorbeste n general despre culoare, ncepe sa turbeze. Daca se cuvine, totusi, sa dam ntructva socoteala, de aici nainte, despre expunerea la care ne-am referit, atunci trebuie sa aratam, nainte de toate, cum am distins diferitele conditii n care se poate ivi culoarea. Am gasit trei moduri de aparit ie, trei genuri de culori sau, daca preferam, trei feluri de opinii despre ele, a caror diferenta poate fi enuntata. Am considerat deci, mai nti, culorile, n masura n care apartin ochiului, ntemeindu-se pe o actiune si o reactie a 26 J. W. Goethe acestuia; ele ne-au retinut apoi atentia n masura n care le vedem aparnd pe niste m edii lipsite de culoare sau cu ajutorul acestora; n cele din urma nsa, ni s au par ut remarcabile n masura n care ni le-am putut nchipui ca apartinnd obiectelor. Pe ce le dinti, le-am numit culori fiziologice, pe cele de al doilea, fizice, pe cele d e al treilea, chimice. Primele snt irezistibil fugare, celelalte trecatoare, dar pot eventual ntrzia, ultimele pot fi mentinute pe o mai mare durata. Separndu-le ct mai mult si tinndu-le distincte ntr-o asemenea ordine; conforma cu na tura, n scopul unei expuneri didactice, am izbutit sa le prezentam ntr-o serie con tinua, legnd pe cele fugitive de cele care staruie si pe acestea, la rondul lor, de cele care dureaza si sa suspendam totodata sectiunile trasate cu grija la ncep ut, n favoarea unei viziuni superioare. Ulterior, ntr-o a patra sectiune a lucrarii, am vorbit n general despre ceea ce sa observat pana acum asupra culorilor, n variate conditii particulare, schitnd ast fel rezumatul unei viitoare teorii a culorilor. Deocamdata, declaram doar ca pen tru producerea culorii se cere lumina si ntuneric, luminozitate si obscuritate sa u daca dorim sa folosim o formula mai generala lumina si nelumina. Mai nti, n preaj ma luminii, ne apare o culoare pe care o numim galben, iar lnga ntuneric o alta ca reia i dam numele de albastru. Daca le amestecam pe acestea, n starea lor cea mai pura, asa nct sa-si pastreze pe deplin echilibrul, dam nastere unei a treia, carei a i spunem verde. Primele doua culori pot produce nsa, fiecare pentru sine, un nou aspect, ngrosndu-se sau ntunecndu-se. Ele capata un aspect rosiatic, care se poate intensifica att de mult, nct abia se mai pot recunoaste albastrul si galbenul origi nar. Se poate produce totusi un rosu foarte intens si pur, mai ales n situatiile fizice, prin asocierea celor doua capete ale rosului-galbui si rosului-albastrui . Aceasta este conceptia vie despre aparitia si producerea culorilor. Se poate p resupune nsa, alaturi de albastru si galben, existente n mod specific, si un rosu gata

Contributii la teoria culorilor 27 format, si, ca atare, putem produce n sens invers, prin amestec, ceea ce am provo cat, n sens direct, prin intensificare. Teoria elementara a culorilor are de-a fa ce numai cu aceste trei sau sase culori, care pot fi incluse convenabil ntr-un ce rc. Toate celelalte modificari, ce se extind la infinit, apartin mai mult domeni ului aplicat, tehnicii pictorului, a vopsitorului si, n general, vietii. Daca e cazul sa mai enuntam o proprietate generala, atunci culorile trebuie neap arat concepute ca niste semilumini , ca niste penumbre, motiv pentru care, de altfe l, atunci cnd snt amestecate, si anuleaza reciproc nsusirile specifice, dnd la iveala ceva umbrit, ceva cenusiu. n cea de a cincea sectiune, au trebuit sa fie prezentate apoi relatiile de vecina tate, n care teoria noastra despre culori dorea sa se gaseasca cu celelalte cunos tinte, cu tot ce nseamna comportare. Pe ct de importanta e aceasta sectiune, pe att , poate (si tocmai din aceasta pricina) nu a reusit cel mai bine. Dar daca ne gnd im ca relatiile de vecinatate nu pot fi enuntate nainte de a se fi realizat, ne p utem consola de nereusita unei atare prime ncercari. Deoarece, desigur, trebuie s a asteptam mai nti sa vedem n ce fel vor primi ceea ce noi am realizat ct am putut d e bine, toti cei carora am cautat sa le slujim, carora ne-am gndit sa le aratam c eva placut si util; sa vedem daca si nsusesc, folosesc si continua sau daca respin g aceste realizari, si le nlatura, lasndu-le sa existe saracacios doar pentru sine . Avem dreptul, cu toate acestea, sa spunem ce credem si ce nadajduim. Credem ca vom binemerita multumiri din partea filosofului, fiindca am cautat sa urmarim fenomenele pana la izvoarele lor primordiale, pana acolo de unde apar si exista pur si simplu si unde nu se mai poate spune nimic altceva despre ele. i v a fi agreabil, pe urma, faptul ca am asezat fenomenele ntr-o ordine ce poate fi u sor vazuta n ansamblu chiar daca nu va ncuviinta ntru totul aceasta ordine. 28 J.W. Goethe Credem ca ni-1 vom face prieten mai ales pe medic, n special pe cel chemat sa obs erve organul vazului, sa-1 ntretina, sa-i remedieze deficientele si sa-i vindece bolile. n sectiunea despre culorile fiziologice si n anexa care le indica pe cele patologice, medicul se afla cu totul la el acasa. Si, cu siguranta, prin truda a celor barbati care se ocupa, n mod fericit, n epoca noastra, de aceasta specialita te, vom vedea prelucrata detaliat acea prima sectiune, neglijata pana acum, si, putem spune, fara ndoiala, cea mai importanta. Fizicianul ar trebui sa ne ntmpine cel mai prietenos, de vreme ce i oferim placerea unei expuneri a teoriei despre culori n seria tuturor celorlalte fenomene elemen tare si pentru faptul ca folosim cu aceasta ocazie, un limbaj convergent (aproap e aceleasi cuvinte si semne) cu cel al celorlalte rubrici. Desigur, daca este pr ofesor, i dam ceva mai mult de lucru, deoarece capitolul despre culori nu va mai putea fi ncheiat pe viitor, ca pana acum, prin cteva paragrafe si experiente; si n ici elevul nu se va mai lasa nutrit cu usurinta att de frugal, cum l servim de obi cei, fara sa protesteze. Dimpotriva, mai trziu se descopera un avantaj. Caci daca teoria newtoniana era usor de nvatat, la aplicarea ei se iveau dificultati de ne trecut. Poate ca teoria noastra este mai greu de nteles, dar, odata cu acest mome nt, totul se ncheie, fiindca ea si poarta cu sine aplicatia. Chimistul care tine seama de culori ca de niste criterii pentru a descoperi prop rietatile ascunse ale substantelor materiale a ntmpinat pana acum numeroase piedic i la denumirea si caracterizarea culorilor; ba chiar, dupa o examinare mai amanu ntita si mai rafinata, unii s au simtit ndemnati sa considere culoarea ca pe un c riteriu nesigur si nselator n operatiile chimice. Speram totusi s-o reabilitam pri n expunerea noastra si prin denumirile propuse si sa trezim convingerea ca un lu cru care devine, care creste, un lucru mobil si capabil de ntoarcere nu este nsela tor ci, mai curnd, potrivit sa ne dezvaluie cele mai delicate actiuni ale naturii . Contributii la teoria culorilor 29 Daca privim totusi mai departe, n jurul nostru, ne cuprinde o teama: aceea de a d isplacea matematicianului. Printr-o bizara nlantuire de mprejurari, teoria culoril

or a fost atrasa n acest domeniu, n fata scaunului de judecata al matematicianului unde nu-i este locul. Aceasta s-a ntmplat din cauza nrudirii cu celelalte legi ale vederii, la a caror tratare matematicianul era, de fapt, chemat. S-a mai ntmplat si datorita mprejurarii ca un mare matematician a prelucrat teoria culorilor si, deoarece se ratacise ca fizician, si-a pus la bataie ntreaga forta a talentului, ca sa dea consistenta acestei rataciri. Daca se recunosc ambele cazuri, atunci n curnd orice nentelegere trebuie sa fie curmata si orice matematician va da bucuros o mna de ajutor, mai ales la prelucrarea sectiunii fizice a teoriei culorilor. Dimpotriva, lucrarea noastra trebuie sa-i fie cu totul binevenita tehnicianului, vopsitorului. Caci tocmai cei care chibzuiau asupra fenomenelor vopsitoriei era u cel mai putin satisfacuti de teoria de pana acum. Ei au fost cei dinti care au observat insuficienta teoriei newtoniene. Fiindca nu e totuna din ce directie ne apropiem de anumite cunostinte, de o stiinta, si pe ce poarta patrundem n ele. A devaratul practician, fabricantul caruia fenomenele i se impun zilnic cu tarie, care simte folosul ori paguba din exercitarea convingerilor sale si caruia nu-i este indiferenta pierderea de timp si de bani el, care vrea sa progreseze, care trebuie sa ajunga si sa depaseasca ceea ce au realizat altii, fabricantul acesta resimte mult mai repede caracterul gaunos si falsitatea unei teorii dect savantu l, pentru care cuvintele traditionale snt moneda de schimb, ori dect matematicianu l a carui formula ramne mereu exacta, chiar daca nu se potriveste cu domeniul car uia i se aplica. Deoarece am patruns n teoria culorilor dinspre latura picturii, cea a colorarii estetice a suprafetelor, poate ca am ndeplinit lucrul cel mai dem n de recunostinta pentru pictor, atunci cnd, n sectiunea a sasea, am ncercat sa det erminam efectele senzoriale si morale ale culorii, vrnd sa le apropiem astfel de practica artei. Daca si n aceasta 30 J.W. Goethe parte, ca de altfel si n rest, multe au ramas numai schitate, e stiut ca tot ce e de natura teoretica trebuie sa indice, de fapt, doar trasaturile principale; pe baza lor, fapta si poate da, pe urma, fru liber si poate ajunge la o creatie legi tima. SECTIUNEA NTI CULORI FIZIOLOGICE 1 Aceste culori, pe care noi le plasam, n mod echitabil, n frunte, pentru ca apart in subiectului si pentru ca apartin uneori, total, alteori, n cea mai mare parte ochiului, aceste culori care alcatuiesc fundamentul ntregii teorii, revelndu-ne ar monia cromatica att de contestata, au fost considerate pana n prezent neesentiale, accidentale, o iluzie si o infirmitate. Fenomenele lor snt cunoscute de mai demu lt, dar fiindca aspectul lor fugar nu putea fi surprins, au fost izgonite n lumea nalucirilor vatamatoare, fiind denumite, n acest sens, n chipuri foarte diferite. 2 Ele se numesc, astfel, colores adventicii, dupa Boyle, imaginarii si phantasti ci, dupa Rizetti, couleurs accidentelles, dupa Buffon, iar dupa Scherffer, culor i aparente; iluzii oculare si nselare a vederii, dupa mai multi; dupa Hamberger, vitia fugitiva, dupa Darwin, ocular spectra. 3 Noi le-am numit culori fiziologice, fiindca ele apartin ochiului sanatos, fiin dca le consideram ca fiind conditiile nece32 J.W. Goethe sare ale vazului; ele ne trimit la actiunea reciproca, vie a acestuia, n sine nsus i si spre exterior. 4 Le adaugam de ndata culorile patologice, care, asa cum orice stare anorma la propaga o mai deplina ntelegere asupra celei legice, raspndesc si n cazul de fat a una mai completa asupra culorilor fiziologice. I. Lumina si ntuneric pentru ochi 5 Retina se afla n doua stari diferite, dupa cum asupra sa actioneaza lumina sau n tunericul, ce se opun cu totul una alteia. 6 Cnd tinem ochii deschisi, ntr-o camera complet ntunecata, simtim o anumita lipsa. Organul vazului este lasat pe seama lui, se retrage n el nsusi, lipsindu-i acel c

ontact stimulativ si satisfacator, prin care este legat cu lumea exterioara si p rin care devine un ntreg. 7 Daca ne ndreptam ochiul spre o suprafata alba, puternic luminata, el este orbit si incapabil sa distinga, un timp, obiectele iluminate moderat. 8 Fiecare dintre aceste stari extreme ocupa, n modul aratat, ntreaga retina si, n a ceasta privinta, percepem dintr-o data nu mai pe una dintre ele. n primul caz (6) , am aflat organul ntr-o extrema destindere si receptivitate, n celalalt (7), n cea mai mare ncordare si lipsa de receptivitate. 9 Daca trecem rapid dintr-o stare n cealalta, chiar daca nu de la o extrema la al ta, ci doar de la lumina la semintuneric, deosebirea este importanta si putem obs erva ca starile dureaza o vreme. 10 Cine trece de la lumina zilei ntr-o zona crepusculara nu distinge nimic n prima etapa; ncetul cu ncetul, ochii si reContributii la teoria culorilor 33 capata receptivitatea cei puternici mai repede dect cei slabi: cei dinti, dupa un minut, pe cnd ceilalti au nevoie de sapte pana la opt minute. 11 n observatiile stiintifice, nereceptivitatea ochiului la impresiile luminoase slabe, cnd se trece de la lumina la ntuneric, poate da loc la erori stranii. Astfe l, un observator al carui ochi se restabilea ncet credea ca lemnul putred nu lumi neaza la vremea amiezii, nici macar ntr-o camera obscura. El nu vedea acea slaba lumina, fiindca trecea de obicei de la lumina stralucitoare a soarelui n camera o bscura si ramnea apoi acolo pana ce ochiul i se restabilea. La fel trebuie sa i se fi ntmplat si doctorului Wall cu stralucirea electrica a ch ihlimbarului, pe care cu greu o putea percepe ziua, chiar si n camera obscura. De acelasi gen trebuie socotite si faptul ca stelele nu se vad ziua precum si ac ela ca tablourile se vad mai bine printr-un tub dublu. 12 Cel ce schimba un loc complet ntunecat cu unul pe care l lumineaza soarele este orbit. Cine trece din clarobscur ntr-o lumina neorbitoare observa mai limpe de si mai bine toate obiectele; de aceea, un ochi odihnit este negresit mai rece ptiv la fenomene moderate. Receptivitatea retinei este att de mare la detinutii care au stat multa vreme la n tuneric, nct ei disting deja unele obiecte n obscuritate (probabil, ntr-un ntuneric p utin luminat). 13 n situatia pe care o numim a vedea, retina se afla concomitent n stari dif erite, ba chiar opuse. Cea mai intensa lumina neorbitoare actioneaza alaturi de n tunericul deplin. Totodata, percepem toate stadiile intermediare ale clarobscurului si toate determinarile c romatice. 34 J.W. Goethe 14 Vom lua n considerare si vom observa, rnd pe rnd, elementele mentionate ale lumii vizibile si modul n care se comporta organul vederii fata de ele; n acest s cop vom examina, mai nti, imaginile cele mai simple II. Ochiul n fata imaginilor negre si albe 15 Retina se comporta fata de obiectele ntunecate si luminoase, luate n parte, asa cum se comporta, n genere, fata de lumina si ntuneric. Daca lumina si ntunericul i dau, n general, stari diferite, imaginile negre si albe, care cad concomitent n oc hi, vor provoca, unele lnga altele, starile produse succesiv de lumina si ntuneric . 16 Un obiect ntunecat apare mai mic dect unul luminat, de aceeasi marime. Sa privi m concomitent, de la oarecare distanta, un rotund alb, pe fond negru si unul neg ru. pe fond alb amndoua decupate dupa aceeasi masura circulara si l vom considera pe cel de al doilea cam cu o cincime mai mic dect primul. Sa se mareasca, n aceeas i proportie, imaginea neagra si ambele vor aparea egale. 17 Astfel, Tycho Brahe a observat ca luna n conjunctie (cea ntunecata) apare cu o cincime mai mica dect n opozitie (cea complet luminoasa). Primul crai nou pare sa apartina unui disc mai mare dect cel marginit de secera ntunecata, pe care o putem distinge uneori, n perioadele lunii noi. Hainele negre fac sa arate persoanele mult mai slabe dect h

ainele n culori deschise. Luminile vazute n spatele unei borduri fac sa apara ntr-ns a o crestatura. O rigla din spatele careia se iveste flacara unei lumnari are pen tru noi o stirbitura. Soarele care rasare si cel care apune par sa faca o cresta tura n orizont. 18 Negrul, ca reprezentant al ntunericului, lasa organul vaContributii la teoria culorilor 35 zului n stare de repaus; albul, ca reprezentant al luminii, l pune n activitate. Di n fenomenul amintit (16), s-ar conchide, poate, ca retina n stare de repaus, lasa ta pe seama ei, este contractata n ea nsasi, ocupnd un spatiu mai mic dect n starea d e activitate n care o pune excitatia luminii. Kepler spune, de aceea, foarte frumos: Certum est vel in retina causa picturae, vel in spiritibus causa impressionis exsistere dilatationem lucidorum (Paralip i n Vitellionem, pag. 220). Parintele Scherffer presupune ceva asemanator. 19 Oricare ar fi situatia, cele doua stari la care este determinat organul veder ii printr-o astfel de imagine exista local ntr-nsul si dureaza o vreme, chiar daca motivul extern este ndepartat. n viata obisnuita, remarcam prea putin acest lucru ; fiindca rareori ntlnim imagini care sa se deosebeasca foarte mult ntre ele. Evita m sa le privim pe acelea care ne orbesc. Trecem cu privirea de la un obiect la a ltul, succesiunea imaginilor ni se pare pura si nu observam ca ceva aluneca din ceea ce precede n ceea ce urmeaza. 20 Cine priveste insistent crucea unei fereste ce are ca fundal un cer clarobscu r, dimineata, la trezire, cnd ochiul este deosebit de receptiv, si dupa aceea nchi de ochii sau se uita spre un loc complet ntunecat, va mai vedea, un timp, o cruce neagra pe un fond luminos. 21 Fiecare imagine ocupa un loc precis pe retina si anume, unul mai mare sau mai mic, dupa masura n care este vazuta n apropiere sau n departare. Daca nchidem ochii ndata dupa ce ne-am uitat la soare, ne vom mira ct de mica apare imaginea ramasa. 36 J.W. Goethe 22 Daca, dimpotriva, ntoarcem ochii deschisi spre un perete si privim spectrul ce ne pluteste pe dinainte, n raport cu alte obiecte, l vom vedea din ce n ce mai mar e, cu ct e captat mai departe de noi de vreo suprafata oarecare. Fenomenul acesta se explica, desigur, prin legea perspectivei, conform careia obiectul cel mic, mai aproape de noi, coincide cu obiectul mai mare, aflat departe. 23 n functie de calitatea ochilor, durata acestei impresii este diferita. Ea se c omporta la fel cu refacerea retinei, n tranzitia de la lumina la ntuneric (10) si, n consecinta, poate fi masurata n minute si secunde si anume, mult mai exact dect se putea face prin nvrtirea unui fitil aprins, ce apare ca un cerc ochiului care l priveste. 24 ntra n discutie, n chip deosebit, si energia cu care un efect luminos izbeste oc hiul. Imaginea soarelui se pastreaza cel mai ndelung; alte corpuri, mai mult sau mai putin luminoase, si lasa urmele un timp mai lung sau mai scurt. 25 Aceste imagini dispar treptat, pierznd att n claritate ct si n marime. 26 Ele descresc ncepnd de la periferie si se pare ca s-a observat faptul ca, la im aginile tetragonale, colturile se tocesc putin cte putin n cele din urma, plutindu -ne pe dinainte o imagine rotunda, din ce n ce mai mica. 27 O astfel de imagine, a carei impresie nu mai este vizibila, se poate revigora oarecum pe retina, daca deschidem si nchidem ochii, alternnd excitatia cu menajar ea. 28 Faptul ca, n cazul unor maladii oculare, unele imagini s au mentinut pe retina patrusprezece pana la saptesprezece minute ori chiar mai mult, indica o extrema debilitate a organului, incapacitatea lui de a se restabili dupa cum plutirea p rin fata ochilor a unor obiecte iubite sau urte cu pasiune nseamna o trecere din s enzorial n spiritual. 29 Daca privim spre o suprafata de culoare cenusiu-deschis pe cnd se mai mentine n ca impresia amintita mai sus a Contributii la teoria culorilor 37

imaginii ferestrei crucea acesteia ne apare luminoasa, iar spatiul ocupat de gea muri, ntunecat. n primul caz (20), situatia ramnea egala cu ea nsasi, nct si impresia putea sa ramna identica; aici nsa, opereaza o inversiune care suscita atentia si n legatura cu care observatorii ne-au comunicat mai multe cazuri. 30 nvatatii care si-au organizat observatiile n Cordilieri au vazut o luminozitate n jurul umbrei pe care capul lor o facea pe niste nori. Cazul se nscrie, desigur, printre cele la care ne referim; caci, n timp ce fixau imaginea ntunecata a umbre i si totodata se deplasau, aveau impresia ca imaginea luminoasa provocata plutea n jurul celei ntunecate. Priviti un rotund negru, aflat pe o suprafata cenusiu-de schisa si, daca schimbati ct de putin directia privirii, veti vedea de ndata pluti nd ceva luminos n jurul rotundului ntunecat. Mi s-a ntmplat si mie ceva asemanator. Stnd jos pe cmp, n timp ce vorbeam cu un barba t ce se gasea n picioare, la oarecare distanta, avnd ca fundal un cer cenusiu, dup a ce 1-am privit ndelung, atent si fara ntrerupere, cnd mi-am ntors putin privirea, mi s-a parut ca i vad capul nconjurat de o lumina orbitoare. Din aceeasi categorie face parte, probabil, si fenomenul remarcat de unele perso ane care, plimbndu-se la rasaritul soarelui, ntr-o livada umeda, zaresc o lucire n jurul capului, ce poate fi n acelasi timp si colorata, fiindca mai intervin si un ele fenomene de refractie. Tot astfel, unii au crezut ca observa niste cercuri luminoase si ntructva colorate si mprejurul umbrelor proiectate pe nori de aerostate. Parintele Beccaria a organizat cteva experiente n legatura 38 J.W. Goethe cu electricitatea, pe timp de furtuna, n cadrul carora a naltat un zmeu de hrtie. n jurul acestui aparat, ba chiar si mprejurul firului, s-a vazut un norisor mic, st ralucitor, de marime variabila. Din cnd n cnd, disparea, iar cnd zmeul se misca mai repede, norisorul parea sa mai oscileze cteva clipe, pe locul dinainte. Aceasta a paritie, pe care observatorii de atunci nu au putut s-o lamureasca, era imaginea zmeului ntunecat, ramasa n ochi si transformata, pe cerul luminos, ntr-o imagine l uminoasa. n experientele optice, n special n cele cromatice, n care avem de-a face deseori cu lumini orbitoare, colorate sau nu, trebuie sa fim foarte precauti, pentru ca nu cumva spectrul ramas de la o observatie anterioara sa se amestece n una care urme aza, s-o ncurce si s-o faca impura. 31 S-a ncercat explicarea acestor fenomene n felul urmator. Locul de pe retina pe care cade imaginea crucii ntunecate a ferestrei trebuie considerat ca odihnit si receptiv. Suprafata moderat luminata actioneaza asupra lui ntr-un chip mai viu dect asupra celorlalte parti ale retinei, care primesc lumina prin geamuri iar dupa ce acestea au fost activate de o excitatie mult mai puternica, suprafata cenusie a fost perceputa d oar ca ntunecata. 32 Modul acesta de explicare pare oarecum suficient pentru cazul de fata; n consi derarea viitoarelor aparitii, sntem nsa constrnsi sa deducem fenomenul din surse ma i nalte. 33 Ochiul unei persoane n stare de veghe si exprima vioiciunea n special prin faptu l ca cere neaparat sa-si alterneze starile care variaza, n chipul cel mai simplu, de la ntuneric la lumina si invers. Ochiul nu poate si nici nu-i place sa staruie aidoma, nici mac ar o singura clipa, ntr-o anumita situatie ntr-una specificata de obiect. El este obligat mai degraba la un fel de opozitie, care, sitund extrema mpotriva extremei si mijlociul mpotriva mijlo ciului, reuneste pe loc ceea ce este potrivnic si tinde, att n cadrul succesiunii ct si al concomitentei si Contributii la teoria culorilor 39 al identitatii de loc, spre un ntreg. 34 Poate ca placerea extraordinara, pe care o ncercam n fata clarobscurului b ine tratat al unor tablouri necolorate si al unor opere de arta asemanatoare, pr

ovine cu deosebire din perceperea concomitenta a unui ntreg care este mai degraba cautat ntr-o succesiune dect realizat de organul vederii si indiferent cum i reune ste nu poate fi niciodata pastrat. III. Suprafete si imagini cenusii 35 O mare parte din experimentele cromatice cer o lumina moderata. Aceasta o put em realiza imediat prin niste suprafete mai mult sau mai putin gri si de aceea t rebuie sa facem cunostinta din timp cu cenusiul; aproape nu mai e nevoie sa obse rvam, cu acest prilej, ca n numeroase cazuri, o suprafata alba, aflata n umbra ori n clarobscur, poate trece drept una cenusie. 36 ntruct o suprafata gri se situeaza ntre lumina si ntuneric, ceea ce am prezentat mai sus ca fenomen (29) poate fi ntreprins si ca o experienta comoda. 37 Sa tinem o imagine neagra n fata unei suprafete cenusii si sa privim fix, ntr-u n singur loc, n timp ce ndepartam imaginea; spatiul pe care 1-a ocupat apare mult mai luminos. Sa tinem tot acolo, n acelasi fel, o imagine alba si locul va aparea ulterior mai ntunecat dect restul suprafetei. Sa ne plimbam ochii pe panou, ntr-o parte si ntr-alta: n ambele cazuri, imaginile se vor misca si ele n aceleasi sensur i. 38 O imagine cenusie, pe un fond negru, apare mult mai luminoasa dect aceeasi ima gine, pe fond alb. Daca punem alaturi cele doua cazuri, ne vine greu sa credem c a amndoua imaginile cenusii au fost vopsite din acelasi vas. Socotim ca se observ a aici, din nou, marea mobilitate a retinei si contradictia tainica 40 J.W. Goethe pe care orice vietate este constrnsa s-o manifeste, atunci cnd i se prezinta o anu mita situatie. Astfel, orice inspiratie presupune expiratia si invers, orice sis tola presupune diastola sa. Aceasta e vesnica formula a vietii care se vadeste s i n acest caz. De ndata ce ochiului i se nfatiseaza ceva ntunecat, el reclama ceva l uminos; cnd i se pune n fata lumina, el cere ntuneric si tocmai astfel si arata vioi ciunea si dreptul sau de a cuprinde obiectul: producnd din sine nsusi ceva opus ob iectului. IV. Imagine stralucitoare necolorata 39 Cnd privim o imagine orbitor de stralucitoare, complet necolorata, aceasta ne face o impresie puternica si durabila, iar stergerea acesteia este nsotita de un fenomen cromatic. 40 ntr-o camera ntunecata la maximum, sa facem o deschizatura rotunda n oblon, cu u n diametru cam de trei toli, pe care s-o putem acoperi si descoperi, dupa plac; sa facem sa cada printr-nsa razele soarelui pe o coala de hrtie alba si sa privim fix, de la oarecare distanta, rotundul luminat. Sa astupam dupa aceea deschizatu ra si sa privim spre locul cel mai ntunecat al camerei: vom vedea plutind pe dina intea ochilor o aparitie rotunda. Mijlocul acelui cerc va fi vazut luminos si ne colorat, doar ntructva galben, nsa marginea va aparea imediat purpurie. Trece un anumit timp, pana ce culoarea purpurie acopera ntregul cerc, ncepnd de la margine, si n cele din urma, estompeaza complet centrul luminos. Dar de ndata ce nt regul cerc apare purpuriu, marginea ncepe sa devina albastra si albastrul alunga treptat purpuriul spre interior. Cnd aparitia este complet albastra, marginea dev ine ntunecata si necolorata. Contributii la teoria culorilor 41 Dureaza mult pana ce marginea necolorata ndeparteaza cu totul albastrul si ntregul loc devine fara culoare. Imaginea slabeste apoi putin cte putin, asa nct devine n a celasi timp mai slaba si mai mica. Observam aici, din nou, cum se restabileste r etina treptat, printr-o serie de oscilatii, fata de puternica impresie din afara (25, 26). 41 Am aflat conditiile ritmului acestui fenomen ce coincideau, dupa mai mul te experimente, potrivit ochiului meu n felul urmator. Am privit imaginea stralucitoare, cinci secunde, dupa care am nchis supapa; am va zut plutind atunci imaginea lucitoare colorata, iar dupa treisprezece secunde, e a a aparut complet purpurie. Au mai trecut, pe urma, douazeci si noua de secunde , pana ce ntregul s-a aratat albastru si patruzeci si opt pana cnd mi-a aparut lip sit de culoare. nchiznd si deschiznd ochii, am renviorat imaginea (27), asa nct ea s-a

pierdut cu totul abia dupa sapte minute. Viitorii observatori vor gasi aceste perioade mai scurte ori mai lungi, dupa cum au ochii mai puternici sau mai slabi (23). Ar fi nsa demn de remarcat daca, indi ferent de aceasta, s-ar putea descoperi aici, n mod absolut, un anumit raport num eric. 42 Nici nu apuca bine acest fenomen curios sa ne trezeasca atentia ca si pe rcepem o noua modificare. Daca am repetat impresia de lumina, cum aminteam mai sus, si ne uitam, ntr-o came ra moderat luminata, la un obiect gri-deschis, ne apare din nou un fenomen n fata ochilor de asta data, unul ntunecat, care se tiveste, din exterior, cu o margine verde; aceasta, ntocmai ca imaginea purpurie de mai nainte, se raspndeste nauntru, peste ntreg rotundul. Odata petrecut acest lucru, vedem apoi un galben murdar, ca re, la fel cum se ntmplase cu albastrul din experienta anterioara, umple discul si , pana la urma, este nghitit de lipsa de culoare. 43 Cele doua experiente se pot combina, daca asezam, ntr-o camera moderat lu minata, un panou negru lnga unul alb si 42 J.W. Goethe atta timp ct ochiul pastreaza impresia luminoasa privim intens cnd panoul alb, cnd p e cel negru. Vom observa, la nceput, cnd un fenomen purpuriu, cnd unul verde si asa mai departe. Ba, dupa ce ne-am exersat, putem vedea cele doua culori contrare n acelasi timp, daca aducem fenomenul oscilant n locul unde cele doua panouri se nve cineaza ceea ce se realizeaza cu att mai confortabil cu ct panourile snt mai depart ate, deoarece spectrul apare mai mare. 44 Ma aflam, spre seara, ntr-o fierarie, tocmai cnd se baga masa incandescenta sub ciocan. Privisem intens la ea; m-am ntors si m-am uitat ntmplator spre o magazie d e carbuni, care era deschisa. O uriasa imagine purpurie mi juca n fata ochilor si cnd mi-am ntors privirea de la deschizatura ntunecata catre peretele de scnduri lumi nat, fenomenul mi-a aparut jumatate verde, jumatate purpuriu, dupa cum avea de f iecare data n spate un fundal mai ntunecat sau mai luminos. Nu am luat aminte atun ci la stingerea treptata a acestui fenomen. 45 Asa cum se desfasoara stergerea unei imagini stralucitoare delimitate, la fel are loc si stergerea unei totale orbiri a retinei. Culoarea purpurie, pe care o vad cei orbiti de zapada, apartine aceleiasi categorii, ntocmai ca si culoarea v erde, nespus de frumoasa, a obiectelor ntunecate, dupa ce privim ndelung o foaie d e hrtie alba, asezata la soare. Felul cum se petrec lucrurile mai amanuntit, n ace st caz, l vor cerceta pe viitor cei ai caror ochi tineri snt n stare sa rabde ceva n plus, de dragul stiintei. 46 De acelasi gen snt si literele negre ce ne apar rosii n lumina crepusculului. P oate ca tot din aceeasi categorie face parte si povestea potrivit careia, pe mas a la care s-a asezat Henric al IV-lea al Frantei, ca sa joace zaruri cu ducele d e Guise, au aparut picaturi de snge. Contributii la teoria culorilor 43 V. Imagini colorate 47 Am observat culorile fiziologice, mai nti, la stergerea imaginilor stralucitoar e necolorate, precum si la orbirile generale, lipsite de culoare, n curs de dispa ritie. ntlnim fenomene analoage, cnd ochiului i se prezinta o culoare deja specific ata, mprejurare n care trebuie sa avem n minte tot ce am aflat pna aici. 48 Asa cum ne ramne n ochi impresia de la imaginile necolorate, la fel ne ramne si de la cele colorate, cu deosebirea doar ca vioiciunea retinei care este provocat a la opozitie si produce, prin contrast, o totalitate devine mai vizibila. 49 Sa tinem o bucatica de hrtie sau de matase viu colorata n fata unui panou alb, moderat luminat; sa privim tinta mica suprafata colorata si dupa un timp s-o ndep artam, fara sa ne miscam ochii; vom vedea atunci pe panoul alb spectrul unei alt e culori. Putem lasa hrtia colorata la locul ei si sa privim spre un alt punct al panoului: aparitia colorata va putea fi vazuta si acolo, fiindca izvoraste dint r-o imagine ce apartine, de aici nainte, ochiului. 50 Ca sa vedem repede ce culori snt provocate prin aceasta opozitie sa folosim ce

rcul cromatic ce apare colorat n plansele noastre si care este ornduit dupa natura ; el ne ofera si n cazul de fata servicii, ntruct culorile diametral opuse snt cele care se provoaca reciproc n ochi. Astfel, galbenul suscita violetul, portocaliul albastrul, purpuriul verdele si invers. n felul acesta, se provoaca reciproc toat e nuantele, culoarea mai simpla o suscita pe cea compusa si invers. 51 Cazurile de acest gen ne apar mai frecvent dect ne nchipuim, n viata obisnuita; cine este atent vede fenomenele pretutindeni ele fiind considerate, dimpotriva, de oamenii necultivati, ca si de naintasii nostri, ca niste erori trecatoare, ba 44 J.W. Goethe uneori strnesc chiar reflectii ngrijorate, ca si cnd ar fi niste simptome ale unor maladii oculare. Cteva cazuri semnificative si pot avea locul aici. 52 Cnd am intrat, odata, spre seara, ntr-un han si mi-a pasit n odaie o fata bine f acuta, cu o fata orbitor de alba, un par negru si cu un ilic stacojiu, am privit -o cu atentie, pe cnd statea n fata mea, la oarecare distanta. Dupa aceea, cnd s-a dat la o parte, am zarit pe peretele alb din fata mea, un chip negru, nconjurat d e un luciu stralucitor, iar restul mbracamintii personajului, ce se distingea cu totul clar, parea de un frumos verde marin. 53 Sub aparatul nostru optic, se gasesc niste busturi? de culori si nuante opuse celor pe care ni le nfatiseaza natura; dupa ce le-am privit pe acestea o vreme, s ustinem ca am vazut figura iluzorie ntr-un mod destul de natural. Faptul este jus t n el nsusi si conform cu experienta; deoarece, n cazul de mai sus, o negresa cu e sarfa alba ar fi facut sa-mi apara un chip alb, nconjurat de negru; att doar ca, n cazul imaginilor pictate, care snt de obicei mici, nu oricine va izbuti sa observ e partile figurii iluzorii. 54 O aparitie care a retinut nca mai de mult atentia naturalistilor, poate fi exp licata, dupa convingerea mea, prin aceleasi fenomene. Se spune ca vara, spre seara, anumite flori parca scnteiaza, snt fosforescente si raspndesc o lumina momentana. Unii observatori comunica mai exact aceste experien te. Mi-am dat adeseori silinta sa vad acest fenomen, ba chiar am organizat experient e artificiale ca sa-1 produc. La 19 iunie 1799, pe cnd ma plimbam cu un prieten spre seara, trziu, ntr-un crepusc ul ce se prefacea ntr-o noapte clara, am observat amndoi limpede, pe florile de ma c oriental, care au o culoare rosie foarte puternica, mai tare dect toate celelal te, ceva ce semana cu o flacaruie si care se ivea n preajma lor. Ne-am asezat n fa ta tufelor, le-am privit cu atentie, Contributii la teoria culorilor 45 dar nu am putut observa nimic altceva, pana ce, n sfrsit, plimbndu-ne ncoace si ncolo , de mai multe ori, ne-a reusit privind florile dintr-o parte sa repetam fenomen ul de cte ori am vrut. S-a dovedit ca era un fenomen cromatic fiziologic si ca li carirea aparenta era, de fapt, imaginea aparenta a florii, n culoarea albastru-ve rzuie pe care o provoca. Daca privim o floare din fata, fenomenul nu are loc; ar trebui, totusi, sa se pe treaca de ndata ce ne-am misca privirea. Daca ne uitam nsa dintr-o parte, cu coada ochiului, se iveste o dubla aparitie de moment, n care imaginea iluzorie se zare ste chiar lnga imaginea adevarata si pe aceasta. Crepusculul este cauza pentru care ochiul e perfect odihnit si receptiv, iar cul oarea macului este suficient de puternica pentru a actiona nca din plin, n crepusc ulul de vara al zilelor celor mai lungi, dnd la iveala o imagine provocata. Snt convins ca s-ar putea ridica acest fenomen la rangul de experiment si s-ar pu tea obtine acelasi efect cu niste flori de hrtie. Daca cineva doreste, totusi, sa se pregateasca pentru experienta n natura, atunci cnd umbla prin gradina, sa se deprinda sa priveasca insistent florile colorate s i apoi, de ndata, sa se uite la drumul acoperit de nisip; l va vedea presarat cu p ete de culoare contrara. Experienta aceasta reuseste cnd cerul e acoperit, dar ch iar si n cea mai mare stralucire a soarelui; aceasta, potentnd culoarea florii, o face capabila sa produca destul de puternic culoarea provocata, nct ea poate fi ob servata chiar la o lumina orbitoare. Astfel, bujorii pot produce frumoase spectr e verzi, iar calendele galbene, niste spectre de un albastru viu.

55 Dupa cum, n experimentele cu imagini colorate, are loc, n mod legic, pe diferit ele parti ale retinei, un schimb de culori acelasi lucru se ntmpla cnd ntreaga retin a este afectata de o singura culoare. Ne putem convinge, daca ne punem n fata och ilor niste discuri de sticla colorata. Sa ne uitam, un timp, 46 J.W. Goethe printr-un astfel de disc albastru; lumea va aparea, dupa aceea, ochiului elibera t, iluminata parca de soare, chiar daca ziua ar fi cenusie, iar tinutul lipsit d e culoare, cum e toamna. Tot astfel, ndepartnd niste ochelari verzi, vedem obiecte le acoperite de o lucire rosie. Am fost obligat de aceea sa cred ca nu este bine sa ne servim de ochelari verzi sau de hrtie verde, fiindca orice culoare specifi cata agreseaza ochiul si l constrnge sa se opuna. 56 Daca, pana aici, am vazut culorile contrare provocndu-se succesiv pe retina, n e mai ramne sa experimentam faptul ca aceasta provocare legica poate avea loc si simultan. Daca pe o parte a retinei se reflecta o imagine colorata, atunci restu l retinei se gaseste imediat n dispozitia de a produce culorile ce-i corespund. D aca ne urmam experimentele de mai sus si privim, de exemplu, o bucata de hrtie ga lbena, asezata n fata unei suprafete albe, restul ochiului este deja nclinat sa pr oduca, pe suprafata lipsita de culoare, violetul. Numai ca galbenul fiind n canti tate mica, nu e suficient de puternic ca sa produca limpede acel efect. Daca pun em nsa niste hrtii albe pe un perete galben, l vom vedea acoperit de un ton violet. 57 Desi aceste experimente se pot efectua cu toate culorile, snt totusi deosebit de recomandabile verdele si purpuriul, pentru ca asemenea culori se provoaca una pe alta ntr-un mod izbitor, ntlnim si n viata deseori aceste cazuri. Priviti printr -o hrtie verde o muselina vargata sau nflorata si dungile ori florile vor aparea r osiatice. O cladire cenusie, vazuta printr-o fereastra verde, apare, de asemenea , rosiatica. Culoarea purpurie de pe marea aflata n miscare este tot o culoare pr ovocata. Partea luminata a valurilor apare verde, n culoarea sa proprie, iar part ea umbrita, n culoarea opusa, purpurie. Directia diferita a valurilor fata de och i produce acelasi efect. Daca deschidem niste perdele rosii sau verzi, obiectele de afara ne apar n culoarea provocata. De altfel, fenomenele acestea se vor arat a celui atent pretutindeni, pana la a deveni chiar incomode. 1. Contributii la teoria culorilor 47 58 Daca pana aici am cunoscut caracterul simultan al acestor efecte n cazurile di recte, asemenea efecte se pot remarca si n cazurile inverse. Daca punem n fata sup rafetei albe o bucatica de hrtie colorata ntr-un portocaliu foarte viu si daca o p rivim tinta, cu greu vom observa albastrul provocat de restul suprafetei. Daca nd epartam nsa hrtia portocalie si n locul ei apare imaginea albastra iluzorie, atunci , ntruct aceasta e pe deplin activa, chiar n aceeasi clipa, restul suprafetei se va acoperi, ca ntr-un soi de fulgerare difuza, cu o lucire galben-rosiatica, nfatisnd u-i observatorului, sub forma unei intuitii vii, provocarea productiva, datorata acestei legitati. 59 Asa cum culorile provocate apar cu usurinta, acolo unde nu exista, alaturi si dupa cele care le provoaca, tot astfel ele snt intensificate acolo unde exista. n tr-o curte pavata cu pietre de calcar cenusii printre care crescuse iarba, aceas ta aparea de un verde nespus de frumos, cnd norii nserarii aruncau pe pavaj o luci re rosiatica ce abia se zarea. n cazul invers, cine se plimba prin livada, cnd lum ina de pe cer nu e prea puternica si nu vede nainte dect verde, observa adeseori t runchiurile copacilor si drumurile luminnd cu o licarire rosie. Tonul acesta apar e deseori la pictorii peisagisti, mai ales la cei care lucreaza n acuarele. Proba bil ca ei l vad n natura si l imita n mod inconstient; iar lucrarea lor este critica ta ca fiind lipsita de naturalete. 60 Fenomenele acestea snt de cea mai mare nsemnatate, ntruct ne atrag atentia asupra legilor vazului si reprezinta o pregatire necesara pentru viitoarea considerare a culorilor. Ochiul pretinde, n aceasta situatie, ntr-un mod absolut specific, to talitate, incluznd n el ciclul cromatic, n violetul provocat de galben se afla rosu l si albastrul; n portocaliu, galbenul si rosul, caruia i corespunde albastrul; ve rdele reuneste albastrul cu galbenul si provoaca rosul si asa mai departe, n toat

e nuantele celor mai diferite amestecuri. Faptul ca, n acest caz, sntem obligati s a luam n consideratie trei culori 48 J.W. Goethe principale a fost remarcat de observatori nca mai de mult. 61 Daca elementele din care se compune totalitatea snt nca observabile, noi o numim simplu armonie. Modul n care teoria armoniei culorilor se deduce din acest e fenomene si felul n care culoarea este capabila, doar prin asemenea nsusiri, sa fie aplicata ntr-o utilizare estetica trebuie sa fie aratate n cele ce urmeaza, at unci cnd vom fi parcurs ntregul ciclu al observatiilor si vom reveni la punctul de la care am plecat. VI. Umbre colorate 62 nainte, totusi, de a trece mai departe, trebuie sa mai observam niste cazuri e xtrem de curioase ale acestor culori provocate n mod viu si care coexista, ndreptnd u-ne anume atentia spre umbrele colorate. Ca sa ajungem la ele, ne ntoarcem mai nti la considerarea umbrelor lipsite de culoare. 63 O umbra aruncata de soare pe o suprafata alba nu ne da nici o senzatie de cul oare, atta timp ct soarele actioneaza cu toata puterea. Ea pare neagra sau, atunci cnd o lumina contrara poate sa razbata, pare mai slaba, semiluminata, cenusie. 64 Doua conditii snt cerute de umbrele colorate: prima, aceea ca lumina care acti oneaza sa coloreze ntr-un fel oarecare suprafata alba iar a doua, aceea ca o lumi na contrara sa ilumineze, ntr-un anumit grad, umbra aruncata. 65 La vremea crepusculului, sa asezam pe o hrtie alba o luminare ce arde fara fla cara mare; ntre ea si lumina zilei care scade, sa punem vertical un creion, asa nct umbra pe care o arunca luminarea sa poata fi luminata, dar nu anulata, de lumin a zilei si atunci umbra va aparea de cel mai frumos albastru. 66 Remarcam imediat ca aceasta umbra e albastra; ne convingem nsa numai printr-o atentie sustinuta ca hrtia alba acContributii la teoria culorilor 49 tioneaza ca o suprafata galben-rosiatica, prin lucirea careia este provocata n oc hi acea culoare albastra. 67 Trebuie sa presupunem de aceea, n cazui oricarei umbre colorate, ca exista, pe suprafata pe care este aruncata, o culoare provocata, care, de asemenea poate f i recunoscuta, la o examinare mai atenta. Sa ne convingem, totusi, prin experime ntul urmator. 68 Sa luam, noaptea, doua luminari aprinse si sa le punem fata n fata, pe o supra fata alba; sa tinem vertical, ntre ele, un bat subtire, asa nct sa apara doua umbre ; luam o sticla colorata si o tinem n fata unei luminari, pentru ca suprafata alb a sa apara colorata; n aceeasi clipa, umbra aruncata de lumnarea ce coloreaza si c are este iluminata de lumnarea fara culoare, va prezenta culoarea provocata. 69 Intervine aci o consideratie importanta, asupra careia vom reveni adeseori: C uloarea nsasi reprezinta ceva umbros (sk?e???), fapt pentru care Kircher are perf ect dreptate s-o numeasca lumen opacatum si cum ea este nrudita cu umbra si se un este cu aceasta, ne apare de multe ori ntr-nsa si printr-nsa de cum se ofera ocazia ; trebuie sa amintim, de aceea, n legatura cu umbrele colorate, si de un alt feno men, a carui deducere si dezvoltare pot fi luate n discutie abia mai trziu. 70 La vremea crepusculului, sa alegem momentul cnd lumina ce vine de pe cer mai p oate nca arunca o umbra ce nu poate fi anulata cu totul de lumina lumnarii, asa nct se produce mai degraba o umbra dubla: o data, dinspre lumnare spre lumina zilei, apoi dinspre aceasta spre licarirea lumnarii. Daca umbra dinti este albastra, ceal alta va aparea de un galben viu. Genul acesta de galben este nsa, de fapt, doar l ucirea gal50 J.W. Goethe ben-rosiatica, mprastiata pe toata foaia de hrtie de lumina lumnarii si care devine vizibila n umbra. 71 Ne putem convinge cel mai bine de acest lucru n experimentul de mai sus cu cel e doua luminari si cu niste sticle colo rate; dupa cum usurinta incredibila cu c

are umbra capata o culoare va fi discutata cu prilejul examinarii mai atente a r eflexelor, precum si n diverse alte rnduri. 72 n felul acesta, ar fi rezolvat n mod convenabil si fenomenul umbrelor colorate, care a dat pana acum atta bataie de cap observatorilor. De aici nainte, oricine v ede umbre colorate sa studieze numai n ce nuanta ar putea fi colorata cumva supra fata luminoasa pe care apar. Culoarea umbrei poate fi considerata ca un cromatos cop al suprafetelor iluminate, fiindca se poate banui pe suprafata, culoarea opu sa culorii umbrei si poate fi observata, n fiecare caz, printr-o atentie mai sust inuta. 73 Lumea s-a chinuit mult pana n prezent din cauza acestor umbre colorate, ce pot fi explicate, de acum nainte, cu usurinta; deoarece erau observate, n cea mai mar e parte, sub cerul liber si apareau mai ales albastre, au fost atribuite unei an umite nsusiri misterioase a aerului, care colora n albastru. Cu ajutorul acelei ex periente cu lumnarea, n camera, ne putem nsa convinge ca nu e nevoie de nici un fel de lucire sau de reflex albastru pentru asa ceva, ntruct putem organiza experient a ntr-o zi tulbure, cenusie, ori chiar n spatele unor perdele albe, trase, ntr-o nca pere n care nu se afla nici cea mai mica urma de albastru si umbra albastra va ap area cu att mai frumoasa. 74 n descrierea calatoriei sale pe Mont Blanc, de Saussure spune: O a doua observa tie, nu lipsita de interes, priveste culorile umbrelor, pe care, n pofida celei m ai atente observatii, Contributii la teoria culorilor 51 nu le-am gasit niciodata de un albastru nchis, cu toate ca asa fusese deseori caz ul, jos, pe cmpie. Le-am vazut, dimpotriva, de cincizeci si noua de ori galbui, d e sase ori albastru pal, de optsprezece ori fara culoare sau negre si de treizec i si patru de ori violet pal. Asadar, daca unii fizicieni presupun ca aceste culori provin mai degraba din nis te neguri ntmplatoare, raspndite n aer, care transmit umbrelor nuantele lor particul are si nu snt provocate de o anumita culoare a aerului ori de una reflectata a ce rului, observatiile relatate mai sus par sa fie favorabile opiniei lor. Experientele indicate de Saussure le vom putea pune acum n ordine cu usurinta. La acea mare naltime, cerul era n cea mai mare parte lipsit de ceturi. Soarele act iona cu toata puterea asupra zapezii, nct aceasta aparea ochiului absolut alba, ia r ei vedeau umbrele, cu aceasta ocazie, complet lipsite de culoare. Cnd aerul era ncarcat de oarece neguri, producndu-se astfel o nuanta galbena a zapezii, urmau u mbre violete si acestea erau cele mai numeroase. Au vazut si umbre albastrii, to tusi mai rar; iar faptul ca cele albastre si violete erau palide provenea de la mediul luminos si nsorit care micsora taria umbrelor. Numai o data au vazut umbra galbuie, ceea ce, cum am aratat, reprezinta o umbra aruncata de o lumina contra ra, lipsita de culoare si care este iluminata de lumina principala coloranta. 75 Aflndu-ma, iarna, ntr-o calatorie n muntii Harz, coboram, spre seara, de pe Broc ken; marile ntinderi spre deal si la vale erau ninse, padurea acoperita de zapada , copacii rasfirati si drepti, tancurile nalte si toate ngramadirile de arbori si stnci erau complet acoperite de promoroaca, soarele tocmai cobora catre baltile O derului. Daca, n tot cursul zilei, observasem deja usoare umbre violete pe tonul galbui al zapezii, acum, n momentul n care un galben intens s-a reflectat dinspre partile l uminate, a trebuit sa 52 J.W. Goethe le consideram de un albastru viu. n cele din urma, cnd soarele s-a apropiat de apus si cnd razele lui, potolite de ce turile mai dese, au mbracat n cea mai frumoasa culoare purpurie ntreaga lume ce ma n conjura, culoarea umbrei s-a schimbat ntr-un verde ce putea fi asemanat, pentru l impezimea lui, cu un verde marin, iar pentru frumusete, cu un verde de smarald. Fenomenul a devenit din ce n ce mai viu; ti nchipuiai ca te afli ntr-o lume de basm, fiindca totul se nvesmntase n cele doua culori vii si att de frumos armonizate pana ce, n cele din urma, o data cu apusul soarelui, aceasta splendida aparitie s-a p ierdut ntr-un crepuscul cenusiu, iar mai apoi, putin cte putin, n noaptea luminata

de luna si stele. 76 Unul din cazurile cele mai frumoase de umbre colorate se poate observa p e luna plina. Stralucirea lumnarii si aceea a lunii pot fi perfect echilibrate. A mbele umbre se pot zugravi la fel de puternic si de clar, asa nct cele doua culori se tin perfect n cumpana. Asezam panoul n fata luminii lunii, iar lumnarea putin m ai la o parte, la o departare potrivita; n fata panoului, tinem un corp opac; apa re atunci o umbra dubla: cea pe care o arunca luna si este luminata de lumnare va fi vazuta de un puternic galben roscat si, invers, cea pe care o arunca lumnarea si o lumineaza luna, va aparea de cel mai frumos albastru. Acolo unde cele doua umbre se ntlnesc, unindu-se ntr-una singura, aceasta e neagra. Poate ca umbra galb ena nu izbuteste sa se prezinte mai izbitor n nici un alt fel. Apropierea nemijlocita a umbrei albastre si umbra neagra, ce se plaseaza la mijloc, fac fen omenul cu att mai placut. Ba, daca privirea ntrzie mai mult pe panou, albastrul pro vocat va potenta si el, n mod reciproc, galbenul provocator, provocndu-1 si mpingndu -1 spre rosu-galbui, ceea ce, la rondul sau. da nastere contrarului, adica unui fel de verde marin. 77 Este locul sa observam aici ca, probabil, este necesar un anumit moment tempo ral, pentru ca sa se produca acea culoare Contributii la teoria culorilor 53 provocata. Trebuie, mai nti, ca retina sa fie bine afectata de culoarea provocanta , pentru ca sa poata fi observata, n chip viu, culoarea provocata. 78 Cnd scafandrii se afla sub apa marii si lumina soarelui patrunde n clopotul lor , tot ceea ce este iluminat mprejur este purpuriu (fapt a carui cauza va trebui a ratata ulterior); n schimb, umbrele apar verzi. Ei observa n adncul marii exact fen omenul pe care eu 1-am observat pe un munte nalt (75); n felul acesta, natura este absolut de acord cu sine nsasi. 79 Recuperam aici unele experiente si ncercari ce se situau oarecum ntre capitolel e despre imaginile colorate si umbrele colorate. ntr-o seara de iarna, sa punem pe dinauntru, n fata ferestrei unei camere, o jaluz ea de hrtie alba; sa facem n aceasta jaluzea o deschizatura prin care sa se poata vedea zapada de pe un acoperis nvecinat; afara, sa fie nca, oarecum, semintuneric; daca introducem o lumnare n camera, zapada va aparea prin deschizatura perfect alb astra, fiindca hrtia este colorata de lumina lumnarii n galben. Zapada vazuta prin deschizatura nlocuieste aici o umbra iluminata de o lumina contrara sau, daca vre ti, aceea a unei imagini gri pe o suprafata galbena. 80 Un alt experiment foarte interesant ne va servi de ncheiere. Daca luam un panou de sticla verde, de oarecare grosime, si facem sa se reflecte ze n el vergelele de la fereastra, le vom vedea duble: imaginea care vine de pe s uprafata de dedesubt a sticlei va fi verde, pe cnd imaginea ce provine de pe supr afata de deasupra si care ar trebui sa fie, de fapt, necolorata, va aparea purpu rie. Experienta se poate realiza foarte placut cu un recipient al carui fund seamana cu o oglinda si pe care l putem umple cu apa fiindca atunci cnd apa este curata, s e pot vedea mai nti imaginile necolorate si apoi, prin colorarea apei, pot fi prod use imaginile colorate. 54 J.W. Goethe VII. Lumini cu actiune slaba 81 Lumina energica apare de un alb pur si aceeasi impresie o face si cnd atinge g radul cel mai nalt de orbire. Lumina ce nu actioneaza cu toata puterea poate ramne si ea, n diferite conditii, lipsita de culoare. Mai multi naturalisti si matemat icieni au cautat sa-i masoare gradatia: Lambert, Bouguer, Rumford. 82 Cu toate acestea, se poate afla usor, n cazul unor lumini ce actioneaza mai sl ab, un fenomen cromatic, ntruct ele se comporta ca niste imagini ce se sting (39). 83 O lumina oarecare actioneaza mai slab, fie cnd energia sa este micsorata (indi ferent cum se petrec lucrurile), fie cnd ochiul ajunge n situatia de a nu-i putea recepta ndestul actiunea. Primele fenomene, care se pot numi obiective, si afla lo cul printre culorile fizice. Mentionam aici doar tranzitia fierului nfierbntat de la incandescenta alba la cea rosie. Retinem, nu mai putin, faptul ca luminarile,

chiar si noaptea, par mai rosii, pe masura ce le ndepartam de ochi. 84 Stralucirea lumnarii, noaptea, actioneaza, de aproape, ca o lumina galbena; ac est lucru se poate observa dupa efectul produs asupra celorlalte culori. Noaptea , un galben palid se distinge putin de alb; albastrul se apropie de verde si o c uloare roz de portocaliu. 85 n amurg, stralucirea lumnarii actioneaza viu ca o lumiContributii la teoria culorilor 55 na galbena, fapt dovedit cel mai bine de umbrele albastre provocate n ochi, cu ac est prilej. 86 Retina poate fi excitata de o lumina puternica n asa masura nct nu mai poate deo sebi luminile mai slabe (11). Daca le deosebeste, atunci i apar colorate; de acee a, lumina unei lumnari apare rosiatica ziua, comportndu-se ca una care e pe cale s a se stinga; o lumina de lumnare pe care o privim noaptea mai ndelungat si mai int ens apare din ce n ce mai rosie. 87 Exista lumini care actioneaza slab si care produc, totusi, pe retina, o impre sie de alb ori cel mult de galbui deschis, asa cum face luna cnd e n plina straluc ire. Pna si lemnul putred are un fel de lucire albastruie. Toate acestea le vom l ua din nou n discutie, mai trziu. 88 Daca asezam o lumnare, noaptea, n apropierea unui perete alb sau cenusiu, el va fi luminat, ncepnd de la acest centru, pana la o distanta oarecare. Daca privim d e la o anumita departare rotundul ce se naste aici, marginea suprafetei luminate ne apare nconjurata de un cerc galben, care este galben-rosiatic spre exterior. n situatia n care, fie lucind, fie reflectndu-se, lumnarea nu actioneaza cu cea mai mare energie asupra noastra, atentia ne este retinuta de faptul ca ne da ochiulu i impresia de galben, de rosiatic si la urma chiar de rosu. Aflam aici tranzitia spre halourile pe care le vedem, de obicei, ntr-un fel sau altul, n jurul punctel or luminoase. VIII. Halouri subiective 89 Halourile pot fi mpartite n subiective si obiective. Cele din urma snt trat ate la culorile fizice numai primele si au locul aici. Ele se disting de cele obi ective prin faptul ca dispar daca se acopera obiectul care lumineaza si care le produce pe 56 J.W. Goethe retina. 90 Am vazut mai sus impresia imaginii luminoase pe retina si telul n care se mare ste aici; efectul nu se ncheie nsa o data cu aceasta. Ea nu actioneaza doar ca ima gine, dincolo de ea n sasi, ci si ca energie si se raspndeste de la centru spre periferie. 91 Putem vedea cel mai bine n camera obscura faptul ca un asemenea nimb este prov ocat n ochiul nostru, n jurul imaginii luminoase, daca privim printr-o deschidere potrivita, facuta n jaluzeaua terestrei. Aici, imaginea luminoasa este nconjurata de o aureola rotunda. Personal, am vazut un asemenea nimb, nconjurat de un cerc g alben si rosu-galbui, atunci cnd am petrecut mai multe nopti ntr-un postalion de d ormit, cnd mi deschideam ochii, dimineata, la lumina aurorei. 92 Halourile apar n chipul cel mai viu atunci cnd ochiul este odihnit si receptiv. Ele apar, nu mai putin, pe un fundal ntunecat. Acestea doua snt motivele pentru c are le vedem att de puternic cnd ne trezim noaptea si ne este pusa n fata o lumnare. Conditiile acestea erau ntrunite si atunci cnd Descartes a adormit ntr-un scaun, f iind pe corabie, si a observat niste luciri colorate foarte vii mprejurul lumnarii . 93 O sursa luminoasa trebuie sa dea lumina moderata si nu sa orbeasca, daca e vo rba sa provoace n ochi un halo; oricum, halourile unei lumini orbitoare nu ar put ea fi observate. Vedem un asemenea halo stralucitor n jurul soarelui, cnd imaginea lui ne parvine de pe suprafata unei ape. 94 Observat atent, un astfel de halo este tivit la margine cu o bordura galbena. Dar nici aici efectul energic nu se termina, ci pare sa se prelungeasca n niste cercuri ce se nlocuiesc unele pe altele. 95 Exista numeroase cazuri ce ne indica o actiune circulara a retinei fie ca snt

produse de forma rotunda a ochiului nsusi, fie altfel. 96 Daca apasam doar putin ochiul nspre coltul sau interior, Contributii la teoria culorilor 57 apar niste cercuri mai ntunecate sau mai luminoase. Deseori, noaptea, putem obser va, chiar si fara apasare, o succesiune de asemenea cercuri, unul crescnd dintr-a ltul si fiind nghitit, la rondul sau, de urmatorul. 97 Am vazut deja o margine galbena n jurul spatiului alb, iluminat de o lumnare as ezata n apropiere. Aceasta ar reprezenta un fel de halo obiectiv (88). 98 Ne putem nchipui halourile subiective ca fiind conflictul luminii cu spatiul v iu. Din conflictul dintre ceea ce misca si ceea ce este miscat, rezulta o miscar e ondulatorie. Putem folosi comparatia cu cercurile care se fac n apa. Piatra aru ncata mpinge apa n toate partile, actiunea atinge un grad maxim, descreste si ajun ge, dimpotriva, la minim. Efectul continua, culmineaza din nou si n felul acesta cercurile se repeta. Daca ne amintim cercurile concentrice care se nasc ntr-un pa har cu apa, cnd ncercam sa producem un sunet frecnd marginea paharului, daca ne gndi m la vibratiile intermitente, produse cnd se sting sunetele clopotelor, ne apropi em mult de reprezentarea a ceea ce se ntmpla probabil pe retina, cnd e frapata de u n obiect luminos; numai ca, fiind vie, retina are deja n organizarea sa o anumita dispunere circulara. 99 Suprafata luminoasa rotunda, ce se iveste n jurul imaginii care lumineaza se t ermina n galben cu rosu. Dupa aceasta, urmeaza un cerc verzui, mprejmuit de o marg ine rosie. Acesta pare sa fie fenomenul obisnuit n cazul unei anumite marimi a co rpului iluminant. Halourile devin cu att mai mari, cu ct ne ndepartam mai mult de i maginea ce lumineaza. 100 Halourile pot aparea nsa n ochi infinit de mici si multiplu repetate, daca primul impuls este mic si puternic. Experimentul se tace cel mai bine cu a paie ta de aur, pusa jos si luminata de soare. n asemenea cazuri, halourile apar sub f orma unor raze multicolore. Fenomenul cromatic pe care soarele l provoaca n ochi, cnd razbate printre frunzele copacilor, pare sa apartina aceleiasi categorii. CULORI PATOLOGICE Anexa 101 Cunoastem acum suficient culorile fiziologice, ca sa le putem distinge de ce le patologice. Stim care fenomene apartin si snt necesare ochiului sanatos, pentr u ca organul acesta sa se dovedeasca viu si activ. 102 Fenomenele maladive ne trimit de asemenea la niste legi organice si fizice; fiindca atunci cnd o fiinta vie se abate de la regula dupa care e alcatuita, ea t inde spre viata generala, tot pe o cale legica, facndu-ne sa intuim, pe tot drumu l sau, principiile din care s-a nascut lumea si prin care si pastreaza coeziunea. 103 Vorbim aici, mai nti, despre o stare foarte curioasa, n care se gasesc ochii mu ltor persoane. ntruct acea stare prezinta o abatere de la felul obisnuit de a vede a culorile, ea tine, desigur, de cele maladive; dar deoarece este regulata, apar e frecvent, se extinde la mai multi membri ai familiei si, probabil, nu se poate vindeca, o situam n mod echitabil la limita. 104 Am cunoscut doi subiecti care erau atinsi de aceasta maladie si care nu avea u mai mult de douazeci de ani; ambii aveau ochii cenusiu-albastrui, o vedere asc utita att de aproape ct si de la distanta, la lumina zilei si la aceea a lumnarii, felul lor de a vedea fiind n fond complet identic. 105 Ei snt de acord cu noi, pentru ca denumesc albul, negrul si griul n felul nost ru; ambii vedeau albul fara nici un amestec. Unul dintre ei zicea ca observa lnga negru ceva ce batea n cafeniu, iar lnga cenusiu, ceva rosietic. n general, Contributii la teoria culorilor 59 par sa simta ntr-un chip foarte subtil nuantele a tot ce este luminos ori ntunecat . 106 Ambii par sa vada ca si noi galbenul, galbenul-roscat si rosul-galbui; la ac esta din urma, afirma ca ar vedea oarecum galbenul plutind peste rosu, ca si cum ar fi smaltuit. Rosul-carmin ce se zvntase ntr-un strat gros, n mijlocul unei farf urioare, l numeau rosu.

