Fiilor Soarelui și ai Lunii

Nor curat de scânteioare Primesc trupul de pământ... În esență, fiecare, Duc povești cu legământ. Însă legământul sacru Se strecoară prea adânc, Sub veșmântul simulacru Pus de Lună peste prunc. Om, ființă neștiută Ne-ntâlnim pe la răscruci. Când făptura ți-e tăcută, Te întrebi unde te duci? Ochii-ți caut cu privirea În târziul ceas de taină, Să-ți surprind sclipind menirea... Dar, îți pasă doar de haină! Foarte rar, prin întuneric, Văd scânteia-ți căutând Raza Soarelui vremelnic Ce pe toate știu născând. Simt atunci, nu-i de mirare, O dulceață ce inundă Armonie, vers, culoare; Simt, iubirea cea profundă! De-am urma o bună parte Drumul drept ce ni-i menit, Ne-am găsi și după moarte, Căci am ști, că n-am murit. Și minuni se vor întoarce Către omul cel de rând, Căci vom ști ușor preface Plumbul - aur pe pământ. Fii ai Soarelui și-ai Lunii Întrupați în greu veșmânt, Ridicați pe bolta lumii Legământul din Cuvânt! Căutați-l, Verbul Sfânt, Ce coboară din Ființă; Dați-l inimii veșmânt Și ve-ți câștiga credință! Calea dreaptă către Tată Nu e-aceea ce stă-n minte. Judecata cea curată Doar în inimă se simte. Miliarde de ființe, Iar ca tine nu-i nici una. Fiu al Sfintei Drept Credințe, Ce-ți spun Soarele si Luna?

August 2012

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful