DIRECTIVA BOLKENSTEIN Studiu de caz

Directiva asupra serviciilor, cunoscuta mai mult dupa numele initiatorului ei fostul comisar european Frits Bolkenstein (olandez, liberal) are ca obiectiv asigurarea unei mai mari libertati de circulatie pe piata unica europeana a serviciilor, care genereaza 70% din PIB-ul comunitar. In Romania, acest sector produce deocamdata doar 50% din PIB. Concret, directiva doreste sa inlature obstacolele legislative si administrative ale dezvoltarii activitatii de servicii intre statele membre ale UE si vizeaza atat firmele care vor sa se inregistreze intr-o alta tara cat si pe cele care doresc doar sa furnizeze servicii dintr-un alt stat decat cel de origine. Este important de mentionat ca inlaturarea obstacolelor se refera numai la domeniile deja deschise concurentei, astfel incat propunerea nu necesita liberalizarea sau privatizarea serviciilor care sunt furnizate la nivel national, regional sau local de catre sectorul public sau de catre entitati publice (administratie, invatamant). Prin urmare directiva impune un principiu de baza care spune ca daca un furnizor de servicii este suficient de bun pentru un stat membru, atunci el este suficient de bun sa functioneze in oricare alt stat membru. Gama serviciilor vizate de proiectul de directiva este foarte ampla : o in domeniul afacerilor (consultanta in management, certificarea si testarea, managementul facilitatilor inclusiv administrarea si securitatea birourilor, publicitatea, serviciile de recrutare si serviciile agentilor comerciali) ; o destinate atat mediului de afaceri cat si consumatorilor (consilierea fiscala, serviciile imobiliare, constructiile, distributia comerciala, organizarea de targuri comerciale, inchirierea de autovehicule, agentiile de turism si serviciile de protectie si paza) ; o serviciile pentru consumatori (asistenta medicala, sprijin la domiciliu precum ajutorul pentru persoanele in varsta, turism, servicii din domeniul audio-vizualului, centre sportive, parcuri de distractii). Propunerea acopera diferite tipuri de furnizare de servicii, incluzand cazuri in care : o furnizorul se stabileste in alt stat membru ; o furnizorul se muta temporar in tara in care se afla consumatorul ; ofera servicii la distanta fata de tara sa de rezidenta (prin internet, prin telefon sau prin marketing direct) ; o ofera servicii in statul membru de origine unui consumator care vine dintrun alt stat membru (de exemplu hoteluri, parcuri tematice si alte atractii turistice, precum si servicii medicale). Documentul nu se refera la serviciile de natura non-economica, precum administratia publica sau invatamantul public, adica cele furnizate de un stat in indeplinirea functiei sale publice, fara considerente economice. Mai mult decat atat, nu acopera serviciile financiare si nici transportul.

Romanii au privit cu scepticism aceasta directiva, iar sindicalistii au manifestat in fata sediului Delegatiei Comisiei Europene, sustinand ca se tem de dumping-ul social si ca tari precum Turcia sau cine stie ce alte tari pot fi membre ale Uniunii si pot distorsiona prin crearea muncii la negru piata romaneasca (in special a constructiilor). Daca va fi aplicata, aceasta directiva va duce la simplificarea procedurilor administrative, stipuland inclusiv obligatia pentru statele membre de a facilita furnizorului de servicii interesat de demararea unei afaceri accesul la informatii privind toate prevederile legale si administrative prin puncte unice de contact. Propunerea prevede ca pana in 2008 statele membre sa puna la dispozitia furnizorilor de servicii facilitati online pentru indeplinirea tuturor formalitatilor administrative pentru infiintarea unei afaceri. Se vor moderniza sistemele de autorizare si acordare de licente pentru furnizorii de servicii care vor sa-si deschida o noua afacere. Statele membre trebuie sa analizeze daca formele de acordare a autorizatiei de functionare si a licentei nu pot fi inlocuite de masuri mult mai simple, cum ar fi notificarea. Vor fi interzise unele conditii privind restrictionarea dreptului de rezidenta, cum ar fi discriminarea pe motiv de nationalitate sau locul de resedinta al actionarilor si a cadrelor de conducere sau interdictia de a avea sedii in mai multe state membre. Referitor la restrictiile cantitative sau preturile obligatorii (minime sau maxime) se propune o procedura de evaluare de catre statele membre si Comisie, cu consultarea partilor implicate, conform criteriilor stabilite de Curtea de Justitie, pentru a stabili in ce domenii astfel de restrictii sunt justificate si unde trebuie eliminate. Se va aplica principiul tarii de destinatie pentru protejarea sanatatii publice sau a consumatorului sau pentru protectia muncitorilor. Furnizorul trebuie sa se conformeze reglementarilor din tara in care este livrat serviciul respectiv ; toate aspectele acoperite de directiva referitoare la lucratorii detasati (salariul minim, timpul de lucru, durata de odihna, concediul minim platit, sanatate, standarde de siguranta si igiena muncii, protectia tinerilor si a femeilor insarcinate, egalitatea de tratament intre femei si barbati, precum si alte prevederi cu privire la principiul nediscriminarii, inclusiv respect pentru persoanele cu dizabilitati) sunt excluse de la aplicarea principiului tarii de origine. Proiectul de directiva consolideaza drepturile beneficiarilor de servicii. Astfel, prin includerea formala a dreptului la nediscriminare, se interzice practicarea de tarife diferite in functie de nationalitate la intrarea in muzee sau la evenimente culturale. Sunt prevazute masuri de facilitare a detasarii lucratorilor in strainatate prin inlaturarea unor prevederi administrative disproportionate. Proiectul de directiva vizeaza si armonizarea anumitor cerinte legate de protectia consumatorilor si sunt incurajate masurile voluntare de crestere a calitatii in beneficiul consumatorului si pentru sporirea serviciilor europene.