107 Intervine nsa acum o diferenta surprinzatoare. Sa ntindem usor carminul, cu pe nsula nmuiata, pe farfuria alba, si ei vor asemui culoarea luminoasa, ce ia naste re, culorii cerului, numind-o albastru. Daca li se prezinta alaturi o roza, o vor numi si pe aceasta albastra si nu pot distinge, n toate experientele pe care le facem, albastrul des chis de culoarea trandafirului. Ei confunda absolut rozul, albastrul si violetul ; pentru ei, culorile acestea par sa se deosebeasca numai prin mici nuante ntre c eva mai deschis, mai nchis, mai viu ori mai sters. 108 Pe urma, ei nu pot deosebi verdele de un portocaliu nchis, dar mai ales de un cafeniu-roscat. 109 Daca lasam la voia ntmplarii discutia cu ei, ntrebndu-i doar despre obiectele pe care le avem n fata, cadem n cea mai mare confuzie si ne temem sa nu ne pierdem m intile. Din contra, cu oarecare metoda, ne apropiem mult de legea acestei contra ziceri a legii. 110 Dupa cum reiese din cele de mai sus, ei poseda mai putine culori dect noi: fi indca de aici se naste confuzia ntre diferitele culori. Ei numesc cerul roz si tr andafirul albastru ori invers. Se pune acum ntrebarea: le vad pe amndoua albastre sau pe amndoua roze? Vad ei verdele portocaliu sau portocaliul verde? 111 Aceste ciudate enigme par sa se dezlege, daca presupunem ca ei nu vad albast rul, ci n locul sau un purpuriu diluat, un roz, un rosu deschis pur. n mod simboli c, ne putem reprezenta, deocamdata, aceasta rezolvare n felul urmator. 112 Daca scoatem din cercul nostru cromatic albastrul, 60 J.W. Goethe atunci ne lipsesc albastrul, violetul si verdele. Rosul pur se raspndeste n locul primelor doua si cnd atinge iarasi galbenul, produce n locul verdelui, un portocal iu. 113 Socotindu-ne convinsi de acest gen de explicatie, am numit aceasta ciudata a batere de la vederea obisnuita acianoblepsie1 si, pentru o mai buna ntelegere, am desenat si colorat mai multe figuri: intentionam sa oferim, pe viitor, amanunte pentru explicarea l or. Veti afla tot acolo un peisaj colorat n felul n care acesti oameni vad, probab il, natura: cerul roz, iar tot ce este verde, n tonuri de la galben pana la rosucafeniu, cam asa cum ne apar toamna. 114 Vorbim de aici nainte de afectiunile maladive ale retinei, precum si despre t oate afectiunile ei rare, contra sau n afara naturii, n cazul carora ochiul poate fi nclinat sa observe un fenomen luminos fara o lumina exterioara; ne rezervam dr eptul sa amintim, pe viitor, despre lumina galvanica. 115 Cnd primim o lovitura peste ochi, ni se pare ca sar scntei de jur mprejur. n anu mite stari corporale, n special cnd sngele ne este fierbinte si avem o vie sensibil itate, daca apasam ochiul, mai nti ncet, pe urma din ce n ce mai tare, ne putem prov oca o lumina orbitoare, insuportabila. 116 Bolnavii operati de cataracta vad adeseori, cnd au dureri si arsita n ochi, fu lgere de foc si scntei, ce persista uneori opt pana la patrusprezece zile sau pan a ce durerea si arsita scad. 117 Un bolnav vedea de fiecare data, cnd avea otita, scntei si globuri luminoase n o chi, cta vreme tinea durerea. 118 Suferinzii de viermi intestinali au adesea aparitii bizare n ochi: cnd scntei d e foc, cnd spectre luminoase, cnd figuri nspaimntatoare, pe care nu le pot ndeparta; alteori, vad dublu. 119 Ipohondrii vad deseori niste figuri negre, precum fire, Contributii la teoria culorilor 61 fire de par, paianjeni, muste, viespi. Aceleasi fenomene apar si n cazul cataract ei negre, la nceputul ei. Unii vad mici tuburi semitransparente, niste aripi de i nsecte si clabuci de diferite marimi, care coboara la ridicarea ochilor; uneori, atrna unele de altele ca ouale de broasca si snt vazute cnd ca niste sfere perfect e, cnd ca niste lentile. 120 Asa cum, mai sus, lumina aparea fara vreo sursa exterioara, aceste imagini a par si ele fara vreo imagine din afara. Snt, n parte, trecatoare, n parte, dureaza toata viata. Totoda ta, deseori intervine si o culoare, pentru ca ipohondrii vad

frecvent si niste dungi subtiri, rosii-galbui adesea mai puternice si repetate dimineata ori pe stomacul gol. 121 Faptul ca impresia unei imagini oarecare persista un timp n ochi l cunoastem c a pe un fenomen fiziologic (23); din contra, durata prea ndelungata a unei asemen ea impresii poate fi considerata ca maladiva. 122 Cu ct ochiul este mai slab, cu att imaginea persista mai mult. Retina nu se re stabileste prea curnd si putem socoti acest efect ca pe un fel de paralizie (28). 123 Imaginile orbitoare nu trebuie sa ne mire. Daca ne uitam la soare, i putem pu rta cu noi imaginea mai multe zile. Boyle povesteste un caz care a durat zece an i. 124 Acelasi lucru se petrece, n functie de mprejurari, si cu unele imagini care nu snt orbitoare. Bsch povesteste despre sine nsusi ca toate partile unei gravuri i s au pastrat n ochi cam saptesprezece minute. 125 Mai multe persoane nclinate spre convulsii si pletore sangvine retineau n ochi , timp de cteva minute, imaginea unei stambe de un rosu aprins, ornamentata cu ni ste scoici albe si o vedeau plutind ca un val pe dinaintea tuturor lucrurilor. N u disparea dect dupa ce si frecau ochii ndelung. 62 J.W. Goethe 126 Scheffer observa ca purpuriul unei impresii luminoase puternice, pe cale de disparitie, ar putea dura cteva ore. 127 Dupa cum, prin apasarea globului ocular, putem face sa apara pe retina un fe nomen luminos, tot astfel, la o slaba apa sare, se naste o culoare rosie si se p roduce un fel de lumina pe cale de a se stinge. 128 Multi bolnavi vad totul, n momentul trezirii, n culoarea aurorei, ca printr-un val rosu; acelasi lucru li se ntmpla de obicei si cnd citesc seara, atipesc ntre ti mp si se trezesc din nou. Fenomenul dureaza minute n sir si dispare, eventual, da ca si freaca putin ochii. Cu aceasta ocazie, apar cnd si cnd stele si globuri rosii . Aceasta viziune rosie dureaza, de asemenea, timp ndelungat. 129 Aeronautii, n special Zambeccari si nsotitorii lui pretind ca n ascensiunea lor cea mai mare au vazut luna rosie ca sngele. Deoarece se ridicasera deasupra negu rilor terestre, prin care noi vedem ntr-adevar luna si soarele ntr-o asemenea culo are, se poate presupune ca fenomenul n cauza tine de culorile patologice. Se poat e ea simturile sa fie afectate n asa fel de situatia neobisnuita, nct tot corpul si mai ales retina sa cada ntr-un fel de lipsa de sensibilitate si de excitabilitat e. Nu e imposibil, de aceea, ca luna sa actioneze ca o lumina cu totul stearsa s i sa produca astfel senzatia de culoare rosie. Aeronautilor din Hamburg le-a apa rut chiar si soarele rosu. Daca aeronautii se aud cu greu cnd vorbesc ntre ei, nu s-ar putea atribui oare si acest fapt insensibilitatii nervilor si rarefierii aerului? 130 n numeroase cazuri, obiectele snt vazute de bolnavi chiar si multicolore. Boyl e povesteste despre o doamna ca, dupa ce si lovise un ochi, ntr-o cadere, vedea ob iectele, mai ales Contributii la teoria culorilor 63 pe cele albe, stralucind intens, pana la insuportabil. 131 n bolile tifoide, n special ale ochilor, medicii numesc crupsie fenomenul dato rita caruia pacientii asigura ca vad la marginea imaginilor, unde lumina se ntlnes te cu ntunericul, niste ncercuiri colorate. Probabil ca n umiditatea ochilor are lo c o schimbare, prin care acromazia acestora este anulata. 132 n cazul cataractei cenusii, lentila cristalinului, puternic tulburata, l face pe bolnav sa vada o lucire rosie. ntr-un asemenea caz, care a fost tratat cu elec tricitate, lucirea rosie s-a transformat treptat ntr-una galbena, iar n cele din u rma, n una alba si bolnavul a nceput sa perceapa din nou unele obiecte; se poate c onchide de aici ca starea tulbure a lentilei se va fi apropiat putin cte putin de transparenta. Fenomenul acesta se va explica lesne, d e ndata ce vom fi cunoscut mai ndeaproape culorile fizice. 133 Daca putem presupune ca un suferind de icter vede printr-o licoare colorata n tr-adevar galben, gndul ni se ndreapta de pe acum spre sectiunea culorilor chimice : pricepem

cu usurinta ca nu putem trata integral capitolul despre culorile patologice dect atunci cnd vom fi luat cunostinta despre teoria culorilor n toata extensiunea sa. n consecinta, sa socotim ca e destul ceea ce stim n prezent, pana ce vom putea dez volta ulterior cele schitate pana acum. 134 Poate ca ar mai fi de amintit aici, n chip provizoriu, cteva predispozitii ale ochilor. Exista pictori care, n loc sa se simta obligati sa redea culoarea naturala, rasfrn g peste ntreg tabloul un ton general fie unul cald, fie unul rece. Se vadeste, de asemenea, la unii o preferinta pentru anumite culori la altii, o lipsa de simt pentru armonie. 64 J.W. Goethe 135 Este demn de remarcat, n fine, si faptul ca popoarele salbatice, oamenii lips iti de cultura si copiii au o mare preferinta pentru culorile vii; de asemenea, ca unele animale se nfurie la vederea anumitor culori precum si faptul ca oamenii cultivati se feresc de culorile vii n mbracaminte si n restul obiectelor ce-i nconj oara, cautnd de obicei sa le ndeparteze. SECTIUNEA A DOUA CULORI FIZICE 136 Numim culori fizice pe acelea pentru producerea carora snt necesare anumite m ijloace materiale, care nu poseda ele nsele o culoare, putnd fi, n parte, tulburi s i stravezii ori complet opace. Asadar, aceste culori snt generate n ochii nostri d e astfel de cauze externe determinate sau snt reflectate, cnd snt deja produse n ext erior, ntr-un fel oarecare. Cu toate ca le atribuim prin aceasta un fel de obiect ivitate, ceea ce le distinge ramne totusi, de cele mai multe ori, caracterul lor efemer, imposibilitatea de a le fixa. 137 Este motivul pentru care si la naturalistii din trecut ele poarta numele de colores apparentes, fluxi, fugitivi, phantastici, falsi, variantes. Snt numite to todata si speciosi si emphatici, din cauza splendorii lor neobisnuite. Ele se le aga nemijlocit de culorile fiziologice si par sa aiba doar ntr-o mica masura mai multa realitate. Caci daca la acele culori ochiul era ndeosebi activ si ne puteam reprezenta aparitiile lor numai n noi, nu si n afara noastra intervine acum situa tia ca, ntr-adevar, niste culori snt provocate n ochi de obiecte lipsite de culoare , dar si aceea ca punem n locul retinei o suprafata necolorata si putem observa p e ea fenomenul exterior; cu acest prilej, toate experientele ne conving, totusi, ct se poate de hotart, ca nu este

66 J.W. Goethe vorba aici de culori finite, ci de niste culori care devin si se schimba. 138 n cazul acestor culori fizice, ne vedem deci n situatia de a alatura fenomenul ui subiectiv unul obiectiv si de a patrunde adeseori, prin mbinarea celor doua, n mod fericit, n natura mai profunda a fenomenului. 139 n experientele n care observam culorile fizice, ochiul nu este considerat, asa dar, ca actionnd pentru sine, lumina nu e luata odata n considerare ntr-un raport n emijlocit cu ochiul ci ne ndreptam n special atentia asupra felului n care prin mij locirea unor medii si anume, prin medii necolorate rezulta diferite conditii. 140 Lumina poate fi conditionata, n aceste mprejurari, n trei feluri. Mai nti, cnd ea este iradiata de suprafata unui mediu: intra n discutie atunci experientele catop trice. n al doilea rnd, cnd lumina iradiaza de la marginea unui mediu; fenomenele c e intervin cu acest prilej erau numite odinioara perioptice noi le numim paropti ce. n al treilea rnd, cnd lumina trece printr-un corp straveziu sau transparent; ac estea snt experientele dioptrice. Am numit un al patrulea fel de culori fizice ep optice, deoarece fenomenul se poate vedea, n anumite conditii, fara o transmitere prealabila (af?) pe o suprafata lipsita de culoare a corpurilor. 141 Daca apreciem aceste rubrici n raport cu sectiunile principale agreate de noi , potrivit carora luam n consideratie culorile din punct de vedere fiziologic, fi zic si chimic gasim ca culorile catoptrice se leaga de aproape de cele fiziologi ce, culorile paroptice se detaseaza de ele ceva mai mult, devenind oarecum indep endente, cele dioptrice se dovedesc, n mod cu totul specific, fizice, avnd o latur a decis obiectiva; culorile epoptice fac tranzitie spre cele chimice, desi, la nc

eputurile Contributii la teoria culorilor 67 lor, o fac numai aparent. 142 Daca am vrea deci sa ne continuam expunerea, n mod constant, sub calauzir ea naturii, am putea proceda si mai departe doar n ordinea pe care am consemnat-o ; dar, pentru ca n expunerile didactice, nu intereseaza att sa legam ntre ele lucrurile despre care v orbim, ct mai degraba sa le deosebim unele de altele, pentru ca abia la urma, cnd toate datele particulare au fost nfatisate mintii, o mare unitate sa reuneasca as pectele speciale ne vom ndrepta pe loc atentia spre culorile dioptrice, pentru a1 transpune imediat pe cititor n mijlocul culorilor fizice si a-i face astfel mai frapante proprietatile lor. IX. Culori dioptrice 143 Se numesc culori dioptrice acelea pentru a caror producere e nevoie de un me diu lipsit de culoare, asa nct lumina si ntunericul care l strabat actioneaza fie as upra ochilor, fie asupra unor suprafete pe care le ntlnesc. Se cere deci ca acest mediu sa fie transparent ori macar straveziu, ntr-o anumita masura. 144 n functie de aceste conditii, mpartim fenomenele dioptrice n doua clase, plasnd n prima pe cele care apar n cazul unor medii tulburi, dar stravezii n cea de a doua , n schimb, pe cele ce apar atunci cnd mediul este transparent n cel mai nalt grad. X. Culori dioptrice, din prima clasa 145 Spatiul pe care ni-1 nchipuim vid ar avea pentru noi, n 68 J.W. Goethe mod absolut, proprietatea transparentei. Dar cnd el este umplut n asa fel nct ochiul nostru nu percepe ceea ce l umple, se naste un mediu material, mai mult sau mai putin corporal si transparent, care poate fi de genul aerului si al gazului, flu id sau chiar solid. 146 Caracterul tulbure pur straveziu deriva din transparenta. El nu se poate pre zenta, asadar, n acelasi mod ntreit, pe care 1-am mentionat. 147 Caracterul tulbure deplin este albul prima umplere netransparenta a spatiulu i, cea mai indiferenta si cea mai luminoasa. 148 Transparenta nsasi, considerata empiric, constituie deja primul grad al aspec tului tulbure. Urmatoarele trepte ale caracterului tulbure pana la albul netrans parent snt infinite. 149 Indiferent pe ce treapta fixam tulbureala, nainte de netransparenta sa, ea ne ofera fenomene simple si importante, daca o punem n relatie cu lumina si ntuneric ul. 150 Lumina cea mai energica, cum este cea a soarelui ori a fosforului ce arde n a erul vital, este orbitoare si fara culoare. La fel, si lumina stelelor fixe ne v ine, de cele mai multe ori, necolorata. Aceasta lumina, vazuta nsa printr-un medi u chiar numai putin tulbure, ne apare galbena. Daca tulbureala unui asemenea med iu sporeste, ori daca este marita profunzimea sa, atunci vedem cum lumina capata treptat o culoare rosu-galbuie, care se intensifica, n cele din urma, pana la ru biniu. 151 Dimpotriva, daca ntunericul este privit printr-un mediu tulbure, iluminat de o lumina ce cade asupra lui, atunci ne apare o culoare albastra, care devine din ce n ce mai deschisa si mai palida, pe masura ce sporeste caracterul tulbure al mediului si, din contra, se arata tot mai nchisa si mai saturata, pe ct devine tul bureala mai transparenta; la gradul cel mai scazut, caracterul tulbure este sezi sat de ochi sub forma celui mai frumos violet. 152 Cnd efectul acesta se produce n ochii nostri, n felul Contributii la teoria culorilor 69 descris, putnd deci sa fie numit subiectiv, trebuie sa ne asiguram de prezenta lu i si prin niste aspecte obiective. Caci o lumina att de moderata si de tulbure ar unca si asupra lucrurilor o lucire galbena, rosie-galbuie sau purpurie si cu toa te ca actiunea ntunericului nu se manifesta la fel de puternic prin tulbureala, c erul albastru se vede totusi foarte limpede, n camera obscura, pe hrtia alba, alat uri de orice culoare materiala.

153 Daca parcurgem cazurile n care ne apare acest important fenomen de baza, atun ci vom aminti mai nti, asa cum se cuvine, de culorile atmosferice cele mai multe d intre ele putnd fi ordonate aici. 154 Vazut printr-un anumit grad de ceturi, soarele se prezinta ca un disc galbui . Adesea, mijlocul i este nca de un galben orbitor, pe cnd marginile se arata deja rosii. Prin fumul strnit de trecerea armatei (asa cum a fost cazul, n 1794, si n no rd), dar si mai mult n starea atmosferei din tinuturile sudice, atunci cnd predomi na scirocco, soarele apare rubiniu, mpreuna cu toti norii ce-1 nconjoara si care, n ultimul caz, reflecta de obicei acea culoare. Aurora si crepusculul se produc din aceeasi cauza. Soarele este anuntat de o ros eata, pentru ca straluceste printr-o masa mai mare de neguri. Pe masura ce se nal ta, stralucirea lui devine mai luminoasa si mai galbuie. 155 Privit prin aburii atmosferici, iluminati de lumina zilei, ntunericul spatiul ui infinit apare de culoare albastra. Ziua, pe muntii nalti, cerul se vede de un albastru regal, fiindca n fata spatiului infinit si ntunecat, plutesc doar cteva ce turi fine; de ndata ce coborm n vai, albastrul devine mai deschis, pana ce, n cele d in urma, n anumite regiuni si n prezenta unor ceturi care sporesc, trece cu totul n tr-un albastru albicios. 156 La fel, si muntii ne apar albastri; caci ntruct i vedem la o departare la care nu mai distingem culorile locale si nici o lumina de la suprafata lor nu mai act ioneaza asupra ochitor, muntii trec drept un obiect ntunecat pur, ce ne apare alb astru 70 J.W. Goethe prin ceturile tulburi care se interpun. 157 Apreciem, de asemenea, partile umbrite ale obiectelor mai apropiate ca fiind albastre, cnd aerul este saturat de niste ceturi fine. 158 Ghetarii plutitori continua sa apara, dimpotriva, la mare distanta, tot albi , ori mai curnd galbeni, pentru ca au n continuare un efect luminos, prin atmosfer a, asupra ochilor nostri. 159 Aparitia albastra de la partea inferioara a lumini i de la lumnare tine de acelasi fenomen. Sa tinem flacara n fata unui fundal alb s i nu vom zari nimic albastru culoare care, din contra, va aparea de ndata ce vom tine flacara dinaintea unui fundal negru. Fenomenul apare cel mai viu n cazul une i linguri cu spirt aprins. Putem deci sa consideram partea inferioara a flacarii ca pe un fel de nebulozitate, care cu toate ca este infinit de fina, devine tot usi vizibila n fata suprafetei ntunecate; acest abur e att de fin nct putem citi como d printr-nsul; dimpotriva, vrful flacarii, care ne acopera obiectele, trebuie cons iderat ca un corp fosforescent. 160 De altminteri, fumul trebuie socotit de asemenea ca un mediu tulbure, care n e apare galben sau rosiatic pe un fundal luminos, n schimb, apare albastru n fata unuia ntunecat. 161 Daca ne ndreptam atentia acum spre mediile fluide, descoperim ca orice apa tu lburata putin produce acelasi efect. 162 Infuzia de lemn nefritic (de Guilandina Linnaei), care a facut mai demult att a vlva, nu e dect o licoare tulbure, ce trebuie sa arate albastra, ntr-un pahar opa c, de lemn, dar sa provoace o aparitie galbena, ntr-un pahar transparent, tinut l a soare. 163 Cteva picaturi de parfum, de solutie alcoolica de lac sau din unele solutii m etalice pot tulbura apa n toate gradele, n vederea unei asemenea experiente. Solut ia alcoolica de sapun are aproape cel mai bun efect. 164 Cnd luceste soarele, fundul marii le apare scafandrilor purpuriu, mprejurare n care apa marii actioneaza ca un mediu Contributii la teoria culorilor 71 tulbure si profund. Cu aceasta ocazie, ei vad umbrele verzi, ceea ce reprezinta culoarea provocata (78). 165 Printre mediile solide, ntlnim mai nti, n natura, opalul, ale carui culori trebui e explicate, cel putin n parte, prin faptul ca el este practic un mediu tulbure, prin care se pot vedea niste straturi inferioare, cnd luminoase, cnd ntunecate.

166 Materialul cel mai oportun, n toate experientele, este nsa sticla de culoarea opalului (vitrum astroides, girasole). Ea este confectionata n moduri diferite si caracterul sau tulbure e realizat prin oxizi metalici. Sticla mai poate fi tulb urata si daca se topesc odata cu ea oase pulverizate si calcinate, motiv pentru care i se mai spune si sticla mata; ea se preface totusi mult prea repede ntr-un material netransparent. 167 Aceasta sticla poate fi pregatita pentru experiente n mai multe feluri; sau e ste doar putin tulburata, nct lumina poate trece prin mai multe straturi suprapuse , de la galbenul cel mai deschis pana la purpuriul cel mai intens sau se poate nt rebuinta si o sticla puternic tulburata, n lamele mai subtiri sau mai groase. Exp erientele se pot face n ambele feluri, dar ca sa vedem culoarea intens albastra, nu avem voie, mai cu seama, sa folosim nici o sticla prea tulbure, nici una prea groasa; fiindca e firesc ca ntunericul sa actioneze destul de slab prin tulburea la; cnd aceasta devine prea densa, ea se preface foarte repede n alb. 168 Ochiurile de geam arunca o lucire galbena asupra obiectelor, prin locurile d evenite mate si tocmai aceste locuri arata albastre, cnd privim prin ele un obiec t ntunecat. 169 Sticla afumata apartine aceleiasi categorii si trebuie considerata, de aseme nea, ca un mediu tulbure. Ea ne nfatiseaza soarele mai mult sau mai putin rubiniu si cu toate ca am putea atribui acest fenomen culorii gri-nchis a fumului, ne pu tem 72 J.W. Goethe convinge totusi de faptul ca aici opereaza un mediu tulbure, tinnd o asemenea sti cla putin afumata si luminata de soare pe partea din fata, dinaintea unui obiect ntunecat: observam atunci o lucire albastrie. 170 Cu niste foi de pergament se poate reusi o experienta surprinzatoare, n camer a obscura. Daca fixam o bucata de pergament n fata deschiderii din jaluzeaua de l a fereastra, cnd tocmai este luminata de soare, aceasta va aparea alburie; daca m ai adaugam o foaie, apare o culoare galbuie ce se ntareste mereu, trecnd pana la u rma n rosu, pe masura ce adaugam alte foi de pergament. 171 Am amintit mai sus (132) de un asemenea efect al cristalului tulbure, n cazul cataractei cenusii. 172 Daca, pe aceasta cale, am ajuns pana la efectul unei tulbureli prin care de abia se mai poate vedea, ne mai ramne sa amintim doar de un fenomen surprinzator al caracterului tulbure de moment. Acum mai multi ani, portretul unui teolog de vaza fusese pictat de un artist car e stia sa se serveasca, practic, deosebit de bine, de culoare. Onorabilul barbat era nfatisat n picioare, ntr-o stralucita haina de catifea, care atragea aproape m ai mult ochii privitorilor dect chipul personajului, strnind admiratia. ntre timp, tabloul pierduse, pe ncetul, destul de mult din prima sa vioiciune, din cauza fum ului de lumnare si a prafului. n consecinta, a fost predat unui pictor care trebui a sa-l curete si sa-i dea un nou vernis. Pictorul ncepu sa spele, mai nti, cu grija , tabloul, cu un burete umed; dar de abia apucase sa treaca peste el de cteva ori si sa ndeparteze murdaria mai groasa, cnd, deodata, spre surprinderea lui, haina neagra de catifea se prefacu ntr-o mbracaminte de plus, de un albastru deschis ntmpl are datorita careia domnul cleric capata o nfatisare foarte lumeasca, desi de mod a veche. Pictorul nu s-a bizuit sa spele mai departe; nu ntelegea cum se putea ca un albastru deschis sa stea la baza celui mai intens negru si, cu att mai Contributii la teoria culorilor 73 putin, cum de reusise sa ndeparteze asa repede o glazura ce fusese n stare sa tran sforme n negru un albastru ca acela pe care-1 avea n fata. Se simtea adnc consternat ca stricase tabloul ntr-o asemenea masura: nu mai puteai zari pe el nimic spiritual, n afara de peruca rotunda, foarte crliontata, fata de care schimbarea unui veston de catifea excelenta cu o haina de plus spalacita r amnea absolut de nedorit. Raul parea nsa imposibil de ndreptat si bunul nostru arti st rezema mhnit tabloul de perete, culcndu-se nu fara ngrijorare. Ct fu nsa de bucuros, a doua zi dimineata, cnd, punndu-si iar dinainte tabloul, vazu din nou vestonul cel negru de catifea n deplina stralucire. Nu se putu stapni sa nu umezeasca iarasi haina la un capat: imediat culoarea albastra reaparu si nu d

isparu dect dupa o vreme. Aflnd despre acest fenomen, m-am dus ndata sa vad tabloul cel minunat. De fata cu mine, s-a trecut cu un burete umed pe deasupra lui si schimbarea s-a produs foar te repede. Am vazut, ntr-adevar, o haina de plus cam decolorata, toata de un alba stru deschis, pe care cteva trasaturi cafenii indicau cutele, la mneci. Mi-am explicat fenomenul prin teoria despre mediile tulburi. Probabil ca primul artist a vrut sa-si glazureze cu un vernis special culoarea neagra pe care o pic tase, ca s-o faca foarte nchisa; acest vernis absorbea, la spalare, oarecare umid itate, devenind tulbure: din aceasta cauza, negrul de dedesubt aparea imediat al bastru. Poate ca acei care se ndeletnicesc mult cu vernisurile izbutesc, ntmplator sau prin reflectie, sa prezinte acest fenomen ciudat, sub forma de experiment, c elor ce ndragesc studiul naturii. Dupa diferite ncercari, mie nu mi-a reusit. 173 Daca am dedus din experienta principala cu mediile tulburi cele mai splendid e cazuri de fenomene atmosferice, ct si altele mai marunte totusi, destul de nsemn ate nu ne ndo74 J.W. Goethe im ca niste prieteni atenti ai naturii vor merge mai departe, exersndu-se n vedere a deducerii si explicarii, pe aceeasi cale, a fenomenelor ce apar n viata n chip v ariat; asa cum putem spera ca naturalistii vor cauta sa afle o aparatura suficie nta, pentru a pune sub ochii celor setosi de stiinta asemenea experiente importa nte. 174 Mai mult chiar: am dori sa numim fenomenul principal pe care l-am enuntat n g eneral, un fenomen fundamental si originar; fie-ne ngaduit sa prezentam aici, de n data, ce anume ntelegem prin aceasta. 175 Faptele pe care le observam n experienta snt, n cea mai mare parte, doar niste cazuri ce se pot ncadra, cu oarecare atentie, n rubrici empirice generale. La rond ul lor, acestea se subordoneaza unor rubrici stiintifice, care ne trimit apoi ma i sus situatie n care, anumite conditionari indispensabile ale fenomenalului ne d evin cunoscute mai ndeaproape. De aici nainte, totul se supune, treptat, unor regu li si legi superioare, care nu se dezvaluie nsa inteligentei prin cuvinte si ipot eze, ci se reveleaza contemplatiei tot prin fenomene. Pe acestea le numim fenome ne originare, fiindca n tot ce apare nu se mai afla nimic deasupra lor. n schimb, ele snt pe deplin apte ca, n mod treptat, asa cum ne-am ridicat mai nainte, sa cobo rm de la ele pana la cele mai comune cazuri ale experientei de toate zilele. Un a semenea fenomen originar este cel pe care l-am prezentat pana aici. Vedem, pe de o parte, lumina, ceea ce este luminos pe de alta parte, ntunericul, ceea ce e ob scur; situam caracterul tulbure ntre cele doua si din aceste contraste, cu ajutor ul medierii amintite, se dezvolta, tot ntr-o opozitie, culorile; curnd nsa, acestea ne trimit iarasi napoi, printr-o relatie reciproca, n mod nemijlocit, la ceva ce le este comun. 176 n acest sens, apreciem ca foarte mare eroarea ce s-a comis, n stiintele naturi i, prin situarea unui fenomen dedus pe un loc superior si a fenomenului originar pe un loc inferior; ba chiar fenomenul dedus a fost asezat, la rondul sau, cu c apul n Contributii la teoria culorilor 75 jos, facndu-se sa treaca ceea ce este ntr-nsul compus drept ceva simplu, iar ceea c e e simplu, drept ceva compus o rasturnare careia i-au urmat cele mai bizare ncur caturi si confuzii n teoria naturii, de care ea sufera nca si n prezent. 177 Caci chiar daca un asemenea fenomen originar ar fi fost descoperit, mai ramne totusi necazul ca oamenii nu vor sa fie recunoscut ca atare, ca noi mai cau tam n spatele si deasupra lui si altceva, cu toate ca s-ar cuveni sa ne marturisi m aici limita viziunii. Cercetatorul naturii sa lase fenomenele originare sa exi ste n calmul si maretia lor, iar filosoful sa le accepte n sfera sa si atunci va d escoperi ca i s-a transmis o materie demna de tratare si prelucrare ulterioara, nu n cazuri izolate, n rubrici, pareri si ipoteze generale, ci ntr-un fenomen funda mental si primordial. XI. Culori dioptrice, din a doua clasa Refractia

178 Culorile dioptrice din ambele clase snt strns legate una de alta, dupa cum se poate constata de ndata, la o cercetare oarecare. Cele din prima clasa au aparut n domeniul mediilor tulburi, cele dintr-a doua trebuie sa ne apara acum n mediile transparente. ntruct nsa orice transparenta empirica poate fi considerata, n sine, c a fiind deja tulbure asa cum ne arata orice masa sporita a unui mediu numit tran sparent nrudirea apropiata a celor doua specii este destul de vadita. 179 ndreptndu-ne spre mediile transparente, facem abstractie totusi, mai nti, de ori ce caracter tulbure, ce le este oa76 J.W. Goethe recum inerent, si ne ndreptam toata atentia spre fenomenul care intervine aici si este cunoscut sub numele artistic de refractie. 180 Cu ocazia discutarii culorilor fiziologice, am salvat deja (2) ceea ce se nu mea de obicei iluzii optice ca pe niste activitati ale ochiului sanatos, care lu creaza corect; ajungem acum, din nou, n situatia de a dezvolta unele lucruri n ono area simturilor noastre si spre confirmarea seriozitatii lor. 181 n ntreaga lume sensibila, totul depinde, n genere, de relatia obiectelor ntre el e, dar mai cu seama de relatia celui mai important obiect terestru a omului cu c elelalte obiecte. Prin aceasta, lumea se mparte n doua si omul se opune ca un subi ect obiectului. Este locul n care practicianul se extenueaza n experienta, iar gndi torul n speculatie, provocat fiind sa biruie ntr-o lupta ce nu se poate ncheia prin nici o pace si nici o decizie. 182 Dar si n acest caz, lucrul principal ramne acela ca relatiile sa fie ntelese cu adevarat. ntruct nsa, simturile noastre, n masura n care snt sanatoase, exprima cel m ai adevarat relatiile exterioare, ne putem convinge ca pretutindeni unde par sa contrazica realul, ele desemneaza cu att mai sigur adevaratul raport. Astfel, cee a ce este departat ne apare mai mic si tocmai prin aceasta percepem distanta. Am produs fenomene colorate prin medii necolorate, pe niste obiecte lipsite de cul oare, si am devenit atenti, totodata, la gradele caracterului tulbure al unor as tfel de medii. 183 n acelasi fel, devin cunoscute ochilor nostri diferitele grade de densitate, ba chiar si alte proprietati fizice si chimice ale mediilor transparente, cu oca zia refractiei, ndemnndu-ne sa organizam alte examene, pentru a razbate pe deplin n secretele deja patrunse, pe o latura, pe cale fizica si chimica. 184 Unele obiecte, vazute prin medii mai mult sau mai putin dense, nu ne apar n l ocul unde ar trebui sa se afle dupa legile perspectivei. Pe acest fapt se ntemeia za fenomenele dioptrice Contributii la teoria culorilor 77 din a doua clasa. 185 Acele legi ale vazului care se pot exprima prin formule matematice au la baz a faptul ca, asa cum lumina se misca n linie dreapta, tot o linie dreapta ar treb ui sa se traga si ntre organul vederii si obiectul vazut. Asadar, n eventualitatea ca lumina ajunge la noi ntr-o linie curba sau frnta, situatia respectiva ne aduce imediat aminte ca mediile s au ngrosat, capatnd cutare sau cutare natura straina. 186 Aceasta abatere de la legea vederii n linie dreapta se numeste n general refra ctie si desi putem presupune ca cititorii nostri cunosc aceste lucruri, vrem sa le prezentam aici, nca o data, pe scurt, dinspre latura lor obiectiva si cea subi ectiva. 187 Sa facem sa cada lumina soarelui oblic, n diagonala, ntr-un vas cubic gol, asa nct peretele opus luminii, nu si fundul vasului, sa fie luminat; sa turnam apoi a pa n vas si imediat raportul luminii fata de acesta se va schimba. Lumina se retr age spre latura din care vine, iar o parte a fundului vasului este, de asemenea, luminata, n punctul n care lumina patrunde n mediul mai dens, ea se abate de la di rectia dreapta si pare frnta; tocmai de aceea, fenomenul a mai fost numit si fract ura?. Att despre experienta obiectiva. 188 La experienta subiectiva ajungem nsa n felul urmator. Sa ne situam cu ochiul n locul de unde vine lumina soarelui; sa privim tot n diagonala unul din peretii va sului, asa nct sa putem vedea perfect suprafata interioara, opusa a peretelui, n sc himb, sa nu vedem nimic din fundul vasului. Sa turnam apa n vas si atunci vom zar

i si o parte a fundului acestuia; totul se petrece n asa fel nct continua n linie dreapta; fundul vasului ni se pare ridicat, motiv nomenul subiectiv l desemnam cu numele de ridicare?. Alte aspecte bile n acest caz vor fi expuse mai trziu. 189 Daca enuntam acum acest fenomen n general, putem repeta ceea sus si anume ca relatia dintre

credem ca vederea pentru care fe cu totul remarca ce am aratat mai

78 J.W. Goethe obiecte este modificata, deplasata. 190 Cum nsa n prezenta expunere avem intentia sa separam fenomenele subiective de cele obiective, enuntam mai nti complet fenomenul subiectiv, declarnd ca se vadeste aici o deplasare a ceea ce este vazut sau a ceea ce trebuie vazut. 191 Ceea ce este vazut n chip nelimitat poate fi deplasat nsa, fara ca efectul sa poata fi remarcat de noi. Daca, dimpotriva, se deplaseaza ceea ce este vazut n mo d limitat, atunci avem unele indicatii ca se produce o modificare. Daca vrem dec i sa ne informam despre o asemenea schimbare a relatiei, va trebui sa ne oprim d e preferinta la deplasarea a ceea ce este vazut n mod limitat, la deplasarea imag inii. 192 Efectul acesta poate avea loc, nsa, n general, prin niste medii paralele; caci orice medii paralele deplaseaza obiectul, prezentndu-1 ochiului chiar pe o linie perpendiculara. Aceasta deplasare poate fi mai bine observata prin medii nepara lele. 193 Asemenea medii pot avea o forma perfect sferica, dar pot fi folosite si ca n iste lentile convexe ori concave. Noi nsine le utilizam pe acestea n experientele noastre. ntruct nsa nu numai ca deplaseaza imaginea de la locul ei, ci o si schimba n diferite moduri, folosim de preferinta medii ale caror suprafete nu snt paralel e, desi snt toate plane si anume, niste prisme ce au ca baza un triunghi si pe ca re le putem socoti si ca pe niste parti ale unei lentile; ele snt nsa deosebit de potrivite pentru experientele noastre, fiindca deplaseaza foarte puternic imagin ea de la locul ei, fara sa-i produca nsa o schimbare nsemnata a formei. 194 Ca sa ne organizam, de aici nainte, experientele cu ct mai multa exactitate si sa eliminam orice confuzie, ne oprim, mai nti, la niste experiente subiective Contributii la teoria culorilor 79 n care obiectul este vazut de observator printr-un mediu refractant. Dupa ce le v om fi tratat pe acestea, pe rnd, vor trebui sa urmeze, ntr-o ordine asemanatoare, experientele obiective. XII. Refractie fara fenomen cromatic 195 Refractia si poate manifesta efectul, fara sa se remarce vreun fenomen cromat ic. Ceea ce este vazut nelimitat, fie o suprafata lipsita de culoare, fie una si mplu colorata orict ar fi de deplasat prin refractie nu face sa apara totusi, n in terior, nici o culoare. Ne putem convinge de aceasta n diferite moduri. 196 Sa punem un cub de sticla pe o suprafata oarecare si sa privim perpendicular sau dintr-un unghi; suprafata pura va fi ridicata cu totul spre ochi, dar nu ap are nici o culoare. Daca privim printr-o prisma un cer pur cenusiu sau albastru, un perete curat alb sau colorat, partea suprafetei pe care o cuprindem cu ochii va fi complet deplasata fara ca, din aceasta cauza, sa remarcam fie si cel mai mic fenomen cromatic pe ea. XIII. Conditiile fenomenului cromatic 197 Daca n experientele si observatiile precedente am gasit lipsite de culoare to ate suprafetele pure, mari sau mici, n schimb, la marginile unde o astfel de supr afata contrasteaza cu un obiect mai luminos ori mai ntunecat, observam un fenomen cromatic. 198 Prin contactul dintre margine si suprafata, se nasc imagini. Ca atare, enunt am experienta principala astfel: ca sa apara 1. 80 J.W. Goethe un fenomen cromatic, trebuie sa fie deplasate niste imagini. 199 Ne punem n fata cea mai simpla imagine: un rotund luminos, pe un fond ntunecat

A. n cazul acestuia, are loc o deplasare, daca i extindem aparent marginile dinsp re centru spre exterior, marindu-l. Operatia se realizeaza prin orice lentila co nvexa si, n acest caz, vedem o margine albastra B. 200 Putem deplasa aparent spre interior circumferinta aceleiasi imagini, contrac tnd rondul si atunci marginile apar galbene C. Aceasta se face cu o lentila conca va, care nu trebuie sa fie nsa slefuita subtire cum snt lornietele obisnuite, ci t rebuie sa aiba oarecare masa. Ca sa se poata face nsa aceasta experienta odata cu aceea cu lentile convexe, sa se introduca n rotundul luminos, pe fond negru, un disc negru mai mic. Pentru ca daca marim discul negru, pe fond alb, cu ajutorul unei lentile convexe, are loc aceeasi operatie ca si cnd am micsora un rotund alb ; deoarece deplasam marginea neagra catre cea alba si vedem, ca atare, marginea colorata galbui odata cu cea albastra D. 201 Aceste doua fenomene, cel albastru si cel galben, se arata n cazul albului si deasupra lui. Ele capata, n masura n care se ntind peste negru, o lucire rosiatica . 202 Odata cu aceasta, snt enuntate fenomenele de baza ale oricarei aparitii croma tice cu ocazia refractiei; ele pot fi repetate, desigur, n diferite moduri, pot f i variate, crescute, micsorate, legate, complicate, ncurcate, putnd fi nsa readuse mereu la simplitatea lor primordiala. 203 Daca examinam acum operatia pe care am ntreprins-o, gasim ca, ntr-un caz, am d eplasat aparent marginea luminoasa spre cea ntunecata, n celalalt caz, marginea ntu necata spre cea luminoasa, ca am nlocuit-o pe una prin cealalta, ca am ndeprtat-o p e una, trecnd peste cealalta. Vom cauta sa dezvoltam, de aici nainte, treptat, toa te experientele. 204 Daca deplasam cu totul discul luminos de la locul sau, asa cum se poate real iza n special cu ajutorul unor prisme, el Contributii la teoria culorilor 81 este colorat n directia n care este miscat aparent si anume, dupa legile de mai su s. Sa privim printr-o prisma discul aflat n a, asa nct sa apara deplasat n b: margin ea superioara va aparea albastra si rosu-albastrie, dupa legea figurii B, iar ma rginea inferioara va aparea galbena si rosu-galbuie, dupa legea discului C. Fiin dca, n primul caz, imaginea luminoasa este deplasata peste marginea ntunecata, iar n celalalt caz, marginea ntunecata este mpinsa nauntru, peste imaginea luminoasa. A celasi lucru e valabil, daca deplasam aparent discul de la a la c, de la a la d si tot asa, n ntreg cercul. 205 Modul n care se comporta efectul simplu este acelasi n care se comporta si cel compus. Sa privim prin prisma orizontala ab spre un disc alb, aflat n spatele ei , la oarecare de partare; discul va fi ridicat catre f si va fi colorat potrivit legii de mai sus. Sa dam la o parte prisma si sa privim aceeasi imagine pe vert icala cd: ea va aparea n h, fiind colorata conform aceleiasi legi. Sa punem acum cele doua prisme una peste alta; discul apare, potrivit unei legi naturale gener ale, deplasat n diagonala, asa cum atrage dupa sine directia eg. 206 Daca sntem foarte atenti la aceste margini cromatice opuse ale discului, desc operim ca ele apar numai n directia miscarilor aparente. O imagine rotunda ne las a ntructva n nesiguranta, n ce priveste acest raport una patrata, dimpotriva, ne inf ormeaza cu claritate. 207 Imaginea patratica a, deplasata n directia ab sau ad, nu prezinta pe laturile paralele cu directia nici o culoare; din contra, n directia sa, ntruct patratul se misca pe propria lui diagonala, toate limitele imaginii apar colorate. 208 Se confirma aici, asadar, enuntul de mai sus (203 si urmatoarele) cum ca o i magine trebuie sa fie deplasata asa fel nct marginea ei luminoasa sa fie mpinsa apa rent peste cea n tunecata, iar aceasta peste cea luminoasa; imaginea sa fie depla sata aparent peste limita sa, iar limita peste imagine. Daca marginile drepte al e unei imagini se misca prin refractie continuu, 82 J.W. Goethe asa nct strabat drumul doar alaturi si nu unele peste altele, atunci nu se nasc ni ci un fel de culori, chiar daca s-ar continua la infinit.

XIV. Conditii n care fenomenul cromatic creste 209 Am vazut, n cele de mai sus, ca orice fenomen cromatic se sprijina, cu ocazia refractiei, pe deplasarea marginii unei imagini catre imaginea nsisi ori peste f ond, pe mpingerea imaginii oarecum peste ea nsasi sau peste fond. Fenomenul cromat ic se arata ntr-o si mai mare masura, la o deplasare sporita a imaginii si anume n experimentele subiective, asupra carora mai ntrziem nca n urmatoarele conditii: 210 Mai nti, cnd ochiul ia o directie mai oblica fata de niste medii paralele. n al doilea rnd, cnd mediul nceteaza sa mai fie paralel si formeaza un unghi mai mul t sau mai putin ascutit. n al treilea rnd, prin dimensiunea sporita a mediului: fie ca niste medii paralele si sporesc volumul, fie ca se nmultesc gradele unghiului ascutit n asa fel, totusi , nct sa nu devina un unghi drept. n al patrulea rnd, prin ndepartarea ochiului, prevazut cu mijloace refractante, de imaginea ce trebuie deplasata. n al cincilea rnd, printr-o proprietate chimica ce poate fi transmisa sticlei si s porita nauntrul ei. 211 Cea mai mare deplasare a imaginii, fara ca forma sa-i fie schimbata n mod semnificativ, o producem nsa prin prisme; aceasta este si cauza pentru care feno menul cromatic poate fi realizat foarte puternic prin niste sticle astfel alcatu ite. Nu ne vom lasa totusi orbiti, n utilizarea lor, de acele fenomene admirabile , ci vom pastra mai degraba n minte, linistiti, ncepuContributii la teoria culorilor 83 turile simple stabilite mai sus. 212 Culoarea care precede, la deplasarea unei imagini, este totdeauna cea mai la ta si noi o numim bordura: culoarea care ramne la limita este cea mai ngusta si i s punem margine. 213 Daca deplasam o limita ntunecata spre partea luminoasa, atunci bordura galben a, mai lata, trece nainte, iar marginea mai ngusta rosu-galbuie urmeaza mpreuna cu limita. Daca de plasam o limita luminoasa catre partea ntunecata, atunci bordura mai lata, violet a, premerge si ei i urmeaza marginea mai ngusta, albastra. 214 Daca imaginea e mare, mijlocul acesteia ramne necolorat. Mijlocul trebuie con siderat ca o suprafata nelimitata, care este deplasata, dar nu schimbata. Daca e ste nsa att de ngust nct, n cele patru conditii de mai sus, bordura galbena poate ajun ge la marginea albastra, mijlocul este complet acoperit de culori. Sa facem acea sta experienta cu o dunga alba pe un fond negru; deasupra ei, n curnd, extremele s e vor reuni si vor produce verdele. Vedem atunci urmatoarea serie de culori: rosu-galbui galben verde albastru rosu-albastrui. 215 Daca aplicam o dunga neagra pe o hrtie alba, atunci bordura violeta se va ntin de pe deasupra si va atinge marginea rosu-galbuie. Aici, negrul intermediar va f i anulat, ntocmai ca mai nainte albul ce se afla la mijloc si, n locul sau, va apar ea un rosu pur, splendid, pe care 1-am desemnat cu numele de purpuriu. De aici na inte, seria cromatica este urmatoarea: albastru rosu-albastrui purpuriu rosu-galbui galben. 84 J.W. Goethe 216 Putin cte putin, galbenul si albastrul pot sa se suprapuna, n primul caz (214) , n asa fel nct cele doua culori se unesc cu totul si imaginea cromatica apare astf el: rosu-galbui verde

rosu-albastriu. n al doilea caz (215), n conditii similare, vedem doar: albastru purpuriu galben fenomen care apare cel mai frumos la vergelele ferestrei, atunci cnd au drept fun dal un cer cenusiu. 217 Nu trebuie sa pierdem din vedere, n toate aceste mprejurari, ca fenomenul nu trebuie privit niciodata ca fiind ncheiat, ci mereu ca unul n devenire, n creste re, si determinabil n multe sensuri. De aceea, chiar si n cazul negarii celor cinc i conditii de mai sus (210), fenomenul scade treptat si, n cele din urma, dispare cu totul. XV. Deducerea fenomenelor aratate 218 nainte de a trece mai departe, trebuie sa deducem sau, daca vreti, sa explica m fenomenele relativ simple, pe care le-am amintit la nceput, din sau prin cele s puse mai sus, pentru ca iubitorului naturii sa i se dea o ntelegere clara n privin ta fenomenelor urmatoare, care snt mai complicate. 219 Sa ne amintim, nainte de toate, ca circulam n domeniul imaginilor. n ce privest e vederea, ceea ce observam de preferinta este mereu ceea ce e vazut n chip limit at iar n cazul de fata, pentru ca vorbim despre fenomenul cromatic cu prilejul re fractiei, intra n discutie doar ceea ce e vazut n mod Contributii la teoria culorilor 85 limitat, adica numai imaginea. 220 Putem mparti imaginile, ndeosebi pentru expunerile noastre despre culori, n ima gini primare si secundare. Expresiile nsesi arata ce ntelegem prin aceasta, iar ce le ce urmeaza vor face sensul pe care li-1 acordam si mai clar. 221 Putem considera, mai nti, imaginile primare ca originare, ca niste imagini pro vocate n ochiul nostru de obiectul prezent si care ne asigura de existenta lui re ala. Putem opune acestora imaginile secundare ca pe niste imagini deduse, pe car e le pastram n ochi atunci cnd obiectul este ndepartat, acele imagini iluzorii si c ontraimagini pe care le-am discutat amanuntit n teoria culorilor fiziologice. 222 n al doilea rnd, putem considera imaginile primare si ca pe niste imagini dire cte, care ajung n ochiul nostru, ca si cele originare, n chip nemijlocit, de la ob iect. Le putem opune acestora pe cele secundare, ca pe niste imagini indirecte, ce ne snt transmise de o suprafata reflectanta, de la a doua mna. Acestea snt imagi nile catoptrice, care pot deveni, n anumite cazuri, si imagini duble. 223 Cnd corpul care oglindeste este transparent si are doua suprafete paralele, u na n spatele celeilalte, ne poate ajunge n ochi cte o imagine de la fiecare suprafa ta si, n felul acesta, se nasc imagini duble n masura n care cea de deasupra nu o a copera cu totul pe cea de dedesubt, cum se ntmpla de multe ori. Sa tinem o carte de joc, aproape, n fata unei oglinzi. Vom vedea aparnd, mai nti, im aginea vie, puternica a cartii de joc att numai ca marginea ntregului, ca si a ori carei imagini speciale aflate pe el, vor fi garnisite de o bordura care este ncep utul celei de a doua imagini. Acest efect este si el diferit la diverse oglinzi, n functie de deosebirile de grosime a sticlei si de accidentele aparute pe ea la lustruire. Daca ne asezam n fata unei oglinzi mbracati cu o vesta alba deasupra u nor vesminte negre, atunci bordura apare foarte puternica, cu care ocazie se pot recunoaste clar, pe postavul ntunecat, si marginile duble 86 J.W. Goethe ale nasturilor de metal. 224 Cine s-a familiarizat deja cu experimentele indicate de noi mai nainte (80) s e va orienta si aici mai usor. Vergelele de la ferestre, reflectate de placile d e sticla, se vad duble, putndu-se separa n fata ochilor, n cazul unei grosimi mai m ari a placii si al unui unghi de reflectare marit. La fel. un vas plin cu apa. a vnd fundul plan si reflectant, ne prezinta obiectele pe care i le punem dinainte duble si, dupa mprejurari, mai mult sau mai putin separate ntre ele; este de obser vat, n legatura cu aceasta, ca acolo unde cele doua imagini se suprapun, se naste de fapt imaginea cu totul vie; n schimb, acolo unde se despart si devin duble, s

e ivesc niste imagini slabe, stravezii si fantomatice. 225 Daca vrem sa stim care este imaginea de dedesubt si care de deasupra, sa fol osim niste medii colorate, deoarece o imagine luminoasa, reflectata de suprafata de dedesubt, are culoarea mediului, pe cnd cea reflectata de aceea de deasupra a re culoarea provocata. Cu imaginile ntunecate, lucrurile se petrec invers; de ace ea, se pot utiliza si aici foarte bine placi negre si albe. Va fi din nou surpri nzator ct de lesne permit imaginile duble sa li se transmita culoarea si ct de uso r o provoaca. 226 Putem considera, n al treilea rnd, imaginile primare si ca imagini principale si sa le alaturam oarecum pe cele secundare ca imagini anexe. O asemenea imagine anexa este un fel de imagine dubla, numai ca nu se poate separa de imaginea pri ncipala, desi tinde mereu sa se departeze de ea. Despre astfel de imagini este v orba n fenomenele prismatice. 227 Ceea ce este vazut nelimitat prin refractie nu prezinta nici un fenomen croma tic (195). Ceea ce este vazut trebuie sa fie limitat, sa aiba o granita. Se cere de aceea o imagine; aceasta este deplasata prin refractie, nsa nu pe deplin, nu n mod pur si net, ci imperfect, asa nct se naste o imagine anexa. 228 n cazul oricarui fenomen natural, dar mai ales n cazul unuia important, neobis nuit, nu trebuie sa ne oprim, nu trebuie Contributii la teoria culorilor 87 sa ne fixam asupra lui. sa ne atasam de el si sa-1 consideram n mod izolat, ci sa privim de jur mprejur ntreaga natura, ca sa vedem unde mai apare ceva similar, ce va nrudit; pentru ca numai prin asocierea a ceea ce este nrudit se naste, pe ncetul , o totalitate, care se exprima singura, fara sa mai necesite vreo alta explicat ie. 229 Ne amintim aici, asadar, ca n anumite cazuri, refractia produce imagini duble incontestabile, cum se ntmpla cu asa numitul cristal islandez. Asemenea imagini d uble apar nsa si la refractia prin cristale mari de stnca si prin altele: fenomene care nu snt studiate ndeajuns. 230 ntruct nsa, n cazul mentionat (227), nu este vorba de imagini duble, ci de imagi ni anexa, sa ne aducem aminte de un fenomen expus de noi, dar nu pe deplin expli cat. Sa ne amintim de experienta mai veche, potrivit careia o imagine luminoasa pe un fundal ntunecat si o imagine ntunecata pe un fundal luminos se afla, chiar d in faza de intentie, ntr-un fel de conflict pe retina noastra (16). n acest caz, c eea ce este luminos apare mai mare, ceea ce e ntunecat apare mai mic. 231 Observnd mai atent acest fenomen, se poate remarca faptul ca imaginile nu apa r net decupate pe fundal, ci cu un fel de margine cenusie, oarecum colorata, cu o imagine anexa. Daca niste imagini produc asemenea efecte n ochiul care le vede direct ce se va ntmpla cnd se interpune un mediu dens? Nu numai ceea ce ne apare vi u, n sensul cel mai nalt, produce si suporta efecte, ci si tot ceea ce ntretine un raport succesiv oarecare exercita un raport succesiv si anume, deseori, ntr-o foa rte mare masura. 232 Asadar, cnd refractia actioneaza asupra unei imagini, se naste o imagine anex a la cea principala; se pare ca imaginea adevarata ramne oarecum n urma, opunndu-se ntr-un fel deplasarii. n schimb, o imagine anexa avanseaza n directia n care imagin ea este miscata prin refractie, pe deasupra ei nsasi si peste fundal si anume, ma i ngusta ori mai lata. cum s-a 88 J.W. Goethe explicat deja mai sus (212-216). 233 Am observat, de asemenea (224), ca imaginile duble apar ca niste imagini njum atatite, ca un fel de spectru transparent dupa cum umbrele duble trebuie sa se p rezinte, de fiecare data, ca niste penumbre. Acestea accepta usor culoarea si o si produc repede (69). Cele pe care le-am amintit mai nti, de asemenea (80). Aceea si situatie intervine si la imaginile anexa, care nu se separa de imaginea princ ipala, dar apar ntr-nsa si ca niste imagini njumatatite; din aceasta cauza, pot apa rea att de repede, de usor si de energic colorate. 234 Ne putem convinge n mai multe feluri ca fenomenul coloristic prismatic este o imagine anexa. Ea se naste exact n forma imaginii principale. Fie ca aceasta est

e dreapta sau delimitata arcuit, n zig-zag ori valurita, imaginea anexa pastreaza exact conturul imaginii principale. 235 Nu numai forma imaginii adevarate, ci si alte determinari ale acesteia se tr ansmit nsa imaginii anexa. Daca imaginea principala apare net decupata pe fundal, asa cum este albul pe negru, atunci imaginea anexa apare de asemenea cu energia sa maxima. Este vie, clara si puternica. Ea atinge nsa culmea puterii atunci cnd o imagine luminoasa se prezinta pe un fond ntunecat, situatie pentru care se pot face diverse dispozitive. 236 Daca imaginea principala se distinge nsa slab de fundal, cum se ntmpla cu imagi nile cenusii fata de negru si de alb, ori chiar ntre ele, atunci si imaginea anex a este slaba; n cazul unei diferente mici ntre nuante, ea poate deveni aproape neo bservabila. 237 Astfel, este deosebit de curios, apoi, ceea ce se observa la imaginile color ate, pe un fond luminos, ntunecat sau colorat. Se naste aici o asociere a culorii imaginii anexa cu aceea a imaginii principale, aparnd n consecinta o culoare comp usa, fie favorizata de coincidenta, fie degenerata prin contrast. 238 Caracteristica imaginii duble si a imaginii anexa este, n general, semitransp arenta. Sa ne nchipuim de aceea naunContributii la teoria culorilor 89 trul unui mediu transparent, a carui aptitudine interna de a deveni doar semitra nsparent, doar straveziu, a fost deja expusa mai sus; sa ne nchipuim n interiorul acestuia o imagine iluzorie semitransparenta si atunci o vom semnala imediat ca pe o imagine tulbure. 239 n felul acesta, culorile ce apar cu ocazia refractiei pot fi deduse foarte co nvenabil din teoria mediilor tulburi. Caci acolo unde bordura ce avanseaza a ima ginii anexa tulbure se ntinde dinspre locul ntunecat peste ceea ce este luminos, a pare galbenul; invers, acolo unde o limita luminoasa se ntinde peste partea ntunec ata dimprejur, apare albastrul (150, 151). 240 Culoarea care avanseaza este ntotdeauna cea mai lata. Astfel, culoarea galben a se extinde peste lumina cu o bordura lata; acolo unde se nvecineaza nsa cu parte a ntunecata, apare, conform teoriei intensificarii si umbririi, rosul-galbui, ca o margine mai ngusta. 241 De partea opusa, albastrul dens se mentine la granita; n schimb, bordura ce a vanseaza, raspndita ca o usoara tulburare peste negru, ne face sa vedem culoarea violeta, exact potrivit acelorasi conditii pe care le-am citat mai sus, la teori a despre mediile tulburi, conditii care se vor dovedi pe viitor, n numeroase alte cazuri, la fel de eficiente. 242 Deoarece o deductie cum este aceea de fata trebuie sa se justifice, de fapt, n fata viziunii intuitive a cercetatorului, cerem fiecaruia sa ia cunostinta de tot ce s-a expus pna aici, nu ntr-un chip superficial, ci ntr-unul fundamental. Aic i nu propunem semne sau litere arbitrare, ori tot ce ne-ar mai conveni, n locul f enomenelor, aici nu snt transmise expresii ce se pot repeta de sute de ori, fara sa gndim sau sa facem pe cineva sa gndeasca; dimpotriva, este vorba de fenomene pe care trebuie sa le avem prezente n fata ochilor trupului si ai spiritului, ca sa le putem dezvolta cu claritate, pentru noi si pentru altii, originea si proveni enta. 90 J.W. Goethe XVI. Diminuarea fenomenului cromatic 243 ntruct cele cinci conditii prealabile (210), n care fenomenul cromatic sporeste , pot fi nsusite doar ntorcndu-ne, ca sa ntelegem usor si sa provocam diminuarea fen omenului, ar mai trebui sa descriem pe scurt si sa lamurim pna la capat ce anume percepe ochiul cu acest prilej. 244 n punctul cel mai nalt al suprapunerii marginilor opuse, culorile apar dupa cu m urmeaza (216): rosu-galbui albastru verde purpuriu rosu-albastriu galben. 245 n cazul unei suprapuneri mai reduse, fenomenul se prezinta astfel (214, 2

15): rosu-galbui albastru galben rosu-albastrui verde purpuriu albastru rosu-galbui rosu-albastrui galben. Aici imaginile apar nca, asadar, complet colorate; dar aceste serii nu trebuie pr ivite ca originare sau dezvoltndu-se constant unele din altele, n siruri de trepte si sub forma de scara; ele pot si trebuie sa fie mai degraba descompuse n elemen tele lor, cu care ocazie le cunoastem mai bine natura si proprietatile. 246 Aceste elemente snt nsa (199, 200, 201): rosu-galbui albastru galben rosu-albastriu alb negru albastru rosu-galbui rosu-albastriu galben. Reapare acum, n mijlocul fenomenului, imaginea principaContributii la teoria culorilor 91 la, care fusese pna aici complet acoperita si oarecum pierduta; ea si afirma drept urile, facndu-ne sa recunoastem integral natura secundara a imaginilor anexa, car e se prezinta sub forma de margini si borduri. 247 Depinde de noi sa facem aceste margini si borduri sa devina ct ne place d e nguste, ori chiar sa mai pastram refractia, fara ca din aceasta cauza sa apara la limita o culoare. Asadar, nu facem sa treaca fenomenul cromatic, dezvoltat suficient pna acum, drep t unul originar; dimpotriva, noi 1-am redus la unul mai vechi si mai simplu, pe care 1-am dedus din fenomenul originar al luminii si al ntunericului, mijlocit pr in acel caracter tulbure, n legatura cu teoria imaginilor secundare. Astfel narmat i, vom expune, n cele din urma, detaliat, fenomenele ce produc imagini cenusii si colorate, deplasate prin refractie, ncheind odata cu aceasta sectiunea fenomenel or subiective. XVII. Imagini cenusii, deplasate prin refractie 248 Pna aici, am privit prin prisma numai imagini negre si albe, pe un fundal con trastant, deoarece marginile si bordurile cromatice se prezinta pe ele cel mai l impede. Repetam acum acele experiente cu niste imagini cenusii si aflam, din nou , efectele cunoscute. 249 Daca am numit negrul reprezentantul ntunericului si albul reprezentantul lumin ii (18), putem spune ca cenusiul reprezinta penumbra, care participa mai mult sa u mai putin la lumina ca si la ntuneric, stnd deci la mijloc, ntre ele (36). Pentru scopul nostru actual, reamintim urmatoarele fenomene. 250 Imaginile cenusii apar mai luminoase pe un fundal negru dect pe unul alb (33) ; n asemenea cazuri, ele apar, ca un 92 J.W. Goethe obiect luminos pe negru, mai mari iar ca unul ntunecat pe alb, mai mici (16). 251 Cu ct cenusiul este mai nchis, cu att apare ca o imagine mai slaba pe negru si ca o imagine mai puternica pe alb, si invers; de aceea, griul nchis produce pe ne gru doar niste imagini anexa slabe si pe alb, niste imagini puternice; griul des chis da, pe alb, imagini anexa slabe, iar pe negru, mai puternice. 252 Pe un fond negru, cenusiul ne va arata, prin prisma, fenomenele pe care le-a m obtinut pna acum cu alb pe negru; potrivit aceleiasi reguli, marginile snt color ate si doar bordurile se prezinta mai slabe. Daca punem cenusiul peste alb, vede m exact aceleasi margini si borduri ce s-au produs cnd am privit prin prisma negr ul pe alb. 253 Plasate gradat una lnga alta, diferite nuante de gri vor nfatisa ori numai alb astru si violet, ori numai rosu si galben la margini dupa cum o situam pe cea ma i ntunecata deasupra sau dedesubt. 254 O serie de nuante cenusii, asezate orizontal una lnga alta, se coloreaza, pot rivit regulilor cunoscute, dupa cum se lovesc sus sau jos, de o suprafata neagra

sau alba. 255 Pe plansa destinata acestui capitol, ce trebuie marita de catre fiecare iubi tor al naturii, pentru propria aparatura, se pot observa dintr-o privire aceste fenomene produse prin prisma. 256 Este nsa extrem de importanta observarea si studierea unei imagini cenusii ca re este introdusa ntre o suprafata neagra si una alba, n asa fel nct linia separatoa re strabate vertical imaginea. 257 n cazul acestei imagini gri, culorile vor aparea opuse pe o linie dupa regula cunoscuta, dar conform raporturilor diferite dintre ce este luminos si ce este n tunecat. Caci ntruct griul apare luminos fata de negru, el are sus rosu si galben, iar jos, albastru si violet. n masura n care se comporta ca ntunecat fata de alb, vedem sus marginea albastra si violeta si, dimpotriva, jos, rosie si galbena. Ac easta observatie va fi foarContributii la teoria culorilor 93 te importanta pentru sectiunea urmatoare. XVIII. Imagini colorate, deplasate prin refractie 258 O suprafata mare, colorata, prezinta n interiorul ei o culoare prismatica oar ecare ca si o suprafata neagra, alba sau gri; ar trebui deci ca pe ea sa alterne ze, ntmplator sau intentionat, aspectul luminos cu cel ntunecat. Trebuie organizate deci numai observatii printr-o prisma si n cazul suprafetelor colorate, n masura n care ele snt separate printr-o margine de o alta suprafata diferit colorata; e v orba, asadar, tot de observatii asupra unor imagini colorate. 259 Toate culorile, indiferent de ce gen, concorda cu cenusiul prin faptul ca ap ar mai ntunecate dect albul si mai luminoase dect negrul. Acest caracter umbros al culorii (sk?e???) a fost indicat anterior (69) si va deveni din ce n ce mai impor tant pentru noi. Daca plasam asadar, mai nti, niste imagini colorate pe suprafete negre si albe si le privim printr-o prisma, vom afla din nou tot ce am observat si la suprafetele cenusii. 260 Daca deplasam o imagine colorata, apare o imagine anexa, ca si n cazul imagin ilor necolorate si dupa aceleasi legi. n ce priveste culoarea, aceasta si pastreaza natura de origine, opernd pe de o part e ca un albastru si rosu-albastriu, iar pe partea opusa, ca un galben si rosu-ga lbui. Trebuie, ca atare, sa intervina situatia ca acea culoare iluzorie a margin ii si a bordurii sa fie omogena cu culoarea reala a unei imagini cromatice; se p oate nsa ca, ntr-un alt caz, imaginea colorata cu un pigment sa fie eterogena fata de marginea si bordura ce apar. n primul caz imaginea aparenta sau iluzorie se i dentifica cu cea adevarata, parnd s-o mareasca; n al doilea caz, dimpotriva, imagi nea adevarata poate fi facuta impura, neclara si micso94 J.W. Goethe rata de imaginea aparenta. Vom parcurge cazurile n care aceste efecte se vadesc n modul cel mai curios. 261 Sa ne asezam n fata panoul pregatit pentru aceste experiente si sa privim pri n prisma, n modul obisnuit, patratul rosu alaturi de cel albastru, pe fond negru; deoarece ambele culori snt mai deschise dect fondul, vor aparea la amndoua, att sus ct si jos, margini si borduri colorate asemanatoare numai ca ele nu vor fi de nda ta clare pentru ochiul observatorului. 262 Fata de negru, rosul este, relativ, mult mai luminos dect albastrul. Culorile marginilor vor aparea deci la rosu mai puternice dect la albastru, care actionea za aici ca un gri nchis culoare putin diferita de negru (251). 263 Marginea rosie superioara va coincide cu culoarea de cinabru a patratului si astfel patratul rosu va aparea putin marit n partea de sus; bordura galbena, car e se ndreapta n jos, da nsa suprafetei rosii doar o mai mare stralucire si poate fi remarcata numai la o atentie marita. 264 Dimpotriva, marginea rosie si bordura galbena snt eterogene fata de patratul albastru; se va naste, asadar, la margine, o culoare rosie murdara, iar pe parte a dinauntru a patratului, o culoare verde murdara; n felul acesta, patratul albas tru va parea, la o privire fugara, ca pierde pe aceasta parte. 265 La limita inferioara a celor doua patrate, vor aparea o margine albastra si

o bordura violeta, producnd efectul contrar. Caci marginea albastra, fiind eterog ena fata de suprafata de culoarea cinabrului, va murdari rosul-galbui, dnd naster e unui fel de verde, asa nct rosul apare micsorat pe aceasta parte si mpins n sus, i ar bordura violeta dinspre negru de abia poate fi observata. 266 Marginea albastra aparenta se va identifica, din contra, cu suprafata albast ra si nu numai ca nu-i va rapi nimic, ci mai degraba i va darui; n aceasta mprejura re, suprafata albastra va fi aparent marita si datorita bordurii violete nvecinat e, parnd ca este mpinsa n jos. Contributii la teoria culorilor 95 267 Actiunea marginilor omogene si eterogene, asa cum am descris-o acum n mod exa ct, este att de puternica si de ciudata, nct, la prima vedere, pentru un privitor s uperficial, ambele patrate par sa fie mpinse din pozitia lor orizontala reciproca si deplasate n sens contrar rosul n sus, albastrul n jos. Nimeni nu se va lasa nsel at totusi de un asemenea efect aparent, daca este deprins sa observe lucrurile nt r-o anumita succesiune, sa lege experientele ntre ele si sa le deduca separat. 268 O viziune exacta a acestui fenomen este usurata nsa de faptul ca snt necesare anumite conditii precise, ba chiar de scrupulozitate, pentru ca aceasta iluzie s a aiba loc. Trebuie sa ne procuram pentru patratul rosu o hrtie colorata foarte s aturata cu cinabru ori cu cel mai bun miniu, iar pentru patratul albastru, una c olorata cu indigo. Atunci, marginea prismatica albastra si rosie se uneste imper ceptibil, acolo unde este de acelasi gen cu imaginea; unde este eterogena, margi nea respectiva murdareste culoarea patratului, fara sa produca o culoare interme diara prea clara. Rosul patratului nu trebuie sa bata prea mult n galben, fiindca altminteri marginea aparenta, de un rosu nchis, devine sus prea marcata; pe de a lta parte, rosul trebuie sa aiba destul galben, altminteri schimbarea produsa de bordura galbena devine prea limpede. Albastrul nu trebuie sa fie deschis, altmi nteri marginea rosie devine vizibila, iar bordura galbena da la iveala un verde prea evident si nu mai putem considera sau pretinde ca bordura violeta inferioar a este forma deplasata a unui patrat albastru deschis. 269 Despre toate acestea va fi vorba mai departe, n chip amanuntit, cnd vom trata despre aparatura necesara acestei sectiuni. E nevoie ca fiecare cercetator al na turii sa-si pregateasca singur panourile, ca sa poata realiza aceasta mica scama torie si sa se convinga, cu acest prilej, ca pna si marginile colorate nu pot sca pa unei atentii agere. 270 Cu toate acestea, diferite alte combinatii asa cum le prezinta plansa noastr a snt pe deplin potrivite sa faca sa dis96 J.W. Goethe para din mintea oricarui om atent toate ndoielile asupra acestui punct. 271 Sa examinam, din contra, un patrat alb, pus alaturi de cel albastru pe un fo nd negru si atunci marginile opuse ale celui alb (care l nlocuieste aici pe cel ro su) vor aparea cu maxima lor energie. La acesta, marginea rosie se ntinde n sus ap roape si mai mult dect la patratul rosu, peste linia orizontala a celui albastru; marginea albastra inferioara este vizibila nsa la patratul alb n toata frumusetea ei; dimpotriva, aceasta margine se pierde n patratul albastru, prin identificare . Bordura violeta ce apare n partea de jos este mult mai clara la patratul alb de ct la cel albastru. 272 Sa comparam acum perechile de patrate amintite, suprapuse cu grija, cel rosu cu cel alb, cele doua patrate albastre ntre ele, cel albastru cu cel rosu si cel albastru cu cel alb si atunci se vor vedea limpede raporturile acestor suprafet e cu marginile si cu bordurile lor colorate. 273 Marginile si relatiile lor cu imaginile colorate apar si mai izbitoare, daca privim patratele colorate si pe cel negru, pe un fond alb. Pentru ca aici iluzi a este complet eliminata si efectele marginilor snt la fel de vizibile pe ct le-am putut observa indiferent n care alt caz. Sa privim, mai nti, prin prisma, patratul albastru si pe cel rosu. La amndoua, marginea albastra apare acum sus. Fiind de acelasi gen cu imaginea albastra, ea se uneste cu aceasta, parnd s-o nalte numai c a marginea colorata albastru deschis se micsoreaza prea mult n partea de sus. Ace easi margine albastra superioara este acum eterogena fata de patratul rosu; ea e

ste continuta n efectul contrar si de abia vizibila. Pe de alta parte, bordura vi oleta, unita cu rosul-galbui al imaginii, realizeaza o culoare de floare de pier sic. 274 Daca, din pricina aratata, marginile superioare ale acestor patrate nu apar orizontale, cele inferioare apar cu att mai asemanatoare, ntruct ambele culori, ros ul si albastrul, snt mai ntunecate, comparate cu albul, dect erau luminoase n compaContributii la teoria culorilor 97 ratie cu negrul (adevar valabil mai ales despre ultima), se iveste foarte clar, sub amndoua, marginea rosie cu bordura ei galbena. Aceasta margine se arata n toat a frumusetea ei sub imaginea rosu-galbuie, iar sub cea albastru-nchis, aproape as a cum aparea sub imaginea neagra; faptul se poate observa, daca facem din nou o comparatie ntre imaginile suprapuse si marginile si bordurile lor. 275 Ca sa dam cea mai mare varietate si limpezime acestor experiente, patratele de diverse culori snt asezate asa fel n mijlocul plansei, nct granita dintre negru s i alb trece vertical prin ele. Conform regulilor ce ne snt acum suficient de cuno scute, n general, si mai ales n cazul imaginilor cromatice, le vom vedea colorate n doua feluri, la fiecare margine, iar patratele vor aparea rupte n doua si deplas ate n sus si n jos. Ne amintim, cu acest prilej, de imaginea cenusie observata de asemenea la frontiera dintre negru si alb (237). 276 ntruct fenomenul pe care 1-am vazut mai nainte, pna la iluzie, la un patrat rosu si albastru, pe fond negru adica mpingerea n sus si n jos a doua imagini diferit c olorate devine vizibil aici la cele doua jumatati ale uneia si aceleiasi imagini , aparitia aceasta ne trimite din nou la marginile colorate, la bordurile lor si la efectele naturii lor de acelasi gen si eterogene, asa cum se comporta ea fat a de imaginile la care are loc fenomenul. Las n seama observatorilor sa compare ei nsisi nuantele variate ale patratelor col orate, plasate jumatate pe negru, jumatate pe alb; mai observ doar deformarea ap arenta paradoxala, atta vreme ct rosul si galbenul par trase, pe negru, n sus, iar pe alb, n jos albastrul, pe negru, pare tras n jos si, pe alb, n sus aspecte ce snt totusi conforme cu ceea ce am tratat pna aici n chip detaliat. 277 Observatorul sa-si aseze acum panoul n fata, asa nct patratele mentionate mai s us, aflate la granita dintre negru si alb, sa se gaseasca ntr-o serie orizontala si, totodata, partea 98 J.W. Goethe neagra sa fie deasupra, iar cea alba, dedesubt. Sa se uite prin prisma la acele patrate si va observa ca patratul rosu cstiga prin adaugirea a doua margini rosii ; daca va fi si mai atent, va vedea bordura galbena pe imaginea rosie, iar bordu ra galbena inferioara, dinspre alb, va deveni cu totul clara. 278 La patratul galben, sus, marginea rosie este foarte vizibila, deoarece galbe nul se distinge suficient, fiind luminos, fata de negru. Bordura galbena se iden tifica cu suprafata galbena, numai ca aceasta devine astfel ceva mai frumoasa; m arginea inferioara prezinta doar putin rosu, ntruct galbenul deschis nu contrastea za ndeajuns cu albul. Bordura galbena inferioara este nsa destul de limpede. 279 Marginea rosie superioara a patratului albastru este, dimpotriva, abia vizib ila; bordura galbena da la iveala, spre partea de jos a imaginii, un verde murda r; marginea rosie inferioara si bordura galbena se prezinta n culori vii. 280 Daca, n aceste cazuri, observam ca imaginea rosie pare sa cstige un adaos de a mbele parti, iar cea de un albastru nchis pare sa piarda cel putin de o parte, vo m putea constata fenomenul invers, daca ntoarcem cartonul, asa nct partea alba sa s e afle sus, iar cea neagra jos. 281 Caci daca marginile si bordurile de acelasi gen, la patratul albastru, apar de aici nainte sus si jos, ele par marite, ba chiar o parte a imaginilor nsesi par mai frumos colorate si numai o observatie atenta ne va ajuta sa distingem margi nile si bordurile de culoarea suprafetei nsasi. 282 Din contra, n aceasta pozitie a panoului, galbenul si rosul snt limitate de ma rginile eterogene si efectul culorii locale este stirbit. Marginea albastra supe rioara este, la ambele, aproape complet invizibila. Bordura violeta se nfatiseaza ca o frumoasa floare de piersic pe imaginea rosie si ca una foarte palida, pe c

ea galbena; ambele margini inferioare snt verzi: un verde murdar la cea rosie, un ul viu la cea galbena; bordura violeta se observa putin sub cea rosie, fiind mai vizibila sub cea Contributii la teoria culorilor 99 galbena. 283 Orice iubitor al naturii sa-si faca o datorie din cunoasterea exacta a tutur or fenomenelor expuse si sa nu considere plictisitoare trecerea unui singur feno men prin attea circumstante conditionate. ntr-adevar, aceste experiente se pot mul tiplica la infinit, prin imagini de diferite culori, asezate pe sau ntre niste su prafete divers colorate. n toate mprejurarile nsa, va fi limpede pentru orice perso ana atenta ca patratele colorate, puse alaturi, apar deplasate prin prisma, numa i pentru ca se produce o iluzie prin adaugarea de margini de acelasi gen si eter ogene. Sntem capabili s-o ndepartam doar cnd avem suficienta rabdare sa facem un si r de experiente, una dupa alta, si sa le demonstram concordanta. n cele ce urmeaza, va deveni mai limpede din ce cauza am prezentat tocmai n acest fel si att de amanuntit experientele de mai sus, cu imagini colorate, experiente ce puteau fi nfatisate n mai multe moduri. ntr-adevar, fenomenele amintite nu erau ignorate mai demult, nsa erau gresit ntelese si de aceea a trebuit sa le dezvoltam ntr-un mod exact, pentru a usura o viitoare expunere istorica. 284 n ncheiere, vrem sa indicam iubitorilor naturii un dispozitiv prin care aceste fenomene pot fi vazute dintr-o data si chiar n maxima lor stralucire. Sa se taie dintr-un carton cinci patrate alaturate, mari cam de un tol, perfect egale, exact pe o linie orizontala. Sa se puna n spatele cartonului cinci bucati de sticla colorata, n ordinea cunoscuta: portocaliu, galben, verde, albastru, vio let. Sa se fixeze acest panou ntr-o deschidere a camerei obscure, asa nct sa se poa ta vedea prin ea cerul luminos sau sa luceasca pe ea soarele si vom vedea n fata imagini deosebit de puternice. Sa se priveasca aceste imagini prin prisma si sa se observe fenomenele deja cunoscute prin experientele cu imagini vopsite: margi nile si bordurile partial favorizante, partial stirbitoare, precum si deplasarea iluzorie a imaginilor colorate specific de 100 J.W. Goethe pe linia orizontala, realizata n acest fel. Ceea ce va vedea aici observatorul rezulta suficient din cele deduse anterior; c a atare, nici nu le vom mai detalia din nou cu att mai putin cu ct vom mai gasi de numeroase ori prilejul sa revenim asupra acestor fenomene. XIX. Acromazie si hipercromazie 285 n epoca mai veche, cnd multe lucruri ce apareau regulat si constant n natura er au socotite drept simple devieri sau ntmplatoare, se dadea putina atentie culorilo r ce se nasc cu ocazia refractiei acestea fiind considerate ca un fenomen ce put ea proveni din anumite circumstante secundare. 286 Dupa ce lumea s-a convins nsa ca acest fenomen cromatic nsoteste totdeauna ref ractia, a fost normal ca el sa fie privit ca fiind de aproape si profund nrudit c u aceasta; nu s-a mai crezut dect ca proportia fenomenului cromatic trebuia sa se orienteze dupa gradul de refractie si ca ambele trebuiau sa mearga n acelasi pas . 287 Asadar, cnd fenomenul unei refractii mai puternice sau mai slabe a fost pus n u integral, ci ntr-o masura pe seama densitatii diferite a mediilor (asa cum si a erul atmosferic mai pur, aerul ncarcat de ceturi, apa, sticla, n functie de densit atile ei crescatoare, sporesc toate asa-numita refractie si deplasarea imaginii) , a mai ramas, n mod necesar, putina ndoiala ca si fenomenul cromatic trebuia sa c reasca n aceeasi masura. Oamenii s-au socotit perfect siguri ca, n cazul unor medi i diferite, puse fata n fata, ntr-un sens opus refractiei, culoarea trebuia sa apa ra atta vreme ct era prezenta refractia si, de ndata ce disparea culoarea, trebuia sa fie anulata si refractia. Contributii la teoria culorilor 101 288 ntr-o perioada ulterioara, s-a descoperit, dimpotriva, ca aceasta relatie pre supusa egala este inegala, ca doua medii pot deplasa la fel de departe imaginea

si cu toate acestea pot produce borduri colorate foarte inegale. 289 S-a aflat ca acelei proprietati fizice careia i se atribuia refractia trebui a sa i se adauge si una chimica (210) asa cum intentionam sa explicam mai depart e, cnd ne vom apropia de consideratiile de ordin chimic, dupa cum va trebui sa co nsemnam si conditiile mai detaliate ale acestei importante descoperiri, n istoria teoriei culorilor. Pentru moment, sa ne multumim cu cele ce urmeaza. 290 La mediile cu o putere de refractie egala sau macar aproape egala, apare sit uatia curioasa ca se poate produce o crestere sau o diminuare a fenomenului crom atic, printr-un tratament chimic; sporirea este determinata de acizi, iar scader ea, de baze. Daca introducem oxizi metalici ntr-o masa de sticla comuna, fenomenu l cromatic al unor asemenea sticle este considerabil marit, fara ca refractia sa fie modificata sensibil. Se poate presupune cu usurinta ca miscorarea este situ ata, dimpotriva, pe latura alcalina. 291 Englezii numesc genurile de sticla care au fost ntrebuintate mai nti, dupa desc operire, flintglass (sticla flint) si crownglass (sticla crown); celei dinti, i ap artine fenomenul cromatic mai puternic, celei de a doua fenomenul cromatic mai r edus. 292 Pentru prezentarea de fata, ne servim de aceste doua expresii ca de niste te rmeni tehnici, considernd ca refractia este egala n amndoua, dar ca sticla flint pr oduce fenomenul cromatic cu o treime mai puternic dect sticla crown; cu aceasta o cazie, i punem la ndemna cititorului un desen oarecum simbolic. 293 Pe un panou negru, mpartit n casete, pentru o expune re mai comoda, sa ne nchip uim cinci patrate albe, ntre liniile paralele ab si cd. Patrarul nr. l sa ramna ne miscat, pe locul 102 J.W. Goethe sau, n fata ochiului liber. 294 n schimb, patratul nr. 2 sa fie deplasat cu trei casete, printr-o prisma de s ticla crown g, tinuta n fata ochilor si prezentnd bordurile colorate ntr-o anumita latime; mai departe, patratul nr. 3 sa fie de asemenea mpins n jos, cu trei casete , printr-o prisma de sticla flint, nct bordurile cromatice sa arate cu o treime ma i late dect la nr. 2. 295 Sa ne nchipuim ca patratul nr. 4 a fost deplasat mai nti, ca si nr. 2, cu trei casute, printr-o prisma de sticla crown, dar ca pe urma a fost ridicat din nou, pe vechiul sau loc, unde este vazut acum, printr-o prisma b de sticla flint, ase zata n sens opus. 296 Refractia se anuleaza aici, ntr-adevar, n mod reciproc; numai ca, ntruct prisma h produce, la deplasarea cu trei casete, niste borduri colorate cu o treime mai late dect cele ce-i snt proprii prismei g, trebuie sa mai ramna, cnd e suspendata re fractia, un surplus de bordura colorata si anume n sensul miscarii aparente, pe c are prisma h o imprima imaginii prin urmare, invers, asa cum vedem deplasate n jo s culorile la numerele 2 si 3. Am numit aceasta forma de revarsare a culorii hip ercromazie; din ea se poate deduce apoi, n chip nemijlocit, acromazia. 297 Caci, admitnd ca patratul nr. 5 ar fi fost mpins n jos de pe primul sau loc pre supus, cu trei casete, ca si nr. 2, de catre o prisma de sticla crown g, ar treb ui sa micsoram doar unghiul unei prisme de sticla flint h si s-o atasam, n sens i nvers, de prisma g, pentru a ridica aparent patratul nr. 5 cu doua casete. n acea sta mprejurare, hipercromazia cazului anterior ar fi eliminata, imaginea nu ar ma i ajunge complet pe primul ei loc si totusi ar aparea lipsita de culoare. Se ved e si din liniile punctate n continuare ale prismelor compuse, la nr. 5, ca o pris ma reala prisoseste si ca, de ndata ce ne nchipuim liniile curbe, poate aparea deci si pe aceasta cale o lentila oculara, mijloc pr in care snt obtinute, de altfel, binoclurile Contributii la teoria culorilor 103 acromatice. 298 Pentru aceste experiente, asa cum le expunem aici, este deosebit de potr ivita o prisma unica, compusa din trei prisme diferite, asa cum snt confectionate n Anglia. Sa speram ca, pe viitor, artizanii nostri indigeni vor nzestra pe fieca re iubitor de natura cu acest instrument necesar.

XX. Avantajele experientelor subiective. Tranzitia spre cele obiective 299 Am prezentat fenomenele cromatice, care se pot vedea cu prilejul refractiei, mai nti, prin niste experiente subiective si am ncheiat ansamblul de asa maniera nct am dedus si fenomenele respective din teoria despre mediile tulburi si imaginil e duble. 300 ntruct nsa, n expunerile ce se refera la natura, totul depinde de vedere si de p rivire, aceste experiente snt cu att mai de dorit cu ct se pot organiza usor si com od. Orice amator si poate procura aparatura, fara mari formalitati si cheltuieli, ba chiar cel ce se pricepe putin la cartonaj si poate confectiona singur o mare parte din ea. Snt suficiente cteva panouri, pe care se schimba imagini negre, albe , cenusii si colorate, pe un fond luminos sau ntunecat. Le fixam n fata noastra, p rivim confortabil si perseverent fenomenele de la marginea imaginilor: ne ndepart am, ne apropiem din nou si observam exact desfasurarea gradata a fenomenului. 301 Fenomenele se mai pot observa destul de clar si prin niste prisme mici, care nu snt din sticla cea mai pura. Ceea ce ar mai fi de dorit, n legatura cu aceste instrumente de sticla, se va putea afla amanuntit n capitolul care trateaza despr e aparatura. 104 J.W. Goethe 302 Un avantaj principal al acestor experiente este si acela ca pot fi facut e n orice perioada a zilei, n orice camera, orientata indiferent n ce directie; nu e nevoie sa asteptam o stralucire a soarelui, care, n general, nu este prea binev oitoare cu un observator din Nord. Experientele obiective 303 pretind, dimpotriva, n chip necesar, stralucirea soarelui, care, chiar cnd int ervine, nu poate avea totdeauna relatia dorita cu aparatura ce i se aseaza n cale . Uneori, soarele se afla prea sus, alteori, prea jos si numai pentru scurt timp la meridianul camerei celei mai bine situate. El se retrage de sub ceea ce este observat; trebuie sa ne deplasam cu aparatura dupa el; din aceasta cauza, exper ientele devin nesigure, n multe cazuri. Cnd soarele straluceste prin prisma, ne de zvaluie toate inegalitatile, toate firele si veziculele marunte ale sticlei, cee a ce face ca fenomenul sa devina confuz, tulbure si prost colorat. 304 Totusi, experientele de ambele genuri trebuie sa fie la fel de bine cunoscut e. Ele par sa se opuna una alteia si se desfasoara totdeauna paralel; ceea ce ar ata unele arata si celelalte si, cu toate acestea, fiecare gen are particularita tile sale, prin care anumite efecte ale naturii snt revelate n mai multe feluri. 305 Exista apoi fenomene importante, pe care le producem prin reunirea experient elor subiective cu cele obiective. Experientele obiective ne ofera totodata avan tajul ca pe cele mai multe le putem reprezenta prin niste desene liniare, ce ne aduc n fata ochilor, pe planse, conditiile interne ale fenomenului. Nu vom ntrzia d e aceea sa prezentam de ndata experientele obiective, asa nct fenomenele sa tina ab solut pasul cu cele prezentate subiectiv; este si motivul pentru care adaugam im eContributii la teoria culorilor 105 diat, lnga numarul fiecarui paragraf, n paranteza, numarul celor anterioare. Presu punem totusi, n ansamblu, ca cititorul face cunostinta cu plansele, iar cercetato rul cu aparatura, pentru ca fenomenele duble, despre care vorbim, sa apara ntr-un fel sau altul, n fata ochilor amatorului. XXI. Refractie fara fenomen cromatic 306 (195, 196). Faptul ca refractia si manifesta efectul fara sa produca un fenom en cromatic nu poate fi demonstrat, n cazul experientelor obiective, la fel de bi ne ca n cazul celor subiective. Avem, ce-i drept, spatii nelimitate spre care sa privim prin prisma si sa ne putem convinge ca, fara o limita, nu apare nici o cu loare; nu avem nsa nici un factor luminos nelimitat, pe care sa-1 putem determina sa actioneze asupra prismei. Lumina noastra vine de la corpuri marginite, iar s oarele care e la originea celor mai multe dintre fenomenele noastre prismatice o bictive, este el nsusi doar o mica imagine, ce lumineaza n mod limitat. 307 Cu toate acestea, putem considera ca nelimitate orice deschidere mai mare, p

rin care patrunde soarele, orice mediu mai larg, prin care este prinsa lumina so lara si abatuta din directia ei ntruct noi privim doar mijlocul suprafetelor si nu marginile lor. 308 (197). Sa punem n lumina soarelui o prisma mare cu apa; pe un panou asezat n f ata sa, va aparea un spatiu luminos, refractat n naltime, iar mijlocul acestui spa tiu iluminat va fi lipsit de culoare. Obtinem exact acelasi lucru, daca facem ex perienta cu prisme de sticla, care au unghiuri doar de cteva grade. Fenomenul apa re chiar si n cazul unor prisme de sticla al caror unghi de refractie este de sai zeci de grade, cu conditia 106 J.W. Goethe sa apropiem suficient panoul de ele. XXII. Conditiile fenomenului cromatic 309 (198). Daca spatiul iluminat, pe care 1-am amintit, apare ntr-adevar refr actat, deplasat de pe locul sau, dar nu colorat, vedem totusi, la marginile lui orizontale, un fenomen cromatic. Este mai greu de demonstrat ca si aici culoarea apare numai printr-o deplasare a unei imagini. Factorul luminos, care actioneaza aici, este unul limitat, iar soarele actioneaz a lucind si iradiind ca o imagine. Sa micsoram pe ct cu putinta deschiderea din j aluzeaua camerei obscure: ntreaga imagine a soarelui va continua sa patrunda. Lum ina ce izvoraste de pe discul sau se va ncrucisa n deschizatura foarte mica, formnd unghiul ce este conform cu diametrul sau aparent. Aici ajunge un con cu vrful n e xterior, iar pe dinauntru, vrful acesta se extinde din nou, dnd la iveala o imagin e rotunda, ce poate fi prinsa pe un panou; ea se mareste mereu, prin ndepartarea panoului; alaturi de toate celelalte imagini ale peisajului exterior, apare si a ceasta inversata pe o suprafata alba, ce i se pune n cale, n camera obscura. 310 Este surprinzator deci ct de putin poate fi vorba aici despre niste raze solare izolate, despre fascicule si manunchiuri de raze, despre cilindri ori ver gele de raze sau despre oricare alt fel n care ne-am mai putea imagina toate aces tea. Sa admitem, pentru comoditatea anumitor reprezentari liniare, ca lumina sol ara este una ce cade paralel; sa stim nsa ca aceasta nu e dect o fictiune, pe care ne-o putem permite, desigur, acolo unde ruptura ce se produce ntre fictiune si f enomenul adevarat este nensemnata. Sa ne ferim nsa sa transformam, la rndul ei, ace asta fictiune ntr-un fenomen si sa operam mai departe cu un Contributii la teoria culorilor 107 asemenea fenomen fictiv. 311 De aici nainte, putem mari orict orificiul din jaluzeaua ferestrei, putem sa-1 facem rotund sau patrat ori chiar sa deschidem jaluzeaua cu totul si sa lasam s oarele sa straluceasca n camera prin ntreg spatiul ferestrei: locul pe care l lumin eaza va fi cu att mai mare cu ct o cere unghiul pe care l face diametrul sau; astfe l, ntreg spatiul iluminat de soare, fie si prin cea mai mica fereastra, este tot numai imaginea soarelui, plus largimea deschiderii. Vom gasi mai departe ocazia sa revenim asupra acestui fapt. 312 (199). Daca prindem imaginea soarelui prin niste lentile convexe, atunci o c oncentram nspre focar. Aici, potrivit regulilor expuse mai sus, trebuie sa apara o bordura galbena si o margine rosu-galbuie, daca imaginea este captata pe o hrti e alba. Dat fiind nsa ca aceasta experienta este orbitoare si incomoda, ea poate fi facuta cel mai frumos cu imaginea lunii pline. Daca vom concentra aceasta ima gine printr-o lentila convexa, marginea colorata va aparea de cea mai mare frumu sete; luna emite o lumina moderata si ea poate produce de aceea cu att mai usor c uloarea ce se naste din temperarea luminii; cu aceasta ocazie, si ochiul observa torului este afectat doar ntr-un chip usor si placut. 313 (200). Cnd captam o imagine luminoasa prin niste lentile concave, ea este mar ita si, ca atare, extinsa, n acest caz, imaginea apare marginita de albastru. 314 Putem produce ambele fenomene opuse, att simultan ct si succesiv, printr-o len tila convexa; simultan, daca lipim la mijloc, pe lentila convexa, un disc netran sparent dupa care, captam imaginea soarelui. Vor fi concludente aici att imaginea luminoasa ct si nucleul negru aflat n ea si, n felul acesta, trebuie sa apara si c ele doua fenomene cromatice opuse. Putem observa apoi, n mod succesiv, aceasta op

ozitie, daca vom concentra, mai nti, imaginea luminoasa catre focar, fiindca atunc i percepem galbenul si rosul-galbui; dupa aceea, lasam imaginea 108 J.W. Goethe sa se extinda n spatele focarului si atunci se iveste imediat o margine albastra. 315 (201). Este valabil si n acest caz ceea ce s-a spus la experiementele subiect ive si anume ca albastrul si galbenul se arata la si peste alb si ca ambele culo ri capata o lucire rosiatica, n masura n care ajung peste negru. 316 (202, 203). Aceste fenomene de baza se repeta n toate experientele obiective urmatoare, asa cum au constituit si baza celor subiective. Operatia ntreprinsa es te tot aceeasi: o margine luminoasa este condusa spre o suprafata ntunecata, iar o suprafata ntunecata spre o margine luminoasa. Marginile trebuie sa parcurga un drum si sa se nghesuie oarecum una peste alta att n aceste experiente ct si n celelal te. 317 (204). Daca lasam deci sa patrunda imaginea soarelui n camera obscura, printr -un orificiu mai mare sau mai mic, daca o captam printr-o prisma al carei unghi de refractie poate fi aici cobort, ca de obicei, atunci imaginea luminoasa nu cad e n linie dreapta spre dusumea, ci este refractata n sus, pe un panou plasat verti cal. Este momentul sa ne aducem aminte de opozitia n care se afla deplasarea subi ectiva si cea obiectiva a imaginii. 318 Daca privim printr-o prisma al carei unghi de refractie este cobort, catre o imagine aflata la naltime, imaginea respectiva este deplasata n jos, n loc ca imagi nea luminoasa ce cade sa fie mpinsa de aceeasi prisma n sus. Ceea ce noi expunem a ici, de dragul conciziunii, numai n mod istoric, se poate deduce fara greutate di n regulile refractiei si ale ridicarii. 319 Asadar, n masura n care imaginea luminoasa este deplasata de la locul ei, n ace st fel, bordurile cromatice si urmeaza, de asemenea, calea lor, dupa regulile pe care le-am explicat mai nainte. Bordura violeta o ia ntotdeuna nainte, n cazul exper ientelor obiective, deci n sus, pe cnd la cele subiective, n jos. 320 (205). Observatorul sa se convinga, de asemenea, de Contributii la teoria culorilor 109 colorarea n diagonala, atunci cnd deplasarea se produce n aceasta directie, prin do ua prisme, asa cum s-a aratat suficient de clar, n cazul subiectiv; n acest scop, sa-si procure niste prisme cu unghiuri doar de cteva grade cam de cincisprezece. 321 (206, 207). Vom ntelege ca actul colorarii imaginii are loc si aici n directia miscarii sale, daca facem n jaluzea un orificiu patrat de o marime potrivita si lasam sa treaca imaginea luminoasa prin prisma cu apa, mai nti cu marginile n direc tie orizontala si verticala, apoi n diagonala. 322 (208). Cu acest prilej, se va vedea nca o data ca marginile nu trebuie mpinse una lnga alta, ci una peste cealalta. XXIII. Conditiile maririi fenomenului 323 (209). Si n cazul acesta, o deplasare marita a imaginii realizeaza un fenomen cromatic mai puternic. 324 (210). Aceasta deplasare marita are nsa loc: 1. printr-o orientare mai oblica a imaginii luminoase ce cade pe medii para lele; 2. prin schimbarea formei paralele ntr-una de unghi mai mult sau mai putin a scutit; 3. printr-o dimensiune sporita a mediului, a celui paralel sau unghiular; p artial, pentru ca imaginea este mai puternic deplasata, pe aceasta cale partial, fiindca o proprietate apartinnd masei ajunge sa participe la actiune; 4. prin ndepartarea panoului de mediul refractam, asa nct imaginea colorata ce iese din el sa parcurga un drum mai lung; 5. n toate aceste circumstante, se vadeste activa o proprietate chimica, pe care am aratat-o mai amanuntit la rubricile privind acromazia si hipercromazia. 110 325 J.W. Goethe (211). Experientele obiective prezinta avantajul ca putem reprezenta devenir

ea fenomenului, geneza sa succesiva n afara noastra si ca putem totodata s-o clar ificam prin desene liniare, ceea ce nu e cazul la experientele subiective. 326 Daca putem observa pe un panou imaginea luminoasa ce iese din prisma si feno menul sau cromatic n crestere, daca ne putem nfatisa sectiuni din acest con cu baz a eliptica, putem face vizibil si fenomenul pe ntregul sau parcurs, n cel mai frumos chip, dupa cum urmeaza. Pe linia pe care imaginea trece prin camera obscura, sa strnim un nor al b de pulbere fina, ce poate fi provocat cel mai bine cu o pudra de par fina, foa rte uscata. Fenomenul mai mult sau mai putin colorat este captat acum de atomii albi si prezentat ochilor n ntreaga sa largime si lungime. 327 Am pregatit, de asemenea, niste desene liniare si le-am preluat printre plan sele noastre; fenomenul este reprezentat aici de la prima sa aparitie si cu ajut orul lor ne putem lamuri de ce imaginea luminoasa este colorata cu mult mai pute rnic prin prisme dect prin medii paralele. 328 (212). La cele doua limite opuse, se nalta un fenomen contrar, ntr-un unghi as cutit, care se extinde pe masura ce nainteaza n spatiu, potrivit deschiderii unghi ului respectiv. Astfel, o bordura violeta tinde spre exterior, catre partea ntune cata, n directia n care a fost deplasata imaginea luminoasa, iar o margine albastr a ngusta ramne la limita. Din partea cealalta, o bordura galbena tinde catre inter ior, n partea luminoasa si o margine ros-galbuie ramne la limita. 329 (213). Trebuie deci observate bine, aici, miscarea partii ntunecate spre cea luminoasa si a celei luminoase catre cea ntunecata. 330 (214). Mijlocul unei imagini mari ramne mult timp necolorat, n special la medi ile de o densitate mai scazuta si cu o dimensiune mai mica, pna ce, n cele din urm a, bordurile si marginile opuse se ntlnesc; la imaginea luminoasa, apare Contributii la teoria culorilor 111 atunci un mijloc verde. 331 (215). Daca experientele obiective au fost facute, n mod obisnuit, cu imagine a luminoasa solara, o experienta obiectiva cu o imagine ntunecata nu a avut loc, pn acum, aproape niciodata. Am indicat nsa si pentru aceasta o aparatura convenabil a. Sa punem la soare acea prisma mare cu apa si sa lipim, pe partea din afara sa u dinauntru, un disc rotund de carton; n acest caz, fenomenul cromatic se va petr ece din nou la margini; el se va naste dupa legea cunoscuta, marginile vor apare a si se vor extinde n masura data, iar la mijloc va aparea purpuriul. Putem adaug a, lnga rotund, un patrat, la o distanta oarecare; ne vom convinge din nou de ade varul celor aratate mai sus, de mai multe ori. 332 (216). Daca ndepartam iarasi aceste imagini ntunecate de pe prisma amintita (p lacile de sticla trebuind sa fie totusi curatate cu grija, de fiecare data) si d aca tinem un betisor, sa zicem un creion mai gros, dinaintea mijlocului prismei orizontale, vom provoca suprapunerea totala a bordurii violete si a marginii ros ii si vom mai vedea doar cele trei culori, pe cele doua exterioare si pe cea din mijloc. 333 Daca decupam un carton ce trebuie asezat n fata prismei asa fel nct n mijlocul l ui sa se produca o deschidere ori zontala lunguiata si daca facem apoi sa treaca prin ea lumina soarelui, vom provoca reunirea totala a bordurii galbene cu marginea albastra, p este partea luminoasa si vom vedea numai ros-galbui, verde si violet; modul n car e se ntmpla aceasta este lamurit mai departe, la explicarea planselor. 334 (217). Fenomenul prismatic nu este nicidecum ncheiat prin faptul ca imaginea luminoasa iese din prisma. Ceea ce observam atunci snt numai primele sale nceputur i, n opozitie; mai apoi, el creste, aspectele opuse se ntlnesc si, n cele din urma, se mpreuneaza n modul cel mai intim. Profilul acestui fenomen, captat pe un panou, este altul, la fiecare ndepartare de prisma asa nct nu putem vorbi nici despre o s uccesiune 112 J.W. Goethe constanta a culorilor, nici despre o masura absolut egala a lor. Din aceasta cau za, amatorul si observatorul se vor adresa att naturii ct si planselor noastre con

forme cu natura, la care este adaugata o explicatie repetata, o lamurire si o ca lauza suficienta pentru toate experientele. XXIV. Deducerea fenomenelor indicate 335 (218). Daca am expus amanuntit aceasta deducere cu ocazia experientelor subi ective, daca tot ce a fost valabil acolo este valabil si aici, atunci nu mai e n evoie de nici o dezvoltare ca sa aratam ca ceea ce se petrece absolut paralel n f enomen poate fi dedus ntocmai din aceleasi surse. 336 (219). Faptul ca si la experientele obiective avem de-a face cu imagini a fo st demonstrat mai sus, n mod detaliat. Soarele poate luci n interior chiar printrun orificiu ct de mic imaginea ntregului sau disc va patrunde, totusi, de fiecare da ta. Putem pune cea mai mare prisma n lumina libera a soare lui, totusi imagine a acestuia este totdeauna aceea care si are limita la marginea suprafetelor refra ctante, producnd imaginile anexa ale acestei limitari. Putem plasa n fata prismei cu apa un carton multiplu decupat: numai imaginile de tot felul snt cele care, du pa ce au fost deplasate de la locul lor prin refractie, prezinta totusi margini si borduri colorate, iar n cadrul acestora, niste imagini anexe desavrsite. 337 (235). Daca niste imagini puternic contrastante au realizat, n cazul experien telor subiective, un fenomen cromatic foarte viu, fenomenul acesta va fi cu mult mai viu si admirabil n cazul experientelor obiective, pentru ca imaginea soarelu i comporta cea mai puternica energie pe care o cunoastem; de aceea si imaginea s a anexa trebuie sa fie puternica si, indiferent Contributii la teoria culorilor 113 de starea sa secundara tulbure si ntunecata, trebuie sa fie mereu splendida si st ralucitoare. Culorile pe care lumina solara le arunca prin prisma asupra unui ob iect oarecare aduc cu ele o lumina puternica, avnd oarecum, n arierplan o lumina o riginara de maxima energie. 338 (238). Masura n care numim si aceste imagini anexa tulburi si n care ne este p ermis sa le deducem din teoria despre mediile tulburi toate acestea vor fi clare pentru oricine ne-a urmarit cu atentie pna acum, dar mai ales pentru cel care si -a procurat aparatura necesara, ca sa-si poata reprezenta aievea, oricnd, determi narea si vioiciunea cu care actioneaza mediile tulburi. XXV. Diminuarea fenomenului cromatic 339 (243). Daca atunci cnd am expus scaderea fenomenului cromatic n cazurile subie ctive, ne-am putut exprima rezumativ, ne va fi ngaduit sa procedam aici nsa si mai pe scurt, bizuindu-ne pe acea prezentare clara. Doar un singur lucru se cuvine sa fie recomandat cititorului, n vederea unei atentii speciale, din cauza marii s ale nsemnatati ca moment principal al ntregii expuneri. 340 (244-247). Diminuarii fenomenului prismatic trebuie sa-i premearga o dezvolt are a acestuia. La o distanta potrivita a panoului fata de prisma, culoarea alba stra si cea galbena dispar n cele din urma din imaginea colorata a soarelui, intrn d cu totul una peste alta, si se mai vede doar ros-galbui, verdele si rosul-alba strui. Daca apropiem panoul de mediul refractant, se ivesc iarasi galbenul si al bastrul si se vad cele cinci culori cu nuantele lor. Daca apropiem si mai mult p anoul, galbenul si albastrul se separa complet, verdele dispare si ntre marginile 114 J.W. Goethe si bordurile colorate imaginea apare lipsita de culoare. Cu ct ne apropiem cu pan oul de prisma, cu att mai nguste devin marginile si bordurile mentionate, pna ce, n cele din urma, lnga prisma si pe ea, devin nule. XXVI. Imagini cenusii 341 (248). Am prezentat imaginile cenusii ca fiind extrem de importante, n ca zul experimentelor subiective. Prin slabiciunea imaginilor anexa, ele ne arata c a acestea provin totdeauna din imaginea principala. Daca vrem sa ducem pna la cap at si aici, n mod paralel, experientele obiective, operatia s-ar putea face comod , tinnd n fata orificiului o sticla slefuita, mai mult sau mai putin mata, prin ca re sa cada imaginea soarelui. S-ar produce prin aceasta o imagine nabusita, care ar prezenta pe panou, dupa refractie, niste culori mult mai mate dect cele deriva te nemijlocit din discul solar; s-ar naste astfel si din extrem de energica imag ine a soarelui doar o imagine anexa slaba, conforma cu micsorarea razelor; desig

ur, prin aceasta experienta, se ntareste o data mai mult ceea ce ne este deja ndea juns de cunoscut. XXVII. Imagini colorate 342 (260). Exista diferite moduri de a produce imagini colorate, n scopul uno r experiente obiective. Mai nti, putem tine o sticla colorata n fata deschizaturii, gest prin care este obtinuta imediat o imagine colorata. n al doilea rnd, putem u mple prisma cu apa cu niste lichide colorate. n al treilea rnd, Contributii la teoria culorilor 115 putem face sa treaca prin niste mici orificii proportionale ale unei bucati de t abla culorile emfatice deja produse de o prisma si sa pregatim, asadar, niste mi ci imagini pentru o a doua refractie. Acest mod din urma este cel mai anevoios, n truct din cauza constantei deplasari a soarelui o asemenea imagine nu poate fi fi xata si nici confirmata n orice directie. Al doilea mod are, de asemenea, inconve nientele lui, deoarece nu toate lichidele colorate pot fi preparate frumos si li mpede. Primul mod merita sa fie preferat cu att mai mult cu ct fizicienii apreciau chiar si pna acum ca avnd acelasi efect la demonstratie culorile produse de lumin a soarelui prin prisma, cele obtinute prin licori si sticle, precum si cele ce sn t deja fixate pe hrtie sau pe pnza. 343 ntruct ceea ce importa e doar ca imaginea sa fie colorata, prisma mare cu apa, pe care am introdus-o, ne ofera, n acest sens, cea mai buna ocazie; caci, ntruct p utem plasa n fata suprafetelor ei mari, ce lasa sa treaca lumina necolorata, un c arton n care s-au taiat orificii de forma diversa (ca sa produca imagini diferite si, ca atare, si niste imagini anexa diferite), putem fixa doar niste sticle co lorate n fata deschiderilor cartonului, ca sa observam ce efect produce refractia , n sens obiectiv, asupra imaginilor colorate. 344 Sa ne folosim de panoul cu sticle colorate, deja descris, pe care 1-am potri vit exact ca marime, ca sa poata fi introdus n scobiturile marii prisme cu apa. S a lasam soarele sa straluceasca prin ea, si vom vedea imaginile colorate refract ate n sus, fiecare dupa genul ei, bordurate si marginite, fiindca la unele imagin i aceste borduri si margini se arata foarte clar, la altele se amesteca cu nuant a specifica a sticlei, o sporesc sau o micsoreaza; oricine se va putea convinge ca e vorba aici, din nou, doar de simplul fenomen expus de noi, subiectiv si obi ectiv, att de amanuntit. 116 J.W. Goethe XXVIII. Acromazie si hipercromazie 345 (285-290). Dupa toate cte au fost expuse pe larg mai sus, e nevoie sa dam o s curta ndrumare despre felul n care se pot face si n mod obiectiv experientele hiper cromatice si cele acromatice, mai ales fiindca putem presupune ca prisma compusa , pe care am amintit-o, se afla n minile iubitorului de natura. 346 Sa facem sa treaca imaginea soarelui printr-o prisma cu unghiuri ascutite, d e cteva grade, slefuita din sticla crown, asa nct sa fie refractata n sus, pe panoul asezat n fata; marginile vor aparea colorate, dupa legea cunoscuta: violetul si albastrul sus si n exterior galbenul si rosul-galbui jos si n interior. ntruct nsa un ghiul refractant al acestei prisme este cobort, sa-i punem n fata o alta prisma pr oportionala, din sticla flint, al carei unghi refractant sa fie ridicat. Imagine a soarelui va fi astfel readusa la locul sau, unde va fi putin colorata prin sur plusul puterii de colorare a prismei de sticla flint, care abate n jos (conform l egii acestei abateri) si ea va nfatisa albastrul si violetul jos si n afara, iar g albenul si rosul-galbui sus si nauntru. 347 Sa deplasam acum, din nou, printr-o prisma potrivita de sticla crown, ntreaga imagine, putin n sus: hipercromazia va fi atunci anulata iar imaginea soarelui v a aparea deplasata de pe locul ei si totusi lipsita de culoare. 348 Cu o lentila acromatica de obiectiv, compusa din trei lentile, putem face ac eleasi experiente, n mod treptat, daca nu ne pare rau s-o scoatem din nvelisul n ca re a fixat-o artizanul. Cele doua lentile convexe de sticla crown (concentrnd ima ginea spre focar) si lentila concava de sticla flint (extinznd n spatele ei imagin ea soarelui) nfatiseaza la margine culorile aduse. O lentila convexa, mpreunata cu lentila concava, pre-

Contributii la teoria culorilor 117 zinta culorile dupa legea celei din urma. Daca snt puse laolalta toate trei lenti lele, putem concentra imaginea soarelui spre focar sau o putem lasa sa se extind a n spatele focarului; nu se vad nicicnd margini colorate si acromazia intentionat a de artizan se confirma din nou. 349 Deoarece sticla crown are totusi, n general, o culoare verzuie, asa nct, ma i ales la obiectivele mari si puternice, se poate strecura un oarecare luciu ver zui, iar culoarea purpurie provocata poate fi, pe lnga asta, anulata n anumite mpre jurari (ceea ce noua nu ni s-a ntmplat, totusi, n repetate experiente, cu mai multe obiective), s-au nascocit cele mai curioase explicatii; unii s-au bucurat ntructv a sa poata nega o asemenea mbunatatire radicala, deoarece oamenii erau siliti sa demonstreze teoretic imposibilitatea unor binocluri acromatice; despre aceasta s ituatie nu se poate trata totusi pe larg dect n istoria acestor inventii. XXIX. Legatura dintre experientele obiective si cele subiective 350 Daca am aratat mai sus ca refractia, considerata obiectiv si subiectiv, ar trebui sa actioneze n sens contrar (318), urmeaza de aici ca atunci cnd se reunesc experientele, se vor vedea fenomene opuse, care se anuleaza reciproc. 351 Printr-o prisma asezata orizontal sa proiectam n sus, pe un perete, imaginea soarelui. Daca prisma este suficient de lunga, nct si observatorul sa poata privi printr-nsa, el va vedea imaginea deplasata n sus prin refractia obiectiva, mpinsa d in nou n jos, pe locul unde ar fi aparut fara refractie. 352 Intervine, cu aceasta ocazie, un fenomen important, dar care decurge, de ase menea, din natura lucrurilor. De vreme ce, 118 J.W. Goethe cum s-a amintit de attea ori, imaginea soarelui colorata, proiectata obiectiv pe perete, nu este un fenomen ncheiat si nici neschimbator, n operatia mentionata, nu numai ca este trasa n jos pentru ochi, ci i snt cu totul rapite marginile si bordu rile, fiind readusa la o forma circulara, lipsita de culoare. 353 Daca folosim pentru aceasta experienta doua prisme complet egale, putem sa l e punem alaturi si sa facem sa cada imaginea soarelui printr-una din ele, iar pr in cealalta sa privim. 354 Daca privitorul avanseaza cu prisma a doua, atunci imaginea se trage din nou n sus si este colorata treptat, potrivit legii primei prisme. Daca privitorul se retrage iarasi, pna ce aduce din nou imaginea la punctul zero, iar pe urma se departeaza tot mai mult d e ea, atunci imaginea, devenita pentru el rotunda si fara culoare, se deplaseaza mereu n jos, colorndu-se n sens contrar asa nct daca privim concomitent prin prisma si la ea, vedem aceeasi imagine colorata dupa legi obiective si subiective. 355 Felul n care poate fi multiplicata aceasta experienta reiese de la sine. Daca unghiul refractant al prismei, prin care imaginea soarelui este naltata n mod obi ectiv, este mai mare dect cel al prismei prin care se uita privitorul, atunci ace sta trebuie sa se retraga mult mai departe, pentru ca sa deplaseze n jos imaginea colorata de pe perete, ntr-att nct sa fie lipsita de culoare si invers. 356 Este evident ca, pe aceasta cale, se poate prezenta att acromazia ct si hiperc romazia lucru pe care l putem lasa, desigur, pe seama amatorului nsusi sa-1 analiz eze si sa-1 explice mai departe. Dupa cum si noi vom expune abia mai trziu si alt e experiente complicate, la care se folosesc n acelasi timp prisme si lentile, la care amestecam n diferite chipuri experientele obiective si cele subiective redu cndu-le la fenomene simple, ce ne snt destul de cunoscute de acum nainte. Contributii la teoria culorilor 119 XXX. Tranzitie 357 Daca privim retrospectiv expunerea de pna acum si de ducerea culorilor dioptr ice, nu putem regreta nici ca le-am tratat att de amanuntit, nici ca le-am expus n aintea celorlalte culori fizice, n afara ordinii indicate de noi nsine. Intentionam totusi sa dam ntr uctva socoteala despre aceasta cititorilor si colaboratorilor nostri, aici, n mome ntul de tranzitie.

358 Daca ar fi sa ne justificam pentru faptul ca am explicitat poate prea larg t eoria despre culorile dioptrice, n special cele din a doua clasa, am avea de obse rvat cele ce urmeaza. Prezentarea unui obiect oarecare al stiintei noastre se po ate raporta, n parte, la necesitatea interna a materiei ce trebuie tratata, n part e nsa, si la necesitatile epocii n care se face prezentarea. n cazul nostru, am fos t constrnsi sa avem n vedere ambele consideratii. Pe de o parte, am avut intentia sa prezentam toate experientele si convingerile noastre, potrivit unei metode de mult verificate; pe de alta, a trebuit sa ne ndreptam nsa atentia asupra necesita tii de a expune multe fenomene cunoscute (totusi prost ntelese si mai ales puse n corelatii false) n evolutia lor naturala si ntr-o ordine realmente conforma cu exp erienta. Aceasta pentru ca pe viitor, n momentul tratarii polemice si istorice a problemei, sa putem folosi o lucrare preliminara completa, pentru o mai usoara p rivire de ansamblu. De aceea a devenit necesara, desigur, o mai mare detaliere, care este sacrificata, de fapt, numai necesitatii prezente. De abia n viitor, cnd se va recunoaste si se va privi ceea ce este simplu ca simplu, ce e compus ca un lucru compus, ceea ce este primordial si superior, ca atare, iar ceea ce este s ecund si dedus, la fel abia atunci ntreaga expunere de fata va putea fi contrasa n ceva mai dens; daca operatia aceasta nu ne va fi dat sa ne reuseasca, o lasam p e seama unei contemporaneitati ori a unei 120 J.W. Goethe epoci ulterioare ce vor lucra mai senin. 359 Ct priveste, apoi, ordinea capitolelor, n genere, putem socoti ca chiar si une le fenomene naturale nrudite nu se leaga ntre ele ntr-o succesiune propriu-zisa ori ntr-o serie constanta, ci stat produse prin activitati care au loc n mod ncrucisat , asa nct este oarecum indiferent care fenomen l luam n consideratie mai nti si pe car e la urma; fiindca nu ne intereseaza dect sa le actualizam pe ct posibil pe toate, pentru ca, n cele din urma, sa le mbratisam dintr-un singur punct de vedere n part e, potrivit naturii lor, n parte, dupa modalitatea si comoditatea specifice omulu i. 360 Putem afirma totusi ca, n cazul de fata, culorile dioptrice snt plasate echita bil n fruntea celor fizice, din cauza stralucirii lor surprinzatoare si a semnifi catiei lor n rest, dar si fiindca pentru a le putea deduce, trebuiau luate n discu tie multe chestiuni care ne vor oferi nainte de toate o mare nlesnire. 361 Lumina a fost considerata, pna acum, un fel de dat abstract, o esenta ce exis ta si actiona pentru sine, conditionndu-se oarecum pe sine si producnd din ea nsasi culorile, la niste mici stimulari. Sarcina ce trebuie rezolvata, tinta care ar fi de atins ar fi aceea de a-i ndeparta pe prietenii naturii de acest mod de repr ezentare si de a le atrage atentia ca, n cazul fenomenelor prismatice si al altor a, nu este vorba de o lumina nelimitata care conditioneaza ci de una limitata, c onditionata, de o imagine a luminii, ba chiar de imagini n general, fie luminoase , fie ntunecate. 362 Ceea ce se ntmpla n cazurile dioptrice, mai ales n cele din a doua clasa, si anu me n cazurile de refractie, ne este de acum suficient de cunoscut si ne serveste ca introducere la ceea ce urmeaza. 363 Cazurile catoptrice ne amintesc de cele fiziologice; numai ca noi atribuim c elor dinti mai multa obiectivitate si, ca atare, ne socotim ndreptatiti sa le cons ideram printre cele fiziContributii la teoria culorilor 121 ce. Important este nsa faptul ca, din nou, aici, nu credem ca trebuie luata n cons ideratie o lumina abstracta, ci o imagine a luminii. 364 Daca trecem la culorile paroptice (presupunnd ca cele de mai nainte au fost bi ne ntelese), ne vom gasi, cu uimire si satisfactie, din nou, n domeniul imaginilor . Multe lamuriri ne va aduce mai cu seama umbra unui corp, ca o imagine secundar a, ce nsoteste corpul cu atta exactitate. 365 Sa nu o luam totusi naintea expunerilor ulterioare, ca sa pastram asa cum s-a ntmplat pna acum, dupa parerea noastra un pas regulat. XXXI, Culori catoptrice 366 A vorbi despre culori catoptrice nseamna a arata ca ne snt cunoscute niste cul

ori ce apar cu ocazia unei oglindiri. Presupunem ca att lumina ct si suprafata de pe care ele se reflecta se gasesc ntr-o stare complet lipsita de culoare. n acest sens, fenomenele respective se situeaza printre culorile fizice. Ele se nasc cu ocazia reflectarii, asa cum le-am vazut mai sus, pe cele dioptrice din a doua cl asa, aparnd cu prilejul refractiei. Fara sa ntrziem mai mult n generalitati, ne ndrep tam de ndata atentia spre cazurile speciale si spre conditii le necesare aparitie i fenomenelor mentionate. 367 Daca desfacem o coarda fina de otel de pe mosorul ei, lasnd-o sa se ncurce apo i potrivit elasticitatii sale si o tinem la fereastra, la lumina zilei, vom vede a luminate partile superioare ale cercurilor si rasucirilor dar nu stralucind si nici colorate. Daca apare soarele, aceasta iluminare se concentreaza ntr-un punc t si ochiul vede o mica imagine stralucitoare a soarelui, care nu prezinta nici o culoare, cnd o privim de aproa122 J.W. Goethe pe. Daca ne dam napoi si cuprindem cu ochii reflexul de la oarecare distanta, ved em multe imagini mici ale soarelui, colorate n cele mai diverse moduri; si desi c redem ca vedem mai mult verde si purpuriu, la o atentie mai sustinuta apar totus i si celelalte culori. 368 Daca privim fenomenul printr-o lornieta, culorile si stralucirea lor mai ext insa dispar si se zaresc doar micile puncte luminoase, imaginile repetate ale so arelui. Recunoastem astfel ca experienta este de natura subiectiva si ca fenomen ul se leaga de cele pe care noi le-am introdus sub numele de halouri iradiante ( 100). 369 Deosebirea este ca putem prezenta acest fenomen si de pe latura obiectiva. S ub o deschidere potrivita n jaluzeaua camerei obscure, sa fixam o hrtie alba si cnd soarele luceste prin orificiu, sa tinem coarda de otel nclcita la lumina, asa nct s a se afle n fata hrtiei. Lumina solara va cadea peste inelele coardei si printre e le, dar nu se va arata doar ntr-un punct, ca n ochiul omenesc care concentreaza; nt ruct hrtia poate prelua reflexul luminii pe fiecare parte a suprafetei sale, acest a va putea fi vazut ca niste dungi, avnd forma parului si care snt, n acelasi timp, de toate culorile. 370 Experienta aceasta este pur catoptrica; deoarece nu ne putem nchipui ca lumin a patrunde n suprafata otelului, fiind cumva transformata acolo, ne convingem cu usurinta ca aici este vorba doar de o pura reflectare; n masura n care aceasta e s ubiectiva, ea se leaga de teoria luminilor ce actioneaza slab si care se sting p e ncetul iar, n masura n care poate fi facuta obiectiva, ea ne trimite, chiar si n f enomenele cele mai vagi, la o realitate din afara omului. 371 Ca sa producem acest efect, am vazut ca nu este necesara doar o lumina oarec are, ci una energica si chiar si aceasta nu n chip abstract si general, ci ca o l umina limitata o imagine a luminii. Ne vom convinge si mai mult despre acest fap t, n cazurile nrudite. Contributii la teoria culorilor 123 372 Un platou de argint slefuit produce la soare o lumina orbitoare; cu aceasta ocazie, nu se vede nsa nici o culoare. Daca i zgriem usor suprafata, atunci apar, s ub un anumit unghi al privirii, niste culori pestrite, n special verzui si purpur ii. Fenomenul apare n mod izbitor si n cazul unor metale cizelate si gravate n mod fin; se poate observa totusi, pe deplin, ca atunci cnd e vorba sa apara e necesar sa ia parte o imagine oarecare, o alternare a aspectului ntunecat cu cel luminos , n momentul reflectarii, asa nct o vergea de la fereastra, ramura unui copac, o pi edica ntmplatoare sau pusa n cale intentionat produc un efect remarcabil. Si fenome nul acesta poate fi obiectivat n camera obscura. 373 Daca vom coroda cu apa tare obiectul de argint lustruit, asa nct cuprul din el sa fie descompus si suprafata sa devina oarecum aspra si daca facem apoi sa se oglindeasca imaginea soarelui pe platou, ea va fi reflectata de fiecare mic punc tulet ridicat n parte si suprafata platoului va aparea multicolora. De asemenea, daca tinem o hrtie neagra nelustruita la soare si o privim cu atentie, o vedem lu cind pestrit, n cele mai vii culori, pe cele mai mici parti ale ei. 374 Toate aceste experiente ne trimit la aceleasi conditii. n primul caz, imagine

a luminii este reflectata de o linie ngusta, n cel de al doilea, probabil, de nist e canturi ascutite, n cel de al treilea, de niste puncte foarte mici. La toate, e ste nevoie de o lumina vie si de o limitare a acesteia. n cazul acestor fenomene, se cere, de asemenea, ca ochiul sa se gaseasca la o distanta potrivita de punct ele reflectante. 375 Daca facem aceleasi observatii sub microscop, fenomenul creste infinit n fort a si stralucire; se vad atunci cele mai mici parti ale corpurilor iluminate de s oare, scnteind n aceste culori reflexe, care, nrudite cu culorile refractiei, se nal ta pe treapta suprema a splendorii lor. Pe suprafata corpurilor organice, se obs erva, ntr-o asemenea situatie, ceva pestrit, n for ma unui vierme despre care vom da amanunte n viitor. 124 J.W. Goethe 376 De altfel, culorile ce apar n reflectare snt mai ales purpuriul si verdele; se poate banui de aici ca mai ales fenomenul n forma de dungi consta dintr-o linie purpurie delicata, ncadrata pe ambele laturi, partial de albastru, partial de gal ben. Daca liniile se apropie foarte mult, spatiul intermediar trebuie sa apara v erde fenomen pe care l vom ntlni deseori. 377 n natura, ntlnim frecvent asemenea culori. Nuantele pnzelor de paianjen le situa m absolut pe aceeasi treapta cu cele reflectate de corzile de otel, desi n cazul lor nu se poate confirma la fel de bine impenetrabilitatea, ca la otel; din acea sta cauza, unii au si vrut sa transfere aceste culori tot la fenomenele de refra ctie. 378 Observam culori variate, dar mai ales purpuriu si verde, la sidef, la fibre organice si lamele infinit de fine, asezate unele lnga altele, din care acestea p ot izvor, ca si n cazul argintului de mai sus. 379 Snt de asemenea amintite aici culorile sanjante ale penelor pasarilor, cu toa te ca, n cazul a tot ce este organic, ne putem imagina o pregatire chimica si o a daptare a culorii la corp lucru despre care vom vorbi mai departe, cu ocazia cul orilor chimice. 380 Se va admite cu usurinta ca aparitiile de halouri obiective se manifesta si n apropierea unor fenomene catoptrice, desi nu putem nega faptul ca joaca un rol aici si refractia. Vrem sa remarcam doar unele aspecte, pna ce, dupa parcurge rea completa a ciclurilor teoretice, vom fi n situatia sa facem o aplicatie mai depl ina a tot ceea ce va fi cunoscut atunci n general, la fenomenele naturale particu lare. 381 Amintim, mai nti, de cercul galben si rosu, pe care le-am produs pe un perete alb sau cenusiu, cu o lumnare asezata n apropiere (88). Reflectndu-se de pe un corp , lumina este temperata, iar o asemenea lumina provoaca senzatia de culoare galb ena si apoi rosie. 382 Sa luminam puternic peretele din imediata apropiere cu Contributii la teoria culorilor 125 o astfel de lumina. Cu ct lucirea se raspndeste mai departe, cu att devine mai slab a; numai ca ea este totusi, n continuare, efectul flacarii, urmarea energiei aces teia, actiunea extinsa a imaginii sale. Asemenea cercuri ar putea fi numite chia r imagini de granita, pentru ca ele constituie limita activitatii si totusi nu r eprezinta dect o imagine largita a flacarii. 383 Cnd cerul este alb si luminos n jurul soarelui, fiindca ceturi usoare umplu at mosfera, cnd ceturi sau nori plutesc n jurul lunii, reflexul discului se oglindest e n ele. Halourile pe care le vedem atunci snt simple sau duble, mai mici sau mai mari, uneori foarte mari, deseori fara culoare, uneori colorate. 384 La 15 noiembrie 1799, am vazut un halo foarte frumos n jurul lunii; presiunea era crescuta si totusi cerul era noros si cetos. Haloul era complet colorat, ia r cercurile se succedeau la fel ca la halourile subiective, din jurul lumnarii. F aptul ca era obiectiv 1-am putut recunoaste curnd, astupnd imaginea lunii: cu toat e acestea, haloul se vedea perfect. 385 Marimea diferita a halourilor pare sa aiba un anumit raport cu apropierea sa u departarea cetii de ochiul observatorului. 386 ntruct geamurile aburite sporesc taria halourilor subiective, facndu-le oarecum obiective, s-ar putea gasi determinarea mai exacta a acestui fapt, eventual, cu

ajutorul unei aparaturi simple, pe o vreme de iarna, devenita brusc foarte rece . 387 n legatura cu fenomenul asa-numitelor parhelii, se vede ce motive serioase av em sa staruim si n cazul acestor cercuri asupra imaginii si a efectului sau. Astf el de imagini nvecinate se gasesc ntotdeauna n anumite puncte ale halourilor si ale cercurilor; ele nfatiseaza din nou, nsa ntr-un mod limitat, ceea ce se petrece con tinuu n ntreg cercul, ntr-un chip mai general. Toate acestea se vor lega mai usor d e fenomenul curcubeului. 388 Nu ne mai ramne altceva de facut, ca ncheiere, dect sa pregatim nrudirea culoril or catoptrice cu cele paroptice. Vom numi culori paroptice pe acelea care apar cnd lumina 126 J.W. Goethe straluceste pe un corp lipsit de culoare, netransparent. Oricine este convins, d impreuna cu noi, ca n cazul refractiei culorile apar numai la margini va ntelege u sor ct de apropiat nrudite snt acestea cu culorile dioptrice din a doua clasa. nrudi rea dintre culorile catoptrice si cele paroptice ne va deveni nsa limpede n capito lul urmator. XXXII. Culori paroptice 389 Culorile paroptice au fost numite pna acum perioptice, fiindca oamenii si imag inau o actiune a luminii oarecum mprejurul corpului, atribuind-o unei anumite cap acitati de n mladiere a luminii nspre si dinspre corp. 390 Putem mparti si aceste culori n obiective si subiective, pentru ca si ele apar partial, n afara noastra, ca zugravite oarecum pe suprafata partial, n noi, n mod nemijlocit, pe retina. Ni se pare cel mai avantajos, n acest capitol, sa ne ocupa m mai nti de cele obiective, pentru ca cele subiective se leaga foarte de aproape de alte fenomene cunoscute noua, asa nct cu greu le putem separa de ele. 391 Culorile paroptice snt denumite astfel fiindca lumina trebuie sa luceasca pe o margine, pentru a le produce. Numai ca nu totdeauna cnd lumina luceste de pe o margine, apar si ele; snt necesare si niste conditii secundare, cu totul speciale . 392 Trebuie sa observam, mai departe, ca lumina nu actioneaza aici nicidecum in abstracto (361), ci soarele luceste de pe o margine. ntreaga lumina ce provine de la imaginea soare lui actioneaza pe lnga limita corpului si provoaca o umbra. Pe aceasta umbra si nauntrul ei, vom observa dupa aceea culoarea. 393 nainte de toate, sa privim nsa experientele de acest Contributii la teoria culorilor 127 gen, n plina lumina. l situam pe observator n aer liber, nainte de a-1 conduce n ngust imea camerei obscure. 394 Cine se plimba ntr-o gradina ori altundeva, la lumina soarelui, pe niste drum uri netede, va observa cu usurinta ca umbra i apare puternic delimitata numai jos , lnga piciorul cu care paseste; mai sus, n special n jurul capului, ea se estompea za usor, pe suprafata luminata. ntruct lumina soarelui nu izvoraste doar din mijlo cul acestuia, ci actioneaza ncrucisat si de la cele doua margini ale astrului lum inos, apare o paralaxa obiectiva, care produce o penumbra de ambele parti ale co rpului. 395 Daca cel ce se plimba si ridica mna, el vede clar, la degete, dislocarea ambel or penumbre catre exterior si ngustarea umbrei principale spre interior ambele ca efecte ale luminii ce se ncruciseaza. 396 Aceste experiente se pot repeta si multiplica n fata unui perete neted, cu be te de diferite grosimi si cu bile; vom afla constant ca cu ct corpul este mai ndep artat de panou, cu att se extinde dubla umbra slaba si cu att se ngusteaza umbra pr incipala puternica, pna ce, n cele din urma, aceasta pare complet anulata; la sfrsi t, umbrele duble devin att de slabe nct aproape dispar, ntocmai dupa cum, la o depar tare mai mare, snt de neobservat. 397 Ne putem usor convinge ca lucrul acesta provine de la lumina ce se ncruciseaz a la fel cum si umbra unui corp ascutit prezinta clar doua vrfuri. Nu ne este dec i ngaduit sa pierdem din vedere vreodata ca, n acest caz, actioneaza ntreaga imagin

e a soarelui, ca ea produce o umbra, o transforma n umbra dubla si n cele din urma , o anuleaza. 398 Sa folosim acum, n locul corpurilor solide, niste orificii decupate, de o mar ime determinata, diferita, aflate unele lnga altele si sa facem sa cada prin ele lumina solara pe un panou ntructva departat; vom constata ca imaginea luminoasa, p rodusa de soare pe panou, este mai mare dect deschizatura; cau128 J.W. Goethe za e ca o margine a soarelui mai luceste nca prin latura opusa a orificiului, pe cnd cealalta margine este deja acoperita de el. De aceea imaginea luminoasa este mai slab luminata la marginile ei. 399 Daca folosim niste orificii patrate, indiferent de ce marime, imaginea lumin oasa va aparea, pe un panou asezat vertical, la noua picioare de acele deschider i, cu un tol mai mare, de fiecare parte, dect orificiul ceea ce coincide aproape cu unghiul diametrului aparent al soarelui. 400 Faptul ca aceeasi iluminare a marginii scade putin cte putin este foarte natu ral, fiindca, la urma urmelor, doar un minimum din lumina solara poate actiona d e la marginea soarelui, ncrucisat, prin marginea orificiului. 401 Vedem aici nca o data ce motiv puternic avem sa ne ferim, n experienta, de acc eptarea ideii unor raze paralele, a unor fascicule si manunchiuri de raze, ca si a altor entitati ipotetice asemanatoare (309, 310). 402 Ne putem reprezenta, mai curnd, stralucirea soarelui sau a unei lumini oareca re ca o reflectare infinita a imaginii limitate a luminii reprezentare din care se poate deduce, desigur, n ce fel toate deschiderile patrate prin care luceste s oarele, la anumite distante, n functie de marimea lor, trebuie sa dea o imagine r otunda. 403 Putem repeta experientele de mai sus cu orificii de forma si marime variate si vom constata mereu acelasi lucru, cu diferite abateri; vom observa totusi con tinuu ca, n plina lumina, si la actiunea simpla a stralucirii soarelui la o margi ne, nu se poate vedea nici o culoare. 404 Ne ndreptam de aceea atentia spre experientele cu lumina redusa, care este ne cesara pentru ca sa intervina fenomenul cromatic. Sa facem o mica deschizatura n jaluzeaua camerei obscure, sa captam pe o hrtie alba imaginea soarelui ce patrund e ncrucisat si vom zari o lumina cu att mai stearsa cu ct deschiderea este mai mica ; aceasta, ntr-un mod cu totul fiContributii la teoria culorilor 129 resc, fiindca iluminarea nu este efectuata de soarele ntreg, ci doar de puncte iz olate, n mod partial. 405 Daca privim cu atentie aceasta imagine solara palida, atunci o gasim din ce n ce mai stearsa catre marginile ei si tivita cu o bordura galbena; ea se vede li mpede dar cel mai limpede cnd o ceata sau un nor straveziu trece prin fata soarel ui, i tempereaza lumina si o nabusa. Oare nu ar trebui sa ne amintim aici, de ndata , de haloul de pe perete si de lucirea unei lumnari ce-i sta n fata, n apropiere (8 8)? 406 Daca privim mai atent imaginea soarelui descrisa mai sus, vedem ca odata cu aceasta bordura galbena, lucrurile nu s-au ncheiat, ci se mai observa si un al do ilea cerc, albastriu, daca nu chiar o repetare a bordurii cromatice ca un halo. Daca ncaperea este cu totul obscura, vedem ca si cerul (care era, la nceput, lumin at mprejurul soarelui) influenteaza de asemenea: vedem pe hrtie cerul albastru, ba chiar ntregul peisaj si ne convingem, o data mai mult, ca aici este vorba numai de imaginea soarelui. 407 Daca folosim un orificiu tetragonal, ceva mai mare, care nu devine imediat r otund prin iradierea soarelui, putem observa bine penumbrele de pe fiecare margi ne, ntlnirea acestora la colturi si colorarea lor, pe masura fenomenului orificiul ui rotund, pe care 1-am relatat mai sus. 408 Am redus o lumina ce straluceste paralactic, facnd-o sa luceasca prin niste d eschideri mici, dar nu i-am rapit nsusirea paralactica, asa nct ea poate produce di n nou niste umbre duble ale corpurilor, chiar daca efectul este mai scazut. Aces tea snt cele asupra carora ne-am ndreptat pna aici atentia, cele ce se succed n dife

rite cercuri luminoase si ntunecate, colorate sau fara culoare si care produc mul tiple, ba chiar nenumarate halouri. Au fost desenate si gravate deseori n arama, punndu-se n lumina scazuta ace, fire de par si alte corpuri subtiri si observndu-se numeroasele umbre duble, n forma de halouri; au fost atribuite unei curbari n afa ra sau nauntru a lumi130 J.W. Goethe nii, ncercndu-se sa se explice astfel cum ar putea fi anulata umbra centrala si cu m ar putea aparea ceva luminos n locul a ceea ce era ntunecat. 409 Noi staruim nsa din nou asupra faptului ca umbrele duble paralactice snt cele care apar marginite de borduri si halouri colorate. 410 Daca am vazut, am cercetat si ne-am clarificat pna acum toate acestea, putem trece la experienta cu lamele de cutit, ce poate fi socotita doar ca o apropiere si o rasfrngere paralactica, una peste alta, a penumbrelor si halourilor ce ne sn t deja cunoscute. 411 n cele din urma, trebuie sa organizam si sa urmarim acele experiente cu fire de par, cu ace si srme, ntr-o lumina slaba facuta de soare, precum si n aceea prove nind de la cerul albastru si care se vede pe hrtie; prin asemenea experiente, vom stapni din ce n ce mai bine adevarata conceptie despre aceste fenomene. 412 Dar deoarece tot ce intereseaza n aceste experiente este sa ne convingem de e fectul paralactic al luminii ce straluceste, ne putem clarifica aceasta chestiun e cu ajutorul a doua lumnari, prin care cele doua umbre trec una peste alta si se pot distinge pe deplin. Lucrul acesta se poate face ziua, utiliznd doua orificii n jaluzeaua de la fereasta, iar noaptea, cu ajutorul a doua lumnari; exista chiar cazuri ntmplatoare, n unele cladiri, n care aceste fenomene se pot observa mai bine cu prilejul deschiderii si nchiderii obloanelor dect cu cea mai ngrijita aparatura . Toate acestea si fiecare n parte se pot ridica totusi la rangul de experienta d oar daca adaptam o cutie, n care sa ne putem uita pe deasupra si ale carei portit e snt nchise n cetisor dupa ce facem sa cada n ea o lumina dubla. Este de asteptat c a n aceasta situatie, umbrele colorate, pe care le-am tratat printre culorile fiz iologice, sa intervina foarte usor. 413 n general, sa ne aducem aminte de ceea ce am expus pe larg mai nainte despre n atura umbrelor duble, a luminilor Contributii la teoria culorilor 131 slabe si altele asemenea dar mai ales sa facem niste experiente cu diferite nuan te de gri alaturate, n care flecare dunga va aparea luminoasa lnga vecina ei ntunec ata si invers. Putem observa foarte clar acest fenomen, daca producem seara nist e umbre, cu trei sau cu mai multe lumnari, ce se acopera treptat si ne vom convin ge ca aici intervine cazul fiziologic pe care 1-am expus mai sus (38), ntr-un mod mai amplu. 414 Timpul ne va arata n ce masura toate fenomenele care nsotesc culorile paroptic e se pot deduce din teoria luminii moderate, a penumbrelor si a determinarii fiz iologice a retinei sau daca vom fi constrnsi sa recurgem la anumite proprietati i nterne ale luminii, asa cum s-a facut pna n prezent. Sa fim multumiti, deocamdata, ca am aratat conditiile n care se nasc culorile paroptice; putem nadajdui ca nic i indicatiile privind legatura acestora cu expunerea de pna aici, nu vor trece ne observate de catre iubitorii naturii. 415 nrudirea culorilor paroptice cu cele dioptrice din a doua clasa si-o va putea dezvolta singur, cu usurinta, orice om care gndeste. Si ntr-un caz si n celalalt, este vorba despre margini, ca si despre o lumina ce luceste la margine. Este foa rte natural, asadar, ca efectele paroptice sa poata fi sporite, ntarite si glorifi cate? de catre cele dioptrice. Totusi, aici nu poate fi vorba dect despre cazuril e de refractie obiectiva, ntruct imaginea luminoasa luceste realmente prin mediu; fiindca aceste cazuri snt nrudite de fapt cu cele paroptice. Cazurile de refractie subiectiva de vreme ce vedem imaginile printr-un mediu se distanteaza nsa cu tot ul de cele paroptice si au si fost apreciate de noi pentru puritatea lor. 416 Se poate banui, dupa cele spuse, n ce fel se coreleaza culorile paroptice cu cele catoptrice; caci ntruct culorile catoptrice se vad numai pe zgrieturi, pe punc te, pe corzi de otel sau fire delicate, avem de-a face cu un caz aproximativ la

tel cu acela n care lumina ar straluci pe o margine. Ea trebuie sa fie totdeauna reflectata de o margine pentru ca ochiul sa per132 J.W. Goethe ceapa o culoare. S-a aratat mai sus n ce fel trebuie luate n consideratie si aici limitarea imaginii luminoase si temperarea luminii. 417 Despre culorile paroptice subiective mai citam doar putine lucruri, fiindca ele pot fi puse n legatura partial, cu cele fiziologice, partial, cu cele dioptri ce din a doua clasa si nu prea par sa apartina, n majoritatea lor, acestei catego rii cu toate ca, daca le observam mai atent, ele arunca o lumina favorabila asup ra ntregii teorii si a felului n care se nlantuie ideile: 418 Daca tinem n fata ochilor o rigla, asa nct flacara lumnarii sa luceasca pe deasu pra ei, vedem rigla oarecum taiata si crestata la locul unde se evidentiaza lumi na. Se pare ca faptul se poate explica prin puterea de extindere a luminii pe re tina (18). 419 Acelasi fenomen se produce, n mare, la rasaritul soarelui: cnd rasare pur, dar nu prea puternic, deci cnd mai poate fi nca privit, el face de fiecare data o cre statura neta n orizont. 420 Daca ne apropiem de o fereastra, pe o vreme acoperita, asa nct crucea ntunecata a cercevelelor se decupeaza pe cer si daca ne ndreptam apoi ochii asupra bucatii de lemn orizontale, nclinnd putin capul si ncepem sa clipim, privind n sus, vom des coperi curnd, jos pe scndura, o frumoasa bordura ros-galbuie, iar sus, deasupra ei , una frumoasa, albastru deschis. Cu ct cerul va fi de un cenusiu mai nchis si mai egal, cu ct camera va fi mai crepusculara si, n consecinta, ochiul va fi mai lini stit, cu att mai viu va aparea fenomenul, cu toate ca el i se va nfatisa unui obse rvator atent chiar si ntr-o zi luminoasa. 421 Dupa aceea, sa lasam capul pe spate si sa clipim asa nct cerceveaua orizontala s-o vedem sub noi; n telul acesta, si fenomenul va aparea invers: vom vedea cantu l de sus galben si pe cel de jos albastru. 422 Observatiile se pot pregati cel mai bine ntr-o camera Contributii la teoria culorilor 133 obscura. Daca fixam o hrtie alba dinaintea orificiului n fata caruia este nsurubat de obicei microscopul solar, vom vedea marginea de jos a cercului albastra si pe cea de sus galbena chiar si tinnd ochii cu totul deschisi, ori numai tragnd cu co ada ochiului, ca sa nu mai vedem nici un halo n jurul albului. Daca ne lasam capu l pe spate, vedem culorile invers. 423 Aceste fenomene par sa provina din faptul ca umiditatile ochiului nostru snt cu adevarat acromatice (n realitate, numai la mijloc, acolo unde are loc vederea) , dar ca nspre periferie si n pozitii nefiresti, cum snt ridicarea si aplecarea cap ului, mai pastreaza, ntr-adevar, o nsusire cromatica, mai ales cnd privim niste ima gini net contrastante. De aceea aceste fenomene pot face parte dintre cele nrudit e cu fenomenele dioptrice din a doua clasa. 424 Culori asemanatoare apar daca privim niste imagini negre si albe prin gaura facuta cu o mpunsatura de ac ntr-un bilet de intrare. n locul imaginii albe, putem alege si punctul luminos din tabla oblonului camerei obscure, atunci cnd aparatur a este facuta pentru culorile paroptice. 425 Culorile apar si cnd privim printr-un tub al carui orificiu interior este ngus tat sau restrns prin diferite taieturi. 426 Dupa parerea mea, de fenomenele paroptice se leaga nsa mai de aproape urmatoa rele fenomene. Daca tinem vrful unui ac aproape, n fata ochilor, ne apare o imagin e dubla. Deosebit de curios este nsa cnd privim un cer cenusiu printre lamele de c utit pregatite pentru niste experiente paroptice. Vedem ca printr-un val si n och i se ivesc numeroase fire care nu snt, de fapt, dect imaginile repetate ale taisur ilor; cauza e ca fiecare este, la rndul sau, conditionata paralactic de cea care urmeaza sau si de cea care actioneaza n fata ei, fiind transformata n forma de fir . 427 n ncheiere, mai este de observat ca daca privim printre lame la un punct lumin os din oblon, pe retina apar aceleasi dungi si halouri colorate ca si pe hrtie.

134 J.W. Goethe 428 Sa ncheiem acum acest capitol, cu att mai mult cu ct un prieten a preluat s arcina de a experimenta aceleasi lucruri din nou, cu mare atentie; speram sa dam socoteala mai amanuntit despre observatiile sale, n cele ce urmeaza, cu prilejul revizuirii planselor. XXXIII. Culori epoptice 429 Daca pna aici ne-am ocupat de culorile care apar ntr-adevar foarte vii, dar si dispar cnd nceteaza conditiile experimentam acum acele culori care snt observate t ot ca trecatoare, dar care se fixeaza n anumite mprejurari, asa nct dureaza si dupa n cetarea conditiilor ce le-au produs aparitia constituind, asadar, tranzitia de l a culorile fizice la cele chimice. 430 Ele apar, din diverse motive, pe suprafata unui corp lipsit de culoare, la nc eput fara vreo nstiintare, fara culoare, fara vreo nmuiere (af?); le vom urmari de la cea mai usoara aparitie pna la cea mai ndara tnica durata, parcurgnd diverse conditii ale nasterii lor, pe care le vom cita im ediat, n mod sumar, pentru o mai usoara privire de ansamblu. 431 Prima conditie: atingerea a doua suprafete netede ale unor corpuri dure, tra nsparente. Cazul nti: cnd mase sticloase, panouri de sticla, lentile snt presate una peste alta . Cazul al doilea: cnd ntr-o masa solida de sticla, de cristal sau de gheata, apare o crapatura. Cazul al treilea: faptul ca niste lamele de roci transparente se separa ntre ele. A doua conditie: cnd o suprafata de sticla sau o piatra lustruita snt aburite. Contributii la teoria culorilor 135 A treia conditie: reunirea celor doua de mai sus, n sensul ca se abureste panoul de sticla, se pune peste el un alt panou, se provoaca prin apasare culorile, apo i se ndeparteaza sticla, deoarece atunci culorile se mai restrng si se volatilizea za odata cu aburul. A patra conditie: bule ale unor lichide diferite, sapun, ciocolata, bere, vin ba loane fine de sticla. A cincea conditie: pelicule foarte fine si lamele ale unor solutii minerale si m etalice; pelicula de var, suprafata apelor statatoare, n special a celor cu hemat it; de asemenea, pelicule de ulei pe apa, mai cu seama de vernis pe apa tare. A sasea conditie: cnd unele metale snt nfierbntate; albas-trirea otelului si a altor metale. A saptea conditie: cnd suprafata sticlei este corodata. 432 Prima conditie, cazul nti. Cnd doua lentile convexe sau o lentila convexa si un a plana ori, cel mai bine, o lentila convexa si una concava se ating, se nasc ce rcuri colorate, concentrice. Fenomenul apare imediat, la cea mai usoara apasare si poate fi trecut, ncetul cu ncetul prin diferite stadii. Descriem acum fenomenul complet, pentru ca, dupa aceea, ntorcndu-ne, vom ntelege cu att mai bine diferitele trepte prin care trece. 433 Mijlocul este lipsit de culoare; acolo unde lentilele snt oarecum lipite ntr-u na singura, prin cea mai puternica apasare, se vede un punct gri nchis si n jurul lui un spatiu alb-argintiu; pe urma, la distante ce se micsoreaza, se succed dif erite inele izolate, constnd toate din trei culori nemijlocit legate ntre ele. Fie care inel (se pot numara cam trei-patru) este galben spre interior, purpuriu la mijloc si albastru n afara. ntre doua inele, se afla un spatiu intermediar alb-arg intiu. La periferia fenome nului, ultimele inele snt din ce n ce mai apropiate ntre ele. Acestea se modifica ntre purpuriu si verde, fara vreun spatiu intermediar, argintiu, remarcabil. 434 De aici nainte, vrem sa observam aparitia succesiva a 136 J.W. Goethe fenomenului, pornind de la cea mai usoara apasare. 435 La apasarea cea mai usoara, mijlocul nsusi apare colorat n verde. Urmeaza, dup a aceea, pn la periferia tuturor cercurilor concentrice, inele purpurii si verzi. Snt relativ late si nu se vede ntre ele nici o urma de spatiu argintiu. Mijlocul v

erde apare din albastrul unui cerc nedezvoltat, ce se amesteca cu galbenul primu lui cerc. La aceasta atingere delicata, toate celelalte cercuri snt late, iar mar ginile lor galbene si albastre se amesteca si produc un verde frumos. Purpuriul fiecarui inel n parte ramne nsa pur si neatins; de aceea, toate cercurile se prezin ta n aceste doua culori. 436 O apasare ceva mai puternica ndeparteaza putin primul cerc de cel nedezvoltat si l izoleaza, asa nct se vede acum perfect. Mijlocul apare ca un punct albastru, deoarece galbenul primului cerc este separat de el printr-un spatiu argintiu. Di n albastru, se dezvolta, la mijloc, un purpuriu care si pastreaza totdeauna, spre exterior, marginea sa proprie, albastra. Al doilea si al treilea inel, socotind din interior, snt acum complet izolate. Daca se ivesc cazuri de abatere, vom sti sa le apreciem dupa cele spuse ca si din cele ce mai snt de spus. 437 La o apasare si mai puternica, mijlocul devine galben, fiind nconjurat de o m argine purpurie si albastra. Cercul cel rnai dinauntru este format si culoarea g albena i nconjoara marginea. Acum, tot mijlocul apare argintiu, pna ce, n cele din u rma, la apasarea cea mai puternica, se arata punctul ntunecat si este mplinit feno menul asa cum a fost descris la nceput. 438 Marimea inelelor concentrice si a distantelor este n raport cu forma lentilel or ce snt presate una peste alta. 439 Am observat mai sus ca mijlocul colorat consta dintr-un cerc nedezvoltat. Se ntmpla nsa adesea ca, la cea mai usoara apasare, sa se afle acolo mai multe cercur i nedezvoltate, oarecum n embrion, si care se pot dezvolta treptat, sub ochii obs ervatorului. Contributii la teoria culorilor 137 440 Regularitatea acestor inele provine din forma lentilei convexe, iar diametru l fenomenului se orienteaza dupa segmentul de sfera, mai mare sau mai mic, potri vit caruia este slefuita lentila. Conchidem de aceea usor ca prin apasarea unor lentile plane una peste alta, vom vedea doar fenomene neregulate, ce apar ca nis te valuri, n chipul matasurilor cu ape si se rasfrng de la punctul de apasare spre toate marginile. Pe aceasta cale, fenomenul este totusi mult mai stralucit dect pe cea precedenta surprinzator si ademenitor pentru oricine. Daca facem experien ta n acest mod, vom observa pe deplin, ca si la cea descrisa mai sus ca, la o apa sare usoara, apar valurile verzi si purpurii n schimb, la una mai tare, se izolea za niste dungi care snt albastre, purpurii si galbene. n primul caz, partile lor e xterioare se ating, n cel de al doilea, snt despartite printr-un spatiu argintiu. 441 nainte de a trece la o determinare mai amanuntita a acestui fenomen, vrem sa comunicam modul cel mai lesnicios de a-1 produce. Sa punem pe masa o lentila mare convexa, dinaintea unei ferestre, si peste ea o placa de sticla de oglinda, bine slefuita, cam de marimea unei carti de joc; sim pla greutate a placii va aparea destul ca sa apara unul ori altul dintre fenomen ele descrise si se vor putea produce treptat toate gradele prezentate de noi doa r prin greutatea diferita a placii de sticla sau prin alte forme ale hazardului; de exemplu, daca mpingem placa de sticla peste marginea lasata n jos a lentilei c onvexe, acolo unde ea nu apasa la fel de tare ca n mijloc. 442 Ca sa observam fenomenul, trebuie sa privim oblic suprafata pe care el n e apare. Extrem de interesant este nsa faptul ca daca ne aplecam din ce n ce mai m ult si privim fenomenul sub un unghi mai ascutit, nu numai ca cercurile se large sc, dar din mijloc se mai dezvolta si altele, despre care nu se putea zari nici o urma cnd ne uitam perpendicular, nici chiar prin cea mai puternica lupa. 138 J.W. Goethe 443 Daca vrem ca fenomenul sa apara de ndata, n toata splendoarea lui, trebuie sa ne dam silinta sa pastram cea mai mare curatenie. Daca facem experienta cu placi de sticla pentru oglinda, este bine sa ne punem niste manusi de piele. Putem cu rata astfel cu usurinta, nainte de experienta, suprafetele interioare, care trebu ie sa intre n contact n modul cel mai exact si putem pastra suprafetele exterioare pure chiar si la apasare. 444 Reiese din cele spuse mai sus ca este necesar un contact perfect ntre doua su prafete netede. Lentilele slefuite ne servesc cel mai bine. Placile de sticla pr

ezinta cele mai frumoase culori cnd snt bine ntepenite una de alta si, din acelasi motiv, fenomenul trebuie sa cstige n frumusete cnd este pus sub pompa pneumatica si scoatem aerul. 445 Fenomenul inelelor colorate poate fi produs cel mai frumos cnd snt mbinate o le ntila convexa si una concava, slefuite dupa acelasi segment de sfera. Nu am putu t vedea vreodata fenomenul mai stralucit dect cu lentila de obiectiv a unui binoc lu acromatic, la care sticla crown putea intra n contact foarte exact cu sticla f lint. 446 Fenomenul este remarcabil cnd snt presate niste supra fete eterogene, de pilda , un cristal slefuit pe o placa de sticla. Fenomenul nu se mai nfatiseaza nicidec um n valuri mari, fluide, ca n cazul mbinarii unei sticle cu alta, ci este mic si z imtat, oarecum ntrerupt, nct pare ca suprafata cristalului slefuit, constnd din sect iunile infinit de mici ale lamelelor, nu atinge sticla cu aceeasi continuitate c a n cazul n care e vorba de o alta sticla. 447 Fenomenul cromatic dispare datorita celei mai puternice apasari, care uneste att de intim cele doua suprafete nct par sa alcatuiasca doar un singur corp. Apare la mijloc punctul ntunecat, fiindca lentila apasata nu mai reflecta nici o lumin a n acest punct dupa cum, daca privim la lumina acelasi punct, el este complet lu minos si transparent. La o slabire a apasarii, Contributii la teoria culorilor 139 culorile dispar treptat, pierind cu totul cnd separam suprafetele. 448 Aceleasi fenomene apar si n alte doua cazuri similare. Daca niste mase ntregi, transparente, se separa ntre ele ntr-att nct suprafetele partilor lor se mai ating nc a suficient, vedem aceleasi cercuri si valuri, mai mult sau mai putin. Le putem face foarte frumoase, daca nmuiem o masa de sticla nfierbntata n apa; observam bine culorile, n desene variate, n fisurile si plesniturile diverse ale sticlei. Natura ne nfatiseaza deseori acelasi fenomen pe cristalul de stnca fisurat. 449 Fenomenul apare nsa frecvent n lumea minerala, pe genurile de roca ce snt lamel are prin natura lor. Aceste lamele originare snt, ntr-adevar, att de intim sudate nct rocile de acest fel pot aparea complet transparente si lipsite de culoare. Lamelele interioare snt totusi separate prin diverse accidente, fara sa fie anula t contactul ntre ele; astfel, fenomenul ce ne este acum ndeajuns de cunoscut se pr oduce adeseori, n special la calcite, la ghips, la adularii si la mai multe miner ale alcatuite n chip asemanator. Faptul arata, asadar, o necunoastere a cauzelor imediate ale unui fenomen ce se produce ntmplator, foarte frecvent atunci cnd acest e minerale au fost considerate n mineralogie ca fiind deosebit de importante, atr ibuindu-se o valoare speciala exemplarelor care l prezentau. 450 Ne mai ramne sa vorbim despre rasturnarea extrem de curioasa a acestui fenome n, asa cum ne-a fost transmisa de naturalisti. Daca, n loc sa contemplam culorile la o lumina reflectata, le privim la o lumina ce traverseaza un mediu, atunci e ste obligatoriu sa apara n acelasi loc culorile opuse si anume ntocmai n modul n car e fiziologic le-am indicat mai sus drept culori ce se provoaca reciproc. n locul albastrului, vom vedea galbenul si invers, n locul rosului, verdele s.a.m.d. Expe rientele mai detaliate vor fi indicate ulterior, cu att mai mult cu ct mai persist a nca la noi unele ndoieli asupra acestui punct. 140 J.W. Goethe 451 Daca ni s-ar cere sa spunem ceva general despre aceste culori epoptice care apar n cadrul primei conditii, si ar trebui sa legam aceste fenomene de cele fizi ce anterioare, am proceda n felul urmator. 452 Lentilele folosite la experiente trebuie considerate drept ceva empiric, ct s e poate de transparent. Potrivit convingerii noastre, ele snt nsa de ndata tulburat e pe suprafetele lor, printr-un contact intim, asa cum l provoaca apasarea dar nu mai foarte usor. n interiorul acestei tulbureli, se nasc imediat culorile, fiecar e inel continnd ntregul sistem; ntruct cele doua contrare, galbenul si albastrul, snt legate prin terminatiile lor rosii, apare purpuriul. Din contra, cnd galbenul si albastrul se ating, apare verdele, ca n cazul experientei prismatice. 453 Am experimentat mai nainte, de mai multe ori, felul n care este provocat ntregu l sistem, la nasterea culorii; aceeasi realitate se afla n natura oricarui fenome

n fizic si n conceptul de opozitie polara, prin care apare o unitate elementara. 454 Faptul ca la lumina care strabate un mediu se iveste o alta culoare dect la lumina reflectata ne aduce aminte de culorile dioptrice din prima clasa, pe care le-am vazut aparnd n acelasi mod, din aspectul tulbure. Nu po ate exista aproape nici o ndoiala ca si aici se produce o ncetosare; caci mbinarea celor mai netede placi de sticla, care este att de puternica nct ele ramn lipite una de alta, produce totusi o semireunire, care rapeste ceva din netezimea si trans parenta ambelor suprafete. Decizia ultima s-ar cuveni s-o dea nsa consideratia ca n mijloc, acolo unde o lent ila este cel mai strns apasata peste cealalta, stabilindu-se o mbinare perfecta, s e naste o transparenta deplina, cu care ocazie nu se mai observa nici o culoare. Toate acestea si pot capata nsa confirmarea abia dupa o privire generala a ansamb lului. 455 A doua conditie. Daca stergem cu degetul o placa de sticla aburita si o abur im din nou imediat, vedem niste culori ce se misca foarte viu, ntr-un mod confuz, si care si schimba Contributii la teoria culorilor 141 locul, pe masura ce aburul se termina, disparnd pna la urma odata cu aburul. Daca se repeta operatia, culorile devin mai vii si mai frumoase, parnd sa dureze chiar mai mult dect n primele ncercari. 456 Orict de repede trece fenomenul si orict pare sa fie de confuz, cred ca am obs ervat totusi urmatoarele. La nceput, apar toate culorile fundamentale si compuner ile lor. Daca aburim mai puternic, putem observa fenomenul ca o succesiune. Cu a ceasta ocazie, se poate vedea ca, daca aburul n scadere se retrage din toate dire ctiile spre mijlocul sticlei, culoarea albastra dispare cea din urma. 457 Fenomenul apare cel mai usor ntre dungile delicate pe care le lasa trecerea d egetului pe suprafata clara sau reclama o alta natura, oarecum aspra, a suprafet ei corpului. Pe unele sticle, culoarea se poate produce printr-o simpla aburire pe altele, dimpotriva, este necesara frecarea cu degetul; eu am gasit chiar stic le slefuite pentru oglinda, la care una din parti, aburita, nfatisa imediat culor ile, ntr-un chip viu, pe cnd cealalta nu. Daca judecam dupa fatetele ramase, cea d inti fusese odinioara fata libera a oglinzii, iar cealalta fata interioara, ce fu sese acoperita cu mercur. 458 Daca aceste experiente se pot face cel mai bine la rece, fiindca placa se la sa aburita mai repede si mai pur, iar aburul dispare mai repede, la fel, putem o bserva, n mare, fenomenul si pe un ger puternic, calatorind ntr-un cupeu, atunci cn d geamurile acestuia snt sterse foarte curat si ridicate. Respiratia persoanelor aflate nauntru atinge foarte delicat geamurile, provocnd imediat cel mai viu joc d e culori. Nu am putut observa n ce masura exista ntr-asta o succesiune regulata. C ulorile apar nsa ntr-un mod deosebit de viu. cnd au ca fundal un obiect ntunecat. Sc himbarea de culori nu dureaza totusi multa vreme: fiindca de ndata ce aburul se a duna n picaturi mai mari sau ngheata sub forma de ace, fenomenul este anulat. 459 A treia conditie. Putem combina cele doua experiente 142 J.W. Goethe precedente cea prin apasare si cea prin aburire aburind o placa de sticla si apa snd-o imediat pe cealalta peste ea. Apar atunci culorile ca n cazul apasarii a dou a placi neaburite, cu deosebirea ca umezeala provoaca, ici si colo, unele ntrerup eri ale valurilor. Daca dam la o parte o placa de pe cealalta, aburul scade n chi p colorat. 460 S-ar putea sustine totusi ca aceasta experienta combinata nu spune mai mult dect cele izolate; fiindca, pe ct se pare, culorile provocate prin apasare dispar pe masura ce separam placile de sticla, iar locurile aburite se sterg odata cu p ropriile lor culori. 461 A patra conditie. Fenomene cromatice se pot observa aproape la toate feluril e de bule. Baloanele de sapun snt cele mai cunoscute si frumusetea lor este mai u sor de descris. O gasim totusi si n cazul vinului, la bere, la licorile spirtoase pure si, mai ales, n spuma de ciocolata. 462 Asa cum ceream mai sus un spatiu infinit de ngust ntre doua suprafete ce se at

ing, tot asa putem considera pelicula balonului de sapun ca pe o foita extrem de subtire situata ntre doua corpuri elastice; pentru ca fenomenul apare totusi, de fapt, ntre aerul care umfla balonul si aerul atmosferic. 463 n timp ce-1 producem, balonul este lipsit de culoare; pe urma, ncep sa se vada niste trasaturi colorate asemenea celor de pe hrtia marmorata si care se raspndes c, n cele din urma, peste tot balonul, ori mai curnd snt mpinse de jur mprejur, pe cnd l umflam. 464 Exista diferite moduri de a face balonase; unul e liber, fiindca nmuiem doar firul de pai n solutie si, suflnd, umflam balonasul care atrna. Aparitia fenomenulu i cromatic este greu de remarcat aici, fiindca rotatia rapida nu ne ngaduie o obs ervatie exacta si toate culorile se amesteca la ntmplare. Se poate observa totusi ca diferite culori ncep lnga firul de pai. Putem sufla apoi, cu prudenta, n solutia nsasi ca sa apara un balonas. Daca nu-1 umflam prea mult, acesta ramne alb; daca solutia nu Contributii la teoria culorilor 143 este prea apoasa, atunci n jurul axei perpendiculare a balonului se aseaza niste cercuri care si schimba de obicei culoarea din verde n purpuriu, ntruct se ating de aproape. Putem produce, n cele din urma, si mai multe baloane, unul lnga altul, ca re ramn nsa n legatura cu solutia. n acest caz, culorile apar pe pereti, acolo unde doua baloane se aplatizeaza reciproc. 465 Culorile pot fi observate mai bine la bulele din spuma de ciocolata dect la c ele de sapun. Snt mai durabile, desi snt mai mici. Prin caldura se produce si se nt retine n ele o agitatie, o miscare ce pare sa fie necesara dezvoltarii, succesiun ii si, n cele din urma, ordonarii fenomenului. 466 Daca balonasul este mic sau prins ntre altele, pe supra fata lui se agita, de jur mprejur, niste trasaturi cromatice asemanatoare hrtiei marmorate; vedem toate culorile de pe schema noastra amestecndu-se: cele pure, cele potentare, cele mix te toate, n mod limpede, luminoase si frumoase. La balonasele mai mici, fenomenul continua. 467 Daca balonul e mai mare, ori daca este izolat pe ncetul, fiindca celelalte di n prejma lui plesnesc, observam curnd ca aceasta agitatie si aceasta extindere a culorilor tinde spre ceva. Vedem aparnd pe punctul cel mai nalt al balonului un ce rculet, care este galben la mijloc; celelalte trasaturi cromatice continua sa se miste n jurul lui ca niste viermisori. 468 Nu trece mult si cercul se mareste, lasndu-se n jos, pe toate partile. La mijl oc, si pastreaza galbenul, n partea de jos si n exterior devine purpuriu si, curnd, albastru. Sub el se naste un alt cerc, aceeasi succesiune cromatica. Daca se afl a suficient de aproape, atunci din amestecul culorilor de la margine apare un ve rde. 469 n momentul cnd am putut numara trei asemenea cercuri principale, mijlocul era lipsit de culoare; spatiul respectiv a devenit pe ncetul din ce n ce mai mare, n ti mp ce cercurile s-au lasat mereu mai jos pna ce, la urma, balonul a plesnit. 470 A cincea conditie. Se pot produce, n diferite moduri, 144 J.W. Goethe pelicule foarte delicate, pe care descoperim un joc cromatic foarte viu, prin fa ptul ca toate culorile snt vazute ori n ordinea cunoscuta, ori amestecndu-se ntr-un chip confuz. Apa n care s-a dizolvat var nestins se acopera curnd cu o pelicula co lorata. La fel se ntmpla pe suprafata apelor statatoare, cu deosebire a celor ce c ontin fier. Lamelele de tartru fin, n special cele de vin rosu frantuzesc, ce se depun n butelii, stralucesc n cele mai frumoase culori, daca snt desprinse cu grija si aduse la lumina. Picaturile de ulei pe apa, pe alcool si pe alte lichide pro duc de asemenea astfel de inele si mici flacarui. Cea mai frumoasa experienta ce se poate face este nsa urmatoarea. Sa turnam ntr-o cupa niste acid azotic nu prea tare si sa picuram cu o pensula peste el niste vernis dintr-acela pe care gravo rii l folosesc pentru a acoperi anumite locuri de pe placile lor. Cu o miscare vi oaie, apare imediat o pelicula ce se raspndeste n cercuri, producnd totodata cele m ai vii fenomene cromatice. 471 A sasea conditie. Cnd snt ncinse metalele, pe suprafata lor apar culori ce se s

ucced repede, dar care pot fi totusi mentinute dupa plac. 472 Sa nfierbntam un otel cizelat: la un anumit grad de caldura, el va trece n galb en. Daca l luam repede de pe carbuni, si pastreaza aceasta culoare. 473 De ndata ce otelul devine mai fierbinte, galbenul apare mai nchis, mai intens si curnd trece n purpuriu. Acesta e greu de pastrat, fiindca se grabeste sa treaca rapid ntr-un albastru intens. 474 Acest frumos albastru poate fi pastrat, daca scoatem repede otelul din dogoa re si-1 vrm n cenusa. Pe aceasta cale snt produse lucrarile aplicate n albastru pe ot el. Daca tinem nsa n continuare otelul liber deasupra focului, el devine n scurt ti mp albastru deschis si asa ramne. 475 Aceste culori trec peste placa de otel ca un abur, fiecare parnd sa fuga din fata celeilalte: de fapt, cea care urmeaza se Contributii la teoria culorilor 145 dezvolta totdeauna din cea precedenta. 476 Daca tinem un briceag la o lumnare, de-a curmezisul lamei va aparea o dunga c olorata. Partea acestei dungi care s-a aflat cel mai adnc n flacara este de un alb astru ce se pierde n rosu-albastriu. La mijloc se afla purpuriul, dupa care urmea za rosul-galbui si galbenul. 477 Fenomenul acesta se deduce din cel anterior; deoarece lama este mai putin nci nsa spre mner dect la vrful aflat n flacara si, n felul acesta, toate culorile care a ltminteri apar una dupa alta deodata si le putem pastra fixate cel mai bine. 478 Robert Boyle indica aceasta succesiune cromatica astfel: a florido flavo ad flavum saturum et rubescentem (quem artifices sanguineum vocant) inde ad lanquid um, postea ad saturiorem cyaneum. Cuvintele acestea ar fi foarte bune, daca am s chimba locurile lui languidus si saturior. Lasam n suspensie chestiunea masurii n care este corecta observatia ca diversele culori influenteaza asupra gradelor de calire ce are loc ca urmare. Culorile snt aici doar niste semne ale diferitelor grade de nfierbntare. 479 Cnd calcinam plumbul, suprafata lui bate la nceput n cenusiu. Printr-o nfierbntar e mai mare, aceasta pulbere devine galbena, apoi portocalie. Si argintul prezint a culori, la nfierbntare. Licarirea argintului n momentul cupelatiei tine de acelas i fenomen. Cnd snt topite sticle care contin oxizi metalici, apar de asemenea nist e culori la suprafata. 480 A saptea conditie. Este aceea n care suprafata sticlei este corodata. Transfo rmarea sticlei n una mata ne-a aparut demna de retinut nca de mai sus; folosim ace asta expresie cnd suprafata sticlei este alterata n asa fel nct ne apare tulbure. 481 Sticla alba devine cea dinti tulbure, la fel ca si sticla 146 J.W. Goethe turnata si ulterior slefuita cea albastra mai putin, iar cea verde cel mai putin . 482 O placa de sticla are fete de doua feluri, dintre care una se numeste fata d e oglinda; este cea care se afla deasupra n cuptor si pe care se pot observa nist e ridicaturi rotunde. Ea e mai neteda dect cealalta, care sta dedesubt n cuptor si la care se observa deseori zgrieturi. Se prefera de aceea sa se puna fata de ogl inda nspre interiorul camerei, pentru ca este mai putin atacata de umiditatea car e o loveste dinauntru dect cealalta si, prin urmare, sticla devine mai putin mata . 483 Aceasta orbire sau tulburare a sticlei se preface treptat ntr-un fenomen cromat ic, ce poate deveni foarte viu si la care s-ar putea descoperi, eventual, si o a numita succesiune sau ceva de natura ordonata. 484 Am urmarit astfel si culorile fizice de la actiunea lor cea mai usoara pna ac olo unde aceste fenomene fugitive se fixeaza pe corpuri materiale; n felul acesta , am ajuns la granita unde intervin culorile chimice, ba chiar am si depasit-o o arecum ceea ce poate provoca o buna prejudecata cu privire la constanta expuneri i noastre. Daca este cazul sa mai spunem ceva general, la sfrsitul acestei sectiu ni, si sa atragem atentia asupra coerentei sale interne, adaugam la cele enuntat e mai sus (451 - 454) si urmatoarele. 485 Poate ca albastrirea otelului si experientele nrudite s-ar putea deduce foart

e convenabil din teoria despre mediile tulburi. Otelul cizelat reflecta puternic lumina. Sa ne imaginam albastrirea provocata de fierbinteala ca pe un usor cara cter tulbure; s-ar cuveni sa apara de aceea imediat un galben deschis, care ar t rebui sa se arate, la cresterea ncetosarii, din ce n ce mai concentrat, mai dens s i mai rosu, ba pna la urma, de un rosu purpuriu si rubiniu. Daca aceasta culoare ar fi potentata, n final, pna la punctul suprem al ntunecarii si daca ne-am nchipui ca tulbureala continua sa predomine, atunci ea s-ar rspndi de aici ncolo peste ceva ntunecat si ar produce mai nti un viContributii la teoria culorilor 147 olet, apoi un albastru nchis si, n fine, un albastru deschis, ncheind n felul acesta seria fenomenelor. Nu dorim sa sustinem ca acest mod de explicare ar fi suficient; intentia noastra este mai curnd sa indicam doar calea pe care poate fi aflata, n cele din urma, fo rmula atotcuprinzatoare, adevaratul cuvnt al enigmei. SECTIUNEA A TREIA CULORI CHIMICE 1. Numim astfel culorile pe care le putem provoca pe anumite corpuri, pe ca re le putem fixa mai mult sau mai putin, le putem intensifica sau le putem ndepar ta de pe ele si transmite altor corpuri culori carora le si putem atribui de ace ea o anumita proprietate imanenta. Caracteristica lor este cel mai adesea durata . 487 n lumina acestor trasaturi, culorile chimice erau caracterizate mai demult pr in diferite epitete. Ele se numeau colores proprii, corporei, materiales, veri, permanentes, fixi. 488 Am observat n ceea ce precede si am introdus n tranzitie modul n care elementul mobil si trecator al culorilor se fixeaza putin cte putin pe corpurile materiale . 489 Culoarea se fixeaza pe materiale ntr-un mod mai mult sau mai putin durabil, s uperficial sau penetrant. 490 Toate corpurile snt capabile sa primeasca o culoare, fie ca aceasta poate fi provocata, intensificata, fixata n mod gradat fie ca le poate fi macar transmisa. XXXIV. Contrastul chimic 491 n timp ce la prezentarea fenomenului cromatic aveam Contributii la teoria culorilor 149 motiv sa atragem atentia n mod absolut asupra unei opozitii cnd pasim pe tarmul chi miei, opozitiile chimice ne ntmpina ntr-un mod semnificativ. Pentru scopurile urmar ite, vorbim aici doar despre contrastul pe care obisnuim sa-1 cuprindem sub nume le generic de acizi si baze. 492 Daca desemnam opozitia cromatica la ndemnul tuturor celorlalte opozitii fizic e printr-un mai mult sau mai putin si daca atribuim acest mai mult? laturii galbe ne si acel mai putin celei albastre, cele doua laturi convin si opozitiei chimice. Galbenul si rosul-galbui se consacra acizilor, albastrul si rosul-albastrui alc aliilor si astfel, fenomenele culorilor chimice pot fi realizate ntr-un mod destu l de simplu, desigur, alaturi de multe alte consideratii care intervin. 493 ntruct fenomenele principale ale culorilor chimice apar, de altfel, cu ocazia acidularii metalelor, se vede ct este de important ca acest mod de considerare sa se afle aici la loc de frunte. Ceea ce mai intervine n rest si ne da de gndit vom observa mai de aproape n diferitele rubrici speciale; declaram cu acest prilej, n mod expres, ca intentionam sa o luam naintea chimistului, usurndu-i munca, numai n modul cel mai general, fara sa ne amestecam n vreo chestiune speciala, n temele s i problemele chimice delicate, ori sa vrem sa le dam un raspuns. Intentia noastr a nu poate fi dect aceea de a da o schita a felului n care (n tot cazul, dupa convi ngerea noastra) s-ar putea lega teoria chimica a culorilor de cea generala, fizi ca. XXXV. Provenienta albului 494 Am facut ctiva pasi n acest sens, mai sus, cu ocazia culorilor dioptrice. Corpurile transparente se afla pe treapta cea mai nalta a materialitatii anorgani

ce. Cu ea se potriveste mai 150 J.W. Goethe nti caracterul tulbure pur albul putnd fi considerat ca fiind tulbureala pura, perf ecta. 495 Apa curata, cristalizata ca zapada, ne apare alba, deoarece transparenta par tilor individuale nu alcatuieste un tot transparent. Diferite cristale de saruri de la natura carora apa se abate apar ca o pulbere alba. S-ar putea numi alb st area ntmplator netransparenta a transparentului pur asa cum o sticla pisata apare ca o pulbere alba. Putem lua n consideratie, n acest caz, suspendarea unei legatur i dinamice si nfatisarea proprietatii atomistice a materiei. 496 n stare pura, toate pamnturile nedescompuse cunoscute snt albe. Prin cristaliza re naturala, ele trec n transparenta; pamntul silicios trece n cristalul de stnca, a lumina n mica, magneziul n talc; pamntul calcaros si pamntul alcalin apar transparen te n spaturi foarte diverse. 497 Deoarece la colorarea corpurilor minerale vom ntlni mai cu seama oxizi metalic i, mai observam, n ncheiere, ca acidularile usoare, incipiente, reprezinta calcaru ri albe, asa cum plumbul este transformat de acidul acetic n alb de plumb. XXXVI. Provenienta negrului 498 Negrul nu ne apare la fel de primordial ca albul. l ntlnim n domeniul vegeta l, n cazul arderilor pe jumatate; carbunii unor corpuri ce snt si altminteri deose bit de remarcabile, prezinta culoarea neagra. Si n cazul cnd lemnul (de exemplu, s ub forma de scnduri) este lipsit partial de elementul sau de combustie, din cauza luminii, a aerului si a umiditatii, el capata mai nti culoarea cenusie, apoi cea neagra. Asa cum. de altminteri, putem preface si unele parti de animale, prin se miardere, n carbuni. Contributii la teoria culorilor 151 499 Descoperim tot astfel si la metale ca deseori are loc o semioxidare, cnd treb uie sa fie provocata culoarea neagra. Printr-o slaba acidulare, prin otet, prin fermentari usor acide, de pilda, aceea a unui decoct de orez s.a.m.d., numeroase metale si cu deosebire fierul devin negre. 500 Putem presupune, nu mai putin, ca o dezacidulare sau o eliberare treptata de sub acid produc culoarea neagra. Acesta este cazul la nasterea cernelii, ntruct f ierul dizolvat n acid sulfuric puternic, dar partial dezacidulat prin infuzia de galiu, ne apare apoi negru. XXXVII. Provocarea culorii 501 Cnd n sectiunea de mai sus, referitoare la culorile fizice, am tratat despre m ediile tulburi, am vazut culoarea mai de graba ca alb si ca negru. Sa presupunem acum fixat ceva ce a devenit alb, ori ceva devenit negru si sa ne ntrebam cum li se poate provoca o culoare. 502 Putem spune si aici ca un alb care se nchide, care se tulbura, devine galben; negrul care se deschide devine albastru. 503 Galbenul se naste pe latura activa, nemijlocit, la lumina, la luminos, la al b. Se stie ce usor se ngalbeneste tot ce are suprafete albe hrtia, pnza, bumbacul, matasea, ceara; de asemenea, mai ales unele licori transparente, ce au tendinta sa se aprinda, devin cu usurinta galbene, adica trec lesne ntr-o usoara tulbureal a. 504 Astfel, pe latura pasiva, la ceea ce este ntunecat, ntunecos ori negru, provoc area este nsotita imediat de fenomenul albastru sau mai degraba de unul albastrurosiatic. Fierul des compus n acid sulfuric si foarte diluat produce, ntr-un pahar tinut n dreptul luminii, de ndata ce i se adauga numai cteva 152 J.W. Goethe picaturi de galiu, o frumoasa culoare violeta ce nfatiseaza ochiului proprietatil e topazului fumuriu sau orfninonul unui purpuriu ars, cum se exprima anticii. 505 Prin niste operatii chimice ale naturii si ale artei, s-ar putea provoca la pamnturile pure o culoare, fara amestec de oxizi metalici? Iata o ntrebare importa nta, careia i se raspunde de obicei prin nu; poate ca ea are legatura cu ntrebare a: n ce masura se poate obtine ceva din pamnturi, prin oxidare?

506 Faptul ca pretutindeni unde gasim cutori minerale apare o umbra de metal, n s pecial de fier, pledeaza fara ndoiala pentru raspunsul negativ la aceasta ntrebare ; e o situatie n care se tine cont cu siguranta de usurinta cu care se oxideaza f ierul si cu care oxidul de fier capata diferite culori, de infinita divizibilita te a acestuia si de rapiditatea cu care si transmite culoarea. Ar fi de dorit tot usi sa se faca noi experiente n legatura cu aceasta chestiune si atunci ndoielile ar fi ori ntarite, ori nlaturate. 507 Oricum ar sta lucrurile, receptivitatea pamnturilor fata de culorile pe care le avem la ndemna este foarte mare; printre ele, se distinge, n mod deosebit, pamntu l alaunifer. 508 Daca trecem acum la metalele care, n domeniul anorganic, si-au adjudecat, apr oape n mod exclusiv, dreptul de a aparea colorate, aflam ca ele se disting n stare a lor pura, autonoma si regulata de pamnturile pure, prin aceea ca au tendinta sp re o culoare oarecare. 509 Daca argintul se apropie cel mai mult de albul pur (ba chiar reprezinta real mente acest alb pur, naltat printr-o stralucire metalica) otelul, zincul, plumbul s.a.m.d. tind spre un cenusiu-albastrui palid; din contra, aurul se ridica la g albenul pur, iar cuprul la un rosu care se intensifica, n anumite mpreContributii la teoria culorilor 153 jurari, pna aproape de purpuriu, dar poate fi cobort iarasi, prin zinc, spre culoa rea aurului galben. 510 Daca metalele curate prezinta asemenea determinari specifice pentru o expres ie cromatica sau alta, ele snt transpuse oarecum, prin efectul oxidarii, ntr-o sit uatie ce le este comuna. Culorile elementare apar acum pure si cu toate ca unele metale par sa aiba o determinare speciala pentru una sau alta din culori, stim totusi ca unele pot strabate tot ciclul culorilor, iar altele snt n stare sa nfatis eze mai multe culori; zincul se distinge totusi prin incapacitatea lui de a se c olora. Voi da ulterior un tabel, aratnd n ce masura pot fi facute diferitele metal e sa parcurga, mai mult sau mai putin, diversele nuante cromatice. 511 Faptul ca suprafata neteda, curata a unui metal masiv se acopera la nfierbntar e cu un abur colorat, care parcurge, odata cu cresterea caldurii, o serie de asp ecte, ne indica, dupa convingerea noastra, capacitatea metalelor de a strabate nt reg ciclul culorilor. Fenomenul n cauza l vom observa cel mai frumos la otelul ciz elat dar argintul, cuprul, alama, plumbul si zincul ne fac sa vedem usor fenomen e similare. Probabil ca intra aici n joc o acidulare superficiala, asa cum putem conchide din continuarea operatiei, n special la metalele mai usor oxidabile. 512 Faptul ca un fier suporta mai usor o acidulare cu lichide acide pare sa ne i ndice acelasi lucru, ntruct un efect vine n ntmpinarea celuilalt. Mai observam, de as emenea, ca otelul trebuie sa prezinte o oarecare diferenta de elasticitate, dupa cum este calit n diferite etape ale aspectului sau cromatic, ceea ce este foarte firesc, deoarece variatele fenomene cromatice arata diversele grade de nfierbntar e. 513 Daca trecem peste acest abur superficial, peste aceasta subtire pelicula si observam cum snt acidulate penetrativ metalele n mase, atunci, odata cu primul gra d, apar albul sau negrul, asa cum se poate observa la albul de plumb, la otel si la

154 J.W. Goethe mercur. 514 Daca ne ntrebam, mai departe, despre provocarea propriu-zisa a culorii, atunc i o ntlnim cel mai frecvent pe latura plus. Oxidarea deseori mentionata a unor sup rafete metalice netede ncepe de la galben. Otelul trece repede n ocru galben, plum bul din albul de plumb n masicot, mercurul din etiops n oxidul numit turbit. Solut iile de aur si de platina n acizi snt galbene. 515 Tulburarile pe latura minus snt mai rare. Un cupru putin acidulat apare albas tru. La prepararea albastrului de Prusia iau parte alcalii. 516 Aceste fenomene cromatice snt nsa, n genere, de o natura att de mobila nct ch mistii nsisi, de ndata ce ajung la detalii mai fine, le considera nselatoare. Pentr u scopurile noastre nsa, putem trata aceasta materie doar n medie; vrem sa

observam numai ca, poate, cndva, se vor putea ordona fenomenele cromatice metalic e, macar n scop didactic, dupa felul cum se nasc, cum se prezinta n mod variat si cum dispar prin acidulare, prin cresterea si scaderea acesteia si prin dezacidul are. XXXVIII. Intensificare 517 Intensificarea ne apare ca o ngramadire, ca o saturare si o umbrire a culoril or. Am vazut astfel mai sus, la mediile lipsite de culoare, ca putem intensifica un obiect luminos prin marirea tulburelii de la cel mai usor galben pna la cel m ai puternic rosu-rubiniu. Invers, albastrul se intensifica trecnd n cel mai frumos violet, daca subtiem si micsoram o ncetosare iluminata, nainte de ntuneric (150, 1 51). 518 Daca e vorba de o culoare specificata, se ntmpla ceva Contributii la teoria culorilor 155 asemanator. Sa ne procuram niste vase gradate, din portelan alb si sa umplem unu l cu un lichid galben pur; n acest caz, el va aparea treptat, de sus n jos, pna la fund, din ce n ce mai rosu, iar n cele din urma portocaliu. n celalalt vas, sa turn am o solutie albastra pura: gradatiile superioare vor prezenta un albastru ca ce rul, iar fundul vasului un frumos violet. Daca proiectam asupra partii iluminate a vasului o umbra, cu mna sau cu un obiect, ea apare de asemenea rosiatica. 519 Acesta reprezinta unul din fenomenele cele mai importante n teoria culorilor, deoarece experimentam ntr-un mod absolut concret faptul ca un raport cantitativ produce asupra simturilor noastre o impresie calitativa. Si fiindca ne-am martur isit mai demult cu ocazia ultimelor culori epoptice (485) presupunerile privind felul n care s-ar putea deduce eventual albastrirea otelului din teoria despre me diile tulburi, reamintim acest lucru aici. 520 De altiminteri, orice intensificare chimica urmeaza nemijlocit dupa tulburar e. Ea continua nentrerupt si constant; cu aceasta ocazie, trebuie sa observam ca intensificarea pe latura plus este cea mai obisnuita. Ocrul galben de fier este potentat att prin foc ct si prin alte operatii, pna la o roseata foarte puternica. Masicotul este intensificat n miniu, iar turbitul n cinabru; acesta din urma ajung e la o treapta foarte nalta a rosului-galbui. Se produce aici o penetrare intima a metalului de catre acid, o divizare a metalului ntr-un infinit empiric. 521 Intensificarea pe latura minus este mai rara, desi observam imediat ca cu ct albastrul de Prusia ori sticla de cobalt snt preparate mai pur si mai dens, cu att capata o lucire din ce n ce mai rosiatica si bat mai mult n violet. 522 Pentru o asemenea intensificare imperceptibila a galbenului si a albastrului n rosu, francezii au o expresie atragatoare, spunnd ca aceasta culoare are un oei l de rouge, ceea ce noi am putem exprima printr-o licarire roscata?. 156 J.W. Goethe XXXIX. Culminare 523 Aceasta urmeaza dupa o intensificare progresiva. Rosul, n care nu se mai poat e descoperi nici galben, nici albastru, reprezinta n acest caz zenitul. 524 Cautnd un exemplu frapant de culminare pe latura plus, l gasim din nou n cazul otelului ce se nalbastreste, ajunge pna la zenitul purpuriului si poate fi mentinu t n acest punct. 525 Daca putem aplica aici terminologia indicata mai nainte (516), atunci am spun e astfel: prima acidulare produce galbenul, iar acidularea crescuta, rosul-galbu i; n acest moment, se atinge un fel de summum, fiindca pe urma intervine o scader e a acidularii si, n fine, o dezacidulare. 526 Punctele nalte ale acidularii produc o culoare purpurie. Aurul, daca este pre cipitat printr-o solutie de zinc, apare purpuriu. Oxidul de arsenic, combinat cu sulf, produce o culoare de rubin. 527 Ar fi de cercetat nsa n ce masura participa la diverse culminari o anumita sca dere a acidularii; caci o influenta a alcaliilor asupra rosului-galbui pare sa p roduca de asemenea culminarea, ntruct, la zenit, culoarea este mpinsa spre minus. 528 Din cel mai bun cinabru unguresc, care prezinta cel mai nalt rosu-galbui, ola ndezii prepara o culoare ce se numeste vermillon un cinabru artificial. Este tot un cinabru, dar care se apropie de purpuriu si putem banui ca ei ncearca sa-1 ap

ropie de culminare prin alcalii. 529 Tratate n acest fel, sucurile vegetale snt un exemplu evident. Gurgumeiul, orl eanul, sofranasul si altele a caror esenta coloranta a fost extrasa cu ajutorul alcoolului si din care detinem acum tincturi de culoare galbena, ros-galbui si r os-hiacint ajung printr-un amestec cu baze la zenit, ba chiar dincolo de el, la un ros-albastriu. Contributii la teoria culorilor 157 530 n domeniul mineral si cel vegetal nu-mi este cunoscut nici un caz de culm inare pe latura minus. n cel animal este remarcabil sucul melcului marin de purpu ra, despre a carui potentare si culminare pe latura minus vom vorbi mai trziu. XL. Cumpanire 531 Mobilitatea culorii este att de mare, nct chiar si pigmentii pe care credem ca i-am specificat pot fi din nou ntorsi ntr-o parte sau ntr-alta. Aceasta mobilitate devine cu totul deosebita n apropierea punctului culminant si este realizata n mod ul cel mai izbitor prin aplicarea alternativa a acizilor si a bazelor. 532 Ca sa exprime acest fenomen n vopsitorie, francezii folosesc termenul virer, ceea ce nseamna a ntoarce dintr-o directie ntr-alta; ei exprima astfel, ntr-un mod f oarte iscusit ceea ce s-a ncercat sa se caracterizeze si sa se indice altminteri prin niste conditii de amestec. 533 Dintre acestea, operatia pe care obisnuim s-o facem cu turnesolul este una d intre cele mai cunoscute si mai surprinzatoare. Turnesolul este un material colo rant care a fost specificat, prin alcalii, ntr-un albastru-roscat. Prin acizi, ac esta este trecut foarte usor n galben-roscat, iar prin baze, este readus la forma anterioara. n ce masura poate fi descoperit si pastrat, n acest caz, prin experie nte delicate, un punct de culminare, e o chestiune ce ramne pe seama celor exersa ti n aceasta arta; tot astfel, arta vopsitului, n special vopsirea n stacojiu, este capabila sa ne ofere variate exemple privind aceasta virare ntr-o parte si ntr-alta . 158 J.W. Goethe XLI. Parcurgerea ciclului 534 Tulburarea si intensificarea apar mai mult pe latura plus dect pe latura minu s. n felul acesta, n parcurgerea ntregului drum, culoarea pleaca mai mult de la lat ura plus. 535 O parcurgere continua si evidenta a drumului de la galben, prin rosu, spre a lbastru poate fi vazuta la nalbastrirea otelului. 536 Prin diferite trepte si moduri de oxidare, metalele pot fi specificate n dive rse puncte ale ciclului cromatic. 537 ntruct ele apar si verzi, se pune problema daca se cunoaste un parcurs continu u de la galben, prin verde, spre albastru si invers, n regnul mineral. Oxidul de fier topit mpreuna cu sticla produce la nceput o culoare verde, iar la un foc ntari t, una albastra. 538 Este desigur locul sa vorbim aici despre verde n general. El ne apare n fata c u deosebire n sens atomistic si anume complet pur, cnd combinam galbenul cu albast rul; numai ca si un galben impur, murdar, ne da impresia de verde; nsa si aceasta e o urmare a faptului ca negrul este nrudit cu albastrul. Un galben imperfect, c um este acela al sulfului, ne lasa impresia de ceva ce bate n verde. Tot ca verde percepem si un albastru imperfect. Culoarea verde a sticlelor de vin se pare ca provine dintr-o combinare imperfecta a oxidului de fier cu sticla. Daca printro nfierbntare mai puternica provocam o combinare mai pronuntata, obtinem o frumoas a sticla albastra. 539 Pare sa rezulte din toate acestea ca exista n natura o anumita prapastie ntre galben si albastru, care poate fi eliminata atomistic prin ncrucisare si redusa n verde dar ca adevarata mediere ntre galben si albastru are loc, de fapt, numai pr in rosu. 540 Situatia ce pare ca nu e potrivita totusi cu anorganicul Contributii la teoria culorilor 159 o vom afla posibila n cazul naturii organice, fiindca n acest din urma regn o asem

enea parcurgere a ciclului de la galben, prin verde si albastru, pna la purpuriu se produce realmente. XLII Rasturnare 541 Un fenomen cu totul remarcabil este si rasturnarea nemijlocita n opozitia pro vocata despre care stim sa aratam n prezent doar ceea ce urmeaza. 542 Cameleonul mineral, care contine de fapt un oxid de piroluzita, poate fi con siderat, n starea lui perfect uscata, ca o pulbere verde. Daca l presaram n apa, cu loarea verde apare foarte frumoasa la nceputul dizolvarii; ea se schimba nsa imedi at n culoarea purpurie, opusa verdelui, fara sa se poata observa vreun stadiu int ermediar. 543 La fel stau lucrurile si cu cerneala simpatica, ce poate fi considerata de a semenea o licoare rosiatica, a carei uscare, prin caldura, prezinta pe hrtie culo area verde. 544 De fapt, cel care produce acest fenomen pare sa fie conflictul dintre uscaci une si umiditate, asa cum s-a aratat, daca nu ne nselam, de catre chimistii activ i. Putem astepta din partea timpului lamuriri suficiente despre ceea ce se poate deduce mai departe de aici si cu ce anume pot fi corelate aceste fenomene. XLIII. Fixare 545 Orict de mobila am vazut-o pna aici, chiar si n aparitia ei materiala, culo area se fixeaza totusi, pna la urma, n anumite conditii. 160 J.W. Goethe 546 Exista corpuri capabile sa fie transformate complet n materie coloranta; se p oate spune si aici ca o culoare se fixeaza n ea nsasi, staruie pe o anumita treapt a si se specifica. Asa se nasc materialele colorante din toate regnurile printre care mai ales cel vegetal ne ofera o mare cantitate ; unele dintre ele se disti ng totusi n mod special, putnd fi considerate ca reprezentantele celorlalte asa cu m snt, pe latura activa, garanta, iar pe cea pasiva, indigoul. 547 Ca sa facem aceste materiale semnificative si avantajoase n utilizare, e nece sar sa fie condensata n ele proprietatea coloranta, iar materia nsasi sa fie ridic ata la o divizibilitate empirica infinita ceea ce putem obtine n diferite moduri si, n special la materialele amintite, prin fierbere si descompunere. 548 Aceste materii colorante se fixeaza, la rndul lor, pe alte corpuri. Astfel, e le se aplica, n regnul mineral, pamnturilor si oxizilor metalici; se combina prin topire cu sticlele si capata cea mai mare frumusete aici cnd snt strabatute de lum ina; de asemenea, li se poate atribui si o durata vesnica. 549 Ele prind cu mai multa sau mai putina forta pe corpurile vegetale si animale , rezistnd mai mult sau mai putin timp n parte, conform naturii lor (caci galbenul este mai trecator dect albastrul) sau potrivit cu natura suportului. Pe materiil e vegetale dureaza mai putin dect pe cele animale si chiar si n cadrul acestui reg n, exista de multe ori deosebiri. Firul de in sau de bumbac, matasea sau lna prez inta raporturi foarte diverse fata de coloranti. 550 Intervine aici importantul sistem al decapantilor, care pot fi considerati c a mijlocitori ntre culoare si material. Cartile de vopsitorie vorbesc despre ei a manuntit. Pentru noi este de ajuns ca am atras atentia asupra faptul ca prin ace asta operatie culoarea capata o durata ce nu se poate ncheia dect odata cu corpul; mai mult chiar, claritatea si frumusetea i sporesc prin ntrebuintare. Contributii la teoria culorilor 161 XLIV. Amestec real 551 Orice amestec presupune o specificare si de aceea cnd vorbim despre el ne afl am n domeniul atomistic. Trebuie sa vedem mai nti anumite corpuri specificate ntr-un punct oare care al ciclului cromatic nainte de a voi sa producem nuante noi prin amestecul lor. 552 Sa consideram, n general, galbenul, albastrul si rosul ca pe niste culori pur e, fundamentale. Rosul mpreuna cu albastrul vor da violet, rosul si galbenul port ocaliu, iar galbenul si albastrul verde. 553 Oamenii s-au straduit mult sa determine aceste amestecuri, mai exact, prin r aporturi numerice, dimensionale si ponderale, dar rezultatele le-au fost prea pu tin rodnice.

554 Pictura se sprijina, de fapt, pe amestecul unor asemenea materii colorante s pecificate ori chiar individualizate si pe combinatiile infinite ce snt posibile n tre ele; acestea nu pot fi percepute dect de ochiul cel mai rafinat si mai exersa t si nu pot fi realizate dect dupa aprecierea acestuia. 555 Combinarea intima a acestor amestecuri se produce prin cea mai pura divizare a corpurilor, prin macinare, spalare de noroi etc. si nu mai putin prin niste s ucuri care leaga tot ce este pulbere, combinnd oarecum anorganicul n mod organic; de aceasta natura snt uleiurile, rasinile s.a.m.d. 556 Amestecate, toate culorile si pastreaza caracterul de ???e??? si deoarece nu mai pot fi vazute una lnga cealalta, nu se simte nici o totalitate, nici o armoni e; asa se naste cenusiul, care, ca o culoare vizibila, apare totdeauna ceva mai n tunecat dect albul si ceva mai luminos dect negrul. 557 Acest cenusiu poate fi produs n diferite moduri. ntr-un fel, atunci cnd obtinem prin amestec, din galben si albastru, 162 J.W. Goethe un verde de smarald, dupa care adaugam atta rosu pur pna ce se neutralizeaza toate trei. Griul mai apare apoi cnd compunem, ntr-o anumita proportie, o scara a culor ilor originare si derivate, dupa care le amestecam. 558 E o absurditate sa credem ca toate culorile amestecate dau alb o absurditate pe care, alaturi de altele, un secol s-a obisnuit s-o repete cu credinta si mpot riva evidentei. 559 Culorile amestecate transfera aspectul lor ntunecat n amestec. Cu ct snt mai nchi se, cu att mai nchis devine si cenusiul, care se apropie n cele din urma de negru. Cu ct snt mai luminoase culorile, cu att mai deschis devine si griul, care se aprop ie, n cele din urma, de alb. XLV. Amestec aparent 560 Tratam aici, imediat, despre amestecul aparent, laolalta cu celalalt, cu att mai mult cu ct este de mare importanta, n diverse sensuri, ba s-ar putea chiar sa se considere ca aparent amestecul indicat de noi ca real. Caci elementele din ca re a iesit culoarea compusa snt mult prea mici ca sa poata fi vazute fiecare n par te. Cnd snt pisate mpreuna, pulberea galbena si albastra apar ochiului liber ca un verde cta vreme, printr-o lupa, galbenul si albastrul se mai pot observa nca separ ate. Vazute de la distanta, dungile galbene si albastre formeaza o suprafata ver de; toate aceste observatii snt valabile si despre amestecul celorlalte culori sp ecificate. 561 Printre elementele de aparatura, vom trata mai apoi si discul pe care se pro duce prin rapiditatea rotatiei amestecul aparent. Punem pe un disc diferite culo ri, n cerc, una lnga alta; printr-un impuls, discul este nvrtit cu mare iuteala; dac a pregatim mai multe discuri, ne putem nfatisa toate amestecuriContributii la teoria culorilor 163 le posibile si n cele din urma amestecul tuturor culorilor n cenusiu, n chip firesc , asa cum am aratat mai sus. 562 Si culorile fiziologice accepta amestecul. Daca producem, de pilda o umbra a lbastra (65) pe o hrtie care e putin galbena, aceasta apare verde. Acelasi lucru e valabil si despre celelalte culori, daca stim sa pregatim aparatura pentru ele . 563 Daca transpunem imaginile cromatice aparente, care ne staruie n ochi (39 si u rm.), pe niste suprafete colorate, se produce de asemenea un amestec si o determ inare a imaginii spre o alta culoare care provine din ambele. 564 Unele culori fizice reprezinta si ele un amestec. i apartin acestei categorii experientele n care vedem prin prisma imagini policrome, asa cum am aratat cu de -amanuntul mai sus (258-284). 565 Fizicienii s-au ocupat cel mai mult de fenomenele care apar cnd snt proiectate culorile prismatice pe niste suprafete colorate. 566 Ceea ce observam cu acest prilej este foarte simplu. Mai nti, trebuie sa ne gnd im ca acele culori prismatice snt mult mai vii dect culorile suprafetei pe care le facem sa cada. n al doilea rnd, luam n consideratie faptul ca o culoare prismatica poate fi ori de acelasi gen, ori eterogena n raport cu suprafata. n primul caz, e

a o nalta si i da stralucire, fiind la rndu-i nnobilata prin ea asa cum se ntmpla cu iatra pretioasa prinsa ntr-o foita metalica de aceeasi culoare. n caz contrar, una o murdareste, o tulbura si o strica pe cealalta. 567 Putem repeta aceste experiente cu sticle colorate si putem face sa cada prin ele lumina soarelui pe niste suprafete colorate: vor aparea rezultate absolut l a fel. 568 Se obtine ceva asemanator, daca observatorul se uita prin sticle colorate la niste obiecte colorate: culorile acestora snt potentate, scazute sau anulate, n f unctie de constitutia obiectelor. 569 Daca lasam culorile prismatice sa treaca prin niste sticle 164 J.W. Goethe cromatice, fenomenele ne apar ntr-un mod cu totul analog; se iau n consideratie, c u aceasta ocazie, mai mult sau mai putina energie, luminozitate si ntunecare, cla ritatea si puritatea sticlei si snt produse numeroase diferente delicate cum va p utea constata orice observator atent, care are placerea si rabdarea sa aprofunde ze aceste fenomene. 570 Desigur, aproape nu mai este necesar sa mentionam ca mai multe sticle colora te, puse una peste alta, la fel ca si niste hrtii uleiate, stravezii, produc toat e felurile de amestec, nfatisndu-le ochiului dupa bunul plac al experimentatorului . 571 n fine, tin de aceeasi categorie glazurile pictorilor, prin care se ajunge la un amestec mult mai spiritual dect pot fi acestea obtinute prin amestecurile mec anice, atomistice, de care se servesc de obicei. XLVI Transmitere reala 572 Daca ne-am procurat materialele colorante, n modul amintit, se naste apoi ntre barea: cum le putem transmite unor corpuri fara culoare; raspunsul este de cea m ai mare importanta pentru viata, uz si folosinta, pentru tehnica. 573 Intra aici din nou n discutie proprietatea fiecarei culori de a fi nchisa. De la galben, care se afla foarte aproape de alb, prin portocaliu si culoarea miniu lui spre rosul pur si carmin, prin toate minatele de violet, pna la albastrul cel mai saturat ce se afla chiar n preajma negrului, ntunecarea culorii sporeste mere u. Odata specificat, albastrul se poate subtia si deschide, se poate combina cu galbenul, prin care devine verde si tinde spre latura luminoasa. Lucrul acesta n u se ntmpla nsa nicidecum conform naturii sale. 574 n cazul culorilor fiziologice, am vazut ca ele reprezinta Contributii la teoria culorilor 165 un minus fata de lumina, deoarece apar la scaderea impresiei luminoase, ba chiar , n cele din urma, par a fi ceva cu totul ntunecat. n experientele fizice, folosire a unor medii tulburi si efectul unor imagini anexa tulburi ne arata ca aici este vorba de o lumina nabusita, de o tranzitie spre ntunecat. 575 n cazul aparitiei chimice a pigmentilor, observam acelasi lucru, la prima pro vocare. Aburul galben ce se ntinde pe otel ntuneca deja suprafata stralucitoare. n cazul prefacerii albului de plumb n masicot este limpede ca galbenul e mai ntuneca t dect albul. 576 Operatia aceasta e de cea mai mare delicatete; tot astfel este si intensific area ce creste continuu, colornd tot mai intim si mai puternic corpurile ce snt pr elucrate si atragndu-ne atentia asupra caracterului extrem de fin al partilor tra tate, asupra unei divizibilitati infinite. 577 Prin culorile ce tind spre aspectul ntunecat, deci n special prin albastru, ne putem apropia cu totul de negru; este felul n care un albastru de Prusia perfect sau un indigo tratat cu acid sulfuric ne apar aproape ca negre. 578 Este locul sa ne amintim acum de un fenomen remarcabil, acela ca unii pigmen ti (mai ales din regnul plantelor) n starea lor cea mai saturata si mai densa nusi mai arata culoarea si cei dintii la care ne gndim snt indigoul si garanta dusa la nivelul ei cel mai nalt; pe suprafata lor apare mai degraba o stralucire net m etalica, n care intra n functiune culoarea provocata psihologic. 579 Orice bun indigou prezinta deja o culoare aramie la rupere, ceea ce constitu ie, n comert, o caracteristica. Daca l ntindem ntr-un strat gros sau l uscam, asa fel

nct nici hrtia alba, nici cupa de portelan sa nu se poata stravedea prin el, indig oul prelucrat cu acid sulfuric ne ofera privirii o culoare apropiata de portocal iu. 580 Fardul spaniol de culoare intens purpurie, preparat probabil din garanta, pr ezinta la suprafata un luciu metalic de un 166 J.W. Goethe verde perfect. Daca ntindem cu o pensula ambele culori separate albastru si rosu, pe portelan ori pe hrtie, le obtinem din nou n natura lor, deoarece luminozitatea suportului se stravede prin ele. 581 Lichidele colorate apar negre cnd nu le strabate nici o lumina, asa cum ne pu tem convinge foarte usor cu ajutorul vaselor de tabla paralelipipedice, cu fundu l de sticla. Orice infuzie colorata transparenta va aparea ntr-un asemenea vas ne agra si lipsita de culoare, daca i punem dedesubt un fond negru. 582 Daca pregatim n asa fel dispozitivul nct imaginea unei flacari sa poata luci di nspre suprafata de dedesubt, aceasta apare colorata. Daca ridicam vasul si facem sa cada lumina pe o hrtie alba tinuta sub el, culoarea respectiva apare pe hrtie. Orice suport luminos, privit printr-un astfel de mediu colorat, prezinta culoar ea acestuia. 583 Asadar, ca sa poata fi vazuta, orice culoare trebuie sa aiba n spatele ei o l umina. Asa se face ca, pe masura ce suporturile snt mai luminoase si mai straluci toare, culorile apar mai frumoase. Daca ntindem niste emailuri pe un fond metalic alb si stralucitor, n felul n care snt preparate asa numitele folii de oglinzi de la noi, splendoarea culorii se arata, la aceasta lumina rasfrnta, ca la orice exp erienta prismatica. ntr-adevar, energia culorilor fizice se sprijina, n principal, pe faptul ca mpreuna cu ele si n spatele lor actioneaza nencetat lumina. 584 Lichtenberg, care, conform epocii si situatiei sale, trebuia sa urmeze repre zentarea traditionala despre culori, era totusi un prea bun observator si prea s piritual ca sa nu remarce, sa nu explice si sa nu puna n ordine, n felul sau, ceea ce i aparea n fata ochilor, n prefata la lucrarea lui Delaval, el Contributii la teoria culorilor 167 spune: De asemenea, din alte motive, mi se pare... probabil ca organul nostru, ca sa simta o culoare, trebuie sa perceapa totodata si ceva din lumea totala (alba ) . 585 Principala preocupare a vopsitorului este aceea de a-si procura suporturi al be. Unor pamnturi lipsite de culoare, mai ales alaunului, li se poate transmite u sor orice culoare specifica; vopsitorul are nsa de-a face mai ales cu produsele r egnului animal si vegetal. 586 Tot ce este viu tinde spre culoare, spre ceva deosebit, spre o specificare, spre un efect, spre non-transparenta, pna la un rafinament infinit. Tot ce este d ecrepit tinde spre alb, spre abstractiune, spre generalitate, spre nseninare, spr e transparenta. 587 Felul n care se poate realiza acest lucru prin tehnica trebuie aratat n capito lul despre extragerea culorii. Aici, la transmitere, trebuie sa ne gndim mai ales la faptul ca animalele si vegetalele vii produc culoare si, din aceasta cauza, o recapata cu att mai usor, daca le-a fost sustrasa cu totul. XLVII. Transmitere aparenta 588 Dupa cum se poate vedea cu usurinta, transmiterea att cea adevarata ct si cea aparenta se potriveste cu amestecul. Nu mai repetam de aceea tot ce a fost expus mai sus, n masura n care era necesar. 589 Observam totusi mai amanuntit acum importanta unei transmiteri aparente ce s e produce prin reflectare. Acest fenomen, ntr-adevar foarte cunoscut si totusi pl in mereu de o stare sufleteasca nelamurita, este de cea mai mare nsemnatate pentr u fizician ct si pentru pictor. 590 Sa luam oricare suprafata colorata specific, s-o punem 168 J.W. Goethe n bataia soarelui si sa facem sa cada reflexul de pe ea pe alte obiecte lipsite d e culoare. Acest reflex este un fel de lumina temperata, o semilumina, o penumbr

a, care oglindeste, n afara de natura sa nabusita, culoarea specifica a suprafetei . 591 Daca acest reflex actioneaza asupra unor suprafete luminoase, el este anulat si observam prea putin culoarea pe care o poarta cu sine. Daca actioneaza nsa asu pra unor locuri umbrite, se produce o combinare oarecum magica cu ???e??. Umbra este elementul intrinsec al culorii si o culoare umbrita i se adauga iluminnd, co lornd si nviornd. Se naste astfel un fenomen pe ct de puternic, pe att de atragator, care i face pictorului ce stie sa-1 utilizeze cele mai minunate servicii. Aici se afla modelele asa-numitelor reflexe, remarcate abia trziu n istoria artei si pe c are oamenii au stiut mai rar sa le aplice, ca potrivite n toata varietatea lor. 592 Scolasticii numeau aceste culori colores notionales et intentionales; asa cu m, n general, istoria ne va arata ca acea scoala tinea destul de bine socoteala d e fenomene, stiind de asemenea sa le distinga temeinic cu toate ca ntregul mod de tratare a unor asemenea obiecte ramne foarte diferit de al nostru. XLVIII. Extragere 593 Culorile se extrag din corpuri n diferite moduri, fie ca le poseda de la natu ra, fie ca le-am transmis noi. Sntem de aceea n stare sa le scoatem culoarea ntr-un mod potrivit, n avantajul nostru; dar culoarea respectiva dispare adesea, mpotriv a vointei noastre si n dezavantajul nostru. 594 Nu numai pamnturile de baza snt albe, n starea lor naturala, ci si materiile ve getale si animale pot fi aduse ntr-o Contributii la teoria culorilor 169 stare alba, fara sa li se distruga tesutul. Deoarece un alb pur ne este deosebit de util si agreabil pentru felurite folosinte, asa cum ntrebuintam cu o placere aparte tesaturi de lna si de bumbac necolorate, iar tesaturile de matase, hrtia si altele ne plac cu att mai mult cu ct pot fi mai albe deoarece, apoi, cum s-a vazu t mai sus, baza principala a ntregii vopsitorii stat suporturile albe, tehnica sa dedicat foarte staruitor extragerii culorii din aceste materii, procednd, n part e, la ntmplare, n parte, gndind atent; s-au facut deci asupra acestui domeniu nenuma rate experiente si s-au si descoperit multe lucruri importante. 595 De fapt, preocuparea pentru arta albirii, tratata de multi cnd mai empiric, cn d mai metodic, consta n aceasta extragere completa a culorii. Citam aici doar pe scurt momentele principale. 596 Lumina este socotita ca unul dintre primele mijloace de a scoate culoarea di n corpuri; si nu doar lumina solara, ci simpla lumina a zilei, lipsita de putere . Caci dupa cum ambele lumini, att cea solara directa ct si cea de pe cer, derivat a, aprind fosforurile Bonon tot astfel ambele lumini actioneaza asupra unor supr afete colorate. Fie ca lumina impresioneaza culoarea ce-i este nrudita si o aprin de, ntr-un fel, pe aceea care contine mult element inflamant, arznd si dizolvnd din nou n ceva general ceea ce apare specificat n ea fie ca se petrece o alta operati e ce ne este necunoscuta destul ca lumina exercita o mare forta asupra unor supr afete cromatice, albindu-le mai mult sau mai putin. Dar si n acest caz, diversele culori prezinta o durabilitate si o destructibilitate diferite; de exemplu, gal benul, preparat mai ales din anumite materii, este cel dinti care dispare. 597 nsa nu numai lumina, ci si aerul si mai ales apa actioneaza puternic n sensul scoaterii culorii. Se zice ca s-a observat chiar ca unele fire bine umezite, ntin se noaptea pe iarba, se albesc mai bine dect cele care, la fel de umede, snt expus e 170 J.W. Goethe la lumina soarelui. Si se poate, desigur, ca apa sa se dovedeasca si aici un ele ment dizolvant, un mijlocitor, care suprima ceea ce e ntmplator si readuce particu larul n general. 598 O extragere a culorii poate fi efectuata si prin reactii. Alcoolul are o deo sebita tendinta sa atraga ceea ce coloreaza plantele si sa se coloreze astfel ad eseori ntr-un mod foarte durabil. Acidul sulfuric se dovedeste deosebit de activ ca factor de scoatere a culorii, mai ales asupra lnii si a matasii; toata lumea c unoaste utilizarea aburului sulfuros, cnd vrem sa refacem alb ceva ngalbenit sau p atat.

599 Acizii cei mai puternici au fost recomandati, n perioada mai recenta, ca nist e mijloace de albire mai rapide. 600 De asemenea, reactivii alcalici, lesiile propriu-zise, uleiurile si grasimil e combinate cu lesie n sapun s.a.m.d. actioneaza n sens contrar asa cum se gaseste detaliat n scrierile alcatuite, n mod expres, n acest scop. 601 De altminteri, s-ar putea sa merite efortul sa ntreprindem anumite experiente delicate privind masura n care lumina si aerul si manifesta actiunea n scoaterea c ulorii. Am putea expune eventual la lumina niste materiale colorate a caror inst a bilitate se cunoaste, sub niste clopote, fie golite de aer, fie umplute cu aer obisnuit sau cu anumite feluri de aer; ar urma sa observam daca nu s-a lipit di n nou pe sticla ceva din culoarea evaporata, ori daca nu s-a ivit vreun alt prec ipitat, daca elementul reaparut este absolut egal cu cel devenit invizibil, ori daca a suferit vreo schimbare. Experimentatorii ndemnatici si pot imagina, desigur, diferite dispozitive n acest sens. 602 Dupa ce am luat n consideratie, mai nti, efectele naturale si modul n care le ap licam pentru scopurile noastre, trebuie sa mai adaugam ceva despre felul n care e le actioneaza ostil, mpotriva noastra. 603 Pictura se afla n situatia de a-si vedea distruse de trecerea timpului, n dive rse chipuri, cele mai frumoase lucrari ale spiritului si ale ostenelii. De aceea oamenii s-au straduit mult Contributii la teoria culorilor 171 sa descopere niste pigmenti durabili si sa-i combine ntre ei, precum si cu suport ul, asa fel nct durata lor sa fie si mai asigurata; tehnica scolilor picturale ne poate informa suficient n aceasta privinta. 604 Este locul sa ne amintim de asemenea aici de un mestesug artistic caruia i datoram foarte mult n ce priveste vopsitoria: ma refer la tapiserie. Deoarece s -a ajuns la situatia de a imita nuantele cele mai fine ale tablourilor si, ca at are, de a pune alaturi materialele cele mai divers colorate, s-a observat curnd ca nu toate culorile erau la fel de durabile si ca unele erau rapite tabloului tesut mai re pede dect altele. S-a nascut de aici o stradanie plina de zel de a asigura o dura ta egala tuturor culorilor si nuantelor; aceasta s-a petrecut n special n Franta, sub Colbert, ale carui ordonante asupra acestui punct fac epoca n istoria vopsito riei. Asa-numita manie de a prezenta totul n culori trandafirii care nu se obliga dect la o dragalasenie trecatoare a devenit o breasla aparte; dimpotriva, s-a ca utat cu o seriozitate sporita sa se ntemeieze acea tehnica ce trebuia sa garantez e durabilitatea. Astfel, cu ocazia cercetarii extragerii, a instabilitatii si a perisabilitatii f enomenelor coloristice stralucitoare, am revenit iarasi la cerinta duratei si ne -am nchis o data mai mult ciclul, n acest sens. XLIX. Nomenclatura 605 Dupa cele expuse pna acum despre aparitia, progresul si nrudirea culorilor, vo m putea vedea mai bine ce nomenclatura ar fi de dorit pe viitor si ce anume ar f i de pastrat din cea de pna acum. 606 Nomenclatura culorilor a evoluat ca toate nomencla172 J.W. Goethe turile, dar mai ales cele ce desemneaza obiecte sensibile de la particular spre general si de la general iarasi napoi, la particular. Numele speciilor a devenit un nume de gen, caruia i s-a subordonat din nou individualul. 607 Acest drum a putut fi strabatut, n conditiile mobilitatii si nesigurantei uzu lui mai vechi al limbii, mai ales fiindca, n primele timpuri, oamenii trebuiau sa se bizuie pe o intuitie senzoriala mai vie. Proprietatile obiectelor erau desem nate ntr-un mod imprecis, pentru ca fiecare le retinea cu claritate n imaginatia s a. 608 Ciclul pur al culorilor era ntr-adevar strmt; el parea specificat si individua lizat nsa de nenumarate obiecte si conditionat prin determinari secundare. Sa urm arim varietatea expresiilor grecesti si romane... si vom observa cu acest prilej , cu desfatare, ct de mobil si de neglijent au fost folosite cuvintele aproape de

jur mprejurul ciclului cromatic. 609 n vremurile de mai trziu, au intervenit multe nuante noi, datorita operatiilor variate ale artei vopsitului. Chiar culorile la moda si denumirile lor au repre zentat un nesfrsit cortegiu de individualitati cromatice. Vom prezenta ocazional si terminologia culorilor din limbile moderne; cu acest prilej, se va vedea ca s -au tintit mereu determinari mai exacte, ncercndu-se totodata sa se fixeze si sa s e individualizeze ceea ce era stabilit si prin limbaj. 610 Ct priveste terminologia germana, ea are avantajul ca poseda patru denumiri m onosilabice, care nu mai amintesc de originea lor si anume: Gelb, Blau, Rot, Grn; ele reprezinta imaginatiei doar aspectul cel mai general al culorii, fara sa tr imita la ceva specific. 611 Daca am vrea sa adaugam nca doua determinari n fiecare spatiu dintre aceste pa tru (cum snt: galben-rosiatic si Contributii la teoria culorilor 173 ros-galbui, albastru-rosiatic si ros-albastriu, verde-galbui si galben-verzui, v erde-albastriu si albastru-verzui), atunci am exprima destul de precis nuantele ciclului cromatic. Iar daca am vrea sa le adaugam denumirile de nchis si deschis si s a indicam oarecum aspectele murdare (pentru care avem la ndemna tot niste cuvinte monosilabice: Schwarz, Weiss, Grau. si Braun), atunci ne-am descurca destul de b ine si am exprima fenomenele ce apar fara sa ne mai preocupam daca s-au ivit pe cale dinamica sau atomistica. 612 S-ar putea folosi totusi n continuare aici, n chip avantajos, expresiile s pecifice si individuale, cum am utilizat si cuvintele portocaliu si violet. Am f olosit, de asemenea, si termenul purpuriu, pentru a desemna rosul pur, situat la mijloc, pentru ca sucul de melc marin din care se scoate purpura, mai cu seama cnd a patruns ntr-o pnza fina, poate fi adus la cel mai nalt punct de culminare cu d eosebire de lumina solara. L. Minerale 613 Culorile mineralelor snt toate de natura chimica si de aceea modul lor de apa ritie poate fi dedus destul de bine din ceea ce am spus despre culorile chimice. 614 Denumirile culorilor se situeaza printre caracteristicile exterioare, exprim ate mai sus; am facut un mare efort, n sensul epocii moderne, ca sa determinam si sa fixam exact fiecare fenomen ce apare; s-au provocat nsa astfel, pe ct ni se pa re, noi dificultati, cauznd numeroase incomoditati n folosirea lor. 615 Desigur, si acest aspect si poarta cu sine scuza lui, de ndata ce ne gndim cum a aparut chestiunea. Pictorul a avut 174 J.W. Goethe din totdeauna privilegiul de a mnui culoarea. Putinele culori specifice erau fixa te si totusi, prin amestecuri artificiale, apareau nenumarate nuante, care imita u suprafata obiectelor naturale. Sa fie oare de mirare ca s-a pornit si pe acest drum al amestecurilor si ca artistul a fost chemat sa stabileasca niste suprafe te colorate model, dupa care se puteau aprecia si caracteriza obiectele naturale ? ntrebarea nu era cum procedeaza natura ca sa dea la iveala o culoare sau alta, pe calea sa interna si vie ci cum nvie pictorul ceea ce este mort, ca sa zugravea sca o fictiune asemanatoare cu ceea ce e viu. Se pleca asadar, ntotdeauna, de la un amestec si se revenea tot la amestec, nct, pna la urma, s-a procedat la amesteca rea amestecului, pentru a exprima si a distinge unele specificari si individuali zari ciudate. 616 Se mai pot spune de altminteri multe altele n legatura cu amintita terminolog ie cromatica minerala, care a fost introdusa. Nu s-au luat denumirile din regnul mineral cum ar fi fost totusi posibil de cele mai multe ori ci de la tot felul de obiecte vizibile, fiindca se putea ramne, cu un mai mare avantaj, pe propriul teren. S-au preluat, pe urma, prea multe expresii individuale, specifice si deoa rece oamenii cautau sa produca prin amestecul acestor specificatii noi determina ri, ei nu si-au dat seama ca n felul acesta erau anulate cu totul imaginea n fata imaginatiei si notiunea n fata judecatii. Pna la urma, si aceste denumiri individu ale ale culorilor, folosite ntructva ca niste determinari fundamentale, nu se gase sc n cea mai buna ordine, asa cum decurg ele oarecum unele din altele; de aceea, scolarul trebuie sa nvete fiecare denumire n parte si sa-si ntipareasca n minte ceva

precis dar aproape mort. O prezentare mai amanuntita a acestor lucruri pe care doar le-am mentionat nu si-ar avea aici locul potrivit. Contributii la teoria culorilor 175 LI. Plante 617 Putem considera culorile corpurilor organice, n genere, ca o operatie chimica superioara, motiv pentru care anticii le-au si exprimat prin cuvntul fierbere? (p ????). Toate culorile elementare, precum si cele amestecate si derivate, apar pe suprafata naturilor organice; din contra, cnd e scos la lumina, interiorul lor n u s-ar putea spune ca este incolor, dar de fapt e prost colorat. Deoarece avem d e gnd sa mpartasim curnd, ntr-un alt loc, cteva lucruri privind opiniile noastre desp re natura organica, ramn aici doar datele oferite mai aninte, n legatura cu teoria culorilor; pentru acele scopuri speciale, pregatim ntre timp cele ce urmeaza. Sa vorbim deci, mai nti, despre plante. 618 Semintele, bulbii, radacinile si, n general, ceea ce este exclus de la lumina , sau se afla nconjurat nemijlocit de pamnt, se nfatiseaza, n majoritatea cazurilor, ca albe. 619 Plantele crescute din seminte, la ntuneric, snt albe sau bat n galben. Dimpotri va, actionnd asupra culorilor, lumina le influenteaza totodata si forma. 620 Plantele ce cresc la ntuneric continua sa se dezvolte, e drept, multa vreme, de la un nod la altul, nsa tulpinile snt mai lungi ntre doua noduri dect se cuvine; nu apar ramuri laterale si metamorfoza plantelor nu are loc. 621 Din contra, lumina le transpune de ndata ntr-o stare de activitate: planta apa re verde, iar mersul metamorfozei pna la fecundare continua nentrerupt. 622 Stim ca frunzele de pe tulpina nu snt dect pregatiri si semne ce anunta organe le de flori si fructe; astfel, putem vedea deja n frunzele de pe tulpina culori, care indica de departe pe acelea ale florii, asa cum e cazul la busuiocul rosu. 623 Exista flori albe ale caror frunze au razbit pna la cea

176 J.W. Goethe mai mare puritate, dar si unele flori colorate, la care intra din cnd n cnd n functi une aspectul elementar de frumusete. Exista unele care s-au eliberat doar partia l de verde, pe o treapta superioara. 624 ntlnim flori de un singur gen, ba chiar dintr-o singura specie, de toate culor ile. Trandafirii si mai ales nalbele, de pilda, strabat o mare parte din ciclul cromatic, de la alb la galben, apoi prin galben-rosiatic la purpuriu, iar de aic i la aspectul cel mai nchis pe care l poate capata purpuriul, apropiindu-se de alb astru. 625 Altele pornesc de la o treapta mai nalta, ca de exemplu macii, care ncep de la ros-galbui si trec spre violet. 626 Cu toate acestea, si culorile snt la anumite specii si genuri, ba chiar la un ele familii si clase, daca nu statornice, macar predominante n special, culoarea galbena; cea albastra este, n general, mai rara. 627 Cu nvelisurile zemoase ale fructului se ntmpla ceva asemanator, ntruct acesta se alta de la culoarea verde, prin galbui si galben, pna la rosul cel mai intens caz n care culoarea coajei indica treptele coacerii. Unele snt colorate de jur mprejur , altele numai pe partea dinspre soare; n cazul din urma, se poate observa foarte bine potentarea galbenului n rosu, printr-o mai mare ngramadire a unei culori lnga si peste cea lalta. 628 De asemenea, numeroase fructe snt colorate n interior; snt obisnuite mai ales s ucurile purpurii. 629 Asa cum culoarea se gaseste att la suprafata, pe floare, ct si n chip patrunzat or, n fruct, tot astfel ea se raspndeste si n restul partilor, colornd radacinile si sucurile tulpinii, si anume, cu o culoare foarte bogata si puternica. 630 Astfel, culoarea lemnului trece si ea de la galben, prin diferite nuante de rosu, pna la purpuriu si brun. Lemne albastre nu-mi snt cunoscute; astfel, nca de p e aceasta treapta a organizarii, apare puternica latura activa pe cnd n verdele Contributii la teoria culorilor 177

general al plantelor, cele doua laturi se pot echilibra. 631 Am vazut mai sus ca embrionul care iese din pamnt se prezinta, n cea mai mare pane, alb si galbui; dar trece, sub influenta luminii si a aerului, n culoarea ve rde. Ceva asemanator se ntmpla si cu frunzele tinere ale copacilor, cum se poate o bserva, de exemplu, la mesteceni, ale caror frunze tinere snt galbui si dau, prin fierbere, un frumos suc galben. Dupa aceea, ele devin din ce n ce mai verzi, asa cum frunzele altor arbori trec, n mod treptat, ntr-un verde-albastrui. 632 Galbenul pare, de asemenea, sa apartina frunzelor ntr-un chip mai esential de ct partea albastra: fiindca aceasta dispare toamna si galbenul frunzei apare schi mbat ntr-o culoare bruna. Si mai remarcabile snt nsa cazurile speciale, n care frunz ele redevin toamna pur galbene iar altele se nalta pna la rosul cel mai puternic. 633 De altminteri, unele plante au nsusirea de a putea fi transformate, printr-un tratament artificial, aproape n mod absolut, ntr-un material colorant, care este la fel de fin, de activ si infinit transmisibil ca oricare altul. Exemple snt ind igoul si garanta, cu care se fac attea lucruri. Si lichenii snt folositi la vopsir e. 634 Acestui fenomen i se opune nemijlocit un altul acela ca se poate extrage si prezenta partea coloranta a plantelor oarecum n mod deosebit, fara ca organizarea lor sa para ca sufera n vreun fel prin aceasta. Culorile florilor se pot extrage prin alcool, pe care l coloreaza; petalele, dimpotriva, apar albe. 635 Exista diferite prelucrari ale florilor si sucurilor acestora cu reactivi. L ucrul acesta 1-a facut Boyle n multe experiente. Trandafirii snt albiti prin sulf si pot fi reconstituiti prin alti acizi; ei snt nverziti de fumul de tutun. 178 J.W. Goethe LII. Viermi, insecte, pesti 636 Despre animalele care ramn pe treptele inferioare de organizare, sa spunem, d eocamdata, urmatoarele. Viermii ce traiesc n pamnt si snt destinati ntunericului si umezelii reci se nfatiseaza prost colorati, iar viermii intestinali, clociti si h raniti de o umiditate calda, la ntuneric, apar incolori; lumina pare sa fie neces ara n mod expres pentru determinarea culorii. 637 Vietatile care traiesc n apa (care, desi e un mediu foarte dens, lasa totusi sa patrunda suficienta lumina ) apar mai mult sau mai putin colorate. Zoofitele, ce par sa dea viata celui mai curat pamnt calcaros, snt n cea mai mare parte albe; coralii i gasim totusi ridi cati pna la cel mai frumos ros-galbui, ce se nalta, n alte cochilii de viermi, pna a proape de purpu riu. 638 Cochiliile molustelor snt frumos desenate si colorate; trebuie sa observam to tusi ca nici melcii de uscat, nici scoicile de apa dulce nu snt mpodobite cu culor i la fel de intense ca acelea din apa de mare. 639 Cnd privim cochiliile, n special pe cele rasucite, observam ca pentru aparitia lor, o reunire de organe animalice asemanatoare ntre ele s-a pus n miscare; crescn d si rasucindu-se n jurul unei axe, au dat la iveala cochilia printr-un sir de ca neluri, borduri, jgheaburi si ridicaturi, conform unui ndreptar ce crestea mereu. Observam nsa, totodata, ca aceste organe trebuiau sa contina si un suc oarecare, colorat n mod variat, care, probabil sub influenta nemijlocita a apei de mare, a nsemnat suprafata cochiliei, dupa epoci, cu linii, puncte, suprafete si nuante c romatice; n felul acesta, a lasat n chip durabil, pe partea din afara, urmele cres terii sale continui, pe cnd partea dinauntru o aflam, de cele multe ori, alba sau doar palid colorata. Contributii la teoria culorilor 179 640 n afara de aceasta, faptul ca n cochilii exista asemenea sucuri ni-l dovedeste suficient experienta, ntruct ea ni le prezinta si n starea lor fluida si coloranta , despre care marturiseste sucul sepiei, dar cu mult mai puternic sucul purpuriu ce se gaseste n mai multi melci, suc foarte vestit nca din antichitate si care es te folosit si n epoca moderna. Exista printre intestinele unor viermi ce traiesc n cochilii, un anumit vas plin cu un suc rosu. Acesta contine o esenta care color eaza foarte puternic si durabil; s-a putut deci sa se striveasca si sa se fiarba animale ntregi, scotndu-se din aceasta fiertura un lichid nca sufient de colorant.

Acel vas umplut cu culoare poate fi nsa si desprins de animal operatie prin care , desigur, se obtine un suc mai concentrat. 641 Atunci cnd este expus la lumina si la soare, sucul respectiv are particularit atea ca apare mai nti galbui, apoi verzui, pe urma trece n albastru, de aici n viole t, nsusindu-si nsa totdeauna, un rosu superior; n cele din urma, sub influenta soar elui, ndeosebi daca este aplicat pe batist, capata o culoare intens rosie, pura. 642 Am avea aici, asadar, o intensificare pe latura minus, pna la culminare, pe c are nu am putut-o observa cu usurinta n cazurile anorganice; putem numi acest fen omen aproape o parcurgere a ntregului ciclu si sntem convinsi ca s-ar putea realiz a ntr-adevar, prin niste experiente adecvate, ntreaga strabatere a ciclului; fiind ca nu ncape nici o ndoiala ca, printr-o acidulare bine aplicata purpurei, ea ar pu tea fi mpinsa dincolo de punctul culminant, spre stacojiu. 643 Pe de o parte, acest suc pare sa fie n relatie cu fecundarea; exista chiar ou a (nceputuri ale viitoarelor vietuitoare din cochilii) care contin o atare esenta coloranta. Pe de alta parte nsa, sucul acesta pare sa ne trimita la sngele ce se dezvolta la animalele superioare. ntruct sngele prezinta niste proprietati asemanat oare n ce priveste culoarea. n starea cea mai volatila, el ne apare galben; conden sat, asa cum e n artere, este rosu 180 J.W. Goethe sngele arterial prezentnd un rosu intens, probabil din cauza acidularii pe care o sufera la respiratie; sngele venos se ndreapta mai mult spre violet, indicndu-ne pr intr-o astfel de mobilitate acea intensificare si deplasare ce ne snt suficient c unoscute. 644 nainte de a parasi elementul acvatic, sa mai spunem ceva si despre pesti, a c aror suprafata acoperita cu solzi este specificata prin diverse culori, deseori fie n ntregime, fie n dungi, fie sub forma de pete si care prezinta nca si mai frecv ent un anumit joc de culori, ce ne duce cu gndul la nrudirea solzilor cu cochiliil e molustelor, cu sideful, ba chiar cu perla. n legatura cu aceasta, nu trebuie tr ecut cu vederea faptul ca zonele mai calde, care actioneaza si asupra apei, prod uc, nfrumuseteaza si intensifica si culorile pestilor. 645 Forster a observat n Tahiti niste pesti ale caror suprafete prezentau jocuri de culori foarte frumoase, n special n clipa n care pestele murea. Sa ne amintim, c u aceasta ocazie, de cameleon sl de alte fenomene asemanatoare care, puse laolalta, fac sa se recu noasca mai limpede aceste efecte. 646 n cele din urma chiar daca n afara acestei serii trebuie mentionat si jocul de culori al anumitor moluste, precum si fosforescenta unor vietati marine, despre care se spune ca dispare, de asemenea, ntr-un joc de culori. 647 Daca ne ndreptam atentia spre fiintele ce apartin luminii, aerului si calduri i uscate, ne gasim de-abia acum, de-a binelea, n domeniul viu al culorilor. Culor ile elementare ne apar aici n cea mai mare puritate si frumusete a lor, pe niste parti perfect organizate. Ele ne arata totusi ca aceleasi fiinte se afla nca pe o treapta inferioara de organizare, tocmai pentru ca asemenea culori elementare p ot aparea la ele neprelucrate. CalContributii la teoria culorilor 181 dura pare sa contribuie mult si aici la elaborarea fenomenului. 648 Gasim insecte ce trebuie considerate ca un material colorant cu totul concen trat, printre care snt vestite mai ales speciile de coca; nu uitam sa observam cu aceasta ocazie ca modul lor de a se stabili ori chiar de a-si face cuib pe vege tale produce totodata acele excrescente care aduc att de mari servicii ca element e de decapare la fixarea culorilor. 649 Dar puterea de colorare, mbinata cu o organizare regulata, apare n modul cel m ai izbitor la insectele care au nevoie de o metamorfoza completa n evolutia lor l a coleoptere, dar mai ales la fluturi. 650 Acestia din urma, pe care i-am putea socoti adevarate creatii ale luminii si aerului, prezinta adeseori, nca din starea lor de omizi, cele mai frumoase culor i; cum acestea snt specificate, ele indica viitoarele culori ale fluturelui obser vatie care, daca va fi urmarita mai departe, trebuie sa ofere n viitor o ntelegere

binevenita a multor secrete ale organizarii. 651 De altfel, daca observam mai de aproape aripile fluturelui si descoperim n te satura lor ca de plasa urmele unui brat si apoi modul n care acest brat, oarecum aplatizat, a fost acoperit cu niste pene delicate si determinat ca organ de zbor , credem ca vom pricepe o lege dupa care se conduce marea varietate a colorarii si care va trebui dezvoltata mai amanuntit n viitor. 652 Aproape nu mai e nevoie sa amintim ca, n general, caldura are influenta asupr a marimii vietatii, asupra perfectionarii formei si asupra unei mai mari splendo ri a culorilor. LIII. Pasari 653 Cu ct ne apropiem de organizarile superioare, cu att avem mai mult motiv s a propagam doar unele date, rapid si n treacat. Pentru ca tot ce li se ntmpla n mod firesc unor ase182 J.W. Goethe menea fiinte organice este un efect al unor premise att de numeroase nct, fara maca r sa le semnalam, spunem doar lucruri insuficiente si hazardate. 654 Asa cum la plante aflam ca tot ce este superior n ele (florile dezvoltate si fructele) s-a nradacinat? oarecum pe tulpina, hranindu-se cu sucuri mai perfection ate dect cele furnizate mai nti de radacini, asa cum observam ca plantele parazite, care trateaza organicul ca pe elementul lor, se afirma ntr-un mod cu totul deose bit ca puteri si nsusiri tot astfel putem compara, ntr-un anumit sens, penele pasa rilor cu plantele. Penele apar ca un ultim lucru de pe suprafata unui corp ce ma i are nca multe de dat la exterior si, ca atare, snt niste organe bogat nzestrate. 655 Nu numai ca tecile penelor cresc pna la o grosime relativ considerabila, dar ele snt si puternic ramificate aspect prin care devin propriu-zis pene; multe din aceste ramificari si penaje snt subdivizate la rndul lor, amintindu-ne astfel, di n nou, de plante. 656 Penele snt foarte diferite ca forma si marime, dar ramn mereu acelasi organ, c are se formeaza si se transforma nu mai potrivit cu alcatuirea partii corpului d in care ies. 657 Odata cu forma, se schimba si culoarea si o anumita lege guverneaza att color area generala ct si pe cea speciala, cum am dori s-o numim, aceea prin care penel e izolate devin pestrite. Acesta este procesul din care rezulta toate desenele p enajului policrom si din care apare, n cele din urma, fluturele numit ochiului pa unului. Este ceva similar cu ceea ce-am dezvoltat mai nainte, n legatura cu metamo rfoza plantelor si un fenomen pentru explicarea caruia vom folosi cea mai apropi ata ocazie. 658 Daca timpul si mprejurarile ne obliga sa trecem peste aceasta lege organica, este totusi de datoria noastra sa amintim acum de efectele chimice care se manif esta de obicei la colorarea penelor, ntr-un mod ce ne este destul de cunoscut. Contributii la teoria culorilor 183 659 Penajul poate fi de toate culorile, totusi, n genere, galbenul ce se intensif ica spre rosu este mai frecvent dect albastrul. 660 Influenta luminii asupra penelor si culorilor acestora este cu totul remarca bila. De exemplu, penele de pe pieptul anumitor papagali snt de fapt galbene. Par tea ce iese n evidenta, ca niste solzi, si pe care straluceste lumina, este poten tata din galben n rosu. n felul acesta, pieptul unei asemenea vietati arata rosu i ntens; daca suflam nsa peste pene, apare galbenul. 661 Astfel, partea neacoperita a penelor este foarte deosebita de partea acoperi ta, cnd este lasata n pace; asa nct chiar partea neacoperita, de exemplu, la corbi, prezinta un multiplu joc de culori cea acoperita nsa nu; orientndu-ne dupa ea, put em repune imediat n ordine penele cozii, daca au fost amestecate printre celelalt e. LIV. Mamifere si oameni 662 Aici, culorile elementare ncep sa ne paraseasca total. Sntem pe treapta cea ma i nalta, pe care nu vom ntrzia dect n treacat. 663 Mamiferul se situeaza, n genere, n mod hotart, pe latura vitala. Tot ce se mani festa la el este viu. Nu vorbim despre aspectul sau interior; sa spunem deci cte

ceva despre suprafata. Firele de par se deosebesc de pene, fiindca apartin mai m ult pielii si snt simple, ca orice fire, si nu ramificate. Pe diferite parti ale corpului, ele pot fi, ca si penele, mai scurte, mai lungi, mai fine sau mai soli de, fara culoare sau colorate si cu toate acestea potrivit unor legi care se pot enunta. 664 Albul si negrul, galbenul, rosul-galbui si brunul se 184 J.W. Goethe schimba n variate moduri; ele nu apar totusi niciodata n asa fel nct sa ne aminteasc a de culorile elementare. Snt mai degraba niste culori amestecate, realizate de o fierbere organica si indica mai mult sau mai putin treapta pe care se afla fiin ta careia i apartin. 665 Una dintre consideratiile cele mai importante ale morfologiei, n masura n care se refera la suprafete, este aceea ca, si la patrupede, petele de pe piele au o relatie cu partile interne deasupra carora snt desenate. De altfel, pe ct i se pa re unui ochi grabit ca natura lucreaza aici arbitrar, pe att de respectata este, de fapt, o lege profunda, a carei evolutie si aplicare e rezervata, desigur, doa r unei griji atente si unei participari fidele. 666 Daca anumite parti goale apar la maimute n culori elementare, faptul arata ma rea departare a unei asemenea creaturi de perfectiune; fiindca se poate spune ca , pe masura ce o fiinta este mai nobila, cu att ceea ce e material n ea este mai p relucrat; eu ct suprafata sa este ntr-o relatie mai esentiala cu interiorul, cu att mai putin pot aparea pe ea culori elementare. Fiindca acolo unde totul trebuie sa alcatuiasca un ntreg desavrsit, nu se poate izola, ici si colo, cte ceva specifi c. 667 Despre om avem putine de spus, fiindca el se separa cu totul de teoria gener ala a naturii prin care ne miscam de fapt acum. Pentru interiorul omului s-au ntr ebuintat att de multe elemente, nct suprafata lui nu a mai putut fi nzestrata dect ntr -un chip economic. 668 Daca luam n considerare ca, chiar sub piele, animalele snt mai degraba ngreunat e dect favorizate prin niste muschi subcutanati, daca observam ca multe aspecte d e prisos tind sa iasa n exterior, cum snt, de exemplu, urechile si cozile mari ori nu mai putin parul, coamele si moturile, vedem bine ca natura a avut multe de d at si de irosit. 669 Dimpotriva, suprafata omului este neteda si pura, lasnd sa se vada, la exempl arele cele mai desavrsite, forma frumoasa n afara de cteva locuri, mai curnd mpodobit e dect acopeContributii la teoria culorilor 185 rite cu par: caci, n treacat fie zis, o abundenta a parului pe piept, pe brate si la coapse indica mai curnd slabiciunea dect forta; dupa cum, probabil, numai poet ii care s-au lasat nselati de motivul unei naturi animalice, altminteri puternice , au putut onora, cteodata, asemenea eroi parosi. 670 n acest loc, trebuie sa vorbim totusi, n principal, despre culoare. Astfel, cu loarea pielii omenesti nu e, n nici una din anomaliile sale, o culoare elementara , ci doar o aparitie puternic prelucrata printr-o fierbere organica. 671 Faptul ca nuanta pielii si a parului indica o deosebire ntre caractere nu mai constituie deloc o problema; putem observa o deosebire nseninata ntre oamenii blo nzi si cei bruneti, realitate ce ne face sa banuim ca un sistem organic predomin ant sau altul provoaca o asemenea diferentiere. Ceva similar se poate aplica, de sigur, la natiuni cu care prilej ar fi poate de remarcat si ca anumite culori co incid cu anumite conformatii, fapt asupra caruia ne-au atras deja atentia fizion omiile maurilor. 672 Ar fi, desigur, locul sa combatem, de altfel, ndoiala formulata de sceptici d aca nu cumva toate conformatiile si culorile oamenilor snt la fel de frumoase si numai din obisnuinta si din ngmfare una este preferata alteia. Ca urmare a tot cee a ce s-a petrecut pna acum, cutezam sa afirmam nsa ca omul alb, adica acela a caru i suprafata variaza de la alb la galbui, la brun sau la roscat pe scurt, a carui suprafata apare cea mai indiferenta si este cea mai putin nclinata spre ceva deo sebit acest om este cel mai frumos. Astfel si pe viitor, desigur, cnd va veni vor

ba despre forma, va putea fi adusa n fata ochilor o asemenea culme a chipului ome nesc; dar nu ca si cum aceasta veche disputa ar putea fi transata astfel o data pentru totdeauna, caci exista destui oameni care au motiv sa puna la ndoiala capa citatea exteriorului de a spune mult; ci numai n sensul ca se exprima tot ceea ce rezulta dintr-o serie de observatii si judecati pentru un spirit n cautare de si guranta si linistire. n ncheiere, mai adaugam doar cteva consideratii referitoare l a 186 J. W. Goethe teoria chimica elementara a culorilor. LV. Efecte fizice si chimice ale iluminarii colorate 673 Efectele fizice si chimice ale iluminarii necolorate snt cunoscute asa nct nu a r avea rost sa le dezbatem aici pe larg. n diferite conditii, lumina lipsita de c uloare ne apare ca producatoare de caldura, ca o iluminare ce se comunica anumit or corpuri si ca exercitnd un efect asupra acidularii si a dezacidularii. Exista, desigur, numeroase deosebiri n natura si taria acestor efecte, dar nu exista nic i o diferenta care sa indice vreo contradictie, asa cum ea apare n cazul iluminar ilor colorate, despre care intentionam sa dam socoteala, pe scurt, de aici nainte . 674 Despre actiunea iluminatului colorat ca provocator de caldura, putem spune u rmatoarele: sa observam temperatura camerei obscure cu un asa-numit termometru a erian, foarte sensibil. Daca ndreptam, dupa aceea, globul termometrului spre lumi na solara ce cade direct, nimic nu e mai normal dect ca lichidul sa indice un gra d de caldura mai ridicat. Daca i punem apoi n fata niste sticle colorate, urmeaza tot foarte firesc ca gradul de caldura sa scada: n primul rnd, fiindca actiunea lu minii directe este mpiedicata, ntr-o masura, de sticla, dar mai ales pentru ca o s ticla colorata, fiind ceva mai ntunecata, lasa sa treaca mai putina lumina. 675 Observatorul atent va vedea nsa, cu aceasta ocazie, o deosebire n producerea c aldurii, dupa cum sticla are o culoare sau alta. Sticla galbena si ros-galbuie p roduce o temperatura mai nalta dect cea albastra si ros-albastruie si deosebirea e ste importanta. 676 Daca vrem sa organizam aceasta experienta cu asa-nuContributii la teoria culorilor 187 mitul spectru prismatic, atunci sa observam mai nti la termometru temperatura came rei, apoi sa facem sa cada pe globul termometrului lumina de culoare albastra; a pare un grad de caldura ceva mai ridicat, care creste mereu, daca punem deasupra globului, una dupa alta, celelalte culori. Temperatura este foarte puternica la ros-galbui, dar si mai puternica sub ros-galbui. Daca facem preparativele cu pr isma cu apa, asa nct sa putem avea pe deplin lumina alba la mijloc, atunci aceasta lumina ntr-adevar refractata, dar necolorata nca, este cea mai calda; celelalte c ulori se comporta, dimpotriva, asa cum s-a spus mai nainte. 677 Deoarece avem de-a face aici doar cu o schitare si nu cu deducerea si explic area acestor fenomene, observam n treacat ca lumina nu scade nicidecum cu totul n spectru, sub rosu, ci ca putem observa n continuare o lumina refractata, deviata din calea ei si care se strecoara oarecum n spatele imaginii colorate prismatice, asa nct, la o considerare mai insistenta, aproape nu vom mai simti nevoia sa recu rgem la niste raze invizibile si la refractia lor. 678 Transmiterea luminii printr-o iluminare colorata prezinta aceeasi deosebire. Lumina este transmisa fosforurilor Bonon prin sticle albastre si violete, dar n nici un caz prin cele galbene si ros-galbui; s-a observat chiar, se pare, ca dac a punem fosforurile carora li s-a transmis raza incandescenta sub niste placi de sticla galbena si ros-galbuie, ele se sting mai repede dect cele pe care le lasa m neatinse n camera obscura. 579 Putem face aceste experiente, ca si pe cele precedente, si prin spectrul pri smatic si obtinem mereu aceleasi rezultate. 680 Putem cunoaste efectul iluminarii colorate asupra acidularii si a dezacidula rii, n felul urmator. Sa ntindem niste cerargirit foarte alb si umed pe o bucata d e hrtie; sa tinem aceasta hrtie la lumina, asa nct sa devina ntructva cenusie, iar dup a aceea, s-o taiem n trei bucati. O bucata s-o punem ntr-o carte, ca un reper perm

anent, a doua sub o sticla ros-galbuie si 188 J.W. Goethe a treia sub una ros-albastrie. Ultima bucata va deveni de un gri tot mai nchis, i ndicnd o dezacidulare. Bucata aflata sub sticla ros-galbuie va deveni de un gri d in ce n ce mai deschis, apropiindu-se tot mai mult, din nou, de prima stare de ac idulate completa. Ne putem convinge de ambele situatii, comparndu-le cu bucata pa strata ca reper. 681 S-a mai facut un dispozitiv reusit pentru organizarea acestei experiente cu imaginea prismatica. Rezultatele se potrivesc cu cele mentionate pna acum; vo m expune mai trziu alte amanunte si vom folosi cu aceasta ocazie lucrarile unui o bservator atent, care s-a ocupat cu grija, pna acum, de aceste experiente. LVI. Efectul chimic n cazul acromaziei dioptrice 682 i rugam mai nti pe cititorii nostri sa revada ceea ce am spus mai sus (285-298) n legatura cu aceasta chestiune, ca sa nu mai fie nevoie de o repetare. 683 Putem transmite, asadar, unei sticle proprietatea de a provoca niste borduri cromatice, mult mai late, fara ca ea sa refracte mult mai puternic ca nainte, ad ica fara sa deplaseze imaginea ntr-un chip cu totul remarcabil. 684 Proprietatea aceasta este transmisa sticlei prin oxizii metalici. De aceea m iniul topit si combinat intim cu o sticla pura produce acest efect. Sticla flint (291) este o astfel de sticla preparata cu oxid de plumb. S-a mers mai departe pe aceasta cale si s-a folosit triclorura de antimoniu, ce se poate prezenta, du pa o noua forma de preparare, ca un lichid pur, n vase lentiliforme si prismatice ; s-a produs un fenomen cromatic puternic, cu o refractie moderata si s-a nfatisa t foarte viu ceea ce noi numim hipercromazie. Contributii la teoria culorilor 189 685 Daca ne gndim acum ca sticla obisnuita este (cel putin n mod precumpanitor) de natura alcalica, fiind topita mai ales din nisip si saruri alcaline, ar fi desi gur instructiva o serie de experiente care ar analiza raportul unor lichide comp let bazice fata de acizii perfecti. 686 Daca ar fi gasite limitele maximum si minimum, atunci s-ar pune ntrebarea dac a nu am putea imagina vreun mediu refractant, n care fenomenul cromatic (ce crest e si descreste aproape independent de refractie, la deplasarea imaginii) ar pute a deveni complet nul. 687 Ar fi foarte de dorit, pentru acest ultim punct, ca si pentru ntreaga noastra sectiune a treia, si chiar pentru teoria culorilor n general, ca persoanele care se ocupa de cultivarea chimiei din puncte de vedere noi si care progreseaza mere u, sa intervina si aici, dorind sa urmareasca cu mai multa exactitate ceea ce no i am indicat aproape numai n trasaturi groase si sa prelucreze totul ntr-un sens g eneral, folositor ntregii stiinte. SECTIUNEA A PATRA PRIVIRE GENERALA SPRE INTERIOR 688 Pna aici, am tinut fenomenele separate unele de altele, ntr-un mod aproape sil nic fenomene care, n parte, potrivit naturii lor, n parte, conform nevoii spiritul ui nostru, tindeau mereu sa se uneasca. Le-am expus dupa o anumita metoda, n trei sectiuni si am observat, mai nti, culorile ca pe un efect si contraefect al ochiu lui nsusi, apoi ca pe o actiune trecatoare a unor corpuri fara culoare, stravezii , transparente si netransparente asupra luminii, mai ales asupra imaginii lumino ase; am ajuns, n cele din urma, la punctul n care le-am putut aborda cu siguranta ca durabile, ca realmente inerente corpurilor. 689 n aceasta serie continua, am ncercat pe ct posibil sa determinam, sa distingem si sa ordonam fenomenele. Acum, deoarece nu ne mai temem sa le amestecam sau sa le confundam, putem trece sa aratam, mai nti, adevarurile generale ce se pot afirm a despre aceste fenomene, n cadrul ciclului ncheiat si apoi sa schitam felul n care se leaga acest ciclu special de ceilalti factori ai fenomenelor naturale nrudite si modul n care se nlantuie cu ei. Contributii la teoria culorilor 191

Ct de usor apare culoarea 690 Am observat ca fenomenul cromatic apare foarte usor si repede, n numeroase ci rcumstante. Sensibilitatea ochiului la lumina, reactia legica a retinei fata de ea produc instantaneu un usor joc coloristic. Orice lumina temperata poate fi co nsiderata colorata, ba chiar putem numi colorata orice lumina, n masura n care est e vazuta. Lumina fara culoare si suprafete necolorate snt oarecum niste abstracti uni; n experienta, cu greu le putem observa. 691 Cnd lumina atinge un corp lipsit de culoare, cnd se rasfrnge de pe el, cnd trece pe lnga sau cnd trece prin el, apar imediat culorile; trebuie sa avem n vedere num ai (lucru pe care 1-am declarat de attea ori ca fiind urgent) ca principalele con ditii ale refractiei, ale reflectarii etc. nu snt suficiente ca sa produca fenome nul. Lumina actioneaza, e drept, adeseori, cu acest prilej, n sine si pentru sine , dar mai frecvent ca o imagine luminoasa determinata si limitata. Caracterul tu lbure al mediului este adeseori o conditie necesara, dupa cum si penumbra si umb ra dubla snt cerute pentru numeroase fenomene cromatice, n mod absolut nsa, lumina se naste instantaneu si cu cea mai mare usurinta. Tot astfel gasim mai departe c a o culoare este produsa prin apasare, aburire, rotire, caldura, prin diferite f eluri de miscare si modificare, pe corpuri netede pure ca si pe lichide necolora te. 692 Este suficienta chiar si cea mai mica schimbare n partile componente ale corp urilor, fie printr-un amestec cu altele, fie prin alte determinari si de ndata cu loarea apare sau se modifica pe acele corpuri. 192 J.W. Goethe Ct de energica este culoarea 693 Culorile fizice si mai ales cele prismatice au fost denumite odinioara, din cauza splendorii si energiei lor deosebite, colores emphatici. La o privire mai atenta, putem atribui nsa tuturor fenomenelor cromatice o puternica emfaza, cu co nditia sa fie prezentate n circumstantele cele mai pure si desavrsite. 694 Natura ntunecata a culorii si calitatea ei puternic saturata snt cele prin car e ea produce o impresie serioasa si totodata atragatoare; ntruct le putem socoti c a pe niste conditii ale luminii, aceasta nu se poate lipsi de ele, ca de o cauza ce colaboreaza la aparitia ei, ca suportul aparitiei sale, ca o forta ce stralu ceste si care manifesta culoarea. Ct de hotarta este culoarea 695 Nasterea culorii si hotarrea sa nseamna unul si acelasi lucru. Pe cnd lumina se nfatiseaza pe sine si ne arata obiectele cu o indiferenta generala, asigurndu-ne de o prezenta lipsita de semnificatie culoarea se nfatiseaza oricnd specifica si c aracteristica, semnificativa. 696 Privita n ansamblu, ea se decide pe doua laturi. Ea reprezinta o opozitie, pe care o putem numi polaritate si o putem caracteriza foarte bine printr-un + si un -. Plus Minus Galben Albastru Actiune Privatiune Lumina Umbra Deschis nchis Contributii la teoria culorilor 193 Forta Slabiciune Caldura Raceala Apropiere ndepartare Respingere Atractie nrudire cu nrudire cu acizii alcalii Amestecul celor doua laturi 697 Daca amestecam aceasta opozitie specificata, n sine, n susirile de pe cele dou a laturi nu snt suspendate; daca snt aduse nsa la punctul de echilibru, asa nct nu re cunoastem pe nici una n mod deosebit, atunci amestecul capata iarasi ceva specifi c pentru ochi, aparnd ca o unitate, n fata careia nu ne mai gndim la compunere. Ace

asta unitate o numim verde. 698 Daca doua fenomene opuse, ce provin din aceeasi sursa, nu se anuleaza cnd le combinam, ci se reunesc ntr-un al treilea, care este placut de observat, atunci a cesta e un fenomen ce indica o coincidenta. Perfectiunea superioara este lasata n ca n urma. Intensificare spre rosu 699 Albastrul si galbenul nu pot fi concentrate fara sa intervina imediat un alt fenomen. Culoarea este, n starea sa cea mai luminoasa, ceva ntunecat; daca este c oncentrata, trebuie sa devina mai ntunecata, dar capata n acelasi timp o lucire pe care noi o numim rosiatica. 700 Lucirea aceasta creste mereu, asa nct, atunci cnd atin194 J.W. Goethe ge cea mai nalta potentare, prevaleaza. O impresie puternica de lumina descreste n tr-o culoare purpurie. n cazul rosului-galbui din experientele prismatice, culoar e ce provine nemijlocit din galben, aproape nu ne mai gndim la galben. 701 Intensificarea se produce deja prin medii tulburi necolorate si aici obs ervam efectul n cea mai nalta puritate si generalitate a sa. Unele lichide transpa rente, colorate n mod specific, prezinta foarte izbitor aceasta intensificare, n v asele gradate. Ea este nentrerupta, rapida si constanta; este generala si apare a tt la culorile fiziologice ct si la cele fizice si chimice. Reunirea capetelor intensificate ale contrastului 702 Daca cele doua capete ale contrastului simplu au produs, prin amestec, un fe nomen frumos si placut, arunci cnd reunim capetele intensificate, acestea vor pro duce o culoare mai placuta, ba ne putem imagina chiar ca aici se va afla punctul suprem al ntregului fenomen. 703 Si chiar asa si este: fiindca apare rosul pur, pe care adeseori 1-am numit p urpuriu, pentru nalta sa calitate. 704 Exista diferite moduri de aparitie a purpuriului n fenomen: prin trecerea bor durii violete si a marginii ros-galbui una peste alta, n experientele prismatice, printr-o intensificare continua n cele chimice si printr-o opozitie organica, n e xperientele fiziologice. 705 Ca pigment, purpuriul nu se naste prin amestec sau prin combinare, ci prin f ixarea unei materialitati la punctul cromatic nalt, la culminare. Pictorul are, d e aceea, motiv sa ia n consideratie trei culori fundamentale, compunnd din ele pe toate celelalte. Fizicianul, dimpotriva, nu accepta dect doua culori fundamentale , din care le dezvolta si le compune pe celelalte. Contributii la teoria culorilor 195 Perfectiunea diferitelor fenomene 706 Fixate pe diversele lor trepte si considerate unul alaturi de celalalt, dife ritele fenomene produc o totalitate. Aceasta totalitate nseamna armonie pentru oc hi. 707 Ciclul cromatic ne-a aparut n fata ochilor diferitele relatii ale devenirii n e snt acum clare. Doua opozitii originare, pure, reprezinta fundamentul ntregului. Apare apoi o intensificare, prin care ambele se apropie de o a treia; prin acea sta, se nasc, pe fiecare latura, un aspect foarte cobort si unul foarte nalt, unul foarte simplu si altul foarte conditionat, unul foarte comun si altul foarte no bil. Intra apoi n discutie doua reuniri (amestecuri sau combinatii cum vrem sa le spunem) mai nti, cele ale opozitiilor incipiente, simple, iar apoi cele potentate . Concordanta fenomenului perfect 708 Vederea totalitatii prin alaturare face o impresie armonica asupra ochiului. Trebuie sa reflectam aici asupra deosebirii dintre opozitia fizica si contrastu l armonic. Cea dinti se sprijina pe dualitatea originara, goala, pura, n masura n c are e considerata ca un dat separat; cel de al doilea se ntemeiaza pe totalitatea dedusa, dezvoltata si reprezentata. 709 Orice opozitie individuala, care se cade sa fie armonica, trebuie sa contina o totalitate. Experientele fiziologice ne nvata acest lucru. O dezvoltare a tutu ror opozitiilor posibile, de-a lungul ntregului ciclu cromatic, va fi oferita n cu

rnd. 196 J.W. Goethe Ce usor poate fi schimbata culoarea de pe o latura pe alta 710 Am avut motive sa reflectam asupra mobilitatii culorii nca de cnd ne-am ocupat de intensificare si de parcurgerea ciclului; dar culorile se arunca ntr-o parte si ntr-alta, n chip necesar si rapid. 711 Unele culori fiziologice se prezinta altfel pe un fond ntunecat dect pe un fon d luminos. La culorile fizice, combinarea experientei obiective cu cea subiectiv a este cu totul remarcabila. Culorile epoptice se cuvine sa fie opuse n functie d e lumina care strabate si de cea care luceste pe ceva. S-a aratat suficient, la locul cuvenit, cum pot fi rasturnate culorile chimice, prin foc si prin alcalii. Ce usor dispare culoarea 712 Tot ceea ce a fost amintit pna aici ncepnd de la provocarea rapida si hotarirea culorii (amestecul, potentarea, combinarea, separarea si provocarea sa armonica ), toate acestea se petrec cu cea mai mare rapiditate si promptitudine; dar culo area si dispare complet, tot att de repede. 713 Fenomenele fiziologice nu pot fi fixate n nici un fel, cele fizice dureaza do ar att ct tine conditia exterioara cele chimice au ele nsele o mare mobilitate si p ot fi ndreptate ntr-o directie sau alta, putnd fi chiar anulate prin niste reactivi opusi. Contributii la teoria culorilor 197 Ce mult rezista culoarea 714 Culorile chimice poseda o foarte lunga durata. Culorile fixate n sticla, prin topire, ca si cele fixate de natura n pietrele pretioase, rezista oricaror vremu ri si reactii. 715 n ceea ce o priveste, vopsitoria fixeaza culorile foarte puternic. Iar pigmen tii, care snt atrasi altminteri n toate directiile, pot fi transpusi pe materiale si nauntrul acestora, prin decapanti, asigurndu-li-se cea mai mare statornicie. SECTIUNEA A CINCEA RELATII DE VECINATATE Relatia cu filosofia 716 Nu i se poate pretinde fizicianului sa fie filosof; dar se poate astepta din partea lui sa aiba atta formatie filosofica nct sa se distinga fundamental de lume si sa se uneasca din nou cu ea, ntr-un sens superior. El trebuie sa-si alcatuias ca o metoda conforma cu intuitia; trebuie sa se fereasca sa prefaca viziunea int uitiva n notiuni si notiunea n cuvinte, sa se poarte ori sa procedeze cu ele ca si cnd ar fi niste obiecte; se cuvine sa aiba cunostinta despre stradaniile filosof ului, pentru ca sa poata ridica fenomenele pna n regiunea filosofica. 717 Nu i se poate cere filosofului sa fie fizician si totusi influenta sa asupra domeniului fizic este foarte necesara si dezirabila. Pentru aceasta, nu are nev oie de ceea ce este particular, ci doar de o viziune asupra acelor puncte extrem e, unde se ntlneste individualul. 718 Am amintit mai nainte (175 si urmatoarele), n treacat, aceasta importanta refl ectie si o repetam din nou aici, ca fiind locul cel mai potrivit. Cel mai mare r au ce i se poate ntmpla fizicii ca si multor altor stiinte este sa considere ceea ce este dedus drept originar si cum originarul nu poate fi explicat prin ceea ce este dedus sa ncerce totusi s-o faca. Se Contributii la teoria culorilor 199 naste de aici o infinita confuzie, un sir de vorbe goale si un efort continuu de a cauta si a gasi niste subterfugii, n care adevarul apare si vrea sa devina put ernic doar din cnd n cnd. 719 n timp ce observatorul si naturalistul se chinuie astf el, deoarece fenomenele contrazic mereu conceptia, filosoful poate opera totusi cu un rezultat fals, n sfera sa, fiindca nici un rezultat nu e att de fals nct sa nu poata valora, ntr-un fel oarecare, ca o forma lipsita de orice continut. 720 Daca, din contra, fizicianul poate ajunge la cunoasterea a ceea ce am numit un fenomen originar, el este aparat si filosoful odata cu dnsul. El este pus la a

dapost, fiindca se convinge ca a ajuns la limita stiintei sale, ca se afla pe nal timea empirica de unde poate privi n urma, n ansamblu, experienta pe toate treptel e ei si nainte, n domeniul teoriei, unde nu poate patrunde, dar n care poate arunca totusi o privire. Filosoful este pus la adapost pentru ca ia din mna fizicianulu i un dat ultim, care devine la el un dat prim. Pe buna dreptate, filosoful nu ma i are grija acum de fenomen, daca ntelegem prin aceasta ceea ce este dedus fie as a cum este deja combinat stiintific, fie chiar asa cum apare mprastiat si confuz n fata simturilor, n cazurile empirice. Daca vrea sa parcurga si aceasta cale si s a nu refuze o privire n ceea ce este individual, atunci o face confortabil: nici nu zaboveste prea ndelung n regiunile intermediare, pentru o alta tratare, nici nu le strabate doar n fuga, fara sa le cunoasca exact. 721 Dorinta autorului a fost sa-i apropie filosofului teoria culorilor, n acest s ens; si daca, din diverse motive, lucrul nu o sa-i reuseasca n expunerea nsasi, va avea mereu n vedere acest tel, cu ocazia revizuirii lucrarii sale, la recapitula rea a ceea ce a fost expus, precum si n partea polemica si istorica; mai trziu, cnd unele lucruri vor putea fi spuse mai clar, autorul va reveni asupra acestor con sideratii. 200 J.W. Goethe Relatia cu matematica 722 Se poate cere fizicianului care vrea sa trateze teoria naturii, n toata ntinde rea ei, sa fie matematician. n Evul Mediu, matematica a fost cel mai important di ntre mijloacele cu ajutorul carora se nadajduia sa se puna stapnire pe secretele naturii; astazi nca, n anumite parti ale teoriei naturii, arta de a masura este cu m se si cuvine predominanta. 723 Autorul nu se poate lauda cu vreo cultura pe aceasta latura si ntrzie de aceea doar n domeniile independente de arta de a masura, care n epoca mai noua s-a exti ns n lung si n lat. 724 Oricine recunoaste ca matematica a folosit, pe de o parte, foarte mult fizic ii, ca unul din cele mai splendide mijloace umane; dar nici faptul ca printr-o a plicare falsa a modului de tratare ea a daunat mult acestei stiinte nu poate fi, desigur, tagaduit si lucrul acesta l aflam marturisit nu ndeajuns ici si colo. 725 Teoria culorilor, n special, a avut foarte mult de suferit si progresele ei a u fost extrem de mpiedicate prin faptul ca a fost amestecata cu restul opticii, c are nu se poate lipsi de metrologie; aceasta ntruct teoria culorilor poate fi cons iderata, de fapt, cu totul separata de optica. 726 S-a adaugat la aceasta necazul ca un mare matematician si-a fixat n sinea lui o reprezentare cu totul falsa despre originea fizica a culorilor si, prin maril e sale merite ca artist al metrologiei, a consacrat pentru multa vreme erorile p e care le-a comis ca naturalist, n fata unei lumi mereu stapnita de prejudecati. 727 Autorul lucrarii de fata a ncercat sa mentina teoria culorilor absolut depart e de matematica, desi apar destul de clar anumite puncte n care sprijinul metrolo giei ar fi de dorit. Daca matematicienii lipsiti de prejudecati, cu care a avut si are feriContributii la teoria culorilor 201 cirea de a fi n relatie, nu ar fi fost retinuti de alte ocupatii, ca sa poata fac e cauza comuna cu el, atunci tratarea acestei laturi nu ar fi fost lipsita de oa recare merit. Dar si aceasta deficienta poate fi un avantaj, deoarece poate deve ni de aici nainte o preocupare a oricarui matematician ingenios, care sa caute si ngur n ce loc are nevoie teoria culorilor de ajutorul sau si n ce mod si poate aduc e propria contributie la perfectionarea acestei parti a stiintelor naturii. 728 Ar fi de dorit, n general, ca germanii care realizeaza attea lucruri bune, nsus indu-si ceea ce e bun de la alte natiuni, sa se obisnuiasca ncetul cu ncetul sa lu creze n grup. Traim, ntr-adevar, ntr-o epoca ce este cu totul contrara acestei dori nte. Fiecare vrea sa se convinga daca nu ca este, macar ca ar putea fi nu numai original n vederile sale, ci si independent de stradaniile altora, n desfasurarea vietii si activitatii sale. Se observa adeseori ca diversi barbati, care au real izat desigur multe, se citeaza numai pe sine, propriile lor scrieri, reviste si compendii cta vreme ar fi mult mai avantajos pentru individ si pentru lume, daca

ar fi chemati mai multi la o lucrare comuna. n aceasta privinta, comportarea veci nilor nostri, a francezilor, este pilduitoare dupa cum se va vedea cu satisfacti e, de exemplu, n prefata lui Cuvier la al sau Tableau lmentaire de l 'Histoire natu relle des animaux. 729 Cine a urmarit atent stiintele si desfasurarea lor va ridica chiar problema daca e totusi avantajos sa fie ntrunite attea preocupari si stradanii, fie si nrudi te, ntr-o singura persoana si daca nu ar fi mai potrivit, avnd n vedere limitarea n aturii omenesti, sa distingem, de exemplu, pe cel care cerceteaza si descopera d e cel care trateaza si aplica. Doar si astronomii care observa cerul si cercetea za stelele s-au despartit oarecum, n epoca moderna, de cei care snt deschizatori d e drumuri, care mbratiseaza ntregul si l determina mai exact. Istoria teoriei culor ilor ne va readuce de multe ori la aceste consideratii. 202 J.W. Goethe Relatia cu tehnica vopsitorului 730 Daca n lucrarile noastre ne-am ferit din calea matematicianului, am cautat, d impotriva, sa venim n ntmpinarea tehnicii vopsitorului. Si cu toate ca sectiunea ca re trateaza culorile din punct de vedere chimic nu este cea mai completa si mai detaliata, totusi vopsitorul si va lamuri mult mai bine chestiunile ntr-nsa, precum si n ceea ce am spus n general despre culori, dect n teoria de pna acum, care l lasa fara nici o speranta. 731 Este foarte interesant sa luam n consideratie, n acest sens, manualele de ndrum are n arta vopsitului. Asa cum crestinul catolic se stropeste cu agheasma si si pl eaca genunchii n fata Celui Prea-Sfnt, cnd intra n templul sau, iar apoi, fara vreo evlavie deosebita, si discuta treburile cu prietenii sau si vede de aventurile de dragoste, tot astfel toate teoriile culorilor ncep, dupa cuviinta, cu mentionarea respectuoasa a teoriei, fara ca dupa aceea sa se mai afle vreo urma, fara sa ma i decurga ceva din acea teorie, fara ca ea sa lumineze, sa explice ceva sau sa o fere vreun avantaj pentru niste operatii practice. 732 Exista, dimpotriva, oameni care au nteles bine sfera vopsitului practic, care snt n situatia de a o rupe cu teoria traditionala, de a-i descoperi mai mult sau mai putin punctele slabe si de a cauta ceva general, care sa fie mai conform cu natura si cu experienta. Cnd vom ntlni, n partea istorica, numele Castel si Glich, vo m avea motiv sa discutam mult mai Contributii la teoria culorilor 203 pe larg despre aceasta; vom gasi totodata ocazia sa aratam cum o experienta perm anenta, extinzndu-se n toate sensurile, n tot ce este accidental, depaseste realmen te cercul n care este surghiunita, si se transmite teoreticianului, spre marea sa comoditate, ca o realitate completa si nalta, daca el are vederea limpede si un suflet onest. Relatia cu fiziologia si patologia 733 Daca n sectiunea care trateaza culorile din punct de vedere fiziologic si pat ologic, am comunicat aproape numai fenomene general cunoscute, cteva noi opinii i vor fi, din contra, binevenite fiziologului. Speram sa-1 fi satisfacut mai ales prin faptul ca anumite fenomene ce ramneau izolate le-am alaturat celor similare si egale cu ele, facnd n felul acesta o lucrare pregatitoare. 734 n ce priveste anexa patologica, ea este desigur insuficienta si incoerenta. A vem nsa oameni cu totul admirabili, care nu numai ca snt foarte experimentati si a u bogate cunostinte n aceasta specialitate, ci snt si onorati pentru spiritul lor att de cultivat asa nct li s-ar cere prea putin efort ca sa rescrie aceste rubrici si sa dezvolte pna la capat ceea ce eu am schitat numai si n acelasi timp sa lege toate acestea cu viziunile superioare asupra organismului. 204 J.W. Goethe Relatia cu stiintele naturii 735 n masura n care putem spera ca stiintele naturii se vor transforma si ele din ce n ce mai mult ntr-o explicare a fenomenelor naturale prin altele mai nalte, auto rul apreciaza ca a oferit si n aceasta directie unele indicatii si a pregatit cte ceva. ntruct culoarea se nfatiseaza ochilor, n cea mai mare varietate a ei, pe supra

fata unor fiinte vii, ea constituie o parte importanta a semnelor exterioare pri n care observam ceea ce se petrece n interior. 736 Este drept, pe de o parte, ca nu trebuie sa ne ncredem prea mult n culoare, di n cauza indeterminarii si versatilitatii ei; totusi, nsasi aceasta mobilitate, n m asura n care se prezinta ca un fenomen constant, devine iarasi un criteriu al vie tii n miscare; or, autorul nu doreste nimic altceva dect sa i se dea ragazul sa la mureasca mai pe larg ceea ce a semnalat deja, ntr-o urmare (al carei loc nu era a ici). Relatia cu fizica generala 737 Situatia n care se afla actualmente fizica generala pare sa fie deosebit de f avorabila si lucrarii noastre, ntruct teoria naturii s-a ridicat treptat, printr-o tratare nentrerupta si variata, la o asemenea naltime nct nu pare imposibil sa atra gem experienta nemarginita catre un centru metodic. 738 Fara sa mai amintim ceea ce se gaseste prea departe de domeniul nostru speci al, formulele prin care se exprima fenomenele naturale elementare (daca nu dogma tic, cel putin n scop didactic) se afla absolut pe o cale pe care se vede ca se v a ajunge, prin concordanta semnelor, n curnd si n mod necesar, si la o concordanta de sens. Contributii la teoria culorilor 205 739 Unii observatori fideli ai naturii chiar daca altminteri gndesc orict de difer it vor fi de acord totusi ca tot ceea ce apare, ceea ce trebuie sa ne ntmpine ca f enomen, ar trebui sa indice ori o ruptura originara, capabila de o reunire, ori o unitate originara ce ar putea ajunge la o ruptura, nfatisndu-se n acest mod. Viat a naturii nseamna a dezbina ceea ce este unit si a unifica ceea ce este dezbinat; aceasta e vesnica sistola si diastola, vesnica sincriza si diacriza, inspiratia si expiratia lumii n care traim, ne miscam si existam. 740 Se ntelege de la sine ca ceea ce exprimam aici ca nu mar, ca unu si ca doi, e ste o chestiune mai nalta, asa cum aparitia unui al treilea si al patrulea, ce se dezvolta mai departe, trebuie socotita totdeauna ntr-un sens superior; dar tutur or acestor expresii trebuie sa li se puna la baza o viziune autentica. 741 Cunoastem fierul ca pe un corp special, deosebit de celelalte; este nsa o ent itate indiferenta, remarcabila doar n diverse raporturi si pentru diferite ntrebui ntari. Ce putin trebuie nsa pentru ca indiferenta acestui corp sa fie anulata! Ar e loc o dezbinare care de vreme ce tinde sa se reuneasca iarasi, cautndu-se pe si ne capata un fel de raport magic cu ceea ce i seamana, prelungind prin tot neamul sau aceasta dezbinare, care nu este totusi dect o reunire continua. Cunoastem ai ci entitatea indiferenta fierul; vedem cum apare la el dezbinarea, cum se propag a si dispare pe urma iarasi si cum se agita din nou, cu usurinta: dupa parerea n oastra, este un fenomen originar, ce se situeaza nemijlocit alaturi de idee, ner ecunoscnd nimic terestru deasupra sa. 742 Si cu electricitatea, lucrurile se petrec ntr-un fel propriu. Elementul elect ric, n forma sa indiferenta nu-1 cunoastem. Pentru noi, este un nimic, un zero, u n punct zero, un punct al indiferentei, ce se gaseste nsa n toate substantele care apar; el e totodata sursa din care la cel mai mic motiv, se iveste un dublu fen omen, ce apare numai n masura n care dispare 206 J.W. Goethe din nou. Conditiile n care este provocata acea aparitie snt infinit de diverse, po trivit constitutiei feluritelor corpuri luate n parte. ncepnd de la cea mai grosola na frecare mecanica a unor corpuri foarte deosebite ntre ele si pna la cea mai uso ara alaturare a doua corpuri cu totul asemanatoare, determinate n chip distinct p rin mai putin dect un abur, fenomenul este viu si prezent, ba chiar izbitor si pu ternic; el este determinat si potrivit n asa mod, nct putem folosi convenabil si fi resc formulele de polaritate, de plus si minus, ca nord si sud ori ca sticla si rasina. 743 Desi urmeaza ndeobste suprafata, fenomenul acesta nu este totusi nicidecum su perficial. El actioneaza asupra determinarii proprietatilor materiale si se leag a de marele fenomen dublu, ce se vadeste att de predominant n chimie, intrnd n actiu ne nemijlocit la oxidare si dezoxidare.

744 Telul stradaniei noastre a fost sa apropiem si sa includem n aceasta serie, n acest ciclu, n aceasta coroana de fenomene si pe cele ale culorii. Ceea ce nu nea reusit noua vor realiza altii. Am aflat o uriasa opozitie originara ntre lumina si ntuneric, pe ca re o putem exprima, ntr-un mod mai general, prin lumina si nelumina; am cautat sa mpacam aceasta opozitie si sa constituim astfel lumea vizibila din lumina, umbra si culoare; pe ntru dezvoltarea fenomenelor, ne-am servit de diferite formule, asa cum ne snt tr ansmise de teoria magnetismului, a electricitatii, a chimismului. A trebuit sa m ergem nsa mai departe, fiindca ne gaseam ntr-o regiune mai nalta si aveam de exprim at relatii mai variate. 745 Daca electricitatea si galvanismul se desprind si se nasc, n generalitatea lo r, din aspectul particular al fenomenelor magnetice, se poate spune ca, desi est e guvernata de aceleasi legi, culoarea se nalta totusi mult mai sus si deoarece a ctionea za asupra nobilului simt al vederii, si demonstreaza natura n avantajul sa u. Sa comparam varietatea ce rezulta dintr-o intensificare a galbenului si albas trului spre rosu, din combinarea Contributii la teoria culorilor 207 celor doua capete superioare n purpuriu, din amestecul celor doua capete inferioa re n verde. Ce schema deosebita se naste aici, incomparabil mai variata dect cele n care pot fi concepute magnetismul si electricitatea! Cele doua fenomene din urm a se afla pe o treapta inferioara si n sensul ca patrund si dau viata, ntr-adevar, lumii n general dar nu se pot ridica pna la om, ntr-un sens mai nalt, ca sa poata f i folosite de el n mod estetic. Schema fizica generala, simpla, trebuie sa fie ma i nti naltata n ea nsasi si multiplicata, pentru a servi unor scopuri superioare. 746 Sa ne amintim, n acest sens, ceea ce s-a afirmat n mod absolut de catre no i, pna acum, att n general ct si n particular, despre culoare si cititorul va putea d ezvolta si expune pe larg el nsusi ceea ce aici este abia schitat. Am felicita cu noasterea, stiinta, mestesugurile si arta, daca ar putea desprinde frumosul capi tol al teoriei culorilor din marginirea si izolarea atomistica, n care a fost izg onit pna acum, si 1-ar reda cursului dinamic general al vietii si al actiunii, de care se bucura epoca actuala. Aceste sentimente vor deveni si mai vii atunci cnd istoricul teoriei culorilor ne va prezenta numerosi oameni curajosi si intelige nti, care nu au izbutit sa-i faca pe contemporani sa se patrunda de convingerile lor. Relatia cu acustica 747 nainte de a trece la efectele senzorial-morale ale culorii si la cele est etice, care deriva din ele, este locul sa spunem cte ceva si despre relatia sa cu sunetul. S-a simtit nca demult ca exista un anumit raport ntre culoare si ton, asa cum dove desc frecventele comparatii ce s-au realizat n parte, numai n treacat, n parte, des tul de amanuntit. Eroarea facuta cu aceasta ocazie are la baza cele ce ur208 J.W. Goethe meaza. 748 Culoarea si sunetul nu se pot compara n nici un fel; dar amndoua se pot raport a la o formula superioara, ambele pot fi deduse dintr-o formula mai nalta totusi fiecare pentru sine. ntocmai ca doua ruri ce izvorasc dintr-un singur munte, dar s e ndreapta, n conditii cu totul diferite, spre doua tinuturi complet opuse, asa nct nici un loc de pe ntreg parcursul unuia nu poate fi comparat cu al celuilalt la f el snt si culoarea si sunetul. Amndoua snt actiuni elementare generale, care lucrea za dupa legea generala a separarii si a tendintei de a se reuni, a oscilatiei n s us si n jos, a balansului nainte si napoi totusi pe laturi complet diferite, ntr-un mod deosebit, pe elemente intermediare diverse si pentru simturi deosebite. 749 Daca cineva ar dori sa nteleaga just modul n care am legat teoria culorilor de stiintele naturii n general si sa puna la loc, ntr-un chip fericit si genial ceea ce noua ne-a scapat si s-a pierdut atunci acustica ar trebui sa fie, dupa convi ngerea noastra, legata pe deplin de fizica generala, fiindca n prezent sta izolat a n cadrul acesteia, oarecum numai n mod istoric.

750 Dar tocmai n aceasta s-ar afla cea mai mare greutate: ruinarea muzicii (care s-a nascut pe ciudate cai empirice, ntmplatoare, matematice, estetice, geniale si care a devenit pentru noi pozitiva) n favoarea unei tratari fizice si dizolvarea ei n primele sale elemente fizice. Cine stie, s-ar gasi timp si ocazie si pentru acest lucru, la punctul n care au ajuns stiinta si arta, dupa attea frumoase lucra ri pregatitoare. Consideratii finale despre limbaj si terminologie 751 Nu ne gndim niciodata ndeajuns ca, de fapt, o limba este numai simbolica, numai imagistica si ca nu exprima nicicnd obiectele n mod nemijlocit, ci doar ntr-u n chip reflectat. Contributii la teoria culorilor 209 Acesta e cazul mai ales cnd este vorba despre niste entitati care doar se apropie de experienta si pe care le putem numi mai curnd activitati dect obiecte, fiind c ontinuu n miscare, n domeniul stiintelor naturii. Nu le putem fixa si totusi trebu ie sa vorbim despre ele; se cauta de aceea tot felul de formule pentru a ne apro pia de ele cel putin metaforic. 752 Unele formule metafizice au o mare largime si profunzime; se cere totusi un bogat continut pentru a le umple n mod onorabil altminteri ramn goale. Unele formu le matematice se pot aplica ntr-un chip foarte convenabil si fericit, n numeroase cazuri; ele pastreaza nsa mereu ceva ntepenit si inflexibil si le simtim curnd insu ficienta, pentru ca observam foarte repede, chiar si n cazurile elementare, ceva ce nu se poate masura; pe lnga asta, ele snt inteligibile doar n cadrul unui anumit cerc de spirite, special instruite n acest sens. Formulele mecanice spun ceva mai ales simtului comun - dar ele snt mai banale, pastrnd mereu ceva brut. Ele transforma ceea ce e viu n ceva mort: ucid viata interioara si ne aduc din afara una nendestulatoare. Unele formule cor pusculare se nrudesc de aproape cu ele; ceea ce e mobil devine prin ele teapan reprezentarea si expresia devin grosolane. Dimpotriva, formulele morale, care ex prima desigur raporturi mai delicate, apar ca simple alegorii si se pierd si ele , pna la urma, n jocul vorbelor de spirit. 753 Daca am putea sa ne folosim totusi, n deplina constiinta, de toate aceste fel uri de reprezentare si de expresie si sa ne mpartasim aprecierile despre fenomene le naturii ntr-un limbaj variat, daca ne-am feri de unilateralitate si am cuprind e un sens viu ntr-o expresie vie, atunci s-ar putea comunica multe lucruri placut e. 754 Ce greu este totusi sa nu punem semnul n locul lucrului, sa avem mereu vie es enta n fata noastra si sa nu o ucidem cu cuvntul. n legatura cu aceasta, n epoca mod erna, am cazut ntr-o primejdie si mai mare, prelund expresii si terminologii 210 J.W. Goethe din tot ce putea fi cunoscut si stiut, ca sa ne exprimam intuitiile referitoare la natura mai simpla. Snt chemate n ajutor astronomia, cosmologia, geologia, stiin tele naturii, ba chiar si religia si mistica; si ct de frecvent este mai degraba acoperit si ntunecat dect iluminat si apropiat, ceea ce este general prin particul ar, iar ceea ce este elementar, prin ceva dedus. Cunoastem foarte bine nevoia di n care s-a nascut si se raspndeste un asemenea limbaj; stim si faptul ca el devin e, ntr-un anumit sens, indispensabil; nsa numai o folosire masurata, fara pretenti i, cu convingere si cu deplina constiinta poate oferi un avantaj. 755 Gestul cel mai de dorit ar fi totusi sa luam limbajul prin care vrem sa dese mnam particularitatile unui anumit domeniu chiar din acel domeniu, sa tratam fen omenul cel mai simplu ca pe o formula de baza si sa deducem si sa dezvoltam dint r-nsa pe cele mai variate. 756 Necesitatea si caracterul adecvat al unui asemenea limbaj de semne, n care se mnul fundamental exprima fenomenul nsusi, au fost foarte bine resimtite, deoarece s-a transferat la electricitate s.a.m.d. formula polaritatii, mprumutata de la m agnet. Plusul si minusul care pot fi puse n locul lui, au gasit o aplicare conven abila la numeroase fenomene; chiar si muzicologul s-a simtit ndemnat de natura (p robabil fara sa mai tina seama de celelalte specialitati) sa exprime principala diferenta dintre tonalitati prin major si minor.

757 Tot astfel, si noi am dorit, de mult timp, sa introducem expresia de polarit ate n teoria culorilor; lucrarea de fata poate demonstra cta dreptate aveam si n ce sens. Poate ca pe viitor vom gasi locul nimerit pentru ca printr-o astfel de tr atare si simbolistica (ce ar trebui sa ne vehiculeze mereu intuitia) sa legam fe nomenele naturale elementare unele de altele, n felul nostru, si sa facem n acest chip mai clare cele ce au fost exprimate aici doar ntr-un mod general si poate nu destul de precis. SECTIUNEA A SASEA EFECTUL SENZORIAL-MORAL AL CULORII 758 ntruct culoarea pretinde un loc att de nalt n seria fenomenelor naturale originar e, completndu-si cu o diversitate pronuntata domeniul simplu ce-i este repartizat , nu ne vom mira aflnd ca ea exercita, n mod izolat, o influenta specifica, iar n c ompunere, una partial caracteristica, deseori si nearmonica, dar totdeauna decis a si semnificativa (legata nemijlocit de ceea ce este moral) asupra simtului vaz ului, caruia i este n special dedicata; prin mijlocirea acestuia, ea are efect asu pra sufletului, in fenomenele sale elementare cele mai generale, fara vreun rapo rt cu alcatuirea sau forma materialului pe a carui suprafata o observam. Conside rata de aceea ca un element al artei, culoarea poate fi folosita ca participanta la cele mai nalte scopuri estetice. 759 Oamenii traiesc, n genere, o mare bucurie n fata culorii. Ochiul are nevoie de ea asa cum are nevoie de lumina. Sa ne amintim ce desfatare ncercam cnd, pe o zi tulbure, soarele luceste pe o parte izolata a peisajului, facnd vizibile culorile. Faptul ca s-au atribuit puteri vindecatoare pietrelor pretioase colorate trebuie sa fi fost cau zat de sentimentul profund al acestei placeri de nespus. 760 Culorile pe care le vedem pe diverse corpuri nu snt 212 J.W. Goethe ceva complet strain ochiului ca si cum el ar fi calificat pentru aceasta senzati e doar prin mijlocirea lor. Nu, organul acesta este mereu n dispozitia de a produ ce el nsusi culori si se bucura de o senzatie placuta cnd i se ofera din afara cev a potrivit cu natura sa proprie, cnd calitatea determinarii sale este semnificati v determinata pe o anumita latura. 761 Din ideea caracterului contradictoriu al fenomenului, din cunoasterea pe car e am dobndit-o din determinarile lui speciale, putem conchide ca impresiile croma tice individuale nu pot fi confundate, ca ele actioneaza n mod specific si trebui e sa produca niste stari specifice, hotarte n organul viu. 762 La fel se ntmpla si n suflet. Experienta ne nvata ca fiecare culoare ne da anumi te stari sufletesti. Despre un francez spiritual ni se relateaza: il prtendait que son ton de conversation avec Madame tait chang depuis qu 'elle avait chang en cramoisi le meuble de son cabinet qui tait bleu?. 762 Ca sa resimtim pe deplin aceste efecte particulare semnificative, trebuie sa ne nconjuram privirea doar cu o singura culoare, de exemplu, sa ne gasim ntr-o nca pere de o singura nuanta sau sa privim printr-o sticla colorata. Ne identificam atunci cu culoarea; aceasta pune de acord cu ea ochiul si spiritul unisono. 753 Culorile de pe latura plus snt galbenul, galbenul-roscat (portocaliul) si ros ul-galbui (miniul, cinabrul). Ele ne dispun sufleteste ntr-un sens sprinten, vioi , staruitor. Contributii la teoria culorilor 213 Galbenul 765 Este culoarea cea mai aproape de lumina. Se naste prin cea mai usoara modera re a acesteia, fie printr-un mediu tulbure, fie printr-o slaba reflectare a unor suprafete albe. n experientele prismatice, ea se extinde singura n chip larg, n ca mera luminoasa si poate fi vazuta n cea mai frumoasa puritate, cnd ambii poli stau nca separati, mai nainte de a se amesteca galbenul cu albastrul n verde. Modul n ca re galbenul chimic se dezvolta pe alb si peste acesta a fost expus pe larg la lo cul cuvenit. 766 n puritatea lui maxima, galbenul poarta cu sine mereu natura a ceea ce este l

uminos, avnd o nsusire de seninatate voioasa si sprintena, usor ademenitoare. 767 La acest grad de intensitate, el este placut ca mediu am biant, fie ca mbraca minte, fie ca perdele sau tapet. n stare complet neamestecata, aurul ne da, mai a les cnd i se adauga un luciu, o notiune noua si nalta despre aceasta culoare; ntocm ai cum un galben puternic, cnd apare pe o matase stralucitoare de pilda, pe un at las produce un efect splendid si nobil. 768 Faptul ca, n genere, galbenul face o impresie absolut calda si placuta este c onform cu experienta. De aceea el revine si n pictura partii luminate si pline de efect a tabloului. 769 Putem observa acest efect ncalzitor, n modul cel mai viu, daca privim un peisa j printr-o sticla galbena, n special n zilele cenusii de iarna. Ochii se bucura, i nima ne creste, sufletul se nsenineaza; o caldura nemijlocita pare sa adie spre n oi. 770 Dar daca aceasta culoare, n puritatea si n starea ei luminoasa, are ceva placu t si mbucurator, iar cnd este n toata puterea, are ceva voios si nobil ea este, din contra, extrem de sensibila si are un efect foarte neplacut cnd e murdarita sau 214 J.W. Goethe mpinsa oarecum spre minus. Astfel, culoarea sulfului, care bate n verde, are ceva dezagreabil. 771 Cnd culoarea galbena este transmisa unor suprafete impure si lipsite de noble te, cum snt, de exemplu, pnza obisnuita, psla si altele asemenea, pe care ea nu apa re cu ntreaga energie, se produce un astfel de efect neplacut. Printr-o mica depl asare imperceptibila, impresia frumoasa de foc si de aur este preschimbata n senz atia de ceva noroios, iar culoarea cinstei si ncntarii este convertita n culoarea r usinii, dezgustului si neplacerii. Se poate ca ntr-asta sa-si aiba originea palar iile galbene purtate de cei care dau faliment si inelele galbene de pe paltoanel e evreilor; pna si asa-numita culoare de barbat nselat este de fapt tot un galben murdar. Galbenul-roscat 772 Deoarece nici o culoare nu poate fi considerata stabila, galbenul poate fi f oarte usor potentat si ridicat, prin ngrosare si ntunecare, la rosiatic. Culoarea cstiga n energie, aparnd mai puternica si mai splendida n galbenul-rosiatic. 773 Toate cele spuse despre galben snt valabile si n acest caz, numai ca ntr-o masu ra mai mare. Galbenul-roscat da de fapt ochiului sentimentul de caldura si de de sfatare, ntruct reprezinta culoarea arsitei mai puternice, precum si reflexul soar elui ce apune. Ea este placuta de aceea si n cazul mediilor ambiante si ne bucura , aratnd splendid, ca mbracaminte ntr-o masura sau alta. O mica licarire de rosu da imediat galbenului un alt prestigiu; si daca englezii si germanii snt nca satisfa cuti de culorile pentru piele de un galben palid, deschis, francezului i place, cum observa deja parintele Castel, galbenul potentat n rosu d upa cum, n genere, n materie de cuContributii la teoria culorilor 215 lori, l bucura tot ceea ce se situeaza pe latura activa. Rosul-galbui 774 Asa cum galbenul pur trece foarte usor n galben-roscat, nici intensificarea a cestuia din urma n ros-galbui nu poate fi mpiedicata. Sentimentul placut si senin pe care nca ni-1 da galbenul-roscat se intensifica n rosul-galbui puternic pna la c eva violent, insuportabil. 775 Latura activa ajunge aici la cea mai nalta energie si nu e nici o mirare ca o amenii brutali, energici, sanatosi se bucura mai ales la vederea acestei culori. S-a observat n mod absolut nclinarea catre ea la popoarele salbatice. Iar cnd copi ii, lasati n voia lor, ncep sa vopseasca, ei nu cruta cinabrul si miniul. 776 Daca putem privi tinta o suprafata complet ros-galbuie, avem impresia ca ace a culoare ne sfredeleste realmente ochii. Ea produce o eomotie incredibila si si pastreaza acest efect, daca e destul de nchisa. Aparitia unei pnze ros-galbuie nelinisteste si nfurie animalele. Am cunoscut, de a semenea, oameni cultivati ce nu puteau suporta daca, ntr-o zi altminteri cenusie, ntlneau pe cineva mbracat n stacojiu.

777 Culorile de pe latura minus snt albastrul, albastrul-rosiatic si rosul-al bastrui. Ele ne ndeamna sufleteste la un simtamnt de neliniste, de nduiosare si de dor. Albastrul 778 Asa cum galbenul poarta mereu cu el o lumina, tot asa se poate spune ca albastrul duce cu el ceva ntunecat. 216 J.W. Goethe 779 Culoarea aceasta are pentru ochi un efect ciudat si aproape inexprimabil. n c alitatea ei de culoare, reprezinta o energie; att numai ca se afla pe latura nega tiva si, cnd atinge puritatea extrema, constituie un fel de nimic fermecator. Cnd e contemplata, are ceva contradictoriu de excitatie si de calm. 780 Asa cum vedem n albastru cerul nalt si muntii ndepartati, tot astfel o suprafat a albastra pare ca se retrage din fata noastra. 781 Dupa cum urmarim cu placere un obiect agreabil ce fuge din fata noastra, cu aceeasi placere privim si albastrul, nu fiindca ne preseaza, ci fiindca ne atrag e dupa el. 782 Albastrul ne da un sentiment de raceala asa cum ne aminteste si de umbra. Ne este cunoscut modul n care el e derivat din negru. 783 Camerele tapisate n albastru pur ne par oarecum largi, dar de fapt, goale si reci. 784 Sticla albastra ne prezinta obiectele ntr-o lumina trista. 785 Nu este un lucru neplacut daca albastrul participa, eventual, la plus: verde le marii este mai degraba o culoare agreabila. Albastrul-rosiatic 786 Asa cum am ntlnit galbenul trecut foarte curnd ntr-o stare potentata, tot astfel observam aceeasi proprietate si la albastru. 787 Albastrul se intensifica foarte lin n rosu, capatnd prin aceasta ceva plin de efect, cu toate ca se gaseste pe latura pasiva. Farmecul sau este nsa de un cu to rul alt gen dect acela al galbenului-rosiatic. De fapt, el nu nvioreaza, ci mai de graba nelinisteste. Contributii la teoria culorilor 217 788 Asa cum intensificarea nsasi este nentrerupta, dorim sa continuam si cu aceast a culoare fara oprire dar nu sa pasim mereu nainte activ, ca n cazul galbenului-ro siatic, ci sa gasim un punct n care ne-am putea odihni. 789 Cunoastem aceasta culoare, foarte subtiata, sub numele de mov; dar si asa, e a pastreaza ceva viu lipsit totusi de voie buna. Rosul-albastriu 790 Nelinistea amintita sporeste n cazul unei intensificari ce se accentueaza si se poate afirma ca un tapet de un rosu-albastriu saturat, cu totul pur, ar trebu i sa fie un fel de prezenta insuportabila. Tocmai de aceea, cnd apare sub forma d e mbracaminte, de panglica sau de alta podoaba, culoarea este folosita foarte dil uata si deschisa, deoarece conform naturii sale, exercita un farmec cu totul apa rte. 797 ntruct clerul nalt si-a nsusit aceasta culoare lipsita de liniste, ni s-ar putea ngadui sa spunem ca, aflat pe treptele nelinistite ale unei ascensiuni continue, el tinteste fara ncetare mai sus, spre purpura de cardinal. Rosul 792 Sa ndepartam din aceasta denumire tot ceea ce ar putea face, n rosu, o impresi e de galben sau de albastru. Sa ne imaginam un rosu cu totul pur, un carmin perf ect, care s-a uscat pe o cupa alba de portelan. Din cauza naltei sale calitati, a m numit adeseori aceasta culoare purpuriu, cu toate ca stim ca 218 J.W. Goethe purpuriul anticilor batea mai mult n albastru. 793 Cine cunoaste aparitia prismatica a purpuriului nu va considera un paradox f aptul ca noi sustinem ca aceasta culoare le contine pe toate celelalte n parte ac tu, n parte potentia. 794 Daca, la galben si la albastru, am vazut o tendinta de potentare n rosu si da

ca ne-am observat sentimentele, putem socoti acum ca, n cazul reunirii polilor in tensificati, s-ar putea produce o calmare propriu-zisa, pe care am putea-o numi o stare de satisfactie ideala. Apare astfel, n fenomenele fizice (din ntlnirea a do ua capete opuse, care s-au pregatit ele nsele, pe ncetul, pentru reunire), fenomen ul acesta cromatic cel mai nalt din toate. 795 Dimpotriva, ca pigment, culoarea aceasta ne apare la insecta numita cosenila drept ceva mplinit si ca rosul cel mai desavrsit. Printr-o tratare chimica, mater ialul acesta poate fi totusi schimbat cnd n plus, cnd n minus si poate fi considerat , n orice caz, ca aflndu-se complet n echilibru n cel mai bun carmin. 796 Efectul acestei culori este la fel de unic ca si natura sa. Ea da att o impre sie de seriozitate si demnitate, ct si una de gratie si farmec. Pe cele dinti le p rocura n starea sa densa si ntunecata, pe cele din urma, n stare subtiata si lumino asa. Astfel, demnitatea batrnetii si dragalasenia se pot mbraca ntr-o singura culoa re. 797 Istoria ne relateaza multe lucruri despre patima suveranilor pentru purpuriu . O ambianta de aceasta culoare este ntotdeauna serioasa si plina de maretie. 798 Sticla purpurie ne nfatiseaza un peisaj bine luminat ntr-o nuanta nspaimntatoare ; cam aceasta ar trebui sa fie tonalitatea culorii raspndite peste pamnt si cer, n ziua judecatii de apoi. Contributii la teoria culorilor 219 799 ntruct cele doua materiale de care se serveste de preferinta vopsitoria pentru producerea acestei culori crmzul si cosenila nclina, mai mult sau mai putin, spre plus si minus, putnd fi deplasate ntr-o parte sau n cealalta, prin tratare cu acizi sau alcalii, trebuie sa observam ca francezii se opresc pe latura activa (cum n e arata stacojiul frantuzesc ce bate n galben), pe cnd italienii staruie, din cont ra, pe latura pasiva, asa nct stacojiul lor pastreaza o unda de albastru. 800 Printr-o astfel de tratare alcalina, se naste carminul o culoare care le est e, desigur, foarte nesuferita francezilor, de vreme ce ei desemneaza prin expres iile sot en cramoisi si mchant en cramoisi formele extreme ale neghiobiei si raut atii. Verdele 801 Din combinarea galbenului cu albastrul, pe care le consideram drept cele din ti si cele mai simple culori, nca de la cea dinti aparitie, pe prima treapta a acti unii lor se naste culoarea pe care o numim verde. 802 Ochiul nostru afla n ea o satisfactie reala. Cnd ambele culori-mama snt perfect n echilibru, n amestec, asa nct nici una nu poate fi observata naintea celeilalte, o chiul si sufletul se recreeaza pe acest amestec, ca pe ceva simplu. Nu vrem si n u putem merge mai departe. De aceea, culoarea verde se alege, de cele mai multe ori, pentru tapet n camerele n care ne petrecem tot timpul. Totalitate si armonie 803 Am presupus pna acum. n scopul expunerii noastre, ca ochiul poate fi silit sa se identifice cu o culoare oarecare; numai 220 J.W. Goethe ca acest lucru ar fi cu putinta, desigur, doar pentru o clipa. 804 Fiindca atunci cnd ne vedem nconjurati de o culoare care determina senzatia nsu sirii calitatii ei de catre ochiul nostru, obligndu-ne prin prezenta sa ne mentin em ntr-o stare identica, avem de-a face cu o situatie de constrngere, n care organu l vederii ntrzie fara placere. 805 Cnd ochiul zareste culoarea, el este pus imediat n activitate; este conform cu natura lui sa produca pe loc, pe ct de inconstient, pe att de necesar, o alta cul oare care, mpreuna cu cea data, contine totalitatea ciclului cromatic. O culoare izolata provoaca n ochi, printr-o senzatie specifica, tendinta spre generalitate. 806 Ca sa perceapa aceasta totalitate si ca sa se satisfaca, ochiul cauta alatur i de spatiul colorat un altul lipsit de culoare, pe care sa produca culoarea pro vocata. 807 n aceasta consta, asadar, legea fundamentala a oricarei armonii a culorilor, lucru de care oricine se poate convinge prin propria experienta, nsusindu-si core ct experientele pe care le-am indicat n sectiunea despre culorile fiziologice.

808 Cum nsa totalitatea culorilor i este oferita ochiului din afara, ea i este plac uta fiindca i iese n ntmpinare, ca o realitate, suma propriei sale activitati. Sa vo rbim deci mai nti despre aceste combinari armonice. 809 Ca sa ne informam cel mai usor despre aceasta, sa ne nchipuim, n cercul cromat ic citat de noi, un diametru mobil si sa-1 nvrtim mprejurul ntregului cerc; n felul a cesta, cele doua capete vor indica pe rnd culorile ce se provoaca si aceste culor i se pot reduce, desigur, la trei opozitii simple. 810 Galbenul provoaca albastrul-rosiatic, Albastrul provoaca galbenul-rosiatic, Purpuriul provoaca verdele si invers. 811 Asa cum presupusul aratator se misca n mod firesc printre culorile asezate de noi n ordine, tot asa celalalt capat Contributii la teoria culorilor 221 se misca n gradatia opusa si, n felul acesta, printr-un asemenea dispozitiv, se po ate desemna usor pentru fiecare culoare provocanta culoarea provocata. Ar fi uti l sa ne alcatuim, n acest scop, un cerc cromatic, care sa nu fie despartit ca al nostru, ci sa indice culorile si tranzitiile ntr-un progres continuu; ne gasim ai ci la un punct foarte important, care merita toata atentia noastra. 812 Daca mai nainte am fost afectati oarecum patologic la contemplarea culorilor izolate (deoarece, fiind antrenati n niste senzatii particulare, ne-am simtit cnd vioi si plini de maretie, cnd moi si nostalgici, cnd naltati spre ceva nobil, cnd co borti spre ceva de rnd), nevoia noastra de totalitate, nnascuta n organul vederii, n e scoate din aceasta limitare; ochiul se pune n libertate, ntruct produce opozitia la individualul ce i-a fost impus si, pe aceasta cale, o totalitate care l satisf ace. 813 Asadar, aceste opozitii armonice, care ne snt date n cercul acesta strmt, snt att de simple si seninul lor este att de important, nct natura ne apare planuita sa ne nalte prin totalitate la libertate si sa ne faca sa obtinem, de asta data, pentr u o utilizare estetica, un fenomen natural, transmis n mod nemijlocit. 814 Deoarece putem spune ca ciclul cromatic, asa cum 1-am indicat, produce deja, potrivit cu materia sa, o senzatie placuta, este locul sa ne amintim aici ca pna acum curcubeul a fost considerat pe nedrept un exemplu de totalitate cromatica, fiindca i lipseste culoarea principala, rosul pur, purpuriul, ce nu poate aparea , ntruct rosul-galbui si rosul-albastriu pot fi tot att de putin realizate n acest f enomen ca si n imaginea prismatica pe care o obtinem. 815 ntr-adevar, natura nu ne nfatiseaza nici un fenomen general, n care totalitatea cromatica sa fie adunata laolalta pe deplin. O astfel de totalitate poate fi pr odusa prin experiente, n toata frumusetea ei. Cum nsa fenomenul complet se asamble aza n cerc, este cazul sa ni-1 facem inteligibil cel mai bine 222 J.W. Goethe prin niste pigmenti pe hrtie, pna ce, prin aptitudini firesti si dupa multe experi ente si exercitii, ne vom simti, n cele din urma, cu totul patrunsi de ideea aces tei armonii, resimtind-o prezenta n spiritul nostru. Combinari caracteristice 816 n afara de aceste combinari pur armonice, care se nasc din ele nsele, aducnd to tdeauna cu sine totalitatea, mai exista si altele, produse arbitrar si pe care l e caracterizam cel mai usor prin faptul ca pot fi descoperite n cercul nostru cro matic nu cu ajutorul diametrelor, ci al coardelor si anume, n primul rnd, sarinduse o culoare mediana. 817 Numim aceste combinari caracteristice?, pentru ca toate au ceva semnificativ, care ni se impune cu o anumita expresivitate fara sa ne satisfaca nsa, pentru ca orice dat caracteristic se naste aparnd ca o parte dintr-un ntreg cu care ntretine o relatie, fara sa se piarda ntr-nsul. 818 Deoarece cunoastem culorile n felul lor de aparitie, ca si n raporturile lor a rmonice, e de asteptat ca si trasaturile combinarilor arbitrare sa fie de cea ma i variata nsemnatate. Le vom parcurge una cte una. Galben si albastru 819 Este cea mai simpla dintre combinari. Se poate spune ca aflam prea putin n ea : fiindca lipsindu-i orice urma de rosu, pierde prea mult din totalitate. n acest

sens, o putem socoti Contributii la teoria culorilor 223 saraca si intruct ambii poli se gasesc pe treapta lor cea mai de jos, o putem num i comuna. Are totusi avantajul ca este situata cel mai aproape de verde si, ca a tare, de satisfactia reala. Galben si purpuriu 820 Are ceva unilateral, nsa vesel si maret. Se vad alaturi ambele capete ale lat urii active, fara sa fie exprimata devenirea constanta. Deoarece din amestecarea lor cu pigmenti ne putem astepta la rosul-galbui, ele nlocuiesc oarecum aceasta culoare. Albastru si purpuriu 821 Snt cele doua capete ale laturii pasive, cu preponderenta capatului superior, dinspre activ. Fiindca prin amestecul lor se naste rosul-albastriu, efectul ace stei combinari se va apropia de culoarea amintita. Ros-galbui si ros-albastriu 822 Fiind capetele potentate ale ambelor laturi, au n combinatie ceva excitant, na lt. Ele ne dau presentimentul purpuriului care apare, n experientele fizice, din reunirea lor. 823 Aceste patru compuneri au deci n comun faptul ca amestecate ar produce culori le intermediare ale ciclului nostru cromatic; ceea ce si fac, de altfel, cnd comp unerea consta din parti mici si este privita de la distanta. O suprafata cu dung i nguste albastre si galbene apare, de la oarecare distanta. 224 J.W. Goethe verde. 824 Cnd nsa ochiul vede alaturi albastru si galben, el face efortul ciudat de a vo i sa produca mereu verde, fara sa izbuteasca si fara sa fie n stare sa provoace c alm, n mod particular, ori un sentiment de totalitate, n general. 825 Se vede, n consecinta, ca nu fara dreptate am denumit aceste combinari caract eristice asa cum si caracterul fiecareia trebuie sa fie n relatie cu caracterul c ulorilor individuale din care este compusa. Combinari necaracteristice 826 Ne ndreptam acum atentia spre ultimul gen de combinari, care se pot recun oaste cu usurinta n ciclu. Snt cele indicate prin coarde mai mici, cnd nu sarim pes te o ntreaga culoare mediana, ci doar peste tranzitia de la una la alta. 827 Aceste combinari pot fi numite necaracteristice, deoarece se situeaza prea a proape una de cealalta, pentru ca impresia sa poata deveni semnificativa. Totusi , cele mai multe si afirma nca un anumit drept, pentru ca marcheaza un progres al carui raport cu greu poate fi nsa resimtit. 828 Astfel, galbenul si rosul-galbui, rosul-galbui si purpuriul, albastrul si ro sul-albastriu, rosul-albastriu si purpuriul exprima treptele cele mai apropiate ale potentarii si culminarii si nu pot avea un efect rau n anumite raporturi ale maselor. 829 Galbenul si verdele au ntotdeauna ceva vesel si comun nsa albastrul si verdele au ceva comun si respingator; de aceea, bunii nostri stramosi au numit aceasta combinatie si culoarea nebunilor. Contributii la teoria culorilor 225 Relatia combinarilor cu aspectul luminos si cel ntunecat 830 Aceste combinari pot fi mult variate, ntruct se pot asocia ambele culori desch ise, ambele culori nchise, una deschisa si cealalta nchisa; n asemenea mprejurari, t otusi, ceea ce a fost valabil n general trebuie sa fie valabil si n fiecare caz sp ecial. Din infinita varietate produsa cu acest prilej, mentionam doar cele ce ur meaza. 831 Combinata cu negru, latura activa cstiga n energie; cea pasiva pierde. Latura activa, reunita cu albul si cu ceea ce este luminos, pierde din forta; cea pasiv a cstiga n seninatate. Purpuriul si verdele, asociate cu negrul, arata ntunecate si posomorite; dimpotriva, mpreuna cu albul, snt placute. 832 La acestea se mai adauga si faptul ca toate culorile pot fi mai mult sau mai

putin murdarite, facute ntr-o anumita masura de nerecunoscut si astfel pot fi co mbinate partial ntre ele, partial cu niste culori pure; prin aceasta, ntr-adevar, relatiile snt variate la infinit situatie n care ramne valabil totusi ceea ce a fos t si n cazul culorilor pure. Consideratii istorice 833 Cum n cele de mai sus au fost expuse principiile armoniei culorilor, nu va fi contrar scopului urmarit daca vom mai repeta cele spuse n legatura cu unele experiente si exemple. 834 Acele principii erau deduse din natura umana si din raporturile recunoscute ale fenomenelor cromatice, n experienta, ntlnim multe aspecte conforme cu acele principii si multe care le contrazic. 835 Oamenii primitivi, popoarele necivilizate si copiii mani226 J.W. Goethe festa o predilectie pentru culoare n energia sa maxima si, ca atare, ndeosebi pent ru rosul-galbui. Ei au, de asemenea, o tendinta spre tot ce e pestrit. Aspectul pestrit apare nsa atunci cnd culorile snt combinate n forta lor suprema, fara vreun echilibru armonic. Daca acest echilibru este pastrat, din instinct ori n mod ntmpla tor, apare un efect placut. mi amintesc ca un ofiter din Hessa, ntors din America, si zugravise fata cu niste culori pure, n maniera salbaticilor, operatie din care se nastea un fel de totalitate ce nu avea un efect neplacut. 836 Popoarele din sudul Europei poarta vesminte n culori foarte vii. Matasurile, pe care le cumpara lesne, favorizeaza aceasta nclinatie. De asemenea, femeile snt, mai ales, totdeauna n armonie cu peisajul respectiv, prin laibarele si panglicil e lor foarte vii, ntruct acestea nu snt n stare sa ntreaca n stralucire splendoarea ce rului si a pamntului. 837 Istoria vopsitoriei ne arata ca anumite comoditati si avantaje tehnice au av ut o foarte mare influenta asupra portului natiunilor. Astfel, i vedem pe germani umblnd mult n albastru, fiindca e o culoare durabila a pnzei; de asemenea, n multe regiuni, taranii snt mbracati ntr-un doc verde, pentru ca docul se mpaca bine cu ace asta culoare. Daca un calator ar lua aminte la aceste lucruri, ar izbuti sa faca n curnd niste observatii placute si instructive. 838 Asa cum produc stari sufletesti, unele culori se si potrivesc cu anumite sta ri si situatii. Natiunile vioaie, de pilda francezii, ndragesc culorile intense, n special de pe latura activa; natiunile ponderate, cum snt englezii si germanii, prefera galbenul-pai sau galbenul ca pielea, mpreuna cu care poarta un albastru nc his. Natiunile care tind spre ranguri, cum snt italienii si spaniolii, fac sa tre aca rosul mantalelor pe latura pasiva. 839 n cazul mbracamintii, caracterul culorii este raportat la caracterul persoanei . Se poate observa astfel relatia diferitelor culori si combinatii cu culoarea f etei, cu vrsta si cu starea Contributii la teoria culorilor 227 ?????????????????. 840 Femeile tinere tin la culoarea trandafirie si la verdele deschis;cele n vrsta la violet si la verde nchis. Blondina este mpinsa spre violet si galben deschis, b runeta spre albastru si ros-galbui si amndoua au dreptate. mparatii romani erau pasionati de purpuriu. mbracamintea mparatului chinez este por tocalie, brodata cu purpuriu. Si slujitorii sai si preotilor le este ngaduit sa p oarte un galben ca lamia. 841 Persoanele cultivate au o oarecare repulsie fata de culori. Acest lucru se p oate ntmpla, n parte, din cauza slabiciunii vazului, n parte din nesiguranta gustulu i, caruia i place sa se refugieze ntr-o negatie totala. n aceasta situatie, femeile umbla aproape obisnuit n alb, iar barbatii n negru. 842 Este aici, ntr-adevar, la locul ei observatia ca omului i place n aceeasi masur a sa se distinga si sa se piarda printre semenii sai. 843 Culoarea neagra trebuia sa-i aminteasca nobilului venetic de o egalitate rep ublicana. 844 S-ar mai putea cerceta, eventual, si n ce masura cerul nordic, tulbure, a izg

onit pe ncetul culorile. 845 Sntem desigur foarte limitati cnd e vorba de folosirea culorilor pline; n schim b, asa-numitele culori la moda, murdarite sau moarte, prezinta infinit de multe grade si nuante deviate, multe dintre acestea nefiind lipsite de farmec. 846 Mai este de observat ca, n cazul culorilor pline, femeile snt n primejdie sa fa ca si mai stearsa o culoare nu tocmai vie a obrazului dupa cum snt obligate, n gen eral, sa-si intensifice culoarea fetii printr-un fard, cnd trebuie sa compenseze un mediu ambiant plin de stralucire. 847 Ar mai ramne de ntreprins aici o lucrare cuviincioasa: o apreciere a uniformel or, livrelelor, cocardelor si altor decoratii, dupa principiile stabilite mai su s. S-ar putea spune, n general, ca asemenea forme de mbracaminte sau distinctii nu 228 J.W. Goethe trebuie sa aiba culori armonice. Uniformele ar trebui sa aiba caracter si demnit ate; livrelele pot fi comune si batatoare la ochi. Nu ne-ar lipsi nici exemplele bune, nici cele rele, fiindca cercul cromatic este strmt si a fost probat destul de frecvent. EFECTUL ESTETIC 848 Din efectul senzorial si moral al culorilor, att individuale ct si combinate, asa cum le-am expus pna aici, este dedus acum efectul estetic pentru artist. Daca mai nainte am tratat despre conditionarea generala a zugravirii picturale, despr e lumina si umbra de care se leaga nemijlocit fenomenul cromatic vom da si despr e efectul estetic indicatiile cele mai necesare. Clarobscur 849 Numim clarobscur clair-obscur aspectul obiectelor materiale atunci cnd se ia n consideratie, n ce le priveste, numai efectul luminii si al umbrei. 850 Este numita astfel, n sens mai restrns, deseori, o regiune de umbra iluminata prin reflexe; folosim nsa aici termenul n primul sau sens, mai general. 551 Separarea clarobscurului de orice fenomen cromatic este posibila si necesara . Artistul va solutiona mai repede enigma zugravirii, daca si nchipuie mai nti claro bscurul independent de culori si daca l cunoaste n toata ntinderea lui. 852 ntruct lumina si umbra ne instruiesc n privinta densitatii, clarobscurul face s a apara materia n calitatea sa de materie. 230 J.W. Goethe 853 n legatura cu aceasta, se iau n consideratie lumina cea mai puternica, demiten ta si umbra, iar n cazul acesteia din urma, propria umbra a corpului, umbra asupr a altor corpuri si umbra iluminata sau reflexul. 854 Sfera ar fi potrivita drept cel mai firesc exemplu de clarobscur, ca sa ne f ormam o idee generala dar nu si suficienta pentru uzul estetic. Unitatea ce se e stompeaza a unui asemenea rotund duce la ceva nebulos. Pentru a atinge scopul un or efecte artistice, trebuie create pe ea suprafete, asa nct partile laturii umbri te si ale celei luminoase sa se distinga mai bine n ele nsele. 855 Italienii numesc aceasta il piazzoso; n germana, am putea sa-i spunem das Flch enhafte ( superficialul?). Daca sfera ar fi, asadar, un exemplu perfect de clarobs cur natural, un poligon ar fi un exemplu de clarobscur artificial, n care s-ar pu tea observa toate genurile de lumini, penumbre, umbre si reflexe. 856 Strugurele este recunoscut ca un bun exemplu de ntreg pictural, n materie de c larobscur, cu att mai mult cu ct el este capabil, potrivit formei sale, sa reprezi nte un grup excelent; dar strugurele este indicat numai pentru acel maestru care stie sa vada n el ceea ce se si pricepe sa execute. 857 Pentru a face inteligibila prima notiune, care continua sa fie greu de abstr as dintr-un poligon, propunem un cub, ale carui trei fete vizibile reprezinta al aturi si separat lumina, demitenta si umbra. 858 Totusi, ca sa trecem la clarobscurul unei figuri mai complexe, vom alege exe mplul unei carti deschise, care ne apropie de o mai mare varietate. 859 Statuile din epoca frumoasa a antichitatii le gasim lucrate extrem de potriv it pentru astfel de efecte. Partile luminoa-

Contributii la teoria culorilor 231 se snt tratate simplu, cele umbrite snt nsa cu att mai ntrerupte, pentru ca sa devina receptive la reflexe variate; ne putem aminti, cu acest prilej, exemplul cu pol igonul. 860 Pictura antica ne ofera exemple, n acest sens, prin tablourile de la Herculan eum si prin Nunta aldobrandina?. 861 Exemple moderne se gasesc n unele figuri ale lui Raffael, n tablouri ntregi ale lui Correggio si ale scolii flamande, n special ale lui Rubens. Nazuinta spre culoare 862 Rareori poate aparea n pictura o opera de arta n negru si alb. Unele lucrari a le lui Polidor ne ofera de asemenea exemple, ca si gravurile noastre n arama si p lansele litografiate. Genurile acestea snt demne de pretuire, n masura n care se oc upa de unele forme si atitudini, numai ca au ceva putin placut pentru ochi, ntruct apar doar printr-o abstractizare fortata. 863 Cnd artistul se lasa n voia sentimentului sau, imediat ceva colorat tine sa se manifeste. De ndata ce negrul aluneca n albastrui, apare o provocare a galbenului , pe care apoi artistul l distribuie instinctiv, plasndu-1 n parte, n forma pura, n l umini, si n parte, nrosit si murdarit cu brun, n reflexe, pentru nviorarea ansamblul ui asa cum i se pare mai nimerit. 864 Toate genurile de camaieu sau de culoare n culoare se reduc, pna la urma, tot la aplicarea unui contrast provocat sau 232 J.W. Goethe a unui efect cromatic oarecare. Astfel, Polidor a introdus n frescele sale n negru si alb, un vas galben ori ceva asemanator. 865 ntr-adevar, oamenii au nazuit totdeauna, n mod instinctiv, n arta, spre culoare . Este destul sa observam zilnic felul n care amatorii de desen se ridica de la t us sau de la creta neagra pe hrtie alba la hrtie colorata; folosesc pe urma diferi te feluri de creta si n cele din urma, trec la pastel. S-au vazut, n epoca noastra , chipuri desenate cu creionul de argint, nviorate cu niste obraji rosii si mbraca te n vesminte colorate, ba chiar si niste siluete n uniforme pestrite. Paolo Uccel lo a pictat peisaje colorate n preajma unor figuri necolorate. 866 Nici sculptura anticilor nu a putut rezista acestui imbold. Egiptenii si vops eau bazoreliefurile. Statuilor li se puneau ochi de pietre colorate. Capetelor s i extremitatilor de marmura li se adaugau mbracminti de porfir asa cum pentru frntu ra busturilor acceptau zgura de calcar multicolora. Iezuitii nu au scapat ocazia sa-1 compuna n acest mod pe sfntul Aloisius al lor de la Roma, iar sculptura cea mai recenta face sa se distinga carnea de mbracaminte printr-o vopsea. Pozitie 867 Daca perspectiva liniara ne nfatiseaza micsorarea treptata a obiectelor, prin departare, pna la o marime aparenta, perspectiva aeriana ne face sa vedem ac eeasi micsorare printr-o claritate mai mare sau mai mica. 868 Daca, ntr-adevar, potrivit naturii ochiului nostru, nu putem vedea obiectele departate la fel de clar ca pe cele apropiate, perspectiva aeriana se bazeaza, d e fapt, pe importantul principiu ca toate mediile transparente snt ntr-o masura tu lContributii la teoria culorilor 233 buri. 869 Atmosfera este deci totdeauna mai mult sau mai putin ????????. Ea prezinta a ceasta proprietate mai ales n tinuturile nordice?? la o presiune nalta, pe vreme u scata si cer fara nori, aici?? se poate remarca o micsorare gradata sensibila a unor ????? plasate la mica distanta ntre ele. 870 n general, fenomenul acesta e cunoscut oricui; pictorul, dimpotriva, vede sau crede ca vede aceasta micsorare gradata n? cele mai mici distante. El o reprezin ta practic, gradnd ntre ele partile unui trup, de exemplu, pe acelea ale unei figu ri rasucite complet nainte. n acest caz, iluminarea si afirma drepturile. Ea este l uata n consideratie dintr-o latura, dupa cum pozitia chipului este observata ncepnd din fata spre adncime. Colorit

871 Trecnd acum la colorit, presupunem ca pictorul s-a familiarizat, n general, cu schita teoriei noastre despre culori, nsusindu-si bine anumite capitole si rubri ci care l privesc ndeosebi; fiindca n felul acesta va fi n stare sa trateze cu usuri nta aspectul teoretic si pe cel practic, n cunoasterea naturii ca si n aplicarea l or la arta. Coloritul locului 872 Prima manifestare a coloritului intervine n natura odata cu pozitia, deoarece perspectiva aeriana se sprijina pe teoria despre mediile tulburi. Noi vedem cer ul, obiectele ndepartate ori chiar si umbrele apropiate, albastre. n acelasi timp, ceea 234 J.W. Goethe ce este luminos si iluminat ne apare n mod gradat galben pna la o culoare purpurie . n numeroase cazuri, intervine imediat provocarea fiziologica a culorilor si un n treg peisaj fara culoare va aparea n fata ochilor nostri complet colorat, datorit a acestor determinari care actioneaza att mpreuna ct si unele mpotriva altora. Coloritul obiectelor 873 Culorile locale snt culorile elementare generale, specificate nsa dupa proprie tatile corpurilor si ale suprafetelor pe care le observam. Specificarea aceasta merge pna la infinit. 874 Este o mare diferenta daca avem dinainte o matase sau o lna colorata. Fiecare mod de pregatire si de tesere produce o abatere; este vorba de asprime, de nete zime si de luciu. 875 Este deci o prejudecata foarte daunatoare artei sa se creada ca bunul pictor nu trebuie sa tina seama de materialul vesmintelor, ci trebuie sa picteze totde auna niste falduri oarecum abstracte. Nu este suspendata prin aceasta orice vari atie si este oare portretul lui Leon al X-lea mai putin excelent, fiindca n acest tablou catifeaua, atlasul si turmalinul negru au fost imitate unele lnga altele? 876 n produsele naturii, culorile apar mai mult sau mai putin modificate, specifi cate, ori chiar individualizate, dupa cum se poate observa la pietre si la plant e, la penele pasarilor si parul animalelor. 877 Principala arta a pictorului ramne aceea de a imita forma actuala a materiei respective si de a ruina? aspectul general, elementar al fenomenului cromatic. n a ceasta privinta, cea Contributii la teoria culorilor 235 mai mare dificultate o prezinta suprafata corpului omenesc. 878 Carnea se situeaza, n ansamblu, pe latura activa; totusi, albastriul latu rii pasive intra si el n joc. Culoarea este absolut ndepartata de starea sa elemen tara si neutralizata prin organizare. 879 Armonizarea coloritului local cu cel al obiectelor va deveni mai usoara pentru artistul spiritual dect a fost cazul pna acum, dupa ce va lua n consideratie ceea ce am tratat noi n teoria culorilor si el va fi n stare sa reprezinte aspecte nesfrsit de frumoase, v ariate si totodata adevarate. Colorit caracteristic 880 Combinarea obiectelor colorate, precum si colorarea spatiului n care snt c uprinse trebuie sa se desfasoare potrivit scopurilor pe care si le propune artis tul. Este necesara aici, ndeosebi, cunoasterea efectului culorilor asupra sensibi litatii, att n mod izolat ct si n combinatie. Se cuvine de aceea ca pictorul sa se patrunda de dualismul general la fel ca si de opozitiile speciale dupa cum ar tr ebui sa stapneasca desigur, n genere, ceea ce am spus noi despre proprietatile cul orilor. 881 Caracteristicul poate fi conceput sub trei rubrici principale, pe care le vo m desemna prin termenii puternic, gingas si stralucit. 882 Prima forma a caracteristicului se realizeaza prin preponderenta laturii act ive, a doua prin aceea a laturii pasive, iar a treia prin totalitate si reprezen tarea ntregului ciclu cromatic, n echilibru. 883 Efectul puternic este obtinut prin galben, rosu-galbui si purpuriu culoarea

din urma trebuind sa fie retinuta si pe latura plus. Trebuie folosit putin viole t si albastru si nca si mai 236 J.W. Goethe putin verde. Efectul gingas este produs prin albastru, violet si purpuriu, care trebuie deplasat totusi spre latura minus. Poate sa intervina putin galben si ro s-galbui si mult verde. 884 Daca vrem deci sa producem ambele efecte, n deplina lor semnificatie, put em elimina culorile provocate, pna la minimum, lasnd sa se vada din ele doar att ct pare sa pretinda neaparat un presentiment de totalitate. Colorit armonic 885 Desi cele doua determinari caracteristice pot fi numite ntructva si armonice, n modul pe care tocmai 1-am aratat, totusi efectul armonic propriu-zis apare doar atunci cnd toate culorile snt plasate alaturi, n echilibru. 885 Prin aceasta, se poate realiza att aspectul stralucit ct si cel placut; ele vo r avea totusi amndoua, n continuare, ceva general si, n acest sens, ceva lipsit de caracter. 887 Aceasta e cauza pentru care coloritul celor mai multi pictori moderni este l ipsit de caracter; pentru ca, dnd urmare numai instinctului lor, finalul catre ca re acesta i poate conduce (adica totalitatea, pe care o ating mai mult sau mai pu tin) ramne ratat si, odata cu aceasta si caracterul pe care tabloul 1-ar fi putut avea, eventual. 888 Daca, dimpotriva, tinem cont de acele principii, vedem n ce fel se poate aleg e cu siguranta, pentru fiecare obiect, o alta nuanta cromatica. Desigur, aplicar ea acestora cere infinite modificari, ce nu-i vor izbuti dect geniului cnd este pa truns de aceste principii. Contributii la teoria culorilor 237 Tonalitate autentica 889 Daca vom mprumuta si pe viitor cuvntul ton sau mai degraba tonalitate de la mu zica, ntrebuintndu-1 pentru colorit, lucrul acesta va putea fi facut ntr-un sens ma i bun dect pna aici. 890 Un tablou cu efect puternic ar putea fi comparat, nu fara dreptate, cu o bucata muzicala n ton major, iar un tablou cu efect gingas cu o bucata n ton mino r dupa cum s-ar putea gasi si alte comparatii pentru modificarea acestor doua ef ecte principale. Tonalitate falsa 891 Ceea ce am numit pna acum tonalitate era un val de o singura culoare ntins pes te ntreg tabloul. Se alegea de obicei galbenul, deoarece pictorul voia, din insti nct, sa faca tabloul sa ncline spre latura puternica. 892 Daca privim un tablou printr-o stricla galbena, el ne va aparea n aceasta ton alitate. Merita sa facem si sa repetam aceasta experienta, ca sa nvatam exact ce se ntmpla, de fapt, ntr-o asemenea operatie. Este un fel de iluminare nocturna, o p otentare, dar totodata si o ncetosare a laturii plus si o murdarire a laturii min us. 893 Aceasta tonalitate neautentica s-a nascut din instinct, din nesiguranta a ce ea ce era de facut, asa nct n loc de totalitate s-a produs o uniformitate. 238 J.W. Goethe Colorit slab 894 Aceeasi nesiguranta este motivul pentru care s-au farmitat att de mult culoril e tablourilor, se picteaza pornind de la gri si revenind la el si se trateaza cu loarea ct se poate de vag. 895 Gasim adeseori n asemenea tablouri opozitii armonice foarte fericite, dar lip site de curaj, pentru ca autorii se tem de un rezultat pestrit. Coloritul pestrit 896 Un tablou n care am dori sa alaturam culorile, n toata vigoarea lor, numai n mo d empiric, potrivit impresiilor noastre nesigure, poate deveni cu usurinta pestr it.

897 Daca alaturam, din contra, niste culori slabe fie chiar potrivnice atunci, d esigur, efectul nu este izbitor. Propria nesiguranta este trecuta asupra privito rului care, la rndul sau, nu poate nici sa laude, nici sa dezaprobe. 895 O alta apreciere importanta e aceea ca s-ar putea aplica, ntr-adevar, n mod co rect, culorile ntr-un tablou, n ce priveste relatia dintre ele, dar ca tabloul ar deveni totusi pestrit, daca am pune culorile fals, n raport cu lumina si umbra. 899 Situatia aceasta poate interveni cu att rnai usor, cu ct lumina si umbra sn t date prin desen si continute oarecum n acesta, pe cnd culoarea rmne nca supusa aleg erii si arbitrarului. Teama de teoretic 900 S-a ntlnit acum la pictori o teama, ba chiar o aversiune Contributii la teoria culorilor 239 hotarta fata de toate consideratiile teoretice privind culoarea si ceea ce tine d e ea fapt ce nu trebuie sa li se ia totusi n nume de rau. Caci asa-zisul element teoretic a fost pna acum nentemeiat, oscilant si cu trimitere la experienta. Am do ri ca stradaniile noastre sa micsoreze ntructva aceasta teama si sa-1 poata ndemna pe artist sa verifice practic si sa dea viata principiilor stabilite. Scop final 901 Pentru ca fara o vedere generala a ansamblului, scopul ultim nu este ati ns. E de dorit ca artistul sa se patrunda de toate cele spuse pna aici. Numai pri n armonia dintre lumina si umbra, pozitie si un colorit adevarat si caracteristi c, tabloul poate aparea perfect, din unghiul din care l privim n prezent. Grunduri 902 Era genul artistilor mai vechi sa picteze pe un fond luminos. Acesta se comp unea din creta si era puternic ntins si lustruit pe pnza ori pe lemn. Dupa aceea, era desenata schita si tabloul era lucrat n tus, ntr-o nuanta ce batea n negru sau n brun. Tablouri pregatite n acest fel pentru colorare se mai pastreaza nca de la L eonardo da Vinci, de la Fra Bartolommeo si mai multe, de la Guido. 903 Cnd se trecea la colorat si artistul voia sa reprezinte 240 J.W. Goethe niste vesminte albe, se pastra uneori acest grund. Tizian a facut-o n perioada sa mai trzie, cnd avea mare siguranta si stia sa realizeze multe cu osteneala putina . Fondul alb era tratat ca o demitenta, fiind aplicate umbrele si luminile puter nice. 904 n tot timpul colorarii, tabloul de dedesubt, lucrat oarecum n tus, avea totdea una efect. Daca se picta, de exemplu, o mbracaminte azurie, albul stralucea prin acea culoare, dndu-i viata asa cum partea planuita dinainte pentru umbra nfatisa c uloarea nabusita, fara sa fi fost amestecata sau murdarita. 905 Aceasta metoda are multe avantaje. Fiindca n locurile luminate ale tabloului pictorul avea un grund luminos iar n cele umbrite, un grund ntunecat. ntregul tablo u era pregatit; se putea picta cu niste culori usoare si artistul era sigur de concordanta luminii cu culorile. n epoca noastra, pictura n acuarela se bazeaza pe aceste principii. 906 De altminteri, n pictura n ulei, se foloseste n prezent neaparat un grund desch is, fiindca demitentele snt mai mult sau mai putin stravezii si n felul acesta cap ata oarecum viata prin fondul luminos, dupa cum umbrele nsesi nu se mai ntuneca to t att de usor. 907 O vreme, s-a pictat si pe grunduri nchise. Probabil ca le-a introdus Tintoret to; nu se stie daca Giorgione le-a folosit. Cele mai bune tablouri ale lui Tizia n nu snt pictate pe un grund ntunecat. 908 Un astfel de grund era brun-roscat si dupa ce tabloul era desenat pe el, era u trasate umbrele cele mai puternice; culorile deschise erau aplicate cu o pasta groasa n locurile importante si estompate catre umbre, deoarece grundul ntunecat se stravedea ca o demitenta prin culoarea subtiata. La terminarea tabloului, efe ctul era obtinut printr-o revizuire repetata a partilor deschise si prin aplicar ea luminilor puternice. 909 Daca maniera aceasta era recomandabila la lucru, mai ales din cauza rapidita tii, ea are totusi ca urmare multe aspecte

Contributii la teoria culorilor 241 daunatoare. Grundul energic creste n intensitate si devine mai ntunecat; ceea ce c ulorile deschise pierd treptat n claritate da laturii umbrite o preponderenta din ce n ce mai mare. Demitentele devin tot mai nchise, iar umbra, n cele din urma, co mplet ntunecata. Luminile puternic aplicate ramn singurele luminoase si pe tablou se vad numai pete deschise; tablourile scolii din Bologna si cele ale lui Carava ggio ne ofera suficiente exemple n acest sens. 910 Nu este nepotrivit sa amintim aici, pentru ncheiere, despre operatia de v ernisare. Ea are loc atunci cnd consideram n culoare deja aplicata ca pe un grund luminos. Prin ea putem sa amestecam o culoare pentru ochi, o putem intensifica, putem sa-i dam o asa-numita tonalitate; cu acest prilej, o facem nsa din ce n ce mai ntunecata. Pigmenti 911 Pe acestia i capatam de la chimist si de la naturalist. Multe lucruri au fost consemnate despre pigmenti si au devenit cunoscute prin tipar; acest capito l ar merita totusi sa fie prelucrat din nou, din cnd n cnd. ntre timp, maestrul si mpa rtaseste cunostintele din acest domeniu elevului sau, iar artistul artistului. 912 Snt selectionati de preferinta acei pigmenti care, prin natura lor, snt cei ma i durabili dar si modul de tratare contribuie mult la durabilitatea tabloului. D e aceea, trebuie folositi ct mai putini pigmenti cu putinta si nu putem recomanda ndeajuns de insistent o metoda ct mai simpla de aplicare. 913 Fiindca din multimea de pigmenti s-au ivit numeroase daune pentru colorit. F iecare pigment are esenta lui proprie n ce priveste efectul asupra ochiului si ce va particular n felul n 242 J.W. Goethe care pretinde sa fie tratat tehnic. Prima caracteristica este cauza pentru care armonia se poate obtine mai greu prin mai multi dect prin mai putini pigmenti; ce a de a doua este pricina pentru care ntre pigmenti se poate produce un efect si u n contra-efect chimic. 914 Mai amintim apoi cteva directii false n care se poate lasa atras artistul. Pictorii rvnesc mereu la noi pigmenti si si nchipuie ca au facut un progres n arta, daca descopera vreunul. Ei vor grozav sa nvete vechile moduri de tratare mecanic e si printr-asta pierd mult timp; asa cum ne-am chinuit prea mult, spre sfrsitul secolului trecut, cu cerografia. Altii tind sa gaseasca noi moduri de tratare, p rin care de asemenea nu se cstiga nimic. Fiindca, la urma urmelor, doar spiritul e acela care da viata oricarei tehnici. Folosirea alegorica, simbolica, mistica a culorii 915 S-a demonstrat amanuntit mai sus ca fiecare culoare face o impresie aparte a supra omului si ca prin aceasta si reveleaza esenta att ochilor ct si sufletului. U rmeaza imediat de aici ca orice culoare poate fi folosita n anumite scopuri senzo riale, morale, estetice. 916 Am putea numi asadar simbolica acea folosire care ar coincide pe deplin cu n atura, ntruct culoarea ar fi utilizata n conformitate cu efectul sau si adevaratul raport ar exprima imediat semnificatia. Daca stabilim, de pilda, ca purpuriul ca racterizeaza maiestatea, nu va mai ramne desigur nici o ndoiala ca s-a gasit expre sia justa asa cum toata aceasta chestiune se gaseste dezbatuta n chip suficient m ai sus. 917 nrudit de aproape cu acesta este un alt uz, pe care 1-am putea numi alegoric. Aici avem de-a face cu ceva mai mult haContributii la teoria culorilor 243 zard si arbitrar, am putea spune chiar conventional, pentru ca trebuie sa ne fie transmis mai nti ntelesul semnului, nainte de a sti ce semnificatie se cade sa-i da m, asa cum se ntmpla cu acel verde pe care oamenii 1-au atasat sperantei. 918 Putem banui, desigur, ca n cele din urma culoarea permite si o interpretare m istica. ntruct schema prin care se poate reprezenta varietatea culorilor indica ni ste relatii originare, ce apartin att intuitiei umane ct si naturii, nu ncape nici o ndoiala ca ne-am putea servi de raporturile ei ca de un limbaj, chiar cnd vrem s a exprimam niste conditii primordiale, ce nu cad sub simturi la fel de puternic

si variat. Matematicianul pretuieste valoarea si uzul triunghiului si acelasi tr iunghi se afla n mare cinste la mistic, multe lucruri se pot schematiza prin triu nghi, printre care si fenomenul cromatic si anume, n asa tel nct, prin dublare si nc rucisare, ajungem la vechiul hexagon misterios. 919 Daca ntelegem mai nti corect separarea galbenului si albastrului, daca luam mai ales n consideratie suficient potentarea n rosu, prin care contrariile nclina una spre alta, reunindu-se ntr-o a treia forma atunci va interveni cu siguranta intui tia speciala, misterioasa, ca am putea pune la baza acestor entitati separate si opuse una alteia o semnificatie spirituala; cu greu ne-am putea abtine, cnd vede m aparnd n partea de jos, verde, iar n, cea de sus, rosu, sa nu ne gndim n primul caz , la creatiile pamntesti ale lui Elohim, n cel de al doilea, la cele ceresti. 920 E mai bine totusi sa nu ne expunem si n ncheiere unei banuieli de exaltare, cu att mai mult cu ct daca teoria noastra capata o primire favorabila este sigur ca nu vor lipsi aplicatiile alegorice, simbolice si mistice, ca si unele interpreta ri conforme cu spiritul epocii. 244 J.W. Goethe Cuvnt de ncheiere Fiind n situatia de a publica, n cele din urma, aceasta lucrare ce m-a preocupat d e multa vreme, numai sub forma unei schite si oarecum pe nepregatite, si rasfoin d acum colile tiparite pna aici, mi vine n minte dorinta pe care a exprimat-o mai d emult un scriitor scrupulos: el prefera sa-si vada operele imprimate mai nti n star ea de concept, ca apoi sa se apuce din nou de lucru, cu o privire proaspata, pen tru ca tot ce este nesatisfacator apare la tipar mai limpede dect chiar si n manus crisul cel mai ngrijit. Aceasta dorinta a trebuit sa se nasca la mine cu att mai vie, cu ct nu am putut sa parcurg, nainte de tiparire, nici macar o transcriere cu totul curata, fiindca r edactarea succesiva a acestor foi s-a nimerit ntr-o epoca ce facea cu neputinta o reculegere linistita a spiritului. Ce multe lucruri as fi avut sa spun cititorilor mei dintre care o parte se gases c totusi n introducere. Mi se va ngadui apoi sa amintesc, n istoricul teoriei culor ilor, si de stradaniile mele si de soarta pe care au ndurat-o. Poate ca macar o reflectie nu ar fi nsa nelalocul sau aici si anume raspunsul la n trebarea: ce poate produce si reusi acela care nu se afla n situatia de a-si dedi ca ntreaga viata stiintelor si care, totusi, vrea sa faca si sa realizeze ceva pe ntru ele? Ce poate sa aseze la locul potrivit, ca musafir, ntr-o locuinta straina si n avantajul proprietarilor? Daca luam n consideratie arta, ntr-un sens superior, am putea dori ca numai maestr ii sa se ocupe cu ea, ca scolarii sa fie examinati n modul cel mai sever si ca am atorii sa se simta fericiti ntr-o apropiere plina de respect. Caci opera de arta se cuvine sa se nasca din geniu, artistul este dator sa suscite continutul de pr et si forma din adncurile propriei sale fiinte, sa se Contributii la teoria culorilor 245 poarte cu tema ca un stapn, si sa foloseasca influentele din afara numai pentru p ropria desavrsire. Cum nsa, totusi, din variate motive, artistul trebuie sa-1 onoreze pe diletant, e ste cu att mai mult cazul ca amatorul sa fie n stare sa realizeze ceva mbucurator s i util n obiectele stiintifice. Stiintele se sprijina cu mult mai mult pe experie nta dect arta, iar pentru experienta multi dovedesc ndemnare. Fenomenul stiintific este adunat din multe parti si nu se poate dispensa de mini si capete multe. Ceea ce se stie se poate transmite, comorile acestea pot fi mostenite si multi si vor putea nsusi ceea ce a fost cstigat printr-o munca de unul singur. De aceea, niman ui nu-i poate fi oprit sa-si ofere contributia la stiinta. Ce multe lucruri dato ram ntmplarii, mestesugului ori unei clipe de atentie! Toate naturile daruite cu o senzorialitate fericita, femeile sau copiii snt n stare sa ne mpartaseasca observa tii vii si bine formulate. Nu se poate pretinde asadar, n stiinta, ca acela care intentioneaza sa realizeze ceva pentru ea sa-i dedice ntreaga viata, sa aiba o vedere de ansamblu asupra ei si s-o mbratiseze integral ceea ce este, n general, o exigenta nalta chiar si pentr

u un initiat. Daca cercetam totusi istoria stiintelor n general, mai ales istoria stiintelor naturii, aflam ca multe lucruri eminente au fost realizate de unii i ndivizi n specialitati particulare foarte des de catre unii profani. Indiferent ncotro l poarta pe om nclinatia, ntmplarea sau ocazia, indiferent ce fenom ene l surprind n mod deosebit, i cstiga interesul, l retin sau l preocupa toate vor f mereu n profitul stiintei. Caci orice noua relatie ce iese la lumina, orice nou mod de tratare, chiar si insuficient, chiar si eroarea snt folositoare sau stimul ative si nu snt pierdute pentru urmasi. n acest sens, autorul poate privi n urma, la lucrarea sa, si cu oarecare liniste; din aceasta privire si poate aduna ntructva curaj pentru ceea ce mai ramne de facut si poate sa recomande 246 J.W. Goethe ceea ce exista precum si ceea ce mai trebuie realizat (ce-i drept, nu multumit d e sine dar totusi ncrezator n sine) unei lumi si unei posteritati pline de simpati e. Multi pertransibunt et augebitur scientia GOETHE, GNDITOR SI CERCETATOR (1891) de Rudolf Steiner 2. Fenomenul primordial Aici se contureaza clar misiunea stiintei. Ea trebuie sa patrunda suficient lume a fenomenelor, pentru a cauta doar pe cele care depind numai de conditiile neces are. Expresia orala si conceptuala ntrebuintata n cazul acestor relatii necesare, este termenul de lege a naturii. Asadar, n fata unui ansamblu de fenomene de ndata ce s-a depasit nivelul simplei d escrieri si al catalogarii trebuie stabilite mai nti elementele care se determina reciproc n mod necesar, prezentndu-le ca fenomene primordiale. Apoi, adaugnd condit iile ce au deja cu aceste elemente o relatie mai ndepartata, putem vedea felul n c are ele modifica respectivele fenomene primordiale. Acesta e raportul stiintei cu lumea fenomenala: aici, fenomenele apar ndeosebi ca derivate, fiind de aceea greu de nteles dintr-o data. n sfera stiintei, fenomenel e primordiale, apar n frunte, cele derivate fiind consecinta lor, ceea ce face co mprehensibila relatia dintre ele. Sistemul stiintific se deosebeste de cel natur al prin aceea ca, n domeniul sau, raporturile dintre fenomene se stabilesc cu aju torul inteligentei, fiind facute astfel inteligibile. Stiinta nu are si nici nu va avea vreodata ceva de 248 J.W. Goethe adaugat lumii fenomenale, misiunea sa constnd pur si simplu n a dezvalui relatiile ascunse. Puterea de ntelegere nu trebuie folosita la altceva. Urcnd spre un non-f enomenal pentru a explica fenomenele, ntelegerea si orice activitate stiintifica s i depasesc limitele competentei. Teoria goetheana a culorilor poate fi nteleasa doar de cel caruia aceste deductii i apar ca absolut juste. Goethe era cu totul departe de niste rationamente relat ive la ceea ce ar putea fi o perceptie lumina, culoarea n afara fiintei n care se manifesta. Caci el cunostea bine aceasta capacitate a gndirii intelectuale. Pentr u el, lumina era un dat al senzatiei. Deci, daca voia sa explice raportul dintre lumina si culoare, e! nu o putea face printr-o speculatie, ci numai cu ajutorul unui fenomen primordial, cautnd conditia necesara, care, adaugata luminii, ar pu tea determina aparitia culorii. Newton constatase si el ca manifestarea culorii era n strnsa legatura cu lumina; dar demersul speculativ 1-a facut sa se ntrebe n ce fel prima se naste din ultima. Acest demers era inerent modului sau speculativ de gndire, si nu judecatii potrivit obiectului? a lui Goethe, care se ntelegea pe e a nsasi. Iata de ce ipoteza acceptata de Newton lumina este compusa din lumini col orate? i-a parut lui Goethe ca fiind rezultatul unei speculatii gresite. El se c onsidera ndreptatit sa vorbeasca numai despre relatia dintre lumina si culoare at unci cnd se adauga nca o conditie , si nu despre lumina nsasi, recurgnd la un concept provenit dintr-o speculatie. De aici si concluzia lui: Lumina este cea mai simpl a, mai putin divizata si mai omogena fiinta pe care o cunoastem. Ea nu este comp usa?. Toate afirmatiile referitoare la compozitia luminii snt de fapt doar ceea c e inteligenta afirma despre un fenomen. Or, competenta ntelegerii nu depaseste af

irmatiile relative la legaturile dintre fenomene. n acest fel, devine clar motivul profund pentru care, atunci cnd privea prin prism a, Goethe nu se putea ralia teoriei lui Newton. Prisma ar fi trebuit sa fie prim a conditie necesara forContributii la teoria culorilor 249 marii culorii. Or, o alta conditie iesea la lumina ca jucnd un rol primordial n ap aritia culorii si anume prezenta unui element obscur, prisma constituind doar un factor secundar. Dnd aceste explicatii, cred ci am eliminat din Teoria culorilor toate obstacolele ce ar putea mpiedica accesul cititorului. Daca nu s-ar fi cautat permanent deosebirea dintre cele doua conceptii despre cu loare n doua moduri explicative contradictorii urmnd apoi doar examinarea legitimi tatii lor , demult ar fi fost recunoscuta nalta semnificatie stiintifica a concept iei lui Goethe. Numai un spirit dominat integral de reprezentari la fel de false (n esenta) cura e aceea a unei ntoarceri la cauzele perceptiilor prin subterfugiu l unor rationamente derivate din aceste perceptii, numai un astfel de spirit mai poate pune problema n sensul fizicii moderne. nsa cine ntelege cu adevarat faptul ca explicarea fenomenelor nu este altceva dect observarea lor ntr-un ansamblu de r elatii stabilite de intelect, acela trebuie sa accepte n principiu conceptia lui Goethe despre culori. Caci ea constituie fructul unei juste notiuni a relatiei e xistente ntre gndirea noastra si natura. Newton nu avea acest fel de a privi lucru rile. Binenteles, nu vreau nicidecum sa apar teoria culorilor sub toate aspectele , ci doar sa-i stabilesc principiul. Totusi, nu am pretentia sa supun acestui pr incipiu fenomenele colorate nca necunoscute pe vremea lui Goethe, lucru pentru ca re mi-ar fi necesar timpul si posibilitatea de a scrie n spirit goethean un Trata t despre culori adaptat cuceririlor stiintei moderne. Pentru mine aceasta ar fi una dintre cele mai placute misiuni. Singurul scop al introducerii de fata este acela ca, pornind de la modul de gndir e al lui Goethe, sa justifice conceptia lui n privinta culorii. n plus, paginile u rmatoare vor cauta sa clarifice structura launtrica a acestei conceptii. 250 J.W. Goethe 3. Sistemul stiintelor naturale S-ar putea ajunge usor la parerea ca, neacordnd gndirii alta competenta dect aceea de a fi o sinteza a perceptiilor, punem la ndoiala noi nsine libera semnificatie a conceptelor si ideilor pe care le aparam cu atta forta. Numai o interpretare insuficient aprofundata a acestui studiu ar putea duce la o asemenea parere. La ce rezultat ajunge gndirea atunci cnd stabileste raportul dintre perceptii? Sa consideram doua perceptii, A si B. La nceput ele ne snt date ca entitati aconce ptuale. Nu pot transforma calitatile inerente perceptiei mele senzoriale prin ni ci un demers conceptual. Si nici nu pot gasi o calitate conceptuala care sa-mi p ermita sa construiesc ceea ce e dat n realitatea accesibila simturilor, daca mi li pseste perceptia. Unui daltonist nu i-as putea oferi niciodata o reprezentare a calitatii de rosu?, chiar daca, apelnd la tot felul de metode, as transcri-o n form ule conceptuale. Asadar, perceptia senzoriala are ceva de necuprins n concept si care trebuie perceput, pentru a-l transforma n obiect al cunoasterii. Ce rol joac a deci conceptul pe care l atasam unei perceptii senzoriale oarecare? Evident, tr ebuie sa aduca ceva nou, un element cu totul independent, aflat binenteles n rapor t cu perceptia, nemanifestndu-se nsa ctusi de putin n ea. Or, n mod sigur, acest ceva? nou pe care conceptul l adauga perceptiei senzoriale, exprima doar ceea ce raspunde nevoii noastre de explicatii. Nu putem ntelege un l ucru apartinnd lumii senzoriale, dect din clipa n care l putem concepe. ntr-adevar, nt otdeauna ne putem orienta privirea spre ceea ce ne ofera realitatea sensibila si , oricine are capacitatea de a percepe elementul respectiv, stie despre ce este vorba. Datorita conceptului, ne aflam n situatia de a putea spune despre uniContributii la teoria culorilor 251 versul sensibil ceea ce nu poate fi perceput.

nsa rezultatul imediat este urmatorul: n cazul cnd calitatea senzoriala ar epuiza e senta perceptiei, conceptul nu ar putea aduce nimic absolut nou. n concluzie, per ceptia nu este ctusi de putin un ntreg, ci doar un aspect al acestuia (aspectul pe rceptibil). Numai conceptul ne ofera posibilitatea clarificarii a ceea ce percep em. Acum putem formula, referitor la continut, semnificatia celor dezvoltate n capito lul precedent privitor la metoda: cnd surprindem prin concepte un fapt al lumii s ensibile, numai atunci se dezvaluie continutul, acel ceva? al datului furnizat de observatie. Nu putem exprima continutul a ceea ce este luat n considerare, deoar ece el este inclus cu desavrsire n forma sub care apare. Ca urmare, n concept gasim acel ceva, celalalt continut, cel al datului aparut n universul senzorial sub o forma perceptibila. Deci lumea beneficiaza de ntregul sau continut doar n cadrul conceptului. Or, dupa cum am vazut, conceptul, dincolo de fenomenul izolat ne trimite la relatiile di ntre lucruri. Ceea ce nseamna ca aspectele disociate din lumea sensibila se prezi nta conceptului ca un ntreg omogen. Metoda noastra stiintifica duce asadar la nas terea unei stiinte moniste; nu a unui monism abstract ce stabileste unitatea a p riori, subordonndu-i apoi faptele ce apar n mod izolat n existenta concreta , ci a m onismului concret, care demonstreaza pas cu pas ca aparenta multiplicitate a exi stentei sensibile se dovedeste n final ca fiind doar o unitate ideala. Pluralitat ea este numai o forma de exprimare a continutului unitar al universului. Nefiind n situatia de a percepe acest continut unitar, simturile adera la multiplicitate (snt pluraliste din nastere). nsa gndirea depaseste aceasta pluralitate, revenind astfel, dupa o munca ndelungata, la principiul unitar al lumii. Diferenta dintre regnurile naturale este data de modul n care conceptul (ideea) s e desfasoara n lumea simturilor. Daca fi252 J. W. Goethe inta nzestrata cu o realitate accesibila simturilor ajunge doar la o existenta ce o determina sa ramna complet n afara conceptului, iar daca transformarile sale snt dominate de acesta numai ca de o lege, atunci spunem despre fiinta respectiva c a este anorganica. Tot ce i se ntmpla trebuie pus pe seama influentelor unei alte fiinte, actiunea uneia asupra celeilalte explicndu-se printr-o lege exterioara lo r. n acest domeniu avem de-a face cu fenomene si legi care, cnd se afla la origine a lucrurilor, pot fi numite fenomene primordiale. n acest caz, elementul conceptu al de perceput este exterior multiplicitatii percepute. nsa o unitate accesibila simturilor deja poate prin ea nsasi antrena spiritul dinc olo de ceea ce reprezinta ea; de ndata ce vrem sa o percepem, ea ne poate constrng e sa continuam n directia unor determinari diferite de cele perceptibile. Si atun ci, aspectele sesizabile prin concepte apar ca unitate accesibila simturilor. Co nceptul si perceptia nu snt identice; totusi, conceptul nu apare exterior multipl icitatii sensibile (ca n cazul legii), ci n snul ei, ca principiu, constituindu-i b aza (structura imperceptibila simturilor); este ceea ce numim tip. Acesta e obie ctul stiintelor organice. Dar, si aici, conceptul nu apare asa cum este el, sub propria-i forma, ci sub fo rma tipului. Acolo unde acesta din urma nu se mai manifesta doar ca atare (ca pr incipiu patrunzator al lucrurilor), ci sub forma sa de concept, el apare n calita te de constiinta, aparnd n sfrsit ceea ce la nivelurile inferioare exista doar ca e senta. Aici conceptul nsusi devine perceptie, caz n care avem de-a face cu fiinta umana nzestrata cu constiinta de sine. Legea naturala, tipul si conceptul snt cele trei forme de manifestare a Idealului . Legea este abstracta, mai presus de multiplicitatea oferita simturilor, fiind predominanta n sfera stiintelor anorganice unde ideea si realitatea snt disociate n totalitate. Tipul le reuneste deja ntr-o fiinta, spiritualul devenind esenta efi cienta (nca fara a actiona si fara a fi prezenta asa Contributii la teoria culorilor 253 cum este ea); pentru a-1 observa n existenta sa, spiritualul trebuie nvesmntat ntr-o forma accesibila simturilor. Ca si n situatia naturii organice. Conceptul exista ntr-o forma perceptibila n constiinta umana, el nsusi fiind elementul perceptibil; si atunci, perceptia si ideea coincid. Iata de ce, la acest nivel pot aparea si

nucleele ideale ale treptelor inferioare ale naturii. La nivelul constiintei um ane este cu putinta ivirea a ceea ce n zonele inferioare ale vietuirii exista pur si simplu, fara a se manifesta ctusi de putin. 4. Sistemul Teoriei culorilor? Goethe a muncit si a creat ntr-o epoca n care aspiratia catre o stiinta absoluta s atisfacatoare prin ea nsasi nsufletea puternic toate spiritele. O data n plus, cu s fnta ardoare, capacitatea de a cunoaste se hazardeaza n examinarea tuturor instrum entelor necesare unei continue apropieri de solutia chestiunilor supreme. Teozof ia orientala, Platon si Aristotel, apoi Descartes si Spinoza, snt n perioade anter ioare ale istoriei reprezentanti ai unei asemenea aprofundari launtrice. Goethe este de neconceput fara Kant, Fichte, Schelling si Hegel. Daca aceste spirite av eau privirea ndreptata exclusiv spre profunzimile si naltimile supreme, a sa cauta realitatea imediata. Dar, tocmai din aceasta cercetare profunda, ceva a contrib uit la contemplarea sa. Goethe si-a exersat aceasta privire n observarea naturii, spiritul epocii revarsndu-se ca un fluid peste roadele acelor observatii. Asa nct ele manifesta o maretie ce subzista chiar si n privinta detaliilor. Stiinta lui Goethe are ntotdeauna n vedere elementul central, lucru pe care n Teori a culorilor l putem discerne mai bine dect oriunde n alta parte. mpreuna cu Eseul p rivind metamorfoza plantelor, tratatul constituie singura sa lucrare stiintifica ce mbraca forma desavrsita a unui ntreg. Si asta n conditiile unui sistem coerent, raspunznd exigentelor inerente lu254 J.W. Goethe crului nsusi. Sa abordam acum structura sa launtrica. Pentru ca un element ntemeiat pe esenta naturii sa se manifeste, este necesara nde plinirea unei conditii prealabile: prezenta unei cauze ocazionale, a unui organ n care sa se poata ivi. Binenteles, eternele legi implacabile ale naturii ar predo mina chiar daca nu s-ar nfatisa unui spirit uman; nsa atunci manifestarea lor n sin e ar fi imposibila. Ele ar exista doar n esenta lor, si nu n fenomene. Asa ar sta lucrurile pentru universul luminii si culorii, n caz ca nu ar fi nici un ochi car e sa le perceapa. Nu trebuie sa procedam n stilul lui Schopenhauer, deducnd culoar ea n esenta ei din ceea ce este ochiul nsusi. Cu toate acestea, trebuie descoperit a n ochi posibilitatea unei aparitii a culorii. Ochiul nu o determina, ci o cauze aza. Acesta e deci punctul din care trebuie sa porneasca Teoria culorilor: examinarea ochiului si descoperirea naturii sale. Iata de ce Goethe pune partea fiziologic a la nceputul tratatului. Dar, si aici, conceptia lui e sensibil diferita de ce s e studiaza n mod obisnuit n acest domeniu al opticii. El nu ncearca sa explice func tionarea ochiului plecnd de la structura, ci cauta sa-1 observe n diverse conditii , pentru a-i cunoaste dispozitiile si capacitatile. Calea preferata este si aici , n esenta observatia. Ce se ntmpla atunci cnd lumina si umbra actioneaza asupra och iului, sau cnd privirea fixeaza niste figuri limitate etc.? El nu-si pune chiar d e la nceput ntrebarea: ce procese se desfasoara n ochi n timpul cutarei perceptii? D impotriva, se straduieste sa analizeze ce se ntmpla prin intermediul ochiului n act ul vizual viu. Este singurul aspect de prima importanta pentru scopul urmarit. C elalalt, privit n mod strict, nu depinde de cercetarea fiziologica a culorilor, c i de a organismului uman, adica de fiziologia generala. Goethe se ocupa de ochi doar n masura n care acesta vede; si nu pentru a explica viziunea pornind de la pe rceptiile posibile cu ajutorul ochiului ca obiect inert. De aici, el trece apoi la procesele obiective ce determina Contributii la teoria culorilor 255 aparitia culorii. Important de retinut (n aceasta sectiune) este faptul ca Goethe nu le concepe ctusi de putin sub forma ipotetica a unor miscari sau procese mate riale imperceptibile, mentinndu-se ferm numai n domeniul universului palpabil. Stu diul sau privind culorile fizice partea a doua a tratatului cerceteaza conditiil e independente de ochi, legate de aparitia culorilor. nsa trebuie observat un luc ru: conditiile respective snt nca perceptii. Aici el analizeaza modul de aparitie a culorilor n lumina, prin intermediul prismei, lentilei etc., pastrndu-se pentru moment n limitele observarii culorii n devenirea sa, acolo unde ea apare n sine, n a

fara corpurilor. Doar ntr-un capitol aparte, n cel referitor la culorile chimice, Goethe trece la c ulorile stabile si inerente corpurilor. n cercetarea fiziologica, el dadea raspun s la ntrebarea: Cum pot deveni, n general, culorile vizibile??; n cadrul studiului f izic, la: Cum determina conditiile exterioare aparitia culorilor??. Aici nsa el da raspuns urmatoarei probleme: Cum apare lumea corpurilor sub forma colorata??. Astfel, Goethe progreseaza, mergnd de la observarea culorii (atribut al universul ui fenomenal) la aceasta lume fenomenala manifesta prin atributul ei. Dar nu se opreste aici, abordnd la urma n capitolul Efectul fizico-psihic al culorii? raportu l superior existent ntre lumea corpurilor colorate si suflet. Acest demers riguros si coerent este unul stiintific: porneste de la subiect n ca litate de conditie, pentru a reveni la el ca fiinta umana ce-si afla satisfactia n universul lui si cu sine. Este usor de recunoscut tendinta epocii: trecerea de la subiect la obiect si rent oarcerea la subiect ceea ce la condus pe Hegel la arhitectura ntregului sau siste m. n acest sens, Proiectul unui Tratat al Culorilor se contureaza ca lucrarea de opt ica esentiala a lui Goethe. Celelalte doua Contributii la optica si Elemente ale studiului culorilor trebuie privite ca scrieri pregatitoare. Dezvaluirea teorie i lui 256 J.W. Goethe Newton este doar un supliment polemic al lucrarii lui. 5. Conceptul goethean de spatiu Este imposibila ntelegerea corespunzatoare a lucrarilor de fizica ale lui Goethe n lipsa unei conceptii spatiale absolut identica cu a sa. Asa nct vom aborda aceast a problema. Pentru a o ntelege, trebuie retinute din paginile anterioare urmatoar ele aspecte: 1. ntre obiectele care n cadrul experientei ne apar izolate, se manifesta o r elatie interna, ele fiind n realitate unite printr-o legatura universala omogena. n ele traieste un principiu comun unic. 2. Cnd spiritul ni se opreste asupra lucrurilor si ncearca sa surprinda ansam blul elementelor separate, printr-o legatura spirituala, unitatea conceptuala st abilita nu este exterioara obiectelor: ea izvoraste din esenta launtrica a natur ii nsasi. Cunoasterea umana nu este un proces datorat unui simplu arbitrariu subi ectiv, desfasurat n afara lucrurilor; ceea ce se nfatiseaza spiritului nostru sub forma unei legi naturale, ceea ce se manifesta n sufletul nostru, este nsusi pulsu l universului. Pentru a ne urmari scopul propus, vom analiza cel mai exterior raport pe care sp iritul nostru l stabileste ntre obiectele experientei. Sa luam cazul cel mai simpl u, cnd experienta ne invita la o activitate intelectuala. Fie doua elemente simpl e apartinnd lumii fenomenale. Pentru a nu ne complica cercetarea, sa consideram u n lucru ct mai simplu, de exemplu doua puncte luminoase. Vom elimina cu totul fap tul ca n fiecare dintre aceste puncte exista probabil aspecte deosebit de complex e, ce ar putea stimula activitatea spiritului nostru. De asemenea, nu vom lua n c onsideratie nici calitatea elementelor concrete ale universului sensibil ce ni s e nfatiseaza, singurul lucru avut n vedere fiind urmatorul: avem n fata ochilor dou a Contributii la teoria culorilor 257 elemente distincte, adica simturile noastre le percep separat. Iata tot ce vom a dmite: doi factori care pot fiecare n parte sa ne impresioneze simturile, existen ta unuia neexcluznd-o pe a celuilalt. Un singur organ de perceptie le poate perce pe pe amndoua. Presupunnd ntr-adevar ca existenta unuia dintre elemente este ntr-un fel dependenta de a celuilalt, ne gasim n fata unei probleme diferite. Daca existenta lui B o e xclude pe a lui A, fiind totusi legat de ea n ceea ce priveste natura sa, atunci A si B se afla obligatoriu ntr-un raport temporal. Caci dependenta lui B de A imp une gndindu-ne ca n acelasi timp existenta lui B o exclude pe a lui A ca B sa fie precedat de A. nsa aceasta e o alta problema.

Pentru ceea ce urmarim acum, nu vom lua n consideratie un asemenea raport, admitnd de la nceput faptul ca obiectele de care ne ocupam nu se exclud n existenta lor, ci ca, dimpotriva, ele snt entitati prezente mpreuna. Facnd abstractie de orice rel atie impusa de natura lor launtrica, concluzia este urmatoarea: exista o legatur a ntre calitatile particulare, n asa fel nct pot trece de la una la alta. Pornind de la un element al experientei, pot accede la un altul. Nu poate fi nici o ndoiala n privinta raportului pe care-1 stabilesc ntre lucruri n afara compozitiei lor, a propriei lor naturi. Cine se ntreaba ce intermediar poate fi aflat ntre un obiect si altul, daca obiectul nsusi ramne indiferent, va fi nevoit sa raspunda: spatiul. Orice alta relatie trebuie sa se bazeze pe structura calitativa a elementelor c e apar distincte n lume. Numai spatiul nu depinde de nimic, dect exact de faptul c a obiectele snt distincte. Daca apreciez ca A se afla sus iar B jos, mi este total indiferent ce este A si B. Nu leg de aceste obiecte nici o reprezentare, n afara de aceea ca snt niste factori distincti ai universului perceptibil senzorial. Abordnd experienta, spiritul nostru ncearca sa depaseasca aceasta disociere si sa demonstreze faptul ca n obiectul izolat 258 J.W. Goethe transpare forta ntregului. Considernd lucrurile n spatiu, el cauta sa surmonteze ce l mult disocierea n sine. El vrea sa stabileasca cea mai generala relatie cu puti nta. Ca A si B nu formeaza fiecare o lume n sine, ci apartin unui ansamblu, este ceea ce ne spune observarea n spatiu. Acesta e sensul expresiei unul lnga altul. D aca fiecare lucru ar constitui o fiinta n sine, nu ar mai putea fi vorba de unul lnga altul. Nu as reusi ctusi de putin sa stabilesc un raport ntre fiinte. Sa vedem acum ce mai rezulta din aceasta relatie exterioara stabilita ntre doua e lemente distincte, relatie pe care nu o pot gndi dect ntr-un singur mod: A lnga B. L a fel pot face si cu alte doua elemente ale lumii sensibile, C si D. Asadar, am realizat un raport concret ntre A si B, si un altul asemanator ntre C si D. Acum v oi renunta sa iau n considerare pe A, B, C si D, pentru a stabili din nou raportu l existent ntre cele doua relatii concrete. Binenteles, pot pune cele doua entitat i distincte n raport, ca si n cazul lui A si B, ceea ce unesc acum nefiind altceva dect relatii concrete. Le pot numi a si b. Facnd pasul urmator, as putea stabili si un raport ntre a si b. Atunci nsa as pierde orice caracter particular. Privindu -1 pe a, nu mai gasesc elementele A si B distincte si raportate unul la altul (l a fel stau lucrurile si cu b). Nu aflu dect un singur lucru: ca au fost fixate ni ste relatii; nsa aceasta determinare este aceeasi n a si n b. Ceea ce mi ngaduia sa-1 deosebesc pe a de b, era faptul ca ele se raporteaza la A, B, C si D. Daca fac sa dispara acest rest al caracteristicilor particulare, daca stabilesc doar o le adica pur si simplu stabilirea unei relatii (si nu una definit gatura ntre a si b a) , atunci ma regasesc n elementul foarte general al unui raport n spatiu, cel de la care am plecat. Nu pot merge mai departe. Am obtinut ceea ce doream: spatiul n susi se afla dinaintea sufletului meu. Acesta e secretul celor trei dimensiuni. n prima stabilesc o relatie ntre doua ele mente concrete ce apar n lumea sensibiContributii la teoria culorilor 259 la; n a doua fixez un raport ntre aceste relatii spatiale, stabilind astfel un rap ort ntre raporturi. Am eliminat fenomenele concrete, si mi-au ramas relatiile con crete. Iar acum le pun pe acestea din urma, din nou, n raport spatial, adica negl ijez complet faptul ca snt relatii concrete; nsa atunci trebuie sa gasesc n una abs olut acelasi lucru ca si n cealalta. Stabilesc legaturi ntre doua elemente identic e. Posibilitatea unei relatii nceteaza datorita disparitiei diferentei. Ma rentorc acum la punctul de plecare al observatiilor mele, si anume relatia abs olut exterioara: este o reprezentare sensibila; de la observarea n spatiu, am rev enit la spatiu; adica, dupa ce am facut operatia de trei ori, m-am rentors la pun ctul initial. Iata de ce spatiul nu poate avea dect trei dimensiuni. Ceea ce am realizat aici c u reprezentarea spatiului, constituie doar un caz particular al metodei pe care o aplicam ntotdeauna atunci cnd abordam lucrurile pentru a le observa. Noi privim obiectele concrete dintr-un punct de vedere general, dobndind astfel niste concep

te ale detaliilor; apoi privim conceptele respective din acelasi punct de vedere , asa nct nu mai avem n fata dect conceptele unor concepte; corelndu-le pe acestea di n urma, ele fuzioneaza n acea unitate ideala ce nu ar putea fi privita sub un ace lasi unghi cu nimic altceva dect cu sine nsasi. Sa luam un exemplu. Fac cunostinta cu doua persoane, A si B. Cercetnd prin prisma prieteniei, mi voi forma un concep t a bine definit despre amicitia persoanelor n discutie. Analiznd alte doua persoa ne C si D din acelasi punct de vedere, mi conturez o alta notiune, b, despre acea sta prietenie. Continund, pot stabili o relatie ntre cele doua notiuni de prieteni e, a si b. Iar ceea ce-mi ramne dupa ce nu mai vad concretul dobndit, este concept ul de prietenie n sine. De asemenea, as putea obtine ntr-adevar acest lucru si pri n observarea persoanelor E + F si G + H din acelasi unghi. Asadar, n acest caz, c a de altfel si n nenumarate altele, pot dobndi conceptul de prietenie n sine. 260 J.W. Goethe Or, n privinta naturii lor, toate aceste concepte snt identice; iar daca le prives c din acelasi punct de vedere, rezultatul este gasirea unei unitati. Si ajung as tfel de unde am plecat. Deci spatiul este modul de a vedea lucrurile, maniera spiritului nostru de a le aduna ntr-o unitate, ocazie cu care cele trei dimensiuni se comporta n felul urmat or. Prima stabileste o relatie ntre doua perceptii sensibile1, fiind asadar o rep rezentare concreta. A doua dimensiune leaga doua reprezentari concrete, trecnd as tfel n domeniul abstractiei. Iar cea de-a treia dimensiune nu face dect sa stabile asca o unitate ideala ntre abstractizari. Deci nu este ctusi de putin corect sa se considere cele trei dimensiuni spatiale ca avnd absolut aceeasi semnificatie. Ca re dintre ele e prima? Este un aspect ce depinde, binenteles, de elementele perce pute, nsa celelalte au o nsemnatate bine definita, deosebita de prima. Kant a gres it imaginnd spatiul ca un tot nediferentiat, si nu ca o entitate determinabila n s ine cu ajutorul unor concepte. Am privit pna acum spatiul ca pe un raport, ca pe o relatie. Se pune nsa ntrebarea: exista doar relatia de unul lnga altul?? Sau fiecare obiect poseda si o localizar e absoluta? Evident, explicatiile anterioare nu ating deloc acest aspect. Dar sa vedem daca exista un asemenea raport de loc, un acolo? definit n totalitate. De a ltfel, ce desemnez eu n realitate prin cuvntul acolo?? Nu fac altceva dect sa indic un obiect situat n imediata vecinatate a celui aflat n discutie. Acolo? nseamna: n ve cinatatea unui obiect mentionat de mine. Astfel, localizarea absoluta se reduce la un raport spatial; ntrebarea de mai sus ramne astfel fara obiect. Sa punem asadar clar ntrebarea: dupa tot acest studiu, ce este spatiul? Nimic alt ceva dect o necesitate inerenta obiectelor de a-si depasi natura particulara sub o forma cu totul exte1 Perceptie sensibila - este ceea ce Kant numeste senzatie. Contributii la teoria culorilor 261 rioara, fara a tine cont de esenta lor, si de a le aduna ntr-o unitate deja exter ioara ca atare. Spatiul este deci un mod de a concepe lumea ca unitate. Spatiul este o idee. Si nu, cum credea Kant, un fel de a vedea. 6. Goethe, Newton si fizicienii Cnd Goethe a abordat studiul naturii culorilor, el a facut lucrul acesta impulsio nat fiind ndeosebi de un interes artistic. Spiritul sau intuitiv a observat ca, n pictura, coloritul este supus unor legi profunde. n ce constau aceste legi? Iata un aspect pe care nu-1 putea descoperi atta vreme ct ramnea pe pozitiile unei activ itati teoretizante n domeniul picturii; iar pictorii experimentati nu-i puteau fu rniza nici ei informatii satisfacatoare. Caci, desi aveau cunostinte temeinice n pregatirea si ntrebuintarea culorilor, ei nu puteau formula totusi conceptele cor espunzatoare. Pe cnd se afla n Italia, n prezenta celor mai nobile opere de arta si a celor mai splendide culori naturale, n Goethe s-a nfiripat un imbold launtric, o dorinta deosebit de puternica de a cunoaste legile culorii. nsusi Goethe face o prezentare amanuntita a desfasurarii istorice a faptelor, n Is toria teoriei culorilor. nsa nu vom expune aici dect aspectul psihologic si obiect iv al acestui drum. Goethe a nceput studierea culorilor imediat dupa ce s-a rentors din Italia, contin

und-o cu o deosebita intensitate n 1790 si 1791; el avut aceasta preocupare pna la sflrsitul vietii. Trebuie sa amintim acum conceptia despre lume pe care Goethe si-o modelase n peri oada respectiva, pe cnd ncepea sa studieze problema culorilor. Tocmai si conturase grandioasa idee a metamorfozei fiintelor organice. Viziunea unitatii ntregii natu ri i aparuse nca de cnd descoperise osul intermaxilar. Faptul izolat i aparea ca o m odificare particulara a principiului 262 J.W. Goethe ideal predominant n natura ntreaga. nca din scrisorile pe care le trimitea din Ital ia, el daduse a ntelege ca o planta este planta doar pentru ca poarta n ea ideea de planta?. Pentru el ideea aceasta era ceva concret, o unitate plina de continut spiritual, existenta n toate plantele particulare. Ea nu putea fi surprinsa cu oc hii trupesti, ci doar cu ochiul spiritului. Cine o poate vedea, o vede n fiecare planta. n consecinta, ntregul regn vegetal si, dezvoltnd aceasta idee, ansamblul regnurilor naturale apare ndeosebi ca o unitate observabila prin spirit. nsa nimeni nu poate construi multiplicitatea oferita simturilor exterioare pornin d numai de la idee, pe care spiritul intuitiv este capabil sa o cunoasca. Formel e particulare nu i snt accesibile dect daca si ndreapta simturile spre exterior, daca observa, daca priveste. De ce o modificare a ideii se manifesta sub o anumita f orma accesibila simturilor si nu sub alta? Cauza nu trebuie gasita prin speculat ii, ci cautata n domeniul realitatii. Acesta e modul curios de a vedea al lui Goethe, caracterizat cel mai bine prin c uvintele idealism empiric, putnd fi rezumat n felul urmator: o unitatea spirituala subntinde lucrurile multiplicitatii sensibile, n masura n care ele snt asemanatoare ; aceasta unitate le determina analogia si omogenitatea. Pornind de aici, Goethe si-a pus ntrebarea: ce entitate spirituala se afla la baz a multiplicitatii perceptiilor colorate? Ce percep eu n fiecare modificare a culo rilor? Iar concluzia a fost aceea ca lumina este baza necesara a fiecarei culori . Fara lumina nu exista culoare. nsa culorile constituie modificari ale luminii. Si atunci a trebuit sa caute n realitate elementul care modifica si specifica lum ina, gasind ca era vorba de materia lipsita de lumina, obscuritatea activa; pe s curt, ceea ce se opune luminii. Deci pentru el fiecare culoare era o lumina modi ficata de obscuritate. Este complet gresita parerea ca, n spiritul lui Goethe, ac easta lumina era lumina concreta de

Contributii la teoria culorilor 263 exemplu a Soarelui , cea numita n mod obisnuit lumina alba?, ntelegerea teoriei sale n domeniul culorilor este mpiedicata doar de imposibilitatea eliberarii de aceast a reprezentare si de faptul ca se considera aceasta lumina solara compusa ntr-un chip att de complicat, ca reprezentnd lumina n sine. n viziunea lui Goethe, lumina n care el vede contrariul ntunericului, caruia o opune este o pura entitate spiritu ala, elementul comun tuturor senzatiilor colorate. Desi Goethe nu a formulat nic aieri n mod clar acest lucru, ntregul sau tratat este n asa fel alcatuit, nct nu las loc altei interpretari. Daca pentru a-si expune teoria el foloseste n experiente lumina solara, aspectul are ca motiv doar faptul ca lumina solara, desi rezultnd din procese de o complexitate asemanatoare cu cele din corpul astrului, ni se p rezinta ca o unitate ce-si contine partile, nsa numai n stare de suspensie. Cu toa te acestea, ceea ce cstigam pentru studiul culorilor datorita luminii Soarelui, e ste doar o apropiere de realitate. Nu ar trebui sa deducem de aici ca, n conformi tate cu aceasta teorie, lumina si obscuritatea snt cu adevarat continute n fiecare culoare. Nu. Realitatea ce ni se ofera ochilor nu e dect o nuanta de culoare def inita. Numai spiritul poate discerne, n acest aspect accesibil simturilor, doua e ntitati spirituale: lumina si non-lumina. Dispozitiile exterioare determinante, procesele materiale dinlauntrul materiei, nu snt aici ctusi de putin avute n vedere. Aceasta e cu totul altceva. Nu voi nega faptul ca n eter se produc niste vibratii atunci cnd vad rosu? naintea ochilor. Dar, dupa cum am aratat, ceea ce provoaca ntr-adevar o perceptie, nu are absolut nici o legatura cu natura continutului sau.

Mi se va obiecta: este demonstrabil faptul ca n senzatie totul e subiectiv, ca do ar procesul de miscare (elementul sau fundamental) exista n afara creierului nost ru. n acest caz, nu ar putea fi deloc vorba de o teorie fizica a perceptiilor, ci numai de o asemenea teorie a miscarilor baza a respectivelor perceptii. Aceasta demonstratie ar fi aproximativ echivalenta cu 264 J.W. Goethe urmatoarea: Daca dintr-un loc A cineva mi trimite mie, care ma aflu n B o telegrama, elementel e telegramei snt produse n ntregime n B: telegrafistul este n B, hrtia nu-i din A, la fel si cerneala, el nu cunoaste deloc A etc. Pe scurt, se poate demonstra ca n ce ea ce am dinaintea ochilor, nimic nu provine din A. Si totusi, ceea ce provine d in B este complet indiferent pentru continutul telegramei; ceea ce ma intereseaz a este doar transmis de B. Daca vreau sa explic natura continutului telegramei, trebuie sa nu iau deloc n consideratie elementele din B. Tot asa se ntmpla si cu lumea ochiului. Teoria trebuie sa se extinda la aspectele perceptibile lui, cautndu-se relatiile n aceste limite. Procesele materiale desfas urate n timp si spatiu pot fi deosebit de importante n privinta aparitiei percepti ilor, neavnd nici o legatura cu esenta acestora. La fel stau lucrurile si cu o problema frecvent discutata n zilele noastre: oare diferitele fenomene naturale lumina, caldura, electricitate etc. nu au ca baza u na si aceeasi forma de miscare a eterului? ntr-adevar, Hertz a demonstrat de curnd ca propagarea efectelor electrice n spatiu este supusa acelorasi legi ca si prop agarea efectelor luminoase. De unde se poate deduce ca undele purtatoare de lumi na constituie si suportul electricitatii. De asemenea, s-a admis deja ca n spectr ul solar este activ numai un singur tip de miscare ondulatorie, care, n functie d e atingerea unor reactivi cu sensibilitate chimica, luminoasa sau calorica, prod uce efecte chimice, luminoase sau calorice. Deci totul este clar de la bun nceput. Examinnd ceea ce se ntmpla n extensiune, n spat iu, ct timp entitatile respective snt transmise, se ajunge obligatoriu la o miscar e uniforma. Caci un mediu n care nu-i posibila dect miscarea, trebuie sa reactione ze la orice prin miscare si sa transmita de asemenea, printr-o miscare, tot ce i se ncredinteaza. Analiznd apoi formele acestei miscari, nu aflu ce este lucrul tr ansmis, ci felul n care mi-a fost transmis. Este pur si simplu lipsit de sens sa spui Contributii la teoria culorilor 265 ca lumina sau caldura constituie o miscare. Miscarea este doar reactia la lumina a materiei capabile de miscare. Goethe nsusi a cunoscut teoria ondulatorie, si n-a vazut n ea nimic ce n-ar fi put ut fi pus de acord cu propria-i conceptie despre natura culorii. Eliberndu-ne doar de reprezentarea conform careia lumina si ntunericul ar fi pentr u Goethe entitati reale, si privindu-le numai ca principii solitare, ca entitati spirituale, Teoria culorilor ne va lasa o cu totul alta impresie dect cea obisnu ita. Abordnd lumina n mod newtonian, ca amestec al tuturor culorilor, dispare oric e notiune de fiintare concreta; lumina dispare, se volatilizeaza cu totul, nelasn d dect o reprezentare generala vida, fara corespondent n realitate. Asemenea abstr actii erau straine conceptiei goetheene despre lume. Pentru Goethe, orice reprez entare trebuia sa aiba un continut concret (nsa pentru el concretul? nu se limita la fizic?). De fapt fizica moderna nu are nici o idee referitoare la lumina?. Ea cunoaste doa r luminile specificate, culorile, care, amestecate ntr-un anume fel, dau impresia de alb. Dar acest alb? nu poate fi identificat nici el cu lumina n sine, nefiind de fapt nimic altceva dect o combinatie de culori. Fizica moderna nu cunoaste lumi na? n sens goethean; si nici ntunericul?. Ca urmare, teoria lui Goethe n sfera culor ilor evolueaza ntr-un domeniu pe care nu-1 abordeaza ctusi de putin determinarile conceptuale ale fizicienilor. Fizica ignora pur si simplu notiunile fundamentale din teoria goetheana a culorilor, neputnd sa-i judece astfel punctul de vedere. Iar Goethe porneste tocmai de acolo unde se opreste fizica. Continua discutie a raporturilor dintre Goethe, Newton si fizica moderna dovedes

te un mod foarte superficial de a privi lucrurile; deoarece nu se ntelege deloc f aptul ca este vorba de doua moduri total diferite de a privi lumea. Avem convingerea ca cine a nteles cum trebuie comentariile noastre asupra naturii impresiilor sensibile, nu poate avea o 266 J. W. Goethe alta parere despre Teoria culorilor dect aceea pe care am prezentat-o aici. Binent eles, cine nu ne accepta teoriile fundamentale, va ramne la punctul de vedere al opticii fizice, refuznd astfel si conceptia lui Goethe. GOETHE MPOTRIVA ATOMISMULUI (1895) de Rudolf Steiner 1 Se vorbeste astazi mult despre dezvoltarea fecunda a stiintelor naturale n sec. X IX. Cred nsa ca nu se poate discuta rezonabil dect n privinta cuceririlor experimen tale stiintifice importante nfaptuite si a transformarii conditiilor practice de viata pe care acestea le-au antrenat. Ct despre reprezentarile fundamentale prin care viziunea moderna a naturii cauta sa nteleaga lumea cunoscuta, le consider ca fiind daunatoare si insuficiente n raport cu o puternica activitate a gndirii. Re feritor la acest subiect, mi-am exprimat deja parerea n lucrarea de fata. De curnd , un cercetator renumit, chimistul Wilhelm Ostwald, a formulat aceeasi opinie, s punnd: De la matematician si pna la medicul practicant, oricine gndeste stiintific, n trebat fiind cum si reprezinta el lumea n interior, si va rezuma parerea spunnd ca luc rurile snt alcatuite din atomi n miscare, iar ca acesti atomi si fortele active di ntre ei constituie ultimele realitati ce alcatuiesc fenomenele. Fraza urmatoare poate fi auzita si citita n sute de feluri: lumea fizica nu poate fi nteleasa dect daca este redusa la o mecanica a atomilor, materia si miscarea conturndu-se ca ulti mele concepte la care se poate raporta diversitatea fenomenelor naturale, Putem da aceastei con268 J.W. Goethe ceptii numele de materialism stiintific?. Am spus n aceasta lucrare ca ideile fun damentale ale fizicii moderne snt de nesustinut. Acelasi lucru l afirma si Ostwald : ... conceptia mecanicista despre lume nu raspunde scopului n care a fost formata , ea fiind n contradictie cu adevarurile indubitabile, n general cunoscute si admi se?. Concordanta parerilor noastre merge chiar mai departe. Eu spun: Imaginea lum ii oferita simturilor este ansamblul unor perceptii ce se metamorfozeaza, n absen ta unei materii fundamentale?. Ostwald: nsa atunci cnd ne gndim ca tot ce stim despr e o substanta anume reprezinta cunoasterea calitatilor sale, vedem ca afirmatia conform careia o substanta anumita exista nca, dar fara sa mai aiba nici una din calitatile sale nu este foarte departe de un nonsens. De fapt, aceasta presupune re pur formala ne ajuta doar la corelarea faptelor generale ale proceselor chimi ce n particular legile masurarilor stoechiometrice cu conceptul arbitrar de mater ie invariabila n sine?. n lucrarea de fata se poate citi: Acestea snt consideratiile ce m-au determinat sa refuz ca imposibila orice teorie a naturii care, din prin cipiu, depaseste universul perceptibil, si sa caut numai n lumea simturilor obiec tul unic al stiintelor?. Acelasi lucru l gasesc si n conferinta lui Ostwald: Deci c e cunoastem noi despre lumea fizica? Evident, doar ceea ce ne transmit organele de simt?. Stabilirea unui raport anume ntre ele si realitati, marimi manifeste si masurabile (n asa fel nct daca unele snt date, celelalte pot fi deduse) aceasta e mi siunea stiintei; iar nfaptuirea ei nu este posibila prin introducerea unei imagin i ipotetice oarecare, ci numai prin Contributii la teoria culorilor 269 demonstrarea raporturilor reciproce de dependenta a marimilor masurabile?. Daca lasam la o parte faptul ca Ostwald vorbeste n spiritul unui cercetator al epocii noastre motiv pentru care el vede n lumea sensibila doar marimi manifeste si masu rabile , opinia lui este identica cu a mea, asa cum am formulat-o de pilda atunci cnd am spus: Teoria trebuie sa se extinda la aspectele perceptibile, cautndu-se re latiile n aceste limite?. n expunerile mele privind teoria goetheana a culorilor, ca si profesorul Ostwald n conferinta sa (Die Ueberwindung des wissenscnqftlichen Materialismus), m-am sit uat pe o pozitie contrara actualelor reprezentari stiintifice fundamentale, nlocu

indu-le cu notiuni care, binenteles, difera de cele stabilite de Ostwald. Caci, d upa cum veti vedea mai departe, el porneste de la aceleasi chestiuni prealabile superficiale ca si adversarii sai, adeptii materialismului stiintific. De asemen ea, am subliniat faptul ca reprezentarile fundamentale ale conceptiilor moderne privitoare la natura constituie cauza judecatilor nesanatoase emise pe marginea teoriei goetheene a culorilor, si care continua sa fie enuntate. As vrea acum sa-mi precizez si mai mult atitudinea mpotriva respectivelor concept ii moderne, pornind n acest sens de la scopul lor si cautnd sa aflu daca snt sau nu daunatoare. S-a vazut ntr-adevar, n cuvintele lui Descartes, formula fundamentala potrivit car eia conceptia moderna despre natura apreciaza lumea perceptiilor: Daca le privesc [lucrurile corporale] mai ndeaproape, analizndu-le tot asa cum ieri examinam idee a de ceara, gasesc ca snt putine cele pe care sa mi le reprezint clar si distinct , si anume: marimea, sau mai bine zis extensia n lungime, latime si profunzime; f igura formata din termenii si limitele acestei extensii; pozitia corpurilor de d iferite 270 J.W. Goethe configuratii si miscarea sau eventuala ei modificare; la care se poate adauga su bstanta, durata si numarul. Ct despre celelalte aspecte (cum ar fi lumina, culori le, sunetele, mirosurile, gusturile, caldura, frigul si alte calitati sesizabile ), mintea mea le percepe att de obscure si confuze, nct nu stiu nici macar daca snt reale, false sau numai aparente. Adica ideile pe care mi le conturez referitor l a aceste calitati snt ntr-adevar idei despre ceva real sau nu-mi nfatiseaza dect nis te himere ce nu pot exista??. Gndirea n conformitate cu spiritul acestui principiu cartezian a devenit pentru partizanii conceptiilor moderne despre natura o obis nuinta ce-i determina sa nu acorde prea mare atentie altor puncte de vedere. Ei spun: ceea ce se percepe sub forma de lumina este provocat de o miscare exprimab ila printr-o formula matematica. Cnd o culoare apare n lumea fenomenelor, ei o red uc la o miscare oscilatorie, calculndu-i numarul de oscilatii ntr-un timp dat. Ei cred ca explicarea ntregului univers sensibil va fi posibila atunci cnd se va fi r eusit reducerea tuturor perceptiilor la niste raporturi exprimabile prin asemene a formule matematice. Dupa opinia savantilor, cine ar reusi acest lucru, ar atin ge telul suprem accesibil omului n cunoasterea fenomenelor naturale. Du Bois-Reym ond (unul dintre savantii amintiti), referindu-se la un asemenea spirit, spunea: pentru el, firele de par de pe cap ne-ar putea fi numarate si nici o vrabie nu a r pica fara stirea lui?. Idealul acestei viziuni moderne a naturii este acela de a reduce lumea la un calcul matematic. Cum partile materiei presupuse nu se pun niciodata n miscare fara prezenta unor f orte, savantii moderni includ si forta printre elementele fundamentale ale conce ptiei lor. Du BoisContributii la teoria culorilor 271 Reymond spune: Cunoasterea naturii nseamna reducerea transformarilor desfasurate n cadrul universului la miscari de atomi provocate de fortele centrale ale acestor a, forte independente de timp, sau, mai bine zis, rezolvarea proceselor naturale n sensul mecanicii atomilor?. Introducnd conceptul de forta, se trece de la matem atica la mecanica. Filozofii zilelor noastre snt ntr-att influentati de oamenii de stiinta, nct si-au pi erdut ndrazneala de a mai gndi independent, acceptnd fara rezerve concluziile acest ora. Unul dintre cei mai apreciati filozofi germani, Wilhelm Wundt, spune n Logic a sa: Avnd n vedere si aplicnd principiul conform caruia datorita invariabilitatii c alitative a materiei toate procesele naturale snt n ultima instanta miscari, se co nsidera ca scopul fizicii este deplina ei transpunere n domeniul mecanicii aplica te?. Du Bois-Reymond afirma ca: Este psihologic demonstrat faptul ca, acolo unde aceas ta rezolvare (a proceselor naturale, n cadrul mecanicii atomiste) este dusa la bu n sfrsit, nevoia noastra de cauzalitate este provizoriu satisfacuta?. Poate pentr u Du Bois-Reymond acest lucru constituie un fapt experimental. nsa trebuie sa spu nem ca exista si oameni ce nu se simt ctusi de putin multumiti de explicatia lui banala data lumii corpu-

272 J.W. Goethe rilor. Iar Goethe este unul dintre acestia. Cine si satisface nevoia de cauzalitate prin simpla reducere a proceselor naturale la mecanica atomilor, nu poseda organul c e i-ar putea oferi posibilitatea ntelegerii lui Goethe. 2 Marimea, forma, pozitia, miscarea, forta etc. snt perceptii exact din acelasi mot iv ca si lumina, culoarea, sunetul, senzatiile gustative, caldura, frigul etc. C ine izoleaza marimea unui obiect de celelalte calitati ale sale, considernd-o n si ne, nu mai are de-a face cu un obiect real, ci cu o abstractie zamislita de inte ligenta. Lucrul cel mai lipsit de sens cu putinta este sa se atribuie unui eleme nt extras prin abstractizare din perceptia sensibila, un alt grad de realitate d ect unui obiect perceput chiar de simturi. Conditiile de spatiu si numar nu snt su perioare altor perceptii senzoriale dect prin mai marea lor simplitate si accesib ilitate. Pe aceasta se bazeaza certitudinea stiintelor matematice. Conceptia mod erna despre natura reduce toate fenomenele universului corporal la aspecte tradu ctibile n limbaj matematic si mecanic, si asta ca urmare a faptului ca matematica si mecanica snt mai usor maniabile n cadrul activitatii noastre rationale. Iar gnd irea noastra nclina spre comoditate lucru evidentiat n amintita conferinta a lui O stwald. n locul materiei si fortei, acest savant pune energia. Sa-1 ascultam: Ce c onditie se impune pentru activarea unuia dintre organele noastre senzoriale? Ana liznd problema din toate unghiurile, vom gasi un singur punct comun: organele sen zoriale reactioneaza la diferentele de energie dintre ele si mediul nconjurator. n tr-un univers n care temperatura ar fi pretutindeni aceea a corpului nostru, nu a m putea avea nicidecum exContributii la teoria culorilor 273 perienta caldurii; tot asa cum nu percepem deloc constanta presiune atmosferica n care traim (lucru posibil doar atunci cnd percepem ntr-un loc o alta presiune)?. Iar ceva mai departe: nchipuiti-va ca primiti o lovitura de baston. Ce simtiti? Ba stonul, sau energia lui? Raspunsul e unul singur: energia. Caci bastonul este ce l mai inofensiv lucru din lume atta timp ct nu-1 mnuieste nimeni. nsa ne putem lovi si de un baston inert! Foarte corect: dupa cum s-a spus, ceea ce resimtim snt dif erentele de stari energetice care ne lovesc organele senzoriale; asa nct nu are im portanta faptul ca bastonul vine nspre noi, sau noi spre el. Dar daca cele doua e lemente au aceeasi viteza si orientare, bastonul nu mai exista pentru senzatia n oastra; caci nu mai poate intra n contact cu noi, pentru a provoca un schimb ener getic?. Aceste explicatii dovedesc ca Ostwald separa energia de domeniul percept iilor, adica o abstrage de tot ce nu este energie. El reduce ntreaga realitate pe rceptibila la o singura calitate a palpabilului, la manifestarea energetica, dec i la un concept abstract. Evident, savantul este influentat de obisnuintele stii ntifice ale epocii actuale. Daca ar fi ntrebat, nici Ostwald nu si-ar putea justi fica rationamentul avansnd altceva dect faptul ca, pentru el, este vorba de un asp ect ce tine de experienta psihologica: nevoia sa de cauzalitate este satisfacuta prin rezolvarea proceselor naturale sub forma unor manifestari energetice. De a ltfel nu conteaza ca Du Bois-Reymond solutioneaza fenomenele naturale prin mecan ica atomilor, iar Ostwald prin manifestari energetice. Ambele atitudini si au obrs ia n nclinarea spre indolenta a gndirii umane. n finalul conferintei sale, Ostwald spune: Energia, att de necesara si utila pentru ntelegerea naturii, este ea oare si suficienta n acest scop (cunoasterea universu lui corporal)? Sau exista fenomene despre care legile energetice cunoscute pna n p rezent nu ofera explicatii n totalitate?... Cred ca cel mai bun mod n care ma pot achita de responsabilitatea asumata astazi n fata dumneavoastra prin expunerea me a, este acela de a su274 J.W. Goethe blinia faptul ca singurul raspuns la aceasta ntrebare este nu. Orict de apreciabil e ar fi avantajele conceptiei energetice despre lume (n comparatie cu mecanicismu l sau materialismul), snt de parere ca de acum nainte pot fi stabilite cteva aspect e n cazul carora principalele legi energetice nu dau explicatii, motiv pentru car

e scot la iveala principii ce depasesc legile respective. Energetica va dainui mp reuna cu aceste noi principii. Doar ca, pe viitor, ea nu va mai fi ceea ce este astazi, adica principiul cel mai general, reunind sub autoritatea sa fenomenele naturale; se poate nsa intui faptul ca energeticul va aparea drept un caz particu lar al unor conditii mult mai generale, a caror forma cu greu o putem prevedea l a ora actuala?. 3 Daca savantii nostri ar citi si operele unor oameni din afara breslei lor, profe sorul Ostwald nu ar fi putut face o asemenea remarca. Caci, n Introducerea la Teo riei culorilor am spus (nca din 1891) ca, binenteles, putem presimti asemenea forme ?; mai mult chiar, ca dezvoltarea reprezentarilor stiintifice fundamentale goeth eene este misiunea stiintei viitoare. Fenomenele universului corporal nu se rezolva? n cadrul mecanicii atomilor si nici prin raporturi energetice. Un asemenea procedeu nu duce la nici un rezultat; ce l mult la pierderea din vedere a continutului lumii reale a simturilor si fixare a asupra unei abstractii ireale, al carei slab fond calitativ este totusi mprumut at din aceeasi lume sensibila. Nu se poate explica un grup de calitati senzorial e lumina, culoare, sunet, miros, gust, stare calorica etc. prin solutionarea? lor ntr-un alt grup de calitati apartinnd aceluiasi univers sensibil (marime, Contributii la teoria culorilor 275 forma, pozitie, numar, energie etc.). Misiunea stiintei nu poate fi aceea de a re zolva? o categorie de calitati n cadrul alteia, ci cautarea legaturilor si raport urilor existente ntre calitatile perceptibile ale lumii simturilor. Si atunci vom descoperi unele conditii n care o perceptie senzoriala antreneaza n mod necesar o alta. Constatam ca ntre anumite fenomene exista o relatie mai apropiata dect ntre celelalte, asa nct nu mai legam fenomenele ca n situatia cnd ele se expun observarii fortuite. Deoarece recunoastem ca anumite ansambluri de fenomene snt necesare, a ltele, comparativ cu acestea, fiind ntmplatoare. Goethe le-a denumit pe cele dinti i fenomene primordiale. Expresia unui fenomen primordial consta ntotdeauna n ceea ce se spune despre o per ceptie senzoriala determinata: provoaca n mod necesar o alta. Este ceea ce poarta numele de lege naturala. Cnd se afirma: ncalzit, un corp se dilata?, se exprima un raport necesar ntre fenomene ale universului sensibil (caldura, dilatare); s-a i dentificat un fenomen primordial, care a fost prezentat sub forma unei legi natu rale. Fenomenele primordiale snt formele cautate de Ostwald n cele mai generale ra porturi ale naturii anorganice. De asemenea, legile matematice si mecanice snt doar expresiile unor fenomene prim ordiale, ca legi exprimnd ntr-o formula alte raporturi percepute de simturi. G. Ki rchhoff greseste atunci cnd spune ca rolul mecanicii este acela de a descrie compl et si n cel mai simplu mod miscarile produse n natura?. Mecanica nu se rezuma la d escrierea simplificata si completa a miscarilor din natura; ea cauta anumite pro cese de miscare necesare, pe care le izoleaza de ansamblul acelora manifeste n na tura, exprimndu-le sub forma unor legi fundamentale ale mecanicii. Se sustine n co ntinuare, printr-o lipsa majora de reflectie, ca principiul lui Kirchhoff ar fi deosebit de important, fara a se remarca faptul ca cea mai simpla lege fundament ala a mecanicii l contrazice. Fenomenul primordial constituie un ansamblu necesar de 276 J.W. Goethe elemente apartinnd lumii perceptiilor. Iata de ce cu greu s-ar putea enunta ceva mai inexact dect cele spuse de Helmholtz n discursul sau din 11 iunie 1892, tinut n fata Societatii Goethe din Weimar: Este regretabil ca Goethe nu a cunoscut teori a lui Huyghens privitoare la ondulatia luminii; aceasta i-ar fi oferit un fenomen primordial mult mai just si mai concret dect procesul (nu tocmai potrivit si deos ebit de complicat) ales n acest scop prin recurgerea la culorile tulburi?. Miscarile ondulatorii imperceptibile, si pe care partizanii conceptiilor moderne despre natura le-au alaturat prin gndire fenomenelor luminoase trebuie sa-i fi o ferit lui Goethe un fenomen primordial? cu mult mai just si mai concret dect proce sul (nu complicat, dar palpabil) prin care lumina perceputa printr-un mediu tulb

ure este galbena, iar ntunericul vazut printr-un mediu limpede apare de culoare a lbastra. Rezolvarea? proceselor perceptibile senzorial n sfera miscarilor mecanice insesizabile a devenit pentru fizicienii moderni o obisnuinta, astfel nct ei par sa nu mai simta deloc faptul ca nlocuiesc realitatea cu o abstractie. Declaratii n genul aceleia facute de Helmholtz vor fi posibile doar atunci cnd vor fi fost el iminate toate aprecierile lui Goethe (de genul: Stadiul suprem ar fi ntelegerea ur matorului aspect: orice element faptic este deja o teorie. Albastrul cerului ne dezvaluie legea fundamentala a cromaticii. Asadar, nu trebuie cautat nimic n spat ele fenomenelor; ele nsele snt teoria?). Goethe nu paraseste lumea fenomenala; fiz icienii moderni mbina cteva fragmente extrase din acest univers si le plaseaza n sp atele fenomenelor, pentru a deduce apoi, din asemenea realitati ipotetice, fenom enele experientei cu adevarat perceptibile. Contributii la teoria culorilor 277 4 Ctiva fizicieni din tnara generatie afirma ca ei nu atribuie conceptului de materi e n miscare nici un sens ce ar putea depasi limitele experientei. Unul dintre ace stia care a reusit un straniu tur de forta, si anume acela de a fi att partizanul teoriei mecaniciste a naturii, ct si al misticii hinduse , Anton Lampa, criticnd e xpunerile lui Ostwald, observa ca acesta se lupta, ca si viteazul din La Mancha, cu morile de vnt. Unde-i uriasul materialismului stiintific (evident, Ostwald se refera la stiintele naturii)? Nu exista. Odinioara s-a manifestat ceea ce s-a nu mit materialismul stiintific al domnilor Bchner, Voigt si Moleschott, care nca mai este prezent, dar nu n stiintele naturii (unde nu si-a aflat niciodata locul). C eea ce Ostwald nu a bagat de seama, altfel s-ar fi mpotrivit doar conceptiei meca niciste (lucru pe care totusi, datorita ntelegerii gresite, l face n mod accesoriu) . Asadar, s-ar putea crede oare ca o cercetare stiintifica mergnd pe caile deschi se de un Kirchhoff are putinta de a percepe conceptul de materie n sensul materia lismului? Este imposibil, contradictia fiind evidenta. Conceptul de materie (ca si acela de forta) nu poate avea dect un sens precizat prin exigenta unei descrie ri ct se poate de simpla; adica, vorbind n limbaj kantian, numai un sens empiric. Iar cnd un cercetator oarecare atribuie cuvntului materie un sens mai presus de ac esta, el o face nu n calitate de savant, ci de filozof mate278 J.W. Goethe rialist?. n lumina acestor cuvinte, trebuie sa-1 consideram pe Lampa ca fiind tipul de om d e stiinta normal al epocii noastre. Foloseste explicarea mecanicista a naturii p entru ca este usor de mnuit. nsa evita sa reflecteze la adevaratul caracter al ace stei explicatii, temndu-se ca s-ar putea ncurca n contradictii imposibil de rezolva t pentru mintea sa. Cum ar putea un spirit ndragostit de gndirea clara sa dea un sens cuvntului materie , fara a depasi limitele universului experimental? n aceasta lume exista corpuri cu dimensiuni si pozitii determinate, miscari si forte, plus fenomene luminoase, colorate, calorice, electrice, biologice etc. Experienta nu ne lamureste n privi nta felului n care marimea, caldura, culoarea etc, influenteaza materia. Materia nu poate fi ntlnita nicaieri n lumea empirica. Cine vrea sa gndeasca materia este ob ligat sa o adauge prin gndire experientei. Aceasta adaugare (prin gndire) a materiei la fenomenele universului experimental constituie un lucru evident n consideratiile fizice si fiziologice devenite obisn uite datorita nruririi exercitate de Kant si Johann Mller n teoria moderna a naturii . Aceste consideratii au dus la convingerea ca procesele exterioare ce produc su netul n ureche, lumina n ochi, caldura n organul de percepere a caldurii etc., nu a u nici o legatura cu senzatia de sunet, lumina, caldura etc. Respectivele proces e exterioare ar fi mai curnd niste miscari ale materiei. Si atunci cercetatorul a nalizeaza ce tip de fenomene de miscare exterioare provoaca sunetul, lumina, cul oarea etc. n sufletul omului. Iar concluzia la care ajunge este aceea ca n afara o rganismului nu exista nicaieri n lume rosul, galbenul sau albastrul, ci numai mis carea ondulatorie a unei materii subtile, elastice, a eterului, miscare ce se ma nifesta ochiului sub forma de rosu, gal-

Contributii la teoria culorilor 279 ben sau albastru. Stiinta moderna considera ca daca nu ar exista ochiul sensibil , nu ar fi nici culoare, doar eterul n miscare. Eterul este realitatea obiectiva, iar culoarea nu-i dect subiectiva, o creatie a corpului uman. Profesorul Wundt ( din Leipzig) care e laudat uneori ca fiind unul dintre cei mai mari filozofi ai epocii noastr e afirma deci ca materia este un substrat pe care niciodata nu-1 putem percepe as a cum este el, ci numai prin intermediul efectelor sale?. El sustine ca o explica tie fara contradictii a fenomenelor este posibila? doar n situatia admiterii unui asemenea substrat. Iluzia carteziana a reprezentarilor unele clare, altele confuze a devenit o metoda fizica fundamentala de reprezenta re a lucrurilor. 5 Cei a caror capacitate de reprezentare nu a fost esentialmente denaturata de cat re Descartes, Locke, Kant si fiziologia moderna, nu vor ntelege niciodata cum pot fi considerate lumina, culoarea, sunetul, caldura etc. drept simple stari subie ctive ale organismului uman, afirmndu-se n acelasi timp ca exista o lume fenomenal a obiectiva n afara organismului. Cine priveste corpul uman ca autor al proceselo r sonore, calorice, colorate etc., ar trebui sa sustina totodata ca el produce s i extensiunea, marimea, pozitia, miscarea, fortele etc. Caci aceste calitati mat ematice si mecanice snt n realitate inseparabil legate de restul continutului lumi i experimentale. Operatia de separare a conditiilor de spatiu, numar si miscare de manifestarile energetice, calitatile de caldura, sunet, culoare etc., reprezi nta doar o functie a facultatii de abstractizare a gndirii. Legile matema280 J.W. Goethe tice si mecanice se raporteaza la obiecte si procese abstracte, extrase din sfer a experientei, si care, de aceea, nu pot fi aplicate n limitele acesteia din urma . Dar daca formele si conditiile matematice si mecanice snt considerate a fi excl usiv stari subiective, atunci nu mai ramne nimic din ce ar putea constitui contin utul ideii de lucruri si evenimente obiective. Iar dintr-un concept vid nu poate fi dedus nici un fenomen. Ct timp savantii moderni si slujitorii lor, filozofii din zilele noastre, nu vor renunta la ideea ca perceptiile senzoriale ar fi pur si simplu stari subiective produse de procese obiective, o gndire sanatoasa le va obiecta mereu fie ca opere aza cu concepte vide, fie ca atribuie obiectivului un continut mprumutat din univ ersul experimental (pe care l declara ca fiind subiectiv). Am demonstrat ntr-o ser ie de lucrari nonsensul afirmatiei ca senzatiile ar fi subiective. Voi lasa nsa deoparte ntrebarea daca proceselor de miscare si fortelor provocate l a care fizica moderna reduce toate fenomenele naturale trebuie sa li se atribuie sau nu o forma de realitate diferita de a perceptiilor senzoriale. Acum pur si simplu ma ntreb ce poate produce conceptia matematica si mecanicista despre lume? Anton Lampa spune: Metoda matematica si matematica nu snt identice: prima poate f i aplicata fara ntrebuintarea celei de-a doua. Cercetarile experimentale (n domeni ul electricitatii) conduse de Faraday care abia daca stia sa calculeze patratul unui binom constituie un exemplu clasic. Matematica nu este altceva dect un instr ument de prescurtare a operatiunilor logicii, si deci de executare a lor n cazuri att de complicate, nct gndirea logica obisnuita ne-ar parasi n ultima clipa. Dar, n a celasi timp, ea face cu mult mai mult: ca urmare a faptului ca fiecare formula e xprima implicit procesul care i-a dat nastere, matematica arunca un pod viu spre fenomenele elementare ce au servit ca punct de initiere a cercetarii. Ct despre metoda careia nu-i este cu putinta folosirea matematicii cazul cnd marimile luate n cercetare nu Contributii la teoria culorilor 281 snt masurabile , pentru a avea o valoare comparabila cu a metodei matematice, se i mpune nu numai ca ea sa fie riguros logica, ci si sa acorde o grija deosebita ac tiunii de reducere la fenomene fundamentale; caci, lipsita de sprijinul matemati c, poate ntmpina greutati; dar daca reuseste, va fi ndreptatita sa aiba pretentii l a titlul de metoda matematica, n masura n care expresia desemneaza un grad de exac

titate?. Nu m-as ocupa att de mult de Anton Lampa daca, ntmplator, nu ar constitui un exempl u de savant modern deosebit de caracteristic. El si satisface trebuintele filozof ice apelnd la mistica hindusa, neafectnd totusi (cum fac altii), prin diverse repr ezentari filozofice secundare, conceptia mecanicista despre natura. Teoria natur ii pe care o are n vedere este oarecum conceptia epocii actuale n stare chimica pu ra. Cred ca Lampa a neglijat cu desavrsire o caracteristica esentiala a matematic ii. Binenteles, orice formula matematica arunca un pod viu? spre fenomenele elemen tare ce au servit ca punct de initiere a cercetarii. nsa aceste fenomene elementa re au aceeasi natura ca si cele neelementare, pe baza carora s-a construit podul . Matematicianul reduce calitatile unor formatiuni numerice si spatiale complexe (ct si raporturile lor reciproce) la calitatile si raporturile formatiunilor num erice si spatiale simple. Tot asa face si mecanicul n domeniul sau: reduce proces ele de miscare si efectele de forta complicate la miscari si efecte de forta sim ple, usor de imaginat, utiliznd legile matematice n masura n care miscarile si mani festarile de forta pot fi exprimate prin figuri si numere. ntr-o formula matemati ca ce exprima o lege mecanica, diferitii termeni nu mai redau formatiuni matemat ice pure, ci forte si miscari. Raporturile dintre ei nu snt determinate de legi p ur matematice, ci de calitatile fortelor si miscarilor. De ndata ce nu se mai ia n consideratie continutul particular al formulelor mecanice, avem de-a face doar cu problema legilor matematice (si nu a celor mecanice). Raportul dintre fizica si mecanica este identic cu acela dintre mecanica si mate282 J.W. Goethe matica pura. Misiunea fizicianului consta n reducerea proceselor complexe din dom eniul manifestarilor colorate, sonore, calorice, electrice, magnetice etc. la fa pte simple apartinnd aceleiasi sfere. De exemplu, el trebuie sa reduca fenomenele colorate complexe la altele mai simple, folosind legile matematice si mecanice n masura n care fenomenele colorate se desfasoara sub forme determinabile prin dim ensiune si numar. Ceea ce n domeniul fizicii corespunde metodei matematice, nu es te procedeul de reducere a fenomenelor colorate, sonore etc. la miscari si rapor turi de forte (n planul unei materii lipsita de culoare sau sonoritati), ci cauta rea raporturilor n sfera manifestarilor colorate, sonore etc. Fizica moderna sare peste fenomenele sonore, colorate etc. n sine, nelund n conside ratie dect fortele si miscarile neschimbatoare de atractie sau respingere. Influe ntata de aceasta atitudine mentala, astazi fizica a devenit deja matematica si m ecanica aplicata, lucru avut n vedere si de alte domenii ale stiintelor naturii. Este imposibila construirea unui pod viu ntre faptul ca n acest punct al spatiului p redomina un proces de miscare definit al materiei incolore si acela ca n punctul respectiv omul vede culoarea rosie. Dintr-o miscare nu se poate deduce dect o mis care. Iar concluzia faptului ca o miscare actioneaza asupra unui organ senzorial (si de aici asupra creierului) este doar aceea ca, dupa metoda matematica si me canica, lumea exterioara produce n creier anumite procese de miscare, dar nu ca e l ar percepe sunetele, culorile, fenomenele calorice concrete. Este ceea ce a re cunoscut si Du Bois-Reymond. La pag. 35 (si urmatoarele) din editia a 5-a a lucr arii sale Grenzen des Naturerkennens (Limitele cunoasterii naturii) se poate cit i: n creierul meu exista pe de o parte o relatie ce poate fi gndita ntre miscarile d efinite ale unor atomi si, pe de alta parte, fapte pentru mine originare, nedefi nibile altfel, dar incontestabile: resimt durerea, placerea, simt gustul dulce, parfumul de Contributii la teoria culorilor 283 trandafir, aud sunetul de orga, vad culoarea rosie,... . Iar la pag. 34: Miscarea n u poate naste dect miscare?. Iata de ce Du Bois-Reymond crede ca sntem obligati sa admitem ca aici este vorba de o limita a cunoasterii naturii. Dupa parerea mea, este usor de aratat motivul pentru care dintr-un proces defini t de miscare nu poate fi dedus faptul ca vad rosu . Calitatea de rosu si un anumit pr oces de miscare formeaza n realitate o unitate indisolubila, diferenta dintre ele neputnd fi dect opera activitatii conceptuale, intelectuale. Miscarea corespunzat oare rosului nu are o realitate n sine; ea este o abstractie. Asa nct, faptul ca vad r

osu e imposibil de dedus dintr-un proces de miscare, acest lucru fiind la fel de absurd ca si acela al deducerii calitatilor reale ale unui corp din sare gema (c ristalizata n forma de cub) din cubul matematic. Din miscari nu putem deduce nici o alta calitate senzoriala; si asta nu pentru ca ne-ar mpiedica o limita a cunoa sterii, ci pentru ca o asemenea pretentie este lipsita de sens. 6 Tendinta de a sari peste culori, sonoritati, fenomene calorice n sine si de a lua n consideratie doar procesele mecanice corespunzatoare nu poate rezulta dect din credinta ca legile simple ale matematicii si mecanicii ar fi mai inteligibile co mparativ cu calitatile si raporturile reciproce ale celorlalte formatiuni aparti nnd universului perceptibil. Dar nu este cazul. Cele mai simple calitati si rapor turi ale ansamblurilor masurabile si numarabile se considera a fi comprehensibil e de la bun nceput, deoarece pot fi cuprinse cu vederea usor si n totalitate. Oric e ntelegere matematica si mecanica nseamna a reduce aceste raporturi (n momentul cnd snt percepute launtric) la elemente simple si deosebit de clare. Axioma conform careia doua marimi egale cu a treia snt egale ntre ele este admisa 284 J.W. Goethe prin perceperea interioara directa a faptului pe care l exprima. n acelasi sens, f enomenele simple din sfera culorilor si sunetelor (si a altor perceptii senzoria le) snt recunoscute prin observare directa. Fiziologistii moderni snt tot mai sedusi de ideea preconceputa cum ca un aspect s implu matematic sau mecanic ar fi mai comprehensibil dect un caz elementar al fen omenelor sonore sau colorate, acesta fiind singurul motiv pentru care ei exclud din fenomene aspectele specifice, nelund n consideratie dect miscarile corespunzato are perceptiilor senzoriale. Si, neputndu-si imagina miscarea fara deplasarea unu i lucru, ei snt de parere ca materia lipsita de toate calitatile sale accesibile simturilor este purtatoarea miscarii. Cine nu e influentat de aceasta idee preco nceputa a fizicienilor trebuie sa admita ca miscarile reprezinta stari legate de calitatile perceptibile senzorial. Continutul miscarilor ondulatorii corespunza toare sunetelor este constituit de nsesi calitatile sonore. La fel stau lucrurile si cu celelalte calitati ce se ofera simturilor. Asadar, continutul miscarilor oscilatorii ale universului fenomenelor poate fi recunoscut printr-o perceptie l auntrica imediata, si nu adaugnd ultimelor prin gndire o materie abstracta. 7 Snt convins ca, formulnd asemenea opinii, ofer urechilor fizicienilor nostri un su net absolut imposibil. nsa nu pot adopta punctul de vedere al lui Wundt, care, n L ogica sa, prezinta obisnuintele gndirii savantilor moderni ca tot attea norme logi ce constrngatoare. Insuficienta reflectiei de care se face viContributii la teoria culorilor 285 novat se manifesta ndeosebi atunci cnd comenteaza ncercarea lui Ostwald de a nlocui materia mobila cu energia prinsa ntr-o miscare oscilatorie. Iata ce spune Wundt: D in existenta fenomenelor de interferenta rezulta necesitatea presupunerii unei m iscari oscilatorii oarecare. Dar, avnd n vedere ca este de neconceput o miscare fa ra deplasarea unui substrat, apare ca fiind inevitabila deducerea fenomenelor lu minoase dintr-un proces mecanic. ntr-adevar, Ostwald a cautat sa evite aceasta ip oteza nu prin reducerea energiei radiante la vibratiile unui mediu material, ci de finind-o ca energie n miscare oscilatorie. Acest dublu concept alcatuit dintr-un aspect perceptibil si un altul pur conceptual mi pare ca demonstreaza n mod hotarto r faptul ca nsusi conceptul de energie necesita o disociere care duce la elemente le perceptiei. O miscare reala poate fi definita doar ca schimbare a locului unu i substrat real aflat n spatiu. Iar acest substrat real ni se arata numai prin ef ectele dinamice degajate de el, sau prin actiunile unor forte al caror purtator l consideram a fi. Dar ca asemenea functiuni de forta (imposibil de stabilit altf el dect conceptual) s-ar misca ele nsele, mi pare a fi o cerinta cu neputinta de sa tisfacut fara adaugarea prin gndire a unui substrat oarecare . Conceptul de energie al lui Ostwald este mult mai apropiat de realitate dect subs tratul presupus real al lui Wundt. Fenomenele lumii perceptiilor (lumina, caldura, electricitate, magnetism etc.) permit gruparea lor n cadrul conceptului general

de efect dinamic, adica de energie. Cnd lumina, caldura etc. produc ntr-un corp o modificare, se realizeaza tocmai un efect dinamic. Desemnnd lumina, caldura etc. prin termenul de energie, se lasa deoparte ceea ce este n mod specific propriu ca litatilor oferite simturilor, lundu-se n consideratie o calitate generala, care le este atribuita n comun. Binenteles, aceasta calitate nu epuizeaza ceea ce se afla n lucrurile din realitat e; nsa ea este o calitate reala a acestora, n schimb, conceptul calitatilor pe car e trebuie sa le posede mate286 J.W. Goethe ria ipotetic admisa de catre fizicieni si aparatorii lor filozofi, ascunde un no nsens. Aceste calitati snt mprumutate din universul senzorial, impunndu-se totusi a tribuirea lor unui substrat ce nu-i apartine. Nu ntelegem cum poate Wundt sa afirme ca notiunea de energie radianta? este imposi bila deoarece contine o latura perceptibila si una conceptuala. Asadar, Wundt, f ilozoful, nu ntelege ca orice concept care se refera la un obiect al realitatii s ensibile trebuie n mod necesar sa includa o parte perceptibila si una conceptuala . Notiunea cub de sare gema? contine deci aspectul perceptibil de sare gema (acce sibila simturilor) si un altul, pur conceptual, stabilit de stereometrie. 8 Evolutia stiintelor naturii de-a lungul ultimelor secole a dus la distrugerea tu turor reprezentarilor ce le-ar putea prilejui accesul la o conceptie despre lume care sa satisfaca cerintele superioare ale omului. Si asta pentru ca somitatile stiintei moderne? considera o absurditate sustinerea faptului ca ideile si conce ptele apartin realitatii, tot att ct si fortele ce actioneaza n spatiu, sau materia continuta n el. Pentru aceste spirite, conceptele si ideile constituie pur si si mplu creatii ale creierului uman. Scolasticii stiau ce nseamna acest lucru. Dar s colastica este dispretuita de stiinta moderna (fara a fi nsa cunoscuta). Si mai a les nu se stie ce este sanatos n ea si ce nu. Aspectul ei sanatos coasta n sentime ntul ca ideile si conceptele nu snt doar niste elucubratii ale creierului, invent ate de spiritul omului pentru a ntelege realitatile, ele avnd o oarecare legatura cu obiectele nsesi (mai mult dect materia si forta). Aceasta parere sanatoasa a sc olasticilor este o mostenire a marilor perspective ale conceptiei despre lume ap artinnd lui Platon si Aristotel. Latura negativa a scolasticii se refera la amest ecul acestui senContributii la teoria culorilor 287 timent cu reprezentarile introduse n perioada Evului Mediu n evolutia crestinismul ui. Aceasta devenire considera ca originea oricarui spirit deci si a conceptelor si ideilor se afla ntr-un Dumnezeu incognoscibil, ntruct este exterior universului . Spiritul respectiv simte nevoia de a crede n ceva din alta lume. nsa o gndire san atoasa este axata numai pe acest univers, nefiind preocupata de nici un altul; t otodata ea l spiritualizeaza. Ea vede n concepte si idei realitati ale acestei lum i, ntocmai ca n lucrurile si fenomenele perceptibile senzorial. Filozofia greaca e ste rezultatul unei asemenea gndiri sanatoase. Desi deschisa ntr-o masura acestui punct de vedere scolastica aspira totusi la interpretarea lui n sensul credintei n tr-un transcendent, considerata ca fiind crestina. Nu conceptele si ideile trebu iau sa constituie cea mai profunda realitate pe care omul o contempla n fenomenel e acestei lumi, ci Dumnezeu, transcendentul. Cine a perceput ideea unui lucru nu este deloc obligat sa-i caute originea?; caci el a atins punctul n care nevoia de cunoastere a omului este satisfacuta. Dar ce importanta avea pentru scolastici nevoia de cunoastere? Ei voiau sa pastreze ceea ce considerau ca fiind ideea cre stina de Dumnezeu, ncercnd sa gaseasca n El transcendentul originii lumii (desi cau tarea realitatii launtrice a lucrurilor nu le-a oferit dect idei si concepte). 9 De-a lungul secolelor, reprezentarile crestine au devenit mai active dect sentime ntele obscure mostenite din antichitatea greaca. Oamenii si-au pierdut nu numai sensul realitatii conceptelor si ideilor, ci totodata si credinta n spiritul nsusi . Ei au nceput sa adore elementele pur materiale; era newtoniana si-a facut astfe l intrarea n domeniul stiintei. Iar din acel moment nu s-a mai pus problema unita

tii pe care se ntemeiaza diversi288 J.W. Goethe tatea lumii, orice unitate fiind negata si coborta la nivelul unei reprezentari um ane . Natura era vazuta doar ca multiplicitate si diversitate. Aceasta a fost repr ezentarea generala ce 1-a facut pe Newton sa vada n lumina nu o unitate originala , ci un compus, n Materiale pentru o istorie a teoriei culorilor, Goethe a descri s partial evolutia reprezentarilor stiintifice, de unde reiese ca, prin reprezen tarile generale folosite n perceperea naturii, stiintele modeme au ajuns n domeniu l teoriei culorilor la reprezentari daunatoare, pierznd ntelegerea a ceea ce nseamn a lumina n rndul calitatilor naturale. Asa nct ele nu stiu nici cum, n anumite condit ii, lumina apare colorata, felul n care se naste culoarea n mparatia luminii. Redactor: Cezar Petrila Tehnoredactor: Dragos Moldan . Format: 1/16 (54x84) Coli tipo: 18 Bun de tipar: 17.03.1995 Aparut: 1995 . EDITURA PRINCEPS Teoria goetheana a culorilor poate fi nteleasa doar de cel caruia aceste deductii i apar ca absolut juste. Goethe era cu totul departe de niste rationamente relat ive la ceea ce ar putea fi o perceptie lumina, culoarea n afara fiintei n care se manifesta Caci el cunostea bine aceasta capacitate a gndirii intelectuale. Pentru el, lumina era un dat al senzatiei. Deci, daca voia sa explice raportul dintre lumina si culoare, el nu o putea face printr-o speculatie, ci numai cu ajutorul unui fenomen primordial, cautnd conditia necesara care, adaugata luminii, ar pute a determina aparitia culorii. Rudolf Steiner COLECTIA UNIVERS PSI ISBN 973-96865-4-0 Lei 4500